^Biblioteca qponmlkjihgfedcbaZYXW

m p' SemănătorulZYXWVUTSRQPONMLKJIH
D r. I. liu p a ş y

Din trecutul i
z ia ris tic e i ro - i
m â n e s* ti ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFED
A

Edilixrci
fabimieidiec.
ji?'cxcl.

fim »
s Wm
preţ ul 40 fii.
I - - -1
r JIHGFEDCBA V
iZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
■

;
?•'

e s te qponmlkjihgfedcb
o co
B ib lio te c a S e m ă n ă to ru l le c ţ ie de
p o p u la riz a re lite ra ră ş i ş tiin ţ ific ă , c a re v a c u p rin d e
în v o lu m e d e 5 — 6 c o a ie d e tip a r a rtic o le , c a ri
s a r p ie rd e în v ra fu l z ia re lo r ş i re v is te lo r, deşi
r p rin c o n ţ in u tu l lo r a r fi v re d n ic e s ă fie to td e a ­
u n a la în d e m â n a c e tito rilo r.
P rin e ftin ă ta te a e i a c e a s ta b ib lio te c ă e s te m e ­
i n ită s ă s e ră s p â n d e a s c ă în p ă tu ri c â t m a i la rg i,
1
>. s ă a ju n g ă în m â n ile c e lo r d in tra n ş e e , c e lo r d e
p rin s p ita le ş i în m â n ile tin e re tu lu i, p e c a re s ă -l
in tro d u c ă în c u n o ş tin ţ a p re o c u p a tiu n ilo r n o a s tre
in te le c tu a le .
P â n ă c â n d ţ in e s c u m p e te a d e a s tă z i a h â rtie i,
v a c o s ta fie c a re n u m ă r 4 0 file ri ş i s e a flă de
rj>
v â n z a re la to a te lib ră riile d in ţ a ră .

A u a p ă ru t:
Nr 1; flie ? c a n d ru C iu ra : fr a ţ ii s c h iţ e d in ră s b o iu
------ Nr 2 . O ic to r S la n c iu : C u ib d e râ n d u n ic ă ş i a lte
V *y - s c h iţ e d e p o p u la riz a re ş tiin ţ ific ă .
N r. i Io n flg â rb ic e a n u : D in u ie a ţ a p re o je a s c â
s c h iţ e
N r. 4 . D r . lo a n L iu p a ş : D in tre c u tu l z ia ris tic e i
ro m â n e ş ti.
ir P e n tru to t c e p riv e ş te „ B ib lio te c a S e m ă n â to *
r u l4' a s e a d re s ă L ib ră rie i d ie c e z a n e d in A ra d .
V

L. â
 f

I ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA <2
ii

?
f
I
D IN qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
TRECUTUL '
1

W
Z IA R ISTIC EI RO /A Â NEŞT1
A \ FEDC
a : /
i
4. • /
■

DE \
!
D r. IO AN L U PA Ş.

«ţ >

ig 5
• l— •
cbm< -A.V-JIHGFEDCBA
-T ...•'
:v,\
? -» « ..
.1 > ' f •L’C /
1 A. /
V, yfî ;;
A
„B IB L IO TE C A SEM Ă N Ă TO R 11LA
:: EDITURA LIBRĂRIEI DIECEZANE ARAD. ::
1916.
4
I
L
 — ZYXWVUTS
qponmlkj
i ------

Un capitol
din istoria ziaristicei rom âneşti-ardeiene.
I.
între bărbaţ ii, cari şi-au jertfit toată
tilm a vieţ ii luptând pentru em anciparea
rom ânim ii ardelene de sub jugul sclaviei
intelectuale, între regeneratorii neam ului i J
nostru, un loc de cinste i-se cuvine, fără
îndoială, .şi lui G hcorghe B ariţ iu, care cinci
decenii încheiate a fost apărătorul înflăcă­
rat şi neobosit al tuturor intereselor rom â­
neşti. A totputernicia divină i-a îngăduit
destulă lungim e de zile, ca să poată lupta
alături cu două rânduri de oam eni, tot­
deauna printre cei dintâi şi m ai aprigi lup­
tători făcând să sclipească arm a sa, care
nu era o sabie, ci un oondeiu...
A învârti un condeiu drept arm ă, e de
sigur un lucru, care nu prea agită fantazia. FEDCBA

3 - 1*

\
Poate fi folositor şi aducător de fericire :
■:

pentru popoare, dar nu im pune m ulţ im ii,

care se însufleţ eşte m ai ales pentru eroii
sgom otoşi şi pentru •bravurile lor am eţ itoare.
Şi B ariţ iu nu era un erou de felul acestora.
S’ar putea num i şi el erou, dar în alt înţ e­
les: eroul jertfi tor al condeiului, al m uncii
fără preget şi al perseverenţ ei.
M unca lui nu se va putea aprecia după
vrednicie altfel, decât neperzând din ve­
dere m ăsura dreaptă indicată de îusuş B a­
riţ iu, care citând cuvintele istoricului fran­
cez M ichelet scria într’un num ăr din „O b­
servatorul”: „N u adm ir atâ’t pe acei eroi,
cari în tr’o zi fac fapte m ari, ci adm ir pe
acela şi acela este un adevărat erou pentru
m ine, care de dim ineaţ a până seara îşi face
în conştiinţ ă datoria sa”1). !
Şi el şi-a făcut-o, — din straja dim ineţ ii
până în noapte...
D in prim ăvara tinereţ elor sale şi până
în târzia toam nă a celor 81 de ani îm pliniţ i, ZYXWV

1) „O bservatorul”, A nul 1879, ISr. 49.

_ &__ ZYXWVUTSRQPONMLK

j.
)qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

dela anul 183S şi până la 1888, chiar până

la 1893, anul m orţ ii lui, nu este un singur
pas, o singură chem are a neam ului rom a­
nesc, la care B ariţ iu să nu fi alergat cu
toată căldura inim ii, ou toată lum ina m inţ ii
sale!... în special în istoria R om ânilor ar­
deleni, cu anevoie s’ar putea întâlni în acest,
răstim p de peste cinci decenii fapte şi lupte
— cât de însem nate ori cât de m ărunte ar
fi ele — la cari B ariţ iu să nu fi avut m ai
totdeauna partea leului, sprijinind *şi în­
dem nând, unde vedea porniri bune, povă­
ţ uim ! şi îndreptând, unde cărarea îi părea
greşită.
D e aceea vicaţ a şi activitatea lui se con­
topeşte aproape cu desăvârşire în istoria
rom ânim i] ardelene din secolul al X lX -lea.
Şi a voi să o povesteşti pe cea dintâi, ar în­
sem na să încerci o descriere am ănunţ ită a
celei din urm ă, lucru, care ar trece, dacă
nu peste vrerea, de •sigur peste putinţ ele
noastre şi peste cadrele unei conferinţ e. T ot
ce putem face cu acest prilej, e să înşiram
în tr’o scurtă povestire câteva m om ente din ZYXWVUT

- 5 -
 vicaţ a lui şi câteva „părţ i alese” din iste­
ria strădaniilor şi luptelor lui de gazetar
rom ân.
II.
B ariţ iu s’a născut la 1812 în Jucul de
jos, lângă C luj. S trăbunii lui se aşezară în
> părţ ile acestea, coborând din districtul C e­
■
tăţ ii de ’peatră (K bvâr), unde prin vitejia
I
lor câştigară, prin veacul* al X V lII-Tca,
dim preună cu m ulţ i alţ i R om âni din par­
tea locului, diplom ă nom -eşască. T atăl lui
►
fiind slujitor a.l altarului, B ariţ iu petrecu
prim ii ani ai copilăriei în evlavia şi cuviinţ a
liniştită a casei preoţ eşti, unde prim a carte,
ce i-s’a pus în m ână, fu psaltirea, iar în loc

iZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
de dascăl, care să-l „procopsească” în m e­
şteşugul iscrisului şi al cotitului, bunicul său
a fost. acela, care i-a descurcat rostul şi taina
slovelor bătrâneşti. L a vârsta de 8 ani fu
trim is dim preună cu fratele său A lexandru
la T răscău, să înveţ e carte ungurească şi
i ţ
latinească. D e aici ajunse peste 3 ani la
> ! B laj, iar peste alţ i 4- la C luj, pretutindeni
1 \
fiind cel dintâi în ale învăţ ăturii. D upă ZYXW
j

- 6 —
term inarea gim naziului, profesorii lui u n ­
guri il îndeam nă sa continue a studia drep­
turile în C luj, dar el se întoarce în sem i­
narul din B laj, ca să poată ajunge m ai târ­
ziu preot, după cum era dorinţ a părinţ ilor
şi după cum cerea o tradiţ ie fam iliară, ca
darul preoţ iei să nu se piarză, ci să se m o­
ştenească din tată în fiu.
C ei patru ‘ani pe trec aţ i în sem inarul
din B laj au fost de o influinţ ă liotărîtoare
pentru desvoltarea ulterioară a tânărului
B ariţ iu. A ci a învăţ at a fi şi a răm ânea
R om ân, după cum m ărturiseşte însuş1).
A ci-a început a-şi cerca iscusinţ a condeiului,

«) Cf. „Fam ilia” 1893, N r. 18; precum si „Tri­

buna” 1893, N r. 91: pct. 4 din testam entul lui
B aritiu, unde e vorba de condeiul de aur, ce
i-1 oferise fem eile rom ane lui .Bariţ iu la îm pli­
nirea a 50 de ani de activitate gazetărească.
D orinţ a lui B ariţ iu a fost, ca acest condeiu „să
se ofere m uzeului dela liceul din B laj în sem n
de recunoştinţ ă, că acolo la liceu am învăţ at
să răm ân Rom ân şi să scriu rom âneşte 4 ani ca
şcolar, 4 ca sem inarist în facultatea teologica
şi un an ca profesor...” ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

— 7 —
 1
ţq
u

com punând, ori traducând şi localizând

§
câte o piesă dram atică pentru reprezen­
taţ iile, pe cari începuse a le da cu colegii
săi. în sărbătorile '■C răciunuilud 1), iar -în cea­
suri de avânt liric m urm urând, ca orice
tânăr, sfioase şoapte -în versuri, cărora nu
le era dat să vadă lum ina tiparului, căci,
după propria lui m ărturisire, din tot ce a
scris până la vârsta de 25 de ani, nim ic
i n’ia păstrait, pentrucă n’a m eritat de loc2).
T otuş au fost aceste încercări preludiul m o­
dest al unei activităţ i serioase şi im pună­
toare, ce avea -să urm eze în curând.
D upă term inarea cursului sem inarial n ’a
alergat să se -căpătuiască 'în vre-o parohie cu
venite m ari şi eclejie largă, cum făceau şi
fac cei m ai m ulţ i absolvenţ i de teologie
până în ziua de azi. N u; ci el a răm as în
B laj, unde la liceul de acolo i-s’a încredin-

J) Cf. „Transilvania” 1870, N r. 11. FEDCBA

-) Cf. „Transilvania” 1870, N r. 12, nota 2. Ex­
cepţ ie fac totus versurile întitulate: înstrăinaţ ii,
scrise de jBariţ iu la 1835 şi pu-blicate m ai târziu 7
i (la 1838) în .„Foaia literară” din B raşov.

- 8 —
ţ at catedra de fizică, pe care însă nu era
s’o ţ ină m ai m ult de un an, căci altă che­
m are, in alt oraş, a fost rânduită să-i des­
chidă lui B ariiţ iu teren pentru o m uncă m ai
îm belşugată şi m ai binefăcătoare. Ca sem i­
narist fusese B ariţ iu chem at în două rân­
duri la B raşov pentru a da instrucţ ie unor
băieţ i de neguţ ători fruntaşi de acolo. El
înţ elese curând im portanţ a B raşovului ca
centru cultural rom ânesc, cum fusese pe
vrem uri şi avea să devină acum iarăş.
A observat aci la m ulţ i un neastâm părat
dor de lum inare şi procopsinţ ă, lucru, ca-
re-1 îndeam nă să adreseze, la 1835, B raşo­
venilor un m ejm oriu întitulat „D isertaţ ie
despre şcoli, pentru toţ i credincioşii de le­
gea grecească din B raşov”, în care cu glas
profetic spune, că „R om ânii peste puţ in
fi cunoscuţ i de naţ ie” şi sem nalând cea
vor ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
m ai neiertătoare trebuinţ ă a tim pului, ex­
clam ă: „Şcoli, şcoli, bărbaţ i braşoveni”!
G lasul lui află ascultare. Peste un ân
neguţ ătorii din B raşov îl invită ca profe­
sor la o şcoală, căreia toate îi liipsiau. El

•*rr 9
? qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

prim i chem area şi veni la B raşov, cu gândul

însă, că peste vrem e se va reîntoarce totuş
■ la slujba preoţ ească, pentru care se pregă­
tise. La 1836 deschise 'şcoala rom ânească
din cetatea B raşovului num ai cu 12 elevi,
dar acest num ăr spori repede la 80 aşa, că
în acel aş an trebui să-i vină ca ajutor un alt
sem inarist din B laj, A ndrei M urăşan, în­
cruntatul cântăreţ , de m ai târziu, al dorin­
ţ elor noastre seculare. Cu ajutorul acestuia
organiză , şi conduse B ari'ţ iu şcoala, în ser­
viciul căreia nu avea să răm ână m ultă
vrem e. Căci curând, după sosirea lui la
B raşov, un drum nou se deschide vieţ ii sale,
un drum greu şi prea puţ in um blat, pe care
înaintea lui B ari'ţ iu nici un R om ân ardelean
şi după el (foarte puţ ini l-au putut străbate
cu atâta cinste şi ispravă.
ţ In cartea sorţ ii nu era scris, ca glasul
lui B ariţ iu să se piarză «în fum ul de tă­
i
m âie al cutărei bisericuţ e de pe Târnave,
?
nici în colbul, care rugineşte şi ucide cu­
rând, al «şcolii. U n am von, o catedră ar fi
fost locuri cam înguste pentru acel belşug ZYXWV

*■ b “ JIHGFEDCBA
JQ
 ■

.)qponml
do energie, care sal aşi ui a în inim a lui, pre­
destina ndu-1 astfel a m unci pentru o che­
m are m ai înaltă şi m ai grea. N u duhovnic
al unei parohii eu câteva sute de suflete, nu
profesor de fdzieă ori de ştiinţ e com erciale,
ci un dascăl al tuturora, m arele 'dascăl al
neam ului şi al vrem ii sale: iată ce era să
devină acel G heorghe B ariţ iu, căruia i-s’a
zi s — şi nu fără m erit — N estorul zi ari­
sticei noastre.
Să Aredem , pentruce i-s’a dat acest num e.

