oc

Curs 1.pdf
O O O O O
c c c c c
c/5 c/5 c/5 c/5 c/5 c/5
O O on O O O
>l CD 4^ GO NO
o o o o o o4^ o o o o o o
C7_Page_1
O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O
"O CD CD CD CD CD CD CD CD CD "O CD CD CD CD CD CD "O 4^ 4^ 4^ 4^ 4^ "O GO GO GO GO GO GO GO GO GO GO "O NO NO NO NO NO NO NO NO NO NO "O
Q_ I I I I I I 1 1 1 Q_ 1 1 1 1 1 1 Q_ I l l l l l Q_ 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Q_ 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Q_ 1 1 1 1
I I I I I I 1 1 1 1 1 1 1 1 1 l I I I I I 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
"0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0 "0
CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD
CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ CQ
CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD
I I I I I I 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
I I I I I 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
CD 00 CD CD 4^ GO NO CD CD 4^ GO NO CD CD 4^ GO NO O O O O O O O O O O O O O O O O O O 4^ GO NO
O CD 00 ■< CD CD 4^ GO NO —k O CD 00 CD CD 4^ GO NO —k

: : :::::::: : : :::::: 5 : : : : : : 5 ::::::::: : 5 :::::::::: 5 : : : : 5Q

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
..................................................... CD
: : ::::::::: : :::::: : :::::: : :::::::::: : :::::::::: : :::: : 9L
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: O
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: CQ

....................................................................
0(7)(Jl^WN)^0(OCO^«<a)Ul^WM^^OCOOOxJ(7)(71(P^WN)^OCDCOxJ(D(JlUl^WM^O(DOOsJ(DUl^^WM^^
cd oo cd o o t— (\co^LOLncD^coQOr- 7— (\co^LDor^^coo)o^-r- cxicO’^-LOor^oooocDO'i— ^cooo^LDorxcoQQOr- cm
^^^Lnix)ir>ir)ix)ix)L0ix)ix)L0L0LncDC0CDCDCDC0CDCDC0CDCDCDr^r^r^r^r^r^r^r^r^r^r^r^oooooooooooooooooooooooo(Da)(D

CM co LO CD 7— CM co 7— CM co LO CD 7— CM co LO :...................................................... ........
co CM co LO CM CO LO CO 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 CM CO LO CD CM CO
1 ^1 1 1 1 ^1 1 1 1 1 1 ^1 1 CD CD CD CD CD
CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD 1 1 1 ^1 1 1 1 1 1 ^1
C7_Page

Cl) CD CD CD CD CD CD CD CD CDCD CD CD CD CD CD CD CD
CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD
CD CD CD CD CD CD CD CD CD CDCD CD CD CU CU CU CU CU
CU CU CU CU CU CU CU CU CU CU CU CU CU CU CU CU CU M— CD CD CD CD CD CD M— CD CD CD CD
CU CU CU CU CU CU CU CU CU CUCU CU CU “O “O
CL CL CL CL CL CL CL CL CL CL CL CL CL CL CL CL CL CL CL CL CL CL CU CU CU CU CU CU CU CU CU CU
D_ D_ D_ D_ D_ D_ D_ D_ D_ D_ D_
D_ "O 1 1 1 1 1 1
D_ "O 1 1 1 1 "O 1 1 1 1 1 1 1 "O 1 1 1 1 1 CL CL CL CL CL CL CL CL CL CL
1 1 "O 1 1 1 1 1 "O 1 1 1 1 1 1 Q_ O O O O O O Q_ Q_ CM CM CM CM CM CM CM Q_ CO CO CO CO CO CM 1 1 1 1 1 1 CO 1 1 1 1
Q_ 00 00 00 00 00 Q_ CD CD CD CD CD CD 7— 7— 7— 7— 7— 7— 7— 7— 7— 7— 7— 7— 7— 7— 7— 7— 7— 7— 7— 7— 7— 7— CM CM CM CM CM CM CO CO CO CO
O O 00 O O O O O CD O O O O O O O o o o o o o o o o o CM o o o o o o o CO
O O O O O CU CO CO CO CO CO CO CU CO CO CO CO
c c
(/) (/) (/) (/) (/) (/)
E E
Z5 Z5 Z5 Z5 Z5 Z5 CD CD
Q Q Q Q Q Q CO CO
 S3_Page_5..................................................................................................................................... 92
S3_Page_6..................................................................................................................................... 94
S3_Page_7..................................................................................................................................... 95
Seminar 4.pdf........................................................................................................................................... 96
S4_Page_1 ................................................................................................................................... 96
S4_Page_2..................................................................................................................................... 97
S4_Page_3..................................................................................................................................... 98
S4_Page_4..................................................................................................................................... 99
S4_Page_5.....................................................................................................................................100
S4_Page_6.................................................................................................................................... 101
S4_Page_7.....................................................................................................................................102
Seminar 5.pdf...........................................................................................................................................103
S5_Page_01 ................................................................................................................................ 103
S 5_Page_02................................................................................................................................ 104
S 5_Page_03................................................................................................................................ 105
S 5_Page_04................................................................................................................................ 106
S5_Page_05...................................................................................................................................107
S 5_Page_06................................................................................................................................ 108
S5_Page_07...................................................................................................................................109
S5_Page_08...................................................................................................................................110
S 5_Page_09................................................................................................................................. 111
S5_Page_10...................................................................................................................................112
S5_Page_11................................................................................................................................. 113
S5_Page_12...................................................................................................................................114
S5_Page_13................................................................................................................................. 115
S5_Page_14...................................................................................................................................116
Seminar 6.pdf...........................................................................................................................................117
S6_Page_1 ....................................................................................................................................117
S6_Page_2.....................................................................................................................................118
S6_Page_3.....................................................................................................................................119
Seminar 7.pdf...........................................................................................................................................120
S7_Page_1 ....................................................................................................................................120
S7_Page_2.................................................................................................................................... 121
S7_Page_3.....................................................................................................................................122
S7_Page_4.....................................................................................................................................123
S7_Page_5.....................................................................................................................................124
Seminar 7 - Tema de casa.pdf............................................................................................................... 125
Seminar 8.pdf...........................................................................................................................................127
Seminar 9.pdf...........................................................................................................................................129
 Curs 1

Fundamentarea Stiinfei Marfurilor

Cuprins

1. Obiectul de studiu, evolufia §i conceptele specifice §tiin|ei marfurilor

2. Proprietafile generale ale marfurilor

3. Calitatea produselor §i serviciilor

4. Calimetria. Masurarea §i evaluarea calitafii marfurilor

5. Sistemul de management al calitafii

6. Clasificarea §i codificarea marfurilor

7. Marcarea marfurilor

8. Standardizarea la nivel national, european §i international

Bibliografie

1. Stanciu, Ion., - Calitologia. §tiinfa calitatii marfurilor. „Bazele merceologiei”, Editura

Renaissance, Bucure§ti, 2004

2. Olaru, Marieta., Pamfilie, Rodica., Purcarea, Anca., Negrea, Mihai., Atanase, Anca., Stanciu,
Costel., Paunescu, Carmen., - Fundamentele §tiintei marfurilor, Edijia a doua, Editura
Economica, Bucuregti, 2005

3. Vasile Dinu (Coord.) - Fundamentele §tiintei marfurilor, Editura ASE, Bucure§ti, 2008

4. Dima, Dumitru., Pamfilie, Rodica., Procopie, Roxana., - Marfurile alimentare in comerfrd

international, Editura Economica, Bucure§ti, 2001

5. Diaconescu, Ion., -Merceologie alimentara, Editura Qlassrom, Bucure§ti, 2004

6. Diaconescu, Ion., Diaconescu, Mirela., Ardelean, Dorina., -Merceologie alimentara. Calitate

§i siguranta, Editura Universitara, 2007

7. Dima, D., (coord.) Diaconescu, Ion., Pamfilie, Rodica., Procopie, Roxana., Paunescu,
Carmen., Popescu, Dorin., Bobe, Magdalena., Chiru, Lelia., Andrei, Valentin., - Marfuri
alimentare §i securitatea consumatorului, Editura Economica, Bucure§ti, 2006

8. Diaconescu, Ion., Paunescu Carmen., -Analiza senzoriala in societatile comerciale, Editura

Uranus, Bucure§ti, 2003

9. Stanciu, Ion., Pasarila, Olga., Militaru, Cezar., Iacob, Andreia Anca., Craciun, Cristian
§tefan., - Calimetrie, Editura Cartea Universitara, Bucure§ti, 2004

1/4
 Capitolul 1. Obiectul de studiu si conceptele specifice stiintei marfurilor

1.1. Obiectul de studiu ale stiintei marfurilor

Etimologia cuvantului merceologie, provine din latinescul mercis (al marfii) si din grecescul
logos (stiinta).

§tiin|a marfurilor (Merceologia) are ca obiectiv esenfial pregatirea teoretica §i practica §i

formarea abilitafilor necesare in domeniile contingente cu lumea marfurilor tuturor acelora care se
pregatesc pentru profesiuni §i ocupafii in aceste domenii.

Indiferent de evolufia denumirii si de context, merceologia a fost orientata constant spre

marfa §i problematica marfurilor, orientare ilustrata inca de primele lucrari din domeniu.

Obiectul de studiu al merceologiei s-a imbogafit continuu incepand cu primele lucrari

dedicate cunoa§teri marfurilor (Balducci Pegoloti in 1440 §i Johann Beckmann in 1793) §i pana in
prezent.

Campul tematic al merceologiei vizeaza o paleta extrem de larga de elemente avand ca

numitor comun marfa. tn continuare, se enumera alfabetic cele mai reprezentative dintre
elementele care alcatuiesc aceasta problematica: ambalare §i ambalaje, avarii, calitate (analiza,
apreciere, caracteristici, cercetare comparative, cerinfe, certificare, control, evaluare §i masurare,
gestiune, management, masurare, optimizare), clasificare, codificare, cornerf, conservare,
contractare, contrafaceri, defecte, denaturari, denumire, depozitare, desfacere, examinare,
falsificari, garantare, grupe de produse, impozit, istoric, logistica merceologica, manipulare,
marcare, materii prime, masurare cantitativa, metode de investigate, natura, normative, obfinere,
omologare, origine, particularitaji constructive, pastrare, pref, procese tehnologice, proprietafi (ale
marfii), protecfia consumatorilor, protecjia mediului, provenience, recepfie, reciclabilitate,
recunoa§tere, semne caracteristice, sistematica, sisteme monetare, sortiment, substituiri, transport,
utilizare (comportare in utilizare, intrebuinfare rationale), unitafi de masura, uzanfe comerciale,
vama.

Avand in vedere ultimele lucreri de specialitate in acest domeniu, care determine

reconsiderarea definifiei marfii, definim Merceologia ca fund §tiin|a care studiaze merfurile, atat
cele materiale cat §i cele fare confinut material, in toata varietatea §i complexitatea problematicii
lor.

1.2. Metode si modalitati de cercetare m ^tiinta marfurilor

Cercetarea complexe a variatelor marfuri reclame o large palete de metode, aplicabile

diferenfiat in funcfie de situafia concrete, natura cercetarii, precizia §i justefea rezultatelor §i
resursele (materiale, financiare, umane, de timp) disponibile.

Metodele folosite sunt de douatipuri: generale §i specifice.

I) Metodele generale de cercetare. In aceaste categoric se includ: analiza. sinteza §i

comparatia.

1) Analiza presupune descompunerea unui sistem, produs sau concept in elementele

componente in vederea studierii separate §i treptate a acestora. Operafia se face mental sau

2/4
material. In studiul marfurilor se folosesc frecvent ambele variante, indeosebi analiza materials
care are mai multe aplica|ii, cele mai frecvente fiind analizele chimice §i analizele fizice. In urma
cercetarii prin analiza se stabile§te, dupa caz, compozi|ia, struct lira, alcatuirea mecanismele de
compunere etc.

2) Sinteza reprezinta o metoda generala prin care se reunesc elementele obpnute printr-o
decompunere prealabila. Principiul sintezei este opus principiului analizei, urmarind reconstituirea
unui sistem, obiect, produs, concept etc. Sinteza ca procedeu este foarte mult implicata in
problematica merceologiei, interesand major structurile materiale in zona a§a numitelor produse
sintetice: produse chimice, medicamente, mase plastice, cauciuc, fibre textile etc., exemplele
putand merge in orice direrfie §i oricat de departe, inclusiv pana la alimente.

3) Comparapa presupune evidenfierea asemanarilor §i deosebirilor dintre doua elemente

abstracte ori concrete. In domeniul merceologic, comparajia are o larga sfera de aplicajie,
indeosebi in domeniul cercetarii calita|ii marfurilor, unde s-a dezvoltat independent un sector al
cercetarilor comparative de calitate. Aceasta categorie de cercetari se aplica pe scara larga in sfera
produc|iei §i comeifului, interesul deosebit pentru cercetarile comparative fiind explicat de
avantajul definitoriu al acestora referitor la posibilitatea ordonarii obiective a elementelor
cercetate.

II) Metodele specifice acestui domeniu: metodele (psiho)senzoriale §i metodele

experimentale

1) Metodele (psiho)senzoriale, numite in trecut metode organoleptice. au ca principiu

cercetarea marfurilor pe baza infornia|iilor culese de sistemele umane de percepfie (simCurile) de
la marfurile cercetate. Aceste informaCii sunt prelucrate cvasi-instantaneu la nivelul creierului (de
unde §i denumirea de psihosenzoriale), respectiv sunt comparate cu referin|e senzoriale existente
in „banca de date" a fiecarui individ ca urmare a inva|arii §i experienjei, procesul finalizandu-se
cu ordonarea informa|iilor noi in functie de nivelurile similare de referin|a.

Metodele psihosenzoriale sunt dependente de numero§i factori:

• condi^iile de desfa§urare;
• parametrii biologici ai operatorului;
• vechimea informajiei de referin|a etc.

Analizele senzoriale sunt afectate de subiectivism §i incertitudine, de§i prezinta avantaje

incontestabile in privinja facilita|ii, rapidita|ii §i economicitajii. Avantajele pe care le prezinta
constituie motivul pentru care se bucura de o larga apreciere in producjia de bunuri §i mai ale in
comerf Aceste metode reclama insa invariabil operatori dota|i genetic superior §i beneficiari ai
unei indelungate experience in domeniul de practica. Domenii cum sunt produc|ia §i comer|ul cu
bunuri alimentare, produsele cosmetice, parfumeria §i altele asemenea sunt dependente in cea mai
mare masura de metodele senzoriale. Aceste metode fac obiectul unui domeniu distinct in literatura
de specialitate, numit sugestiv senzorica.

2) Metodele experimentale au la baza experimente desfa§urate inten|ionat in condi|ii

prestabilite pentru a urmari rezultatele sau efectele lor. Aceste metode presupun existen|a anumitor
condi|ii de desfa§urare (parametri de mediu), echipamente §i proceduri riguros conforme
prescrip|iilor din materialele nonnative specifice (standarde, norme, caiete de sarcini). Au un mare
grad de obiectivitate, reprezentand metode de referinCa, dar sunt costisitoare §i laborioase.

3/4
 Se disting mai multe categorii, deosebite dupa diverse criterii, cele mai cunoscute fiind
testele de veritabilitate, testele de supra- §i subsarcina, testele de anduran^a (oboseala) etc. Numite
prin tradi|ie metode de laborator, datorita dependen|ei lor de laboratoare echipate corespunzator
ca prima condijie de desfa§urare, practica evidenjiaza o tending de autonomizare a metodelor
experimentale, sub efectul progresului §tiin|ific §i tehnic, creandu-se condi|ii de desfa§urare
optima a cercetarii direct la locul de prelevare a probelor. Mai mult, se dezvolta distinct un
domeniu al metodelor de laborator care nu presupun prelevare (extragere) de probe, conferind
astfel acestor teste caracter nedestructibil, care constituie un avantaj cu efecte materiale §i
financiare majore.

1.3. Concepte specifice stiintei marfurilor

a) Marfa reprezinta un bun care este supus schimbului prin vanzare-cumparare.

b) Articolul este acel obiect care se vinde in corner^

c) Bun este ceea ce este util sau necesar societajii sau individului pentru a-i asigura existen(a,
bunastarea.

d) Produs este element material rezultat al activitajii umane destinat sa satisfaca o trebuin|a

e) Proprietatile semnifica, din punct de vedere merceologic, trasaturi §i insu§iri ale unui
bun care ll particularizeaza in raport cu alte bunuri §i ii confera capacitate de satisfacere a unor
trebuin|e umane. Proprietatile determinautilitateaprodusului.

f) Caracteristicile (de calitate) sunt cele mai importante proprietati ale ale unui bun.
Aceasta reprezentativitate a lor le confera prioritate la descrierea bunului in standarde, carp tehnice
de produs, pliante §i materiale publicitare. Caracteristicile de calitate determina calitatea
produsului.

g) Funcfiile bunurilor reprezinta expresii cu grad sporit de sinteza a calita(ii unor loturi de
bunuri. In principial, o funcpe eviden(iaza un grup de caracteristici inrudite. Principalele functii
specifice bunurilor in general §i marfurilor in particular, sunt: tehnica, sociala si economica.

h) Parametrii reprezinta expresia marimii caracteristicilor tehnice si func|ionale (de

exemplu, valorile randamentului, turajiei, vitezei etc.).

i) Indicii (de calitate) reprezinta expresia valorica a nivelului unei caracteristici de calitate
indiferent de tipul acesteia (tehnica, functionala, economica, pesihosenzoriala, ecologica sau
ergonomica).

Proprietati: Caracteristici: Functii

c
-tehnice A
-tehnice
-tehnica L
-functionale -functionale
Cerintele
consumatorilor ♦ -economice
-psihosenzoriale
-economice
-psihosenzoriale
-economica *

A
-ecologice -ecologice T
-ergonomice -ergonomice -sociala E

Figura 1.1. Relatia dintre cerintele consumatorilor, proprietati, caracteristici, functii si calitate

4/4
 Curs 2

Capitolul 2. Proprietatile generale ale marfurilor

2.1. Definitie si importanta

Proprietatile swnt toate insusirile sail atributele unei marfi, care ii dau o
anumita valoarea de intrebuintare, pentru satisfacerea unei nevoi prin serviciul
adus clientilor in consum sau utilizare.
Marimea proprietatilor se stabileste ca urmare a „traducerii’’ cerintelor generale
formulate de clienti prin testele de marketing. Valorile proprietatilor se specifica in
documentatia tehnica a produselor (standarde, norme tehnice etc.) in vederea
realizarii lor. Daca nu s-ar specifica toate proprietatile produsului, acesta nu s-ar
putea fabrica.
Importanta cunoasterii proprietatilor de catre specialist^ care activeaza in sfera
productiei, comertului, serviciilor reiese din necesitatea de a avea un limbaj comun
cu fumizorii la negocierea clauzelor contractuale, precum §i pentru mentinerea
calitatii produselor in sfera circulatiei tehnico-economice: fumizor - caraus
(transportator) - client.

2.2. Clasificarea proprietatilor marfurilor

1) Dupa natura aportului adus la satisfacerea nevoilor clientului
a) tehnice (fizice generale, fizice Speciale, chimice, biologice etc.). Sunt acele
proprietati care sunt comune tuturor produselor (de exemplu, masa, lungimea,
latimea, densitatea, starea de agregare, compozitia chimica etc.);
b) functionale, specifice marfurilor de folosinta indelungata (fiabilitatea,
mentenabilitatea §i disponibilitatea). De exemplu, viteza de deplasare pentru un
autoturism, rezolutia camerei unui aparat de fotografiat, rezolutia ecranului unui
telefon mobil etc;
c) psihosenzoriale (senzoriale si estetice). Acestea sunt apreciate cu ajutorul
simturilor, de exemplu designul unui autoturism, gustul unei prajituri, mirosul unui
parfum etc.;
d) ergonomice care evidentiaza adaptarea produsului la cerintele fiziologice ale
organismului uman (confortul unui scaun, silentiozitatea unui aspirator,
manevrabilitatea usii unui autoturism etc.)

1/10
 e) ecologice care evidentiaza caracterul potential poluant, autodegradabil al
produsului sau ambalajului acestuia. De exemplu, caracterul biodegradabil al
detergentilor de rufe, caracterul reciclabil al pungilor din supermarket etc.;
f) economice - exprimate prin marimea cheltuielilor de mentenanta facute de
catre clienti in timpul utilizarii (consumul de energie al unui frigider, consumul de
carburant al unui autoturism). Proprietatile economice NU includ pretul de vanzare
al produsului.
2) Dupa importanta in stabilirea nivelului calitativ la un moment dat:
a) critice - sunt acele proprietati care determina hotarator valoarea de
intrebuintare a produsului. Numarul lor este mic, iar cand acestea lipsesc sau sunt
diminuate, este afectata grav utilitatea produsului (de exemplu, capacitatea de
inghetare a unui frigider);
b) principale - au un aport ridicat de stabilirea valorii de intrebuintare, iar
numarul lor este mai mare decat a celor critice. De regula, marimea acestor
influenteaza pretul de vanzare (de exemplu, consumul de energie electrica, volumul
util ale unui frigider);
c) secundare - influenteaza marimea proprietatilor principale. Aportul lor la
valoarea de intrebuintare este mai redus, iar numarul lor este mai mare decat a celor
principale (de exemplu, numarul surselor de lumina din frigider);
d) minore - au o influcnfa mai redusa asupra valorii de intrebuintare, desi
numarul lor este mai mare decat a celor secundare (de exemplu, culoarea unui
frigider);
3) Dupa modalitatea de apreciere §i masurare, se remarca:
a) proprietati apreciabile prin simturi (organoleptice sau senzoriale). De
exemplu, culoarea, forma, consistenta, gustul, mirosul etc;
b) proprietati masurabile direct san indirect cu ajutorul unor mijloace
adecvate (instrumente, aparate etc.). De exemplu, densitatea, rnasa, lungimea,
continutul in apa, grasimi etc.
4) Dupa modul de exprimare a nivelului proprietatii, exista:
a) proprietati exprimabile notional in general, cele determinabile senzorial (de
exemplu, gustul: usor dulce; mirosul: parfumat; forma: sferic; consistenta: crocant
etc.);

2/10
 b) proprietati exprimabile cifric (valoric).
Exprimarile cifrice pot fi:
• absolute:
- sub forma de interval (ex.: rezistenta mecanica a fibrei de bumbac este
intre 32-36 kgF/mm1 2);
- limita inferioara (ex. continutul in grasime din laptele integral este de
minimum 3,5%)
- limita superioara (ex. continutul de apa din miere este de maximum
20%).
• relative:
- procente (%), de exemplu continutul de apa din laptele de vaca este de
87,5%
- promile (%o), de exemplu titlul inelului de aur este de 750%o (adica 18
kt - simbolizare care nu se mai foloseste).

2.3. Prezentarea principalelor proprietati ale marfurilor

2.3.1. Proprietati tehnice
2.3.1.1. Proprietati fizice generale
Cele mai importante proprietati fizice generale sunt: izotropia/anizotropia,
nivelul de omogenitate, starea de agregare, structura, masa (specified), porozitatea,
higroscopicitatea, permeabilitatea, impermeabilitatea etc.
a) Izotropia/anizotropia1 se refera la uniformitatea de comportament a unei
structuri in functie de directia de raportare din masa sa (figura 2.1).
Sunt izotrope structurile care au proprietati fizice independente de directia de
referinta; astfel de comportament prezinta toate gazele §i majoritatea lichidelor
(exceptie tacand cristalele lichide §i sticlele).
Anizotrope sunt toate cristalele (solidele cristaline), care au anumite proprietati
(duritatea, clivabilitatea2, viteza luminii etc.) cu valori diferite pe diferite directii din
masa cristalului.

1 dincombinarea expresiilor grecesti a, an = fara, iso = aceeasi, tropos = stare, forma

2 proprietateade a oliva, adica de a se desface in foi (de ex., lemnul, cartoanele, produsele de patiserie,
sapunurile etc.)

3/10
 ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦I

♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦<
♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦<
:::::::uu»uux:::::::^
♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦<
♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦<
♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦«
♦ ♦ ♦♦ ♦♦ iAAMAAAMAiip* ♦♦
♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦

(a) (b)

Figura 2.1. Diferenta dintre o structura anizotropd (a ) si una izotropa, (b)

b) Omogenitatea/neomogenitatea se refera la comportarea manifestata pe

directii paralele (figurile 2.2 si 2.3).
Este omogen corpul care prezinta aceeasi comportare pe directii paralele (de
ex., soli dele cristaline). Comportarea diferita a unui corp pe directii paralele
ilustreaza starea de neomogenitate.

Figura 2.3. Exemplu de produs neomogen — ciocolatd cu alune

4/10
 c) Starea de agregare. Toate cele patru stari consacrate de fizica clasica au
corespondent in lumea marfurilor (figura 2.4).
Gazele reprezinta sisteme moleculare in miscare perpetua, compuse din atomi
ale caror numar, ordine si configuratie sunt riguros specifice (ex., dioxidul de carbon
alimentar folosit la fabricarea bauturilor racoritoare carbogazoase).
Ca marfuri, gazele se prezinta in stare lichefiata, in recipiente speciale (ex.,
azotul lichid pentru frigotehnie, dioxidul de carbon lichefiat pentru bauturi gazoase
etc.) sau diluate in apa ori alt solvent (ex., amoniacul).
Lichidele sunt corpuri cu volum propriu, dar fare forma proprie. Lichidele i§i
au corespondent intr-o mare varietate de marfuri: alimente, bauturi, carburanti,
solventi, vopsele etc. Aceste marfuri se produc, se transporta si se comercializeaza
fie in vrac, fie dozate.
Solidele sunt, in acceptiune larga, corpuri cu forma proprie si volum constant.
In sens strict delimitat, sunt solide numai structurile la care celulele constitutive,
atomice sau moleculare, sunt aranjate intr-o retea regulata, adica au o structure
cristalina; in acest sens, substantele amorfe si sticlele nu sunt solide. Solidele au o
compresibilitate comparabila cu cea a lichidelor, blind foarte putin compresibile.
Plasma reprezinta o stare a materiei, fund constituita din ioni, electroni si
particule neutre (atomi sau molecule), denumite generic neutri. Poate fi considerate
ca fiind un gaz total sau partial ionizat, pe ansamblu neutru din punct de vedere
electric. De exemplu, plasa este utilizata in constructia televizoarelor, a monitoarelor
si
5 a tabelelor de afisai.
5 J Pixelii sunt redati5 cu aiutorul
J unei retele
5 de mici incinte in
care se formeaza plasma. Pentru fiecare pixel exista cate trei altfel de incinte. Peretii
lor sunt acoperiti cu substante fluorescente care emit cele trei culori principale, rosu,
albastru si verde. Intensitatea lor este controlata prin intennediul curentului electric
aplicat fiecarei celule in parte.
In afara acestor stari, in domeniul marfurilor, se intalnesc mai multe stari
tranzitive, cu proprietati particulare. Cele mai cunoscute situatii sunt:
suspensiile sunt alcatuite din amestecuri mecanice de structuri aflate in
stari de agregare diferite: solid in lichid - produse alimentare, vopsele,
lichid in lichid - emulsii cosmetice, lapte, gaz in lichid - creme. Toate
aceste stari mixte impun conditii stricte de pastrare, manipulare,
microclimat (lumina, temperature etc.), pentru prezervarea starii §i
prevenirea unor fenomene de separare a starilor / fazelor;
substantele vascoase (respectiv lichide cu proprietati ce tind spre
proprietatile solidelor - exemplu, gelurile);

5/10
 gazele dizolvate in apa sau alt lichid (au corespondent in marfuri cum
sunt amoniacul, produsele de fcrmcntatic. aerosolii etc.).

z\\
,e>°c
Plasma

Q.

