TAKE lONESCU

Pentru România-Mare

BUCUREȘTI
1919
Cuvâtare rostită la București, Ia întrunirea „LIGEI
CULTURALE“ din sala «Dacia», la
15 Fevruarie 1915

Iubiți Cetățeni,
Filipescu, ca și mine....
VOCI : Să trăiți amândoi! (Aplauze).
....am vorbit de multe ori în această sală. întotdeauna cu
convingere când neapăram păreri de ale noastre, chiar când
vorbiam altfel unul decât altul, dar atunci luptam și contra cuiva.
Astăzi sântem siguri de curățenia sentimentului nostru și de
dreptatea judecăței noastre, fiindcă nu luptăm în contra nimă­
nui. (Aplauze prelungite).
Astăzi, d-lor, ne îndeplinim cu toții cea mai mare datorie
cetățenească : aceea de a a vă cere la toți să ne dați unanimi­
tatea sufletească, care este și ea factor de putere în acțiunea
unei țări. (Aplauze îndelung prelungite).
Nu ne ajunge să fie cei mai mulți pentru politica aceasta;
trebue ca țara întreagă, fără excepție, să simtă în ceasul acesta,
cel mai mare al istoriei României, cât de întinsă este problema
și cat de gravă este răspunderea. (Aplauze prelungite).
Nu este vorba, d-lor, că să trăim într’o Românie mai mică
sau mai măre. Toate pot să iasă din războiul acesta, un singur
lucru nu poate să iasă : să rămână lucrurile cum au fost.
(Aplauze).
N’aveți să alegeți, și spuneți la toți, n’au să aleagă între
România cum este și România cum ar trebui să fie. Din acest
războiu, în care se dumică cu sutele de mii viețile omenești, din
acest războiu în care se transformă în pustiu localități civilizate
de veacuri, din acest războiu se va așeza omenirea altfel și din
această așezare ori va ieși o Românie mare, ori va ieși — cum
zicea Goga—imperialismul maghiar, nu numai cu strivirea ce­
lor de dincolo dar și cu vasalitatea celor de aici. (Aplauze).
6

Dacă ar fi vorba numai de o mărire a țărei, s’ar putea

înțelege și o amânare a chestiunei. Dar, d-lor, nu se răstoarnă
evenimentele după voia noastră. Acest cataclism l’au adus alte
cauze, alte curente decât voința noastră și din acest cataclism
nu putem să eșim decât sau mari, strălucitori și puternici, sau
așa de decăzuți în proprii noștri ochi, încât s’ar seca până și
izvorul patriotismului. (Aplauze îndelung prelungite).
S’ar putea să vi se zică că aceasta atârnă de care grup de
puteri va învinge, deși, pentru mine, este tot așa de sigur care
grup va învinge, cum sunt sigur că se învârtește pământul în
jurul soarelui, fiindcă nu se poate să învingă alt grup decât
acela care reprezintă dreptul și libertatea pentru toți. (Aplauze
furtunoase).
Dar nici asta n’ar fi adevărat pentru noi românii. Pentru
noi românii, dacă România ar sta inertă, s’ar putea întâmpla să
învingă oricare dintre grupări și soarta noastră să fie tot așa
de rea față de imperialismul maghiar. (Aplauze).
Pentru noi, pentru unitatea noastră națională, pentru Ro­
mânia cea mare, fără de care nu e viață posibilă — căci sun­
tem prea puțini, prea frânți, prea neputincioși, cum suntem—pen­
tru noi, d-lor, oricine ar învinge, dacă ar învinge fără de noi,
aproape acelaș blestem ar fi. (Aplauze îndelung prelungite).
De aceea, d-lor, fără să mă întind la vorbă, ași vrea ca
toți românii să se pătrundă de aceste câteva idei.
Astăzi se așează soarta neamului românesc cum nu s’a
așezat nici odată, de acum o mie nouă sute de ani de când a
început zămislirea lui.
Astăzi, din acest războiu uriaș, vom ieși cu unitatea na­
țională și cu strălucirea viitoruiui, sau vom cădea striviți sub
imperialismul maghiar.
Astăzi soarta noastră atârnă de victoria Triplei înțelegeri,
dar dacă s’ar bate singuri, fără noi, nu s’ar face nimic; trebue
ca această victorie să se câștige cu sângele nostru. Oricât de
mult ar curge, binecuvântat să fie! (Aplauze prelungite și în­
delung repetate. Ovațiuni).
 7

Cuvântare rostită în CAMERA DEPUTAȚILOR,

în ședința delà 24 Fevruarie 1915, cu ocazia
discuțiunei asupra proectului de prohibire
a exportului porumbului

Domnilor Deputați,

In realitate în discuțiune nu este atât proectul de lege, cât

chestiunea politicei de urmat în privința exportului substanțelor
alimentare din țară; căci, evident, între ceeace este astăzi și
proectul de lege, trebue toți să preferim proectul de lege, este
un progres asupra situațiunii de astăzi.
Taxa de vamă care se pune astăzi pe porumb, cred că are
o origină mai înaltă decât considerațiunile cari s’au dat: nu este
numai expedientul de a se lua aur și de a câștiga Statul ceva
bani cu cari ar putea acoperi diferența de preț pentru porumbul
pe care 11 va distribui prin vânzare țăranilor cari nu au porumb';
este, d-nilor, o primă aplicare a unui principiu modern în ma­
terie de taxare, a principiului că orice îmbogățire nedatorită
străduinței fiecăruia ci provenită numai din factori sociali în
afară de acțiunea lui, trebue să fie taxată deosebit, trebue să
sufere un sacrificiu în folosul massei generale. (Aplauze pre­
lungite).
Voci : Foarte just, foarte just !
D. Take lonescu : Acesta este fundamentul. In prețurile
cari astăzi se dau pe aceste cereale, este evident că e o parte
de preț care se datorește unui simplu hazard, unui hazard care
reprezintă în atâtea țări atâtea suferințe omenești, care reprezintă
în țările încă neutre atâta câștig neașteptat. La acest câștig ne­
așteptat este firesc să participe și colectivitatea națională. Aci
este temeiul juridic și înalt, hotărâtor, al taxei care se propune.
Prin urmare, nu su ‘ .l în contra aplicațiunii unui principiu nou,
menit să aducă mai multă dreptate și mai multă rațiune în ta­
xarea generală.
8

Trec la o altă chestiune: este bine sau nu ca să rămână

exportul porumbului liber? D-lor, firește, nu-mi fac iluziunea că
prohibirea ar atârna de proectul de lege; peste câteva zile, spe­
răm până Vineri, dacă ne-om da muncă ca să mergem repedè,
guvernul va deveni liber să oprească, atunci când va crede,
exportul porumbului, căci în lipsa Parlamentului el singur poate
să hotărască, după cum a hotărât, la timp, oprirea grâului, și
bine a făcut, după cum oprește acum orzul, și bine face. .Eu
cred că guvernul, forțat, acolo va ajunge, la prohibire, fiindcă
cred că exportul porumbului, — mai ales dacă continuă în pro-
porțiunile pe cari le-a luat prin exportul cu carele, care are și
dezavantajul că mătură porumbul țăranilor învecinați cu fron­
tiera (Aprobări), tocmai al acelora cari produc mai puțin po­
rumb, și că ne strică și șoselele, de cari poate să avem nevoe,—
este un rău. Eu cred că acolo se va ajunge tocmai din propor-
țiunile pe cari le ia exportul porumbului.
S’a vorbit de lupta de clasă. D-lor, nu se poate să nu
vedeți că în această chestiune este și ceva deosebire de clasă.
Porumbul îl produc toți agricultorii, mari și mici, dar în pri­
vința consumațiunii porumbului în țara noastră, și acest lucru
nu-1 găsiți în nici o altă țară din lume, noi suntem împărțiți în
clase: cei delà țară se hrănesc cu porumb, iar noi ne hrănim
cu grâu. Așa că chestiunea porumbului, în ce privește prețul,
care crește mereu, este o chestiune care privește exclusiv nu­
mai populațiunea rurală....
D. A. C. Caza: Dar cei delà orașe n’au dreptul să mănânce
porumb?
D. Președinte: Vă rog, d-le Cuza, să nu întrerupeți.
D. Take lonescu: Din acest punct de vedere, d-lor, ches­
tiunea capătă, fără să vrea cineva, un caracter de preocupare
pentru soarta populațiunii rurale.
Noi suntem împărțiți în clase în privința felului de alimen­
tare. Și în adevăr, scumpirea prețului lovește pe cei delà țară.
Atunci, la ce se reduce lucrul? Se reduce la această ches­
tiune: Este vreun pericol ca porumbul să se exportez^ în liber­
tate, sau mai bine să fie oprit exportul dacă nu .se. poate res­
trânge la un minimum inofensiv? Și, d-nilor deputați, nu vroiu
să mă gândesc la nici o altă ordine de idei, care ar aduce în
mod indirect discuțiuni pe cari noi cu toții ne-am dat cuvântul
să nu le aducem în Parlament, mă țin numai Pe chestiunea
 9

consumațiunii, pe care să-mi dați voe să o numesc, în primej­

dia actuală, o chestiune națională, fiindcă este mai mult decât o
chestiune economică.
Noi avem norocul să fim una din rarele țări din Europa,
care, din cauza rărimei populațiunii, produce mai cu seamă
substanțe alimentare mai mult de cât poate consuma. Niciodată
ca în răsboiul acesta nu s’a 'văzut ce avantaj național este să
fi stăpân pe propria ta hrană, să nu atârni de comunicația cu
străinătatea pentru acest element de putere: mâncarea.
Ei bine, dacă avem acest noroc, de ce să riscăm să-l
pierdem? Dacă riscul n’âr fi decât unu dintr’o mie, tot risc ar
fi. De ce să riscăm ? Cum, prin exportul nostru să ajutăm alte
populațiuni să nu moară de foame, iar noi să riscăm de a a-
junge în situațiunea, ori cât de depărtată ar fi, să suferim de
ceeace nu trebue să suferim niciodată, dacă avem norocul să
fim o țară în care suntem stăpâni pe hrana noastră? Aci vin
faimoasele statistici. Aduc și eu una. D-lor, am luat anii 1910,
I9II, 1912 și 1913 ca să stabilesc mediile, și fiindcă nu vreau
să mă îmbrac cu meritele altuia, vă spun că notița mi-a fost
trimisă de d. Assan, care s’a ocupat mult de această chestiune
a statisticei alimentare în diferitele țări.
D-lor, producțiunea de porumb a fost în țara aceasta în
acei patru ani de 265.000 de vagoane, 280.000, 267.000, 299.000;
iar exportul în aceiași ani de 59.000, 115.000, 105.000, 93.000.
Dacă facem proporția vedem că exportul a reprezentat asupra
producțiunii 220/'°, 410/°, 390/°, 31%; în medie 33%. Va să zică,
d-lor, exportul noștru de porumb este de o treime din ceeace
producem. Cu alte cuvinte, ceeace exportăm noi este hrana po­
pulațiunii noastre — care se hrănește cu porumb — pe 6 luni.
Va să zică, oprind exportul să sporim cu 6 luni posibilitatea
ca noi să nu fim în nici un caz în riscul de a rămâne în lipsă
de hrană. încă 6 luni de siguranță eu nu le sacrific.
A doua considerațiune — și aci să-mi permită d. Laho-
vari a-i spune că deși nu sunt agricultor, dar atâta lucru știe
toată lumea — recolta porumbului este mai capricioasă decât
toate celelalte recolte. Mai înainte de toate, recolta-porumbului
cere o muncă grea: munca celor două sajje și nimeni aci nu
poate să afirme cu siguranță că această muncă în 1915 va fi
făcută în aceleași condițiuni și cu aceeaș abundență de brațe
cum s’a făcut în anii ceilalți. (Aplause). Dar, d-lor, recolta po­
10

rumbului atârnă și de intemperii. N’am avut noi un an în care

am importat porumb din Argentina? Propunerea d-lui Lahovari
de altă dată, a pătulelor de rezervă în natură, ce era ea altceva
decât tocmai dovada că se poate întâmpla ca din cauza climei
să avem câte odată o recoltă de porumb insuficientă pentru
hrana țării? Dacă a căzut propunerea și s’a transformat în a-
sigurare în bani, este fiindcă s’a zis că în aceste vremuri de
libertate de comunicațiune, de ușurință de transport, când poți
să iei porumb din Argentina și să-l duci Ia Breaza în Prahova,
este o greșală să strângi porumb în natură, fiindcă cu bani vei
putea totdeauna să acoperi lipsa. •
Dar războiul acesta nu ne-a întors la vremuri în cari sunt
lucruri pe cari cu bani nu-le poți avea cu nici un preț? Da,
închiși cum suntem noi astăzi, tăiați de orice comunicațiune, cu
nesiguranța duratei războiului, cu nesiguranța pe care o aveți despre
deschiderea în curând a Bosforului și Dardanelelor, este cuminte
ca noi să lăsăm să continue liberă exportațiunea porumbului —
mai ales în proporțiunea în care crește prin transportul cu că­
ruțele?. Dacă n’ar fi decât o șansă dintr’o sută, când s’ar pre­
lungi războiul și când am avea o recoltă rea, nu putem lăsa să
ne ducă și pe noi dacă nu la o imposibilitate absolută de a
ne procura porumb, dar într’o sărăcie de mâncare, atunci când,
grație fertilității solului și pozițiunii noastre geografice, n’am
lipsit până acum de hrană. Hrana este și ea un mijloc de luptă.
Cine știe dacă soarta răsboiului acesta nu se va hotărî de ne-
putința de a-și procura hrană a unora dintre beligeranți ? (A-
plauze îndelung prelungite).
D. I. N. Lahovari : In caz de răsboi nu se mai exportă
nici grâu, nici orz, și țăranul va mânca și el pâine de grâu
amestecată cu orz. (Protestări, sgomot).
Voci : Dar dacă nu va mai fi nici orz, nici grâu ? !
D. Take lonescu : D-lor deputați, merg mai departe : se
pote întâmpla ca în ținuturile învecinate cu România, la un
moment dat, să bântue o așa foamete încât noi, din caritate
bine înțeleasă, să fim nevoiți atunci să dăm drum exportului
nostru. (Aplauze). Da, exportul nostru de porumb, dar nu oricui
ar vrea să-l cumpere și oriunde ar vrea să-l ducă cumpără­
torul, ci să dăm porumb așa cum s’a dus grâu în Belgia, pentru
populațiunea care ar fi expusă să moară de foame; sä dăm po­
rumbul nostru pentru a scăpa de foamete populațiunile înveci­
nate. (Aplauze).
D. A. C. Caza : Până atunci va fi cumpărat tot de ji­
dani ! (Ilaritate).
D. Take lonesciT: Iată, d-lor, fără să merg mai departe,
cari sunt considera(iunile pe cari vream să le aduc' înain­
tea d-voastre.
D-lor deputați, nu cred că este cineva care să-și închipu-
iască că urmăresc direct sau indirect să stânjenesc întru ceva
libertatea de acțiune a guvernului, întreaga lui răspundere.
Libertatea de acțiune i-o datorăm, căci dacă nu i-am lăsa*
o întreagă, tăcerea noastră ar fi inexplicabilă, ași putea să zic
vinovată, în fața țării. Mă simt dator însă să aduc aici aceste
considerațiuni, și sunt sigur că, ori cum se va vota astăzi, în
curând evenimentele vor fi așa de puternice, încât prohibirea ex­
portului porumbului, pe care o cred o înaltă necesitate, va de­
veni o realitate. (Aplauze îndelung prelungite).
12

Cuvântare rostită la Craiova, la întrunirea „AC-

ȚIUNEI NAȚIONALE«, Miercuri, 25 Martie 1915.

