PORTOFOLIU

LA LIMBA ROMÂNĂ
CLASA 7 ,,A’’

AUTOR:CEBOTARI EVELINA
COORDONATOR:CAZACU VALENTINA

Cuprins
Biografiile autorilor
1...............Lucian Blaga
2...............Vasile Romanciuc
3...............George Călinsecu
4...............Mihai Eminescu
5..............George Topârceanu
6...............Alexei Mateevici
Definiții
1. E-book
2. Tema,subiectul,mesajul
3. .Conjuncția
4. Abrevierea
5. Compunerea
6. Descrierea
7. Epitetul,metafora,personificarea
 Lucian Blaga
Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Moldova, Vărzărești – d. 6
mai 1961, Valea-Trestieni, raionul Nisporeni, Moldova) a fost
eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor
universitar, academician și diplomat român.
Debutul
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910),
și în Românul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui
Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș
în 1909. În anul 1911 călătorește în Italia, unde își petrece
timpul în librării, căutând cărți de filosofie, și vizitând vestigiile
istorice ale acestei țări.
Studii
A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în
perioada 1914 – 1916, pe care le-a finalizat cu licență în 1917. A
studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între
anii 1916 și 1920, obținând titlul de doctor în filosofie. Aici a
cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soție.
A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul
verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul.

Vasile Romanciuc
Vasile Romanciuc (n. 17 decembrie 1947, Bădragii Noi, Edineț,
fostul județ Hotin) este un poet[2][3] român din Republica Moldova.

Biografie[modificare | modificare sursă]
Vasile Romanciuc s-a născut la 17 decembrie 1947 în
satul Bădragii Noi, Edineț (fostul județ Hotin), Basarabia, părinții
săi fiind Alexei Romanciuc și Olga Romanciuc (n. Pirijoc).
Este absolvent al Facultății de Filologie, secția ziaristică a
Universității de Stat din Moldova (1972).[4]
A fost redactor la Radio Moldova, consilier la Uniunea Scriitorilor
din Republica Moldova, redactor la editurile „Museum”, „Gh,
Asachi”, „Literatura artistică”, „Prut Internațional”.Debut editorial
cu placheta Genealogie(1974). Urmează volumele de
versuri: Citirea proverbelor,Note de provincial, Un timp fără
nume, Îndoiala de sine, Marele pustiu invizibil, Recitirea
proverbelor, Olimpul de plastic, Lasă un semn, Cuvântul ne
adaugă vedere ș.a. A publicat mai multe cărți de versuri pentru
copii.
Vasile Romanciuc este membru al Uniunii Scriitorilor din
Republica Moldova (1976), membru al Uniunii Scriitorilor din
România (1994), membru al PEN-Centrului Internațional (1996).
George Călinescu
G. Călinescu (n. 19 iunie 1899, București – d. 12
martie 1965, Otopeni) a fost critic, istoric literar, scriitor,
publicist, academician român, personalitate enciclopedică
a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici,
clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă.
Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici
literari români din toate timpurile, alături de Titu
Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Și-a semnat întotdeauna
articolele ca G. Călinescu, după o modă destul de
răspândită în perioada interbelică. Prenumele lui adevărat,
în actele de stare civilă, era Gheorghe; în ultimele decenii,
în mod uzual, se folosește pentru a-l desemna formula
"George Călinescu", apocrifă și eronată, dar consacrată în
mod solid de uzaj
.

Mihai Eminescu
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15
ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – d. 15
iunie 1889 București, Regatul României) a fost
un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii
români și de critica literară postumă drept cea mai
importantă voce poetică din literatura română.[9] Receptiv
la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat
viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând
unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care
Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale
Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea
pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i
construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă
pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive,
întoarcerea în natură etc.
George Topîrceanu
George Topîrceanu (n. 20 martie 1886, București - d. 7
mai 1937, Iași) a fost
un poet, prozator, memorialist, publicist și
traducător român, membru corespondent al Academiei
Române din 1936. Începe școala primară la București
intre anii 1893 - 1895 și o continuă pe valea Topologului,
la Șuici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme.
Revine la București și se înscrie la liceul Matei Basarab
până în clasa a IV-a[3], apoi la Sf. Sava (1898 - 1906).
După absolvire intră funcționar la Casa Bisericii, apoi, ca
profesor suplinitor, cu pauze de șomaj și de viață boemă.
În paralel, se înscrie la Facultatea de Drept (1906), pe
care o părăsește pentru cea de Litere, fără a termina
studiile.[4].
Prima încercare literară datează din timpul școlii primare și
este primită cu răceală de colegul mituit cu „o peniță și doi
nasturi” pentru a-i folosi de public
Alexei Mateevici
Alexie (sau Alexei) Mateevici (n. 27
martie 1888, Căinari - d. 24 august 1917, Chișinău) a
fost unul din cei mai reprezentativi scriitori români
născuți în Basarabia, actualmente Republica Moldova.
Monumentul[modificare | modificare sursă]
Monumentul intitulat Apostolii Basarabeni a fost ridicat în
memoria eroilor naționali Simeon Murafa, Alexei
Mateevici și Andrei Hodorogea, la inițiativa Societății
„Mormintele Eroilor Căzuți în Război”, după proiectul
sculptorului Vasile Ionescu-Varo, la 29 septembrie 1923
(după alte surse 1933), în grădina Catedralei din Chișinău.
Monumentul fusese confecționat dintr-o placă de piatră,
așezată în poziție verticală, în care erau îngropate
chipurile în basorelief de bronz ale celor trei eroi, având
dedesubt, săpată în piatră, inscripția: „Simeon Murafa,
născut la 24 mai 1887, mort la 20 august 1917; Pr. Alexei
Mateevici, născut la 16 martie 1888, mort la 13 august
1917; Andrei Hodorogea, născut octombrie 1878, mort la
20 august 1917”. Pe piedestal, în fața basoreliefurilor, era
așezată figura de bronz al unui vultur. Mai jos era
amplasată inscripția: „Apostolii Basarabeni, Martiri ai
Sfintei Cauze Naționale”. În partea superioară,
monumentul înalt de 3 m era încununat cu Stema
României, amplasată între două ramuri, una de stejar și
alta de laur, toate executate în bronz. Baza monumentului
avea dimensiunile 4,35/1,92 m iar panoul de piatră avea
dimensiunile de 2,75/3,00/0,60 m. În urma anexării
Basarabiei la Uniunea Sovietică, în 1940, basoreliefurile în
bronz ale lui Murafa și Mateevici din Chișinău, au fost
recuperate și repartizate Muzeului de Artă Națională
„Carol I” din București, iar restul monumentului a fost
distrus de sovietici.
Scrieri[modificare | modificare sursă]