Figura 2.4. Cele patru stari de agregare si tranzitia intre acestea

d) Structura materiei se refera la organizarea materiei fizice si la nivelul de
coerenta al acestei organizari. Structura fizica propriu-zisa prezinta numai solidele.
Dupa nivelul de refermta. se disting unnatoarele categorii stracturale: microstractura
si macrostructura.
Microstructura este observabila exclusiv prin mijloace optice, respectiv lupa
si microscop.
In functie de caracterul structurii, se disting:
•Solidele amorfe au structura interna asemanatoare lichidelor, respectiv
structura neordonata, desi local se pot distinge zone cvasi-ordonate.
Substantele amorfe sunt izotrope, avand aceleasi proprietati si acelasi
comportament indiferent de directia de referinta in masa substantei. Anumite
masele plastice sunt produse prin excelenta izomorfe.
•Solidele cristaline au elementele constituente asezate regulat in celule
elementare3 repetabile in spatiu, aceasta repetare configurand reteaua

3 paralelipipedul format din cei trei vectori ce definesc directiile de translate spatiala a structurii
cristaline §i unghiurile aferente; lungimile a, b, c ale celor trei vectori §i unghiurile a, |3 §i y se
numesc constantele retelei

6/10
 cristalina. Diferitele elemente ori substante prezinta retele cristaline foarte
ordonate: cubice, hexagonale etc. Reteaua cristalina este sensibila la
modificari majore ale temperaturii si presiunii. Elementele sau substantele
care prezinta mai multe forme de cristalizare sunt caracterizate ca fiind
structuri a lot rope.
Toate solidele cristaline sunt omogene (pe directii paralele prezinta aceeasi
comportare) si anizotrope (prezentand valori diferite ale unor proprietati,
chiar proprietati diferite, in functie de directia de referinta in masa solidului
respectiv). In numeroasele ipostaze, se disting nunumai structuri amorfe sau
cristaline, ci si unele structuri mixte, care prezinta campuri de cristalinitate
inglobate in medii dominant amorfe, cum este cazul unor structuri sintetizate
(fibre sintetice, de exemplu).
Microstructura detennina proprietatile fizice si chimice esentiale ale structurii
de referinta.
J

Macrostructura (structura macroscopica) evidentiaza ordonarea structurii la

nivelul observabil cu ochiul liber. Macrostructura determina unele proprietati fizice
importante: porozitatea, capilaritatea, permeabilitatea, higroscopicitatea, dar §i unele
proprietati optice (culoarea) si estetice (textura).
e) Masa reprezinta una din cele mai importante caracteristici ale unei marfi. La
marfuri, semnificatia masei variaza in functie de context, si anume:
• cantitatea de materie incorporata intr-o anumita marfa, situatie in care are
statut de factor cantitativ. Se exprima in unitati de masa: pg (micrograme), mg, g,
kg etc. §i se detennina cu balanta.
Masa se inscrie in toate documentele care insotesc marfa sau pe ambalajele
acestora, si poate fi:
- masa neta adica masa propriu-zisa a marfii;
- masa bruta adica masa marfii plus masa ambalajul
- tara (daraua) adica masa ambalajul, recipientului, cutiei etc. calculate
ca diferenta dintre masa bruta si masa neta.
5 5

Relatia de calcul dintre acestea este:

5

Masa bruta = masa neta + tara

7/10
 5906660508915

Figura 2.5. Exemplu de produs la care sunt mendonate pe ambalaj masa

bruta >
si masa neta
/X

In comertul cu marfuri este consacrata se calculeaza masa comerciala,

respectiv cantitatea platita din masa reala a unei marfi higroscopice (care absoarbe
sau cedeaza vapori de apa). Masa comerciala se calculeaza cu formula:

Mn ■ (100 + Ua~)
100 + ur
in care:
Me este masa comerciala. exprimata in unitati de masa;
Mn - masa neta. exprimata in unitati de masa;
Ua - umiditatea admisa a marfii, exprimata in procente;
Ur - umiditatea reala a marfii, exprimata in procente.
• cantitatea de materie consideratd in raport cu unitatea de volum, suprafata,
/X

lungime, bucatd etc. In aceasta situatie. se numeste masa specified sau densitate.
Este cazul marfurilor caracterizate prin:
- volum (marfuri in vrac - kg/m3);
- produsele laminare (hartie, tesaturi - kg/m2);
- produselor de tip filamentar (fire, cabluri, tevi - kg/m);
- identificabile la bucata (oua, fructe. cereale, leguminoase - g/buc. sau
g/100 buc).

8/10
 Densitatea sau masa specified reprezinta cantitatea de materie a unei unitati de
volum din marfa considerate.
Se disting doua variante cu care se opereaza in domeniul marfurilor:
- densitate absoluta, respectiv masa (in g) a unei unitati de volum (1 cm3)
calculate cu unnetoarea formuie:
Mt
P = y [g/cm5]

De exemplu, mierea de albine are o densitate absoluta de 1,4 g/cm3.

- densitate relativa, marime adimensionaie (nu are unitate de mesura) care
reprezinte raportul dintre densitatea absolute a merfii considerate si
densitatea absolute a apei la temperature de 4°C (care are valoarea de 1
g/cm3). Aceaste variante este folosite foarte freevent in practice si
evidentiaze densitatea produsului in report cu densitatea apei. Se
calculeazd astfel:

Pprodusului % 91CTfl
Pr =-------------------- = 3--------- 7----- T = Z
Papeila4°C lg/cm

De exemplu, mierea de albine are o densitate relativa de 1,4.

Numeroasele situatii particulare ale merfurilor, au impus stabilirea mai multor
variante ale densitetii, astfel:
- densitate aparenta (la produsele poroase);
- densitatea in gramada (la materialele pulverulente, granulare; la randul seu,
aceaste variante cuprinde subvariante referitoare la starea materialului: in
stare tasata, in stare afanata)',
- densitatea in stiva (pentru materiale stivuibile);
- greutatea hectolitrica (masa a 100 1 produs) etc.
Densitatea este un indicator al calitatii deosebit de sensibil la manopere
frauduloase si unul din principalii indicatori de veritabilitate.
In general, gazele au densiteti mult mai sedzute decat lichidele, iar lichidele
sunt mai usoare decat solidele, cu unele exceptii. Densitatea majoritetii lichidelor
variaze intre 0,5 - 2 g/cm3, valori mult mai mari avand mercurul, aflat in faze lichide
la temperatura normale. Densitatea solidelor variaze de la valori subunitare (lemn,
unele mase plastice) pane la peste 20 g/cm3.

9/10
Masurarea densitatii se face prin:
- metoda areometrului (la lichide). Metoda areometrului (sau areometria)
este foarte larg aplicata, fiind suficient de sigura, foarte accesibila, rapida
§1 economica: pentru determinate este necesar un cilindru de sticla pentru
proba cercetata si un areometru gradat in zona valorii de masurare.
Areometrul este un corp cilindric din sticla in care se afla un lest de
ingreunare si, la celalalt capat, prezinta o tija gradata. Aparatul se introduce
in lichidul de cercetat, valoarea densitatii citindu-se pe tija gradata;
- metoda balantei Mohr-Westphall (la lichide);
- metoda picnometrului (la lichide §i la solide).

10/10
 Curs 3

Capitolul 2. Proprietatile generale ale marfurilor

2.3. Prezentarea principalelor proprietati ale marfurilor

2.3.1. Proprietati tehnice
2.3.1.1. Proprietati fizice generale
f) Porozitatea este caracteristica solidelor data de macro structure si reprezinta
raportul dintre volumul porilor din masa corpului si volumul corpului considerat.
Valoarea porozitatii se exprima procentual.
Porozitatea este caracteristica definitorie pentru produsele de panificatie si
patiserie, pentru numeroase materiale folosite la realizarea confectiilor textile si a
incaltamintei etc. Proprietatea inversa porozitatii este compactitatea.
g) Higroscopicitatea este caracteristica de baza a structurilor organice in
compozitia carora se afla apa. Aceste structuri isi modified permanent continutul
propriu de apa prin preluarea/cedarea de vapori de apa din mediul inconjurator, cand
parametrii spatiului de depozitare a marfii oscileaza fata de nivelul normal (preluare
in conditii de umiditate in exces si cedare in conditii de uscaciune).
Higroscopicitatea reprezinta proprietatea unui corp de a ceda §i retine vapori
de apa.
Procesul de retinere a vaporilor de apa se numeste sorbtie care poate fi:
• adsorbtie - fixarea apei in macrocapilare §i aderarea mecanica a
condensului pe neregularitatile macro structurii;
• absorbtie - fixarea apei in microcapilare;
• chemosorbtie - apa este legata chimic de alte structuri chimice.
Procesul de cedare a vaporilor de apa se numeste desorbtiei.
Viteza de efectuare a schimbului de vapori de apa cu mediul este determinate
de caracteristicile structurale (capilaritate, porozitate) si chimice (tipul legaturilor
chimice, prezenta grupelor hidrofile/hidrofobe) ale produsului si de conditiile de
mediu (temperature, umiditatea relativa a aerului, presiune).
Sorbtia si desorbfia vaporilor de apa se desfasoara dupa curbe care nu se
suprapun, prezentand deci fenomenul de histerezis higroscopic, ale carui implicatii
sunt majore pentru alegerea materialelor adecvate pentru diverse destinatii.

1/10
 Efectul direct al higroscopicitatii 11 reprezinta umiditatea care reprezinta
continutul total de apa, in orice forma, din masa marfii. Constituie una din
caracteristicile definitorii pentru numeroase marfuri. Continutul de umiditate se
exprima in g%.
Produsele higroscopice contin in mod natural apa, aceasta umiditate naturala
fiind recunoscuta si acceptata ca umiditate legaid (mentionata in standardele de
produs) purtand adesea denumiri consacrate, cum este cazul fibrelor textile, pentru
care umiditatea legala se numeste repriza.
Asa cum s-a mentionat in cazul calcului masei comerciale a marfurilor, in
tranzactii se tine cont de valoarea umiditatii legale pentru marfa comercializata §i se
procedeaza la corectarea masei comerciale in functie de umiditatea legala si de
umiditatea reala, determinate prin metode specifice.
Pentru cele mai multe structuri naturale care constituie marfuri (lemn uscat,
fibre textile, cereale, leguminoase etc.), umiditatea legala in condi|iile atmosferei
standard (zona temperata) variaza aproximativ intervalul 8 -17 %.
Umiditatea unui produs se detennina prin indepartarea apei cu ajutorul unor
incinte speciale, numite etuve §i prin cantariri repetate.
Formula de calul pentru determinarea umiditatii este:

Um ioo [%]
LJ
(2.1)7
m0

unde:
Um - este umiditatea produsului;
Mo- masa produsului continand apa;
Mi - masa produsului fara apa, adus la „masa constanta"1.
In general, umiditatea diverselor produse variaza de la valori apropiate de 0 %
pana la 80 ...90 % (legume §i fructe proaspete).

1 adica supus unui tratament de pierdere a apei
ale masei la balanta analitica. Atunci cand intre
diferente semnificative ale valorii masei, inseamna
ce echivaleaza cu stadiul de pierdere a apei.
operatii automat, rapid, pe probe mici.
in etuva incalzita, in reprize repetate §i verificari
doua cantariri succesive nu se mai inregistreaza
ca proba a fost adusa la „masa constanta" ceea
Totusi, echipamentele modeme realizeaza aceste

2/10
 2.3.1.2. Caracterizarea proprietatilor fizice speciale
Din categoria proprietatilor fizice speciale o importanta deosebita au
proprietatile mecanice, proprietatile optice, proprietatile termice si proprietatile
chimice.
a) Proprietatile mecanice se refera la comportarea materialelor la solicitari
exterioare. Aceste proprietati constituie un element esential in alegerea destinatiei
diverselor materiale. Proprietatile mecanice sunt determinate de proprietatile
materiei prime §i de influentele proceselor tehnologice de prelucrare si de finisare a
materialelor. Influentele proceselor tehnologice se regasesc in caracteristicile de
forma, starea suprafetei, tensiunile interne, compozitia chimica §i structure
elementelor realizate din materialele respective.
/V

In functie de modalitatea de actionare a fortelor exterioare, proprietatile

mecanice sunt: rezistenta la tractiune, alungirea la rupere, rezistenta la incovoiere,
rezistenta la uzura prin frecare, rezilienta, duritatea:
• Rezistenta la tractiune (intindere) se exprima prin raportul dintre forta de
rupere necesara §i sectiunea transversals a produsului sau epruvetei. Se exprima in
kgF/cm2, N/mm2 sau daN/mni2 §i constituie o caracteristica importanta pentru
marfurile industriale (metalice, textile, materiale plastice etc.).
Se detennina cu dinamometrul (de exemplu pentru tesaturi se masoara forta
necesara pentru ruperea unei fasii de 5 x20 cm prinsa intre clemele dinamometrului).
•Alungirea la rupere reprezinta proprietatea unor produse de a-si mari
lungimea din momentul actiunii fortelor de tractiune pana la rupere. Se exprima in
marimi absolute (mm, cm) sau relative (%).
Alungirea absoluta la rupere se calculeaza cu relatia (2.2).
AL = Lr — Lo [mm] [cm] (2.2)
unde:
AL - este alungirea absoluta la rupere;
L\ - lungimea produsului sau a epruvetei in momentul ruperii;
Lo - lungimea initials a produsului sau a epruvetei;
Alungirea relativa la rupere se calculeaza cu relatia (2.3).

L% = — ■ 100 [%] (2.3)

^0

L°/o - este alungirea relativa la rupere.

3/10
 Rezistenta la rupere §i alungirea ia rupere se determi na simultan cu ajutorul
dinamometrului (Figura 2.1). De exemplu, alungirea la rupere a pieiloi finite este de
25-28%.

L.
lit

Figura 2.1. Determinarea alungiru la rupere

•Rezistenta la incovoiere exprima sarcina necesara ruperii prin incovoiere a
unei epruvete raportata la sectiunea ei (kgF/cm2, N/mm2 sau daN/mm2).

Epruveta este asezata pe doi suporti, iar la mijlocul ei actioneaza o forta

perpendicularape axa sa (Figura2.2). Se determinala materiale de constructii, lemn,
metale etc.

tn cazul produsei or textile, din piei, materiale pl astice, liar tie, folii se determi na
rezistenta la indoiri repetate (de exemplu, fibra de lana rezista la sute de mii de
indoiri repetate, hartia de ziar la zeci de indoiri).
p

Figura 2.2. Determinarea rezistentei la incovoiere

• Rezistenta iff lizardprinfiecare exprima modul de comportare a unor marfuri
la actiunea unor forte care find sa le distruga prin fiecare.

Se determina prin masurarea pierderii in greutate sau a dimensiunilor unor

produse dupa un timp determinat de fiecare (uzura) prin slefuire. Este o proprietate
pentru incaltaminte, covoare, anvelope, confecui etc.

• Rezitienta (rezistenta la soc mecanic) este o incercare din arnica §i consta in

ruperea dintr-o singura lovitura, cu un ciocan-pendul a unei epruvete crest ate la
mijloc (kgficm2).

4/10
 ciocan

reazeme )

epruveta

Figura 2.3. Determinarea rezilientei

Valoarea rezilientei este influentata de structure materialelor si caracterizeaza
tenacitatea §i fragilitatea unor marfuri (metale, lemn, materiale termorigide etc.).
•Duritatea - este rezistenta opusa de un produs la forte care tind sa-i deformeze
stratul superficial. Constituie pentru majoritatea materialelor cea mai importanta
caracteristica fizico-mecanica. Se determina prin mai multe metode §i dupa mai
multe scari, specializate diferitelor structuri: materiale organice, materiale
anorganice, metale etc.
Scala lui Mohs este o scala mineralogica universala, cuprinzand 10 trepte de
duritate, echivalente duritatilor a 10 minerale (figura 2.4).
1 - talc 2 - ghips

3 - calcit 4 - fluorina

5 - apatit 6 - orto cl az

5/10
 7 - cuart 8 -topaz

9 - corindon

Figure 2.4. Scala lui Mohs

Metodele de determinate a duritatii poarta, in general, numele scarii de

masurare: Brinell, Martens, Poldi, Rockwell, Shore etc.
• Durabilitatea reprezinta capacitatea unui bun de mentinere a propnetatilor
initiate un timp cat mai indelungat. in conditii de utilizare normala. Evident,
durabilitatea reprezinta o trasatura a bunurilor de folosinta indelungata §i le
caracterizeaza in perioada de exploatare.
In cazul marfurilor alimentare, se opereaza cu distinctia marfuri durabile /
marfuri nedurabile (perisabile) pentru a evidentia capacitatea acestei categorii de
marfuri de a rezista la fazele logistice specifice fara a generare diminuarea
caracteristicilor care afecteaza vandabilitatea lor (aspectul, culoarea, consistenta).

6/10
 b) Proprietati optice

• Culoarea este o proprietate importanta a marfurilor pentru ca are implicate

deosebite asupra altor caracteristici de calitate. Culoarea poate fi definita din punct
de vedere: fizic, psiho-fizic §i psihosenzorial.
Din punct de vedere fizic, culoarea reprezinta o anumita banda a spectrului
electromagnetic capabila sa stimuleze selectiv conurile retiniene.
Din punct de vedere psiho-fizic, culoarea este acea caracteristica a luminii care
pennite sa se distinga, unul de altul, doua campuri de aceeasi forma, marime si
structura din spectrul vizibil.
Din punct de vedere senzorial culoarea poate fi caracterizata prin: luminozitate,
tonalitate, saturatie.
Luminozitatea se refera direct la intensitatea sursei luminoase, folosindu-se
uneori tennenul de stralucire. Luminozitatea §i stralucirea nu sunt sinonime.
Termenul de stralucire fiind utilizat pentru a caracteriza obiectele opace sau care
reflecta lumina.
Tonalitatea este caracteristica culorii care se refera la sursa perceputa calitativ
§i este indicata cu termenii: rosu , albastru etc.
Saturatia este caracteristica culorii care se raporteaza la o scala de senzatii
reprezentand grade crescande de culoare.
Datorita efectelor psihologice si fiziologice pe care le au asupra oamenilor
culorile pot fi grupate in:
- culori calde: rosu, portocaliu, galben;
- culori reci: verde, albastru, violet.
• Transparenta este insusirea unui corp de a fi strabatut de radiatiile
luminoase. Un produs este cu atat mai transparent cu cat absoarbe si reflecta mai
putina lumina. Inversul transparentei este opacitatea, iar proprietatile intermediare
sunt transluciditatea si opalescenfa. Transluciditatea reprezinta proprietatea unor
marfuri de a transmite §i difuza concomitent lumina.
•Liiciul este proprietatea optica a marfurilor de a reflecta lumina incidents cu
difuziune cat mai redusa. In merceologie se utilizeaza mai multe trepte de luciu, care
reprezinta si criterii de clasificare a unor produse. Exista luciu sticlos, metalic, de
diamant etc.
c) Proprietati termice - reprezinta comportarea diferitelor produse la actiunea
energiei termice. Principalii factori implicati in determinarea unui anumit
comportament il constitute: starea suprafetei, presiunea, temperatura.

7/10
 • Caldura specified reprezinta cantitatea de caldura necesara unui gram de
materie pentru cresterea temperaturii cu un grad, fare modificari de nature fizica si
chimica. Unitatea de masura este caloria adica cantitatea de caldura necesara unui
gram de apa pentru ridicarea temperaturii cu 1°C. Relatia dintre calorie si Jouli este:
1 calorie = 4,585 J.
• Dilatarea termied desemneaza marirea dimensiunilor sau volumului sub
actiunea caldurii. Dilatarea poate fi: liniara sau vomica. Dilatarea termica este
caracteristica de material. Marimea dilatarii volumele de la zero absolut pana la
temperature de topire pentru diverse materiale este de 6...7 %, iar cea liniara de circa
2%. Exista numeroase exceptii (structuri cu dilatare mai accentuata sau, dimpotriva,
foarte redusa) care prezinta un interes deosebit in practica. Aceasta proprietate are
numeroase implicatii in activitatea comerciala.
• Conductibilitatea termied este proprietatea unei structuri de a asigura
propagarea energiei termice. Caracteristica specified, numita conductivitate termied,
este direct proportionala cu suprafata §i timpul de trecere §i invers proportionala cu
grosimea stratului conducator.
Conductivitatea termica mare prezinta metalele. Aplicatiile acestei proprietati
sunt foarte ample in industria bunurilor de uz casnic, unde se aleg materiale cu
conductibilitate foarte buna sau, dupa caz, foarte scazuta. Aceasta proprietate este
dependents de nature chimica, tipul de legaturi si microstructure materialului. Din
punct de vedere al conductibilitatii, materialele se grupeaza in:
- termoizolatori - materialele care au o conductivitate mai mica;
- termoconducatori - materiale care au conductivitate mare.
d) Proprietafi chimice

Cele mai cunoscute proprietati chimice ale marfurilor cu continut material sunt:
compozitia chimica, stabilitatea chimica §i pH-ul.
• Compozitia chimica reflecta nature substantei/substantelor care compun o
marfa cu continut material. In marea lor varietate, marfurile sunt:
- cu compozitie unitara (materiale unitare) care contin un singur
component (de exemplu reactivii, materii prime chimice etc.);
- cu compozitie complexa (materiale compozite) care contin doua sau mai
multe componente (de exemplu, laptele care contine apa, grasime,
calciu).

8/10
 Compozitia chimica este prezentata cu forma formula chimica §i lista de
constituent!, la care se precizeaza cota de participare cantitativa, in unitati absolute
sau in procente.
In functie de sursa de constituire, componentele unei marfi cu continut material
sunt:
- componente native sunt tipice substantei, avand rolul esential in folosirea
marfii respective. De exemplu, calciul, lactoza §i cazeina din lapte. De
obicei, proportia acestor componente este de ordinul g/100 g produs sau
g%;
- componente adaugate:
> componente adaugate intentionat cu rol bine cunoscut tehnolog,
constituind materii prime si elemente distincte in reteta produsului. De
exemplu, adaugarea frunzelor de menta intr-o limonada. De obicei,
proportia acestor componente este de ordinul mg/100 g produs sau mg
%;
> componente adaugate ilicit urmaresc realizarea de falsuri si
constituie materie de contrafaceri. De exemplu, adaugarea de apa in lapte
pentru a creste volumul de lapte comercializat. De obicei, proportia
acestor componente este de ordinul mg/100 g produs sau mg %;
- componente accidentale care au ajuns in produs in urma hazardului,
procesului tehnologic. De exemplu, plastifiantii din apa minerala
imbuteliata in butelii din PET. De obicei, proportia acestor componente
este de ordinul pg/100 g produs sau pg %.
• Stabilitatea chimica reprezinta comportament inertial al unei substante in
report cu mediul inconjurator sau cu substantele din vecinatate ori cu care ia contact.
Dinpunct de vedere al stabilitatii chimice, substantele sunt: foarte stabile (cazul
metalelor nobile), stabile, relativ stabile §i instabile (Habile chimic“).
• pH-ul reprezinta logaritmul cu semn schimbat al concentratiei ionilor de
hidrogen (pH = -logio[H+]) dintr-un mediu lichid sau care este dizolvat intr-un lichid.
Notiunea de pH („potential de hidrogen“) a fost introdusa in stiinta in anul 1909
(de catre chimistul danez S. Soerensen care lucre la Laboratoarele Carlsberg) pentru
a exprima mai simplu caracterul acid sau bazic al unei solutii.
Valoarea pH-ului a diverselor solutii variaza intre 0 si 14 asa cum se observa
din Figure 2.4.

9/10
 [W] 1 1O1 10* 10* 10* 10* 10* 10* 10* 10* 10" 1frn 1O« 10« 10"

PH 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

c
a Neu Slab
Foarte acid Acid Slab acid Alcalin Foarte alcalin
r tru alcalin
a
c
t Nor
Madiuacid Madiu bazic
0 mai
r

Figura 2.4. Scala de pH

Intervalele valorilor scalei de pH sunt:
• [0 - 6,9] - caracter acid. Cu cat valoarea este mai aproape de 0 se
accentueaza caracterul acid. Exemple de produse acide: acizii minerali (0-
1), acidul din bateriile auto (0,8), acidul gastric (0,7-1,2), sucul de lamaie
§i bauturile racoritoare acide (2,2-2,5), otetul (3), sucul de portocale §i de
tomate (3,5-3,8), berea (4,3), cafeaua (5), laptele (6,5) etc.;
• 7 - caracter neutru. Este cazul apei proaspat distilate, la 25°C;

• [7,1-14] - caracter alcalin (bazic). Cu cat valoarea se apropie mai mult de

14, cu atat caracterul alcalin este mai mare. Exemple de produse alcaline:
sapunul de maini, detergentii §i soda calcinata (9-10), amoniacul (11),
solutii de curatire §i albire (12-13), soda caustica (13,5-14).
Determinarea pH-ului se face:
- cu hartie pH. Este o banda de hartie filtruimbibata cu solutie de indicator §i
uscata, care se introduce in solutia de cercetat §i evidentiaza cu aproximatie valoarea
pH prin culoarea pe care o capata, comparandu-se cu o scala de referinta;
- cu pH-metre. Aceste instrumente au electrozi selectivi de pH (electrozi de
sticla, electrod de hidrogen §.a.).
Cunoasterea valorii pH-ului este importanta pentru bauturi, alimente, produse
cosmetice etc.

10/10
 Curs 4

Capitolul 3. Calitatea produselor si serviciilor

3.1. Conceptul de calitate

Preocupari privind calitatea au aparut de timpuriu, inca de pe vremea

egiptenilor, cand la construirea mormantului regelui Khufu, in anul 2700 i.H., la El
Giza, toleranfa pentru fiecare fa{a a piramidei a fost de ±0,1 m la 230 m lungime.
Termenul de „calitate” pro vine din latinescul „qualitas”, „qualis” (care tnseamna
„fel de a fi”) folosit pentru prima data de Cicero in lucrarile sale, care a incercat sa
traduce cuvantul „poiotes” introdus de Platon.
Herodot defineste calitatea ca fiind „lucrul bine incut”, putand fi apreciata prin
marca aplicata pe bunurile realizate de difcnti producetori sau a atelierului de unde
provenea obiectul.
Conform standardului SR EN ISO 9000:2015 Sisteme de management al
calitafii. Principii fundamentale fi vocabular, calitatea reprezinta „aptitudinea unui
ansamblu de caracteristici intrinseci de a satisface cerinfele”.
David A. Garwin, profesor la Harvard Business School a pus in evidenta 5
orientari principale in definirea calitafii produselor: transcendents, spre produs,
proces, costuri §i spre utilizator.
a) Orientarea transcendenta. Potrivit orientarii transcendente, calitatea
reprezinta o entitate atemporala, absolutul, fiind perceputa de fiecare individ in mod
subiectiv. Aceasta orientare, putemic marcata de ideabsmul lui Platon, nu pennite
definirea clara a calita(ii produselor si nici masurarea ei, neavand, in opinia lui
Garwin, utilitate practice.
b) Orientarea spre produs. Orientarea spre produs este total opusa orientarii
transcendente, calitatea fiind considerate o marime care poate fi masurata exact, fiind
determinata de indicii de calitate ai produsului. Diferentele de ordin calitativ ale
produselor se reflects in diferentele care apar intre caracteristicile acestora. De
exemplu, calitatea unui covor este considerate cu atat mai ridicate, cu cat desimea
acestuia (numarul de noduri pe dm2) este mai mare. Acceptarea acestui principiu duce
la concluzia ca o calitate mai ridicata se poate obtine numai cu costuri mai mari.

1/6
 c) Orientarea spre procesul de producfie Calitatea este privita din perspectiva
producatorului. Pentru fiecare produs exista cerinte specificate, care trebuie
mdeplinite. Produsul este considered „de calitate” atunci cand corespunde
specificatiilor producatorului. De exemplu, pentru un telefon mobil sunt prevazute o
serie de cerinte privind caracteristicile de rezolutie, memorie interna etc. Daca aceste
cerinte sunt satisfacute, telefonul este considerat de calitatea corespunzatoare.
Dar, pentru un utilizator, este po sibil ca un produs realizat potrivit specificatiilor
producatorului sa nu fie un produs de calitate. Un ceas elvetian poate sa nu fie
considerat de consumatori ca avand aceeasi calitate cu un ceas realizat in Hong Kong,
chiar daca ambele corespund specificatiilor producatorului.
Un alt exemplu oferit de Edward Deming este: „Ascultati prima data orchestra
filarmonicii din Londra (Royal Philharmonic) interpretandu-1 pe Beethoven, apoi
ascultafi aceea§i simfonie interpretata de o orchestra oarecare. Ambele orchestre
respecta speciticahile din partituri. Nu fac nici o grcscala. Dar fiti atenti la deosebire
!”
d) Orientarea spre costuri. Calitatea produselor este defmita prin intennediul
costurilor §i, implicit, a pretunlor la care sunt comercializate. Un produs este
considerat „de calitate ” atunci cand oferd anumite performance la un nivel
acceptabil al prefului.
e) Orientarea spre utilizator Potrivit acestei orientari, calitatea produsului
reprezinta aptitudinea de a ft corespunzatoare pentru utilizare — .fitness for use” —
concept introdus de calitologul de origine romana Joseph Moses Juran (1904-2008).
Fiecare client are preferinte individuate, care pot fi satisfacute prin caracteristici de
calitate diferite ale produselor. Acest punct de vedere este preferat de adeptii unei
economii de piata.

3.2. Caracterul complex si dinamic al calita|ii

Caracterul complex al calitdfii Din dcfinilia calitatii rezulta ca un produs sau

serviciu, pentru a-si indeplini misiunea pentru care a fost creat, trebuie sa
indeplineasca “un complex” de condilii tehnico-funcfionale, economice,
TV
psihosenzoriale, ergonomice §i ecologice. Intre aceste grupe de caracteristici exista
relatii de interdependent de aceea evaluarea calitatii se face printr-o sinteza a
principalelor caracteristici din fiecare grupa sau numai a unora dintre ele, in functie
de destinatia produsului.

2/6
 Caracterul dinamic al calitafii, deriva din caracterul dinamic al nevoilor §i al
utilitatii. Factorii care detemiina caracterul dinamic al calitafii sunt:
- progresul tehnico-economic;
- exigentele consumatorilor;
- competitivitatea tehnica (concurenja dintre produsele noi §i vechi).
Ridicarea continud a calitatii produselor §i a serviciilor, respectiv modemizarea
§i adaptarea intr-o masura cat mai mare la cerintele pietei se realizeaza folosind una
sau doua cai:
- extensiva - concretizata prin cresterea in timp a numarului de caracteristici utile
ale produsului ( de exemplu: telefoanele au dobandit in timp
camera foto, ecran tactil etc.);
- intensiva - prin imbunatatirea nivelului unor caracteristici de calitate (de
exemplu: imbucatirea rezolutiei camei telefoanelor mobile etc.).

