Alas Olga

Cei puși deodată în fața locuințelor lor distruse nu sufereau numai de pe urma pierderii materiale,
ci erau încercați de un sentiment de adâncă neliniște, ce părea că privește tot cosmosul: parcă
însăși existența lumii a sorilor și a planetelor era amenințată și se înfiora în carnea oamenilor.

Nicio pasăre nu-şi îndreaptă zborul său rătăcitor peste sălbăticia şi tăcerea de mormânt a
locurilor acestora, unde iarba stearpă e fără sămânță și unde brusturul de munte mai are curajul
să se uite în prăpăstiile negre și fără fund ce se deschid sub picioarele lui.

Furdui Marina

Se propti cu spatele de trunchiul încrestat al pomului şi, în vreme ce deasupra ei frunzele

ruginite, moarte, zuruiau legănate de vânt, dânsa, cu pleoapele închise, asculta cum ronţăie vitele
în grajd, cum vâjâie din când în când o suflare aspră prin frunzişul copacilor din grădină.

Văile şi munţii se uimeau auzindu-i cântecele, apele-şi ridicau valurile mai sus, ca să-l asculte,
izvoarele îşi turburau adâncul, ca să-şi azvârle afară undele lor, pentru ca fiecare din undă să-l
audă, fiecare din ele să poată cânta ca dânsul când vor şopti văilor şi florilor.

Iachimovschi Vasile

Auzisem eu din oameni că, dacă vrei să nu te muşte câinii şi să te lase în pace, cum îi vezi că sar
la tine, să te tupilezi jos la pământ şi să-i laşi să te latre cât le place, fără să te urneşti din loc; căci
ei bat cât bat şi, de la o vreme, te părăsesc şi se duc. 

De aceea Sămădăul nu e numai om cu stare, ci mai ales om aspru şi neîndurat, care umblă mereu
călare de la turmă la turmă, care cunoaşte pe toţi oamenii buni şi mai ales pe cei răi, de care
tremură toată lunca şi care ştie să afle urechea grăsunului pripăşit chiar şi din oala cu varză.

Lițcan Adelina

Un an întreg de zile Eminescu nu a avut niciun fel de legătură cu Universitatea, iar în primul și în
al treilea an de ședere la Viena a fost student înscris numai câte o jumătate de an școlar, ceea ce
nu înseamnă însă că nu avea contact cu facultatea și că nu audia cursuri.

Şeful însă se plimba plictisit, cu ochii jumătate închişi, pe urmă se opri, se întinse de câteva ori
de-i pocniră oasele, îşi aruncă privirea spre ceasornicul din perete şi se repezi pe peron, unde
prinse a trece în revistă pe pasagerii care tropăiau din picioare, zgribuliţi şi rebegiţi de frig.
Mihalachi Natalia

Feciorul trase iar cu ochiul, drept semn că acuma va ști să o pună și aceasta la cale, apoi ei
rămaseră tăcuți față-n față, ca și când fiecare ar avea să-i spună celuilalt ceva, dar stă pe gânduri
și nu află vorba potrivită ori nu cutează să se dea fără șovăire pe față.

Atunci dracul ia buzduganul de coadă, şi când îl azvârle se suie aşa de tare, de nu se

mai vede, şi abia după trei zile şi trei nopţi, căzând jos cu mare străşnicie, s-a
cufundat în fundul pământului de s-au zguduit temeliile lumii.

Viscun Roxana

Apoi după ce s-au hodinit caii, am pornit înainte, spre Podu-Leloaie şi de aici, tot înainte spre
Iaşi, mai mult pe jos decât în căruţă, căci zmeii lui moş Luca se muiese de tot, şi ţăranii noştri
glumeţi, cum sunt ei, ne tot şfichiuiau, în treacăt, care dincotro, de ni-era mai mare ruşinea, de
ruşinea lui moş Luca.

Bine te-am găsit, împărate, deşi mă tem că nu te-oi lăsa cu bine, pentru că am venit să ne luptăm
greu, că destul ai viclenit asupra tatălui meu.

Mardare Cornelia

Afară de scrânteala cu Măriuca, alta nu i se vădise şi eu unul m-am îndoit şi de aceea, fiindcă, să
fi fost cu totul sinceră, ascuns cum era la fire, n-ar fi dat-o în vileag şi apoi l-ar fi supus la altfel
de jertfe decât trufandalele şi muscalii ce pe vremuri obişnuia a-i trimite şi care nu puteau să-l
coste prea mult, când, bineînţeles, îl costau ceva.

Tu să şezi la grajd nedezlipit şi să îngrijeşti de calul meu ca de ochii din cap, că de-oi veni pe-
acolo şi n-oi găsi trebile făcute după plac, are să fie rău de pielea ta.

Albu Mariana

Acum cu toţii suntem de acord că planul nu constă numai în câte coli se vor tipări în anul viitor,
ci, mai ales, planul, marele plan, constă în a ne întreba cine va lua locul lui Liviu Rebreanu sau
Tudor Arghezi în stima şi în entuziasmul cititorilor, în a cere ca această întrebare să poată căpăta
răspuns.

