Propuneti un text din specialitatea dumneavoastra pe care sa formulati cateva strategii de
intelegere, similare celor care apar in tabelul de la Aplicatia 2. Numiti strategiile reflectate in formularile propuse. „A vorbi de proza lui Arghezi sub raportul epicului este o improprietate, iar a întemeia judecăți literare, pe această lărgire a vorbelor, un lucru injust. Tudor Arghezi nu este un prozator, ci un poet care se coboară cu toate aripile liricei în cronică. O mare parte din compunerile în proză sunt pamflete. Însă niște pamflete sterilizate, ineficiente practic. Diatriba presupune intenția de a discredita un individ sau a unei clase, ea e o critică impulsivă, caricată. Slujindu-se de nume fictive, umflând realitatea, intrând în plin fantastic, pamfletul arghezian (când este artistic), depășește într-atâta intenția, încât rămâne o construcție valabilă în sine, expresie cel mult a unei gratuite înverșunări de imagini” (G. Călinescu, Istoria literaturii de la origini până în prezent)
Afirmație Clasificare Arghezi este unul dintre marii prozatori ai Nonsens / irelevant literaturii noastre.
Nu înțeleg acest fragment. Monitorizarea înțelegerii
Deci, atunci când un poet prin excelență,
abordează și domeniul romanescului, inevitabil, Inferență de legătură opera sa va fi o reinterpretare originală a unor genuri și formule cunoscute.
Dacă în ceea ce privește poezia, Arghezi este
considerat un inovator la nivelul tematicii și limbajului abordat și deseori apreciat prin Parafrazare raportare la Eminescu, atunci când vorbim despre proză, avem în vedere aceiași muzicalitate a conținutului, ceea ce face ca Arghezi să fie considerat practicant al prozei lirice. Chiar mai mult de atât, Arghezi își abstractizează personajele și exagerează atât de mult acțiunile romanelor, încât ele rămân niște pamflete, însă lipsite de obiect, aproape de limita cu fantasticul. Proza lui Arghezi este situată la granița epic- liric, fiind considerată un pamflet care nu Elaborare respectă regulile speciei, dar care se remarcă prin forța de sugestie vizuală, constituindu-se drept produs literar sui-generic.
În ceea ce privește proza lui Arghezi, trebuie să
avem în vedere că nu putem discuta despre o respectare a normelor romanescului, ci de o Parafrazarea, inferența de legătură și interferență între epic și liric. Deci, abordarea elaborarea epicului, contravine posibilităților și exigențelor poetului, de unde imposibilitatea de a trata o temă în manieră clasică, chiar și când este vorba de formule naratologice cunoscute. Astfel, romanele lui Argezi aparțin pamfletului, dar esențializat, din care nu rămâne decât o construcție imaginară de sine stătătoare.