III.
Z iaristica, în gradul desvoltării sale de
azi, e unul 'dintre cei m ai im portanţ i fac­
tori ai educaţ iei culturale, politice şi sociale;
e o şcoală puternică şi extinsă, în care toţ i cei
chem aţ i pot şi trebuie să dea învăţ ături, pe
cari a le prim i şi urm a ar fi de datorinţ a
cetitorilor.
C a orice instituţ ie socială, 'ziaristica
naşte şi ea din anum ite trebuinţ e şi este
m ai com plicată ori m ai prim itivă, după
cum e treapta de cultură a statului sau a

— 11 -
 !qpo

poporului, în slujba căruia se afla. P ornind

din m odeste începuturi, şi m enite a satis­
face m ai m ult unor trebuinţ e politice, zia­
rele s’au desvoltat, cam anevoie, luptând
cu apăsarea cenzurei şi cu diiferite alte ob­
stacole. M ai târziu au început a îîm brăţ işa
din ce în ce m ai m ulte ram uri ale m uncii
şi culturii om eneşti, până când au ajuns a
fi organism e indispensabile şi factori de o
im portanţ ă hotărâtoare în vieaţ a popoarelor. ZYXW
îi:

P e terenul ziaristicei rom âneşti-ardelene

cu drept cuvânt se poate spune, că B ariţ iu
a fost un deschizător de cale. E l a dat cu­
i* '

j prins serios şi form ă acceptabilă, ol a croit

direcţ ia, ce avea să urm eze această ziari­
stică, dacă ţ intea să devină o adevărată
şcoală, o binefacere pentru popor.
I ;
Z iare rom âneşti au m ai apărut şi
înainte de B ariţ iu, pentru R om ânii din
A rdeal <şi U ngaria, fără ca însă apariţ ia
, ori apunerea lor să fi lăsat vr’o urm ă du­
: ;
rabilă şi lum inoasă. P rim ele începuturi ale
ziaristicei noastre datează din ultim ul de-
I*

— 12 —

;
ceniu a] secolului X V III. E le pornesc clin
Sibiiu, dela vestitul FEDCBA
loaai Molnăr-Piucty'iu
do M iillcrsheim „doftor de legi şi profesor
de tăm ăduirea ochilor”, care în trei rânduri
a cercat să scoată o foaie rom ânească, dar
totdeauna i-s’au pus piedeci de neînvins1).
M ai târziu un editor şi răspândi tor al căr­
ţ ilor rom âneşti: Zahar.ie iC arcalechi, cercă
la anul 1821, fără isbândă, editarea unei
reviste, care sa apară de două ori pe an sub
titlul „B iblioteca rom ânească” şi cu un pro­
gram , în care, pe lângă m ulte alte lucruri
folositoare, se accentua Îndeosebi necesita­
tea cunoşti aţ elor istorico. C u încercarea
aceasta idbuti C arcalechi abia la 1829, când
interesul pentru ziare rom âneşti pare a fi
fost destul de m are, căci „B iblioteca rom â­
nească” avea «în 1830 un num ăr frum os de
cetitori (1000). Peste alţ i 7 ani, la 1837, în-

t) Cf. Jakab Elek: „A z ertl61yi hirlapiroilalom

tort6netc 1848-ii?” si II. Cliendi: „începuturile
ziaristicei noastre (1789— 1795)”.
2) Cf. C om unicarea directorului V irgil O niţ iu
în „Transilvania” 1905 pag. 12.ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDC

— 1 3 — ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFE
f

T i ■ *;
» qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
y '

t
:
i
cope să apară în B raşov o gazetă rom ânească Fj
« „Foaia D um inecii'53), pe care o redacta i
i 1
Ioan B ar ac, translatorul senatului braişo- /
vean, -cu cheltuiala neguţ ătorului R adu
O rghidan.
Foaia pornise bine şi devenise chiar la
t
i
îpeeput foarte populară. In prim ul pătrar
ăl anului avea 800 abonaţ i, num ăr care a
. scă-zut în o jum ătate de an la 150. Scăderea
aceasta rapidă nu se poate explica decât
prin cuprinsul foii, care aducea o lectură
■
. cu totul nepotrivită. A necdote, zaharicale
: i
rom antice., istorioare de tot felul şi ilustraţ ii
ciudate se reproduceau dintr’o foaie nem ­
ţ ească, Pfennigm agazin, Ce apărea la L ipsea
şi era m enită a satisface trebuinţ ele bur-
i
ghezim ei, adecă ale unei clase de oam eni
:
care la noi nu exista. Proza incoloră şi dul- ZYXW
!
■

î) „Foaia D um inecii spre înm ulţ irea cei de

s
obşte folositoare cunoştinţ e, alcătuita de o so-
ţ ietate a celor învăţ aţ i, se iveşte în toată Sâm ­
băta cu slobozenia celor m ai m ari ...tiparul lui
t
•loan G ott în B raşov, preţ ul 2 fl. în argint”...
A cesta era titlul foii.

14 —
:: i ■

r
ceagă, care dădea coloritul general al foii,
num ai ifci-colo era îm pestriţ ată cu câte un
articolaş m ai de actualitate ori m ai de iu­
te res1) şi cu poezioare — câ-t de şubrede şi
acestea — eşite din peana lui B arac2). V ă­
zând editorul că „Foaia D um inecii” o să-i
aducă pagubă, se înţ elese cu tipograful G ott,
să cerce -şi cu o foaie politică, poate ar fi
interesul publicului m ai m are pentru acea­
sta. Invitară pe tânărul profesor B ariţ iu,
să prim ească redactarea. A şa apăru în vara
anului 1837 „Foaia de săptăm ână”, dar

*) A şa d. x>. în N r. 6 se dă: „B iograficescul

schiţ sau descrierea scoasă din. vieata grofului
A darn R evitki” — iar în N r. 11 se scrie: „Pentru
idile”, arătdndu-se, „în ce chip s’a făcut această
m ăiestrie poeticească”...
2) N r. 1 d. p. se încheie cu urm ătoarele 6
versuri:
„Era ca să se m ai pue
A icea o grăm ădue
D e idei ce s’au făcut;
Insă în cea urm ătoare
V or fi §i m ai poftitoare,
Căci aici n’au încăput! ZYXWVUTSRQPONMLKJ

- 15 -

i
 I, qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

1: ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
num ai an -doi num eri, că'oi lipsindu-i perm i­
siunea dela guvern, fu sistată im ediat. B a-
i i
riţ iu însă nu voia sa lase lucrul baltă. T i- F
j
f
pograful Ioan G ott a^vea încă dela anul j
1834 perm isiune de a tipăisi foi politice în/
lim ba germ ană şi m aghiară. In tipografia
lui aparea „Siebenbiirger W oehenblatt” cţ b
două ori uşi „B laetter fiir G eist, G em uth uir/d
L iteratul*” odată pe săptăm ână. /
A cum la .insistenţ a lui B ariţ iu, de sigur,
îndată după sistarea „F oii de săptăm ână”
în 24 Iulie 1837 cere G btt perm isiune şi
pentru o foaie politică în lim ba rom ână,
lucru, care peste 9 luni abia, i-se per m/i te
cu condiţ ia, ca din fiecare num ăr să tri­
m ită câte un exem plar cancelariei aulice
.i transilvane >şi să observe strict legile c■ en-
zurei. D ar ei înainte de a prim i încuviin ­
ţ area, care sosi abia în M artie 1838, un Ia­
X
nuarie acelaş an, îndată dupăce apuse „Foaia
.
■> t.
D um inecii”, începură a publica o „Foaie
literară”, pentru care nu se cerea concesiune
şi căreia peste o jum ătate de an, probabil
i" .
*. I după m odelul celei nem ţ eşti, îi dădură nu-

- 16 -
i
/
•; y
îj-i .
m ele de „Foaia pentru m inte, inim ă şi li­
teratură”1).
In sfârşit la 15 M artie 1838 apăru şi
prim ul (num ăr din „G azeta de T ransilvania”.
IV .
A ceasta e geneza prim elor fol roraâneşti-
ardelene, cari aveau să pătrundă în cercu­
rile largi ale publicului rom ânesc, desfă-
când vălul de înt-unerec, ce îl copilaşi a şi
îm prăştiind dosorientarea, în care orbecăiau
cu toţ ii. D ar unde era acel public ? O ri dacă
li'psia, cine avea să-l creeze? C e pregătiri
avea, ce scopuri urm ăria acela, care se apuca
de una dintre cele m ai însem nate problem e
culturale şi socdale?
U n public rom ânesc, la care să fi putut
conta cu siguranţ ă, pe care să-şi fi putut
întem eia existenţ a o gazetă, aici în adevăr
nu era.
«Ceice vor fi sim ţ it trebuinţ a unei ga­
zete pentru a fi în curat cu întâm plările

i) Cf. „Foaia pentru 'm inte, inim ă şi lite­

ratură”, A nul 1838, scm osbruil II N r. 1 (2 Iulie). ZYXWVUT

— 17 — 2
I

qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
■ <>

din ţ ară şi din străinătate, erau puţ inii

oam eni eu şcoală şi de obicei — ceeace tre­
!
buie accentuat — cu şcoală străină. A ceştia
*
îşi puteau cu .înlesnire îndestuli trebuinţ ele

.3
1 lor, din cutare gazetă nem ţ ească sau ungu­
rească. O preoţ im e cu înaltă cultură ori o
clasă m ijlocie form ată - nu aveam . Iar stra­
turile adânci şi largi ale poporului, — pe
‘î
o'bidirea şi m unca cărora se întem eia în­ I

f.' treaga cetăţ uie de privilegii nem eşeşti —

r
i se afla îin o tristă stare de neştiinţ ă, pe
•w
! ' ■,
cea m ai prim itivă treaptă a culturii inte­ r
lectuale. Căci de ţ ăranul rom ân nim e nu :;
cercase a se apropia în alt chip, decât pentru
.1
a lua zăciuiala din roada m uncii lui şi pen­
tru a-i dijm ui tot avutul. N ici o rază nu
V putea să-i picure în suflet, ca să-l lum i­
neze. La deşteptarea lui prin şcoli se vor
fi gândit destul cei cu durere şi cu tragere
de inim ă pentru popor, dar lucrul acesta
a fost m ultă vrem e eu neputinţ ă într’o ţ ara, j
• s! unde foarte cu greu s’au deschis uşile
şcolii pentru o sam ă de oam eni, aproape
I pentru un întreg popor. D e pe la m ijlocul ZYXW

— 18 -
• *
!FEDCBA
X
I
 veacului al X V III-lea, insă, lucrurile încep
a se schim ba -în-câtva spre bine. Se deschid
şcolile cele m ari din B laj, cărora abia peste
o sută de ani era să le urm eze altele, tot
atât de m ari, cele dela B raşov.
P rin acelea se putu crea totuş un m ic
contingent de oam eni doritori de carte ro­
m ânească. D ar B ariţ iu nu putea să se gân­
dească aium ai la acest num ăr m ic de învă­
ţ aţ i, căci inim a lui sângera pentru cei m ulţ i,
aflându-se în întunerec şi în um ilinţ ă. Iar
de altă parte se m ai gândi a şi la cei ce ridi-
cândujse prin cultură, erau pe cale de a
, se înstrăina de tulpina neam ului lor. N ici
pe aceştia, ale căror aşteptări • erau m ai
grele de îm plinit, n’ar fi voit să-i piarză.
D eci prin foile sale, B ariţ iu ţ intea să inau­
gureze un proces de frăm ântare şi înche­
gare a diferitelor elem ente, între cari stă-
. teau încă deschise prăpăstiile atât de m ari
şi deschilinirile icuite de veacuri. Foile lui
trebuiau să devină o şcoala pentru toţ i:
să-i ridice pe cei um iliţ i şi înapoiaţ i în
cultură, lum inându-le întunerecul m inţ ii, ZYXWVUT

— 1.9 — 2*
IqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
I
1 & •ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
î !
• i1. dar an a-celaş tim p să-i m ulţ ăm ească şi pe
X
iJIHGFEDCBA cei .m ai m aintaţ i -şi să-i facă a-şi iubi şi
cinsti neam ul pe aceia, cărora valurile ci­
vilizaţ iei ' am eninţ au a le ruipe orice legă­
tură organică cu ai' lor...
Şi când luă asupra sa această sarcină
t
• grea, când se hotărî a se cobor.î din îm pă­
i răţ ia eontem plaţ iunilor platonice pe tere­
-ilf
 . nul faptelor bărbăteşti, era abia un tânăr
de 26 ani, căruia îi. lipsi au, fireşte, expe­
K v rienţ ele vieţ ii şi cunoştinţ ele practice
despre lum e. Toată pregătirea lui nu putea
'
fi alta decât aceea, pe care i-o dăduseră
şcolile din C luj cu cele din B laj, înm ulţ ită
V
încâtva prin propria lui diliginţ ă şi prin ex­
. f
perienţ a celor 2. ani de profesură. D ar dacă
:j>! îi lipsiau acestea, dispunea în schim b de
H :.
u■ alte daruri fireşti, 'm ult m ai însem nate,
cari aveau să-i aducă, peste vrem e, deplina
ii i; isbândă a visurilor lui din tinereţ e. N u îi
Tipsia m intea agera, sufletul m are de R o­
j;
m ân, o voinţ ă de fier şi o nem ărginită în­
6' credere în puterea de vieaţ ă şi destoinicia
-V ■
culturală a neam ului, din care făcea parte. FED
Ch
— 20 —