3.3. Ipostazele calitafii

In activitatea practica, legata de productia §i circulafia marfurilor, au aparut

nofiuni concrete, uzuale, aplicative, care deriva din notiunca teoretica a calitafii.
Acestea se grupeaza in functie de:
I) In raport cu etapa din cadrul circuitului tehnico-economic al produsului,
exista: calitatea proiectata, calitatea omologata, calitatea prescrisa, calitatea
contractata §i calitatea reala.
• Calitatea proiectata a unui produs reprezinta masura in care un ansamblu de
caracteristici intrinseci proiectate indeplinesc cerintele clienfilor/consumatorilor
dintr-o fara, zona, regiune etc. Calitatea proiectata reprezinta §i calitatea produsului
in faza proiectdrii produsului, in variantele de produs prototip din care una va fi
selecfionata (omologata).
• Calitatea omologata a unui produs reprezinta masura in care un ansamblu de
caracteristici intrinseci au corespuns cerinfelor omologarii si in ace la si timp
consumatorilor. Acest nivel de calitate este specific produselor in faza omologarii lor.
Omologarea reprezinta activitatea de confirmare, pe baza de incercari §i probe,
la care este supus prototipul sau seria zero, a faptului ca produsul corespunde cu cel
proiectat. Ea se efectueaza in doua etape: omologarea preliminara (de prototip) §i
omologarea finala (de serie zero). Activitatea de omologare se face de catre o comisie
de specialist! din care fac parte reprezentantii principalilor consumatori ai produsului
§i ai unitatii producatoare.

3/6
 • Calitatea prescrisa (numita §i calitatea standardizata) este reprezentata de
ansamblul caracteristicilor de calitate prevazute in standardul produsului (STAS, SR,
SF etc).
• Calitatea contractata a unui produs desemneaza ansamblul caracteristicilor
de calitate mentionate in contractele comerciale incheiate intre vanzator si
cumparator. De obicei, calitatea contractata este similara cu calitatea standardizata
(atunci cand in contract se stipuleaza standardul care reglementeaza calitatea
produsului), insa sunt situatii cand nivelul calitatii contractate se afla la un nivel
superior calitatii standardizate (imbunatatiri la una sau mai multe caracteristici de
calitate).
• Calitatea reala a unui produs reflects calitatea produsului la un moment dat
in circuitul tehnico-economic al produsului (oblinere, ambalare, depozitare, transport,
manipulare, pSstrare, punere in vanzare etc.). AceastS calitate se constats / detenninS
prin analizele efectuate periodic sau spontan, pe probe prelevate din loturile de marta
sau din magazine.
II) Din punctele de vedere ale fumizorului §i beneticiarului se ptm in eviden(S
douS ipostaze: calitatea tehnicS si calitatea comerciala.
• calitatea tehnica (industrials): exprima predominant nivelul caracteristicilor
tehnico-l'iLnclionale ale produselor, lasandu-se in planul secundar celelalte
caracteristici. Exprima punctul de vedere al producatorului;
• calitatea comerciala: exprima predominant nivelul caracteristicilor
psihosenzoriale, varietatea gamei sortimentale, marimea tennenului de garantie,
activitatea de service, modul de prezentare §i ambalare. Exprima punctul de vedere al
consumatorului, avand o mare importanta in luarea deciziei de cumpSrare.
Intre aceste doua ipostaze, exists, in prezent, o tcndinta de apropiere, deoarece
ele se interconditioneaza §i concureazS reciproc pentru vanzarea produselor pe o piatS
concurentialS.
III) Majoritatea produselor nu se consumS acolo unde se produc. Astfel, intre
productie si consum exista o serie de opera tii (ambalare, incarcare, expediere,
transport, descarcare, depozitare etc), la care sunt supuse produsele §i care pot
influenza, de regulS negativ, calitatea acestora. De asemenea, chiar §i in cazul
respectSrii conditiilor de efectuare a acestor operapi, calitatea se poate modifica
datoritS 1 abi 1 itSti i compozi(iei chimice a produselor.

4/6
 Ca urmare, se evidenpaza alte doua ipostaze ale calitapi, §i anume
- calitatea statica, respectiv calitatea reala a produselor, determinate la un
moment dat in circuitul tehnico-economic;
- calitatea dinamica, respectiv evolupa in timp a calitapi lotului de produse.

Importanja practica a calitapi dinamice rezulta din implicapile acesteia intr-o

serie de activitap cum sunt contractarea, in stabilirea valoni unor caractenstici de
calitate §i a graficelor de livrare, in stabilirea termenului de valabilitate §i a
perisabilitaplor, precum §1 in luarea unor masuri corecte de organizare a transportului,
depozitarii §i pastrarii loturilor de marfuri.
In figura 3.1 se prezinta un exemplu pentru calitatea statica §i dinamica in cazul
laptelui de vaca. Astfel, nivelul pH-ului in fiecare din cele §ase etape (ambalare,
incarcare, expediere, transport, descarcare, depozitare) ale circuitului tehnico-
economic reprezinta calitatea statica, iar evolupa pe ansamblu a nivelului pH-ului
laptelui este calitatea dinamica.

14

12

10

8 6.5 6
6.5 5.5
PH

6
J— __ /
/
/
/
r 5.5

------ --

0
Ambalare incarcare Expediere Transport Descarcare Depozitare

Figura 3.1. Evolufia pH-ului laptelui in etapele de ambalare, incarcare, expediere,

transport, descarcare §i depozitare

5/6
 In acest caz, nivelul calitatii laptelui s-a diminuat, deoarece nivelul pH-ului
laptelui a scazut, acesta devenind mai acid (a se vedea proprietatea „pH” §i
interpretarea acesteia de la capitolul 2) ca urmare a pastrarii la o temperature mai
mare de 8°C ceea ce a determinat intensiticarea proceselor de transformare a lactozei
in acid lactic de catre bateriile lactice, aciditatea diminuand-se.
Daca in toate aceste etape s-ar fi mentmut temperature mai mica de 8°C, atunci
nivelul pH-ului laptelui ar fi fost constant (6,5), iar nivelul calitatii ar fi fost si el
constant, un aspect dezirabil pentru a asigura siguran(a alimentara a laptelui pentru
consum.

6/6
 Curs 5

Capitolul 4. Calimetria - Masurarea si evaluarea calitatii marfurilor

In anul 1981, Organizatia Europeans pentru Controlului Calitatii (in prezent

Organizatia Europeana pentru Calitate) a oticializat calimetria drept „Stiinta MSsurarii
Calitatii”.
5

Obiectul de studiu al calimetriei este cel de mSsurare §i evaluare a calitatii in

fiecare din etapele §i fazele principale de realizare a produselor: crea|ie-proiectare,
productie §i utilizare. Calimetria are un rol fundamental in dirijarea nivelului calitativ
in toate aceste faze.
Metodele folosite in calimetrie se clasificS dupS doua criterii:
/V

a) In functie de mijloacele folosite:

• metoda experimentala (de laborator);
• metoda expertizei merceologice (cu jurii de experti in marfuri);
• metoda sociologies (de piata) constS in efectuarea unor anchete pe baza de
chestionare referitoare la calitatea produselor in randul consumatorilor;
• metoda statistics utilizata pentru evaluarea calitStii loturilor de marfuri si a
calitatii productiei;
• metode econometrice, pentru analiza nivelului calitStii §i ierarhizarea unor
produse cu mai multe caracteristici §i de provenientS diferitS;
/v

b) In functie de modul de calcul:

• metode ce iau in considerare mSrimea caracteristicilor de calitate, care sunt
la randul lor de doua tipuri:
- metode ce iau in calcul valorile absolute (de ex, indicatorul sintetic al
calitStii);
- metode care folosesc puncte de calitate (de ex. metoda punctajului
general);
• metoda demeritelor care evalueazS mSrimea calitStii prin indicatori de
noncalitate, respectiv dupa natura §i gravitatea defectelor;
• metode grafice de analizS: diagrama Ishikawa, diagrama Pareto, graficul
radar etc.

1/6
 4.1. Masurarea calitatii

Procesul de masurare este definit ca reprezentand ansamblul de operafii prin

care se determina valoarea unei marimi, iar masurarea calitatii este activitatea prin
care se determina nivelul fiecarei caracteristici de calitate a produsului.
Preocupari privind masurarea calitatii au existat inca din antichitate, picturile
egiptene arata ca in anul 1450 i.H. la construirea piramidelor, pietrele erau taiate atat
de precis incat §i astazi este practic imposibil sa se introduca o lama de cutit intre
acestea.
J.S. Oakland recomanda masurarea noncalitafii prin simpla numarare a
produselor defecte, determinarea ratei defectelor, stabilirea ponderii produselor care nu
se incadreaza in specificatii, intarzieri in livrarea bunurilor, sau costurile calitatii slabe,
acestea din unna avand o arie de cuprindere mai mare.
Acclasi autor considera ca masurarea calitatii trebuie sa se faca difcrcntiat in
functie de formele acesteia, §i anume: caracteristicile produsului §i lipsa deficientelor.
Pentru masurarea caracteristicilor produsului nu exista o unitate de masura
unica, fiecare insu§ire avand un mod specific de exprimare a nivelului ei, prin
intennediul variabilelor (de exemplu grade Celsius pentru temperature, ore pentru
durata livrarii etc.).
Masurarea calitatii este folosita mai putm de consumatori §i mai mult de catre
producatori, deoarece ace§tia din umia sunt mai interesa(i de nivelul calitativ al
produselor obtmute, fa(a de clienti care sunt prcocupati de gradul de satisfac(ie resimtit.
Pentru masurarea calitatii se foloseste urmatoarea formula generala:
n
<2 = ^/CrP(
1-1
(4.1)
in care:
O - reprezinta calitatea produsului;
Kj- indicii caracteristicilor de calitate ai produsului;
Pi - reprezinta ponderea (importanta) detinuta de caracteristica i in ansamblul
calitatii;
n - reprezinta numarul caracteristicilor produsului luate in analiza.

Conform relatiei de mai sus, calitatea se poate calcula ca o suma ponderata a

indicilor caracteristicilor produsului, fiind necesar ca in prealabil indicii Kj sa fie
convertiti intr-o unitate de masura unica.
2/6
 Este necesar sa se respecte regula prezentata in rela|ia (4.2) atunci cand se
calculeaza ponderile P,.
n

(4.2)
Metodele de masurare a calitatii se clasifica astfel:
I) In functie de tipul caraeteristicilor incluse in model:
- metode care includ numai caracteristici variabile (exprimate valoric);
- metode care includ numai caracteristici atributive;
- metode care includ atat caracteristici variabile (exprimate valoric), cat §i
atributive.
II) Dupa modalitatea de calcul a valorilor caraeteristicilor masurabile:
- metode in care valorile caraeteristicilor masurabile sunt grupate pe intervale,
care la randul lor sunt transformate in puncte de calitate;
- metode in care valorile caraeteristicilor masurabile sunt mentinute,
reprezentand in acelasi timp §i puncte de calitate.

4.2. Evaluarea calitafii

Evaluarea calitafii desemneaza procesul ce consta in stabilirea masurii in care

un produs satisface anumite cerinte specifice (ce pot fi reprezentate de caracteristici de
calitate).
Evaluarea calitatii se face prin compararea cu un referential, acesta putand fi:
- un produs ce apaifine aceleiasi firme, realizat intr-o perioada anterioara;
- un produs oblinut de compania care este lider pe piala;
- cerintele consumatorilor.
Modelele matematice de evaluare a calitatii produselor nealimentare se prezinta
sub forma unor ecuatn algebrice ce apartm unor indicatori, ce poseda grade diferite de
sintetizare a evaluarii calita|ii produselor.

3/6
 /V

In functie de gradul de abstractizare, accsti indicated sunt grupati intrei categorii,

conform figurii 4.1.

Figura 4.1 Piramida indicatorilor calitafii produselor

Din figura 4.1 se observa ca exista trei niveluri:

• primul este reprezentat de baza piramidei unde se gasesc indicatorii
individuali ai caracteristicilor de calitate;
• al doilea include indicatorii celor cinci gupe de caracteristici (tehnice,
functionale, economice, psihosenzoriale, §i ecologice si ergonomice;
• varful piramidei se situeaza indicatorii sintetici ai calita|ii, care sintetizeaza
valorile indicatorilor de la nivelul doi.
Cele trei categorii de indicated se prezinta astfel:
I) Indicatorii individuali ai caracteristicilor de calitate

Acestia se calculeaza la nivelul fiecarei caracteristici de calitate in parte, in functie

de tipul caracteristicii.
• Pentru caracteristicile a caror crc§tcre determina imbunatatirea calita|ii
(deci pentru caracteristicile care se afla in rapori direct proportional cu
calitatea produsului), indicatorul individual se obtine ca rapori intre
valoarea caracteristicii produsului analizat §i cea ce apartine unui produs
luat drept etalon (referinta), cu formula (4.3).

(4.3)

4/6
 • In cazul caracteristicilor a caror ere stere determina diminuarea calitafii
(deci pentru caracteristicile care se afla in raport invers proportional cu
calitatea produsului), indicatorul individual se calculeaza prin inversarea
raportului, cu relatia (4.4):

(4.4)

unde:
Ia - reprezinta indicatorul caracteristicii de calitate a produsului analizat a;
Va - reprezinta valoarea caracteristicii de calitate a produsului analizat n;
Vr - reprezinta valoarea caracteristicii de calitate a produsului de referinta r.

Prin raportarea valorilor caracteristicilor celor doua produse se obtine o valoare

adimensionala, care se compare cu cifra 1, existand trei situa|ii:
- valoare rezultata este mai mica decat 1, ceea ce inseamna ca produsul
analizat este inferior celui de refermla;
- valoarea este egala cu 1, semnificand ca produsul analizat are acelasi nivel
calitativ cu cel luat ca etalon;
- valoarea este mai mare decat 1, adica produsul analizat este superior celui de
referinta.
In urma compararii unei singure caracteristici de calitate se pot trage concluzii
partiale, nu foarte exacte. In cazul in care se compare mai multe trasaturi ce apartin
unei categorii, se trece la calcularea indicatorilor analitici pe grape de caracteristici.
II) Indicatorii analitici pe grupe de caracteristici

Indicatorii din aceasta categorie sunt in numar de cinci, corespunzator celor cinci
grape de caracteristici: tehnice, functionale, economice, psihosenzoriale, ecologice §i
ergonomice.
Indicatorii analitici pe grupe de caracteristici se determina astfel:

• Pentru caracteristicile care se afla in report direct proportional cu calitatea

produsului, indicatorii analitici se calculeaza cu rclatia (4.5).

(4.5)

5/6
 • Pentru caracteristicile care se afla in report invers proportional cu calitatea
produsului, indicatorii analitici se calculeaza cu formula (4.6).

(4.6)

in care:
Ix - reprezinta indicatorul caracteristicilor tehnice, functionale, economice,
psihosenzoriale, ecologice sau ergonomice a produsului cr.
~ reprezinta valoarea caracteristicii de calitate tehnice, functionale, economice,
psihosenzoriale, ecologice sau ergonomice i a produsului analizat cr,
Vn■- reprezinta valoarea caracteristicii de calitate tehnice, functionale, economice,
psihosenzoriale, ecologice sau ergonomice z a produsului de referin(a r;
Pt - reprezinta ponderea de(inuta de caracteristica tehnica, functionala,
economica, psihosenzoriala, ecologica sau ergonomica z in ansamblul grupei din care
face parte;
n - reprezinta numarul caracteristicilor tehnice.
Este necesar sa se respecte conditia mentionata in relatia (4.2).
/V

Intrucat caracteristicile psihosenzoriale nu se exprima numeric, ci prin atribute

este nevoie sa se foloseasca o scala de punctaj care asigura convertirea exprimarii
notionale in valori, si anume:
• Scala cu 3 trepte: Bun 1 punct de calitate, Mediu = 2 puncte de calitate §i Bun
= 3 puncte de calitate;
• Scala cu 5 trepte: Foarte scazut = 1 punct de calitate, Scazut = 2 puncte de
calitate, Mediu = 3 puncte de calitate, Bun = 4 puncte de calitate si Foarte bun
= 5 puncte de calitate.

6/6
 Curs 6

Capitolul 4. Calimetria - Masurarea si evaluarea calitatii marfurilor

4.2. Evaluarea calitatiiJ

III) Indicatorii sintetici ai calitatii

Desemneaza o grupa de indicatori care se caracterizeaza prin cel mai ridicat grad
de abstractizare a evaluarii calitatii, acesta realizandu-se la nivelul intregului produs.
Cele mai multe metode de evaluare a calitatii produselor se includ in categoria
indicatorilor sintetici ai calitatii, principalele fiind:
• indicatorul sintetic (complex) al calitatii;
• metoda punctajului general;
• metoda demeritelor.
1) Indicatorul sintetic (complex) al calitatii. Acesta are trei variante:

a) Calcularea indicatorului ca suma pondera td a indicatorilor analitici ai

grupelor de caracteristici (tehnice, economice, psihosenzoriale, ergonomico-ecologice
p functionale) siponderile aferente acestora, cu formula (4.7):

Icq = If ' P1 + If ' P2 + le' P3 + Ips ' P4 + lee ' P5

(4.7)
unde:
Icq - reprezinta indicatorul sintetic (complex) al calitatii;
It - reprezinta indicatorul analitic al caracteristicilor tehnice;
If- reprezinta indicatorul analitic al caracteristicilor functionale;
Ie - reprezinta indicatorul analitic al caracteristicilor economice;
Ips - reprezinta indicatorul analitic al caracteristicilor psihosenzoriale;
Iee - reprezinta indicatorul analitic al caracteristicilor ergonomico-ecologice;
Pi...P5 - sunt ponderile indicatorilor, suma lor fiind egala cu 1.
Cei cinci indicatori analitici se obtin cu ajutorul relatiei (4.5), respectiv (4.6), iar
valorile caracteristicilor de calitate tehnice, economice, psihosenzoriale, ergonomico-
ecologice sau functionale ale produsului analizat (Vat) se preiau din standarde,
prospecte etc., se determina prin analize instrumentale, in unna cercetarilor pe baza de
chestionar etc.
1/9
 b) Calcularea indicatorului complex al calitatii in care se iau in considerare, pe
de o parte, caracteristicile care sunt in raport direct proportional cu calitatea si, pe de
alta parte, cele aflate in raport invers proportional, cu relatia (4.8):

(4.8)
in care:
Vai §i Vri - reprezinta caracteristicile de calitate ale produsului analizat, respectiv
de referinta, cand marimea lor creste direct proportional cu calitatea;
I7’a, §i V’,-j - reprezinta caracteristicile de calitate ale produsului analizat, respectiv
de referinta, cand marimea lor creste invers proportional cu calitatea;
Pt reprezinta ponderile (importanta) caracteristicilor direct proportionale
cu calitatea (pi), respectiv invers proportionale cu calitatea (p )•).
n §i m - reprezinta numarul caracteristicilor care se afla in raport direct cu calitatea
produsului (ri), respectiv in raport indirect cu calitatea produsului (m).
Pentru ca formula sa fie valida trebuie sa se respecte urmatoarea conditie:
n m

+ =1 (4.9)
2=1 y=l

c) In situatia in care se tine cont ppretul de vanzare (uneori costul de productie),

formula astfel obtinuta se numeste indicatorul complex (sintetic) al calitatii §i
eficientei economice sau indicatorul raportului calitate-pret.

(jt ' Pl+ P2 + 4 ' ^3 + Ips

(4.10)
unde:
pa si pr - reprezinta pretul (uneori costul) produsului analizat, respectiv de
referinta.J

Interpretarea rezultatului indicatorului sintetic (complex) al calitatii se realizeaza

similar indicatorilor individual! ai caracteristicilor de calitate si indicatorilor analitici
pe grupe de caracteristici, §i anume:

2/9
 - daca valoarea rezultata este mai mica decat 1, produsul analizat este inferior
celui de referinta;
- daca valoarea rezultata este egala cu 1, produsul analizat are acelasi nivel
calitativ cu cel luat ca etalon;
- daca valoarea rezultata este mai mare decat 1, produsul analizat este superior
celui de referinta.5

2) Metoda punctajului general presupune atribuirea de catre un grup de

consumatori (sau experti) de puncte (cuprinse intre 1 §i 100) caracteristicilor de
calitate, in functie de gradul de satisfacere a nevoilor (1 pentru cel mai redus grad §i
100 pentru maximum). Indicatorul metodei punctajului general se calculeaza cu relatia
(4.11).

(4.11)
unde:
Op - reprezinta indicatorul metodei punctajului general;
Ct -coeficientii de calitate pentru caracteristicile de calitate z;
u - reprezinta numarul caracteristicilor de calitate analizate.

Coeficientul de calitate pentru fiecare caracteristica se obtine cu formula (4.12):

ji ' &j
100 ■ t
(4.12)
in care:
Cj - reprezinta coeficientul de calitate al caracteristicii z;
ji - reprezinta punctajul acordat j (intre 1 §i 100) caracteristicii de calitate z;
dj - numarul de consumatori (specialisti) d care au acordat punctajul /;
t - reprezinta numarul total de consumatori (specialisti).

3/9
 Indicatorul metodei punctajului general poate lua valori intre 0 §i 1. Cu cat
valoarea este mai aproape de 1, cu atat produsul satisface mai bine nevoile
consumatorilor.
Prin metoda punctajului general se obtin valori care permit ierarhizarea produselor
§i serviciilor similare din punct de vedere al gradului de satisfacere a nevoii
consumatorilor.
3) Metoda demeritelor este o metoda de determinare cantitativa a nivelului
calitatii de conformitate a produsului cu specificatiile din standarde, bazata pe
penalizarea defectelor.
Metoda demeritelor nu substituie ale metode de control, ci este considerata o
metoda de supracontrol, care se aplica produselor finite sau semifabricatelor.
Principiul de baza consta in penalizarea defectelor dupa gravitatea lor, punctaj
care constituie „dumeritul” defectului identificat. Este o metoda care evalueaza non-
calitatea unui produs, fiind opusa indicatorului sintetic (complex) al calitatii si metodei
punctajului general care evalueaza calitatea unui produs.
Aplicarea metodei presupune parcurgerea unnatoarelor etape:
a) Gruparea defectelor in mai multe categorii:
• in functie de gravitated defectelor, exista (a se vedea §i clasificarea
proprietatilor in functie de importanta lor, aceste doua clasificari fiind
corelate. Astfel, o proprietate critica care va avea un defecte, acesta va fi un
defect critic etc.):
- Defecte CRITICE - sunt defectele care impiedica indeplinirea functiei
produsului. Sunt susceptibile de a conduce la o lipsa de securitate sau
riscuri de accidentare pentru beneficiar. Acestea genereaza sigur reclamatii
din partea consumatorului. Produsele cu astfel de defecte nu trebuie livrate.
- Defecte PRINCIPALE - sunt defectele care, fara a fi critice, risca a provoca
deficiente sau o reducere a posibilitatii de utilizare. Acestea sunt sesizabile
de consumator, provocandu-i neajunsuri §i probabil vor genera reclamatii.
- Defecte SECUNDARE - sunt defectele care nu reduc prea mult
posibilitatile de utilizare ale produsului. Sunt sesizabile de consumator dar,
probabil, nu vor genera reclamatii.
- Defecte MINORE - sunt defectele care nu reduc posibilitatea de utilizare a
/V

produsului si nuprezinta inconveniente practice. In general, sunt insesizabil

de consumator si nu genereaza reclamatii.
• in functie natura defectelor;
5 7

- defecte functionale;
- defecte tehnice;

4/9
 - defecte economice;
- defecte psihosenzoriale;
- defecte ecologice;
- defecte ergonomice.
Cel mai utilizat criteriu de clasificare a defectelor este in functie de gravitatea lor.
b) Acordarea punctelor de penalizare pentru fiecare defect, folosind urmatoarea
scala:
- pentru defectele critice: 100 puncte de penalizare;
- pentru defectele principale 50 puncte de penalizare;
- pentru defectele secundare 10 puncte de penalizare;
- pentru defectele minore 1 punct de penalizare;
c) Intocmirea histogramei defectelor. In figura 4.1 se prezinta un exemplu de
histograma a defectelor pentru un produs care are 12 defecte. Aceste defecte se
grupeaza in critice, principale, secundare si minore,
Nr.
Def.

A B C D E F G H I J K L
Critice Principale Secundare Minore
Caracteristici / Tipuri de defecte
Figura 4.1. Exemplu de histograma a defectelor pentru un produs
d) Calcularea indicatorilor demeritelor. Cei mai importanti indicatori ai
demeritelor sunt:
• Demeritul pe categorii de defecte (demerit partial) simbolizat D(, in care i
reprezinta:
- defect critic (De), defect principal (Dp), defect secundar (Ds) sau defect
minor (DM)',
- defect functional (Df), defect tehnic (Di), defect economic (De), defect
psihosenzorial (Dps), defect ergonomic(Der) sau defect ecologic (Dei).

5/9
 Valorile dumeritului partial se calculeaza insumand produsul dintre punctele de
penalizare pentru defectele din aceeasi categorie si numarul acestora cu formula (4.13).

k
Dt = M^ N,
7=1
(4-13)
unde:
Mt - este punctele de penalizare aferente defectului z (putand avea valorile 100
puncte, 50 puncte, 10 puncte si 1 punct);
Nj - numarul defectelor pentru caracteristica de calitate j (de exemplu, in figura
4.1, pentru caracteristica A, M = 2, caracteristica B, M- = 4 etc.);
k - numarul total al caracteristicilor care au acelasi 5 demerit.

•Indicele demeritelor pe categorii de defecte (Inf Se calculeaza ca report intre

demeritul pe categorii de defecte si demeritul de referinta (perioada anterioara sau
demeritul obiectiv), cu formula (4.14).

IDl = ^referinta <414>

unde:
ID - este indicele demeritelor pe categorii de defecte;

^referinta - demeritul de referinta.

•Demeritul total (Di) - este dat de suma demeritelor pe categorii (demerite

partiale) si se calculeaza cu relatia (4.15).
r

1=1
(4.15)
unde:
Dt - este demeritul total;
r - numarul categoriilor demeritelor (r=4 daca defectele se grupeaza in functie de
gravitatea acestora: critice, principale, secundare si minore; r=6 daca defectele se
grupeaza in functie de nature lor: functionale, tehnice, economice,
psihosenzoriale, ecologice si ergonomice - asa cum sunt prezentate la demeritul
pe categorii de defecte).

6/9
 •Indicele demeritului total (IDt) - reprezinta raportul dintre demeritul total §i
demeritul de referinta (perioada anterioara sau demeritul obiectiv). Se calculeaza cu
relatia (4.16).
Dt
(4-16)
^referinta

unde:
ID - este indicele demeritului total;

Drefermxa ~ demeritul de referinta.

Calcularea demeritelor se poate face atat pentru defectele masurabile, cat si pentru
cele atributive. Cu cat valorile Dt si Dt sunt mai man, iar valorile lD si /Dtsunt
supraunitare, cu atat calitatea produsului analizat este mai redusa.
Metoda demeritelor ofera informatii privind nivelul actual al calitatii, evolutia in
timp a acesteia si permite compararea calitatii produselor din aceeasi grupa.

4.3. Metode de calcul a importantei caracteristicilor de calitate

Pentru a asigura obiectivitatea rezultatelor, metodele de evaluare a calitatii
produselor folosesc principiul ponderarii caracteristicilor, deoarece acestea prezinta
importanta diferita pentru consumatori in aprecierea calitatii bunurilor achizitionate.
Principalele metode de calul a importantei caracteristicilor (P,) sunt metoda
matricei patratice si metoda expertizei.
1) Metoda matricei patratice consta in compararea succesiva a fiecarei
caracteristici cu celelalte respectand sensul de comparatie prezentat de sageata din
tabelul de mai jos.
Procedura de lucru este urmatoarea:
• daca o caracteristica este mai importanta decat alta se atribuie cifra „1”, iar
prin corespondenta la cea mai putin importanta se atribuie cifra „0”.
• daca o caracteristica este mai putin importanta decat alta se atribuie cifra
„0”, iar prin corespondenta la cea mai importanta se atribuie cifra „1”.
• atunci cand se compare o caracteristica cu ea insasi se acorda tot cifra „1”
(cum se observa in matricea de mai jos);
• se calculeaza suma valorilor (S,) pentru fiecare caracteristica in parte (pe
fiecare rand al tabelului);

7/9
 • importanta caracteristicilor (Pi) se obtine prin raportarea sumei valorilor
obtinuta de fiecare caracteristica in parte (S,) la totalul valorilor din tabel
(T), cu aplicand relatia (4.17).

(4.17)
unde:
pt - este ponderea (importanta) caracteristicii de calitate z in ansamblul calitatii;
Si - suma numerelor din tabel pentru caracteristica de calitate z;
T- totalul valorilor din tabel.