Dar deodată păru că lumea se-nsenină, că gaura în cer începe a deveni din ce în ce mai mare şi
mai largă, încât prin ea se vedea asupra boltei albastre ce-mbrăţişează pământul o altă boltă cu
mult mai naltă, cu mult mai largă.

Bacalim Tatiana
Măria ta, ai doi meri în grădină, unul lângă altul, că nu ştii care sunt ramurile unuia şi care sunt
ale altuia, şi când înfloresc nu ştii care sunt florile unuia şi care sunt ale altuia şi ăşti doi meri
înfrunzesc, înfloresc, se scutură şi mere nu fac.

Părul meu de aşteptare o s-albească sau să cadă, ochii mei au să privească câte n-ar voi să vadă,
pieptul meu are să geamă sub atingeri de dureri, corpul meu o să se plece cu încetul în ruine,
mintea mea n-o să mai pună granițe între rău şi bine, şi veninul amărăciunii îl voi bea chiar din
plăceri.

Cebotari Daniela

El arătă în cărticica sa că teoria trecerii românilor peste Dunăre, în urma unei invitații oficiale, pe
care după Sulzer, oracolul dușmanilor noștri, o adoptase Edler, nu se poate împăca în niciun chip
cu logica eternă a lucrurilor și adaugă argumente de fapte pe lângă acel hotărâtor de judecată.

Ce spun eu nu e nou pentru măria ta, că altele sunt gândurile tale știu, că zilele ți le închini
hotărârilor ce-ai luat și faptelor ce pregătești de asemenea cunosc, dar am încredințarea că cele ce
ți-am povestit te bucură cel puțin cât povestirea lui Eliodor.

Guțol Anastasia

Dar capul lui Mihai cu mâna țeapănă deasupra, așa cum părea că se ferește de lumină, cu
singurul ochi alb privindu-l înspăimântător și cu celălalt supt de viermele dezgustător, îi era atât
de aproape și de întreg prezent, încât s-ar fi crezut că fașele bandajului le-au împreunat capetele
alături, unul în fața celuilalt, să se alipească, să se îngemăneze, să se contopească și să nu se mai
poată părăsi.

Odată prin iunie, când au venit ţăranii să secere grâul, cel mai mare dintre pui n-a
alergat repede la chemarea mă-sii şi cum nu ştia să zboare, haţ! l-a prins un flăcău sub căciulă.

Muștuc Larisa

În aceeași ordine de idei să amintesc și faptul că ar merita să fie studiate titlurile capitolelor care
conțin un fel de rezumat hazliu al subiectului: autorul adoptă aceeași atitudine ca și personajele
lui când povestesc.

După ce Andrei întocmi afișul cu îngrijire și-l vari în buzunar, încep să cânte, și cântă amândoi
atât de bine si puterea muzicii e atât de mare, încât capetele se întorc, vorbele încetează, pana si
jocul de cărți se oprește, toți se înghesuiesc in cadrul ușilor, iar când sfârșesc, lumea izbucnește
in aplauze.

Ursu Mariana
Dar eu râd, căci mi-am adus aminte de-un prieten, care mi-a spus că, dac-oi trece pe la Hanu
Ancuței, să beau o oală de vin, să beau două, pân' ce-oi vedea tulbure și să nu spun la nimeni ce i
s-a întâmplat lui într-o vreme pe locurile acestea, mi-a povestit câte a pătimit, dar pot spune că,
bând atâta vin cu o asemenea oală, nu-mi mai pot aduce decât cu greu aminte de-o întâmplare ca
aceea.

Numai după cum aducea picioarele s-ar fi putut cunoaște ca-i cioban, se vedea asta însă și după
glugă, după căciula dintr-un berbece, după chimirul lat si lustruit.

Secrieru Alina

Răducan Chioru, înțelegând, a căscat mare ochiul s-a urlat la oameni si la slujitori; a căutat
scăpare în lături, a căutat scăpare înainte, dar hoțul si prietinul acesta al meu l-au luat în
piepturile cailor si l-au dărâmat, după aceea au descălicat si l-au lovit cu cuțitele.

Omul care vorbește si râde în cea dintâi clipa când te-a văzut, nu are întru sine nici viclenie, nici
ascunziș, si mai ales, dacă Dumnezeu l-a lăsat sa se nască în zodia Leului si sub stăpânirea
planetei Soarelui, apoi nu va găsi împotrivire nici ca sa dobândească avere, nici să se bucure de
cinste la cei mari.

Vlăduță Alexandra

Cimpoierul umfla mai tare foiul, apoi, calcând cu degete repezi pe găurile surlei, chema un viers
de mâhnire din depărtarea anilor de demult, înălțând ochii morți spre stele, lăsa pliscul
cimpoiului si cânta cu voce, spunea ceva despre trei ciobani care coborau cu turmele din munte.
si doi din ei aveau gânduri rele asupra celui mai tânăr.

Acesta se întâmpla mai mult pentru că cea mai mare parte din viața lui s-a petrecut într-o
mulțumire umbrită în parohia sa îndepărtată, unde nu-l descoperea prigonirea care urmări o viață
întreagă pe tovarășii săi.