W - '
 înarm at cu aceste calităţ i m ari, curând
avea să câştige încrederea tuturor oam eni­
lor de biine, cari uu înt, arzi ară a-i oferi
tot sprijinul, ce îl m erita. A şa se adre­
sează B ard ţ iu, încă în cursul prim ului an
de gazetărie, către căpetenia de ipe atunci
a scriitorilor rom âni, către Io.an E liade R ă- 7
d tul eseu cerându-i în două rânduri infor­
m aţ ii atât eu privire la starea literaturii
rom âne, cât şi Qa m ersul afacerilor poli­
i :rJ
tice din principate. E liade îi răspunde în ' v

24 N oenrvrie acelaş an, dându-i lăm uririle

de lipsă.
C u aceasta se face începutul com uni­
cărilor prin scrisori, întâlniri şi convorbiri
prietineşti între B ariţ iu şi cei m ai do seam ă
scriitori din principate, nutrind cu toţ ii cele
m ai bune sentim ente pentru lum inătorul
dela B raşov, pe care îl preţ uiau vrednic de
tot sprijinul şi de toată prietenia lor, dacă
nu din alt m otiv, şi num ai în vederea m a­
relui serviciu şi a jertfelor, pe cari acesta
începuse a le aduce pentru înaintarea R o­
m ânilor ardeleni. loan M aiorescu spune ZYXWVUTS

- 21 —
!
 9fqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

clar, care a fost m otivul prieteniei lud cu

B ariţ .iu. „T em eiul de adevărata prietenie
cu tine — scrie M aiorescu1) — îm i era
dragostea şi silinţ a ta către lum inarea nea­
m ului nostru. P ână ce tu vei răm ânea acel
care eşti acum către neam ul tău, îţ i sunt
prietin”.
M om entul, când începe B ariţ .iu a îm ­
părtăşi conaţ ionalilor săi necesitatea unei
educaţ ii politice şi culturale rom âneşti, era
cum nu se poate m ai potrivit. G lasul bim -‘
puliti chem a pe toţ i deopotrivă, să se pre­
gătească pentru schim bările şi prefacerile,
ce aveau să urineze. Şi când cei din ju r toţ i
înaintau cu paşi grăbiţ i, num ai R om ânul
să fie stat locului ? C ând în ţ ară şi în străi­
nătate pretutindenea se si'inţ ia o fierbere,
• \ ■
o m işcare vie şi im petuoasă, era prea ne­
ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
FEDCBA
: ! cesar să vie cineva, care să aibă dragostea
il şi putinţ a de a da şi R om ânilor um briţ i
>41: JIHGFEDCBA

I prin văile C arpaţ ilor, desluşiri asupra în-

r 1) Cf. „Tribuna Poporului” din A rad, anul

I V II. N r.-ul 49.

— 22 —
V.

I
 tâm plarilor vrem ii şi îndrum ările de lipsă,
cum aveau ei să-şi întocm ească 'lucrurile,
_ ca ziua cea m are, ce avea să sosească în
.curând, «ziua cea de judecată şi de răs­
plată, să nu-i găsească în com plectă neştire
= şi desorientare.
Scopul principal era trezirea poporului
la vieaţ ă naţ ionala, iar m ijloacele prin
cari cerca să se apropie de acest scop, erau
graiul rom ânesc, răspândirea gustului de
cetire şi desvoltarea interesului pentru
toate chestiunile publice rom âneşti. ‘C ând
sosi dela locurile m ai înalte perm isiunea
pentru ‘foaia politică, B ariţ .iu văzându-se
ajuns la putinţ a săvârşirii planurilor sale
de redeşteptare şi edificare a poporului, a
fost cuprins de bucurie fără m argini. „Su­
flete al .m eu — exclam ă el în N r. 1 al G azetei
— găteşte a-ţ i vărsa toate sentim entele cele
m ai m ulţ um itoare înaintea prea bunului
nostru suveran şi părinte F erdinand I-lea.
O h! dar ele m ă năpădesc prea m ulte deo­
dată şi tocm ai prin aceasta îm i precurm ă
cuvântarea şi-m i înăduşe graiul... ZYXWVUTSRQPON

- 23 -
L qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
V ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
£ JIHGFEDCBA
r■
„...L ăţ irea ştiinţ elor şi a ‘cunoştinţ elor
r îm părtăşirea ideilor la toate plasele de oa­
; ‘
m eni! 'strigă astăzi toate naţ iile, toate stă­
pânirile cele înţ elepte şi părinteşti; m ij­
.

r loacele la acestea -sunit cărţ ile, literatura,

scrierile periodice lăţ ite şi •propovăduite la
toţ i. N ouă acestea ne lipsia; iată că ni s’au

r-
;r
dat şi ni s’au dat atunci, când celelalte naţ ii
cu noi îm preună locuitoare, încă au ajuns
i . să cunoască, cum că lum inarea «şi desvolvi-
rea ideilor unui popor, cum este al nostru,
poate să-l pue în stare a contribui fiziceşte
şi m oraliceşte la fericirea patriei, în tr’a
căruia sân ne-am născut «şi ne hrănim ... Şi
acum a cine va m ai îndrăzni a zice, cum că
HFEDCBA noi sub părinteasca ocrotire a m ăritei case
■ r> austriaco avem vr’o piedecă din afară »în
cultivarea noastră? N u sunt altele, decât
acelea, cari noi singuri fără ajutorul altora
Sf le putem şi suntem datori a le ridica şi da
a'
■
m iîutr’o parte”. Iar -în acdlaş an-ti col, la alt Ioc:
-j ,-
„Sărăcia o ar pricinui cineva de cea m ai
kn m are piedecă a sporirei noastre. E ste aşa;,
If dar oare unde '&e află om ul acela, care du-

S - 24 -
f
r
ir
fi
/
iZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFE
ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
qponmlkjihgfedcbaZ 4 ' ..

V
5 A * .. ■ JIHGFEDCBA
T '
pace chel tui eştff^.jum e pentru trupul său,
sa nu-şi ţ ie dri& ul vrednic de 2— 3 galbeni,
-• care ar avea să-i jertfească pe cărţ i şi pe
alte m ijloace trebuincioase spre înm ulţ irea
cunoştinţ elor şi poleirea sa... M onarhul şi
com patrioţ ii noştri nu ştiu ce bine m ai m are
ne-ar putea face în ziua de astăzi, decât că
Ini se dă voie slobodă a ne lupta şi a păşi
către lum inarea noastră pe toate căile, cari
: sunt deschise şi înaintea altor neam uri. Cu
:
. toţ ii ştiu şi pricep, cum că renaşterea unei
naţ ii pe o cale m ai uşoară şi m ai scurtă
nu este altfel cu putinţ ă, decât prim însăşi
lucrarea şi îm bogăţ irea linnbei şi a litera?
turei sale. La aceste să se dea sbor neîm ­
piedecat şi moi suntem scăpaţ i de întune­
cim e. Toate alte m ijloace sunt nesigure şi
înşelătoare. N egreşit, că o lim bă străină, o
m aşteră oricare, rău ne va hrăni”. D ar dacă
s’ar afla careva de părere, că „novele poli-
ticeşti pociu să cetesc cu m ult m ai bine
în lim bi străine”, unuia ca acesta îi spune
B ari'ţ iu, că acelea „nu sunt scrise în inte­
resul şi am ăsurat trebuinţ elor R om ânului,

— 25 —
 ■

•vi ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
V ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
v 1 qponmlkjIihgfed
'?■
căci fieştecare trage foc ţ ţ sa> FED
^ 11 n
străin um scrie în lim ba '^ym ânea'scă, cu
atât m ai puţ in 'în duhul rom ânesc; un

¥J străin, de-ar fi lîm ţ eleptnl înţ elepţ ilor,

m opolitul cosm opoliţ ilor, nu cunoaşte
cos­
scă­
1
ii t
derile noastre, nu le sim te pe acelea, prin

I i urm are nici <nu «ştie descrie m ijloacele aju-

i
-,1 tatoare”.
In felul acesta lăm urit ştia zugrăvi B a-
riţ iu, chiar la începutul carierii sale de
(
gazetar, tabloul situaţ iei, arătând cea m ai
nim erită cale spre m ântuire, care era şi
% este aceea a ‘l ucrării cu m im tea, a luptei cu
arm ele culturii. U n program hotărît nu* se
f; dă şi nici nu se putea da, căci nu se ştiia
anum e pentru cine se vor scrie acele foi1).
’ r

■ Lf- /

IX
h -
i) Foile trebuiau scrise într’adevăr „pentru
m ulte plase de oam eni”. Pentru a putea cu- -
î i noaste, cât de diferite erau aşteptările unora
şi altora, sunt interesante scrisorile publicate de
B ari tiu în prim ii doi num eri ni „Foii literare”

îl: şi despre cari el spune, că ar fi sosit la redac­

ţ ie din public. (Totuş credem a nu greşi bănuin-
du-le isvorîte din cliiar peana lui B aritiu, col
puţ in unele dintre ele.)

— 26 —

J
41 V -:
2qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
D ar parale reproduse m ai sus din am inti­
tul articol, nu vor lă»a pe nim enea m ne­
dum erire asupra scopului, pentru care ho­
it ainîse ol a m unci şi a se jertfi. C reştere
rom âneasca, cultură naţ ională, cum s’ar

„Scrisoarea unui bărbat serios” cerc: „D ă-ne

nouă d-ta (dle R edactor) pe cea m ai plină de
învăţ ătură din toate povestirile, Istoria, fără nici
o podoabă sau m odă, singur adevărul cel istori­
cesc sim plu şi frum os să o înfrum seteze; adă-ne
descrieri de vieţ ile bărbaţ ilor celor m ari, din
veacurile vechi, precum şi cele m ai <de apoi;
...noi tocm ai acum avem trebuinţ ă de pilde, de
cari m inunăndif-ne să le şi urm ăm ; — cruţ a
rogu-te gustul duhului nostru, nu ne face greaţ ă
cu zaharicale rom antice, dă-ne o hrană m ai să­
nătoasă , şi m ai îm puteritoarc”!
„U n um orist” ar dori vioiciune şi .lucruri în­
veselitoare „pentru lucruri ştienţ ifico să îngri-
jască sistem aticii şi profesorii, iar de supărări
şi neplăceri să îngrijească soartea; ei să i-se
scurgă ochii”...
„O doam nă boerească” cere litere latineşti,
„cari ar sta m ai bine pe toaleta noastră”. ,
In „scrisoarea unui cuprins de iubirea lite­
raturii” se zice: „Foile d-v. sa slujească de
m ijlocitoare între deosebitele dialecturi, să pă- ZYXWVUTS

— 27 —
zice azi, era •lozinca, pc caro n’o putea ti-
pari în fruiiltea foilor sale drept -program ,
dar a isbutit, pe lângă adm irabila lua stă­
ruinţ ă, a o strecura pe nesim ţ ite în sufletul
cetitorilor săi.

zeasca toţ i paşii, ce se fac în literatura rom â­

nească”.
„Scrisoarea unui duh .frum os” cere „soneturi,
ode, versuri galante, traduceri sănătoase, înştiin­
i
ţ ări şi 'critici asupra productelor poetice străine”.
„Scrisoarea unei dem oasele sau coconite”
cuprinde urm ătoarea dorinţ ă aşternută în ver­
:
suri dem ne de cuprinsul .şi de autricea lor:
i
:
„Eu aş petrece într’o ţ ară*de fantasii, ■ Z
U nde-am iroasă flori rom antico m ii de m ii; i
U nde ’nifloresc istorii-şi novele de dor, .
U nde joacă feţ e trandafiri de am or
U nde se plim ibă visuri dulci în sus şi ’n jos, .
U nde peţ itorul este .înigrijat şi doios.
In scurt eu aş ceti istorii şi novele, i
I
•Care ne spun de căsătorii fără jele”...
„U n patriot” cere ca ifoaia „să nu fie un loc
de repaus pentru cei bolnavi de m inte, ci un
m agazin de idei sănătoase”.
„U n negustor şi. econom” scrie: „eu voiu să
auz de an -m ănos şi sterp, dc secetă, roada bum ­
bacului şi a urezului... foaia d-v. ar fi să o ho-

- 28 —
 B ariţ iu îşi dădea perfect seam a de greu­
tăţ ile, cu cari avea să lupte la început şi
cari erau m uîlte şi m ari, atât cele dinlăun­ x
i
tru, cât şi cele din afară. între aceste din
urm ă un obstacol de aieînlăturat, era cen­
i
zura-, acest aprig ’dujm an secular al tipa­
rului, al cugetării şi al cuvântului liber,
l
care iprin tipar cerca să-şi 'deschidă cale la
auzul m ulţ im ii .C a o sabie a lui D ainocle,
atârna această m ăsură de reprim are şi nesi­ I
guranţ ă asupra editorilor şi redactorilor.

tăreşti num ai pentru folosul nostru.. învăţ aţ ii

cetesc .destule cărţ i în lim ibi străine”.
Iar de încheiere urm ează îndoiala, exprim ată
prin pretinsa scrisoare a „unui bătrân” sceptic,
care se tem e, că redactorul se va băga în chel­
tuieli zadarnice .şi term ină exclam ând: „U nde
o s’o m ai scoată .şi B ucureştenii ăia, cari vă
' băgară fum uri nouă în cap”!
B aritiu, cercând a da un program pentru
foaie, prom ite, că va ţ inea seam ă de pofta abo­
naţ ilor. „Insă scopul cel de că.petenie nu-1 vom
pierde din ochi; cele ce sunt R om ânilor de nea­
părată trebuinţ ă vor precum păni pe cele folo­
sitoare sau num ai desfătătoare”...