Este necesar sa se respecte conditia mentionata in relatia (4.2), si anume:

n

i=l

Matricea patratica
Caracteristica de calitate
Si Pi
A B C D
Caracte- A 1
ristica B 1
de C 1
calitate
D 1
Total (F) 1

Metoda matricei patratice prezinta avantajul fumizarii unei ierarhii evidente a

caracteristicilor analizate.
2) Metoda expertizei presupune ca cel putin 7 specialist! (experti) sa aprecieze
importanta fiecarei caracteristici a produsului analizat, prin acordarea de note de la 1
la 10, in care 1 semnifica cea mai mica importanta, iar 10 cea mai mare importanta.
Dupa aceasta etapa se trece la calcularea sumelor notelor pentru fiecare caracteristica
(Sz) §i a totalului acestora (Z) §i se inscriu in tabelul de mai jos. Importanta
caracteristicilor (F,) se obtine similar metodei matricei patratice cu relatia (4.17).

8/9
 Metoda expertizei
Caracteristica Numarul specialistilor
Si Pt
de calitate I II III IV V VI VII
A
B
C
D
Total (T)

9/9
 Curs 7

Capitolul 5. Sistemul de management al calitatii

Odata cu dezvoltarea prod tic tiei §i a comerjului international de la inceputul

secolului XX, a aparut §i necesitatea organizarii activita|ilor privind calitatea
produselor in intreprinderi. Astfel, se identifica 5 etape importante, departajarea
acestora neputandu-se realiza strict. Etapele anterioare se regasesc in etapele urmatoare
(figura 5.1).

5. Managementul calitatii totale (TQM)

4. Managementul calitatii

3. Asigurarea calitatii

2. Controlul statistic al calitatii

1. Inspectia calitatii

Figura 5.1. Evoltgia modalitafilor de organizare a calitatii in intreprinderi

5.1. Inspectia calitatii

A aparut la inceputul secolului XX, cand teoriile lui Taylor, referitoare la
organizarea muncii, s-au impus in intreprinderile producatoare de bunuri, concretizate
in specializarile adanci ale unitatilor functionale, respectiv diviziunea muncii, prin
separarea celor care executau de cei care controlau.
In aceasta etapa accentul era pus pe verificarea produsului Unit, pe identificarea
produselor neconforme §i separarea lor de cele conforme cu specificatiile din
documentatia tehnica, fara a se analiza cauzele adevarate ale neconformitalilor.
Inspectia avea rol pasiv, de depistare a gre§elilor.
Metoda de lucru era supravegherea calitatii produsului la capatul benzii de lucru
pentru a determina conformitatea cu specificatiile tehnice.

1/4
 Gradul de implicare a personalului era redus. numai scfii de echipa, respectiv
inspectorii calitatii. Informatiilc referitoare la nevoile si a§teptarile clientilor erau
inexistente.
5.2. Controlul calitafii prin metode statistice
Corespunde deceniilor 3-5 ale secolului XX, perioada in care au fost publicate.
primele lucrari cu aplicabilitate practica elaborate de Walther A. Shewhart (1851-
1967), continuate apoi de Edward Deming §i Joseph Moses Juran (calitolog de origine
romana stabilit in SUA la varsta de 6 ani).
Accentul era pus pe controlul fluxului tehnologic, in scopul identificarii
cauzelor apari|iei defectelor. Se foloseau metode de control statistic, respectiv control
prin sondaj, prin prelevarea e§antioanelor, ceea ce a condus la reducerea costului
controlului.
Conceptele cheie se bazau pe AQL (Nivel de calitate acceptabil), adica se
acceptau la rcccp(ic numai loturi de marfuri cu un anumit procent de exemplare defecte,
in funcpe de importanta caracteristicilor de calitate afectate. Scopul controlului era de
reglare a procesului de obtinere, in vederea imbunatatirii nivelului calitativ al
produselor finite.
Gradul de implicare a personalului era redus. de§i are loc trecerea responsabilitatii
pentru calitate de la departamentul de control la cel de producjie (controlori tehnici,
ingineri, exper(i).
Controlul statistic este un instrument managerial, care se aplica in patru faze
conform ciclului PEVA (ciclul lui Deming): Planifica - Executa - Verified -
Actioneaza. §i anume:
- stabilirea nivelului calitatii pe fiecare grupa de caracteristici;
- realizarea produsului care are nivelul caracteristicilor asa cum au fost plabificati;
- evaluarea conformitatii;
- corectarea nivelului cand sunt abateri in plus sau in minus si actioneaza pentru
imbunatatirea parametrilor de calitate.

Figura 5.2. Reprezentarea grafted a Ciclului lui Deming

2/4
 5.3. Asigurare a calitafii
Conceptul de asigurare a calitatii a aparut in deceniul sase, in SUA avand
promotor pe J.M. Juran. Acestui concept i s-au atribuit la inceput doua func|ii:
- construirea calitatii’,
- verificarea calitatii.
In Japonia special istii au mai adaugat alte doua functii:
- instruirea personalului pentru a-l motiva’,
- imbunatatirea continua a calitatii (metoda KAIZEN; KAI - schimbare, ZEN -
bine spre mai bine).
In {arile europene conceptului i s-a mai adaugat §i functia de garantare a calitatii.
Accentul era pus pe prevenirea defectelor prin contributia tuturor
compartimentelor cu atributii in domeniul calitatii, respectiv a intregului lant de la
proiectare pana la pia|a, la client.
Metodele §i procedeele de lucru sunt cuprinse pentru prima data intr-un sistem de
conducere prin coordonarea tuturor activitatilor care se desfa§oara pe baza de
proceduri scrise pentru fiecare compartiment: marketing - proiectarea - planificarea
- aprovizionarea - productia - inspectii - incercari - ambalare - depozitare - vanzare
- distribute - montaj - exploatare - asistenta tehnica §i intretinere - scoaterea din uz.
Gradul de implicare este ridicat prin instruirea personalului, cercurile calitatii,
promovarea autocontrolului, “calitatea este problema tuturor si a fiecaruia”.
Sistemul de asigurare a calitatii a facut obiectul standardelor intemationale din
familia ISO 9000: 1994, mai precis ISO 9001: 1994 - Sistemele calitatii - Model pentru
asigurarea calitatii in proiectare, dezvoltare, productie, montaj si service.
5.4. Management al calitatii
Face obiectul standardelor intemationale in domeniul calitatii ISO 9000: 2000
Sisteme de management al calitatii - Cerinte, care a avut o noua abordare -
managementul calitatii. Aceasta etapa face trecerea de la sistemul de asigurare a
calitatii la managementul calitatii totale (TQM).
Obiectivul este imbunatatirea perfonnantelor intreprinderii, iar politica calitatii
este orientata catre imbunatatirea continua (metoda KAIZEN).
Conceptele cheie sunt: abordarea procesuala a activitatilor si tinerea sub control a
unei organizatii in domeniul calitatii.

3/4
 Metodele si procedeele de lucru sunt circumscrise in ciclul lui Deming, PEVA:
Planifica-Executa- Verified-Ac^ioneaza.
Gradul de implicare a organizapei este total, atat a colaboratorilor din aval, cat si
a celor din amonte de organizapa, avand la ramdul lor implementat sistemul calitapi
5.5. Managementul calitatii totale (Total Quality Management)
Calitatea totala are ca fundament urmatoarele trei principii:
- focalizarea pe clicntii intemi §i extemi;
- participarea intregului personal al companiei §i lucrul in echipa;
- orientarea spre proces, precum §i imbunataprea §i inva(area continua.
In opinia lui J. Kelada calitatea totala reprezinta „satisfacerea nevoilor clienplor
in ceea ce prive ste calitatea produsului sau serviciului, livrarea cantitapi cerute la
momentul §i locul dorit, la un cost cat mai mic pentru client, in condipilc unor relatii
agreabile si eficiente cu acesta p ale unui sistem administrate fara erori, incepand cu
elaborarea comenzii §i pana la plata facturii”.
Obiectivul calitapi totale il reprezinta depa§irea a§teptarilor clienplor.
Managementul calitapi totale este un sistem centrat pe calitate, bazat pe
participarea tuturor membrilor sai, prin care se urmarepe asigurarea succesului pe
termen lung, prin satisfacerea clientului, obtinerea de avantaje pentru top membri
organizapei p pentru societate.
Principiile de baza ale TQM sunt:
• concentrarea asuprea clientului;
• imbunatatirea continua a calitapi;
• prevenirea defectelor;
• responsabilitate universala pentru calitate (a tuturor angajaplor).
Concepte cheie ale TQM sunt: excelen(a, depasirea apeptarilor clienplor si zero
defecte.
Metodele p procedeele pentru atingerea obiectivelor TQM sunt: instruirea p
motivarea angajaplor, stabilirea unor indicatori masurabili, folosirea instrumentelor
noi, dar si a celor din etapele anterioare.
Gradul de implicare este superior etapelor anterioare. Top angajapi sunt implicap
p in primul rand managementul de varf, precum p ai tinnelor colaboratoare.
Managementul calitapi totale este un nou concept care integreaza toate conceptele
anterioare, pomind cu inspecpa calitapi p terminand cu sistemul de management al
calitapi.

4/4
 Curs 8

Capitolul 6. Clasificarea si codificarea marfurilor

6.1. Concepte de baza

Sortimentul - un ansamblu de marfuri realizat sau comercializat de o organizatie,
in scopul satisfacerii cererii unui segment de consumatori.
Exista doua tipuri de sortimente:
- sortimentul comercial - se refera la marfurile dintr-o grupa aflate intr-un anumit
loc de vanzare, indiferent de producator;
- sortimentul industrial - semnifica intreaga oferta de marfuri a unui producator
sau a unei ramuri industriale.
Gama de produse este o grupare de marfuri inrudite prin asemanarile dintre
caracteristicile de calitate esen|iale §i prin destina(ia in consum (de exemplu,
confectiile).
Gama poate fi alcatuita din mai multe linii de produse care reprezinta o
colectivitatea de produse omogene din punct de vedere al materiei prime §i tehnologiei
de fabricatie (de exemplu, confectiile textile).
Dimensiunile prin care se apreciaza o gama de produse sunt:
- profunzimea - exprima numarul de produse distincte continute de o linie;
- largimea - semnifica numarul de linii de produse ce o compun;
- lungimea - arta numarul de produse din toate liniile ce alcatuiesc gama.
Articolul reprezinta individualitatea de baza a sortimentului de produse si care se
distinge prin mai multe proprietati (ex. fusta de dama).
Sortul este unitatea elementara dintr-un sortiment §i care se distinge printr-o
singura proprietate (ex. fusta de dama marimea 40).
Clasificarea produselor §i serviciilor este o operatie tehnico-economica de
grupare a produselor sau serviciilor dupa anumite criterii stiintifice, in vederea
identificarii lor §i pentru studierea calitatii acestora pe tipuri de nevoi.

1/5
 6.2. Tipuri de clasificari
1) Clasificarea merceologica - este arborescenta si imparte produsele in: familii,
grupe, subgrupe, articole §i sorturi.
Criteriile de departajare a acestora sunt:
• pentru familii (de produse) se foloseste drept criteriu destinatia acestora (de
exemplu, produsele alimentare si nealimentare sunt doua familii distincte de
produse);
• pentru grupe (de produse) se foloseste drept criteriu natura materiei prime
(de exemplu, produsele din lapte, din came si din cereale sunt trei grupe
distincte de produse);
• pentru subgrupe (de produse) se foloseste drept criteriu gradul de prelucrare
tehnologica (de exemplu, iaurt, lapte si branza sunt trei subgrupe distincte de
produse);
• pentru articole se foloseste drept criteriu proprietatile acestora (de exemplu,
iaurt simplu si iaurt cu fructe sunt doua articole distincte);
• pentru sorturi se foloseste drept criteriu proprietatile acestora (de exemplu,
iaurt simplu cu 2,5% grasime este un sort).
2) Clasificarile folosite de mtreprinderi. Se utilizeaza trei tipuri:
a) clasificarile sistematice - asigura ordonarea produselor pe categorii relativ
omogene, pe baza unor criterii, stabilindu-se un sistem de relafii intre categoriile
constituite. Majoritatea clasificarilor sistematice elaborate sunt clasificari ierarhice, cu
structure arborescenta, pe trepte (niveluri) de detaliere (agregare), intre care exista
relatii de subordonare: treptele superioare se oblm prin agregarea celor inferioare,
derivate din ele.
b) clasificarile nesistematice - unde gruparea produselor se face in ordinea
aparitiei lor, fare sa se tina seama, deci, de categorii inrudite de produse.
c) clasificarile combinate asigura ordonarea produselor pe un anumit numar de
categorii omogene, in cadrul carora se realizeaza, in continuare, clasificarea
nesistematica a elementelor componente.
Diferitele tipuri de clasificari ale produselor sunt asociate cu sisteme de codificare
specifice.

2/5
 6.3. Codificarea produselor §i serviciilor
Codificarea produselor si serviciilor reprezintS opcrapunca de transpunere in cod
a elementelor esenpale ale acestora.
Codificarea are ca obiectiv principal identificarea rapidS si precisS a elementelor
unei multimi. Ea indcplincstc §i functia de reprezentare a clasificSrii cand preia §i
semnificatiile stabilite intre elementele mul|imii respective.
Codul este o combinatie de elemente simbolice folosite pentru transmiterea unor
informapi.
In cazul clasificSrilor sistematice, codificarea este dependents de ordonarea
multimii produselor pe categorii, suprapunandu-se functia de identificare a codului cu
functia sa de reprezentare a clasificarii.
In cazul clasificarilor nesistematice, produsele se identifies, de regula, printr-un
cod secvential, acordat in ordinea numerelor naturale. Solupa prezinta avantajul unui
cod de lungime micS, datoritS utilizSrii tuturor combinatiilor posibile ale caracterelor
numerice. PrezintS, insa, dezavantajul cS reprezentarea codificatS nu poate sugera nici
o informatie asupra categoriei din care face parte produsul.
ClasificSrile combinate utilizeazS un sistem de codificare ierarhizat - secvential,
codul avand o zonS de ordonare corespunzStoare clasificSrii ierarhice, urmatS de o zona
secventialS. Prin umiare, functia de identificare a codului este combinatS partial si cu
functia de clasiticare. Lungimea codului este cu atat mai mare, cu cat clasificarea
cuprinde un numSr mai mare de niveluri de detaliere. In aceastS variants se urmare§te
gSsirea unui report optim intre zona de clasificare si zona secventialS a codului.

6.3.1. Codul cu bare

Este o reprezentare graficS a caracterelor numerice sau alfanumerice prin
intermediul unor bare albe §i negre, cu IStimi diferite, bine stabilite si grupate, astfel
incat dau infonnatii precise intr-un anumit domeniu.
Aplicatiile cele mai importante ale codului cu bare sunt:
- numerotarea, codificarea si identificarea automats a produselor;
- gestionarea §i urmarirea automata a stocurilor;
- identificarea partenerilor de afaceri in comunicatia comerciala electronica;
- inregistrarea automats la casele de marcat din magazin.
Metoda de imprimare a codului cu bare este foarte importanta pentru
mentinerea caracteristicilor codului, in conditiile diferite de mediu in care sunt
/V
transportate si depozitate produsele. In prezent sunt in curs de elaborare standarde
europene referitoare la urmatoarele aspecte: tehnologia de imprimare a codului,

3/5
cemeala §i culorile utilizate, materialul din care sunt confectionate etichetele, pozitia
etichetei pe ambalaj.
Codurile cu bare pot fi aplicate:
- pe ambalajul produsului;
- pe etichete care se aplica pe ambalaj.
Citirea codului cu bare se realizeaza cu ajutorul unui echipament electro-optic,
care pennite masurarea parametrilor luminii reflectate §i transformarea acestor
informa|ii in semnale care pot fi prelucrate de decodor.
/V

In prezent se utilizeaza doua tipuri de cititoare:

- creionul optic, care se deplaseaza de operator de-a lungul codului;
- cititoare cu laser, care pennit o citire omnidirectionala, independenta de viteza
§i unifonnitatea miscarii de parcurgere a codului. Acestea pot fi mobile sau fixe. Cele
fixe sunt conectate la casele de marcat, in punctele de vanzare.
Clasificarea codurilor cu bare
1) In funtie de sistemul de codificare a informatiilor, exista doua categorii de
coduri de bare:
• coduri cu bare liniare, in care infonnafia este codificata pe o singura direc|ie, de
regula pe orizontala;
•coduri cu bare bidimensionale, in care mfonnapa este codificata atat pe
orizontala, cat §i pe verticals.
Codurile bidimensionale au o capacitate mai mare de cuprindere, comparativ cu
/V
cele liniare. Inpractica economica ele sunt, deocamdata, putin raspandite. Se apreciaza
ca, in perspective apropiata, va creste interesul pentru codurile bidimensionale, mai
ales pentru varianta matriciala, apreciata ca fiind cea mai perfonnanta.
2) In functie de caracteristicile §irului de caractere pe care-1 codifica, deosebim
mai multe tipuri de asemenea coduri:
• coduri numerice care contin numai cifre (de ex. codurile EAN §i UPC);
• coduri alfanumerice care contin atat cifre, cat §i litere (de ex. codul 128 §i codul
39);
3) In functie de lungimea caracterelor, exista:
• coduri cu lungime fixa, care pot reprezenta siruri cu un numar fix de elemente
(de ex. codul EAN, care poate reprezenta numai un sir numeric de 8 sau 13 elemente);
•coduri cu lungime variabila, care pot reprezenta siruri continand un numar
variabil de elemente (de ex. codul 128 §i codul 39).

4/5
 Structura co (I m ilor liniare cu bare
Indi fer ent de varietatea lor, coduriie iiniare au aceia^i structura general a,
caraderizata prin urmatoar ele elemente:
• dim cu slim ea (modulu!) reprezinta la^imea bard de culoare neagra. Este o
caracteristica foarte importanta a simbolizarii, de care depin de lungimea codului,
sigur an^a de citire §i, uneori, inal^imea codului;

DitncfidiuncnA'
Uk rrtiiMu!
A1

Figura 6.1. Structura codului cu bare

• zona libera este o zona de margine neimprimata, la majoritatea tipurilor de
coduri avand o la^ime de minim 10 x dimensiunea codului, dispusa la inceputul §i la
sfar^itul codului cu bare. Asigura o citire corecta prin evitarea erorilor datorate unor
semne grafice aflat ein vecinatatea codului;
• el emeu tele de start si de stop sunt, de fapt, combinatii spedfice de bare de
spa^ii, cu care incepe, respectiv se teimina codul cu bare. Aces tea permit
eclupamentului de citire - deco dare sa identified inceputul §i sfar^itul codului, precum
d sensul de citire;
• codul in clar (linic de interpretare) reprezinta corespondentul codului cu bare,
format din caractere lizibile de om. Prezen^a lui, alaturi de codul cu bare, este
obligatorie. Acest cod permite introducerea manual a, in sistemul informatic de
prelucrare, a codului produsului, in cazul in care, din diferite motive, nu este posibila
dtirea automata;
In cadrul codului in clar, ultima cifia a a cestui a este intotdeauna reprezentata de
caracterul de control (cifra de control) care are urmatoar ele functii bazandu-se pe
un algoritm spedfic:
- depisteaza eventual el or erori la tastarea manual a a codului;
- p erinite reconstituirea codului deteriorat din diferite motive (stergere,
ruperea arnbalajului).

5/5
 Curs 9

(Mpitolul6. Clasificarea $i codificarea marfurilor

6.3.2. Prin cip aide co dur i utilizatein comerpil international

a) Codul Universal al Produselor (Universal Pioduc Ctsde - UPC).

Z-. _ . =1

In anul 1972 Consiliul pentru Codificarea Produselor din SUA a recomandat

adoptarea unui si stem uni tar de codificare, denumit Codul universal al produselor.
Este un cod cu bare care contine 12 caractere numerice, cu urmatoarea
semnificatie (figura 6 2):
-primul caracter reprezinta o cheie a clasificarii (“Key number”) fi poate fi: 0 -
produse de bacanie fi coloniale; 2 - produse de cerere neuniforma; 3 - produse
cosmetize fi farmaceutice, 4 - produse nealimentare, 5 - solduri
- urmatoarele cinci caractere identified. pro due ato rul;
-urmatoarele cinci caractere identified produsul;
-ultimui caracter este ciifa de control.
I XXXXX XXXXX X

Figura 6.2. Semmficatia caracter elar codului UPC

in figura 6.3 se prezintdun exemplu de codUPG al unui produs

082984065077

Figura 6.3. Exemplu de cad UPC

1/6
 b) Codul European al Articolelor (European Article Number - EAN)
Incepand cu anii “70, s-au intensificat si in (arile europene preocuparile de
uniformizare a sistemelor de clasificare §i codificare a marfurilor, utilizate in
intreprinderi, ceea ce a dus la aparipa codului EAN.
Este un cod cu bare care are doua variante:
• EAN-13 care confine 13 caractere numerice, cu urmatoarea semnificatie
(figura 6.4):

XX XXXXX XXXXX x

Figura 6.4. Semnificafia caracterelor codului EAN

Asa cum se observa din figura 6.4, primele doua reprezinta tara de origine (de ex.:
Belgia si Luxemburg = 54, Franta si Moncao = 30-37, Germania = 40-44, Japonia = 49
etc. O lista completa a codurilor se gaseste accesand acest link
https://intemationalbarcodes.com/country-code-prefix/).
Insa, ca urmare a numarului mare de tari, pentru unele state codul tarii este format
din primele trei cifre, codul producatorul avand in acest caz doar 4 caractere. Este si
cazul Romaniei, al carei cod este 594.
ZN

In figura 6.5 se prezinta un exemplu de cod EAN 13 al unui produs

5020353083517

5 020353 >
Figura 6.5. Exemplu de cod EAN 13
• EAN-8 care contine 8 caractere numerice si este o versiune scurta a lui EAN
13 care se lbloseste in cazul in care ambalajul produsului nu are suficient
spatiu (de exemplu pentru guma de mestecat) pentru a permite tiparirea in
condi|iile cerute de standardul pentru EAN-13.

2/6
 Semnificatia
9 caracterelor numerice ale EAN-8 sunt aceleasi ca la JENA-13 cu
diferenta ca cele 5 caractere aferente codului produsului nu mai apar in structure
codului. In figure 6.6 se prezinta un exernplu de cod EAN-8.

40170725

4017 0725
Figura 6.6. Exernplu de cod EAN 8
La fel ca si toate celelalte coduri, diinensiunea EAN-13 si EAN-8 este
standardizata, astfel ca producatorii nu pot mari sau micsora codul EAN tiparit pe
ambalajul propriilor produse. Acestia trebuie sa tina seama de o serie de reguli
referitoare la marimea codului prezentate in figura 6.7.

Codul de bare Marimea

EAN-8
minima: 21,38 mm x 14,58 mm
maxima: 53,46 mm x 36,46 mm
nominala: 26,73 mm x 18,23 mm
dimensiuneaX la marimea nominala: 0,330 mm

EAN-13
minima: 29,83 mm x 18,28 mm
maxima: 74,58 mmx 45,70 mm
nominala: 37.29 mm x 22.85 mm
dimensiuneaX la marimea nominala: 0,330 mm

Figura 6.7. Dimensiunea standard a codului EAN

c) Codul CALRA este folosit in Japonia §i are o capacitate mai mare de
cuprindere decat sistemul EAN. Codul este alcatuit din §iruri de patrate, fiecare fiind
divizat in alte 4 patrate, care sunt numerotare cu cifrele 1, 2,4 sau 8 (figura 6.8).
In afara de capacitatea mulat mai mare de cuprindere (de ex. un grup de 10 patrate
poate reprezenta peste un trilion de combina(ii numerice), codul CALRA mai are
avantajul ca permite o tolerant a de imprimare de ± 1 mm, pe cand la codul cu bare
toleran(a admisa este de ±0,1 mm. Citirea codului CALRA se pateu face §i cu
echipamente mai simple, care sunt mai ieftine.

3/6
 ■H/r
456789ABCDEP

N DETALU'

1 4 ■ 4 1 4
2 8
0
2 8
1
■ 8
2
Fignra 6.8. Codid CALRA
d) Co dill Data Matrix raspunde mai mult cer intel or actuate de codificare,
deoarece permit e ob^inerea unui num ar mare de inform a^ii, intr-un spaljiu restrans. De
exemplu, daca intr-un spa(iu de 25 mm, codul cu bare confine 8-12 car act ere num erice,
codul Data Matrix, intr-un spavin de 1,3 mm, per mite inscrierea a 500 de caractere.

Ca aspect, codul Data Matrix seamana cu o tabla de sail, cu patrate minuscule, de

aceea^i dimensiune, care prin innegrire diferita permit cihrea codului produselor
respective (figura6.9).
Machine Vision From National Instruments

Figura 6.9. Data Matrix

e) Codul ISBN (hit emation al Standardized Book Number) - Numarul
International Standardizat al Car^ii. Este un cod ce se poate gasi sub doua vari ante:

• ISBN-10 este format din 10 caractere numerice (figura 6,10a) grupate pe patru
sectiuni * separate de cratima. Aceasta variants a fost valabila pan a J a 31 decembrie
2006.

Semnificatia cel or 4 sectiuni este:

- prim a reprezinta codul farii (indica grupul national, lingvistic §i geografic).

Pentru Romania este 973.

- a doua sec^iune reprezinta codul de identificare ale editurii;

- a treia sec^iune reprezinta numarul de ordin e al car^ii editate;

4/6
 - a patra sectiune este o cifra de control, ce serve§te la verificarea corectitudinii
codului.
Numarul cifrelor din fiecare sectiune variaza.
• ISBN-13 format din 13 caractere numerice (figura 6.10b). A intrat in vigoare la
1 ianuarie 2007 §i este functional §i astazi. Contine 5 sectiuni, cu unnatoarea
semnificatie:
- prima este fonnata din 3 cifre care identified industria de carte (codul este 978,
sau 979);
- a doua reprezinta codul tarii;
- a treia sectiune reprezinta indicativul de editura;
- a treia sectiune reprezinta numarul de ordine al caifii editate;
- a patra sectiune este o cifra de control, care valideaza integritatea numarului luat
ca mi intreg.
Exista carti publicate dupa 1 ianuarie 2007 si care contin codul ISBN-13 alaturi
de ISBN-10 (figure 6.10c).

ISBN 817525766-0 ISBN 978-3-16-148410-0 ISBN-10: 1-23456-789-Z

9783161484100
9788175257665 ISBN-13: 970-1-23456-709-7
9781234567897

9 788175 257665
9 7 8 12 3 4 "5 6 7 8 9 7

fl) b) C)
Figura 6.10. Codul ISBN: a) ISBN-10 cu EAN-13; b) ISBN-13 cu EAN-13; c) ISBN-
10 si
> ISBN-13 cu EAN-13
f) Codul ISSN (International Standardized Serial Number) - Numarul
International Standardizat pentru Publicatiile Periodice - pennite identificarea rapida
a titlului publicatiilor periodice, indiferent de limba in care este redactat textul sau tare
in care apare publicatia.
Codul este acordat de catre agentiile nationale ISSN, care s-au constituit intr-o
retea intemationala coordonata de Central International de la Paris. In tare noastra
exista Central Roman ISSN care gestioneaza acest sistem de codificare.
Codul este format din 8 caractere numerice grupate pe doua secvente (figura
6.11), facand abstractie de cratima care intervine dupa primele 4 caractere:
- prime 7 cifre reprezinta codul publicatiei;
- ultima cifra este de control.

5/6
 Datorita numarului in crestere a noilor publicatii periodice, dar si a limitarilor
impuse de insusi structure codului (doar 8 caractere), unele coduri ISSN contin in locul
uneia sau mai multor cifre arabe si cifra romana X care corespunde cifrei arabe 10
(figure 6.1 lb).
ISSN 2434-561X
ISSN 252a-dO5D 9772434561006
9772528205007

9 772528 205007 1006

«) Z?)
Figura 6.11. Corfu! ISSN: a) ISSN cu cifre arabe si cu EAN-13; b) ISSN cu cifre
arabe, cu cifra romana X si cu EAN-13

6/6
 Curs 10

Capitolul 7. Marcarea marfurilor

7.1. Elemente de definire a marcilor

Potrivit defimtiei clasice, marca este un semn, care permite unei persoane fizice
sau juridice sa distinga produsele, lucrarile sail serviciile sale de acelea ale
concurenfilor.
DacS in defini|iile clasice, accentul se pune pe caracterul distinctiv al marcii,
dcfinitiilc modeme, tind sa reflecte aspectul economic al acesteia, referindu-se in
special la garantia de constanta calitativS pe care o oferS marca unui produs.
Intr-o varianta mai completa, marca reprezintS un semn distinctiv, menit sa
diferenfieze produsele, lucrarile sau serviciile, prin garanfia unei calitdfi superioare
§i constante , semisusceptibil de o forma, in condtfiile legii, obiectul unui drept
exclusiv, care aparfine categoriei drepturilor de proprietate industrials.