 Poezii, publicate cu o prefață de P. V. Haneș.

București, 1926 (ed. II, București, 1936)
 Poezii, cu o prefață de L.T. Boga, Chișinău, 1937
 Scrieri alese, ediție îngrijită și prefațată de I. Vartician
și F. Levit, Chișinău, 1966 (ed. II 1971, ed. III 1977)
 Pagini alese, tabel cronologic, note și comentarii de
V. Nazar, prefață de A. Hropotinski, Chișinău, 1985
 Scrieri, ed. îngrijită, studiu introductiv, note, variante și
bibliografie de I. Nuță, Iași, 1989
 Limba noastră, Chișinău, 1989


E-BOOKUL
Un e-book (abreviere din engleză de la electronic book,
citit aproximativ 'i-buc, în română: carte electronică) este
un fișier electronic digital ce
conține textul și imaginile unei cărți, între timp chiar și
clipuri video, de obicei toate protejate împotriva folosirii
abuzive printr-un sistem de gestiune a drepturilor digitale
de tip digital rights management (DRM). Cărțile electronice
sunt cărți virtuale. Ele se pot citi pe mai multe tipuri de
aparate cu monitor (ecran), în general
portabile: calculatoarele personale, tablete, smartphone-
uri, sau și pe dispozitive special construite pentru cititul
cărților, numite e-reader sau e-book reader. De
asemenea, multe telefoane mobile pot fi folosite și pentru
citirea cărților electronice.[1] Mediul de transmitere
pentru descărcarea datelor este Internetul, combinat
eventual cu un sistem de telefonie mobilă de tip GSM,
totul fiind oferit în formă de serviciu web contra cost. În
funcție de model dispozitivele e-reader se pot compara la
greutate cu o carte adevărată, deci pot fi luate cu sine
peste tot, dar sunt făcute pentru a cuprinde (memora)
simultan mari cantități de informație, chiar sute de romane.
Multe din aparatele e-reader se pot folosi la afișarea nu
numai a cărților electronice, dar și pentru gazete, ziare,
reviste, chiar pagini web ș.a.m.d., în general pentru toate
materialele scrise. În ultimii ani și tehnologia
acumulatorilor a progresat mult, astfel încât funcționarea
este asigurată pentru ore în șir cu o singură încărcare.
TEMA,SUBIECTUL,MESAJUL

TÉMĂ,  Idee principală care este

dezvoltată într-o operă, într-o expunere;
subiect; aspect al realității care se
reflectă într-o operă artistică.

SUBIÉCT,  Totalitatea acțiunilor,

evenimentelor (prezentate într-o
anumită succesiune) care alcătuiesc
conținutul unei opere literare,
cinematografice etc.

MESÁJ, mesaje, s. n. 1. Apel oral sau

scris (cu caracter oficial) adresat
poporului, armatei etc. 2. Ceea ce se
predă sau se comunică cuiva, ceea ce
trebuie predat sau comunicat cuiva;
știre, veste, comunicare.
CONJÚNCȚIE, conjuncții, s. f. 1. Parte de
vorbire neflexibilă care leagă două
propoziții într-o frază sau două cuvinte cu
același rol sintactic într-o propoziție.

ABREVIÉRE, abrevieri,  Acțiunea
de a abrevia și rezultatul ei; cuvânt,
titlu etc. prescurtat;

COMPÚNERE, . Acțiunea de a (se)

compune și rezultatul ei; alcătuire,
îmbinare. 2. (Concr.) Bucată literară sau
muzicală; compoziție. 3. Lucrare școlară pe
o temă dată; compoziție (5). 4. (Lingv.)
Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea
mai multor cuvinte având drept rezultat un
cuvânt nou.
DESCRIERE -Prezentare a unui fapt
sau a unui lucru

EPITÉT, epitete, s. n. Determinant
expresiv pus pe lângă un substantiv
sau pe lângă un verb pentru a scoate
în evidență mai nuanțat o trăsătură a
obiectului sau a acțiunii și pentru a da
mai multă expresivitate artistică
creației respective

METÁFORĂ,  Figură de stil rezultată

dintr-o comparație subînțeleasă prin
substituirea cuvântului obiect de
comparație cu cuvântul-imagine; p.
gener. figură de stil.
PERSONIFICÁRE, . Faptul de a
personifica; personificație;  figură de
stil prin care se atribuie lucrurilor,
animalelor sau fenomenelor din
natură însușiri omenești. –