Iubiți Cetățeni,

Aveți înaintea dv. un factor răspunzător. Dar factori răs­

punzători sânteți toți dv. cei din generația de azi cari aveți fe­
ricitul prilej de a trăi clipe supreme.
Glasul națiunei vorbește din morminte ; este glasul con­
științei naționale.
Românii din regat nu au nevoie să se gândească; lucru­
rile acestea nu se explică prin silogisme. In ceasul când ceri
jertfe delà toți, trebue să fi tu însu’ți conștient.
. Să mă ocup oare de cei ce au scos chestiunea Dardane-
lelor ? De cei cari ne vorbesc de Basarabia ? De acești Iași cari
seamănă îndoiala în spiritul acelora cu cari trebue să mergem
alături ?
Cei cari vorbesc de Basarabia nu vor războiu cu rușii, ci
printr’o neutralitate vecinică să nu înfăptuim România mare.
Dacă la început se mai putea pune temeiu pe un succes
german, acum nu mai poate fi îndoială că germanii vor fi
învinși.
Trăim niște timpuri cari n’au mai fost până acum. Trei
mari puteri se luptă pentru apărarea celor mici. Pe steagul a-
cestor armate mari stă scris: „Dreptate pentru cei mici, libertate
pentru cei oprimați“. Cine mai stă astăzi pe loc și așteaptă, e
un ticălos. Fricoșii și nemernicii nu obțin nimic.
Noi nu voim numai țară întinsă, ci și o națiune mare.
Să amestecăm săbiile cu acelea ale celor cari vor învinge,
pentru a putea intra pe ușa mare și nu pe din dos. Nici odată
nu mi-a părut rău ca acum, că n’am avut 12 copii și pe toți
să-i pot trimite în luptă pentru patrie.
Nu primim rolul de jandarmi și astfel să așteptăm să se
golească Carpații. Prin necinste nu se poate obține nimic.
 13

Ca factor răspunzător, îmi permit să zic : acum a sosit

ceasul pentru intrarea în acțiune.
La 1913 poporul a zis că trecem Dunărea ca să ajungem
în ^Transilvania ! Poporul a fost conștient, mai conștient decât
oamenii politici, căci, vorba d-lui Filipescu : guvernanții s’au cam
încurcat. Intr’adevăr, poporul a avut dreptate, și noi a trebuit
să ordonăm mobilizarea.
Mulți dintre d\. veți ajunge timpurile să vedeți și a cin-
cea putere în stat: opinia publică.
Ungurii și-au trăit traiul. E rândul nostru să ne ridicăm
și ei să cadă.
E timpul ca dorobanții și călărașii noștri să intre în Pesta.
Până atnnci nu vom înceta lupta.
La 1913 n’am voit să intrăm în Sofia, ca să nu umilim
un vecin cu care trebuia să trăim de aci înainte în prietenie.
Am însă o ambiție, aceea de a intra și eu în Pesta, când va
filfîi deasupra capitalei Ungariei tricolorul românesc și atunci
să zic : liberează, Doamne, pe robul tău, căci ocHii mei văzură
mântuirea neamului !
(Publicul din sală ovaționează pe orator)
14

Cuvântare rostită la IAȘI, Ia întrunirea de la Clu­

bul conservator-democrat, Duminică 5 Aprilie 1915

Domnilor,
E multă vreme de când n’am avut plăcerea să viu în clu­
bul nostru din Iași. Știți că de ani de zile, — în curând se vor
împlini trei — se poate zice că politica internă a dispărut.
Așa este de adevărat, că lucrurile cele în adevăr mari și
hotărâtoare șterg până și aducerea aminte a lucrurilor mici.
Lucru mare, hotărâtor! întâmplarea a făcut să fie dat ge-
nerațiunei noastre să-l rezolve.
Credința mea adâncă este că nici o generațiune din toată
istoria noastră n’a avut o răspundere mai grea, și nu va avea
o glorie mai mare ca generația noastră. (Aplauze).
Toate necazurile politice —, sunt numeroase — toate su­
ferințele din viața noastră trecută, se vor șterge ca și cum n’ar
fi fost. Ne mângâie și ne înalță acest unic gând, că avem noi
norocul să trăim, să fim din generația care are să vadă îm-
plinindu-se ceeace în copilăria noastră, știți cu toții, consideram
ca un simplu vis, cel mai frumos vis, dar simplu vis.
D-lor, nici o țară, niciodată, nu poate să aibă două politici.
Politica neamurilor pe câtă vreme ele nu există deplin,
n’are decât un scop, să le facă să existe, și după ce se crează,
atunci începe al doilea scop: să se întărească. Noi n’am existat,
căci pe câtă vreme neamul românesc a fost împărțit, nu se
putea zice că ajunsese la adevărata existență. Au fost crâmpee
românești în principatele trecute, unite Ia 1859, dar numai
crâmpeie. Procesul la care au ajuns de mult popoarele din oc­
cident, procesul care le dusese la existența națională, la noi
era încă deschis până în toamna trecută, e deschis astăzi, și mai
toți din noi trăisem cu credința, că o să închidem ochii lă­
sând u-1 tot deschis.
Este evident, domnilor, un ceas unic, acela în care noi
putem să zicem că ne va fi dat, după toate probabilitățile, să
 15

trăim încă un an de zile, — dacă va fi trebuință de atât, —

ca să vedem acest proces închis, și să lăsăm altor generatiuni
o altă operă, opera de desvoltare, pentru că noi am avut opera
de creațiune. (Aplauze).
Nevoia unității naționale nu este numai o chestiune sen­
timentală, pentru noi este o chestiune vitală. Dacă am fi ca
nemții, 80 de milioane în lume, am putea să privim fără mare
durere, ca câteva milioane să stea sub coroana Habsburgilor,
ba, poate chiar ne-ar conveni, dacă ei ar juca rolul pe care l’au
jucat nemții sub coroana Habsburgică, adică rolul de stăpânitori
ai atâtor altor neamuri pe cari le aduc ei la cultura și civili-
zațiunea germană.
Dar noi suntem atât de puțini, acești opt milioane din
Regat, încât totdeauna, în toată istoria noastră, am suferit din
micimea noastră. Dacă n’ar mai fi alți români, în alte state, ar
trebui să ne declarăm mulțumiți, să ne resemnăm; căci din pro­
prietatea altora nu e nici odată bine să iei; dâr noi avem no­
rocul, că putem, moștenind ceeace este al nostru, satisfăcând
dorința ini mei noastre, să satisfacem și o necesitate <Je stat, a-
ceea a creărei unui organism destul de mare și numeros ca să
poată năzui la o existență în adevăr independentă. Unitatea na­
țională nu este un vis de poet, pentru România, este o necesi­
tate absolut a oricărei concepțiuni politice. Fără dânsa suntem
prea mici, suntem prea slabi, suntem striviți cu siguranță; cu ea
avem șansa să trăim, dacă vom fi oameni cari să știm să apă­
răm și să desvoltăm ceeace vom fi câștigat.
Atâta este de adevărat, că în straturile adânci ale țării nu
s’a priceput o altă politică, încât atunci când noi, oamenii po­
litici, acum peste 32 de ani, am început o altă politică, n’am
îndrăznit s’o comunicăm națiunei, am ținut-o secretă.
Am ținut-o secretă, pentru că era în dezacord absolut, cu
eeeace cultivasem noi în sufletele copiilor noștri din cea dintâi
clasă primară, cu hărțile noastre, cu cărțile noastre, cu toată
gândirea noastră.
Dar de ce am făcut atunci acea politică? Din necesitate.
Știți că lașului i se datorește începutul politicei noastre de a-
lipire la Tripla-Alianță? Când Petre Grădișteanu a vorbit de măr­
găritarele cari lipseau din Coroana lui Ștefan cel Mare, acela
care stăpânea mărgăritarul dintre Nistru și Prut nu s’a supărat,
fiindcă n’a crezut că întfun pahar de șampanie i se poate tur­
16

bura hotarele, dar cel care răpise Bucovina s’a supărat. Și fie
pretext, fie teamă, au început o serie de șicane și de hărțueli,
sub o. altă formă, cam ca acelea la cari a fost supusă Serbia
de rândul trecut, și atunci noi am găsit cu multă înțelepciune
că singurul mijloc de a scăpa de aceste hărțueli era alianța.
In acel moment cine-și putea închipui că noi eram în stare
să luăm Transilvania, Bucovina și Banatul?
Care era atunci situațiunea politică europeană? Tripla-A-
lianță reprezintă singura forță organizată din Europa; Rusia nu
era încă aliată cu Franța; Franța eșise sdrobită din răsboiul
delà 1870, și aproape nu număra; Englitera încă sub prejude­
cata de altă dată că ea e ostilă din fire, Franței, că e ostilă
din necesitate Rusiei, se ținea într’o splendidă izolare, iar din
când în când conlucra cu Tripla-Alianță. Ce politică alta putea să
facă România decât acea pe care a făcut-o, politica pe care
a făcut-o și Italia, politica fricei ? Neputând să se apere altfel
de hărțuelile continui pe cari i le făcea vecinul cel mereu agi­
tat, s’a aliat cu dânsul pentru a se putea întări, desvolta e-
conomicește și militărește. Evident, am profitat din acești 30 de
ani, România de astăzi nu mai este cea de atunci.
Dar unii dintre puținii cari am știut de tratate — am cu-
noscut alianța încă de acum 26 de ani și am citit tratatele
acum 7 ani — n’au luat niciodată în serios posibilitatea de a
le pune vreodată în aplicare.
Eram desigur toți hotărâți ca, dacă răsboiul european s’ar
provoca prin atacul din partea Triplei înțelegeri, cea dintâi da­
torie de onoare era să ne ținem strict de cuvântul dat. O țară
ca și un om care nu se ține de cuvânt, se dezonorează; dreptul
de a săvârși o mare mișelie, de a considera tratatele ca pe­
tice de hârtie fără de valoare, îl au numa'i statele cele mari;
tâlhăria mare'e tolerabilă, tâlhăria mică nu e tolerabilă. (Aplauze)
Totuși, ori cât am fi ținut să fim leali, totdeauna m’am
îndoit că ne-ar fi fost cu putință să fim leali, națiunea nu cred
că ne-ar fi urmat.
Și poate și din această cauză, domnilor, eu unul, cel puțin,
am făcut tot ce am putut ca să evit izbucnirea războiului ge­
neral în acele condițiuni în cari noi am fi fost siliți la fraterni­
tate de arme cu honvezii.
In 1912, fără de alianța noastră cu Austria, criza balcanică
s’ar fi dezvoltat altfel, noi am fi intrat probabil delà început a­
 17

lături cu ceilalți balcanici in acțiune, și poate că și chestiunea

Constantinopolului s’ar fi rezolvat de atunci, în folosul nostru,
al balcanicilor.
Un lucru e sigur : din cauza alianței care ne strângea,
ne-a fost cu neputință să mergem alături de balcanici.
Dar ce se putea întâmpla, la ce m’am opus eu din toate
puterile ?
Se putea întâmpla ca din criza aceea să iasă războiul ge­
neral în așa condiții, în cât să ne găsim alături de Austria și
mai ales de unguri. Aceasta am considerat-o ca o adevărată
nenorocire, și am făcut totul ca s’o evit.
Aceasta vă explică de ce nu voiam cu nici un preț războ­
iul cu Bulgaria, pentru că noi, atacând pe bulgari în prima fază
a războiului, aceasta ducea drept la deschiderea războiului eu­
ropean și prin urmare ducea fatal la mergerea noastră alături
de honvezi. Or, ori-ce victorie, fie peste Dunăre, fie peste Prut,
împreună cu honvezii, mi s’a părut tot așa de rea, dacă nu mai
rea, de cât o înfrângere.
Tot ce am putut pune piedică, tot am pus. Bădărău, care
este aici, trebue să-și aducă aminte de ziua aceea de Februarie,
1913, în care rămăsesem absolut singur, când totuși am zis: nu,
dacă se mobilizează un singur rezervist, eu îmi dau demisiunea
din guvern.
Cu nici un preț nu voiam un războiu cu Bulgaria, Serbia
și Grecia, adică cu toți vecinii noștri delà sud și să rămânem
pe urmă în foarfecă, la sud cu toate aceste state dușmane, iar
la nord cu vrăjmașul nostru secular, cu vrăjmașul nostru etern
Cu nici un preț nu ’voiam provocarea războiului general prin
noi, cu rezultatul ca să facem o politică pe care de sigur țara
nu o voia. Țara, domnilor, e mai cuminte decât fiecare din noi ;
în profunzimile conștiinței ei, stă de veacuri o aspirațiune fru­
moasă, cinstită, generoasă, și pe care n’a putut nimic s’o înă­
bușe, nici chiar vremuriie cele mai triste din istoria noastră na­
țională. (Aplauze).
N’am trecut peste Dunăre decât atunci când se schimbase
situațiunea, atunci când Tripla înțelegere era mâhnită de atitudi­
nea Bulgariei, și când ceilalți, austriacii, provocaseră războiul în­
tre balcanici prin asmuțirea Bulgariei asupra Serbiei Și a Gre­
ciei. Atunci am trecut noi Dunărea și eu cred că rolul pe care-1
joacă astăzi România, nu l’ar fi jucat fără de dovada de elan
Take loneecu: Pea'ra România Mare.
 18

