STUDIU DE CAZ

DIAGNOSTIC MEDICAL : Tulburări de vorbire- dislalie polimorfă

DIAGNOSTIC EDUCAȚIONAL: Dificultăți de integrare școlară a elevei cu tulburări de vorbire.

SCOPUL INTERVENȚIEI: Ameliorarea tulburărilor de vorbireși integrarea școlară a elevei cu CES

DATE DE IDENTIFICARE:

Numele : Ana

Clasa I

Condiții de viață și de învățare: Ana face parte dintr-o familie dezorganizată, locuiește doar cu
tatăl său, mama a părăsit familia și a plecat la muncă în străinătate. Locuința în care
trăiește Ana este insalubră, iar tatăl ei este cunoscut ca un consumator frecvent de
alcool care nu se ocupă câtuși de puțin de fiica sa. Lucrează ocazional prin sat dar nu
procură suficiente resurse financiare pentru a asigura Anei condiții optime de viață. Prin
intervenția școlii și a Primăriei din localitate Ana a intrat sub supravegherea Protecției
copilului.

CARACTERIZAREA ELEVEI:

Procese cognitive:

 Limbaj defectuos (diagnostic-dislalie polimorfă);

 Memorie selectivă de scurtă durată, în funcție de interese;
 Gândire greoaie, legată de operații concrete
 Imaginație reproductivă, greoaie;
 Atenție: nu se concentrează voluntar, poate fi distrasă cu ușurință;

Afectivitate:

 Dispoziții: neconcludente
 Emoții: sesizabile când este vorba despre familia ei;
 Sentimente: atașament evident față de învățătoare;
 Afecte: are permanent impresia că ceilalți colegi o ironizează;
 Interese: jocurile copilărești cu obiecte colorate ( la tabla magnetică, mozaic, jetoane
etc. )

Particularități psihologice:
  Aptitudini: neformate;
 Temperament: coleric, instabil;
 Activitatea preferată: jocul cu obiecte colorate;
 Trăsături definitorii de personalitate: sinceritatea.

CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE

În cadrul școlii:

 Crearea unui climat educativ propice de acceptare a elevei cu CES de către colectivul
clasei și de integrare și socializare a elevei în cadrul grupului școlar;
 Antrenarea elevei cu tulburări de vorbire într-un grup de întrajutorare în scopul
ameliorării deficiențelor de limbaj și al formării aptitudinii de școlaritate;
 Formarea încrederii în sine pentru stimularea efortului de autocorectare a tulburărilor
de vorbire;
 Integrarea elevei într-un program de terapie logopedică.

În cadrul familiei:

 Consilierea tatălui cu scopul de a-l conștientiza în legătură cu îndatoririle sale părintești:

- crearea unui climat favorabil dezvoltării psihice a elevei;
- ameliorarea condițiilor de viață în locuință;
- colaborarea tatălui cu învățătoarea pentru urmărirea evoluției Anei și identificarea
soluțiilor posibile de corectare a deficienței de vorbire într-un program de
specialitate;
- monitorizarea cazului de către autoritățile locale și de către specialiști în domeniul
protecției copilului.

PLAN EDUCAȚIONAL PERSONALIZAT

OBIECTIVE SPECIFICE STRATEGII SPECIFICE DE INTEGRARE ȘCOLARĂ

Ameliorarea deficiențelor de limbaj și consolidarea deprinderilor de vorbire în vederea
acordării de șanse egale de instruire și de educație;

Activitate individualizată cu un conținut special diferențiat pentru nivelul de

înțelegere deficitar al elevei.
 Eleva a fost diagnosticată cu „dislalie polimorfă”, tulburare de pronunție care constă în
„ deformarea, substituirea,omiterea și inversarea anumitor sunete în vorbirea spontană și în
cea reprodusă” ( Verza,2003, Tratat de logopedie ).
Cazul de dislalie al elevei se referă la:
 Înlocuirea lui „s” cu „ș” ;
 Înlocuirea lui „r” cu „l” ;
 Înlocuirea lui „d” cu „t” ;
 Înlocuirea lui „v” cu „f” .
Metode și procedee cu caracter general folosite în cazurile de dislalie:

 Gimnastica și miogimnastica corpului și aparatului fono-articulator:

-exerciții fizice generale pentru fortificarea trunchiului , gâtului și a membrelor, asociate
cu exerciții de respirație
-exerciții de încordare musculară pe unele porțiuni: la nivelul aparatului fono-articular,
încordarea mușchilor limbii, buzelor afectează atât pronunția,dicția dar și timbrul și
înălțimea vocii;
- exerciții pentru dezvoltarea motricității mandibulare: ridicarea și coborârea ritmică a
mandibulei, mișcări spre dreapta și spre stânga, imitarea rumegatului animaleleor,
imitarea căscatului.
 Educarea respirației și echilibrului dintre inspir și expir:
- Exerciții de respirație în diferite poziții ale corpului: în picioare, culcat șezând
- Exerciții de suflare într-o lumânare aprinsă;
- Umflarea unui balon prin inspirație pe nas și expirarea alternativă pe gură pe baza
unor pauze stabilite între inspir și expir;
- Suflarea în diferite instrumente muzicale;
- Exclamații, onomatopee, interjecții
 Educarea auzului fonematic ( identificarea, discriminarea și diferențierea sunetelor).
Deficiențele auzului fonematic fac imposibil autocontrolul auditiv.Exercițiile de
recuperare trebuie să realizeze o comparație între propria pronunție și pronunția
persoanelor din jurul său. Prin exercițiile pentru dezvoltarea auzului fonematic, dislaticul
devine conștient de tulburarea sa de vorbire și face efort pentru înlăturarea acesteia.
Astfel de exerciții pot fi:
-audierea și recunoașterea unor înregistrări cu sunetele unor animale sau păsări;
- exerciții sub formă de joc de recunoaștere a vocii înregistrate a unor persoane
cunoscute;
- pronunțarea,identificarea și diferențierea unor cuvinte paronime ( tată-dată, var-far,
jură-șură, sac-zac, pară-bară, rac-lac, coală-goală, mușcă-muscă )
 Educarea personalității , înlăturarea tulburărilor comportamentale și a negativismului
față de vorbire. La școlari, fenomenul dereglării verbale se conștientizează și devine
 apăsător, determinând devieri comportamentale, atitudini negativiste, probleme de
integrare în colectiv, nervozitate și demotivări în ceea ce privește învățătura. Pe de altă
parte, atitudinea colegilor de ridiculizare și ironizare îl determină pe dislalic să devină
retras și închis în sine.
Demersul pentru educarea unui dislalic trebuie să urmărească:
-redarea încrederii în propria persoană;
-crearea convingerii că tulburarea de limbaj poate fi corectată;
-înlăturarea negativismului și susținerea unei stări de optimism;
-crearea încrederii în cadrele didactice sau în specialiștii implicați în procesul de
recuperare;
-metodele și procedeele specific logopedice care pot fi adaptate mediului școlar
integrat;
Astfel, corectarea pronunțării sunetelor luate separat se realizează prin metode și
procedee care impun derivarea sunetelor afectate din sunete corect emise.Îm cadrul
unei categorii de sunete primul sunet care trebuie corectat este cel de bază care va
deriva din sunetele apropiate ca pronunție ( sunetul „r” poate fi derivat din „d/t” printr-
o pronunție rapidă).
Sunetul izolat se mai poate corecta prin indicarea poziției corecte a aparatului fonator și
prin exersarea lui în fața oglinzii , în scopul imitării vizuale a modelului corect. Exercițiile
de corectare a sunetelor izolate se vor repeta până la obținerea calității ideale.
După obținerea izolată a sunetelor, ele vor fi fixate în cuvinte, la început în cuvinte
mai simple, apoi în cuvinte mai complexe. Sunetul care se fixează în cuvinte trebuie să
ocupe poziții diferite: la începutul cuvântului, la sfârșitul sau în interiorul acestuia.
În cazul Anei, înlocuirea lui „s” cu „ș” se poate corecta prin citirea sau pronunțarea
sunetului în cuvinte astfel:
1. Cuvinte care conțin pe „s” inițial: sac, sat, sunet, sită, sirop, săpun, sete, sobă, salam,
sarmale etc. Se citesc cuvintele întâi de către o persoană care pronunță corect, apoi
de către Ana. După aceea persoana va citi din nou aceleași cuvinte, înlocuind pe „s”
cu „ș” , punându-se astfel în evidență schimbarea de înțeles a cuvintelor.
2. Cuvinte care conțin pe „s” în interior: iese, casă, masă, coase, mosor, usucă etc. Și
pentru astfel de cuvinte se procedează ca mai sus.
3. Cuvinte care conțin pe „s” la final: os,vis,nas, des, noros, pufos, mincinos, alunecos
etc.
Se trece apoi la alcătuirea sau citirea unor propoziții care conțin astfel de cuvinte: Sorin a
adus un sac cu sania. În sac este sare. Sora sa îi spune că a sosit vărul Cosmin. Ea a pus sifon în
sirop. Îi invită pe toți în casă. Ei stau pe scaune.
În funcție de rezultatele obținute, Ana va fi antrenată în exerciții de alegere a cuvintelor care
conțin sunetul în anumite poziții indicate.
 La fel se poate proceda și în cazul substituirii lui „r” cu „l” sau a lui „t” cu „d” etc.Iată câteva
exemple:

Diferențierea s-ș Diferențierea l-r Diferențierea t-d Diferențierea v-f

soc-șoc lac-rac tuș-duș var-far

scoală-școală lege-rege spate-spade vată-fată

muscă-mușcă lamă-ramă roate-roade vină-fină

dus-duș cal-car pot-pod vag-fag