7.2. Functiile marcilor

Importanta §i necesitatea utilizarii marcii sunt puse in evidentS de 1'unc tiile pe care
acesta le indeplincste in raport cu producatorul, consumatorul §i distributional.
Functiile marcii pentru producator sunt:
a) Semn de proprietate §i de diferentiere, marca fiind un indiciu cu privire la
proprietarul produsului/serviciului respectiv, care capSta prin marca §i un element de
diferen|a fa|a de cele concurente;
b) Func|ia de autentificare, permite firmei sa revendice crearea unui produs,
asumandu-si patemitatea acestuia §i garantand totodatS §i calitatea sa;
c) Func|ia de comunica|ie prin semnele §i simbolurile care i se asociazS. Marca
transmite o idee de valoare care asociaza produsului un anumit nivel calitativ;
d) Func|ia de publicitate reprezinta o components in politica de marketing a
oricarei companii.
Functiile mSrcii pentni consumator sunt:
a) Functia pragmatics, intrucat ajutS consumatorul sS identifice si sa recunoascS
instantaneu un produs/serviciu;
b) Functia de garantare a calitS|ii - o marca de prestigiu prezinta garantia celei
mai bune calitS|ii a produsului/serviciului;

1/6
 c) Func(ia de identificare - prin intermediul numelor si simbolurilor care ii sunt
specifice, marca trimite consumatorul cu gandul la atributele produselor (de ex. Adidas
pentru pantofi sport, Ness pentru cafea solubila);
d) Func(ia de personalizare, marca ofera consumatorului posibilitatea sa-§i
manifeste personalitatea (originalitatea atat pe plan psihologic, cat §i in plan social);
e) Func|ia ludica - corespunde satisfac(iei si placerii pe care consumatorii o
resimt in procesul de cumparare, alegand marca preferata dintre altele similare;
f) Fimctia distinctive - in cazul produselor care nu se deosebesc esential prin
compozitie, forma sau culoare (de ex. detergent, §ampanie), marca reprezinta singurul
element cu ajutorul carina ele pot fi diferentiate.
In cazul firmelor de distribu|ie, marca poate juca un dublu rol, in func|ie de
raportul de forte intre marc producatoare si marca distribuitoare:
a) o marca producatoare putemica pune in valoare marca distribuitorului,
contribuind la sporirea fidclitetn consumatorilor;
b) o marca distribuitoare putemica este in masura sa garanteze pentru produsele
marcii producatoare. De aceasta data, marca producatorului belieflciaz a de clienpi
fideli ai distribuitorului sau unitatii comerciale.

7.3. Cerintele pe care trebuie sa indeplineasca marcile

Marcile trebuie de indeplineasca unnatoarele cerinte:

• sa fie clara, expresiva, eufonica (sa se pronunte u§or in limba respective); marcile
verbale care se pronun(a greu sunt lipsite de o perspective comerciala;
• sa aiba caracter distinctiv §i de noutate, pentru a nu se confunda cu alte marci;
• sa nu fie deceptive (sa nu induce in eroare publicul asupra caracteristicilor
intrinseci ale produselor la care se refera);
• sa fie usor de memorat;
• sa fie semnificativa si prezentata integrator (marca trebuie sa transmits corect
mesajul dorit);
• sa aiba, pe cat posibil, o semnifica(ie legate de produsele in cauza, ori de
activitatea intreprinderii in general, fare a avea un caracter descriptiv

2/6
 7.4. Tipologia marcilor

In literature de specialitate se intalnesc mai multe criterii de clasificare a marcilor,

§i anume:
1) Dupa destina|ie:

a) marci de fabrica - se aplicata de producator pe produsele sale (Coca-Cola,

Kodak, Unilever, Mercedes Benz, Procter & Gamble, Colgate Palmolive etc.);
b) marci de comerf - se plica de catre firma de comcrt (de exemplu: Aro pentru
Metro, Proxi pentru Profi, K-Classic pentru Kaufland, No. 1 pentru Carrefour etc.).
In prezent, marcile de fabrica sunt mai raspandite decat cele de comeif, dcsi
importanta acestora din urma a crescut spectaculos in prezent.
2) . Dupa obiectul lor:

a) marci de produse, care la randul lor pot fi:

- marca pentru fiecare produs al intreprinderii (de ex. compania Procter & Gamble
are marci individuale ca Axion, Ajax, Palmolive, Colgate etc.);
- marca pentru fiecare linie de produse a intreprinderii (aceasta situate este
frecventa in industria automobilelor, unde marii producatori au pastrat marcile impale
ale firmelor pe care le-au cumparat. De ex. Concemul FIAT confine marcile Fiat,
Ferrari, Maserati, Alfa Romeo, Lamborghini etc.);
- marca pentru toate produsele intreprinderii (Sony, Philips etc.);
- marca structurata pe mai multe niveluri (in cazul autoturismelor, produselor
cosmetice. De exemplu, Procter & Gamble produce pasta de dinti Colgate cu marci
precum Colgate Herbal, Colgate Anti Tatru etc.)
b) marci de servicii sunt de mai multe tipuri:

- marci aplicate pe produse, indicand prestatorul (serviciile de protccpc si alarma

- Viper);
- marci aplicate pe instrumentele folosite in prestarea serviciului (Wizz pe bilete
de avion, Hilton pe vesela din hoteluri §i restaurante, BRD pe cardul de credit/debit si
pe extrasele bancare, FAN Courier pe facturile de transport etc.).
3) In functic de titularul dreptului la marca:

a) marci individuale - aparlinand unei persoane (fizice sau juridice) reprezinta

categoria obisnuita de marci, care face obiectul principal al reglementarii in diferite
legislatii;

3/6
 b) marci colective - apartin unei persoane juridice (organisme profesionale,
asociatii sindicale etc.). Ele sunt destinate, sa garanteze calitatea sau originea
produsului §i se aplica obicei, impreuna cu marca individuals.
4) Din punct de vedere al naturii normelor care le regiemen teaza marcile:

a) marci facultative - inmajoritatea cazurilor, aplicarea marcilor este facultativa,

dreptul de a decide apartinand producatorului, comerciantului sau intreprinderii
prestatoare de servicii;
b) marci obligatorii - exista §i situa(ii cand este obligatorie marcarea
produselor/serviciilor, de exemplu pentru produsele din metale pretioase (un inel are
marcat obligatoriu marca de titlu, de exemplu 585). Alte produse pentru care marcarea
este obligatorie sunt armele de foe, munitia etc.
5) In functie de modul de comunicare a informa(iei:

a) marci verbale - se refera la utilizarea unilaterala a unor combmatii de litere,

cuvinte sau combmapi de cuvinte (de exemplu Samsung, Sony etc.);

SAMSUNG SONY
Figura 7.1. Marci ver bale
b) marci figurative - contin elemente grafice care pot ti insotite si de numele de
marca;

Figura 7.2 Marca figurativa care Figura 7.3 Marca figurativa care nu
confine numele de marca confine numele de marca

c) marci sonore - coinbinatu de note muzicale §i au rolul de a spori impactul

asupra cousumatorilor/clientilor. De exemplu, melodia de la reclama produsele de
curatat Mr. Proper (https://www.voutube.com/watch?v=2naC2rCqOLO), McDonalds
(https://www. youtube.com/watch?v=5 2fRtYkLe8)
4/6
 6) Dupa compozi|ia lor:

a) marci simple formate dintr-un singur element verbal sau figurativ sau sonor.

b) marci compuse formate din doua sau mai multe elemente verbale, figurative
sau sonore (de exemplu, Philips).

Figura 7.4 Marca care combina elementele verbale cu cele figurative

7) In practica economica intalnim si alte tipuri de marci pentru care nu exista un
criteriu bine delimitat de clasificare, anume:
• Marca notorie este marca cunoscuta publicului larg si care se bucura de un
renume deosebit (de exemplu Coca-Cola, Apple, Samsung, KFC etc.).
• Marca defensiva sau marca de obstruc^e are toate caracteristicile semnului
principal inregistrat §i folosit ca marca, dar prezinta anumite modificari de detaliu,
menite sa impiedice pe terti sa depuna marci care sa aiba o prea mare asemanare cu
semnul principal, inregistrat ca marca. Scopul march defensive este a§adar de a asigura
o protectie sporita march utilizate.

Figura 7.5 Marca obisnuita Apple Figura 7.6 Marca defensiva 1 Apple

5/6
Figura 7.7 Mar cd defensiva 2 Apple Figura 7.8 Mar cd defensiva 3 Apple

Figura 7.9 Marca defensiva 4 Apple Figura 7.10 Marca defensiva 5 Apple

6/6
 Curs 11

Capitolul 7. Marcarea marfurilor

7.5. Protecfia marcilor la nivel international §i european

Dinamica ofertei de marfuri si dezvoltarea comerjului mondial au impus ca o

necesitate protcctia proprietatii industriale si intelectuale, un segment important fiind
rezervat domeniului marcilor.
Dcsi majoritatea tarilor au adoptat legi referitoare la protec|ia proprietatii
industriale, exista §i preocupari la nivel international privind reglementarea acestui
domeniu.
O prima incercare de reglementare a fost o conventie internal ionala privind
protectia proprietatii industriale, denumita §i Conventia de Uniune de la Paris. In
articolul 2 al conventiei se prezinta formele de proprietate industrials care fac obiectul
reglementarii: brevetele de inventie, desenele §i modelele industriale, modelele de
utilitate, marcile de fabrica, de comert, de serviciu, numele comercial, indicatiile de
provenien|a sau denumirile de origine. Pe baza Conventiei de la Paris s-au incheiat mai
multe aranjamente speciale, dedicate diferitelor aspecte ale proprietatii industriale §i
intelectuale.
Astfel, inca din 1892 a intrat in vigoare Aranjamentul de la Madrid privind
inregistrarea intemationala a marcilor, care prevede posibilitatea obtinerii protectiei
unei marci in mai multe t&ri, printr-o inregistrare unica, denumita inregistrare
international^.
Avantajele utilizarii acestui sistem sunt:
• un fonnular unic de cerere pentru inregistrare;
• utilizarea unei singure limbi de lucru (franceza);
• plata taxelor intr-o singura moneda (actual in euro, initial in franci elvetieni);
• posibilitatea de a inscrie, prin intemiediul unei singure cereri, orice modificare
referitoare la inregistrarea intemationala; modificarea, odata inscrisa, avand
efect in toate |arile acoperite de inregistrarea intemationala;
• posibilitatea de a efectua reinnoirea inregistrarii intemationale, prin simpla
plata a taxelor cerute la Biroul International, reinnoirea avand efect in toate
tarile acoperite de inregistrarea intemationala.
In acest context, in anul 1989 a fost adoptat Protocolul referitor la aranjamentul
de la Madrid privind inregistrarea intemationala a marcilor, care a introdus unele
modificari, in sensul extinderii unor prevederi. Acest protocol a fost semnat de 27 de

1/4
state, iar in 1998 Parlamentul Romaniei a aprobat Legea pentru ratificarea Protocolului
men|ionat.
In ceea ce prive§te interventia comunitara in privin|a protccpci marcilor s-a
concretizat prin unnatoarele trei masuri:
• o directiva care armonizeaza aspecte ale legislatnlor nationale privind
marcile (Directiva CEE 89/104 - 1988);
• un regulament ce instituie marca comunitara (Regulamentul 40/94 al
Consiliului CEE);
• un regulament ce vizeaza interzicerea la frontiera a importului defmitiv, in
cadrul Comunita|ii, de produse cu marci contrafacute (Regulamentul
3842/86 al Consiliului CEE).
Arhitectura comunitara a dreptului marcilor prevede coexistent regimurilor
nationale ale marcilor cu cea a marcii comunitare. Tinand cont de interesul §i
ncccsitatilc lor, operatorii economici vor putea alege intre marcile nationale, pentru
fiecare teritoriu national, §i marca comunitara, pentru intreg ansamblul Comunitatii,
marca care indcplincstc trei functii majore:
• garanteaza originalitatea bunurilor si/sau serviciilor pentru care a fost creata;
• garanteaza calitatea absoluta a acestor bunuri §i/sau servicii;
• reprezinta un mijloc de comunicare bazat pe publicitate §i reclama.
Orice firma poate solicita inregistrarea unei marci in UE. Toate persoanele fizice
§i juridice pot inregistra marci, organismul abilitat in acest sens fiind OHIM - Oficiul
de Armonizare pe Piata Interna. Sediul central al acestui organism se afla in Spania,
localitatea Alicante. OHIM detine arhive publice ale inregistrarilor §i isi asuma sarcina
rezolvarii cererilor de validare a titlurilor inregistrate, alaturi de Curdle de Justice din
statele membre UE.
Marca inregistrata in UE confera proprietarului acesteia drepturi valabile pe intreg
teritoriul comunitar, avand la baza o procedure singulara, care simplified politica
generala a marcilor inregistrate.

7.6. Reglementarea §i protecfia marcilor in Romania

Legea 84/1998 privind marcile §i indicatiile geografice, prin care Romania se

aliniaza la standardele intemationale, intrcgcste ansamblul reglementarilor din
domeniul protectiei intelectuale.
Institutia abilitata sa administreze aceasta lege este Oficiul de Stat pentru
Inventii si Marci (OSIM).

2/4
 In capitolul al XlV-lea dinLegea 84/1998 (art. 92 §i art. 93) sunt redate atributiile
ce revin OSIM, acest organism fiind autoritatea unica ce asigura in Romania protectia
marcilor §i indicatiilor geografice.
Maroa, odata inregistrata valid, confera titularului sau un drept exclusiv, care
sustine direct promovarea comerciala sau asigura protectia fata de poten(ialii
concurenti.
Titularul marcii poate cere mstanteij udecatoresli competente sa interzica teifilor
sa foloseasca in activitatea lor comerciala:
a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru
care marca a fost inregistrata;
b) un semn care, data fiind identitatea sau asemanarea cu marca ori data fiind
identitatea sau asemanarea produselor sau serviciilor carora li se aplica semnul cu
produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata, ar produce in perceptia
publicului un rise de confuzie, incluzand si riscul de asociere a marcii cu semnul
respectiv;
c) un semn identic sau asemanator cu marca pentru produse sau pentru servicii
diferite de cele pentru care marca este inregistrata, cand aceasta din urma a dobandit
un renume in Romania §i daca, din folosirea semnului, fara motive intemeiate, s-ar
putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele marcii sau folosirea semnului ar
cauza titularului marcii un prejudiciu.
Titularul marcii poate cere sa fie interzise tcrtilor unnatoarele acjiuni (dar numai
dupa publicarea marcii):

• aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;

• oferirea produselor sau comercializarea ori dejinerea lor in acest scop sau,
dupa caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn;
• importul sau exportul produselor sub acest semn;
• utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.
Titularul marcii nu poate cere sa se interzica unui tert sa foloseasca in activitatea
sa comerciala:
• numele/denumirea sau adresa/sediul titularului;
• indica(ii care se refera la specia, calitatea, dcstmatia. valoarea, originea
geografica, perioada de fabricate a produsului sau perioada prestarii
serviciului sub marca, precum §i orice alte caracteristici ale acestora;
• marca, daca aceasta este necesara pentru a indica destina(ia produsului sau
serviciului, in special pentru accesorii sau piese deta§abile.

3/4
 Inregistrarea march produce efecte din momentul depozitarii nationale
reglementare a march, pentru o perioada de zece ani. La cererea titularului poate fi
efectuata o reinnoire a inregistrarii la expirarea fiecarui termen de zece ani, cu
plata taxei prevazute de lege. Neplata acestei taxe atrage decaderea titularului din
dreptul la marca.
Cererea de reinnoire a inregistrarii march trebuie sa con^ina:
• solicitarea expresa a reinnoirii inregistrarii march;
• datele de identificare a titularului, precum §i numele, domiciliul §i sediul
mandatarului, daca este cazul;
• numarul de inregistrare a march la Registrul National al Marcilor;
• data depozitului reglementar al cererii de inregistrare a march.
Cand titularul solicita reinnoirea numai pentru o parte din produsele si serviciile
inscrise in Registrul National al Marcilor, el va indica §i numele produselor/serviciilor
respective.
Daca OSIM constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru
reinnoirea inregistrarii march, organismul mentionat va notifica acest lucru titularului,
care poate prezenta un raspuns in temien de trei luni de la primirea notificarii. Daca
acest raspuns nu este dat in temien, cererea de reinnoire a inregistrarii march se
respinge.
Pe durata protectiei march, titularul poate solicita (cu plata unei taxe prevazute de
lege) din partea OSIM introducerea de modificari neesentiale ale unor elemente ale
march, cu conditia ca aceste modificari sa nu afecteze imaginea de ansamblu a march.
OSIM va inscrie in Registrul National al Marcilor modificarile introduse si va publica
marca, a§a cum a fost ea modificata.
De asemenea, titularul march poate solicita OSIM (tot cu plata unei taxe) si
inscrierea unor modificari referitoare la numele, denumirea, adresa sau sediul
titularului. Aceste modificari se inscriu in Registrul National al Marcilor §i se publica
in Buletinul Oficial de Proprietate Industrials.

4/4
 Curs 12

Capitolul 8. Standardizarea la nivel national, european si international

8.1. Concepte de baza

Standardizarea este o activitate complexa de elaborare a unor documente

denumite standarde, prin care se urmare§te optimizarea tchmco-stiintifica §i economica
in fiecare domeniu.
Standardizarea reprezinta activitatea specified prin care sunt stabilite, pentru
problemele reale sau potentiate, prevederi destinate unei utilizari comune fi repetate,
vizand obfinerea unui grad optim de ordine intr-un context dat. Aceasta activitate are
ca scop principal elaborarea, difuzarea si implementarea standardelor.
Standardul este un document stabilit prin consens fi aprobat de un organism
recunoscut, care furnizeazd, pentru utilizari comune fi repetate, reguli, linii
directoare, sau caracteristici pentru activitafi sau rezultatele lor, garantand un nivel
optim de ordine intr-un context dat.
Standardul este o specificare tehnica a carei respectare nu este obligatorie.
Caracterul facultativ al standardului se poate argumenta astfel:

• elaborarea lui se face pe baza acordului liber consimtit al paifilor interesate

(producatori, comercianti, consumatori, administratia publica), deci nu poate
fi obligatoriu. El este elaborat prin consens de cei care il doresc §i este aplicat
de tofi cei care vor.
• agentii economici de la nivel national, regional sau international nu au aceleasi
posibilitati tehnice de realizare a produselor si de prestare a serviciilor, unii
dintre ei situandu-se sub nivelul standardelor. Obligativitatea respectarii
standardelor ar detennina eliminarea lor de pe piata §i ar constitui o bariera
tehnica in calea comerfului.

8.2. Obiectivele generale ale standardizarii

Standardizarea este generata de progresul tehnic care se manifests in toate

aspectele vietii pentru a fi integrat mai rapid §i eficient.
Principalele obiective ale standardizarii sunt:
1) asigurarea si ridicarea calita|ii produselor, in corela|ie cu protec|ia
consumatorilor §i a mediului inconjurator;
2) ra|ionalizarea economica prin tipizare, unificare §i modulare;
3) facilitatea schimburilor de marfuri §i informa|ii tehnico-stiinlilice, pe piata
interna si international;!.
1/7
 1) Standardizarea contribuie la ridicarea calitatii produselor si serviciilor
deoarece in standarde se precizeaza nivelul minim al prmcipalelor caracteristici de
calitate, metodele de incercan §i analize, modalitatea de efectuare a receppei calitative
a lotunlor de marfuri, conditiile de ambalare, transport, §i depozitare, prm a caror
respectare se asigura premisele realizarii acestui obiectiv.
Pentru ca standardele sa nu devina instrumente ngide, de franare a progresului, a
ridicarii calitatii produselor §i serviciilor, ele trebuie revizuite, respectiv inlocuite, la
perioade stabilite, in corelatie cu modificarile intervemte in tehnologia marfunlor. In
perioadele de progres rapid, stabilitatea standardelor este mai scazuta, impunandu-se
revizuirea sau inlocuirea lor la intervale mai mici de timp.
2) Tipizarea sau simplificarea consta in stabilirea unor tipun corespunzatoare
de produse, prm elimmarea dm multimea celor existente ale acelora care nu prezinta
diferentien semmficative in satisfacerea scopului pentru care au fost produse §i prm
crearea unor modele noi care sa le inlocuiasca pe cele necorespunzatoare ca fund mai
utile.
Aceasta actiune contribuie la u§urarea fabncarii in sene mare, la u§urarea
introducerii mecanizarri, automatizarn §i in final la specializarea producatorilor §i
cre^terea productivitatii.
Tipizarea produselor urmare§te stabilirea unei game rationale si economice de
tipuri §i manmi ale produselor, adecvate necesitatilor intr-o anumita penoada de timp
(de exemplu, exista urmatoarele tipuri de jante pentru rodle autoturismelor din punctul
de vedere al diametrului: 15 meh, 16 inch, 17 inch, 18 inch etc. - figura 8.1. Deci, nu
exista 16,5 inch sau 17,4 meh).

Janta aliaj DEZENT silver Janta aliaj DEZENT silver Janta aliaj DEZENT silver
6J x 15 inch 6.5J x 16 inch 7J xl7 inch
Figura 8.1. Exemplu de tipizare in cazul jantelor rotilor de autoturisme

2/7
 Unificarea este operaputiea de fixare a dimensiunilor §i formelor in vederea
asigurarii.
- posibilitajii de inlocuire a pieselor de schimb de provenien|a diferita. De
exemplu, toate anvelopele pentru autoturisme cu marimea 215/50 R16 pot fi schimbate
intre ele indiferent de producator (Michelin, Goodyear, Bridgestone etc. -figura 8.2);
- uniformizarea condi(iilor si procedeelor de fabricatie;
- folosirea universala a unor piese executate identic la unele elemente ale lor.

Anvelopa vara MICHELIN Anvelopa vara GOODYEAR Anvelope vara

Primacy 4 205/60 R16 EfficientGrip Performance BRIDGESTONE Turanza
205/60 R16 T001 205/60 R16

Figura 8.2 Exemplu de unificare in cazul anvelopelor de autoturisme

Unificarea este strans legata de tipizare §i are ca efect reducerea diversitapi prin
combinarea mai multor variante, mai ales din punct de vedere al dimensiunilor §i a
formei. Astfel, prin tipizare standardizarea contribuie la cre§terea eficien^ei economice
in toate fazele procesului de productie. incepand cu proiectarea §i pana la realizarea in
serie a produselor. Astfel, in cadrul proiectarii si realizarii in concepjie modulara a unor
produse, prin tipizare constructiva, volumul documentatiei de proiectare se reduce de
5-7 ori, durata proiectarii noilor produse scade de 4-5 ori, iar valoarea manoperei se
diminueaza cu 40-50%. Pe masura ce create gradul de tipizare scade costul proiectarii
§i al manoperei, create productivitatea muncii §i se imbunata|e§te in acela§i timp,
calitatea produselor, respectiv caracteristicile de fiabilitate §i mentenabilitate.
Modularea consta in corelarea dimensiunilor unor componente unificate
constructiv, numite module, care pot fi combinate in mai multe variante, rezultand o
serie de produse diversificate care satisfac nevoi diferite.
Acest principiu constructiv este des utilizat in cazul produselor electronice (PC,
TV etc.) mobila modema, ambalajele de prezentare care sunt corelate dimensional cu
ambalajul de transport, respectiv cu paletii (figura 8.3).
 Figlira 8.3 Exemplu de modulate prin corelarea dimensiunilor cutiilor in care se qfla
produsele cu dimensiunile ambalajului de transport si cu dimensiunile paletului
3) Standardizarea contribuie la stabilirea uiiui limbaj comun intre partenerii
de afaceri prin terminologia adoptata, referitoare la concepte, simbolizari, codificari,
sisteme de marcare ecologica, sistemul international de unitati de masura etc.
Un rol deosebit in realizarea acestui obiectiv ll au standardele europene §i cele
intemationale care devin obligatorii pentru toate tarile mernbre ale organismelor
respective de standardizare.
De aceea, in contractele economice se stipuleaza numarul standardului de
referinta recunoscut de partile implicate in afaceri §i astfel se evita unele litigii, o
interpretare diferita a terminologies a metodelor de control, a calitafii loturilor de
marfuri etc.
De exemplu, in standardul ISO 3758:2012 (Textile - Coduri de etichetare a
intretinerii textilelor folosind simboluri) sunt men donate simbolurile de intretinere a
produselor textile pe care producatorii trebuie sa le ataseze propriilor confectii textile
obtinute.
Aceste simboluri (figura 8.4) au aceeasi semnificatie indiferent de tara in care se
comercializeaza confectiile textile si limba pe care o vorbesc partenerii de afaceri. De
aceea, daca in contractele incheiate intre parteneri de afaceri din tari diferite se face
trimitere la acest standard, se evita orice interpretare eronata a etichetarii confectiilor
textile si nu mai este nevoie de o detaliere a acestora intr-o anexa a contractului.
 CARE LABEL SYMBOLS
JPEC & PNC FILES

VVy tZ7127
Hand Wash Normal Wash Gentle Wash

MACHINE

Warm
Normal Warm Hot

Bleach Do N<h Bleach Non Chlorine Non Do Not Iron Low Medium High
Bleach Only No Steam

Dry Clean Do Not Any Solvent Petroleum Any Solvent Wet Cleaning Short Cycle Reduced Low Heat No Steam
Dry Clean Solvent Except Moisture Finishing
Tetrachlorethylene

FOR PERSONAL & COMMERCIAL USE

Figura 8.4. Simbolurile de intretinere aproduselor textile

8.3. Tipuri de standarde

Standardele se clasifica dupa rnai multe criterii, cele rnai importante sunt:
1) Dupa nivelul de standardizare, deosebini urmatoarele categorii de standarde:

a) standarde de firma adoptate de societati comerciale, regii autonome sau de

alte persoane juridice si NU sunt puse la dispozitia publicului. In Romania, acestea se
simbolizeaza SF (Standai d de Firma);
b) standarde profesionale adoptate in anumite domenii de activitate, de
organiza|ii profesionale, legal constituite si NU sunt puse la dispozitia publicului;
c) standarde naponale adoptate de catre un organism national de standardizare
§i care sunt puse la dispozitia publicului contra cost.
Simbolizarea acestor standarde difera de la o tara la alta: 9

- in Marea Britanie, standardele nationale se simbolizeaza BS - British

7 9

Standard;
- in Franta, standardele nationale se simbolizeaza NF -Norme Fran^aise;

5/7
 /V

In Romania, exista unnatoarele simboluri pentru standarde:

- STAS (abrevierea provine de la STAndard de Stat). Sunt acele standarde
elaborate pana in data de 28 august 1992;
- SR (abrevierea provine de la Standard Roman). Sunt standardele elaborate
incepand cu data de 28 august 1992, fiind valabile si in prezent. Aceste
standarde au si varianta SR-S, adica Standard Roman de Securitate, a caror
aplicarea este obligatorie fiind specifice unor domenii (de exemplu, energie
nucleara).
d) standarde regionale, adoptate de catre o organizatie regionala de standardizare
sau cu activitate de standardizare §i care sunt puse la dispozitia publicului contra cost.
La nivelul Uniunii Europene exista trei organisme de standardizare, unul dintre
acestea fiind Comitetul European de Standardizare (CEN), iar standardele elaborate
sunt simbolizate EN - European Nonns).
Un exemplu de standard european este EN 76:1997 (Ambalaje pentru anumite
produse alimentare preambalate. Capacitatile recipientelor de sticla §i metalice).
Romania a adoptat acest standard drept standard national, iar simbolizarea lui a
devenit SR EN 76:1997. Trebuie mentionat faptul ca adoptarea unui standard european
drept standard national se poate face in acelasi an cu cel al elaborarii la nivelul UE
(cum este cazul acestui standard) sau la unul sau mai multi ani dupa data elaborari
(daca acest standard ar fi fost adoptat drept standard roman in anul 1998, atunci
simbolizarea lui ar fi fost SR EN 76:1998).
e) standarde internationale, adoptate de catre o organizatie mternationala cu
activitate de standardizare §i care sunt puse la dispozifia publicului contra cost.
Cel mai important organism de standardizare la nivel intonational este Organizatia
Intonationala pentru Standardizare (ISO - International Organization for
Standardization), iar standardele elaborare de aceasta organizatie se simbolizeaza
folosind tot abrevierea ISO.
Un exemplu de standard intonational este ISO 873:1980 (Piersici. Ghid pentru
depozitare frigoritica) care a fost adoptat drept standard national in anul 2008,
devenind SR ISO 873:2008.
Exista si urmatoarele situatii:
- standarde intemationale adoptate drept standarde europene, de exemplu
standardul international ISO 662:2016 (Grasimi si uleiuri de origine animala §i
vegetala. Determinarea confinutului de apa si substance volatile) care a fost elaborat in
anul 2016 si adoptat ca standard european tot in anul 2016, devenind ENISO 662:2016;
 - standarde intemationale adoptate drept standarde europene si apoi ca standarde
nationale, de exemplu standardul intenational ISO 663:2017 (Grasimi si uleiuri de
origine animala §i vegetala. Determinarea continutului de impurita^ insolubile) a fost
elaborat si adoptat drept standard european si national in acelasi an, devenind SR EN
ISO 663:2017.