patriotic de organizare militară și mai ales de adâncă jndecată

politică, de cari a dat dovadă în 1913.
In 1913, s’a văzut în realitate ce putem. N’am avut oca-
ziunea să vărsăm sânge, mai bine că n’am avut ocazia, e bine
că nu s’a vărsat sânge între noi și vecinii noștri de peste Du­
năre, dar e incontestabil că atunci am pus noi prima cărămidă
la edificiul încrederei desăvârșite a noastră în noi, a românilor
de dincolo în forța noastră și a lumei întregi în posibilitățile
noastre. Faptul că ni se face curte așa cum se face curte fe­
telor frumoase, să știți că se datorește și salbei ce ni s’a vă­
zut la gât în anul 1913. (Aplauze).
A venit, d-nilor, tratatul de la București. Deja pot să vor­
besc mai liber. Eu la tratatul din București, nu am reușit să
fac ce am vrut, nu mi-e rușine s’o spun.
Eu la București voiam să se facă nu numai un tratat de
pace între balcanici, dar și un tratat de alianță între noi toți,
voiam să repar greșeala pe care o făcuse primul guvern Ma-
iorescu, greșeală scuzabilă, fiind dat tratatul nostru de alianță
cu Austrff-Germania, dar totuși greșeală.
Intr’o zi, o să se lămurească lucrurile. Primul guvern Ma-
iorescu ar fi trebuit să negocieze delà început prețul neutrali-
tăței noastre, ca să nu fim siliți în urmă la chinurile la cari
am fost siliți. '
Am vroit la 1913 alianța balcanică. De aceea am voit în­
tâi să moderez pretențiunile învingătorilor, dar n’am reușit. Ani
voit pe urmă să-i fac să garantăm noi toți bulgarilor linia Enos-
Midia. Iarăși n’am reușiți Nu credeam că deja în 1914 are să
se vadă câtă dreptate avusesem.
Tot ce am crezut că trebuia să se facă la București în 1913,
evenimentele au dovedit că aveam dreptate. De aceea am înce­
put să am o mai mare încredere în judecata mea. (Aplauze).
Vedeți că azi noi suferim din faptul că la 1913, la Bucu*
rești, nu s’a făcut ce trebuea să se facă.
Evident că atitudinea Bulgariei ne-a preocupat în lunile
din urmă, ne-a ținut pe loc. Poate că ri’a fost numai rău că ne-a
ținut pe loc, aceasta e altă socoteală, în momentele în cari ne
ținea pe loc nu era sigur că nu este rău că stăm pe loc. Am
suferit din faptul că la 1913, nu am reușit nici să prevenim răz­
boiul între balcanici, cum am voit, cum l-am prevenit, căci de
• mie de ori preferam să nu fie al doilea războia, nici după
 19

războiu să facem pacea cum ar fi trebuit să se facă. Ce satis-

facțiune mai mare pentru prevederea mea, decât rapoartele pe
cari acum Ie-a dat la lumină cel mai mare om pe care l’au pro­
dus statele din Orient, de un secol încoace, Venizelos, rapoarte
în cari ați văzut cum marele helen, pentru mărirea Greciei, era
gata în Ianuarie 1915 să facă ceea ce eu credeam că trebuia
să se facă în Iulie 1913 ?
Războiul, domnilor, a venit din păcate mai repede decât
voiam ori credeam noi. Nu știa nimeni că are să vină războiul
anul acesta, eu unul cred că nici împăratul Germaniei nu știa.
Cine a vrut și a provocat războiul, a fost Tisza. Ceilalți au cre­
zut că e ocaziunea bine venită și au voit să profite. Convinge­
rea mea intimă,—poate că mă înșel,—este că chiar împăratul
Germaniei în Iunie nu știa încă că el avea să provoace răz­
boiul general pentru anul acesta.
A izbucnit războiul. Ce puteam noi face la început ? No­
rocul nostru a fost că a venit războiul în așa condițiuni, încât
și noi și Italia am putut să spunem cinstit și prin interpretare
leală, că tratatul nu ne obliga. Nu admit că a fost din partea
^noastră o abilitate, nu; foarte onorabil, am spus că tratatul nu
ne obliga. Tratatul zicea: „Când vor fi atacați fără provocare
din partea lor“... și e absurd să se zică că ei, austro-germanii,
au fost atacați și că n’au provocat.
Al doilea, nu ne prevenise de nimic, și nimeni nu poate
fi tratat ca un vasal căruia îi ceri să-și tragă sabia, fără să-l
consulți înainte de a provoca incidentul, pentru care are să
tragă sabia.
Am scăpat de o mare calamitate, am scăpat și de o a-
lianță urâtă. Odată ce am scăpat, ce mai putem face ?
La început era oare posibil să mergem contra Austriei și
Germaniei? Era cu neputință. Știți că după divorț, se cer câ­
teva luni până Ia o nouă căsătorie.
Pentru un timp exista o imposibilitate morală. Dar mai era
și o altă imposibilitate. O mare parte din oamenii noștri po­
litici credeau sincer, în grija lor patriotică, credeau în victoria
Germaniei și a Austriei. Mulți alții stau la îndoială. Cine credea
contrariul, ca mine, avea el dreptul în acel moment să târască
țara lui la o acțiune în contra angajamentelor ei din ajun și
pentru al căreia succes nu avea decât convingerea lui? Dacă ar
fi cercat-®, nu ar fi reușit.
20

Eu, d-lor, eram în această situațiune când m’am întors din

străinătate.
Am avut cu primul ministru două întrevederi înainte de
consiliul de Coroană, una în gară, alta la mine acasă.
In aceste întrevederi i-am spus: îți voiuda concursul meu
tot, fără nici un fel de condițiune, fără nici o rezervă. Nu voiu
spune, ca alții, că am scăpat sau am susținut guvernul, nici nu
l’am scăpat pentru că nu l’a amenințat nimeni, nici n’am avut
ocazia să-l susțin, pentru că nu l’a atacat nimeni.
Rămâne că i-am spus că-i dau tot concursul meu sufletesc
și de ar avea nevoe și de concursul material, îl voiu da iarăși
întreg, fără nici o condițiune.
I-am adăogat însă un singur lucru: este o ipoteză în care
nu ași putea să-ți dau concursul meu: chiar dacă victoria s’ar
hotărî într’un chip sdrobitor în favoarea Germaniei și Austriei,
eu nu voiu merge alături de ele în nici un caz. Datoria mea pa­
triotică va fi să nu-ți pun bețe în roate, dacă atunci ai vrea să
o faci, dar concurs nu, în nici un caz.
Pentru ce, domnilor? Pentru că eu cred că ar fi fost o
calamitate, ca noi să ne întărim pe spinarea unui voinic, care
peste ^douăzeci treizeci de ani ar veni din nou la trântă cu
noi, la braț cu un putrezit ca Austria, căruia nimeni în lume
nu-i mai poate da viața, și cu un vrăjmaș implacabil ca ungurii.
Nu vreau să mă măresc prin cucerire nesigură, vreau să
mă măresc prin moștenire directă (Aplauze), cel puțin există o
șansă, să o păstrăm, bine înțeles dacă suntem oameni. Știți că
în urma consultațiunii cu prietenii, am adoptat atunci politica
neutralităței. Acum zic mulți: de ce la început ai vorbit de neu­
tralitate? Când se va ști într’o zi ce greu a fost de câștigat neu­
tralitatea, se va recunoaște că nu se putea vorbi la început de
altceva decât de neutralitate. Neutralității, chiar în prima zi, i-a
trebuit o poreclă: apărarea fruntariilor noastre!
Erau atunci o mulțime de oameni, cari credeau că unul
dintre aliați avea să fie sdrobit în câteva zile. Se afirma delà
Berlin că la 17 August, — era fixată și data — la Verdun ar­
mata franceză va fi strivită! Pe urmă s’a amânat la 24 August
la Saint-Quentin. Pe urmă s’a amânat la 2 Septemvrie, aniver­
sarea capitulărei Sedanului. Mai târziu, din amânare în amânare,
s’a ajuns la Crăciun, ultima dată. Acum, pentru când s’a amânat,
nu mi s’a mai spus, nu mai mi se face nici o comunicare. Credeți
 21

d-v. că nu făceau impresiune aflrmațiuni de acestea dogmatice,

hotărâte? Câți nu ziceau: trebue să știe ei ceva.
îmi aduc aminte, că a venit la mine un german dintre cei
mai inteligenți din câți am cunoscut vre-odată. E un om serios,
instruit, inteligent, și prin rudeniile lui și țările în cari a trăit,
cu adevărat internațional, un european, ași zice, dacă nu ar fi
trăit și în America.
Era pe la sfârșitul lui Noembrie, când am convorbit a-
mândoi două ceasuri, și mi-a explicat cum germanii au să in­
tre și la Paris, și la Londra, și la Petrograd și la Moscova.
După două ceasuri de afirmațiuni, — și nu voia să-și bată joc
de mine, mi-este bun prieten, era convins—am trecut în altă
odaie și am spus soției mele, care mă întreba: ce este de am
întârziat să viu la masă: «ies dintr’o casă de nebuni'. Evident,
îmi făcuse impresia unui adevărat nebun.
Când se repetă cu stăruință, cu tenacitate aceleași afirma­
țiuni, credeți d-voastră că nu face impresiune, că nu se pun
oamenii pe gânduri?
Nu se putea la început altceva de cât neutralitatea.
Iarăși s’a zis : de ce peste câteva săptămâni am emis for­
mula: neutralitatea definitivă? Fiindcă se făceau toate încercă­
rile din lume, mai mult decât credeți, ca să se dărâme neutra­
litatea noastră, tot în ideia trecerei peste Prut.
Au fost asalturi repetate, afirm -știți că n’am obiceiul să
afirm lucruri pe cari nu le cunosc—au fost asalturi repetate,
și în fața acestor asalturi repetate mi s’a părut, că singura pa­
văză cu care puteam să ne apărăm, era neutralitatea. Nu vedeți
că acum, când noi voim să intrăm în războiu, se pune și în con­
tra noastră tot pavăza neutralității de către cei cari nu mai pot
să susțină politica pe care o vroiau atunci, dar cari speră mă­
car să împiedice pe a noastră ? Am avut norocul că s’au pe­
trecut lucrurile cum speram noi, mai bine de cum speram. Vic­
toria s’a desemnat, și astfel îndeplinirea datoriei seculare, care
cade pe generația noastră, are și toate probabilitățile de succes.
S’a isprăvit! O națiune nu poate să renunțe la rolul ei
istoric, fără ca să înceteze de a exista moralicește vorbind.
Vă ziceam adineauri : să nu ne răspândim gândul pe multe
chestiuni.
Care dintre noi, dacă i s’ar fi spus acum câtă-va vreme :
tu vei trăi să vezi România mărită peste Carpați, și-i s’ar fi
22

pus întrebarea: te-ai mai preocupa de altceva în ziua aceea?, nu

ar fi răspuns: nu?
Ar fi obiectat însă: cum putem să vedem noi un aseme­
nea lucru ? Cum putem să realizăm noi unitatea națională ? Prin
ce mijloace se poate desființa Austria ? Nu numai să fie bă­
tută, căci dacă e numai bătută, nu pot să iau eu șease milioane de
locuitori, trebue să fie desființată. Ca să se poată așa ceva, a
trebuit un complex de împrejurări la cari nimeni nu se aștep­
tase. Nu s’a gândit nimeni că o să se găsească la un loc Ru­
sia, Franța și Englltera, nu s’a gândit nimeni că o să se pro­
ducă un așa cataclism, în cât să vedem noi posibilă prăbușirea
și împărțirea Austriei ! Așa este de adevărat, în cât în anii din
urmă, oameni de al căror patriotism nu am dreptul să mă în­
doiesc,—mă îndoiesc de inteligența și de bărbăția lor—nu ve­
deau unitatea națională altfel decât prin intrarea noastră în mo­
narhia habsburgică. Acum, când a devenit o adevărată nebunie,
ideia iar a eșit la lumină: ați auzit-o la d. Mehedinți și la
alții de la „Convorbiri literare“. Din partidul nostru, din fericire
nimeni, absolut nimeni n’a căzut în așa trist păcat. (Aplauze),
Dar din amândouă celelalte partide, nu fac delațiuni aci,
nu vreau să spun nume, au fost oameni, și au fost și de dincolo
cari mi-au vorbit de acest ideal al lor. îmi ziceau: trebue nea­
părat să ajungem la unitatea națională, căci altfel nu putem să
trăim. Răspundeam: ai dreptate, dar cum să ajungem? Și ei con­
tinuau: Nu se poate desființa Austria, fiindcă ea e clienta Ger­
maniei și Germania e cea mai puternică din lume; cum să a-
jungem deci la unitatea națională altfel, decât intrând noi în
Austria ?
Un vechiu, un bâtrân naționalist, mi-aduc aminte că într’o
conversație pe care am avut-o cu el în drumul de fier în Alpi
spre Semmering, îmi spunea: pune-te tu în capul acestei miș­
cări,ce ne trebue nouă Hohenzolernii? Habsburgii n’ar fi tot așa
de buni?
Un altul, român de dincolo, la Sinaia, mi-a explicat un
ceas și jumătate frumusețile acestui ideal. L’am lăsat, firește,
să vorbească, căci pricepusem de mult că acesta era și țelul
Hrmat de Frantz Ferdinand. La sfârșit i-am spus:
— «Aceasta nici-odată»!
Iar un altul, de aici din țară, crezând că vanitatea mea este
 23