— 29 —
 E i trebuiau sa se m ărginească la registru- _
rea seaca a -câtorva întâm plări, pe cari —
dacă erau în legătură cu actualitatea locală, |
■ politică -— nu erau iertaţ i a le însoţ i cu t
nici un fel de observare. Indată-ce s’ar fi
încum ătat a exprim a o părere m ai liberă,
a critica deadreptul o stare rea de lucruri, - _
existenţ a foii era am eninţ ată, chiar şi pen- s
tru lucrurile cele m ai inofensive. Şi foile |
lui B ariţ iu prim iră chiar din botez, drept ^
naşi, doi cenzori, uri Sas şi un M aghiar. ■

1
îşi poate închipui oricine, câtă nelinişte \
F
«pricinuia aceaisită situaţ ie între Scylla şi |
C haribdys şi de câtă precauţ iune avea B a­ 1J
riţ iu trebuinţ ă, pentru a.evita orice cioc­ li
1: ;■ nii e, care ar fi putut aduce sistarea G aze- 8i
vi
Lei, ori chiar totala zădărnicire a întreprin­
de ii culturale.' D e aceea în cei dintâi ani •!
ai foilor lui nu vom întâlni, decât nn ton *
/ foarte m oderat; nici nu se -putea altfel. In s
G azetă ce «sili-a a îm părtăşi, pe cât se putea ■

„esenţ a întâm plărilor veacului”, iar în ccea- l

m. •
sr./ _ lai ta in „Foaia pem itru m inte, inim ă şi li­
WL teratura” căuta „a m ulţ um i m ai m ult tre-
-
1
— 30 — *
V / ^
V ’
-
= qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
'

=
buinţ ele cele neapărate ale .naţ iei sale”.
(A daos la N r. 42 al G azetei din 1841.)
G azeta nu cuprindea la început, -decât
!
- ştirile din T ransilvani-a şi U ngaria, apoi pe ••
cele din principate, iaT la urm ă şi altele,
cari veniau din toată lum ea. D ela o vrem e
t
însă începe a -p rem ite acestor ştiri şi' câte
un articol de fond, căruia i-se. zicea arti­
col începător1).
N ecesitatea acestor articoli începători o t
m otivează m ai târziu astfel: „M ulţ i oam eni,
cari nu voiesc a se despărţ i ni-ci deeum de
- 'trebile cele târîşe, ale vieţ ii de toate zilele,
când li-se întâm plă a ceti vr’un lucru ceva
m ai serios decât veştile din uliţ i, ei nepri-
* cepându-1 zic, că sunt „nim icuri”, pen tracă,
în capetele lor nu încape nim ic. M ulţ i iarăş
sunt de aceea părere, că îm tr’un jurnal ar
trebui sa se afle num ai iacă aşa, ştiri fa-

i A şa tratează în N r. 42 al anului 1839, „Pu­

ţ ine idei despre negoţ ul «şi econom ia U ngariei, FEDCBA
, Transilvaniei >şi a ţ ărilor vecine rom ”, an N r.
18 anul 1840 scrie idesprc „C auza oirenală”, N r.
10— 1841 „despre căsătoriile m ixte” etc.

— 31 —
 V'l JIHGFEDCBA
' v.\
j ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
r buloase, com edioase, m incinoase, ca să te
& ţ ii de foaie, când le ceteşti, iar nu- lucruri
m ai cu m ăduvă, -dătătoare de vreo învăţ ă­
tură folositoare şi deschizătoare de m ulţ i
fj ochi 'sufleteşti bătuţ i de prietenii întuneri­
ir
■fu *
cului cu orbire vecinică...”1).
ii D e aceea prom ite B ariţ iu, că va da de
y
4
aci (înainte îm fruntea G azetei m ai a’deseori
„unele discursuri, disertaţ ii, desbateri m ai

bî -
£ : lunguşoare, m ai vârtos politice. P entru ce
num ai noi B om ânii să răm ânem şi pe vii­

In tor tot leneşi de a cugeta ceva m ai m ult,

a ne încorda şi a ne ageri puterile m inţ ii ?

r i
FEDCBA
P entru ce să aşteptăm spre m ulta noastră
ruşine, ca tot alţ ii să ne poarte lum ina

L%
ştiinţ elor (înaintea noastră?” Iar la alt loc:
„A şa este, că ne va fi ruşine' a ne lăsa
eh în voia u nsitei şi a orbului fatalism . N oi
, m ai m ult decât ceilalţ i, iubiţ ii m ei fraţ i,
14 avem cea m ai strânsă datorinţ ă, a ne folosi
de ştiinţ ele scoase -de alţ ii la lum ină şi a
§ ' • trage din aceleaşi elem ente ide vieaţ ă pe vii- ZYX
’J-r
ti *) A rt. încep. G azeta 1844 N r. 5.

M. — 32 —

=>
 5
î Z
tor. D eschideţ i istoria şi veţ i vedea, ca ;q

m unţ ii, văile şi câm piile D aciei dela înce­

putul neam urilor păm ântului şi până astăzi
fost totdeauna m ai puţ in lum inate, decât
au JIHGFEDCBA
alte ţ ări europene. D ela noi cei de acum •î
se cere răspândirea lum inei ‘în aceste ţ ări;
i
sau dacă noi ne vom lenevi, vor veni alţ ii
i
şi noi vom plăti foarte scum p cheltuiala
ospăţ ului, adecă eu vieaţ a”. (G azeta 1844
N r. 11.)
Iu aceşti articoli B ariţ iu sem nalează
i
m ultele scăderi şi lipsuri, de cari sufere
i ;
R om ânul. îşi îndreaptă privirea asupra tu­
I
turor claselor de oam eni; pe preot şi pe i
învăţ ător, ca -şi pe neguţ ător, industriaş ori
plugar — pe toţ i deopotrivă îi îndeam nă
la m uncă stăruitoare şi la îm plinirea cu
cinste a datorinţ elor naţ ionale şi cetăţ eneşti.
Scrisul lui e adesea glas de aspră m ustrare
pentru cei în trândăvie şi puternică chem are
spre cărările îndreptării. — D ar dorinţ a
fierbinte de îndreptare şi stăruinţ ele lui
B ariţ iu le privi au cu ochi duşm ănoşi aceia,
cari aveau înldestulitor m otiv de a se tem e,

— 33 —
4 3

IIB T '"
y 11qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
811ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
FEDCBA
ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
i
5:

r ca prin ridicarea- R om ânilor la o stare m ai

om enească, se surpă tem elia bunăstării lor
m ateriale şi li-se prăbuşeşte cetăţ uia privi­
f legiilor politice. In ocbii lor B ariţ iu era

i
i;
privit ca un tulburător al păcii şi ordinei
puiblice, câm d îndem na pe R om âni la m unpă
şi la câştigarea de „averi stătătoare, m oşii”.
U n consilier din ‘C luj, iSom lai, oare era
suprarevizor de ziare, nu s’a isfiit a-i spune
lui B ariţ iu, că prin foile lui propagă co­
m unism ul1), căci legile ţ ării nu perm it ca

3) îm potriva acestei învinuiri protestă B ari-

¥/ tiu necontenit prin scrisul său, (cf. art.) „R o- .
m ânii nu sunt com unişti” în Foaia pentru m inte
1848, N r. 49) iar în „Părţ i alese din istoria T ran­
fii silvaniei” voi. II ip. 60, o zugrăveşte astfel:
1
i".
„Rom ânii nici din num e nu cunoşteau, ce este
com unism ul; vrăjm aşii lor însă îi deteră defi­
& ni tiunea; o bivoliţ ă zălogită .de către o com ună
f; dela un popă luteran fu baptizată com unism ;
requizitiunile .m ilitari im puse chiar de cătră co­
;n m andanţ i, com unism ; lem ne tăiate din vre-o
pădure în acea iarnă (1848— 9) foarte aspră, în

f;
JH ;.*
decursul răsboiului spre a se încălzi şi soldaţ ii
aproape .degeraţ i, tot com unism ; câte un pro-

V■ * ■»
— 34 —
 V alahii să aibă <şi ei proprietăţ i de păm ânt.
D ar se aflau chiar printre boierii din prin­
cipate m ulţ i, cari făceau tuturor R om âni­
lor ardeleni cap de acuzaţ ie din această
nevinovată pornire spre bine, a cărei ţ intă
nu era alta decât, ea ţ ăranul rom ân, făcân-
du-şi rost de o sforicică două de m oşie, să-şi
poată -întem eia şi el cu vrem ea o staricică
econom ică m ai neatârnată, m ai puţ in aser­
vită poftelor şi asupririi nem eşeşti. A şa se
explică, cum B ariţ .iu, aldeseori fiind îm pie­
decat a vorbi şi scrie despre trebuinţ ele
nea m u/l ui nostru, ne dă chiar şi în G azetă
6 m ulţ im e de articoli şeolastici1)* -asupra
(unor problem e, cari par a fi fost îndepăr­
tate şi străine de preocupaţ iile R om ânilor

ces intentat pentru vre-o bucată de păm ânt,

iarăş com unism ; din conră turm e de oi şi sute
de vite cornute dela Rom âni m ânate p’aci încolo,
fZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
nu era com unism ”.
J) A şa d. «p. „articolii politici despre Elveţ ia
şi istoria ei” în G azeta din 1847 N r.-ii 92— 95
ori „Trăsuri din istoria Poloniei” tn Foaia din
1847, 5— 10 etc. etc.

— 35 — ?*
 năcăjiţ i de pe/âtounci. D ar nn erau fără fo­
los, căci din cuprinsul lor se puteau scoate
totdeauna concluziile potrivite cu starea
acelora, pentru cari se scriau şi se strecurau,
cu chipul acesta, pe o cale m ai ocolitoare,
în capetele cetitorilor idei şi cunoştinţ e
foarte preţ ioase pentru oam enii acelor vre­
m uri.
A şa se făcea „G azeta”, care era m enită
pentru trebuinţ ele politice. Şi tot cam aşa
m ergea lucrul şi cu „F oaia”, care deşi m ai
literară,, deci m ai presus de cerinţ ele şi
preocupaţ i ii e „tâ-rişe” ale vieţ ii zilnice, pă­

t,
stra totuş o strânsă legătură cu realitatea
ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
îm prejurărilor politice. Se găsesc în „Foaie”
ii:.' ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
articoli politici, cari tot atât de bine ar pu­
'» • tea ilustra «şi coloanele „G azetei”.- Probabil
!§ :: că în, „Foaie”, tocm ai fiindcă nu era poli­

I: tică şi nu era sub un control aşa sever, se

strecurau uneori .şi cele suprim ate din „G a­

m zetă”.
încolo în „Foaie” se făcea literatură

m
foarte serioasă, m ai ales istorică şi filolo­
gică. E ra aceasta o literatură de eonser-

c
*
— 36 — •

îA JIHGFEDCBA
-
 5 qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

vare naţ ională, (dictată de chiar îm preju­

1 rările vrem ii. T ocm ai pe atunci s’au înce­
put asalturile contra naţ ionalităţ ii noastre
şi m ai ales -contra celui m ai de preţ atribut
şi sim bol al acesteia: contra lim bii. A şa ■
num itul răsboi al lim bilor (Sprachenkam pf)
avea să (înroleze în şirul com batanţ ilor şi
pe B ariţ iuj care prin foile sale pană la sfâr­
şitul vieţ ii n’a încetat nici o clipeala a apăra
dreptul R om ânilor la lim ba lor. C a aceasta să
poată ieşi biruitoare din înverşunatul răsboi,
:
ce avea şi are încă şi azi să-l poarte cu diferi­
: tele influinţ e străine şi curente ostile,ea tre­
buia îm bogăţ it ă şi cultivată,ca să devină ca­
! pabilă a cuprinde întreagă com oara de sim -
'■ ţ iri şi gândiri a neam ului şi să poată exprim a
toate .adâncim ile, toate fazele vieţ ii sufle­
teşti a R om ânilor, cari şi ei se aflâu acum
în preajm a celei m ai însem nate prefaceri
politice, sociale şi culturale. A rtieolii pen­
tru îndreptarea şi pol ei rea lim bii, pentru
schim barea ortografiei şi pentru aflarea
m ijloacelor,prin cari s’ar putea ajunge m ai
cu uşurinţ ă la unitatea lim bei şi prin
aceasta la o unitate intelectuală şi cul- ZYXWVUT
— 37 —
 i qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
una
V :1.ZYXWVUTSRQPONMLKJI HGFEDCBA
Vv ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
!>•
tu raia, ani de a rândul nu &’au curm at
-ÎP
din coloanele Foii. P ăreri de ale
$
A rdelenilor, M oldovenilor şi M untenilor se
publicau aci neîntrerupt, m ijlociu du-se ast­
h>.
tt
fel schim bul de idei .atât de necesar în che­
stiuni vita e, unde gândirile răsfirate tre­
buiesc închegate, lăm urite şi îndreptate spre
o singură ţ intă1).
P rin asem enea discuţ ii se pregătia calea
, - '«
spre lim ba rom ânească unică, care să fie
m
i
vorbită /şi înţ eleasă de toţ i, iar prin arti­
V! col ii istorici, sorişi parte m are de B ariţ .u,

i) îndreptarea, lim bii nu se putea face altfel,

decât prin o îm preuna lucrare a tuturora. A r­
delenilor li se aducea «şi1 pe atunci învinuirea, că
.scriu o lim bă foarte greoaie, învinuire, pe care
o accentuiază C. B oorescu (Foaia 1845 N r. 6),
B nriţ iu recunoaşte (N ri. 9— 12) ca aici se scrie
o limba greşita, dar o justifică aceasta prin îm ­
prejurările, între cari a trăit lim ba rom ână, ob­
servând în acela.ş' tim p, că nici lim ba rom âna,
vorbită de M unteni, nu e m ai scutită de gre­
şeli. In sfârşit recunoaşte şi C. B oerescu (N r.
20), că nici a. celor din Rom ânia nu-i fără greş,
totuş ei „se adapă din .fântână, pe când noi
din put”.
— 38 —