2) Dupa continutul lor, standardele se clasifica in urmatoarele categorii:

a) standarde de produs/serviciu, specified condi|iile pe care trebuie sa le

indeplineasca un produs sau grupa de produse pentru satisfacerea unei nevoi.
De exemplu, SR 784-1:2009 (Miere de albine. Partea 1: Cerin|e de calitate la
preluarea de la producatori) care contine caracteristicile de calitate si indicii acestora
pentru mierea de albine cum sunt: continutul in apa, indicele diastazic, continutul in
zahar invertit (glucoza si fructoza) etc.
b) standarde de baza care au o aplicare generala sau care con|in prevederi
generale pentru un anumit domeniu; un asemenea standard poate fi utilizat ca standard
cu aplicare directa sau ca baza pentru alte standarde.
De exemplu, SR 6862:2006 (Ciocolata §i produse de ciocolata) care contine o
descriere generala a ciocolatei si produselor de ciocolata.
c) standarde de terminologie care stabilesc termenii utilizati intr-un anumit
domeniu, de regula impreuna cu deEiriitiile lor, §i uneori, cu note explicative;
De exemplu, SR EN ISO 9000:2015 (Sisteme de management al calitatii. Principii
fundamentale §i vocabular) in care sunt prezentati termenii (notiunile) din domeniul
managementului calitatii impreuna cu definitiile lor (calitate, audit de calitate, sistem
de calitate, asigurarea calitatii etc.).
d) standarde de mcercari care descriu metode de incercare, insotite uneori si de
alte prevederi referitoare la aceste incercari, cum ar fi: e§antionarea, utilizarea
metodelor statistice, ordinea in care sunt efectuate incercarile;
De exemplu, SR EN ISO 520:2011 (Cereale §i leguminoase. Determinarea masei
a 1000 boabe) care descrie etapele care trebuie urinate pentru aceasta detenninare,
echipamentele folosite si formula de calcul.
e) standarde de proces specified condi tiile de desfasurare a activitatilor unui
proces de obtincrc a unui produs sau serviciu;
De exemplu, SR 877:1996 (Faina de grau) descrie procesul de obtinere a acesteia.
f) standarde de interfa^a specified condilule referitoare la compatibilitatea
produselor sau sisteme lor in punctele lor de legatura.
De exemplu, SR EN IEC 62680-1-3:2019 (Interfere de magistrala seriala
universala pentru date si alimentare electrica. Partea 1-3: Componente comune.
Specificate pentru cabluri §i conectoare USB de tip C™) care descrie elementele
comune ale portului USB tip C si alte dispozitive de conectare (telefonul).
7/7
 Curs 13

Capitolul 8. Standardizarea la nivel national, european si international

8.4. Consecinfele standardizarii si domeniile de aplicare

Consecmtele standardizarii sunt benefice pentru intreaga economic, deoarece

promovarea ei duce la:
• perfectionarea mijloacelor de exprimare asupra produselor §i caracteristicilor
acestora facilitand rclatiilc fumizor-beneficiar;
• perfectionarea activitafii de proiectare §i receptie;
• stabilirea de condifii tehnice rationale §i ^tiinlifice;
• posibilitatea alinierii produced nationale cu realizable de nivel mondial;
• posibilitatea valorificarii superioare a resurselor;
• imbunatatirea intregii activitafi economice.
Standardizarea prive§te a§adar, practic, toate domeniile activitatii umane:
industria, constructiile, agriculture, comertul, transportable etc.

8.5. Standardizarea in Romania

In 1998, in baza unei ordonantc a Guvemului Romaniei (nr.39/1998), Institutul

Roman de Standardizare a fost desfiinfat, iar activitatea de standardizare a fost preluata
de Asociafia de Standardizare din Romania (ASRO),
ASRO este o persoana juridica romana de drept pbvat constituita in baza
prevedeblor legale cu privire la asociafii si fundatii, cu statut juridic de asociafie, de
interes public, fare scop patrimonial, neguvemamentala, apolitica, cu personalitate
juridica §i inscrisa in Registrul special al asociatiilor §i fundatiilor.
ASRO are urmatoarele atnbutii pbncipale:
1) elaborarea §i aprobarea, reconfirmarea, modificarea §i/sau anularea
standardelor nationale, precum §i adoptarea standardelor intemationale, regionale §i a
standardelor europene ca standarde nationale ;
2) stabilirea principiilor §i a metodologiei standardizarii nationale, in conformitate
cu prevederile din legislafia privind standardizarea nationala in Romania si cu regulile
standardizarii europene §i intemationale;
3) reprezentarea Romaniei §i participarea in organismele neguvemamentale
intemationale si europene de standardizare;

1/5
 4) colaborarea in domeniul standardizarii nationale cu organisme similare din alte
tari;
5) colectarea, prelucrarea, stocarea si diseminarea de mformatii §i documente din
domeniul standardizarii nationale;
6) acordarea dreptului de utilizare a marcilor de conformitate cu standardele
nationale, la cerere, pentru produsele si serviciile conforme cu standardele nationale,
pe baza procedurilor proprii ale Asociatiei;
7) prestarea de servicii de: consultant, expertiza, instruire, transfer de cunostmle,
asistenta tehnica si altele asemenea in domeniul standardizarii §i al activitatilor conexe,
cu evitarea situatiilor de conflict de interese;
8) publicarea §i unnarirea modului de implementare a regulilor privind aplicarea
marcilor de conformitate cu standardele nationale;
9) crearea unui climat favorabil aplicarii standardelor nationale in economie §i
dezvoltarii standardizarii in Romania;
10) inregistrarea standardelor nationale;
Structure ASRO este formata din Adunarea Generala, Consiliul Director §i
Comisia de cenzori. Adunarea Generala este organul de conducere al Asociatiei §i
cuprinde toti membrii Asociatiei. Adunarea Generala este structurata pe 5 colegii:
a) Colegiul organismelor acreditate care cuprinde reprezentanti ai laboratoarelor
§i organismelor acreditate, precum §i ai organizatiilor fare scop patrimonial ale
acestora;
Z9 Colegiul beneficiarilor care cuprinde reprezentanti ai persoanelor juridice care
sunt interesate in standardizarea nationala, cum sunt: agenti economici, inclusiv
intreprinderi mici §i mijlocii, organizatii patronale, camere de comert si Industrie,
organizatii fmanciar-bancare §i de asigurari, asociatii profesionale, federatii si
confederatii sindicale, precum si altele asemenea;
c) Colegiul consumatorilor care cuprinde reprezentanti ai organizatiilor fare scop
patrimonial de aparare a intereselor consumatorilor, ale persoanelor cu handicap, ale
apararii drepturilor omului, din domeniul protectiei mediului §i altele asemenea;
d) Colegiul cercetarii-dezvoltarii §i inovarii care cuprinde reprezentanti ai
institutiilor de invatamant, ai persoanelor juridice care au activitate preponderenta de
cercetare-dezvoltare, ai centrelor de transfer tehnologic, de incubare §i de inovare, ai
expertilor §i consultantilor in domeniul calitatii si/sau in domeniul protectiei mediului;
e) Colegiid autoritafilor care cuprinde reprezentanti ai autoritatilor publice de
reglementare, interesate in dezvoltarea activitatii de standardizare nationala,
europeana, regionala §i intemationala.
2/5
 ASRO are in prezent 171 de membri. Poate deveni membru al Asocia^iei, cu
aprobarea Adunarii generale, orice persoana juridica care este de acord cu statutul si
doreste sa sus^ina realizarea scopului acesteia.

8.6. Standardizarea la nivel european

La nivel european, pana in anul 1985, in domeniul standardizarii exista asa numita
„Veche Abordare”, care a constat in armonizarea spccificapilor tehnice de fabricare a
produselor, pentru a indeplini cerinlele individuale ale fiecarei categorii de produse.
Acest lucru a condus la o amplificare masiva a legislafiei comunitare, cu un putemic
caracter tehnic.
Printr-o rezolulie a Consiliului Europei din 7 mai 1985 s-a trecut la „Noua
Abordare”, care este un ansamblu de Directive care defmesc i serie de ccrinte, numite
ccrintc esentiale, care sunt concretizate in standardele europene armonizate. Aceste
documente prevad in mod obligatoriu aplicarea marcajului CE care atesta faptul ca
produsul indepline§te cerintcle esentiale respective.
La nivel european exista trei organisme de standardizare independente:
- Comitetul European de Standardizare (CEN)
- Comitetul European pentru Standardizare in Electrotehnica (CENELEC)
- Institutul European de Standardizare in Telecomunicapi (ETSI)
Aceste trei organisme elaboreaza §i implementeaza standarde europene in vederea
dezvoltarii schimburilor de bunuri si servicii.
De asemenea, acestea au un dublu rol:
- economic - suprimarea barierelor tehnice din calea schimburilor comerciale
- social - asigurarea securitajii §i protejarii sanata|ii consumatorilor.
ASRO este membru cu drepturi depline al CEN §i CENELEC §i membru
observator al ETSI.
CEN, CENELC si ETSI adopta trei tipuri de documente de standardizare:
• Standarde europene (EN);
Conform unui regulament interior, colaborarea dintre CEN, CENELC §i ETSI
asigura prioritatea standardelor europene prin:
- obligativitatea preluarii - fiecare standard european trebuie sa tie preluat ca
standard national de catre fiecare membru a organismelor de standardizate;
- obligativitatea sistarii - in timpul elaborarii unui standard european nu poate fi
definitivat niciun proiect national de standard avand acelasi subiect;
3/5
 - ho tararea majoritatii - adoptarea standardelor europene se realizeaza prin
consens, dar ele pot fi adoptate §i prin hotararea majoritatii;
- obligativitatea retragerii - standardele nationale care vin in contradictie cu cele
europene trebuie sa fie retrase.
• Documentele de armonizare (HD) - sunt integrate in mod obligatoriu in
colectiile nationale de standarde. Jarile membre au insa libertatea de a elabora
standarde nationale, care sa se refere la probleme cu prinse intr-un document de
armonizare;
• Prestandardele europene (ENV) - sunt standarde cu aplicare provizorie,
elaborate in domeniile in care ritmul de innoire este ridicat. Pentru a raspunde cerintelor
de flexibilitate, aceste documente au un grad de obligativitate mia redus decat
standardele europene (EN), respectiv documentele de armonizare (HD). Dupa cel mult
5 ani, prestandardele trebuie transfonnate in standarde sau documente de armonizare,
ori pot fi suprimate.

8.7. Standardizarea la nivel international

Avand in vedere tendinta de liberalizare a comertului international, care

presupune renuntarea la tarifele vamale, devine tot mai pregnanta necesitatea existentei
unor standarde intemationale pentru a facilita schimbul de produse.
Organizatiile intentionale de standardizare sunt:
- Organizatia Intemationala pentru Standardizare (ISO);
- Comisia Electrotehnica Intemationala (CEI);
- Uniunea Intemationala a Telecomunicatiilor (UIT);
- Comisia Codex Alimentarius (CCA);
- Federatia Intemationala pentru Aplicare Standardelor (IFAN).
Primele trei organisme au urmatoarele atributii:
- elaborarea de standarde intemationale in domeniile specifice: ISO - toate
domeniile, CEI - electrotehnic §i UIT - telecomunicatii;
- organizarea schimbului de informatii intre tari, privind activitatea de
standardizare intemationala;
- organizarea coordonarii §i unificarii standardelor nationale;
- cooperarea intre ele §i cu alte organizatii intemationale §u institufii din domeniul
elaborarii standardelor.

4/5
 UIT este o organiza^ie care face parte din ONU, fata de ISO §i CEI care nu fac
parte.
Membri ISO sunt organismele nationale de standardizare. Membri CEI si UTI
sunt atat comitetele nationale din domeniul electrotehnicii, respectiv
telecomunicatiilor, cat §i firme private §i organizatii ale consumatorilor.
Comisia Codex Alimentarius a fost constituita in anul 1962 de catre Organizatia
pentru Agriculture §i Alimentatie a Natiunilor Unite (FAO) si Organizatia Mondiala a
Sanatatii (OMS) si cuprinde, inprezent, 173 de state membre, printre care si Romania.
Misiunea cestei organizatii este aceea de a elabora standarde intemationale si texte
similare referitoare la securitatea §i calitatea alimentelor, cu scopul de a proteja
sanatatea consumatorilor §i de a sigura practici echitabile in cadrul comertului cu
alimente.
Federatia International*! pentru Aplicare Standardelor este o asociatie
independents, non-profit, care renneste organisme nationale §i alti factori interesati
(firme private, asociatii ale consumatorilor etc.). Federatia are ca obiectiv promovarea
cooperarii dintre organizatiile membre pentru aplicare standardelor, coordonarea
activitatilor de instruire in domeniul standardizarii, promovarea implementarii
uniforme a standardelor intemationale, elaborarea de studii la nivel international
privind situatia actuala si tendintele in domeniul standardizarii, sistematizarea
documentatiilor cu privire la aplicarea standardelor §i organizarea de conferinte §i
simpozioane in acest domeniu.
ASRO este membru in ISO, CEI, da nu si IF AN.

5/5
 Seminar 2

Proprietatik function ale

Proprietatile function ale sunt specif! ce produselor de folosinta indelungata, iar

cele mai reprezentative sunt: fiabilitatea, mentenabilitatea si dtsponibilitatea.

a) Fiabilitatea
Denumita la inceput sigur an^a in functionare, fiabilitatea s-a impus dr ept
caracteristica de sine statatoare in cadrul sistemului de caracteristici propriu
produselor complexe de tehnicitate ri di cat a.

Fiabilitatea se exprima cantitativ priri probabilitatea ca un produs (sistem) sa

functioned (sa indeplineasca o fiinctiune necesara) in conditii date, o perioada de
timp specific ataj

Cu alte cuvinte,jfa imitate a se determind priri fimcipa ce exprimdprobabilitatea

ca timpid de funcponare Jara defectpimi (T) sd depdseascd tin timp prescris (t),
adicd:
R(t) = P(T>t); T fiind vaHabila aleatoare.

Exemplu:

R(t) = P(1,5 ani >2 ani) - produsui nu este fiabii;

R(t) = P(2,5 ani > 2 ani) - produsui este fiabii.

Functia de fiabihtate este o fiinctie descrescatoare, pozitiva & continua in tot

interval ul de timp (0, oo) as a cum rezulta din reprezentareagrafica (figura 3.1),

Figura 2.1. Relatia dintre probabilitate, fimctia de fiabilitate si fimctia de

nonfiabi.lit.ate

1/6
 Gand t=0; R(O)=1
t -> co; R(t) 0
Funcfia de nonfiabilitate F(t), exprimata prin probabilitatea de defectare a
produsului pana la momentul t, este data derelafia:
F(t)=l-R(t)=:P <T< t)
Exemplu: F(t)=P (1,5 am < 2 ani)
Functia de nonfiabilitate este o func£ie crescatoare pozitiua 51 cont mu a Tn tot
intervaiul de timp (0,co) (figura 3.1).
Gand t=0 se obi.ine r(0)=G
t-^ co F(t) ■-> 1
Relatia de baza Tntre tuncfule de fiabilitate si nonfiabilitate $tiind ca
evenimentul (T< t) este contrar evenimentul (T>t).
Timpul calendaristic al unui produs de folosinta in de lung ata este format dm
suma urmatori lor timpi:
a) tirripii de functionare simbolizati Tf (Ri -ti; fe-ta ta-Mn figura 3.2);
b) timpii de avariere sau defectare simbolizati Ta (ti-t2, ts-tgin figura 3.2),
c) timpii planificatipentru reparatii sau mtretinere simbolizati Tp (t3-t4 m figura
3.2).
De exemplu, un autotunsm functioneaza o perioada to-ti lar apoi se defecteaza
si este rep ar at in perioada ti-t.2. Apoi functioneaza in continuare o perioada t2-ts, dupa
care intervme revizia obligators de 1 an sau de 20.000 km (t-3-U). Dupa efectuarea
reviziei, autoturismul functioneaza perioada U-ts, 1 ar apoi se defecteaza din nou (ts-

Figura 2.2. Schema fimctLQridrii unui autaturism

2/6
 Indicatorii fiabilitatii 9

Exprimarea fiabilitatii produselor se face prin intermediul unor indicatori

speeifiei care arata marimea fiabilitatii (sau nonfiabilitatea), manifestata prin
caderile (defectarile) care au loc intr-un interval de timp.
Cei mai iniportanti indicatori ai fiabilitatii sunt:
- media timpului de buna functionare;
- rata (intensitatea) caderilor.
a) Media timpului de bund (simbolizata MTBF) reprezinta
functionare
raportul dintre timpul total de functionare a unui produs (exprimat in unitati de timp:
zile, ore, minute) si numarul total de defectari intregistrat in timpul prescris. Se
calculeaza cu relatia (3.1)

(3.1)

unde:
MTBF - reprezinta media timpului de buna functionare;
- timpii de functionare ai produsului (Tf);
n - reprezinta numarul total al defectarilor.

MTBF calculeaza la uzura produselor sau numai dupa un ciclu de functionare

inainte de uzura, si se exprima in unitati de timp (ore, zile, luni, ani).
b) Rata (intensitatea) caderilor (simbolizata k) exprima numarul de defecte
aparute in unitatea de timp si se calculeaza cu fonnula (3.2):

(3.2)
MTBF
Reprezentarea grafica (figura 3.3) a acestui indicator are forma unei curbe
denumita in literatura de specialitate „cada de baie”.

3/6
 o ------------------- 1--------------------- 1---------------» I

Figura 2.3. Fvaltdia ratei coder liar "in raport cu limpid

Cele trei p erica de distincte din graft c an urmatcarele semnificatii:
- Zena I - perioada infyiald sauperioada de rodaj este aceea perioada in care
apar defectele premature si care au o freeventa ridicata. Elementele care „cad” (se
defecteaza) in aceasta perioada sunt elementele cele mai slabe, cu defecte ascunse
care apar la scurt timp dupa funcfionare. Numarul lor sea de pe ma sura ce trece
timpul de util iz are si sunt cauzate de unele greseli de fabncatie sau de utilizarea unor
mata'ii prime neccrespunzatoare;
- Zena II - perioada normaid sau de viapd utild reprezinta perioada de
functionare cu durata cea mai lung a (maturitatea). In aceasta perioada defectele au
caracter aleatoriu cu o rata scazuta 51 relativ stabila (constanta). Aceasta este
perioada care caracterizeaza fiabilitatea p roduse lor 51 asupra ei se efectueaza stud 11
pentru a o extin de cat mai mult,
- Zona III - perioada finedd sau de uzurd este caractenzata printr-o crestere
brusca a ratei de defectare datorita Tmbatranini (uzurii) elementelor. Mentinerea in
functiune a produsului este nerentabila.

4/6
 Aplicatie

Sa se calculeze media timpului de buna fiinctionare si rata defectarilor pentru

un telefon mobil care s-a defectat de 3 ori, I ar timpii de fiinctionare intre cele trei
defectari sunt: 15 saptamani, 10 saptamani si 5 saptamani.
• Se deseneaza graficul, astfel:

) tl tj t3 1
1 I I
Ik Y _J
>1
¥ 1,— —_4

15 sapt. 10 sapt. 5 sapt.

Timpii de defectare sau timpii planificati pentru repara tii sau inti etin ere nu se
cunosc si nid nu sunt utili in calcularea mediei timpului de buna fiinctionare si nid
a ratei defedarilor.

* Secalculeaza pi imul i ndi cator , m edi a timpului de buna fun cti onar e.

Deoarece numarul defedarilor este 3, rezulta n =3, ded

1
MTBF = => MTBF = ~(15 sapt. f 10 sapt,+ 5 sapt.)
J
1=1

1
AfTBF = — 30 sapt. MTBF = 10sapt

Aceasta valoare semnifica faptul ctf in medie, telefonul a functionat 10

saptamani intre ceie trd defectari ay and in vedere perioada anaiizata.

• Se calculeaza cel de-al doilea indicator, rata caderilor.

11
A
A =------------ => A = 0,1 def ectari/sapt.
MTBF 10 sapt.

Aceasta valoare semnifica faptul ca telefonul a suferit, in in edie, 0,1 caderi intr-
o sapt am ana de functi on are;

5/6
 Tema de casa

1. Sa se calculeze cei doi indicatori ai fiabilitatii pentru un TV care s-a defectat

de 4 ori, iar timpii de functionare dintre defectari au fost 100 ore, 200 ore, 500 ore
si 400 ore.
2. Sa se calculeze cei doi indicatori ai fiabilitatii pentru un aparat de
fotografiat care s-a defectat timp de 3 ori timp de 10 ore, avand in vedere ca timpii
de functionare au fost: 30 ore, 40 ore si 20 ore.
3. Sa se calculeze cei doi indicatori ai fiabilitatii pentru un uscator de par care
s-a defectat de 5 ori, inregistrand urmatoarele durate de functionare: 5 ore, 10 ore,
25 ore, 15 ore, 30 ore.

6/6
 Seminar 3

Prop net atile functional e (con tin u are)

b) Mentenabilitatea reprezintd probabihtatea ca tin produs deject sd fie

rest ability repus 'in fiuncfiune intr-un anumit interval de timp.
Mentenattfa este strans leg ata de mentabilitate §i fiabilitate §i consta in
ansamblul tuturor a cfount lor tehnice fi organizatorice, efiectuate in s copul
menfonerii sau rest.obilirii unui produs, pentru. a-fi indeplinii juncfoile prevdzute.
Mentenanta poate fi:

- preventivd (Mp) atund cand se efectueaza la intervale de timp prestabilite,

avand dr ept scop re due er ea prob ability ii defectarii sau degradarii produsului
respectiv (revizii periodice);

- corectiva (Me) efectuata dupa apari^ia unei defectari, avand scopul restabilirii
capacityii de function are.

Reluand exemplul din semin arul trecut, mentenabilitatea este data de suma:

- timpilot de avariere sau defectare simbolizati Td (ti -t2j ts-fc in figura 3.2)
ya
- timpilor planificati pentru reparatii sau intr etin ere simbolizati Tp (t^-tiin
figura 3.3).

Mentenanta se exprima atat in unita^i de timps cat ^i in unity! monetare (lei,

euro, dolari americani etc.) prin con ver fir ea in bani a pies el or, manoperei etc.
implicate in men(inerea sau repun ere a in funyiune a produsului.

I'impii de avariere sau defectare (Td) in care se repara produsul defect

corespund mentenantei corective, iar timpii planificati pentru reparatii sau
intr etin ere (Tp) corespund mentenantei preventive (figura 3.3).

to ti ti tj t. is ta

Id V
TP Td
Tf Tf Tf
r---- *---- 1 k * i
Me Mp Me

Figura 3.3. Schema function aril unui autoturism cu evidentierea mentenantei

1/7
 Indicatorii mentenability

Cei mai important indicatori de mentenabilitate sunt:

• media timpului de repara|n;
• reparation
a) Media timpului de reparafii (MTR) se calculeaza ca raport intre timpul total
de reparatie si numarul rcparatiilor efectuate, folosind rclapa:
n

77

1
MTR — — • (t^ + t'2 + t'2 + ••• +
n
MTR - reprezinta media timpului reparatii;
n - numarul total al reparation
b) Rata repara|iilor (p) reprezinta numarul de reparatii pe unitatea de timp §i se
determina cu formula:

MTR (3'4)

ll - reprezinta rata reparation

Factorii mentenabilitatii

- Accesibilitatea este aptitudinea unui sistem tehnic complex, de a pennite

demontarea §i montarea cu usurint a oricarui subansamblu sau piesa componenta.
Accesul rapid la piesa defecta influenteaza favorabil disponibilitatea produsului.
-Piesele de schimb. Asigurarea mentenabilitatii este conditionata de intocmirea
corecta a necesarului de piese de schimb pe o anumita perioada de timp.
- Service-ul reprezinta un mijloc operativ §i eficient de urmarire a modelului de
comportare a produselor in exploatare, de intreprinderea producatoare.
c) Disponibilitatea este o caracteristica complexa §i exprima modul de
manifestare a calitapi produselor in procesul de utilizare, fiind determinata de
Habilitate §i mentenant-

2/7
 Cost

l------------------------------------------------------------------------------------ >
Nivelul calitativ

Figura 3.4. Relatia dintre habilitate, mentenanta si disponibilitate

Indicatorii (Hsporubilitatii
a) Disponibilitate a cal cut ata in funcpe de timpii de functionare repaiatii
simbolizat A(t) - semnifica raportul dintre MTBF $i sum a timpului de functionare
reparatii, calculand-se cu relatia (3.5):

MTBF
AFTRF+MTR (3,5)

X*) - reprezinta disponibilitatea calculate in functie de timpii de functionare p

rep ar ahi;

MTBF - media timpului de buna functionare;

MTR - media timpului de reparatii

b) Disponibilitatea calculate in functie de rata reparatiilor a caderilor -

simboli zat A’(t) - evident aza raportul dintre rata repaja^iilor p sum a ratelor
repara^iilor a caderilor. Se calculeaza cu formula (3.6).

(3-6)

.4!(f) - reprezinta disponibilitatea calculate in functie de rata reparatiilor §i a

caderilor;
 A - rata caderilor;
/a -rata rep aratiilor.

Aplicatie

1. Sa se calculeze media timpului de reparatii si rata reparatiilor pentru un

uscator de par care s-a reparat de 3 ori, iar tirnpii de reparatii au fost: 3 ore, 4 ore si
2 ore.
• Se deseneaza graficul, astfel:

to tl t2 t3 t. t5 te

Td Td
Td
A A A
r i -

3 ore 4 ore 2 ore

Tirnpii de functionare nu se cunosc si nici nu util i in calcularea mediei timpului

de reparatii si nici a ratei reparatiilor.

• Se calculeaza primul indicator, media timpului de reparatii.

Deoarece numarul reparatiilor este 3, rezulta n =3, deci

131
MTR = 7 3^ MTR = — (3 ore + 4 ore + 2 ore)
L=1

1
MT R = — • 9 ore => MT R = 3 ore

Aceasta valoare semnifica faptul ca, in medie, durata unei reparatii a

uscatorului de par a fost de 3 ore, avand in vedere perioada analizata.

• Se calculeaza cel de-al doilea indicator, rata reparatiilor.

11
= MTR 11 = Tore = °’3 reVara^l/°™
Aceasta valoare semnifica faptul ca uscatorul de par a suferit, in medie, 0,3
reparatii pe ora.

4/7
 2, Sa se calculeze di sponi bilit atea unci tablete Huawei cunoscand ca s-a
defectat de trei ori, avand urmatoarele dur ate de functionare: 400 ore, 200 ore si 300
ore. Dur ata reparatiilor a fost de 2 ore, 6 ore si 1 ora.
Se deseneaza graficul, astfel:
t0 tl
■1 tj t? ts
400 ore 200 ore 300 ore
Td Td T<
P n L—« ■ r A. ’
2 ore 6 ore 1 ora

* Se calculeaza primul indicator al fiabilitatii, media timpului de buna

functionare.
5

Deoarece numarul defectarilor este 3, rezulta n =3, deci

131
MTBF = y => MTBF = —(400 ore + 200ore -i- 300ore)
3 ZLj b 3
£=i

1
= - -900 MTBF = 300 ore

Aceasta valoare semrdfica faptul ca, in medie, tableta afunctionat 300 oreintre
cel e trei defect ari avand in vedere pedoada anaiizata.

* Se calculeaza cel de-al doilea indicator al fiabilitatii, rata caderilor.

11
a = htdc ™A = 0,00333 de fectari/ora
MTBF 300 ore
Aceasta valoare semnifica faptul ca tableta a suferit, in medie, 0,00333 caderi
intr-o ora de functionare.

* Se calculeaza primul indicator al mentenabilitatii, media timpului de

reparatii.

Deoarece numarul reparatiilor este 3, rezulta n =3, ded

B
1V 1
MTR = — ) => MTR = -(2 ore + 6 ore + 1 ora)
1=1

1
MTR = - -9 ore => MTR = 3 ore

Aceasta valoare semnifica faptul ca, in medie, dur ata unei reparatii a tabl etd a
fost de 3 ore, avand in vedere perioada anaiizata.

5/7
 Se calculeaza cel de-al doilea indicator al mentenabilitatii, rata reparatiilor.
1 1
M
- 0,33333 reparatii/ora
MTR M 3 ore
Aceasta valoare semnifica faptnl ca tableta a suferit, in medie, 0,33333 reparatii
pe ora.
• Se calculeaza primul indicator al disponibilitatii in functie de timpii de
functionare §i reparatii.
MTBF 300 ore
MTBF + MTR 300 ore + 3 ore
300 ore
A(t) = —---------- =>A(t) = 0,9900
303 ore
• Se calculeaza primul indicator al disponibilitatii in functie de rata caderilor si
reparatiilor.