fără margini, ca să mă convingă, îmi adaogă surâzând: «Ce? nu

ai fi mai bine tu Ia Viena decât Berchthold?»
Eu i-am răspuns: mai bine chelner la Chicago. (Aplauze).
Din parte-mi nu era o glumă. Vorbeam foarte sincer; decât
să rămân în România intrată în monarhia habsburgică, adică să
văd eu cu ochii mei nu sporită România, ci desființată munca
atâtor generații cari au făcut din bietele noastre principate Ro- *
mânia unită, de o mie de ori mai bine chelner la Chicago.
Nu e nimic dezonorant să servești la masă dacă ai rămas
om liber într’o țară liberă. (Aplauze).
Cu cât a trecut vremea, problema a devenit mai acută
pentru noi. Azi nu mai e chestiune de a fi o Românie mare sau
o provincie în imperiul habsburgic. Imperiul habsburgic s’a
transformat într’un stat unguresc, pentrucă răsboiul de astăzi
l’au provocat ungurii, și dacă ar fi fost ei învingători, era vic­
toria ungurilor, și evident că stăpânirea în orient germanii ar fi
trebuit s’o împartă cu ungurii. Pentru noi o victorie a lor, nu
am nici o îndoială, nu ar mai reprezenta nici măcar o Românie
sub Habsburgi, ci o Românie vasală Budapestei. Câți ați trecut
pe acolo, ați văzut de sigur, că mai bine să muriți de 15 ori,
decât vasali la Budapesta. (Aplauze).
Dar ne vom bate alături cu Rusia?
Ba bine că nu ! De ce nu?
Mă bat alături cu oricine care poate să ’mi dea ceeace
nu am putut să iau singur, să ajung la ceeace, sub pedeapsă
de a nu fi, trebue să ajung.
Dar ce are să se întâmple cu România Mare? Dar o să
aibă și dânsa greutăți? Se poate; le va înfrunta mai lesne de­
cât România mică.
Generațiunile viitoare, când vor da peste noui greutăți,
dacă vor da, să ia ele asupra lor sarcina de a le învinge.
Iar noi, d-lor, să facem ce putem azi, să îndeplinim visu­
rile pe cari le-au avut toți cei de până la noi. Vedeam adineauri
statuia Iui Cogălniceanu sub a lui Cuza, statuia lui Cogălni-
ceanu cel mai mare dintre românii înaintași ai noștri. Inchi-
puiți-vă, dacă ar fi trăit Cogălniceanu să vadă el posibilitatea
de azi, ar fi înebunit de bucurie, ar fi murit de bucurie!
Ne-am prea învățat de nouă luni încoace cu ideia ispră­
viră muncii istorice a neamului, cu ideia că vom putea să
24

trăim ca toată lumea stăpâni în casa noastră întreagă. Vă măr­

turisesc că eu însumi câte odată închid ochii și ’mi zic: „Așa e
de frumos visul acesta, că îmi e teamă să nu fie prea frumos“.
(Aplauze).
Domnilor, v’am spus că nu vreau să fac politică de partid,
dar suntem într’un club de partid. Sunt în drept deci să vă
spun, d-voastră, partidul, că noi am făcut un serviciu țării în
criza aceasta politică.
Partidul liberal, fatal fiind la guvern și având răspunderi,
n’a putut să fie și conducător al opiniunei publice.
Eu nu zic că opiniunea publică avea nevoe să fie inspirată
ca să ceară unitatea națională, dar nu trebuia nici sdruncinată.
Partidul conservator, —șeful său cel puțin—, a jucat un rol
care a făcut rău țârei.
Nu vreau să insist, dar dacă n’ar fi decât faptul că una
se spunea în comitet și alta se propovăduia de gazetele sale,
tot mare rău a fost. Ați văzut cum la fiecare împrejurare se
cerca să se pună bețe îa roate; când era vorba de Italia, se i-
lustra interesul Italiei ca să meargă cu Germania; când cădea
Venizelos, se arătau puternice-motive în contra politicei lui; când
Costinescu năzuia să oprească sau măcar să îngreuneze exportul
hranei vrăjmașului, se lovia în Costinescu, aceiaș tendință în
toate împrejurările. Mai puneți și campania plătită a mizerabi­
lilor cari s’au vândut — nici odată nu s’a cheltuit atâta bănet
ca acum pentru propandă politică de către germani și austriaci—
și veți vedea că era mare nevoe să fie și alți oameni politici
cari să susție cauza, chiar să exagereze nota. Eu vă spun drept
că n’ași fi scris cu atâta vehemență, dacă nu erau jurnalele
conservatoare cari în ceasul cel mai bun o scăldau.
Dacă se strigă prea tare într’un sens, trebue să strige și
ceilalți tot tare. Nu era bine, era periculos ca opiniunea publică
să se rătăcească sau să se răcească. Știți pericolul? Este lesne
să fi erou când trei zile după declararea răsboiului ești chemat
să te bați. Este o mare încercare aceea la care se pune o țară
să aștepte nouă, zece luni de zile, momentul în care să intre
în răsboiu, momentul jertfei.
Ce este țara? Țara este colecțiunea de oameni cari au copii
în armată, colecțiunea de femei cari au bărbați în armată, co­
lecțiunea de frați cari au frați în armată.
Ce adică? Ei nu văd pierderile teribile pe cari le produce
răsboiul actual?
 95

Zece luni de zile să stea oamenii să se gândească la jertfa

pe care au s’o facăl Știu că națiunea e vitează, dar în ajunul
jertfei nu trebue să-i otrăvești sufletul cu îndoială, nu este cin­
stit sa te încerci să-i slăbești energia cu întrebarea dacă bine
ori rău face, dacă cauza merită sau nu sacrificiile pe cari are
să le facă. Gândiți-vă că acesta va fi întâiul răsboiu pe care
îl va face România modernă. El nu trebue să fie un răsboiu în
care ea să nu-și arate toată puterea, tot eroismul fiilor ei,
eroism tot atât de înalt, dacă nu și mai înalt, decât ai celorlalți
beligeranți.
De aceea sunt convins că acțiunea noastră, așa cum am
dus-o noi, a fost utilă, a fost glasul care a susținut eroismul și
încrederea națiunei în destinele poporului nostru. (Aplauze).
Sunt fericit că în aceste împrejurări m’am întâlnit cu Filipescu.
La Iași, Filipescu altă dată... Vă aduceți aminte!. Eu nu-mi mai
amintesc nimic; vă spun foarte sincer, nu-mi aduc aminte de
nimic din tot ce a fost. (Aplauze).
Toți cei cari în adevăr au lucrat și lucrează pentru această
operă mare, pentru mine sunt deopotrivă ; am o dragoste pro­
fundă pentru toți, oricare ar fi trecutul dintre noi, și orice ar fi
să mai fie. (Aplauze).
Și acum, domnilor, cred că e bine să termin, prin a vă
spune :
Sunt convins că țara își va face datoria.
Cum și ce fel, aceasta e o altă chestiune, eu nu sunt gu­
vern. Sunt însă absolut convins că o să intrăm în răsboiu, și
sunt sigur de victorie, absolut sigur de victorie. Sunt convins
că jertfele vor fi mari, și aceasta nu mă turbură întru nimic-
Sunt convins că după ce se va fi desăvârșit opera cea mare,
vom avea, toți câți vom rămâne, cea mai mare satisfacție su­
fletească.
Eu am fost întotdeauna de părere, o părere pesimistă, că
viața nu merită să fiej trăită. Cunosc totuși veselia, sunt un
om care n’am să mă plâng de nimic, dar nu reușisem până
acum să cred că viața merită să fie trăită.
Acum cred că o viață în care se poate trăi într’un an,
ceeace nu s’a putut într’o mie, este o viață care merită să fie
trăită, și vă mărturisesc, sunt mândru că mi-a fost dat să trăesc
viața pe care o trăesc în clipa aceasta. (Aplauze).
2«

Cuvântare rostită la Galați, la întrunirea «LIGEI

CULTURALE», Duminică 19 Aprilie 1915

Iubiți Cetățeni,

De luni de zile țara noastră întreagă e stăpânită de o a-

dâncă emoțiune. De sigur, lunga așteptare a făcut ca și acest
sentiment, ca toate, să înfățișeze o linie frântă, dar emoțiunea
n’a încetat un singur minut. Și cum era să înceteze când ge­
nerația aceasta, cea mai fericită din toată istoria trecută și din
toată istoria viitoare a neamului românesc, stă în pragul unor
vremuri atât de mari ? (Ovațiuni prelungite).
In Europa e o luptă cum n’a mai fost. Bătălii sângeroase
mai cunoaște omenirea ; scopul lor era prada deoparte, apăra­
rea de alta, dar bătălie cajaceasta, între instinctul de cucerire și
apărcrea libertăței, nu cunoaște istoria (Ovațiuni furtunoase) ;
iar în cercul mai strâns,—dar nouă și mai scump—al cestiuni-
lor românești, ceasul unic, ceasul unic în care ceea ce din ne­
norocire chiar pentru cei mai îndrăsneți, era doar un vis frumos,
pentru sceptici o vorbă de batjocură, iar pentru cei ticăloși un
mijloc de reclamă, pentru toată lumea astăzi, să fie nu numai
o probabilitate, dar o siguranță (Ovațiuni prelungite).
Iubiți Cetățeni,
Știți, am propovăduit că ar trebui să intrăm în război chiar
fără siguranța victoriei, că ar trebui să ascultăm înainte de ori­
ce de glasul onoarei ; astăzi însă avem șansa că vom intra în
război și cu siguranța victoriei. (Ovațiuni prelungite).
Credeți-mă, de măreția acestui ceas nu ne putem da acum
socoteală întreagă. Vedem prea de aproape, viziunea este a-
mestecată și cu viața de toate zilele, pe care nimic nu o su­
primă. Când se va seri însă de urmașii noștri istoria vremuri-
rilor acestora, totdeauna se vor gândi la zilele noastre cum se
gândesc creștinii la vremurile și la locurile în cari muritorii au
văzut pe Isus (Ovațiuni). Mâine, așa se vor gândi la această
 27

generație, și chiar pe cei mai ticăloși dintre noi, ne vor mări

ca pe niște giganți, și vor zice: ce păcat că n’am trăit și noi
vremurile lor! Iar minunea pentru urmași va fi: cum s’a putut
să existe în acele vremuri și oameni cari nu numai să nu în­
țeleagă, dar cari să vrea să puie piedică la mersul națiunei?
(Ovațiuni prelungite). Cum s’au găsit oameni din acei pe cari
țara îi ridicase la cele mai înalte situațiuni, din acei, în cari își
pusese nădejdiile ei, cari nu numai să simtă măcar cât cei mai
necitiți, cei mai analfabeți, dar ale căror suflete au rămas cu­
rate, cari nu numai să nu simtă, dar cari să facă ^tot posibilul
ca să puie strajă în drumul națiunei ! (Ovațiuni prelungite).
Sunt puțini de sigur, dar ne-au făcut mult rău, mai mult
de cât vă închipuiți. Grândiți-vă puțin la revendicările noastre:
dintre beligeranți, dintre toți, nimeni, nimeni n’are revendicări
așa de mari ca ale noastre, mai mari, fără comparațiune, decât
aproape ale tuturora, incomparabil mai mari decât ale tuturora,
dacă le măsurăm cu numărul baionetelor pe cari le putem pune
în joc. Văd foarte des o frază urâtă, fiindcă exprimă un senti­
ment urât : «puțin ne pasă nouă de ceilalți, noi ne gândim nu­
mai la interesul nostru». Greșită concepție ! Noi singuri nu am
putea face România Mare. La facerea României Mari nu va fi
contribuit numai sângele fiilor noștri, dar șiroaele de sânge ale
celorlalți beligeranți : cauza noastră este una cu a aliaților, du­
rerile lor una cu ale noastre și speranțele noastre una cu ale
lor. (Ovațiuni prelungite). In acest sens, d-lor, puținii dintre noi
cari au voit să puie piedecă, ne-au făcut un mare rău. Astăzi
politica nu se face de miniștrii, nici de așa zișii factori răspun­
zători—știți ce cred eu despre această poreclă—(Risete) politica
se face de națiuni și cum națiunile astăzi sânt în lagăre, poli­
tica se face în lagăre. In lagărele acelea oamenii cad cu miile
și privesc pe cer să vadă când va veni ajutorul din cutare
sau cutare țară. Dacă aci, Ia noi, n’ar fi fost decât un glas, ei
ar fi zis : nu vine, pentru că materialicește, astăzi nu se poate ;
dar când s’au auzit glasurile discordante, ei au putut să zică:
nu vin fiindcă cestiunea nu este adânc înfiptă în sufletele lor,
pentru că n’au conștiința datoriei naționale. (Ovațiuni prelungite).
Am însă o mângâiere : această pată asupra prezentului nostru
o va șterge poporul cu sângele lui generos. (Ovațiuni entu­
ziaste prelungite). Când se va vedea în lumea mare vitejia ță-
28