'V i

_____ i
■

/!
ori reproduşi de prin D acia literara a lui
K ogăluiceam i, C urierul rom ânesc al lui
io an !?: I i ade R ădulescu şi A lbina rom âneasca
a lui G . A sachi, se înfăţ işează cetitorilor
pilde dem ne de urm at din istoria popoa­
relor, dar m ai ales faptele vrednicilor băr­
baţ i rom âni din trecut. Ţ inta vădită şi 'des
accentuată a acestor articole şi studii isto-
riee era: „Să ne facem vrednici de virim -
ţ ile acelora, a. căror num e îl purtăm , lim ba
lc-o vorbim , obiceiurile le păstrăm , de-a
R om anilor”1).
i A şa s’a urm at m unca binefăcătoare de
redeşiepiaie un deceniu întreg, fără sgu-
duiri şi fără vr.’o întrerupere volnică.
O frum oasă publicitate rom ânească îşi
er caise B ariţ iu prin foite sale, pentru care
interesul publicului creştea m ereu, aducând
spor in num ărul abonaţ ilor, care s’a urcat
în prim ii ani dela trei la opt sute. B ariţ iu
învăţ a a cunoaşte tot m ai bine trebuinţ ele’
sufleteşti şi pe cele m ulte m ateriale afle ce-

’) A rt. lui B ariţ iu: „N oi R om ânii”, N r. 12

1 al Foii, din 1840.
— 39 —
wqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIH
-
ZYXWVUTS
:S î- E
li' ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
s;
titor.ilor sai. A cum condeiul lui — din ne­
Vk sigur şi dibuitor, cum era la început, — i
•
r
K'] deveni-a- din ce în ce m ai priceput, m ai ho- \F
tărît în sbiciuirea «relelor -şi m ai repede în f
rif. aflarea m odurilor de îndreptare. 'G azeta de­ r

t,
i
venise cu adevărat „G ura R om ânilor”, cum t

o num eşte Treboniu L aurian,.iar redactorul

, ei, dupăce a văzut că greutăţ ile începutului
■Vi nu-1 putură îngenunchia uşi dupăcd a obser- U
ţ i.
m vai/l-a m ulţ i dintre cetitorii săi o râvnă no-
bilă -şi oarecare recunoştinţ ă faţ ă de jertfele *
mr
i
sale, putea privi cu satisfacţ ie sufletească G
’ la începutul m odest-, ce l-a făcut .şi cu m ultă \
încredere la viitorul «apropiat, de unde
aştepta -să-i vină isbânda -şi m ad deplină. In
adausul N um ărului 42 al G azetei din anul
■i
1841, făcând o scurtă reprrvire în trecutul ■

m ■
■i
r- foilor sale, zice: „R ugam pe toţ i dintre ce­ :

& titori, ca să .arunce îm preună cu noi o I;

. scurtă privire la cei 4 ani trecuţ i, cari fac :
ffl
m
vieaţ a foilor noastre. înainte ou 4 ani, un
public, ce redacţ ia n’avea de unde să-l cu­
?
!■

f/ •
ÎK noască, o redacţ ie, dela care publicul nu ■'

:
putea gâcd, cam ce ar -avea să aştepte. A şa-
■

tr , r — 40 — i

i î
 - qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

- dar, o întreprindere cu atât m ai grea pentru

noi, cu cât -eram m ai convinşi, cum că 'toate
I naţ iile idin patria noastră deopotrivă vor
E ( lua cu deadinsnl am inte, cum se folosesc
R om ânii de frum oasa publicitate, lor m ai
m ult decât părinteşte dela prea înaltele lo-
= curi îngăduită”. Şi .îi cădea bine lui B ari-
1 ţ iu sa poată constata, ceeace s’a dovedit în
scurtă vrem e, că R om ânii s’au ştiut folosi
cât de bine de „cereasca m ăiestrie” a ti­
parului.
L a 1852 putea Înregistra îm bucurătoare
dovezi de progres, cari îi jprilejesc articolul
„Foile noastre”, unde între altele spune:
!
„D in cele 'trecute, după alte m ulte, cunoa­
ştem şi atâta, cum că un num ăr însem nat
din ai noştri, cari odinioară n’aveau să ce­
tească inai nim ic efem er, acum şi->au făcut
o neapărată trebuinţ ă, o m ângâiere şi cinste
a vedea în casă şi o 'gazetă, a ceti şi a cugeta
asupra celor cotite. P e m oi «'încă din toate,
îm prejurarea asta ne m ângâie m ai m ult”.
(Foaia 1842, N r. 52.)
D ela o vrem e publicul, care nai era şi ZYXWVUT

- 41 - JIHGFEDCB

rs
V !.
t\;ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
Im qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIH
r u-1 cunoştea redacţ ia de loc la început, se
form ase şi începea a se adresa cii pretcn-
1
ţ iuni, ştia ce vrea şi cerea, ca redacţ iunea

n:
să se conform eze aşteptărilor lui. L a 1847
JIHGFEDCBA
începuse a aipărea în B laj „O rganul L um i­
Fi
1 nării”, redactat ide C ipariu şi tipărit cu li­

l '■ FEDCBA tere latine. M ulţ i cereau, acum şi lui B ariţ ,

să schim be hafna foilor sale, înlocuind slo­
■■
vele cu litere. U nii cereau apropierea lim bii
c. 1, spre radicalism ul filologic, alţ ii m ărirea
form atului am belor doi şi urcarea preţ ului
fi
h?
şi Larăş alţ ii îirvrăsta rea articoli lor atât de
serioşi, eu aii ţ ii m ai uşori, m ai de petreca­
nie”. — T uturora le răspunde B ariţ iu în
N r. 51 al F oii din 1847: „C ărare de labi­
rint, cărare foarte «des opăcitoare alese acea­
fa:; stă redacţ ie dela «început, sau m ad bine, ea

fi nu o alese, ci îi fu strâns dictată de starea

culturii poporului rom ânesc, care este atât
iif. de variată, de aci vine, că aceste foi tre­
bui ră să se facă pururea, „tuturor toate”,
i:; / : onm zice scriptura... 'R egula noastră tre­
•â! ; : buie să fie: Festin a lente! A lte redacţ ii îşi
$ aleseră alt public, care le duce sau pe,care
V

— 42 —

^ ■

fa -
9 qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPO

îl iduc ele m ai eu iuţ eală; o aristocraţ ie,

un oier procopsit şi altele; al nostru e am e­
stecat, foarte; lînisă va veni şi tim pul pentru
sehiim bări. în privinţ a alegerii articolelor
noi ză'U nu avem tinrp de glum e şi de pe­
trecanii m ulte; naţ ia ne întârzie, trebuie
sa alergăm ”. — V edem deci, ca B ariţ iu nu
era om ul progresului precipitat, ci el dorea
înaintare cum pătată şi sigură, fără potig-
ncli -şi fără zdruncinări, cari ar fi putut să
strice totul. Şi nu era om ul, care să-şi plece
urechea unor dorinţ .i, ca acelea, cari ţ intiau
la articole de glum e îşi petrecanie. E l a ştiut
fi un bun căpitan intelectual, cave nu se
lăsa abătut din calea sa, spre o ţ ântă se­
rioasa, ide către public, ci îm suş ştia să câr­
m ii iască ea un adevărat dictator publicul,
pe ca:re isingur îl înjghebase. C uvântul ini
de povaţ ă trebuia sa fie, precum a şi fost,
ascultat.
V.
D ar aveau să urm eze zile viforoase, ani
de -sguduire şi cutrem uri’, după cum se pre­
sim ţ i a înainte. A nul 1848, — das toile

— 43 —
 ** ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
S |i
2 fî. qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
-

s Jalir, cum îl num esc N em ţ ii, — care pro­

J
mii! ea 'popoarelor, toate .libertăţ ile, se apro­
pia în porniri năvalnice, ca sa schim be
orânduielile învechite şi nedrepte de până
t • aci, a căror «povară nu m ai era de suferit.
î! F urtuna m ântuirii — după expresia lui
A l-ecu B -usso — a începu-t'şi, nu peste m ult,
palaturile de stirâ rabata te aveau să se pră­
c vălească surpate de blestem ul norodului.
înainte însă de a-şi revărsa binefacerile

f
!. sale, acest an venia sa deslănţ u iască patim i
/ în isbucniri furioase, să stoarcă şiroaie de
Jr i
FEDCBA
■ j sânge, 'prin cari să-şi prim ească botezul
noua ondine de lucruri, ce avea să ia fiinţ a,
cum de isunetufl înfricoşat al arm elor
1 v am uţ esc m uzele, — -şi m unca pacinică a lu­
< ;JIHGFEDCBA
I; m inării poporului prin -gazete, trebui să
11 sufere atunci întrerupere. C alc două foi
rom âneşti dela B raşov făcuseră, tim p de

v- un deceniu, tot ce le-a sitat în putinţ ă, pen-

truca „ziua cercării să nu-i afle pe R om âni
-L "
fără oleiu în lam pă, rătăcind pe câm puri”1). •
I:
< r '

1) „Foaia” 1848, N r. 10.

— 44 —

iii
ly* - .
 j B ariţ iu precizase idestule-ori, în foiile sale,
dorinţ ele şi 'postulatele R om ânilor ardeleni.
I C e -s’ar fi ales de acest popor — se în- :Z
! treabă el m ai târziu1), — dacă anul 1848
i
nu lrar fi apucat nici m ăcar cu acele îiice- v
\ pututri uşoare de educaţ ie politică, nici cu
!
i
;
atâta isentim enit, de libertate, cât s’a putut
infiltra în spirite sub tutoiratul cenzorilor,
prin acele două foi periodice şi prin ce
a m ai urm at alăturea cu acelea ?”
Şi atâta a fost destul, ca R om ânii să
se poată m anifesta ca popor, cu vrednicie
f .şi cu dem ntete, inspirând celor din ju r
uim ire.
In aceşti ani de înverşunare a trebuit
să-şi ia, fireşte, şi redactorul dela B raşov
p-airtea sa de suferinţ e.
In toam na anului 1848 fu chem at la
:S ibiiu, ca ‘m em bru în com itetul îm păciuitor
al ţ ări;, căruia poporul îi zicea „gu<bern ro­
m ânesc”. L a redacţ ie răm ase A ndrei M ură-
FEDCBA
i
•şam. D upă ce B em luase »la 11 M artie Si- ZYXWVUTS

l) „O bservatorul'’ 1885, N r. 36, (foişoara).

— 45 —
 £ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
■

;ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
?!: qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
Ri fonul, iar peste 9 zile B raşovul, foile au
Iu ' • •încetat <ru tobu.1, m em brii com itetului s’au
îm prăştiat îşi dintre toţ .i B ariţ .iu a fost acela,
6: caro a suferit m ai m ult. 'C asa lui jefuită,

fc!i ; nevaistă-sa cu un copil la piept, cu altul de /

m m ână, pribegind prin Ţ ara R om ânească/'

fără adăpost şi m ângâiere, ei însuş în prin*
f: • FEDCBA soare m uscalească, puirtait dela C âm pina la
C ernăuţ i' îşi aci aruncat în fiare, de unlde
<cV.- \ abia intervenţ ia fam iliei H urm uzaki îl

r • putu libera...! D ar publicul rom ânesc a

ştiut alerga cu căldură 'sa sprijinească pe -

r
+■■■
B ar i ţ iu în zilele cruntei or sale suferinţ e1).

t) Tuturor sprijinitorilor săi de atunci si de '

m ai târziu le adresează B ari ţ iu in N r. 15 al Foii
pentru m inte etc. din anul 1861, un cuvânt do
raulţ ăm ită, din care m erită să fie reproduse ur­

ir'
»' m ătoarele rânduri. -
„Preastim aţ ilor bărbaţ i rom âni”!... D -voastră
voiţ i să aflaţ i m erit în lucrările m ele literare si
publicistice de ani 22 încoace. D aţ i-m i voie însă
PAJIHGFEDCBA a vă observa, că eu am m âncat în toată vieaţ a
m ea num ai pâne rom ânească udată cu lacrim i
Sp ' V i de Rom âni şi R om âne;-prin urm are am fost dator
să şi lucru pentru acea pâne. — A m putut lucra,

— 46 —
Ţ Î;i \ •

%
i-
 L a stăruinţ a şi cu sprijinul lui Şaguna
se întoarce apoi în 18 O ctorrrvrie 1849 iar
la .B raşov, unde prietenii îl îndeam nă să
ceara din nou perm isiune pentru a continua
=
cu redactarea foii o/r. Perm isiunea FEDCBA
i-se da
în D ecem vir© -şi. i-se detxage din nou peste ZYXWVUTS

pentrucă naţ iunea roi-a plătit fatigiile cu denarii

săi cei câştigaţ i în crunta sudoare a fiilor şi
ficelor sale. Aon suferit însă persecuţ iuni şi ro­
bie m uscălească şi nem ţ ească şi m i-am pierdut
puţ intică avere (1848) prin m ânile îm pilatorilor.
Pe când naţ iunea întreagă gem ea în lanţ u­
rile servitutii, pe când patria toată era num ai
o tem niţ ă m are şi fioroasă pentru toţ i conaţ io­
nalii, m ei; pe când fraţ ii m ei cădeau scăldaţ i
în propriul lor sânge, se cuvenea oare ca eu sa
m ă trag la o parte, să caut singur a fi liber şi
avut?!î..
Iar dacă acum eu am să cer ceva dela na-
ţ iiyie, aceea este num ai ca pentru orice cazuri
neprevăzute de ockiu om enesc să-m i ia sub al
său scut soţ ia şi cei 5 copilaşi. M ai departe tot
restul vieţ ii m ele şi chiar vieaţ a m ea stă lâ
dispoziţ iunea naţ iunii şi a patriei — a acestei
patrii nefericite ca şi noi fiii ei, cărora până acum
nu ni-a- fost nici iertat a zice, că o avem de
patrie”!
— 47 —
II
* qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