In situatii perfecte, cele doua valori sunt identice. In acest caz, eroarea de 0,001
este determinata de faptul ca valorile ratei caderilor (0,00333 defectari/ora) si a
ratei reparatiilor (0,33333 reparatii/ora) contine numai 5 zecimale dupa virgula
si nu toate zecimalele rezultate in unna calculului.
Valoarea 0,9901 semnifica faptul ca tableta a avut o disponibilitate pentru
utilizator in proportie de 99,01%. Restul de 0,99% reprezinta indisponibilitate care
este determinata de raportul dintre cele 9 ore de reparatii (2 ore + 6 ore + 1 ora )
in totalul timpului calendaristic al tabletei in suma de 909 ore (400 ore +
200 ore + 300 ore + 2 ore + 6 ore + 1 ora).

Tema de casa

1. Sa se calculeze cei doi indicatori ai mentenabilitatii pentru un smartwatch

Apple care s-a defectat de 4 ori, iar timpii de reparatii au fost 10 ore, 15 ore, 10 ore
§i 5 ore.

1
MTR MTR = -(10 ore + 15 ore + 10 ore + 5 ore)
4
 1
MTR = — ■ 40 ore => MTR = 10 ore
4
1 1
M “ MTR ~
=> u =----------=> a = 0,1 repar atii/ora
10 ore
2. Sa se calculeze cei doi indicatori ai disponibilitatii unui laptop Lenovo care
s-a defectat de 3 ori, avand in vedere ca tinipii de functionare au fost: 1000 ore, 2000
ore si 3000 ore. Durata reparatiilor a fost de 30 ore, 50 ore §i 10 ore.

13 1
MTBF — —3^ tj => MTBF — -(1000 ore + 2000 ore + 3000 ore)
3 Z—i 3
i=i
1
MTBF — — ■ 6000 ore => MTBF — 2000 ore

1 1
A =----------=> A =---------------=> A = 0,0005 defectari/ora
MTBF 2000 ore
3
1
11 => MTR — - (30 ore + 50 ore + 10 ore)
=iz
1=1

1
MTR = - ■ 90 ore => MTR = 30 ore
3
1 1
g
= ™—
g 30 /i = 0,0333 repar atii/ora
“ MTR ore
MTBF 2000 ore
/Iff') —__________________
A MTBF + MTR 2000 ore + 30 ore
2000 ore
d(t) = 0,9852
2030 ore
B 0,0333
d'(t) = A'(t} —
p+A 0,0333 + 0,0005
0,0333
^'(0 = d'(t) = 0,9852
0,0338
3. Sa se calculeze cei doi indicatori ai disponibilitatii unui telefon mobil
Samsung care s-a defectat de 5 ori, avand in vedere ca timpii de functionare au fost:
700 ore, 300 ore, 500 ore, 400 ore si 100 ore. Durata reparatiilor a fost de 5 ore, 10
ore, 20 ore, 10 ore §i 15 ore.

7/7
 Seminar 4

Calimetria. Aplicatii

I) Indicatorii individuali ai caracteristicilor de calitate

1. Sa se calculeze indicatorul individual al caracteristicii de calitate rezolutia

camerei foto principale pentru telefonul mobil Samsung in comparatie cu telefonul
Allview. Indicele de calitate al acestei caracteristici este 32 MP la telefonul Samsung
si
9 16 MP la telefonul Allview.

Intotdeauna, prima etapa inainte de calcularea propriu-zisa, o reprezinta

stabilirea raportului in care se afla caracteristica de calitate analizata cu nivelul
calitatii. Cu alte cuvinte, daca caracteristica afla in raport direct sau invers
proportional cu nivelul calitatii produsului analizat.
In acest exemplu, rezolutia camerei foto principale se afla in raport direct
proportional cu nivelul calitatii telefonului mobil, deoarece cu cat nivelul rezolutiei
camerei principale a telefonului este mai mare, cu atat se pot face poze mai bune,
deci cu atat nivelul calitatii telefonului este mai ridicat. Aceasta corelatie poate fi
prezentata sintetic astfel:
nivelul rez. camerei foto principale 7 => nivelul calitatii telefonului 7
Cunoscand aceasta corelatie, stim ca vom aplica doar relatia (4.3) deoarece
aceasta se aplica numai in cazul caracteristicilor care se afla in raport direct
proportional cu calitatea (a se vedea cursul 5, pagina 4).
Formula initiala
5 este:

Prin inlocuire, cunoscand din enuntul problemei ca telefonul Samsung este

produsul analizat, iar telefonul Allview este produsul de referinta, formula devine:

T _ ^Samsung 32 MP
* Samsung ~ “77 Samsung I Samsung — 2 > 1
Mp
VAllview
Valoarea obtinuta se compare cu 1. Fiind mai marc ca 1, concluzia este ca
telefonul Samsung are un nivel de calitate mai mare decat Allview.
Obs. Intotdeauna formularea concluziei incepe cu telefonul analizat, in
cazul de fata Samsung, si nu cu cel de referinta.

1/7
 Sa retineti faptul ca, asa cum rezulta si din acest exemplu, valorile
indicatorilor individuali ai caracteristicilor de calitate sunt adimensionale,
deoarece unitatile
J de masura se reduc.
Bineinteles, acesta caz este unul ipotetic, deoarece presupune ca toti ceilalti
indici de calitate ai celor doua telefoane sa fie identici, singura diferenta existand
pentru rezolutia camerei foto principale, situatie care nu se intalneste in realitate.

2. Sa se calculeze indicatorul individual al caracteristicii de calitate masa pentru

telefonul mobil Huawei in comparatie cu telefonul Apple. Indicele de calitate al
acestei caracteristici este 165 g la telefonul Huawei si 175 g la telefonul Apple.
Caracteristica de calitate masa se afla in raport se alia in raport invers
proportional cu nivelul calitatii telefonului mobil, deoarece cu cat nivelul masei
telefonului este mai mare, cu atat telefonul este mai greu, deci cu atat nivelul calitatii
telefonului este mai scazut. Aceasta corelatie poate fl prezentata sintetic astfel:
nivelul masei 7 => nivelul calitatii telefonului 7
Cunoscand aceasta corelatie, vom aplica doar relatia (4.4) deoarece aceasta se
aplica numai in cazul caracteristicilor care se afla in raport invers proportional cu
calitatea (a se vedea cursul 5, pagina 5).
Formula initiala
5 este:
-Vr
“_va
Prin inlocuire, cunoscand din enuntul problemei ca telefonul Huawei este
produsul analizat, iar telefonul Apple este produsul de referinta, formula devine:

_ ^Apple _ I75 9 - 1 oa s 1
iHuawei — 1 Huawei ” -irr n =? 1 Huawei ~~ 1
^Huawei 9
Valoarea obtinuta se compare cu 1. Fiind mai mare ca 1, concluzia este ca
telefonul Huawei are un nivel de calitate mai mare decat Apple.
zv
In mod similar, si acest caz este unul ipotetic, deoarece presupune ca toti ceilalti
indici de calitate ai celor doua telefoane sa fie identici, singura diferenta existand
pentru masa, situatie care nu se intalneste in realitate.

2/7
 II) Indicatorii analitici pe grupe de caracteristici
1. Sa se calculeze indicatorul analitic al caracteristicilor tehnice pentru laptopul
Lenovo in comparatie cu Dell, avand in vedere unnatorii indici de calitate:
Nr. Lenovo (produs Dell (produs de
Caracteristica tehnica Pt
crt. analizat) referinta)
1. Lungime (mm) 7 170 174 0,1
2. Latime (mm) 7 256 260 0,2
3. Grosime (mm) 7 9 8,5 0,3
4. Masa (g) 7 690 730 0,4

Prima etapa, asa cum s-a mentionat ti in cazul indicatorilor individuali ai

caracteristicilor de calitate, este aceea de a stabili raportul dintre nivelul celor patru
caracteristici tehnice cu nivelul calitatii. Astfel:
• Cu cat lungimea unui laptop este mai mare, cu atat nivelul calitatii acestuia
este mai ridicat, deci lungimea laptopului se afla in report direct
proportional cu nivelul calitatii acestuia. Trebuie mentionat faptul ca
aceasta corelatie este valabila pentru un consumator care isi doreste un
laptop mai mare. In caz contrar, lungimea laptopului se va afla in report
invers proportional nivelul calitatii acestuia. Pentru acest exemplu, optam
pentru prima varianta, cea a unui consumator care are nevoie de un laptop
mai mare. Corelatia se prezinta sintetic dupa cum urmeaza:
lungimea laptopului 7 => nivelul calitatii laptopului 7
• Cu cat latimea unui laptop este mai mare, cu atat nivelul calitatii acestuia
este mai ridicat, deci latimea laptopului se afla in report direct proportional
TV
cu nivelul calitatii acestuia. In mod similar, aceasta corelatie este valabila
pentru un consumator care isi doreste un laptop mai mare. In caz contrar,
latimea laptopului se va afla in report invers proportional nivelul calitatii
acestuia. Pentru acest exemplu, optam pentru prima varianta, cea a unui
consumator care are nevoie de un laptop mai mare. Corelatia se prezinta
sintetic dupa cum urmeaza:
latimea laptopului 7 => nivelul calitatii laptopului 7

• Cu cat grosimea unui laptop este mai mare, cu atat nivelul calitatii acestuia
este mai scazut, deci grosimea laptopului se afla in report invers
 proportional cu nivelul calitatii acestuia. Indiferent de timpul
consumatorului, orice utilizator isi doreste un laptop cat mai subtire.
Corelatia se prezinta sintetic dupa cum urmeaza:
grosimea laptopului 7 ==> nivelul calitatii laptopului /
• Cu cat masa unui laptop este mai mare, cu atat nivelul calitatii acestuia este
mai scazut, deci masa laptopului se afla in report invers proportional cu
nivelul calitatii acestuia. Indiferent de timpul consumatorului, orice
utilizator isi doreste un laptop care sa poata fi transportat cu usurinta.
Corelatia se prezinta sintetic dupa cum urmeaza:
masa laptopului 7 =^> nivelul calitatii laptopului Z
A doua etapa consta in calcularea importantei (Pz) celor patru caracteristici
tehnice de calitate pentru a avea toate datele care ne vor pennite sa calculam
indicatorul analitic al caracteristicilor tehnice.
7\

In cursul 6, subcapitolul 4.3, s-auprezentat doua metode de calcul a importantei

caracteristicilor de calitate, si anume: metode matricei patratice si metoda expertizei.
Pentru aceasta aplicatie se va folosi prima metoda, metoda matricei patratice.

Caracteristica de calitate
£ Pi
Lungime Latime
5
Grosime Masa
Lungime 1 0 0 0 1 0,1
Latime5
1 1 0 0 2 0,2
Grosime 1 1 1 0 3 0,3
Masa 1 1 1 1 4 0,4
Total (P) 10 1

Matricea se completeaza respectand principiul prezentat in cursul 6, pagina 7.

Importanta celor patru caracteristici tehnice se calculeaza folosind relatia
(4-17):
Fonnula este:

rp.
i ——
Ji

Aplicata pentru cele patru caracteristici tehnice este:

4/7
 ^Lungime 1
p
rLungime — p * rLungime — z rLungime

c 2
n La time
^Latime “ 5 ^Latime “ ^Latime “ ^,2

n _ ^Grosime 3
^Grosime — ^Grosime — Tj"g ^Grosime — 0,3

p _ ^Masa —s p _ —s p =04
rMasa rp y rMasa ^g y rMasa

Este necesar sa se verifice conditia ca suma ponderilor sa fie 1 (prezentata in

din cursul 5? pagina 3):
n

2?< = 1
1=1
/V
In cazul aplicatiei:
4

Pi = 0,1 + 0,2 + 0,3 + 0,4 = 1

i=l

Deoarece suma este 1, inseamna ca valorile sunt valide iar calculele sunt corecte
in determinarea importantei caracteristicilor tehnice analizate.
A treia etapa presupune completarea ultimei coloane (P,) din tabelul initial cu
cele patru ponderi calculate, respectiv: 0,1; 0,2; 0,3; 0,4.
A patra etapa consta in calcularea indicatorului analitic al caracteristicilor
tehnice, tinand seama de raportul in care se afla fiecare caracteristica cu nivelul
calitatii stabilit in prima etapa.
Se va folosi o combinatie a relatiilor (4.5) si (4.6) din cursul 5, paginile 5 si 6,
deoarece doua caracteristici se afla in raport direct proportional cu nivelul calitatii
laptopului (lungimea si latimea) si ale doua caracteristici se afla in raport invers
proportional cu nivelul calitatii laptopului (grosimea si masa).
Relatiile de calcul (4.5) si (4.6) sunt in aceasta ordine:
n

5/7
 /V

In cazul aplicatiei Ix este inlocuit de It este indicatorul analitic al

caracteristicelor tehnice:

Deoarece, asa cum s-a mentionat anterior, primele doua caracteristici se afla in
report direct proportional cu nivelul calitatii laptopului (lungimea si latimea) si
ultimele doua caracteristici se afla in report invers proportional cu nivelul calitatii
laptopului (grosimea si masa).
Pe baza valorilor din tabelul initial si tinand seama, pe de o parte, de raportul
in care se alia fiecare caracteristica cu nivelul calitatii laptopului, si, pe de alta parte,
de relatiile de calcul (4.5) si (4.6), se calculeaza indicatorul analitic al
caracteristicelor tehnice (/t):
170 mm 256 mm 8,5 mm 730 a
k = 174--------°- 1+ T77i------------°' 2+ -d-------------- °' 1 2 + Aor> 0|4
mm 260 mm 9 mm 690 g
It = 0,097 + 0,196 + 0,280 + 0,423 =>
It = 0,996 < 1
Deoarece valoarea indicatorului analitic al caracteristicilor tehnice este
subunitar, nivelul calitatii laptopului Lenovo este inferior nivelului calitatii
laptopului Dell.
Bineinteles, acesta caz este unul ipotetic, deoarece presupune ca tofi ceilalti
indici de calitate ai celor doua laptopuri sa fie identici, singura diferenta existand
pentru lungime, latime, grosime si masa, situatie care nu se intalneste in realitate.

Tema de casa

1. Sa se calculeze indicatorul individual al caracteristicii de calitate memoria

interna pentru telefonul mobil HTC in comparatie cu telefonul Motorola. Indicele
de calitate al acestei caracteristici este 64 GB la telefonul HTC si 128 GB la telefonul
5

Motorola.
2. Sa se calculeze indicatorul individual al caracteristicii de calitate consumul
de energie pentru combina frigorifica Indesit in comparatie cu combina frigorifica
Arctic. Indicele de calitate al acestei caracteristici este 295 kW/an la combina
frigorifica Indesit si 282 kW/an la combina frigorifica Arctic.
 3. Sa se calculeze indicatorul analitic al caracteristicilor functionale pentru
televizorul Sharp in comparatie cu LG, avand in vedere unnatorii indici de calitate:
Nr. Sharp (produs LG (produs
Caracteristica functionala
9 Pi
crt. analizat) de referinta)
1. Intensitatea luminoasa (cd/m2) 500 600
2. Timp de raspuns (ms) 8 12
3. Numar boxe 2 3
4. Numar programe memorate 200 150

7/7
 Seminar 5

Calimetria. Aplicatii

III) Indicatorii sintetici ai calitatii

1) Indicatorul sintetic (complex) al calitatii
Sa se calculeze indicatorul sintetic (complex) al calitatii si indicatorul
raportului calitate-pret pentru telefonul Samsung in comparatie cu Huawei avand in
vedere unnatorii indici de calitate:

Nr. Samsung Huawei

Caracteristici Pi
crt. (telefonul analizat) (telefonul de referinfa)
1. Caracteristici tehnice 0,21
1.1. Masa (g) / 104 98 0,4
1.2. Lungimea (mm) / 113 110 0,3
1.3. Lafimea (mm) 7 43 44 0,1
1.4. Grosimea (mm) / 15 13 0,3
2. Caracteristici functionate 0,21
2.1. Memoria interna (MB) 7 32 64 0,2
2.2. Numarul culorilor (milioane) 7 4 4 0,1
2.3. SAR* (W/kg) / 1,9 1,2 0,3
2.4. Rezolufia camerei (MP) 12 16 0,4
3. Caracteristici economice 0,20
3.1. Consumul de energie (kW/h) / 0,05 0,04 1
4. Caracteristici psihosenzoriale 0,20
4.1. Culoarea (1-5 puncte) 7 5 4 0,1
4.2. Designul (1-5 puncte) 7 4 5 0,3
4.3. Forma (1-5 puncte) 7 3 5 0,2
4.4. Armonia (1-5 puncte) / 4 4 0,4
5. Caracteristici ergonomice §i
0,18
ecologice
5.1. Gradul de reciclare a partilor din
60 70 0,33
polimer (%)/
5.2. Gradul de reciclare a
80 90 0,50
acumulatorului (%)/
5.3. Gradul de reciclare a partilor din
50 40 0,17
metal (%)/
PRE! PUL (lei) 1550 1400 -
* Specific Absorption Rate (Rata de Absor )|ie Specified)

1/14
 Prima etapa: Stabilirea raportului in care se afla fiecare caracteristica de
calitate analizata cunivelul calitatii: J

• Pentru caracteristicile tehnice:

nivelul masei telefonului 7 ==> nivelul calitatii telefonului /
5

nivelul lungimii telefonului 7 => nivelul calitatii telefonului 7

nivelul latimii
J telefonului 7 => nivelul calitatii telefonului 7
5

nivelul grosimii telefonului 7 => nivelul calitatii telefonului 7

• Pentru caracteristicile functionale:
5

nivelul memoriei interne a telefonului 7 => nivelul calitatii telefonului

5 7
nivelul nr culorilor telefonului 7 => nivelul calitatii telefonului
J 7
nivelul SAR al telefonului 7 => nivelul calitatii telefonului /
nivelul rezolutiei camerei telefonului 7 => nivelul calitatii telefonului
J 5 7
• Pentru caracteristicile economice:
nivelul consumului de energ. al telefonului 7 => nivelul calitatii telefonului /
• Pentru caracteri stic ile p siho senzoriale:
nivelul culorii telefonului 7 => nivelul calitatii telefonului 7
nivelul designului telefonului 7 => nivelul calitatii telefonului 7
nivelul fomei telefonului 7 ==> nivelul calitatii telefonului 7
9

nivelul armoniei telefonului 7 ==> nivelul calitatii telefonului 7

5

• Pentru caracteristicile ergonomice si ecologice:

nivelul gradului de reciclare a partilor din polimer ale telefonului 7
=> nivelul calitatii telefonului 7
5

nivelul gradului de reciclare a acumulatorului telefonului 7

=> nivelul calitatii telefonului 7
nivelul gradului de reciclare a partilor din metal ale telefonului 7
=> nivelul calitatii telefonului 7
9

2/14
 A doua etapa: Calcularea importantei (ponderilor) caracteristica de calitate din
fiecare categorie. Pentru toate cele cinci categorii se va aplica metoda matricei
patratice, astfel:
• Pentru caracteristicile tehnice:
Caracteristica de calitate tehnica
£ Pi
Masa Lungimea Latimea Grosimea
Masa 1 1 1 1 4 0,4
Lungimea 0 1 1 0 2 0,2
Latimea
5
0 0 1 0 1 0,1
Grosimea 0 1 1 1 3 0,3
Total (F) 10 1

Matricea se completeaza respectand principiul prezentat in cursul 6, pagina 7.

Importanta celor patru caracteristici tehnice se calculeaza folosind relatia
(4-17):
Formula este:

P. = —
T
Aplicata pentru cele patru caracteristici tehnice este:

p — *^Masa —s p — —s p _ (1 A
'Masa j, ? 'Masa jq ? rMasa

n _ ^Lungime 2
* Lungime — ^Lungime — ^Lungime — 0,2

n •n.atime 1
'La time — =='> ^Latime — ^Latime 0,1
e
k?Grosime 3
n
' Grosime — ^Grosime — ^Grosime — 0,3

Este necesar sa se verifice conditia ca suma ponderilor sa fie 1 (prezentata in

din cursul 5, pagina 3):
n

Zp'=i
i=l
/V
In cazul aplicatiei:

3/14
 4

^Pt = 0,4 + 0,2 + 0,1 + 0,3 = 1

i=l
Deoarece suma este 1, inseamna ca valorile sunt valide iar calculele sunt
corecte in determinarea importantei caracteristicilor tehnice analizate.

• Pentru caracteristicile functionale:

Caracteristica de calitate functionala5

Memoria Numarul SAR Rezolujia S/ Pt

interna culorilor camerei
Memoria
1 1 0 0 2 0,2
interna
Numarul
0 1 0 0 1 0,1
culorilor
SAR 1 1 1 0 3 0,3
Rezolu^ia
1 1 1 1 4 0,4
camerei
Total (T) 10 1

Matricea se completeaza respectand principiul prezentat in cursul 6, pagina 7.

Importanta celor patru caracteristici functionale se calculeaza folosind relatia
(4-17):
Formula este:

Aplicata pentru cele patru caracteristici functionale este:

n ■^Memoria interna A n 2
^Memoria interna — ' Memoria interna —

^Memoria interna — 0,2

^Nr culorilor 1
^Nr culorilor ^Nr culorilor — ^Nr culorilor — 0,1
T

D _ ^SAR
'SAR - rj. ^SAR — =* fsAR — 0,3

n ^Rezolutia camerei k n 4
'Rezolutia camerei — ' Rezolutia camerei —

^Rezolutia camerei — 0,4

4/14
 Este necesar sa se verifice conditia ca suma ponderilor sa fie 1 (prezentata in
din cursul 5, pagina 3):
n

1=1

In cazul aplicatiei:
4

Pt = 0,2 + 0,1 + 0,3 + 0,4 = 1

1=1
Deoarece suma este 1, inseamna ca valorile sunt valide iar calculele sunt
corecte in determinarea importantei caracteristicilor functionale analizate.

• Pentru caracteristicile economice:

Deoarece este o singura caracteristica economica analizata (consumul de
energie) ponderea acesteia este 1.

• Pentru caracteristicile psihosenzoriale:

Caracteristica de calitate psihosenzoriale
& Pi
Culoarea Designul Forma Armonia
Culoarea 1 0 0 0 1 0,1
Designul 1 1 1 0 3 0,3
Forma 1 0 1 0 2 0,2
Armonia 1 1 1 1 4 0,4
Total (T) 10 1

Matricea se completeaza respectand principiul prezentat in cursul 6, pagina 7.

Importanta celor patru caracteristici psihosenzoriale se calculeaza folosind
relatia (4.17):
Formula este:

Aplicata pentru cele patru caracteristici psihosenzoriale este:

p ‘^Culoare s p sp n -i
rCuloare — 7 rCuloare — r — U'-L
d n Culoare

5/14
 n _ ^Design 3
Design — ^Design — ^Design — 0,3

n _ ^Forma 2
^Forma — ^Forma — =^> ^Forma — 0,2

n _ ^Armonia _ _4
^Armonia ~ =^> ^Armonia “ 0,4
EArmonia ~

Este necesar sa se verifice conditia ca suma ponderilor sa fie 1 (prezentata in

din cursul 5, pagina 3):
n

2> = 1
i=l
/V
In cazul aplicatiei:
4

Pt = 0,1 + 0,3 + 0,2 + 0,4 = 1

i=l

Deoarece suma este 1, inseamna ca valorile sunt valide iar calculele sunt
corecte in detenninarea importantei caracteristicilor psihosenzoriale analizate.

• Pentru caracteristicile ergonomice p ecologice:

Caracteristica de calitate ergonomica §i
ecologica
Gradul de Gradul de Gradul de
$ Pi
/ reciclare a
partilor din
reciclare a
acumulatorul
reciclare a
partilor din
polimer ui metal
Gradul de
reciclare a
1 0 1 2 0,33
partilor din
polimer
Gradul de
reciclare a 1 1 1 3 0,50
acumulatorului
Gradul de
reciclare a
0 0 1 1 0,17
partilor din
metal
Total (T) 6 1

6/14
 Matricea se completeaza respectand principiul prezentat in cursul 6, pagina 7.
Importanta celor trei caracteristici ergonomice si ecologice se calculeaza
folosind relatia (4.17):
Formula este:

Aplicata pentru cele patru caracteristici ergonomice si ecologice este:

^Gr rec polimer x n 3
n n
^Gr rec polimer — ^Gr rec polimer — 'Gr rec polimer

= 0,33

*$Gr rec acumulator x 3

n
*Gr rec acumulator — =? 'Gr rec acumulator ~
=’> ^Gr rec acumulator ~ 0,50

p - ^Gr rec metal £ -017

rGr rec metal zrGr rec metal & z rGr rec metal

Este necesar sa se verifice conditia ca suma ponderilor sa fie 1 (prezentata in

din cursul 5, pagina 3):

tp‘ = 1
1=1
/V
In cazul aplicatiei:
3

^pt = 0,33 + 0,50 + 0,17 = 1

i=l

Deoarece suma este 1, inseamna ca valorile sunt valide iar calculele sunt
corecte in determinarea importantei caracteristicilor ergonomice si ecologice
analizate.

A treia etapa: valorile importantei (ponderilor) caracteristicilor de calitate din

fiecare categorie calculate (colorate in rosu) in etapa anterioara se scriu in tabelul
principal.

7/14
 A patra etapa: Se identified in formula indicatorului sintetic (complex) al
calitatii si a indicatorului raportului calitate-pret variabilele care nu se cunosc pentru
a fi calculate.
Indicatorului sintetic (complex) al calitatii se calculeaza cu formula (4.7) din
cursul 6, pagina 1:

Icq = It ' + If ' ?2+ le ' ?3 + Ips ' P4 + lee '

Iar indicatorului raportului calitate-pret se calculeaza cu formula (4.9) din
cursul 6, pagina 2:

Icq = ’ Pl + If ' P2+ Ie ' P3 + Ips ' P4 + lee ' P5)

Din aceste relatii se cunosc preturile celor doua produse (Pr si Pa) si se pot
calcula cei cinci indicatori analitici (It, If, Ie, Ips, Iee), precum si ponderile acestora
(Pl>P2’P3> P4.P5\
• Calcularea indicatori analitici (It, If, Ie, Ips, Iee)

Indicatorul analitic al caracteristicilor tehnice se calculeaza tinand seama de

raportul in care se afla fiecare caracteristica cu nivelul calitatii stabilit in prima etapa.
Se va folosi o combinatie a relatiilor (4.5) si (4.6) din cursul 5, paginile 5 si 6,
deoarece doua caracteristici se afla in raport direct proportional cu nivelul calitatii
telefonului (lungimea si latimea) si ale doua caracteristici se afla in raport invers
proportional cu nivelul calitatii telefonului (masa si grosimea).
Relatiile de calcul (4.5) si (4.6) sunt in aceasta ordine:
n

In cazul aplicatiei Ix este inlocuit de lt este indicatorul analitic al

caracteristicelor tehnice:
2 2

Pe baza valorilor din tabelul initial si tinand seama, pe de o parte, de raportul

in care se afla tiecare caracteristica cu nivelul calitatii telefonului, si, pe de alta parte,

8/14
de relatiile de calcul (4.5) si (4.6), se calculeaza indicatorul analitic al
caracteristicelor tehnice (/t):
98 q 113 mm 43 mm 13 mm
It -----— • 0,4 +-------------- 0,3 +------------- 0,1 +
104 g 110 mm 44 mm 15 mm
It = 0,376 + 0,308 + 0,097 + 0,260 It = 1,041

Indicatorul analitic al caracteristicilor functionale se calculeaza tinand seama

de raportul in care se alia fiecare caracteristica cu nivelul calitatii stabilit in prima
etapa.
Se va folosi o combinatie a relatiilor (4.5) si (4.6) din cursul 5, paginile 5 si 6,
deoarece trei caracteristici se afla in raport direct proportional cu nivelul calitatii
telefonului (memoria interna, numarul culorilor si rezolutia camerei) si o
caracteristica se afla in raport invers proportional cu nivelul calitatii telefonului
(SAR).
/V
In cazul aplicatiei Ix este inlocuit de If este indicatorul analitic al
caracteristicelor functionale:
5

3 1

Pe baza valorilor din tabelul initial si tinand seama, pe de o parte, de raportul

in care se afla tiecare caracteristica cu nivelul calitatii telefonului, si, pe de alta parte,
de relatiile de calcul (4.5) si (4.6), se calculeaza indicatorul analitic al
caracteristicelor functionale (/y):
32 MB 4 milioane 1,2 W/kg 12 MP
If ~ ' 0/2 + -- ---- —------ ■ 0,1 + ■0,3 +
' 64 MB 4 milioane 1,9 W/kg 16MP
If = 0,100 + 0,100 + 0,189 + 0,300 => If = 0,689

Indicatorul analitic al caracteristicilor economice se calculeaza tinand seama

5

de raportul in care se afla caracteristica (consumul de energie) cu nivelul calitatii

stabilit in prima etapa.
Se va folosi numai relatia (4.6) din cursul 5, pagina 6, deoarece consumul de
energie se afla in raport invers proportional cu nivelul calitatii telefonului.
In cazul aplicatiei Ix este inlocuit de Ie este indicatorul analitic al
caracteristicelor economice:

9/14
 Pe baza valorilor din tabelul initial si tinand seama, pe de o parte, de raportul
in care se afla consumul de energie cu nivelul calitatii telefonului, si, pe de alta parte,
de relatia de calcul (4.6), se calculeaza indicatorul analitic al caracteristicelor
economice (4):
0,04 kW/h

Indicatorul analitic al caracteristicilor psihosenzoriale se calculeaza tinand

seama de raportul in care se afla fiecare caracteristica cu nivelul calitatii stabilit in
prima etapa.
Se va folosi doar relatia (4.5) din cursul 5, pagina 5, deoarece toate cele patru
caracteristici se afla in raport direct proportional cu nivelul calitatii telefonului
(culoarea, designul, forma si armonia).
/V
In cazul aplicatiei Ix este inlocuit de lps este indicatorul analitic al
caracteristicelor psihosenzoriale:

Pe baza valorilor din tabelul initial si tinand seama, pe de o parte, de raportul

in care se afla tiecare caracteristica cu nivelul calitatii telefonului, si, pe de alta parte,
de relatia de calcul (4.5), se calculeaza indicatorul analitic al caracteristicelor
psihosenzoriale (Ips):
5 puncte 4 puncte 3 puncte 4 puncte
Ips = T 2------------ 0,1 + -4------------- 0,3 + -4------------- 0,2 + -4------------- 0,4
p 4 puncte 5 puncte 5 puncte 4 puncte
Ips = 0,125 + 0,240 + 0,120 + 0,400 => Ips = 0,885

Indicatorul analitic al caracteristicilor ergonomice si ecologice se calculeaza

tinand seama de raportul in care se afla fiecare caracteristica cu nivelul calitatii
stabilit in prima etapa.
Se va folosi doar relatia (4.5) din cursul 5, pagina 5, deoarece toate cele trei
caracteristici se afla in raport direct proportional cu nivelul calitatii telefonului

10/14
(gradul de reciclare a partilor din polimer, gradul de reciclare a acumulatorului si
gradul de reciclare a partilor din metal).
zv

In cazul aplicatiei Ix este inlocuit de Iee este indicatorul analitic al

caracteristicelor ergonomice si ecologice:
3

Pe baza valorilor din tabelul initial si tinand seama, pe de o parte, de raportul

in care se afla tiecare caracteristica cu nivelul calitatii telefonului, si, pe de alta parte,
de relatia de calcul (4.5), se calculeaza indicatorul analitic al caracteristicelor
ergonomice si ecologice (Iee)'.
60% 80% 50%
■ 0,33 + ------- 0,50 +---------
70% 90% 40%
Iee = 0,282 + 0,444 + 0,212 => Iee = 0,938

• Calcularea ponderilor celor cinci indicatori analitice (7^, P2, P3, P4, P5).
Se face aplicand metode expertizei prezentata in cursul 6, pagina 8.
Indicatorii Numarul specialistilor
Si Pt
analitice I II III IV V VI VII
4 10 9 10 10 9 10 10 68 0,21
10 10 10 10 10 10 10 70 0,21

Ie 10 10 9 8 9 9 10 65 0,20
Ips 9 9 9 10 9 10 9 65 0,20

Iee 9 8 9 8 9 7 9 59 0,18
Total (T) 327 1

Matricea se completeaza respectand principiul prezentat in cursul 6, pagina 8.