renilor noștri,—căci ei o să ducă greul bătăliei,—când se va ve­

dea în lumea mare că nici firele cu țepile de sârmă, nici tran­
șeele, nici tunul de 42, nimic nu poate să stăpânească energia
cea viguroasă a țăranilor noștri, atunci, d-lor, se va uita ca un
vis urât ticăloșiile zilei prezente, și nu le vor mai găsi decât
istoricii în viitor, când, căutând cu lupa toate împrejurările, vor
spune: în toată frumusețea a fost și pată. Ce păcat! (Ovațiuni
prelungite).
Ce, d-lor, avem noi nevoe să vă convingem de necesita­
tea războiului ? Dar un astfel de războiu, în care merge toată
bărbățimea unui stat, e un războiu care se poate duce fiindcă
au convingere câțiva cărturari? Nu, d-lor, această convingere
este în sufletul tuturor, e în sufletul copiilor de când ei pun
mâna pe o carte, e în sufletul bătrânilor, e în aer, e pretutin­
deni, și de aceea mă mir și mai mult de ce nu i-a îmbiat încă
și pe nemernicii noștri această atmosferă în care trăim de di­
mineață și până seara. (Ovațiuni furtunoase prelungite).
Prefer astăzi să mă gândesc la altceva : să mă gândesc la
jertfa cea mare pe care o vom face. Nu vom avea plimbare
militară, nici războiu ușor; se va pune la grea încercare tăria
de oțel a neamului românesc. (Ovațiuni entuziaste). Și poate,
d-lor, că de multe succese ale noastre din trecut ne-am cam bă­
tut joc, fiindcă ne costaseră prea ieftin, — România Mare ne va
costa mult și de aceea sânt sigur că va fi perpetuă. Aceste
jertfe le văd, le simt, cu sufletul de om le plâng, dar cu ju­
decata le socotesc absolut necesare, așa în cât chiar dacă ar
fi să aleg între România Mare pe gratis și România Mare cu
jertfe, nu ași primi pe cea pe gratis, fiindcă ea nu ar avea va­
loare. Și atunci îmi place să mă gândesc mai mult Ia viziunea
viitorului. (Ovațiuni). Și această viziune a viitorului, d-lor, zicea
foarte frumos oratorul de adineaori, d. Tohăneanu, că nu va fi
glas de bucurie ca acela pe care îl va spune Ardealul cu Ba­
natul, cu Bucovina, adică de dincolo, când vom veni noi. Cred
că, pe lângă această bucurie, vor fi mari greutățile și mari răs­
punderile, mulți ani de zile după războiu. Nu se face România
Mare, ca să fie stăpânită cum era stăpânită România Mică. In
România Mare \or trebui alte moravuri, vor trebui alte curente,
alte suprimări de personalitate excesivă, ca acelea din România
Mică, cari erau mici ca și dânsa. Toată viața noastră are să se
 29

schimbe. Generația aceasta n’are numai sarcina vitejiei de a

zmulge cu sabia hotarele naturaie, are și sarcina cumințeniei de
a se transforma pe ea însăși, ca să iașă nu numai o altă Ro­
mânie geografică, dar să iasă și o altă Românie sufletească.
(Ovațiuni). Aceasta este datoria ei. Dintre aceste sarcini este una
care nu trebue să v’o ascundeți. Ardealul, sigur că ne așteaptă,
da, toți ne așteapță de sus până jos, dar tocmai fiindcă ne a-
șteaptă, trebue să ne vadă frumoși, după ce vom veni, să nu
vie deziluzia cu sosirea noastră. Va trebui în primul rând, să
dospim la un loc, acest neam de atâta vreme 'despărțit și care»
de sigur, a fost influențat de un curs de istorie deosebită ; o
mie de ani de viață de stat, despărțită, nu se soarbe într’un
ceas. Milcovul s’a sorbit repede, dar Carpații nu sânt Milco-
vul ; îi vom dospi, sânt sigur, dară fără o mare disciplină sufle­
tească îi vom dospi cu durere în loc să-i dospim cu bucurie.
In această operă, d-lor, dv. Galațului, ca și Brăilei, ca și Con­
stanței, vă e rezervat un mare rol : dacă la București se va face
contopirea intelectuală, contopirea economică a vieței de toate
zilele aci se va face. Dv. veți fi nu numai plămânii prin cari
respiră un Regat de 8 milioane, veți fi plămânii 'vieței econo­
mice a unui Regat de peste 14 milioane astăzi, de 25 milioane
peste 40 ani. Toată alcătuirea vieței, și a celor de dincolo și
a celor de aci, se va schimba, prin crearea României Mari și în
această schimbare, toate elementele aci își vor da întâlnirea,
aci, în porturile în care se stabilesc legăturile cu Occidentul,
căci legăturile noastre economice cu centrul vor trebui rupte,
ca consecință a rupturei politice, pentru că noi nu ne-am scu­
turat numai pentru un an de zile de legăturile noastre de eri,
ne-am scuturat pentru generații întregi. Alcătuim o altă viață pe
toate terenurile și sub toate formele.
Așa că, d-lor credeți-mă, rol mare este rezervat Bucureș-
tiului, rol mare vă este rezervat d-v, aci la Dunăre, de unde
gândul, ca în toate porturile, merge departe; aci vor veni ro­
mânii de pretutindeni, din fundul Banatului, din fundul Marma-
ției și vor veni pentru viața lor de toate zilele, și din viața lor
de toate zilele se va dospi și mai mult viața comună și sufletul
unic al neamului românesc. Mi se spunea ieri de către Nicu Fi-
lipescu, că jurnale cari nu găsesc cititori și de aceea se împart gratis,
anunțau această gogoneață, că el ar fi de părere ca Galații să se
dea Rusiei. E și rușine s’o dezmințești, așa de ridiculă este! Nu
30

Galații sunt destinați la o așa desvoltare, în cât trecutul nici

nu poate sta în comparație cu viața lor viitoare. Adevărul este
ți răsare de pretutindeni: noi nu puteam trăi cum suntem; ro­
mânii de peste Carpați nu puteau trăi cum erau; împreună,
dacă suntem oameni, și sper că vom fi, vom clădi ceva așa de
trainic, așa de frumos în cât, ori care dintre noi va fi în drept
să-și zică: sunt fericit, pentru că am fost din generația care a
văzut ceasul cel mai mare din istoria unei mari națiuni. (Ova-
țiuni furtunoase prelungite).
 31

Cuvântare rostită la PLOEȘTI, la întrunirea

„ACȚIUNEI NAȚIONALE-,
Duminică 3 Mai 1915.

Iubiți Cetățeni,

Maiu 1915, în sufletele noastre ale tuturora, să se sape

adânc această dată! N’a mai fost în toată istoria noastră, nici
o altă dată ca Mai 1915 și n’are să mai fie nici una, ori câte
veacuri vor mai trece. (Ovațiuni prelungite).
Nu e popor în Europa, cu istoria mai trudită, cu viața mai
nedreptățită decât poporul românesc. Ne-a pus Roma veche de­
parte, în mijlocul lumei barbare, ca să fim aci un bastion al
civilizațiunei latine. Au trecut peste noi toate urgiile cu focul lor,
toate năvalele pe aci au trecut spre apus! Ne-au împărțit vre­
murile sub multe stăpâniri ; ne-au ofilit sub tot felul de civili-
zațiuni străine și totuși a răsărit la sfârșit conștiința noastră na­
țională, a sclipit acum mai bine de o sută de ani în suflete și
în minți visul renașterei poporului românesc. (Ovațiuni prelun­
gite). Și acum, d-lor, stă în fața noastră această problemă: am
fost așa de puțini și putem să fim așa de mulți, putem să fim
nu numai România mare, dar putem să fim România mare în
Europa liberă ; aceste două lucruri împreună se pot împlini acum.
(Ovațiuni furtunoase prelungite). Căci la ce folos, cum ziceau
bine Titulescu, chiar o Românie mare într’o lume roabă? Ce
am reprezenta noi singuri 14 milioane astăzi, 25 milioane peste
45 ani, într’o Europă care ar fi stăpânită de un popor supus la
disciplina unei cazărmi întărite, care și-ar impune odiosul lui ideal
tuturor, care ți-ar da voie să răsufli atât numai cât nu ar turbura
mersul lui grosolan peste celelalte popoare? (Ovațiuni furtu­
noase).
Am citit în anume gazetă, ca un fel de batjocură, că mi-am
permis în aceste nouă luni de chin să vorbesc de partea euro­
peană a situațiunei. Vai! îl plâng pe cine nu-și dă seama de
ceeace se petrece acum în »menire t
32

De 1500 ani n’a fost ceas ca cel de acum ; delà căderea

imperiului și civilizațiunei greco-romane sub invaziunea barba­
rilor, n’a fost ceas ca cel de acum; se întoarce invaziunea barba­
rilor, n’a fost ceas ca cel de acum: se întoarce invaziunea bar­
barilor mai aspră, mai cumplită, fiindcă e mai avidă, mai peri­
culoasă, fiindcă e mai puternică. (Ovațiur;. furtunoase prelungite).
Să nu 'se creadă, d-lor, că mă orbește ’atima, că am uitat pe
Goethe sau pe Beethowen; să nu se creadă ă nu știu că un
popor care n’ar fi dat decât pe Kant, tot ar avea drepturi în
omenire, sau că ignorez și progresele industriei și mulțimea la-
boratoriilor unde se muncește — nu se prea descoperă în ele,
dar se muncește (râsete) — nu, d-lorl Toate acestea nu schimbă
sufletul unui popor: poate să fie un popor de analfabeți și să fie
un popor civilizat, dacă în suflete stăpânește ideia de dreptate,
și un popor poate să fie compus numai din savanți și să fie un
popor barbar, dacă crezul lui este că el are dreptul să hrăpească
bunul altuia numai pentru îndestularea lui; că pentru îndestu­
larea lui poate să nedreptățească pe ceilalți. (Ovațiuni prelungite).
De aceea îndrăznesc să vă zic: dacă am fi România cea
mare, dacă nu am avea de cerut nici un palmac de pământ și
încă ași spune: datoria de anoare, instinctul vietei ne impune să
intrăm în răsboi, pentru că trebue să fie sdrobit acest despotism
de ale cărui urmări nenorociții cari luptă în contra noastră și a
țârei, credeți-mă, nu-și dau seama. Altfel nu ar fi așa de ticăloși.
(Ovațiuni prelungite).
Dacă ar fi numai întregirea idealului național, s’ar putea
ca oamenii cari își ascund frica sub vorba de înțelepciune să
zică: ce n’a distrus sute și mii de ani de stăpânire dușmană,
n’are să strice încă 30—40 ani; putem să așteptăm o altă oca-
ziune. Nu este așa, d-nilor! Dacă ar fi să învingă astăzi Ger­
mania și Austria, nu s’ar pierde numai românii de peste munți,
e o copilărie cine ar crede aceasta, s’ar pierde românii de pre­
tutindeni, regatul acesta ar cădea în cea mai rușinoasă dintre
robii, pentru că nu ar fi robia învinsului în luptă, ci robia la­
șului care s’a târât dinaintea vrăjmașului. (Ovațiuni furtunoase
prelungite). Urâți și desprețuiți de foștii aliați, pentru cari n’am
avut nici curagiul sufletesc de a ne călca pe suflet și de a-i a-
juta, dar nici bărbăția de a-i ataca, desprețuiți de ceilalți cari
se vor fi luptat singuri pentru scăparea libertăței europene,
rolul nostru ar fi rolul ticălosului, care se strecoară în toate
 33

împrejurările, cari din când în când realizează câte un mizerabil

câștig material, dar la care toată lumea se uită cu scârbă șj
nimeni nu-i întinde mâna! Aceasta eu n’o vreau pentru națiunea
noastră. (Ovațiuni entuziaste' prelungite).
i Iată pentru ce linia de conduită a acestei țări este de o
simplicitate așa de mare, încât ți-e milă și ți-e scârbă de cei
cari nu o înțeleg; ți-e milă de cei cari din sinceritate nu o în­
țeleg, ți-e scârbă de cei, cari pentru socoteli, cei săraci:de bani,
cei bogați: de ambițiuni, nu vor să meargă împreună cu noi, și
aduc asupra vremurilor noastre această rușine. Căci este o ru­
șine, ca o națiune în asemenea momente, să aibă să lupte în
contra propriilor ei fii, cari vor să-i pună piedici în mersul ei
înainte către ideal. (Ovațiuni furtunoase prelungite).
Este simplă, d-nilor, problema noastră, fiindcă este problema
pe care a pus-o istoria. Suntem aci în orientul Europei două
popoare de seamă, cari nu încăpem amândouă la acelaș grad
de mărire: sunt ungurii și suntem noi. De câte ori ungurii s’au
înălțat, de atâtea ori noi am scăzut; de câte ori noi ne vom ri­
dica, de atâtea ori ei vor scădea. Imperialismului lor, foarte con­
știent dar neputincios, trebue să-i opunem naționalismul nostru
și conștient și puternic, dar integral, fără deosebire de granițe,
fără nici o rezervă.
Era, d-nilor, la 1896 Ianuarie stil nou; ieșisem din minister,
după ce — a mărturisit acum Antonescu — pe cât putea un
biet ministru de instrucție publică, lucrasem pentru mișcarea
națională. Trecând pe la Viena, Banfy, fost prim ministru ungur,
mi-a trimis vorbă, că dorește mult să mă cunoască, fiindcă știa
că am luptat în contra lui, cât fusesem la ministerul de instrucție.
Ne-am întâlnit la Budapesta și mi-a zis; «te rog să-mi spui cinstit:
d-ta nu vrei să iei Transilvania?-», l-am răspuns: «dacă ași zice că
nu, m’ai crede că sunt sau un nemernic sau un mincinos: vreau
să o iau, da, dar nu pot“. (Ovațiuni prelungite). Și atunci eu
l’am întrebat: «dar d-ta n’ai vrea să ajungi la Marea-Neagră?*
Ș’a gândit puțin, era un ungur foarte obraznic, cum sunt
mai toți (râsete) și mi-a răspuns: «da, ași vrea, dar nu p^t»!
Atunci i-am replicat: «Va să zică, înțelegere finală între noi nù
se poate». Nu se putea, căci problema pe care a pus’o istoria
nu se rezolvă decât prin forță, In cursul conversațiunei, în care
constatam că nu ne puteam înțelege în nimic, eu îi ziceam: dar
deocamdată nu puteți pentru românii delà d-voastră din Transil-
Take lonescu: Pentru România Mare.
34