2 luni (in 25 Februarie 1850), fiindcă în­

V cepuse a publica în „Foaia pentru m inte”
raportul lui A vram Ian cu, iar ordinului, j
F
care veni-a dela locurile m ai înalte, ca să J
t ■ sisteze publicairea, n’a voit să dea ascultare. /
Pentrucă B ariţ iu nu era om ul supu6, gata J
în tot m om entul ia-şi pleca capul înainltea'
celor m ari işi tari. D im potrivă în faţ a ace­

ti
stora era de o ‘î ndărătnicie, care adeseori
■
sta bine unui luptător şi din pricina căreia
JIHGFEDCBA
fi* r (w egen H alsfltarrigkeit) în curând fu trân­
I tit la părete, cum însuş se exprim ă; iar
f; foile lui din nou sugrum ate, răpite chiar
din m âna acefl.uia; care alta ta ostenise şi
b jertfise pentru ele. C ând reapar în 9 Sep­
tem vrie 1850, pe B ariţ iu nu-1 m ai îngăduiau
*1 a le redacta, ci denum iră dela guvern pe
lacob M urăişan^ lipind îin fruntea G azetei
pag ura cea cu două capete, chipul biruitor ZYXW
ş: al 'stăpânirii ausţ riace... B ariţ iu a răm as
a- şi miai departe prim ul .şi cel m ai harnic co­
Aa ' laborator ai foilor, cărora el lc-a fost dat
fiinţ ă şi cari tocm ai din acest m otiv ar fi
=5j. *.
trebuit isă răm ână *şi m ai târziu, „dreapta

?. - 48 -

&
o
ik I I k l tl
 !

lui proprietate câştigată cu sudori de

sânge1).
I
D upăce a fost 'înlăturat dela redactarea
t
foilor, B ariţ iu nu lîişi curm ă activitatea 'po­
litică, dar ân acelaş trnup îşi ‘î ndreaptă aten­
ţ iunea şi asupra unui afl/t ram al vieţ ii na­
ţ ionale, asupra celui econom ic. Se gândeşte
la înfiinţ area unei fabrici de hârtie la
i
Z ârneşti. A flându-se câţ iva oam eni cu pa­
rale, se adună un capital de 80.000* -fi. şi tj
B ariţ iu e trim is în străinătate, să procure y
cele de lipsă pentru fabrică. C u acest pri­ pZ
i <

lej călătoreşte prin A ustria, G erm ania, B el­

gia şi F ranţ a, îm bogăţ indu-şi capitalul de
'cunoştinţ e cu o sum ă de experienţ e foarte
preţ ioase. F abrica de hârtie se pune în lu­ î
crare, Bairiţ iox răm âne directorul ei 20 ani,
. până cânld întreprinderea sfârşeşte cu un
regretabil fiasco, cum au obiceiul să în­
H
cheie m ai. toate încercările noastre de
acest fel.

r
1) O bservatorul, N r. 49, 1879.
5
— 49 — 4* t
■ i
!
iSh-qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
;
JIHGFEDCBA
jZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
n V I.
?■ '
Intr’aceea sosi o zi tot atât ele m em ora­
.FEDCBA bilă pentru R om anii ardeleni, ca şi ziua de
I :ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
t 3/15 M aiu 1848. Pe cât de însem nată este
aceasta în istoria noastră politică, tot aşa
de epocală este în istoria strădaniilor noa­
* stre culturale ziua de 4 N oom vrie 1861,
data constituirei „A sociaţ .iunii transilvane
pentru literatura şi cultura poporului ru­
i\ l ■
■ m ân”. B ariţ iu, fireşte, nu putea lipsi idei a
o lucrare atât de m om ent uo as ă şi salutară.
j

I Pe lângă Şaguna, C ipariu, loan cav. de

Puşcariu etc. şi el a fost uin „şpiritus rec­
tor’7 al lucrărilor «întreprinse pentru înfiin­
ţ area A sociaţ .iunii. La rugarea lui Şaguna
] pregăti şi B ariţ iu un proiect de statute şi- ^
i( un program foarte vast şi variat, pe care
A sociaţ i unea nu l-a putut desăvârşi, în
/
toate punctele sa'le, nici până azi. D upă
!
ii
* i £
propunerile lui B ariţ iu A sociaţ iunea ar fi
fost chem ată să îngrijească în «şcoalele po­
m

f? ■
porale de cărţ ile .şeolastice trebuitoare, de \
com punerea unui 'com pendiu din istoria
Transilvaniei pentru popor şi pentru şooa-
I
' f
— 50 — .
■ r .
• îs /•
? •

V
î ; -‘i-j mc. - • .. .. _
lele inferioare, de stairea agriculturei, borti­
şi vit icul tur ei, a pom ărit-ului şi a pădurilor,
m ai departe să dea descrierea com parativa
a locuitorilor şi porturilor din diferitele
ţ inuturi rom âneşti să discute chestiuni igie­
nice, fiziologice şi psichologice cu privire la
R om âni, să pregătească o colecţ ie do cele
m ai bune balade rom âneşti-ardelene, să co­ /
lecteze toate inscripţ iile rom âne din T ran­
silvania, .să studieze în m od com parativ flora
T ransilvaniei, B ănatului şi ia B ucovinei cu
num iri rom âne. T oate .aceste puncte la un
loc era să form eze program ul unei reviste
periodice, care avea să apară sub egida şi FEDCBAk
cu cheltuiala A sociaţ iunii. R evista apăru
la 1 Ianuarie a. 1868, purtând num ele
„T ransilvania” şi redactată de prim -secre-
tarud A sociaţ iunii, care era B ariţ iu. O ricât
şi-ar fi dat însă acesta silinţ a, program ul
cel vast şi frum os nu T a putut realiza în
tot tim pul (Je 20 ani, cât a fost redactor al
„T ransilvaniei”. Şi dacă nu l-a putut, nu era
vina lui. G a uz a e .a se căuta în «lipsa de spri­
jin şi de interes, din partea acelora, care ZYXWVUT

— 51 — .4
1 JIHGFEDCBA
i: ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
r.fc qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
'
ar fi putut şi ar fi 'trebuit sa-i vină într’a-
I; V jutoir, cu m ult-puţ inul lor, scriind fiecare
• rr
3' 1 FEDCBAce şi cum s’ar fi priceput. D ar nu is’a întâm ­
J;.'-
v. > ( plat aşa, ci B ariţ iu a răm as aproape singur,
* aşa că nu num âi redacta foaia, ei de m ul-
teori trebuia să o scrie, din capăt până la
sfârşit. Şi fiindcă între preocup aţ i ile lui
ştiinţ ifice cea m ai de căpetenie.'era istoria
naţ ională, „T ransilvania” deveni încetul cu
V
încetul o revistă istorică, prim ind carac­
terul *unei foi de specialitate. N eobositul
B ariţ iu scria fără încetare la studii isto­
■ rice, dintre cari u-ndle cu bun 'tem eiu şi cu
.

■ 1 destulă pătrundere — când avea tim p să

le -lucreze cum se cade, — iar altele, cele
născute din necesitatea m om entului, din
>
î ' lipsa de alt m aterial, cu-care să um plu foaia,
natural că au (răm as m ai de a doua m âna.
i A ceste scrieri ale lui B ariţ iu, precum şi m ul­
ţ im ea de docum ente, pe cari el le publica
m ereu -în „Transilvania” m u avură darul
de a atrage un num ăr m ai însem nat de ce­
titori pentru foaia A sociaţ i unii, aşa că în
1 •! scurt tim p se contractă un deficit de vr’o
a
— 52 —
. • d.
fqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

4000 florini. A tunci >se auziră voci de ne-

f m ulţ um ire, unii cereau sistarea foii,’lucru,
care nu se putea întâm pla, căci A sociaţ i u-
nea nu luicra pentru :ba-ni şi nu redacta
această foaie din -speculă, ci pentru răs­
pândirea culturii în popor. B ariţ iu- îursuş,
văzând nem ullţ ă-m irea, îşi dăduse în cei 'din­
tâi 6 ani de 4 ori dim isia, dar adunările
generale îl alegeau din nou, cu toate că el
voia să lase să m ai cerce şi altul şi m ai voia
„să scape de iobăgia în care fu aruncat sub­
titlul foarte frum os 'de secretar prim ar şi
dc redactor”1).
A m ărăciunea lui a trebuit să fie foarte
m are, când în, şedinţ a com itetului A socia-
ţ i unii din 10 N oenw rie 1874 s?a aflat un
om , care a propus ea rem uneraţ i unea re­
dactorului să fie redusă (lela patru la două
sute florini. P ropunerea nu s’a putut prim i;
lucrul acesta aruncă 'fcotuş o lum ină foarte
1
tristă asupra unei tagm e de oam eni, cari nu
văd decâ<t. banul şi n’au alt piincipiu în ZYXWVUTS

0 „Transilvania”, 1874, N r. 24. ZYXWVUTSRQPONMLKJIHG

— 5 3 — JIHGFEDCBA

I -
 I ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
.qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

! i •>» •

t vieaţ ă decât strângerea lui. B ariţ iu însu-ş

i hFEDCBA
H
. se sim ţ i foarte dureros atins şi indignarea
n
î;
îl făcu să dostainuiască, câtă m uncă şi oste­
>:}
neală îl costă redactarea foii. Spune, că
ci nu s'a obligat niciodată să scrie singur
foaia, ci a prim it a fi num ai redactor, care
sa aranjeze m aterialul, ce va sosi dela aîlţ ii.
n
; — Dai* :aicuni velele, că singur trebuie să
scrie aproape foaia întreagă. „Şi dacă ar fi
nm m ai cu scrisul; dar studiul de fier, pre-
paraţ iile de săptăm âni -şi luni întregi, pe
• *:JIHGFEDCBA care le cere un singur articol, să fie luate
2 '.i- întru nim ic? D ar înm ulţ irea nfecurm rotă a
v
bibliotecii private în lipsa unei biblioteci
liy publice, costă zeci şi sute... N um ai literaţ ii
!f să lucre de pom ană? N um ai literaţ ii să
tiiăiască cu .aipă şi cu aer ? D e când oare acei.
cari se ocupă toată vie aţ a lor cu literatura,
îl•» . sunt condam naţ i -a flăm ânzi, a um bla golani
şi totuiş a da de pom ană? Spune m ai departe
ţ B ariţ iu, că pentru „T ransilvania” a lucrat
câte 800 ore la an şi i-s’a plătit pe 2 ore
i:
?
■ ).
1 fl., pe când del-a G ott iprim ia rem unera-
ţ iutne îndoită, a dăruit deci, naţ iunii m uncă
S'i
— 54 —
-ii.
>’
i

y/t K.
 'Ă
I

i
noplăfită în valoare ide 2400 fl. şi încheie: F
„I)es>fidem pe oricare dintre literaţ ii noştri t
i

f
de dincoace de 'C arpaţ i, afară m im ai de
doi, ca să ne a.rete când 'an donat \d-lor pen­ ■r
tru scop literar asem enea sum a, fie în haini, \
fie în laboare”1).
!
C u toate aceste B ar iţ i u era hotărât a
'lupta m ai departe; a răm as redactorul
s
„T ransilvaniei” până la adânci bătrâneţ e, K
dându-şi toate silinţ ele, ca să răspândească ’i
prin acest organ cultura şi literatura (na­
îi
ţ ională, să le ridice pe aceste la rangul unui V
cult religios, la adăpostul căruia să se în­ r-
trunească toţ i R om ânii, pentru a prim i în­
« H
tărire .şi înălţ are .sufletească. V oia cu orice i
preţ să-i înduplece «po R om âni a studia şi fi
cunoaşte bine întreg trecutul lor de sufe­
rinţ e, a se interesa pentru toate trebuinţ ele h
naţ ionale şi a-şi pregăti cu bună chibzuiala X
I
calea spre un (viitor m ai fericit.
P e lângă „T ransilvania” începuse dela
1878 a redacta şi utn nou ziar politic: „O b-
ţ

1) Ibidern. , ,ţ

- 55 — £
i JI
A,

■ P
A 1
 A
b
liqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFED
servatorul”, oare alpăru/ la Sibiiu şapte ani
dearândul (1878-1885).Tocm ai la 40 ani după
i
prim a sa încercare cu G azeta,venia acum N e-
■
storul cel îm bătrânit cu vrednicie pe câm pul
*JIHGFEDCBA ziaristicei rom âneşti,să îm părtăşească neam u­
lui -său bogatele experienţ e, câte a putut
•culege lîn cursul celor patru decenii do
Ml m uncă, de lupte politice enunţ e şi de lăuda­
bile stăruinţ i culturale şi literare. D acă
la 1848 în prim ul num ăir al „G azetei” nu
putea da un proguam hotărît, acum acesta
nu m ai 'lăpsia, căci B ariţ iu ştia cătră cine
•: i*
i •se adresează şi ce trebuie să apună. In acest
'• ** ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
ziar sunt îm prăştiate convingerile lui poli­
■ ■ ;••

tice şi sociale, ideile naţ ional-econ ornice şi

■f,
o m ulţ im e (de am intiri istorice şi literare,
povestite cu m ult cum păt şi rară m odestie
(V.
îîv din partea aceluia, care era acum ea un
patriarh al publicisticei rom âne.
* FEDCBA
M
4> In politică B ariţ iu era apărătorul în­
flăcărat al independenţ ei Transilvaniei.
'îi U nirea acestei ţ ări, săvârşită fără învoirea
R om ânilor, dar cu concursul câtorva dintre
:i
- f ■ - 55 -
".v
î )f.

ar
 qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONM
IM «

/V
v: /* ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA .^ < -
i/ , \
/
ei, la 1848 şi apoi la 1865 o considera ca
cea m ai grea lovitură, dată elem entului ro­
m ânesc. N ici idecum nu s’a putut îm păca
eu această schim bare; nu, fiindcă credea,
că lucrul s’ar fi putut şi 'altfel. R ealitatea
o dovedise acesta atunci, când 2 ani de zile
1863— 64 a răsunat în incinta dietei arde­ ■

lene lim ba rom ânească şi daca aceasta nu !