Importanta indicatorilor analitici se calculeaza folosind relatia (4.17):
Formula este:

Aplicata pentru cei cinci indicatorilor analitici este:

11/14
P± — => Pr — => Pi = 0,207 Se aplica principiul rotunjirii in plus prin
marirea cu o unitate a celei de-a doua zecimale (0), deoarece a 3-a zecimala (7) este
> 5. Deci, rezultatul final va fi Pr = 0,21
70
Pz = — P2 = — => P-2 = 0,214 Se aplica principiul rotunjirii in minus prin
mentinerea valorii celei de-a doua zecimale (1) ignorand valoarea celei de-a treia
zecimala, deoarece aceasta (4) este < 5. Deci, rezultatul final va fi P2 = 0,21
5* 65
P3 = -^-=> P3 = => P3 = 0,198 Se aplica principiul rotunjirii in plus prin
marirea cu o unitate a celei de-a doua zecimale (9) si implicit prima zecimala (1),
deoarece a 3-a zecimala (8) este > 5. Deci, rezultatul final va fi P3 — 0,20
I-p s 65
P4 = -y- =^> P4 = — => P4 = 0,198 Se aplica principiul rotunjirii in plus prin
marirea cu o imitate a celei de-a doua zecimale (9) si implicit prima zecimala (1),
deoarece a 3-a zecimala (8) este > 5. Deci, rezultatul final va fi P3 = 0,20

P5 = => j?5 = 77^ => Ps = 0,180 Se aplica principiul rotunjirii in minus prin
mentinerea valorii celei de-a doua zecimale (8) ignorand valoarea celei de-a treia
zecimala, deoarece aceasta (0) este < 5. Deci, rezultatul final va fi P5 — 0,18

Este necesar sa se verifice conditia ca suma ponderilor sa fie 1 (prezentata in

din cursul 5, pagina 3):
n

i=l
/V
In cazul aplicatiei:
5

^Pi = 0,21 + 0,21 + 0,20 + 0,20 + 0,18 = 1

i=l

Deoarece suma este 1, inseamna ca valorile sunt valide iar calculele sunt corecte
in determinarea importantei indicatorilor analitici ai caracteristicilor.
Valorile astfel obtinute se scriu in tabelul metodei expertizei si in initial.

12/14
 A cincea etapa: Se calculeaza indicatorului sintetic (complex) al calitatii si
indicatorul raportului calitate-pret.
Indicatorului sintetic (complex) al calitatii se calculeaza cu formula (4.7) din
cursul 6, pagina 1 folosind valorile celor cinci indicatori analitici si a ponderilor
acestora calculate la etapa a patra.

Icq = k ' P1 + If ' P2+ le ‘ P3 + Ips ’ Pl + lee ' P5

Icq = 1,041 ■ 0,21 + 0,689 ■ 0,21 + 0,800 ■ 0,20 + 0,885 ■ 0,20 + 0,938 ■ 0,18

Icq = 0,218 + 0,144 + 0,160 + 0,177 + 0,168 =>

Icq = 0, 867 < 1 =>

Valoarea obtinuta se compare cu 1. Fiind mai mica decat 1, concluzia este aceea
ca telefonul Samsung are un nivel de calitate mai scazut decat Huawei. Aceasta
concluzie nu mai este una ipotetica cum s-a precizat in cazul indicatorilor individuali
ai caracteristicilor de calitate si a indicatorilor pe grupe de caracteristici, deoarece
reflecta o valoare care s-a obtinut sintetizand valorile tuturor caracteristicilor de
5

calitate ale telefoanelor care apartin tuturor celor cinci categorii (tehnice,
functionale, economice, psihosenzoriale, ergonomico-ecologice). Din acest motiv,
indicatorul sintetic (complex) al calitatii face parte din categoria indicatorilor
sintetici ai calitatii, indicatori care sintetizeaza, dupa cum le spune si numele, intr-o
singura valoarea nivelul tuturor caracteristicilor de calitate ale produsului.

Indicatorului raportului calitate-pret se calculeaza cu formula (4.9) din cursul

6, pagina 2:

Icq = 7T (jt ' Pl + If ' P2+ le ‘ P3 + Ips ' P4 + 4<? ' ^5)
"a
1400 lei
lcq = 1550 lei' 0,867 Icq = 783 <1
Valoarea obtinuta se compare cu 1. Fiind mai mica decat 1, concluzia este aceea
ca telefonul Samsung are un nivel al raportului calitate-pret mai scazut decat
Huawei.

13/14
 Tema de casa

1. Sa se calculeze indicatorul sintetic (complex) al calitatii si indicatorul

raportului calitate-pret pentru combina frigorifica Indesit in comparatie cu Artic
avand in vedere urmatorii indici de calitate:

Nr. Indesit Artic

crt. Caracteristici Pi
(produs analizat) (produs de referin|a)
1. Caracteristici tehnice
1.1. Volum net total (1) 371 380
1.2. Volum net frigider (1) 260 271
1.3. Volum net congelator (1) 111 120
1.4. Mas a (kg) 49 47
2. Caracteristici funcfionale
2.1. Capacitatea de inghetare (kg/24h) 7 6
2.2. Capacitatea de congelare (kg/24h) 5 4
2.3. Autonomie fara curent (h) 24 28
3. Caracteristici economice
3.1. Consumul de energie (kW/an) 322 310
4. Caracteristici psihosenzoriale
4.1. Culoarea (1-5 puncte) 4 5
4.2. Designul (1-5 puncte) 3 4
4.3. Forma (1-5 puncte) 3 3
4.4. Armonia (1-5 puncte) 5 4
5. Caracteristici ergonomice §i ecologice
5.1. Nivel zgomot (dB) 42 40
5.2. Reciclarea partilor din inox (%) 80 85
5.3. Reciclarea partilor din sticla (%) 90 89
PRE! [UL (lei) 1.549 1.250 -

14/14
 Seminar 6

Calimetria. Aplicatii

III) Indicatorii sintetici ai calitatii

2) Metoda punctajului general
Sa se calculeze indicatorul metodei punctajului general pentru ciocolata Milka
cu lapte avand in vedere urmatoarele punctaje care semnifica satisfactia resimtita in
urma analizei psihosenzoriale a ciocolatei de catre 35 de consumatori.
Nr. Caracteristici Nota /
crt. senzoriale 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
1. Aspectul
0 2 3 5 2 1 8 7 5 2
exterior
2. Culoarea la
1 0 4 6 3 2 9 5 2 3
exterior
3. Aspectul in
0 1 5 2 2 2 4 8 7 4
secjiune
4. Culoarea in
0 2 4 3 2 3 3 9 7 2
sectiune
5.
Defectele 0 0 0 2 3 3 5 7 7 8
6.
Miros 1 0 0 0 2 3 5 7 8 9
7.
Gust 0 0 0 0 0 2 6 7 9 11

Formula de calcul a indicatorului metodei punctajului general este prezentata

in cursul 6, pagina 3:

n
Qp —
A
flc‘
1=1

In aceasta aplicatie n = l deoarece sunt 7 caracteristici de calitate analizate.

Primul pas. Se calculeaza coeficientii de calitate Q pentru fiecare
caracteristica de calitate a ciocolatei pe baza valorilor din tabel, aplicand relatia
(4.12) din cursul 6:
_ jt ■ dj
1 100 -t

1/3
 10 ■ 0 + 20 ■ 2 + 30 ■ 3 + 40 ■ 5 + 50 ■ 2 + 60 ■ 1 + 70 ■ 8 + 80 • 7 + 90 ■ 5 + 100 ■ 2
r —_____________________________________________________________
^Aspect ext
100-35
2260
^Aspectext ~ ^ggg ^Aspectext 0,645

10 ■ 1 + 20 ■ 0 + 30 ■ 1 + 40 ■ 6 + 50 ■ 3 + 60 ■ 2 + 70 • 9 + 80 ■ 5 + 90 • 2 + 100 ■ 3
^Culoare ext
100-35
_ 2150
^-Culoare ext 35QQ Gzuloareext 0,614

10 ■ 0 + 20 ■ 1 + 30 ■ 5 + 40 ■ 2 + 50 ■ 2 + 60 ■ 2 + 70 • 4 + 80 • 8 + 90 • 7 + 100 ■ 4
^Aspect sec — 100-35
_ 2420
^Aspectsec — ^ggg ^Aspectsec 0,691

10 ■ 0 + 20 ■ 2 + 30 ■ 4 + 40 ■ 3 + 50 • 2 + 60 • 3 + 70 ■ 3 + 80 ■ 9 + 90 ■ 7 + 100 ■ 2
t-Culoare sec
100-35
2320
^Culoare sec — ^Culoare sec — 0,662

10 ■ 0 + 20 ■ 0 + 30 ■ 0 + 40 ■ 2 + 50 ■ 3 + 60 ■ 3 + 70 ■ 5 + 80 ■ 7 + 90 ■ 7 + 100 ■ 8
^Defecte =
100-35
_ 2750
^Defecte 35QQ ^Defecte 3,785

10 ■ 1 + 20 ■ 0 + 30 ■ 0 + 40 ■ 0 + 50 ■ 2 + 60 ■ 3 + 70 ■ 5 + 80 ■ 7 + 90 ■ 8 + 100 ■ 9
Qdiros 100-35
2820
^Miros 3500 CMiros “ 0,805

Pasul doi. Se calculeaza indicatorul metodei punctajului general pe baza

valorilor coeficientilor de calitate calculati la pasul anterior.

QP = n 7

1=1
Ct^QP= 70,645 ■ 0,614 ■ 0,691 ■ 0,662 ■ 0,785 ■ 0,805 ■ 0,860

QP = V0,098 => QP = 0,717 < 1 => Ciocolata Milka cu lapte a fost apreciata
la un nivel de calitate aproape „Bun” de catre cei 35 de consumatori (tinand seama
de urmatoarea scala: 0 Foarte Slab; 0,25 Slab; 0,5 Mediu; 0,75 Bun; 1 Foarte Bun).
Pentru a calcula radical de ordin n dintr-un numar puteti folosi urmatorul calculator
online https://captaincalculator.com/math/root/ntli-root-calculator/
Valoarea maxima a lui QP poate fi 1 ceea ce corespunde satisfactiei maxime
rezultata prin atribuirea punctajului 100 de catre toti consumatorii la toate
caracteristicile de calitate

2/3
 Tema de casa

1. Sa se calculeze indicatorul metodei punctajului general pentru biscuitii

avand in vedere urmatoarele punctaje care semnifica satisfactia
resimtita in urma analizei psihosenzoriale a biscuitilor de catre 20 de consumatori.
Nr. Caracteristici Notaj
crt. senzoriale 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
1.
Aspectul 0 1 1 1 2 3 2 3 2 5
2.
Culoare 0 1 2 1 3 2 2 2 3 4
3.
Consistent 1 0 0 2 1 2 3 3 4 4
4.
Defectele 1 0 0 2 2 2 2 3 3 5
5.
Miros 0 0 0 1 1 2 3 4 4 5
6.
Gust 0 1 0 0 0 1 2 5 5 6

3/3
 Seminar 7

Calimetria. Aplicatii

III) Indicatorii sintetici ai calitatii

3) Metoda demeritelor
Sa se calculeze indicatorii metodei demeritelor pentru telefonul mobil LG
cunoscand ca in urma testelor realizate acesta a inregistrat defectele prezentate in
tabelul de mai jos. De asemenea, compania si-a stabilit urmatoarele demerite de
referinta (limite superioare) pentru fiecare categorie de defecte:
- pentru defectele critice: 500 puncte
- pentru defectele principale: 175 puncte
- pentru defectele secundare: 25 puncte
- pentru defectele minore: 2 puncte
Nr.
Caracteristici de calitate Tipuri de defecte Numar Penalizare
crt.
1. Caracteristici tehnice
1.1. Masa
1.2. Lungimea p 1 50
1.3. Lajimea
1.4. Grosimea
2. Caracteristici functionale
2.1. Memoria interna
2.2. Memorie externa p 1 50
2.3. Rezolu^ia ecranului
2.4. SAR c 1 100
2.5. Rezolutia camerei c 2 100
2.6. Stand-by
2.7. Timp de vorbire
2.8. Timp de redare a melodiilor
2.9. Transfer de date c 2 100
3. Caracteristici economice
3.1. Consumul de energie p 2 50
4. Caracteristici psihosenzoriale
4.1. Culoarea M 2 1
4.2. Design-ul
4.3. Linia
4.4. Forma
4.5. Armonia M 2 1
5. Caracteristici ergonomice §i ecologice
5.1. Gradul de reciclare a partilor din polimer S 1 10
5.2. Gradul de reciclare a acumulatorului s 1 10
5.3. Gradul de reciclare a partilor din metal

1/5
 Metoda presupune parcurgerea urmatoarelor etape (cursul 6, paginile 2-6):
Prima etapa consta in gruparea defectelor in functie de gravitatea acestora in
patru eategorii:
- defecte critice, simbolizate C (defectele care impiedica indeplinirea functiei
produsului): SAR, rezolutia camerei si transferal de date;
- defecte principale, simbolizate P (defectele care, fara a fi critice, risca a
provoca deficiente sau o reducere a posibilitatii de utilizare): lungimea,
memorie externa si consumul de energie;
- defecte secundare, simbolizate S (defectele care nu reduc prea mult
posibilitatile de utilizare ale produsului): gradul de reciclare a partilor din
polimer si gradul de reciclare a acumulatoralui
- defecte minore, simbolizate M (defectele care nu reduc posibilitatea de
utilizare a produsului §i nu prezinta inconveniente practice): culoarea si
armonia
Dupa ce caracteristicile care prezinta defecte sunt incadrate in cele patru
eategorii, in coloana „Tipuri de defecte” din tabel se serie simbolul categoriei de
defecte (C, P, S sau M).
A doua etapa presupune atribuirea punctelor de penalizare pentra fiecare
defect, folosind scala prezentata in cursul 6, pagina 3:
- pentra defectele critice: 100 puncte de penalizare;
- pentra defectele principale 50 puncte de penalizare;
- pentra defectele secundare 10 puncte de penalizare;
- pentra defectele minore 1 punct de penalizare
In coloana „Penalizare” din tabel se calculeaza si se scriupunctele de penalizare
pentra fiecare caracteristica de calitate in parte:
-pentra lungime, penalizarea este: 50 puncte
- pentra memoria externa, penalizarea este: 50 puncte
-pentra SAR, penalizarea este: 100 puncte
-pentra rezolutia camerei, penalizarea este: 100 puncte
- pentra transferal de date, penalizarea este: 100 puncte
-pentra consumul de energie, penalizarea este: 50 puncte
-pentra culoare, penalizarea este: 1 punct
-pentra annonie, penalizarea este: 1 punct
- pentra gradul de reciclare a partilor din polimer, penalizarea este: 10 puncte
-pentra gradul de reciclare a acumulatoralui, penalizarea este: 10 puncte

2/5
 A treia etapa consta in construirea histogramei defectelor. Aceasta etapa este
optionala deoarece calcularea indicatorilor demeritelor se poate realiza si fare ca
aceasta etapa sa fie parcursa. Utilitatea acestei histograme este aceea ca grupeaza
defectele in cele patru categorii (critice, principale, secundare si minore) facilitand
calcularea indicatorilor demeritelor.
Nr. def

2 2 2 2 2
1
1 1 1 1 1

"I) £»

-2 s

as o
F

Defecte entice Defecte principale Defecte secundare Defecte minore

A patra etapa presupune calcularea indicatorilor demeritelor prezentati in

cursul 6, paginile 5 si 6.
• Demeritul pe categorii de defecte (demerit partial) simbolizat calculeaza
cu formula (4.13).
k

Dt = Mt^Nl
j=l

Deoarece sunt patru categorii de defecte (critice, principale, secundare si

minore), demeritul partial se calculeaza pentru fiecare categorie in parte:
Dc — 100 puncte ■ (1 + 2 + 2) = >00 puncte
DP = 50 puncte ■ (1 + 1 + 2) = 200 puncte
Ds — 10 puncte ■ (1 + 1) = 20 puncte
Dm — 1 punct ■ (2 + 2) = 4 puncte
•Indicele demeritelor pe categorii de defecte (IqI) se cu fonnula (4.14).

Dt
Di = d~T~
^refermta

Deoarece sunt patru categorii de defecte (critice, principale, secundare si

minore), indicele demeritelor pe categorii de defecte se calculeaza pentru fiecare
categorie in parte:
3/5
 Dc 500 puncte
id = IDc = —------------ -- => /n.De= 1
c
^referinta 500 puncte

Dp 200 puncte
!D
P~
1d
p =
dp = 1J4
^referinta 175 puncte

Ds 20 puncte
{D
S
los = 25 puncte IDs = 0,8
^referinta

Dm 4 puncte
^Dm rj ^Dm ~ hM = 2
^referinta 2 puncte

•Demeritul total (Dt) se calculeaza curelatia (4.15).

r
D‘=YD‘
1=1
Deoarece sunt patru categorii de defecte, r=4
4

Dt = Di => Dt = 500 puncte + 200 puncte + 20 puncte + 4 puncte

i=l
Dt —
•Indicele demeritului total (ID) se calculeaza curelatia (4.16).

Dt
h‘Dt D ■ -
f ^referinta

Dt 724 puncte
^=■5—^ =
^referinta ^Dt 500 puncte + 175 puncte + 25 puncte + 2 puncte

:D = IDt = 1,031 > 1

t 702 puncte

Nivelul calitatii telefonului LG este unul scazut deoarece acesta are mai multe
5

puncte de penalizare ( decat nivelul de referinta stabilit de catre

companie (702 puncte).

4/5
 Tema de casa

Sa se calculeze indicatorii metodei demeritelor pentru combina frigorifica Beko

cunoscand ca in unna testelor realizate aceasta a inregistrat defectele prezentate in
tabelul de mai jos. De asemenea, compania si-a stabilit umiatoarele demerite de
referinta (limite superioare) pentm fiecare categorie de defecte:
- pentru defectele critice: 300 puncte
- pentru defectele principale: 125 puncte
- pentru defectele secundare: 30 puncte
- pentru defectele minore: 4 puncte
Nr. Tipuri de
Caracteristici de calitate Numar Penalizare
crt. defecte
1. Caracteristici tehnice
1.1. Volum net total
1.2. Volum net frigider
1.3. Volum net congelator
1.4. Masa 2
2. Caracteristici functionale
2.1. Capacitatea de inghetare
2.2. Capacitatea de congelare 2
2.3. Autonomie fara curent
2.4. Temperatura minima din frigider 1
2.5. Temperatura minima din congelator 2
2.6. Capacitatea de depozitare a legumelor si fructelor
2.7. Capacitatea de depozitare a bauturilor imbuteliate
2.8. Numarul de cuburi de gheata 2
3. Caracteristici economice
3.1. Consumul de energie 1
4. Caracteristici psihosenzoriale
4.1. Culoarea
4.2. Design-ul 1
4.3. Linia
4.4. Forma
4.5. Armonia 1
5. Caracteristici ergonomice §i ecologice
5.1. Nivel zgomot 1
5.2. Reciclarea partilor din inox
5.3. Reciclarea partilor din sticla 2

5/5
 Seminar 7

Tema de casa

Sa se calculeze indicatorii metodei demeritelor pentru combina frigorifica

Beko cunoscand ca in urma testelor realizate aceasta a inregistrat defectele
prezentate in tabelul de mai jos. De asemenea, compania si-a stabilit urmatoarele
demerite de referinta (limite superioare) pentru fiecare categorie de defecte:
- pentru defectele critice: 300 puncte
- pentru defectele principale: 125 puncte
- pentru defectele secundare: 30 puncte
- pentru defectele minore: 4 puncte
Nr. Tipuri de
Caracteristici de calitate Numar Penalizare
crt. defecte
1. Caracteristici tehnice
1.1. Volum net total
1.2. Volum net frigider
1.3. Volum net congelator
1.4. Masa 2
2. Caracteristici functionale
2.1. Capacitatea de inghetare
2.2. Capacitatea de congelare 2
2.3. Autonomie fara curent
2.4. Temperatura minima din frigider 1
2.5. Temperatura minima din congelator 2
2.6. Capacitatea de depozitare a legumelor si fructelor
2.7. Capacitatea de depozitare a bauturilor imbuteliate
2.8. Numarul de cuburi de gheata 2
3. Caracteristici economice
3.1. Consumul de energie 1
4. Caracteristici psihosenzoriale
4.1. Culoarea
4.2. Design-ul 1
4.3. Linia
4.4. Forma
4.5. Armonia 1
5. Caracteristici ergonomice f ecologice
5.1. Nivel zgomot 1
5.2. Reciclarea partilor din inox
5.3. Reciclarea partilor din sticla 2
 Seminar 8

Recapitulare I
Fiabilitatea, mentenabilitatea si disponibilitatea - Aplicatii

1. Sa se calculeze cei doi indicatori ai fiabilitatii pentru un uscator de par care

s-a defectat de 4 ori, avand in vedere ca duratele de functionare au fost: 25 ore, 50
ore, 75 ore si 50 ore.
2. Sa se calculeze cei doi indicatori ai mentenabilitatii pentru o combina
frigorifica care s-a defectat de 3 ori, iar timpii de reparatii au fost 15 ore, 25 ore §i 5
ore.
3. Sa se calculeze cei doi indicatori ai disponibilitatii unui telefon cunoscand
urmatoarele informatii:
5

- durata de functionare intre defectari: 1000 ore, 2500 ore, 7500 ore, 5000 ore,
15000 ore si 6000 ore;
- durata reparatiilor: 10 ore, 25 ore, 5 ore, 55 ore, 45 ore si 5 ore.

1/2
 Indicatorul sintetic (complex) al calitatii - Aplicatii

Sa se calculeze indicatorul sintetic (complex) al calitatii si indicatorul

raportului calitate-pret pentru laptopul Lenovo in comparatie cu Acer avand in
vedere urmatorii indici de calitate:

Nr. Lenovo Acer

Caracteristici Pi
crt. (laptop analizat) (laptop de referinfa)
1. Caracteristici tehnice
1.1. Masa (kg) 2,3 2
1.2. Lungimea (mm) 267 260
1.3. Latimca (mm) 360 356
1.4. Grosimea (mm) 25,2 24
2. Caracteristici funcfionale
2.1. Numar nuclee 6 6
2.2. Frecventa nominala (GHz) 2,6 2,4
2.3. Cache (KB) 12288 12858
2.4. Tehnologie procesor (nm) 14 12
2.5 Frecventa Turbo Boost (GHz) 4,5 4,4
2.6 Memorie RAM (GB) 8 8
2.7 Capacitate maxima a memoriei (GB) 32 64
2.8 Capacitate SSD (GB) 256 500
2.9 Capacitate memorie video (MB) 4096 5128
3. Caracteristici economice
3.1. Consumul de energie (W/h) 50 45
4. Caracteristici psihosenzoriale
4.1. Culoarea (1-5 puncte) 5 4
4.2. Designul (1-5 puncte) 4 5
4.3. Forma (1-5 puncte) 3 3
4.4. Armonia (1-5 puncte) 4 4
5. Caracteristici ergonomice §i
ecologice
5.1. Gradul de reciclare a partilor din
50 70
polimer (%
5.2. Gradul de reciclare a acumulatorului
70 60
(%)
5.3. Gradul de reciclare a partilor din
40 30
metal (%)
5.4 Zgomot (dB) 25 23
PRE JUL (lei) 3.999 3.800 -

2/2
 Seminar 9

Recapitulare II
Metoda punctajului general - Aplicatii

Sa se calculeze indicatorul metodei punctajului general pentru tort cu martipan

vand in vedere urmatoarele punctaje care semnifica satisfactia resimtita in urma
analizei psihosenzoriale realizata de catre 65 de consumatori.
Nr. Caracteristici Nota /
crt. senzoriale 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
1. Aspectul
2 3 5 6 8 10 11 7 8 5
exterior
2. Culoarea la
3 2 6 8 8 9 12 8 4 5
exterior
3. Aspectul in
1 3 5 5 9 9 8 9 9 7
sectiune
4. Culoarea in
1 2 4 6 8 10 11 12 6 5
sectiune
5. Consistenta 9
2 1 5 4 9 11 10 13 7 3
cremei
6. Consistenta 9
2 2 3 5 7 12 11 13 8 2
blatului
7. Gradul de
insiropare a 1 2 4 2 8 9 12 13 11 3
blatului
8.
Mirosul cremei 2 1 3 1 7 8 13 14 15 1
9. Mirosul
1 3 2 1 5 6 9 15 16 7
blatului
10.
Gust cremei 2 1 2 3 3 7 8 8 18 13
11.
Gustul blatului 1 2 1 2 1 3 7 9 17 22

1/2
 Metoda demeritelor - Aplicatii

Sa se calculeze indicatorii metodei demeritelor pentru masina de spalat rufe

Indesit cunoscand ca in urma testelor realizate aceasta a inregistrat defectele
prezentate in tabelul de mai jos. De asemenea, compania si-a stabilit urmatoarele
demerite de referinta (limite superioare) pentru fiecare categorie de defecte:
- pentru defectele critice: 450 puncte
- pentru defectele principale: 275 puncte
- pentru defectele secundare: 40 puncte
- pentru defectele minore: 3 puncte
Nr. Tipuri de
Caracteristici de calitate Numar Penalizare
crt. defecte
1. Caracteristici tehnice
1.1. Lungime
1.2. Adancime
1.3. Latime P 2
1.4. Masa P 1
2. Caracteristici functionale
2.1. Capacitatea de spalare
2.2. Capacitatea de uscare C 2
2.3. Viteza de centrifugare
2.4. Numar programe de spalare C 1
2.5. Numar programe de uscare C 2
2.6. Durata celui mai lung program
2.7. Durata celui mai scurt program C 2
3. Caracteristici economice
3.1. Consumul de energie C 2
3.2. Consumul de apa 1
4. Caracteristici psihosenzoriale
4.1. Culoarea
4.2. Design-ul M 2
4.3. Linia
4.4. Forma
4.5. Armonia M 2
5. Caracteristici ergonomice §i ecologice
5.1. Nivel zgomot spalare S 1
5.2 Nivel zgomot centrifugare S 1
5.3. Reciclarea partilor din inox
5.4. Reciclarea partilor din sticla s 2

2/2