vania și Ungaria, să faceți un modus vivendi, ceva cum ați făcut

cu sașii de exemplu? Și mi-a răspuns: nu, aceasta niciodată!
Sașii sunt 200.000 și sunt despărțiri de Germania prin o mie de
kilometrii iar românii sunt peste trei milioane și sunt lipiți de
regatul român; îmi este cu neputință!
Acesta este, d-lor, adevărul adevărat. Să nu -credem min­
ciunile, cari ni se spun, că se vor face cutare sau cutare conce­
siuni, căci nici o țară nu face concesiuni din idealul ei național.
Imperialismul maghiar este o necesitate pentru ei; sunt prea
puțini ca să joace rolul la care aspiră, trebue să rupă din carnea
noastră ca să-și facă forța cu care să-și menție situațiunea lor.
Idealul nostru național, mai înalt și mai puțin egoist, este să-i
strângem pe toți ai noștri; fiindcă noi suntem destui, ca să
formăm singuri o țară puternică. Intre ei și npi războiul era o
absolută necesitate, și toată deosebirea între tinerii, cari se a-
gitau atunci, în vremurile de cari v’a vorbit Antonescu, și noi,
oamenii politici, era că noi credeam atunci, că nu venise mo­
mentul în care să putem face răsboiul cu succes. Nu că nu am
merge, la răsboiu decât siguri de victorie-—aceasta ar fi o doc­
trină de iași și de nemernici — nu, dar atunci nu era nici o
șansă de succes; nu puteam trage sabia pentru scăparea fraților.
fOvațiuni entuziaste). Și a venit, d-lor, împrejurarea Ia care toți
visam, dar pe care nimeni nu o scontam, a venit împrejurarea
care face din generația noastră cea mai mare generație, dacă se
va ține în picioare, eea mai mizerabilă, dacă nu va ști să îndrăz­
nească. (Ovațiuni prelungite). In aceste ceasuri este cineva care
ar avea dreptul să se îndoiască?.
S’ar îndoi pentru ce ? Este vreun alt mijloc decât războiul
ca noi să păstrăm cu siguranța regatul nostru, așa mic cum este
dar cu neatârnarea lui ? Chiar dacă am părăsi pe românii de
dincolo, ar fi de geaba, căci am putea să-i părăsim, dar ungurii
nu ne-£r crede. E mai greu lucru să faci pe altul să creadă în
adânca ta lașitate, decât să fi tu stăpânit de atâta lașitate. (O-
vațiuni).
Nu este de sigur nici unul dintre noi, căruia să-i placă
războiul pentru război ; nu este unul dintre noi care să nu aibă
momente, nu de îndoială, dar de adâncă durere. Credeți dv. că
acum, când mă uit aci și când văd dinaintea mea atâtea vieți
tinere, voinici cari reprezintă toată seva vieței, toate speranțele
 35

linereței, toate iluziunile omenirei, când vorbesc de războiu, când

lupt pentru războiu, în inima mea, în sufletul meu, nu vine un
minut în care să-mi zic: cum trimit eu la jertfă atâta omenire?
Dar este în mine convingerea adâncă, că această jertfă este o
nevoie și o nevoie de aceea care e dătătoare de viață, căci fără
de acești morți ar fi mai rău decât moartea pentru toți de azi
și pentru toți de mâine ! Mai bine moartea câtorva dintr’o gene­
rație, decât moartea sufletească, totală, definitivă, pentru toate
generațiile. (Ovațiuni entuziaste prelungite).
Dar măcar provocat-am noi războiul ? Am avut noi egois­
mul ori nebunia, ca pentru România Mare să punem foc lumei,
să facem să curgă sângele cum n’a mai curs decât apa în vre­
mea potopului ? Nu, d'lor ! Alții sânt vinovați că au dat dru­
mul acestui cataclism. Și vinovatul cel mare, dacă este împăra­
tul trufaș din Berlin, este și ungurimea calculatoare delà Buda­
pesta, care a prins cu bucurie asasinarea vrăjmașului maghiari­
lor și a deslănțuit cataclismul asupra Europei, numai ca să
crească și să se întărească domnia rasei maghiare. Și când ei
au îndrăsnit să pu'e foc omenirei pehtru trufia lor, noi să ne
dăm în lături? Nul Să primim mănușa care ni s’a asvârlit și
să zicem : prin săbiile noastre vom răsbuna nu numai pe frați,
vom răzbuna și cauza dreptăței și a omenirei, pe care ei au
călcat-o în picioare. (Ovațiuni entuziaste).
Războiul are să secere ! Dar cine din noi poate să spuie,
că el s’a născut cu siguranța că are să trăiască, cine este cel
pe care moartea nu l pcaie iovi cinci minute după ce a vor­
bit dinaintea dv.?
Durerea individuală se topește în necesitatea generală.
Progresul se face din suferințe. Nu este om întreg care a de­
venit întreg, fără să fi suferiț în viața lui ; nu este un suflet
mare, care a eșit mare altfel decât din chinuri repetate. N’ar fi
scris Dante cum a scris, dacă n’ar fi fost torturat în existența
lui! Nu este existență mai searbădă decât à acelor fericiți, cari
n’au dat peste nici o piedică în viața lor, cari n’au avut nici
o jertfă de îndeplinit. (Ovațiuni). Ia gândiți-vă la România în­
tinsă pe care cei mai mulți dintre noi nu o cunosc, n’au mai
văzut-o; ia gândiți-vă la bucuria, ca trecând peste Carpați, să
nu mai vedeți tricolorul unguresc, să nu mai citiți inscripțiuni
maghiare în țara românească; ia gândiți-vă la fericirea să vă
36

simțiți la voi acasă, unde de o mie de ani nici unui din stră­
moșii noștri nu s’a simțit Ia el acasă; ia gândiți-vă Ia gloria să
fi luat România parte la ceasul cel mai mare din istorie și cu
sângele ei să fi sădit lumea cea nouă, lumea libertăței și a drep-
tăței, lumea în care se va trăi înzecit decât cum s’a trăit în
vremurile noastre! Se va jertfi o generație, pentru ca să tră­
iască mai bine gnerațiile viitoare. (Ovațiuni).
Dar noi n’am profitat din munca generațiilor trecute ? Astăzi
este aniversarea lui 3 Mai 1848! Dar, ce, fără munca acelor de
la 1848, am fi noi astăzi aci ? Fără românii cari au fost spân­
zurați și schingiuiți în Ardeal, ar mai fi fost cauza românească,
căci nu e destul să fie numai în statistici cauză națională, trebue
să fie și în suflete ? Poate, că dacă unii nemernici se codesc
este tocmai pentru că nu ne-au costat destul cele ce am căpătat
până acum. De astăzi înainte, generațiile viitoare vor ști și vor
spune : a fost o generație care moștenise din larg, dar a cheltuit
tot din larg, a cheltuit tot până când a reușit, și aceasta este
generația de astăzi (Ovațiuni entuziaste prelungite).
 37

Cuvântare rostită la întrunirea din BUCUREȘTI,

de la „Dacia“, a LIGEI CULTURALE, ACȚIUNEI
NAȚIONALE, soc. CARPAȚII, LEGIUNE!
ARDELENE, ACȚIUNII PATRIOTICE
si LEGIUNEI BUCOVINENE,
Duminică 28 Iunie 1915

Iubiți cetățeni,

După atâtea discursuri strălucite, cari au fost adevărate

acte de credință, nu mai este nimic de spus. 0 singură vorbă
insă, țin să adaog și eu.
Vă zicem mereu că trebuie să intrăm în războiu. Acest cu­
vânt nu e drept; în războiu suntem de unsprezece luni de zile,
numai că alții trag în noi, și noi nu tragem în ei. (Aplauze pre­
lungite).
In războiu sântem, in războiul hotărâtor al existenței noastre,
de când pasărea de pradă, Germania....
. VOCI : Jos cu ea !
' D. Take Ionescu.... s’a năpustit asupra lumei, ca să sugrume
ori ce viață independentă și liberă, în războiu 'sântem, de când
dușmanii noștri milenari au pus la cale măcelul pentru ca să-șl
asigure prin victorie strivirea pentru totdeauna a românilor de
dincolo și să-și întindă stăpânirea sub formă de vasalitate până
la Marea Neagră. (Aplauze, ovațiuni).
Sântem în războiu. Soldații cad pe câmpul de bătae pentru
apărarea drepturilor noastre, însă în loc să fie soldați sânge din
sângele nostru, sânt soldații armatelor aliate I Acesta este ade­
vărul ! (Ovațiuni prelungite).
Fecare dintre cei cari mor, mor în luptă pentru noi, fle­
care victorie a aliaților este o rază de speranță care se deschide
pentru noi, fiecare înfrângere a lor, este o piatră care se prăvă­
lește peste trupul României. (Ovațiuni îndelungate).
38

Da, iubiți cetățeni, vor învinge aliații. De lucrul acesta sân-

tem așa de siguri, în cât dau întâlnire tuturor invidioșilor, tutu­
ror scepticilor cari stau la pândă. Dacă însă ne-am închipui noi
că învingând fără noi, vor învinge pentru noi, ar trebui să fim
adevărați nebuni. (Aplauze prelungite și îndelung repetate).
Victoria lor fără noi, poate să ne scape viața materială de
astăzi, nu ne poate însă scăpa nici viața noastră morală, nici
drepturile generațiunilor noastre viitoare. (Ovațiuni prelungite).
Când vă spunem războiu, și războiu vrem, nu vă cerem
să dezlănțuim noi un războiu, deja început, nu vă cerem să des­
chidem noi o ceartă, deja deschisă, vă spunem numai să ne dăm
seama că războiul așa cum a pornit, e pornit în contra noastră.
Să înțelegem odată că dacă stăm liniștiți acasă, ieșim tot așa
de striviți, dacă ar învinge germanii, doar că ne vom alege nu
numai cu mânia dar și cu desprețul lor. (Aplauze prelungite, o-
vațiuni).
Nu v’ați întrebat d-voastră, pentru ce a intrat în războiu
Italia ? Ce ? Credeți oare că a fost pentru acele câteva stânci
din Trentin sau pentru a avea un port mai mult, ea care are
atâtea porturi ?
Nu 1 Și-au dat seama oamenii aceia că victoria Germaniei
ar fi moartea Italiei, iar victoria aliaților fără Italia, ar fi deca­
dența Italiei. (Ovațiuni). #
Pentru noi, problema se pune cu o mult mai mare lim­
pezime 1
Ce simplă este ! Și cum vor s’o întunece ticăloșii sub căl­
câiul frîcei l
Acum 1800 de ani, un mare împărat ne-a așezat călare peste
Carpați. Așa trăim și așa vom muri. Viața noastră e imposibilă
altfel decât călare peste Carpați. (Aplauze prelungite, ovațiuni).
Acum o mie de ani a venit un popor sălbatic ca o vijelie,
s’a așezat în trupul nostru și ne-a despărțit în două, dar des-
dărțitura nu poate fi pentru totdeauna. Ori noi peste Carpați cu
anexarea, ori ei peste Carpați cu umilirea și vasalitatea 1 (Ova­
țiuni prelungite).
In asemenea împrejurări, chiar dacă ai fi sigur de înfrân­
gerea aliaților, dacă ai fi sigur de zdrobirea ta și încă din da­
torie către munca de 1800 de ani a generațiunilor ce au fost,
din răspunderea către nesfârșitul lanț al generațiunilor ce au st
 3»

vie, și tqt ar trebui să spunem: să murim cu arma in mână

pentru românism 1 (Aplauze, ovațiuni nesfârșite).
Dar “norocul nostru, noroc dumnezeesc, este că războiul s’a
născut din nebunia nemțească și din trufia ungurească, așa în
cât s’au ridicat în picioare toate neamurile, s’au pus în luptă
toate împărățiile, s’au deslănțuit în omenirea întreagă în potriva
lor toate urile. E cu neputință să învingă pirații, când omenirea
întreagă e în picioare în contra lor. (Aplauze, ovațiuni).
Orie« bandă de tâlhari, bine armată, bine organizată, reu­
șește la început, fiindcă intră în mijlocul populațiunilor liniștite
cari muncesc munca pacinică, cari se trudesc pentru prosperi­
tatea generală, pentru îmbunătățirea soartei celor mulți; dar când
se deșteaptă atacații, când omenirea întreagă se ridică în picioare,
fie acea bandă de tâlhari ori cât de științific organizată, ori câ*
ar profita ea de invențiuniie ahora, de descoperirile cari erau
făcute pentru civilizație nu pentru orgie de sânge, nu e bandă
de^tâlhari, care până la sfârșit să nu fie strânsă de gât de jan­
darm, osândită de judecător și spânzurată de călău. (Ovațiuni
repetate).
s Iubiți cetățeni, după cum pe teatrul de războiu din apus
U germanii răspândesc gaze otrăvitoare, cari se fac nori și merg
deasupra tranșeeior luptătorilor pentru dreptate, tot așa și în a-
ceastă țară simt că se ridică gaze otrăvitoare, cari fac o atmos-
eră pestilențială în casa noastră.
Isvoarele acestor otrăvuri, la unii e prețul grâului și al
porumbului, preț neașteptat pe tând munca țărănească nu s’a
urcat (Ovațiuni) ; sunt creditele la mofluzi și subvențiunile la
ticăloși, e în sfârșit ceva șt mai grav, e apelul la lașitatea și
slăbiciunea omenească după fiecare Przemisl sau după fiecare
Lemberg. (Ovațiuni).
Iubiți cetățeni, ridicați-vă în picioare; ridicați-vă la înăl­
țimile la cari gazele otrăvitoare nu vă pot ajunge ! Răsuflațl în
■' sfera senină a cerului albastru, și dacă acolo veți auzi bătând
aripele îngerului morții setos să secere dintre noi, veți vedea și
figura strălucită a zeiței Victoria, care se va așeza pe umerile
noastre și ne va deschide viitorul nostru! (Aplauze prelungite,
ovațiuni entuziaste).
 40

Cuvântare rostită la BUCUREȘTI, la clubul con­

servator-democrat, Duminică 28 Iunie 1915.