}
s’a putut urm a -şi m ai târziu, dacă hotărâ­
t
rile, favorabile pentru R om âni, ale acelei
!
diete au fost ulterior revocate, B ariţ iu cre­
dea că «lucrul acesta s’a întâm plat şi din
grcşala alor noştri, pe cari el îi sfătuise să
nu participe la senatul im perial din V iena, P
• Iv
până nu se asigură prin o nouă diplom ă
autonom ia T ransilvaniei, iar la dieta con­
iJ
i?
vocată în toam na anului 1865 în C luj, pe
baza unei legi electorale strigător de ne­ '{ 1
drepte, să nu se ducă chiar nici un R om ân. *
■
.M ai târziu la 1867 a urm at o revoluţ ie pa­
!
cifică cum num eşte B ariţ iu dualism ul, în
care 2 popoare — cu tendinţ ă de egem onie
— se fac poruncitoare peste alte 8. A cum
se tem ea, că elem entul rom ânesc nu se m ai

— 57 —
r.
t.
■ îl
1 JIHGFEDCBA C^; qpo
”-
!
poate va li di ta, de aceea B ari ţ iu a fost un
r
\ intransigent apărător al pasivităţ ii faţ ă de
* dieta din B udapesta, D irecţ ia aceasta a
i
i ieşit 'învingătoare. C ât a dăinuit, ea şi ce
rezultate a produs, se ştie.
l In atitudinea politică a lui B ariţ iu se
* poate întâlni o notă superioară, care era
departe de oportunism , de consideraţ ii prac-
■ tice, când se vorbi a de interesele vitale ale
i
neam ului. A ci el nu voia să cunoască nici
o tocm eala cu nim e. -Speranţ a, că R om ânii
}.!ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

M: ar putea ajunge vreodată la înţ elegere cu

i'J M aghiarii, B ariţ iu o avea din tinereţ e, dar
m ai târziu o pierduse eu totul în urm a câ­
>'ll
torva încercări, ce s’au făcut spre scopul

b acesta, ca cea dela A lba-Iulia din Februa­

0 rie 1861, ori ca cea dola 1872, pusă la ea le
de m inistrul preşedinte M elciiior Louyai.
A tunci scria el în G a«etă, ca nu m ai crede
ii FEDCBA în posibilitatea unei apropieri sincere şi
JJi
m durabile a U ngurilor cătră R om âni, căci
Jt U ngurii nu vor să îngăduie nim ic, iar R o­
i
i m ânii nu pot renunţ a la nici un drept al
v'

— 58 —
m

;>i
-< ■
 qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
m .M M * J «
.1 I I

-lor. „V ăd şi eu — scrie B ariţ iu un acel

articol?) — .m ai pe fiecare zi luându-se
m ăsuri, ,cari ţ intesc naţ ionalitatea rom âna;
cu toate acestea fiindcă eu ored, precum
am crezut totdeauna în im oralitatea elem en­
tului naţ ional-rom ân, nu m ă tem , că vor
fi în stare să sugrum e naţ ionalitatea ro­
i
m ână. Iar dacă totu.ş ar fi posibil v r’od-ată
un asasinat ca acesta, atunci acesta s’ar pu­ f
tea executa num ai şi num ai cu ajutor nem ­
ţ esc; încă aşa, că odată eu a R om ânului,
ar bate şi ora ultim a a naţ iunii ungureşti”
f
r 1
A ceeaş încredere o avea B ariţ iu' şi în '
puterea de vieaţ ă -şi desvoltare a lim bii ro­ P
m âne. A tacurile îndreptate contra ei, prin
legile dela 1879 şi 1883, pentru m aghiari­
V
zarea şcolilor, le considera drept anachro-
nism e, m ăsuri întârziate şi foarte prim ej­
nF
dioase tocm ai pentru aceia, cari le aduceau. Vi
In N r. 4 al O bservatorului din 1879 scria: *
„E ste m inciună politică groasă, că R om ânii
s
num ai din ură nu vreau să înveţ e lim ba m a- ZYXWVUTSRQ
R
!
fi
î) N r. 1 G azeta 1872.
»■

— 59 —
*

I
 f /
ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHG
'

i:
*
/ ghiairă, ci ‘p oporul nostru, ca şi alte popoare,
iFEDCBA nu voieşte învăţ area ei din. sim pla cauză,
l
tî ca nu-i sim te lipsa”.

* O ptim ist, cum a fost în tinereţ e, aşa-1

U‘: vedem pe B ariţ iu până la sfârşit. In toate
% luptele, câte a avut să poarte şi pe lângă
'fi toate desa-m ăgirile, <c© a trebuit să îndure,
H
ii : ■
inim a, lui a răm as neatinsă de scepticism ,
de această -boală cronică, care surpă şi isto-
. veşte azi puterile m ultora. dintre noi. Cu
aceeaş persistenţ ă a luptat întreagă vieaţ a
IU’* •
pentru un ideal, care era realizabil: unita­
tea culturală a R om ânilor şi pentru
putinţ a de a ne desvolta liber. A scris toată
•vieaţ a sa lum inând, apărând şi iîndreptând.
Succese etfem ere, trofee de o zi, ori popu­
laritate n’a vânat niciodată, ei m ers
înainte fără şovăire pe calea, care era atât
de grea şi a răm as, între toate îm prejură­
rile, cuvântătorul fără zăbavă şi sfătuitorul
cum inte, care n’a urm ărit altceva în cariera
sa de gazetar, -decât binele şi înaintarea
neam ului. D intre scrierile lui m ulte s’au JIHG

— 60 —
 ^1
t-
7qponm
A
di F
r/
dat uitării. C ăci aşa e soartea gazetarilor, / i
a acestor zi'leri ai condeiului: articolii lor
•se uită 'dim preună cu întâm plările, cari f)
le-au dat naştere. D ar cine va trage da în­ \ !
f /:
doială m area binefacere, ce a rezultat din t ' . JI
cuvântul lui de sfat sşi de povaţ ă, pe care
îl îm părtâşia zilnic cu atâta dragoste şi
;j
•stăruinţ ă...!
„Scrisul lui B ariţ iu — zice dl Iorga1) —
aşa de îm belşugat, a fost. practic şi trecător: f‘\i
el a fost ca acea parte din apa ceriuri'lor,
■Yl
pe care păm ântul o înghite fără a m ai da
râuri veci ni ce, dar din care se înalţ ă pe
câm piile de catifea verde şi de aur palici
hrana iniilor de oam eni, care adesea uită :r 1
sa m ulţ um ească”.ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
: fi

DRRBQ1

i
> ■

/■

\
1) In „Săm ănătorul” A nul III N r. 19.
■Â
— 61 — *. /

I
- 'L
■
 O. tiq
■ mZ
F

ii?
« ii*
i
4w îî .Ţ l
J iţ

•Aii i:.

!JIHGFEDCBA 11:
■V'
V
:•

*
'
’J

i■\X t
■
V
şi
. t
X
„Novele sau gazele rom â^
/ !I •!i
neşli“ în Lem berg la 1817.
\
.

: iţ i
/
?■

î.

f
 •qponml
- kjihgfedcbaZYX
> «<

f
v
'■

i
! ZYX

K |

:•
•:
î .

VFED
„Novele sau gazete rom â­
l
neşti" în Lem berg la 1817. ■

D in Lem b'Tg, uncie trăia pe la începa- :

t.i! secchilui al X lX -lea vestitul şi fecundul i JIHGF
scriitor loan B udai-D oleaLu, în calitate de
I
secretar la tribunalul provincial,, au pornit :■

câteva raze de lum ină pentru neam ul ro­ I

■i
m ânesc: Îndem nat probabil de loan B udai- H
B eleau u sau cel puţ in asigurat de spriji­
I
nul acestuia — „translatorul gubernialnic” 4 -

din Lem berg,Teod6r E acoce,îndrăsni să ceară I

de'a curtea din V iena perm isiunea de a '

tipări „novele i>au gazete rom âneşti”. P rin

-
decreta] din 25 Februarie 1817 i-se şi dă j
■

din partea curţ ii ceruta „pozvoîenie” 1 ;

. v A (în ~
r
voire, concesiune), m urm a căreia nu în-
târzie a tipări şi răspândi în toate părţ ile !•>

/
— 65 —
5
> i
 V

nZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
1 qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
rom âneşti o „'înştiinţ are” despre însem nă­
tatea 'ziarelor, prin cari fl’a făcut „începu­
$
ti:.) tul politicirii” şi s’a răspândit -cultura la
toate neam urile din Europa. Fiind ziarele
U

u
„istorie vieţ uitoare îm preună cu noi”, R a-
■I
coce crede ca a sosit tim pul, ca -şi R om ânii
cari „socotiţ i de îm preună fac o naţ ie de

m
m ai- m ulte m ilioane”, să aibă un ziar po­
trivit, prin care „să poată prim i toate acele
procopsiri, de care au avut parte alte no-
roa.de...” Cu ajutorul unor „oam eni învă­
ţ aţ i şi
FEDCBA
iubitori de neam ” prom ite, a da în
fc- • ziarul proiectat,, nu num ai vestiri despre

ii • ;" l ;
întâm plările din diferite ţ ări, ci şi „toate
învăţ ăturile tălm ăcite pe rom ânie, înce­
■)!l pând dela gram atică până la teologie”.
% A ceastă înştiinţ are1), tipărită cu fru­
I
m oase slove chirilice, se află şi în arhiva

mt:1
guvernului transilvan, însoţ ită de o scri­
soare a tălm aciului Raeoce cătră consistorul
din ’S ibiiu2), căruia iîi cere sprijinul pentru

l
it,
fin
1) publicată m ai jos i-sub I.
2) cf. Nr. II.

ii 4 — 66 —
%
K
nu
V,
 JZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA ;
■ qp
-

această întreprindere salutară („apucare de

obşte folositoare”), rugândud să aducă la / i
•cunoştinţ a „iubitorilor -de neam rom ânesc”
, înştiinţ area proiectatului ziar.
Episcopul V asile M oga cunoscând însă
felul de cugetare al. guvernatorului arde- ZYXWVUTS
lean, contele G heorghe B ânffy, oare se obici-
nuise ca fără ştirea şi prealabila lui în­
voire C onsistoriile să nu facă nici un pas, ii
; află de cuviinţ ă a face întrebare1) la gu­
vern, că oare ar fi cu putinţ ă să îndepli­
nească cererea lui R acoce din Lem berg şi ! •!
să aducă la cunoştinţ ă credincioşilor din die­ :
i
ceza transilvană intenţ iunea acestuia de a
tipări ziare în lim ba rom ânească?
G uvernul transilvan nu perm ite episco­
pului M oga, sa publice (înştiinţ area lui R a-
coce pentru m otivul, că preoţ ii rom âni m ai
cualificaţ i cunoscând lim bi străine, pot să
cetească — după cum şi au obiceiul — ■

ziare străine, iar pentru preoţ ii m ai puţ in

învăţ aţ i din anum e „consideraţ iuni politice”

•3
*) cf. Nr. III.

5*
{ f J
— 67 —

—3
IJ. qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
i \:

i
nu este consult sa 'cetească zare, pe cari le-ar
înţ elege şi răspândi în m od greşit1).
C a m otiv pentru această oprelişte m ai
sv
*
ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
invoaca guvernatorul Bânftfy şi îm preju-
rarea, că n’a prim it din partea guvernului JIHGFE
I regesc al G aliţ ioi nici o încunoştiinţ are
I
îsu
gazete, ale lui Teodor Raeoce.
despre aceste FEDCBA
N u ştim , daca încercarea lui R aeoce a
Vi
n fost m ai norocoasă decât a oculistului Ioan
.M olnâr (Piuariu) din Sadu, care fusese îm ­

u piedecat tot de guvernatorul B âniffy a ti­

pări ziare rom âneşti nu num ai în 1789, ci
ii: • şi m ai târziu la 1793/4, când în colaborare
ţ eu Paul Iorgovici au încercat sa tipărească
y
i i ••
-3.;
un ziar rom ânesc <jn Y iena şi de acolo să-l
* trim ită în părţ ile locuite de R om âni. Se
T- svonise chiar, că ar fi şi apărut câţ iva nu­
l m eri şi s’ar fi aflat unele exem plare la
V • episcopul O berasim A dam ovici în Sibiiu.
Astăizi lînsă nu m ai există în A rdeal nici un
M ' exem plar din foaia lui M olnâr (Piuariu)
I şi Iorgovici dela ,1794, precum nici din

l
45 „novelele sau gazetele” lui Raeoce (lela 1817.

fî/î *) cf. Nr. IV.

j| — 68 —

£'0
r
 IIII I I 'II sz..

—
D e cum va acestea au şi apar ut ele fapt1) poa­
te în bibliotecile fraţ ilor din B ucovina -sa se,
m ai păstreze ani deva vre-un exem plar îngro­
pat în pulberea uitării... ZYXWVUTSRQPONMLKJ
I. JIHGFEDCBA
„înştiinţ are pentru G azetele rom âneşti
In puţ ină vrem e, diipăce au început a
se revărsa în E uropa razele ştiinţ elor, şi
a bunelor învăţ ături, sau aflat folositoare
m ăestric a T iparului,prin care şi îm părtăşire
aeeloraş ştiinţ e, dela neam la neam , până
la cele m ai depărtate părţ i a lum ii, întru
\ totu sau lesnitu; dară cu aflare G azetelor
j iu : se poate spune cât folosu sau adusu. la A
toate ţ ările E uropii; se poate zice cu. lot
adevărul, că .începutul poliiicirii a toate :•
E uropii şi cultura neam urilor ei sau făcut
cu iveala G azetelor publice. G azetele sau
înştiinţ ările de obşte sunt organul tuturor
bunelor învăţ ături, a înfrum seţ ării lim bilor
.şi a politurii neam urilor. D in G azete bipe FEDCBA

l) Din darea de seam ă a cllui N. lorga, publi­

cată în „R evista istorică” din 1916 pag. 21— 22
alin ulterior, că această foaie îva. apărut.
■m
— 69 —
!-
1
lZ
R :ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
:1

8 qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
rânduite nu num ai ştim u toate (întâm plările
fi . m inunate, şi vrednice de luare am inte, ce
n din vrem e în vrem e în osebite ţ ări depăr­
tate, sau pusn la iveală; dara ea şi în tr’o
oglindă vedem u ce sa 'lucrează în toate păr­
ţ ile lum ii. C unoaştem ' starea neam urilor, I
(
m utările îm părăţ iilor, aflările om eneşti cele
I
’ » m ai folositoare, fie lîntru rândul ştiinţ elor,
a poliţ ii, a negustorii (com erţ ului) sau a
agonisirii de câm pu. C u un cuvântu, pre­
l cum se procopseşte oarecine cetind istoriile
r cele vechi, aşa ne procopsim cetind gazetele,
ce se pot zice istorie vieţ uitoare îm preuna
V': cu noi.
N eam ul rom ânesc m ăcar că iîm părţ itu
&
întru m ai m ulte ţ ări, şi trăind supt osebite
i- stăpâniri, ţ otuş o lim bă are, acceaş lege şi
■H tot aceleaiş obiceiuri; precum şi aeeleaş
i
cărţ i şi aceeaş scrisoare; D eci rom ânii so­
£. cotiţ i de (îm preună făcu o naţ ie de m ai

i JIHGFEDCBA m ulte m ilioane, care dem ult acum sim ţ eşte

bunătăţ ile politicirii şi doreşte a fi părtaşă \
Iu
|y ; culturii acelora lalte neam uri E u r op ii:
/: D ară până acum iau lipsi tu acesta organu,

1 'MFEDCBA — 70 —
rr
MV
 prin care sa poată prim i toate acele pro- .
'■ copsiri de care au avu tu parte alte no roade.
A cesta de obşte cugetai au socotitu» m ai
jos iscălitul să-l îm plinească prin tipărire, i
N ovelelor, sau G azetelor rom âneşti, spre
care sooposu au -şi căpătat pozvolenie dela
pre înaltă curte după D eeretu G ubernialriic
dela 25 Februarie .a. c. m im eru 8772. D eci
el voeşte să dee afară G azete rom aneşti pre- :
cum sau obicinuit 'la toate neam urile în ZYXWVUTSRiF
Europa, pe toată săptăm âna dela doua
până la trei coaie tipărite, cu tot fel iu de
vestiri, precum este obiceiul, şi cu aceea
rânduială, cât să între la aceleaş gazete
toate lucrurile vrednice de ştiu tu, ce se A
află în ga!zetu<rile de Londiriu în E nglitera,
;
de Paris :în ţ ara franţ ozască, de B erlinu,
H am burgu şi alte E parhii a G erm anii pre­
cum şi la G azetele din E parhiile Italii şi
a Ispanii. D ar fiindcă această osteneală este
IJIHGFEDCBA
cuprinsă cu m ulte cheltuieli, pentru ţ ine­
rea G azeturi'lor streine, pentru tipăritu
şi plătire poştelor; pentru aceasta au
socotit a fi de trebuinţ ă ca să arete acest
cu'getu de obşte folositoriu neam ului rom â-
— 71 —
i.iv qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA

* nesc prin această înştiinţ are, şi a se reco-

m endui m aresufleţ ii celor iiubitori deneam n,
Iii şi de -procopsire lim bii patrioţ i ceşti, ca să
IS . ■ JIHGFEDCBA binevoiască al sprijini .întru această apu­

Ii care sau luare înainte.

P onturile tocm elii, cu care cel m ai jos
ar iscăli-tu se îndatoreşte a lua asupra sa acea­
l stă osteneală, sântu urm ătoare. FEDCBA
f;
M 1. Form a .gazetelor va fi, precum este
a 'înştiinţ ării aceştii, .şi se va chem a: N o­
J
U • vele, sau O aze te rom aneşti.

f; 2. A lcătuire lor va fi întru acesta chipu: -

st o coală întreagă tipărită, câte odată şi o
% coală şi jum ătate, va fi num ai cu osebite
<Â-
r •veşti îşi înştiinţ ări din toate ţ ările, şi cu
.toate alte povestiri vrednice de ştiivtu ce so
vor afla întru gazetele neam urilor E uropii.
li
A ltă coală tipărită se va adaoge la aceste
î$ gazeturi cu titula: P entru învăţ ătură şi

f' ştiinţ ; la care se vor pune tot felul de

vestiri ce se' fac pentru cărţ i şi. lucruri în­
văţ ate, care esu la lum ină în ţ ările E uropii.
v ■ •C âte odată, precum va cere trebuinţ a, se
va putea pune o coală şi jum ătate, şi întra-
*
cest chipu o gazeta de îm preună va ţ ine
y
" - 7 2 - ZYXWVUTS
 \ ■ qpon
doao coaie. A ceasta încă -trebuie să se ia
am inte, că aceste ‘g azete întru acel ehipu
se vor tipări şi se vor .însem na cu num ărul,
ca să se poată apoi îm preună lega în to­
m uri deosebite, precum -gazetele aşa îşi cele,
ce se vor tipări pentru lucruri învăţ ate.
O arecari oam eni învăţ aţ i şi iubitori de
neam , sau îndatoritu celui m ai jos iscălitu
.cum că, la întâm plare, cându gazelele aceste
sa se prim ească dela m ai m ulţ i, şi să aibă
trecere, vor da supt num ele: D ascălul ro-
m an eseu toate învăţ ăturile tălm ăcite pre
rom ânie, începându dela gram atecă până
la Theologie, adecă cele duhovniceşti, după
aşezăm ânturilo besericii greceşti. Iară oele
alte ştii.nţ , după- isvoadele celor m ai învă­
IZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
ţ aţ i bărbaţ i, şi după, cărţ ile de obşte prii m ite.
k 3. Intru acesta feliu. întocm ită gazeta
de doao, sau trei coaie tipărite, va aşi în
toată săptăm âna la lum ină, şi se va trim ite
fără nice o cheltuiala de poşte la toţ i cei
care sej vor scrie (pronirm erui) pana la
locul hotărîtu, unde vor voi să o prim iască,
adecă celor de suptu îm părăţ ia austrii se ZYXWVUTSR

— 73 —
 >
I.
; J I ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
vor da la poştele orânduite, şi dela acele
s-
lyyl
> ;■
paşte va prim i fieştecare gazetele cu adre-
sul sau titulaţ iea sa dela aceleş poşte unde
va pofti să-i fie trim isă. Iară cei din ţ ara

I m oldavii şi din ţ ara m untenească vor prim i

JIHGFEDCBA
prin A genţ iile austriaco-îm părăteşti din laş
şi din B ucureşti, iarătş la locurile unde vor
Ii
Ţ .
hotărî acei aş ţ ii tor i de gazete.

kJK 4. F iindcă nu se potu tipări m ai m ulte

exem plare de gazeta, num a atâte câte se
U r vor întocm i m ai înainte, şi num ai pentru
U acele persoane, care se vor serie; pentru
V1 aceasta cel m ai jos iscăliţ ii, pofteşte pe toţ i
:: ce ar dori a se face părtaşi acestora gazete,
ca să-ş trim ată A dresul său, adecă: num ele,
porecla, şi vrednicie, cu însem nam locului
\. unde ‘voeşte a prim i aceste gazete. A ceste
1 adresuri se pot trim ite prin ehesaro-erăeşti
r agenţ ii, staroşi de agenţ ii, sau prin poştă
drept la jos iscălitul la Leov. D in lăuntru.
poate să se scrie ori iîn ce lim bă, iar din
afară, pentru ca să nu se sm intească 'la
. FEDCBA
k
poştă, trebuie să se scrie titlu nem ţ eşte, fran­
j ţ uzeşte sau latineşte. ‘A ceste adresuri se
►

R- — .74 —
y.i
■i . . :
- !
*
 poftescu cât m ai în grabă, fiindcă m ai jos
iscăliţ ii au hotăra tu, ea cu începutul lunii
lui M ai a anu-lui curgători să înceapă cu
tipăritul.
5 A vând m ai jos Iscălitul aceste adre-
suri va da al doilea înştiinţ are, şi va hotărî
zioa în care va da cea m ai (întâie G aleta.
6. Preţ ul pe tot anul pentru gazeta se
aşează cu 60 florini (lei) în valuta de vie.ua,
i

sau 30 de lei bani buni. A cesta preţ u tot ZYXWVUTSR

deairna pe o jum ătate de anu se va plăti
înainte, adecă: cu 30 florini în valuta de
viena sau cu 15 florini bani buni. «?

Pe lângă aceasta se poftescu toţ i cei

i înalţ i şi preasfiuţ iţ i A rhierei, şi de înalt
neam A rhonde, veli B oeri, precum prcein-
IJIHGFEDCBA stite, cinstite -şi de bun neam u, beserioeşti
L şi m ireneşti Persoane după vredniciile sale,
1 să binevoiască a pune îm preună silinţ ă spre ZYXWVUTSR
îm plinire acestui dim preună folositori sco­
posului).
Sau dat. în Leov la 8 M artie 1817. FEDCBA
Teodor Racoce, ,
v

3 k. u. k. guberniealnic tălm aci u”. -

s
— 75 — \
fiqponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBAZYXWVU r3

) l ‘1
t;
11.
„Preacinstit C unzistorium !

Şj4 A lăturata înştiinţ are pentru G azetele

) rom aneşti îndrăzneşte jos iscălitul a, tri­
m ite lâ preacinstitul C onzistorium cu cea .ZY
T;
fli- m ai um ilită rugăm inte, ca prea cinsti tu : y-j
I C onzistorium să binevoiască şi să m ilosti- .! j
vească a o vesti iubitorilor de neam rom a-
î} .nescu, şi a sprijini prc jos iscălituil întru
această apucare de obşte folositoare.
: \
Leov la 19/7 M artie 1817.
Theoclor .Racoce. m . p., ' ]
1; gubern iea 1 nic tă! m aciu”.

III. ' :
„Excelsum R egiuni G uberniuin!
! Preces G ubernialis Lcm borgensis T ran­ d i
slatorii Tlieodori R acotse, -im press ion cm in
y . lingua V ala chica Ephem eridum subordi-
* nato C ler o abili ne publicări petentifi, una
cum uno hue transpositarum in 20, frustris
k
U - eatenu-s annunciationnm exem plari Exoelso
R egio G ubernio orîginaliter ea dem issa cum

i 1 — 76 —
■l
J; V
ifi
qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
JIHGFEDCBA
• I'.v

* *riFEDCBA
■ t
intercession^ubm ittere
praesum m o, ut su-
per ea, num pefito supplieantis guibernialis -
I runslatons afcbm e defere et intentio
(nem ejus qutoad typis edenda in lingua //
alachica N ovalia subordin atac D iacosi corn- /
Â
m uni’care possim ? m ihi pater nam inviatio- A
iaem © lărgiri baud dedignaretur. £
\ A
In reliquo perfectissim o venerationis
' I
cui tu perm aneo. ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
E xcelsi R egii G ubernii.
C ibinii de 4-a A prilie .1817.

bum illim us Servus

Basilius Moga, m . p.”
E p.
y’

IV .
„Episcop-o G raeci R itus N on U nitorum
\ B asii io M oga.
[ Q uandoquidem - m agis qualificati V ala-
| chicae N ationis Parochi in M agno b6c P rin­
cipalii 'fiingentes, alianun etiam linguarum
gnari sint, adeoquc epbem erides aliis lin-
guiis conscriptas legcre et possint et soleam ,

— 77 —

i
 :JIHGFEDCBA
r^T
I

l V
quoad m inus excultos vero F a^^ios ex con-
xxA
Vqponmlk
M i
ş jv

I ;
siderationibus politicis noii opun m ode oon-
/ ZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
sultum sit, illis legendarum epkem eri-dum , !
quas sinistre interpretări, et boc sen m di- .•■ • A

/
vulgare possent, copiam *facere: hinc R. ■i

V -rae in nexu R epraesentationis suae sub

4-ta M ensis et anni labentium in substrato i

i?
i

horsum exaratae hisee rescribi, ut a publi- a

V I i c a tio ne n uncii, quoad epbam erides valacbi-
cas, quas Theodorus R akotse in R egno G al-
v liciae edere i n ten di t, accepţ i, tanto m agis i ;

r
i -
supersedeat, quoniam a parte R . G ubernii
G allieiensis, nulla intuitu barum epheraeri- ;
‘i v
dum ad R egium bocce G ubernium perti-
K gerit insinuatio. ?!
& C laudiopoli, 29-a A prilis 1817.

' U Vidi Heydendorf, m . p., V)

Expedialur: Comes G. Bânffy, m . p.,

\ri E xpedit A ndrâsi, 31 M aji 1817.

(C oncept. A rhiva guvernului transilvan

1 sub N r. 3743/1817).

— 78 —

w
 r Z
.
qponmlkjihgfedcbaZYXWVUTSRQPONMLKJIHGFEDCBA
.1 r

■■■
V
i

Librăria diecezană
Pereno Nr. 35.
A rad, Str. D eâk JIHGFEDCBA
Telefon pentru oraş şi com itat N -rul 86$.' l ZY
:
I
!
- A re un m are depozit
13 de cărţ i literare şi bi­ îl : ,',F-

a
-
sericeşti, m anuale şi
i
recvizite şcolare, rec- ;
ţ vizite de cancelarie p.
i
: oficiile parohiale, insti­
tute de credit şi can­
celarii advocaţ iale etc.
l
bogat asortim ent de 4
$
ornate, prapori şl rec­
r. !
vizite bisericeşti: potire, :
f
cruci, cădelniţ e etc. etc r
Serviciu prom pt şi pe lângă
preţ urile cele m ai m ode­ ;
■
rate. La cerere servim cu Ai

l
catalog gratuit şi franco. FEDC
J

-I

1
 T qponmlk
'T f
u
i
i *0
.1 JIHGFEDCBA
.1

/I
T ip o g ra fia i

/
M •
1
d ie c e z a n ă
1
A ra d , S tra d a D e a k fe re n c
i r
V

? i
firu l 3 5 . — te le fo n 2 6 6
- i
;

A s o rta tă fiin d cu . uV
î
•v r •
c e l m a i u a riu m a ­
te ria l p e n tru o ric e
"f
t, lu c ă ri ce a p a rţ in

J
■ I, ! a rie i g ra fic e , e x e ­
%I
I

c u tă to a te tip ă ri-
i tu rile n e c e s a re O n . I
I
i
in s titu te c a : m a -
y > i

ţ
*
n u a le d id a c tic e ,
c ă rţ i s i tip ă ritu ri d e

li
:
to t fe lu l p e n tru b i­
2 ro u ri, in s titu te d e
i ’- t j c r e d it, c a n c e la rii
<
r;
i/ ;
i
a d u o c a ţ ia le , e tc . ’ :•

î ■

J ■
■

P r
'■ i ,