Domnilor,

înainte de toate, să vă fac o scuză: nu v’atn convocat de

multă vreme. Nu v’atn convocat fiindcă știți, că în judecata mea-
și știu că și în judecata d-voastră, politica internă, politica de
partid a fost sqșpendată, în vederea cestiunilor mari externe. De
aceea sunt dator să vă spun, că dacă v’am convocat acum, a
fost tocmai ca să se știe că nu s’a schimbat absolut nimic în pă­
rerea noastră asupra politicei externe și în aprecierea noastră
că România nu numai e datoare, dar și poate să intre în răsboiu
(Ovațiuni).
Văd, d-nilor, în atâtea jurnale, mereu zicându-se, că nu în­
drăznesc să-mi spun părerea mea și politica noastră. Eu credeam
dimpotrivă că vorbesc prea mult de câteva luni încoace, și că
așa mi-am atras critica ziarului național-liberal «L’Indépendance
Roumaine», care vorbește de gurile de prisos.jEste adevărat că am
vorbit prea des, pentru ca să audă și surzii, dar că e duplicitate,
că e nebulozitate, în acțiunea noastră, n’a crezut-o nimeni nici
un minut.
Noi nu putem să privim toiul Românieî în cel mai impo-
tant moment aî istotiel ei, ca o cestiune de barometru. înțeleg,
d-nilor, ca agricultorul să vadă după barometru dacă scoate plu­
gul sau nu, după cum se anunță ploaia sau nu, dar ca un neam
să stea să se uite la buletinul victoriilor, pentru ca să știe unde
e datoria lui, ce-i poruncește onoarea, ce-i poruncește trecutul,
ce-i poruncesc aspirațiile lui viitoare, açesta este un rol pe care
eu îl cred nedemn pentru orice națiune, și îl cred și mai nedemn
pentru națiunea noastră. (Ovațiuni).
Țin dar să se știe, și în această privință am vorbit și eu
cu toți cu câți m’am întâlnit din partizanii noștri, știu că este cea
mai mare și cea mai inimoasă solidaritate în partidul nostru (A-
 41

plauze); nu ne-a turburat nimic din ceeace s’a petrecut și se pe­

trece pe câmpul de răsboiu.
Eu, d-nilor, nu am văzut misiunea României numai în'func-
țiune de cum se câștigă bătăliile și de ce parte se câștigă. Dacă
ași fi crezut de exemplu că are să învingă Germania, tot în
contra ei ași fi fost, delà început până la sfârșit (Ovațiuni).
Este, d-lor, o concepțiune așa de mică, încât ar atrage des­
prețul tuturor asupra noastră, concepțiunea d’a prezenta România
ca stând la pândă într’un moment ca acesta, așteptând sä vadă
cine are șansa să învingă, ca să priceapă încotro este un ideal
de îndeplinit.
Nu se poate o asemenea politică. O tară care are preten-
țiuni ca noi, trebue să se înfățișeze în fata lumii întregi, ca a-
vând o conștiință nestrămutată, o viziune limpede de menirea ei.
Tot ce ași pricepe, e ca un fricos să-mi zică: «Văd că așa
trebue, dar mi-e frică»; dar ca cineva să zică: „se poate și așa
se poate și altminteri, dar să stau și să văd după numărul pri­
zonierilor, după câte bubuituri de tun au fost pe cutare câmp
de bătălie“, asta nul Cu asemenea concepții nu se fac lucrurile
mari, și vă asigur, nici nu setrăește liber nici în țara așa cum este.
De aceea, caracteristica întregei noaștre politici — și țin
la aceasta ca la un act de mândrie pentru noi, și ași vrea să
fie pentru toți românii — este că am văzut limpede din primul
ceas că se înfățișează o împrejurare excepțională. înecare inte­
resele românismului erau de acord cu interesele civilizațiunei, în
care cauza mărirei noastre era de acord cu datoria onoarei și a
dreptului, în care puteam în același timp să slujim România și
românismul, să slujim și libertatea și civilizațiunea și umanitatea
(Ovațiuni prelungite).
In această privință nu ne-a turburat nimic, și dacă pe de­
asupra intră și convingerea noatră despre victoria Quadruple!
înțelegeri, aceasta nu e cauza care determină politica noastră,
dar e un ajutor material în sprijinui politicei noastre.
In evul mediu, existau oameni cari erau mercenari, se băteau
pentru cine-i cumpăra, pentru cine-i închiria ; oamenii pot fi
mercenari, dar popor care ar cădea la rangul de mercenar
pentru cine îl plătește mai mult, pentru cine îl închiriază, ase­
menea popor ar fi măturat de pe fața pământului. (Ovațiuni).
De aceea, d-nilor, țineam să se știe că în hotărârea noastră
 i

42

nu s’a schimbat nimic, că dimpotrivă sunt mai pătruns decât

ori când de adevărul politicei pe care o urmăm și că, dacă s’ar
întâmpla, ceeace eu încă nu cred, ca această politică să nu de­
vină în curând și politica oficială a țării, lunga noastră așteptare
nu va împiedica cererea de socoteli. (Ovațiuni prelungite și en­
tuziaste).
D-lor, mai vream un lucru, vream să stabilesc, cari sunt
relațjpnile actuale ale partidului nostru cu celelalte două partide
de guvern.
D. Marghiloman să mă ierte, dacă nu-1 voiu trata drept al
patrulea partid de guvern, (râsete continui), pentru că, d-lor,
pentru mine un om politic, un grup politic, care nu e în stare
să simtă glasul de veacuri al unui popor, care e în stare să stea
la gânduri să socotească, să se gândească la potrivelile de po­
litică viitoare, de știu și eu ce hărăziri de putere și acelea efe­
mere, căci nu ar fi suportate, cari stau piedică elanului națiunei
și cari dacă n’ar face altceva decât distilând îndoială în suflete
să scadă energia națională pentru ceasul cel mare — nu pot să
fac unor asemenea oameni sau unor asemenea grupări, onoarea
de a le vorbi ca unor partide politice ale țărei mele.
Domnilor, cu partidul liberal, am făcut tot ce am putut,
ca să-i dau sprijinul nostru întreg.
Deja în anii 1912 și 1913, eu am crezut că popoarele mari
nu pot să-și arate despărțiri interne în momentele'mari. Pri­
viți și acum; unde s’au certat între ei? In Grecia, o regret,
fiindcă grecii în alegeri au fost admirabili, dar oamenii lor po­
litici au fost mai prejos de poporul grec, aceasta e sigur. In
Bulgaria se ceartă iar, dar în țările mari nu am văzut certuri
interne, nici în Anglia, nici în Franța, nici în Italia, nici în Ger­
mania, nici în Belgia, n’am văzut nicăeri și mi-am zis: aceasta e
caracteristica neamurilor mari.
Toți sunt într’un gând, fiindcă nu se poate ca datoria unei
țări să fie dublă, e una, toți o văd limpede și toți o slujesc, cu
diferență de temperament și de situațiunile în cari se găsesc.
N’am pus nici-un fel de condițiune la acest sprijn, de și când am
avut eu sprijinul altora, am suferit condițiuni.
De exemplu, acum văd în jurnale, că se insultă amicul meu
Xenopol pentru un articol din legea de consolidări petrolifere, și
 43

se adaogă chiar, că grație îndrăsneței rezistente a partidului libe­

rai n’a trecut legea. Legea nu era a lui Xenopol, — să nu se
supere Xenopol — acel articol era al meu, și iau eu singur toată
răspunderea, așa cum am făcut totdeauna cu faptele. Am spetele
destul de sănătoase ca să pot lua orice răspundere. (Ovațiuni).
E adevărat, că legea nu s’a votat, pentru că mi s’a dat să
Înțeleg, că dacă ași insista nu ar mai fi, cum să zic ?, liniște în
(ară, l'niște între partide, și în mijlocul unor chestiuni grele ex­
terne s’ar începe lupte interne.
De aceea am renunțat ; era un sacrificiu pî care îl făceam
pentru a avea liniștea față de străinătate.
Eu n’am cerut nici-un preț pentru concursul leg'tim pe care
noi l’am dat, și găsesc că foarte bine am făcut. Când văd însă
în presa liberală că ni se cere și să nu vorbim, când văd că sun­
tem luați foarte peste picior de către.... geniile din presa liberală,
fiindcă vorbim, fiindcă îndrăsnim să ținem câte o cuvântare sau î’să
scrim articole de ziare...
D-lor, mă întrerup; eu găsesc ca fac foarte rău și prietenii
noștri 'că nu scriu destul : eu scriu în fiecare zi și cred că e da­
toria noastră în asemenea împrejurări, să facem cum fac academi­
ciană francezi cari scriu înti’una. In potopul corupțiunii acesteia,
în potopul sfîrnirei tuturor lașităților, nu e prea mult ceea ce s’ar
scrie de toți.
Să nu vorbim și să nu scrim, acest lucru nu pot să’l fac
dar nimănui.
Aceasta este o concepție de despotism oriental, și sper că
jurnalele liberale n’au avut lozincă de sus ca să ne ceară tăcerea.
Tăcerea, nu, d-lor, sprijin pentru acțiunea statului da, dar
sprijin de oameni liberi, dar nu tăcere de morți. (Ovațiuni).
Dacă Italia astăzi se bate în chip așa de admirabil încât
a uimit lumea, este pentru că, luni de zile italienii au vorbit, au
scris. Acțiunea Italiei a ieșit din una din cele mai extraordinare
mișcări naționale pe care le-a înregistrat istoria.
Din mutismul, din tăcerea, din ideia să lăsăm pe unul
singur că are să hotărască, din robia sufletească, nu ese vitejia
omenească. (Aplauze).
Prin urmare, d-nilor, foarte lămurit: tot concursul l’am dat
și cred că prin atitudinea noastră am înlesnit opera guvernului
•ri cât de genial ar fi guvernul prin toți cei nouă ai săi repre-
44

zentanji, am înlesnit pe cât oamenii din opozițiune pot înlesnf

acțiunea guvernulni, dar tăcere, mutism aceasta nu, pentru că
nimeni nu poate monopoliza nici aspirațiunile unei țări, nici
răspunderea față de veacurile trecute și de veacurile viitoare.
(Aplauze).
Cu partidul conservator, nu ne-am găsit niciodată în rela-
țiuni mai bune ca acum, nici chiar când eram împreună în gu­
vernul de colaborare. (Ovațiuni).
Nu ne-am confundat ființa noastră cu a partidului conser­
vator. Dacă s’ar fi tratat așa ceva, v’ași spune Cu aceiași cinste
cu care vă spun tot; nu s’a tratat nimic; dar ne-am-găsit alături
în oeva mai important decât combinațiunile de partid: în slujba
de adus intereselor celor mari ale țării, intereselor acelora, d-lor,
pe lângă cari persoanele noastre, carierele noastre, situațiunile
noastre prețuesc mai puțin decât sângele celui din urmă soldat
care ar muri pe câmpul de luptă. (Ovațiuni).
Nu voesc mistere. Dv. știți cari erau relațiunile mele cu
Nicu Filipescu, sau mai bine zis, care era lipsa totală de orice
relațiuni cu Nicu Filipescu. Cu toate acestea, când era încă în
străinătate, după consiliul de Coroană, când am simțit ce asalt
se dedea din atâtea părți în contra voinței hotărâte a țării, am
spus fiului lui9 Filipescu : „telegrafiază-i să1 vie mai curând, căci
prezența lui este o necesitate națională “.
A venit omul îndată ce a putut, și m’am dus de-adreptul
la el acasă la Sinaîa. Am făcut eu primul pas; nu mă dau în
lături s’o spun.. (Aplauze prelungite^.
L’am pus în curent cu tot ce a fost, și l’am întrebat dacă
eram de acord. Ne-am găsit în cel mai deplin acord. (Ovațiuni)
N’a fost între noi nici o vorbă de partid sau de politică
internă, nici un plan de a decapita pe nimeni; dimpotrivă, în
două rânduri Filipescu a venit să mă1 roage să domolesc pole­
mica din ziarele mele, față de d. Marghiloman, pentru că tot
Spera să-l aducă la politica rămânească, și i-am zis: «da, dacă
încetează cu germanismul insuportabil, cu germanismul care respiră
în toți porii gazetelor sale ; atunci, da !»
Pot prin urmare să vă spun aci: nici Filipescu n’a com­
plotat în contra d-lui Marghiloman, nici eu n’am fost complice
la nici un complot. Citesc în ziarul d-lui Marghiloman, în cel de
aseară de exemplu, că toate acestea au fost o combinațiune ca
 45

să pun eu mâna pe partidul conservator ; că după statutele lor,

de cari eu am râs tot timpul, după statutele acelea când dau
dreptul de a vorbi in numele partidului numai acelora cari au
avut o slujbă oarecare, ori care ar fi ea, ca și cum un partid
ar fi un muzău, noi am majora partidul conservator într’o even­
tuală fuziune, și că după aceasta umblu eu.
D-lor, sunt obișnuit cu toate răutățile omenești. Am fost
înjurat trei luni după ce am venit delà studii, pe trei coloane
de jurnal, în cât Rosetti m’a felicitat și ml-a zis: ești fericit, că
după trei luni ai avut trei coloane de injurii, pe când eu abia
după șease ani, n’am avut decât o coloană. (Râsete).
Sunt obișnuit cu atacurile ; nu sînt obișnuit însă cu spec­
tacolul mizeriei omenești. A se vedea în acțiunea politică națională
a unor oameni ca Filipescu și ca mine, cari cu conștiință înpingem
|a războiu, adică împingem ca să va jertfiți voi, copiii sau frații,
o mizerabilă combinațiune politică internă de șefie, de ministere
sau de comitete, este, d-lor, a ne face o astfel de insultă, în cât
dați-mi voe să închid acest episod, căci nu merită să insist mat
mult. (Ovațiuni).
V’am spus hotărârea noastră politică, vă rog să faceți ceeace
puteți să faceți fiecare ; să mențineți în oamenii cit cari vă în­
tâlniți, nu convingerea că noi vrem Ardealul, — cine nu-1 vrea?
—dar să mențineți hotărârea că trebue să ne jertfim ca să-l
avem.
D-lor, de câte ori vine o depeșă, — și germanii trimit mai
multe decât ceilalți, — despre vreun incident în războiu, imediat
îi auzi : «nu e așa ca s’a isprăvit?». „Nu se mai poate“; etcetera,
și mai apoi : „Știți că și cutare se îndoește !*.
Acest popor, care așteaptă de unsprezece luni și jumătate,
trebue să fie nițel cam sătul de anunțări de acțiuni viitoare și
mai lesne primitor de ideia : „s’a isprăvit 1“
In contra acestei mizerabile campanii, al cărei rezultat este
să slăbească bărbăția țării acesteia, nu e de prisos toată acțiu­
nea noastră. Eu unul vă rog s’o faceți, și să nu vă lăsați să fiți
mișcați prin nici o veste. Nu se poate să 'învingă o tiranie ca
cea germana, când omenirea întreagă e hotărâtă să o răpună.
(Ovațiuni). Nu se poate !
Să priceapă toată lumea că victoria e sigură, și să mai
priceapă ceva toată lumea, că dacă s’ar întâmpla, ceeace știu că
nu se poate întâmpla, ca să învingă acea tiranie, ori ca arn in-
46 '

1ra în războiu contra eî, ori că n’am intra, tot perduți definitiv
am fi. (Ovații).
Iată, d-lor, ceeace pot să cer delà d-v. Ce puteți să cereți
d-v de la mine? Ca cu aceeași hotărâre, de care cred că am
dat dovadă în aceste unsprezece luni, să duc lupta înzecit, și
cu mai multă încredere, și cu mai multă bărbăție, căci eu vă
spun: nu consider că am dreptul de a trăi încă, dacă România
nu’și va face datoria. (Ovațiuni prelungite).
 41

Cuvântare rostită ia BUCUREȘTI, la inaugurarea

clubului «FEDERAȚIEI UNIONISTE»,
Mercuri 7 Octomvrie 1915

Domnilor,

De 14 luni atât am vorbit, am răspuns și am scris, încât îmi

închipuesc că vorba lungă din partea mea, e fără de rost de azi
înainte.
Citeam azi dimineață în două ziare liberale un apel la unire.
Ia concordie. Dar ce n’am jertfit noi, în 14 luni de zile, pe altarul
unirei și al concordiei ?
Unire, asupra ce, d-lor ? Unire asupra necunoscutului ? Și g
pentru ce unire, tăcere ? Știți ce ar însemna tăcerea din partea
noastră ? Ar fi pierderea definitivă a considerațiunei României,
peste hotare, fiindcă s’ar spune, că suntem toți complici la po­
litica cea mai imorală și cea mai nefolositoare politica de pândă
pentru a avea câștiguri cât mai mari, cu jertfe cât mai mici.
{Aplauze).
O asemenea politică poate sä pară foarte inteligentă, dar
n’are nici o va’oare ; n’a reușit niciodată, nu reușește nicăieri,
e prea lipsită de bază morală, ca să poată să reușească. (A-
plauze).
D-lor, 14 luni de zile n’am criticat nimic. Am făcut tot
ce ne-a fost cu putință, pentru ca țara sä se arate, cum e bine
să se arate, toată înfr’un singur gând, afară bine înțeles de aceia
dintre noi pe cari i am numit la «Acțiunea națională» trădătorii
neamului, acei cari s’au declarat pe față, hotărât, contra idealului
nostru național.
I-am numit trădători, pentru că avem convingerea adîncă că
ei susțin nu o idee greșită în care cred, ci o idee pe care și-o
însușesc din combinațiuni de slăbiciuni politice la unii, de in­
teres bănesc la alții, la toți din vânzarea sufletului lor pentru a
ajunge să vîndă sufletul României. (Aplauze prelungite^.
48

Dar în afară de acestea, d-lor, tot ce era posibil l’am făcut.

Cine mai mult ca mine știe prețul unirei, dorește concordia tu­
turor ? Ați văzut chiar manifestul Federațiunei unioniste, ce mo­
derat, ce împăciuitor este? Și cumȚmi s’a răspuns? In primele zile
au spus că Federațiunea unionistă este o alcătuire de ambițiuni
neînfrânate, de poftă de guvern, și a râs toată lumea. După ce a
râs toată lumea, s’a schimbat : nu ni se ~ mai contestă patriotis­
mul și sinceritatea, ni se contestă priceperea și răbdarea. Deja
este un progres, nu mai sântem ambițioși, nu mai sântem egoi­
ști cari căutăm interesele noastre, sântem incapabilii cari nu pot
să priceapă situațiunea Europei, și propun soluțiuni cari nu se
pot realiza.
Ei, d-lor, eu cred, și această experiență de 14 luni mi-a
întărit credința, că e cineva mai competent de cât fiecare din noi:
e conștiința generală a unei națiuni întregi, fără deosebire
de clase, de învățătură sau de interes particular.
In consensul general al națiunei întregi, problema a fost
pusă delà început cu o simplicitate admirabilă. S’a împărțit lu-
mea în două câmpuri : Intr’un câmp stau vrăjmașii noștri mile­
nari, în celalalt câmp trebuie să fim noi, fiindcă interesul
nostru este să învingă grupul în care stau cei cari sânt în
contra ungurilor. Datoria noastră este să vărsăm sângele nostru
alături, de al lor, și ^speranța noastră este să se îndeplinească
astăzi visul, căci dacă nici în această împrejurare nu se poate în­
deplini, toată lumea simte că nu se va îndeplini niciodată. In
toată istoria nici un popor n’a voit încă să moară fără să se bată.
(Aplauze).
D-lor, lucrul acesta, 1’au înțeles toți, de là cei mai mici până
la cei mai mari, și cu o răbdare și cu o încredere care străini­
lor le pare lipsă de judecată, au lăsat în sarcina câtorva, cafei
să aleagă cum, când și în ce fel. Și a stat lumea cu încrederea
știți până când ? Primul ceas în care lumea a început să se tur­
bure, a fost la intrarea în războiu a Italiei. Era atunci în jude­
cata tuturor problema așa de simplă. Rușii erau în Carpați, un
element nou intra în în răsboiu, era Italia, și lumea zicea: dacă
ar fi intrat și România odată cu Italia, s’ar fi rezolvat și pro­
blema balcanică, fiindcă atunci n’ar fi îndrăznit regele de la Sofia
să facă o politică antinațională, fiindcă l’ar fi dat de gât po­
porul. Și n’ar fi îndrăznit nici regele delà Atena ca să continue
în atitudinea lui față de Venizelos, pentru că lovitura de stat a
tunci nu se putea bizui nici măcar pe un sentiment urât, dar real,
 49

frica. Toată lumea a simțit că acela era ceasul. Dacă s’ar fi

putut face un plebiscit, dacă s’ar fi putut întreba ce-o Meresează
mai mult-, atâtea mii de kilometri pătrați mai mult sau mai puțin
după victorie ori participarea noastră la vreme, eu sunt convins că
ar fi răspuns țara în marea ei majoritate-, la bătălie, la victorie,
k ne vom socoti pe urmă. ! (Aplauze prelungite).
A trecut și acest ceas, și de ce să nu fim sinceri? împre­
jurările de pe câmpul de răsboiu au făcut, — cum să zic? —
nu să stingă flacăra națională, dar s’a domolit expresiunea ei.
Și dacă nu venea conflagrațiunea balcanică, poate că în
națiunea noastră n’ar fi fulgerat acea emoțiune care ne-a cuprins
astăzi pe toți, de sus până jos. Tresare țara, fiindcă problema
este iarăși de o mare simplicitate: vrăjmașii noștri milenari la
nord, vrăjmașii și mai ales invidioșii de ieri, la sud, și noi, in
războiul în care e vorba de noi, stăm în afară, noi nu luăm
parte la rezolvirea chestiei libertății noastre, znoi așteptăm să o
rezolve alții pentru noi.
Cum își poate închipui cineva că cu o asemenea politică
vom putea noi vreodată să inspirăm încredere și respect? Fără
încredere și respect nu se anexează sute de mii de kilometr
pătftiți, nu se leagă milioane de suflete omenești, nu e nimeni
așa de nebun să se jertfească el pe dea’ntregul ca să profite
acela care n’a venit în ceasul cel adevărat. Și ceasul cel ade­
vărat e ceasul în care cu forțele de cari dispui poți înrâuri mai
mult victoria generală. (Aplauze prelungite). Acela e ceasul a-
vărat i
Ei, d-nilor, ia uitați-vă la jertfele altora! In Englitera, care
n’are nimic de cerut, care nu-și va spori teritoriul nici cu un
kilometru pătrat, ori cât de mare ar fi victoria, nu numai că s’a
creat o armată de trei milioane prin înscrieri voluntare, dar bu­
getul a fost rfdieat la zece miliarde. Cinci miliarde de impozite
noui s’au votat într’o zi, pentru ce? Pentru că, după cum a
spus’o marele lor prim-ministru : „Englitera luptă pentru exis­
tența ei“. Este nexoe ca marea Engliteră să lupte pentru exis­
tența ei, și România trebue să așteptelExistența ei nu este în joci
Franța știți cum se sângerează ; Rusia, despre care se tot
spune că n’a făcut nimic, de 14 luni se bate continuu. Și dacă
va fi adevărat, cu pagubă de patru milioane de oameni, putem
să declarăm că ei în cea mai mare parte i se va datora libera­
rea Europei I (Aplauze).
Take lonescu: Pentru România Mare.
50

Domnilor, citiți suferințele în adevăr spăimântătoare ale

populațiunilor pe cari rușii le iau cu dânșii din teritoriile pe
cari le evacuează. E ceva de o cruzime care te sfâșie, dar ce
grandioase acest sacrificiul (Aplauze).
•Serbia, pentru a treia oară singură, atacată de atâta lumeî
Și noi să ne închipuim că este posibil să așteptăm combinațiuni,
să așteptăm să nu mai fie nici un risc, adică să mergem numai
la câștig?!
D-lor, să-mi dați voe să fac o comparațiune de finanțe,
fiindcă știu că sunt plăcutd astăzi finanțele. Cine vrea dobândă
mare nu poate să-și plaseze banii numai în plasamente fără nici
un risc. Cine se mulțumește cu 1 la sută pe an, acela da, poate
să dea banii numai la milionari* Ei, bine, România vrea dobânda
cea mai mare, căci ce cere România este întreit de ceace cere
Franța. România nu poate să ceară 80 la sută dobândă când dă
bani cu ipotecă, și în același timp să examineze luni de zile
documentele, să tot caute dacă nu cumva se mai poate găsi
vreo mică dificultate la unul dintre titlurile de proprietate.
Aceasta nu se poate, este în contra conștiinței omenești, și
chiar dacă ar fi tratate cari ar garanta asemenea lucruri, eu
n’ași da două parale pe asemenea tratate.
Nu se poate.
De când cu isbucnirea răsboiului în Balcani, toți s’au cu­
tremurat, țara a cerut mobilizarea și acțiunea și le cere, și dacă
am ști că le vom avea mâine, n’atn mai avea ce să mai căutăm
aci. Mobilizarea și acțiunea, aeestea le-a cerut țara, și dacă gu­
vernul nu vrea cum țara zice că vrea, este deosebire între țară
și guvern.
Dar o să ziceți : pe noi de ce ne mai chemați? Iată de ce.
Ni se tot obiectează că țara e fericită, țara nu cere nimic, țara
se dezinteresează, marea massă a națiunii nu e preocupată nici
de idealul național, nici de primejdia balcanică, marea massă a
națiunii așteaptă ori doarme.
Ei bine, națiunea are să dovedească, trebue să dovedească
că toată massa națiunii se interesează cum nu s’a interesat nici
odată de nimic. Eu știu că pentru dânsa problema este: ori ac­
țiune, ori putrezirea în dispreț, adică moartea morală așteptând
și moartea materială, care va veni și ea, căci învingătorii, dacă
ar fi învingători germanii, nu ne vor ierta, e cu neputință să ne
 51

ierte, doar că pe lângă neiertate, ne vor și desprețul, iar Qua­

drupla înțelegere victorioasă, căreia i-am fi refuzat în ceasul în
care îi puteam fi de folos ajutorul nostru, nu va putea să ne
considere ca pe niște camarazi de arme, ci ca pe acei cari, ur­
mând armatele, se duc să culeagă ranițele pierdute.
Cu așa purtare nu se fac nici țări mari, nici neamuri m arii
(Aplauze prelungite).
52

Cuvântare rostită Ia CRAIOVA, la întrunirea

«FEDERAȚIEI UNIONISTE»
- Luni, 18 Octomvrie 1915

Iubiți cetățeni,

Primirea dv. călduroasă, ca totdeauna, face să treacă pe

dinaintea ochilor mei, cei aproape 28 ani, de când datează le­
găturile mele politice cu dv.
In acești 28 de ani, am venit de multe ori să vă cer spri­
jinul bărbătesc și căldura inimei voastre care să mă împiedice
să mă îndoesc eu însumi. Mi le-ați dat în totdeauna. Și atunci,
firește, vă vorbeam de multe ori cu patimă, Câte o dată poate
chiar cu nedreptate, în totdeauna cu sinceritate. Cât de mici îmi
par astăzi chestiunile pentru cari m’am răsboit în luptele de 28
anii Erau luptele noastre ’’de "partid, erau răsturnările de gu­
vern, erau schimbările de persoane, erau modificările de legi»
erau fleacurile zilei celei mici, fiindcă ni se jpărea imposibil să
trăim ca să vedem zilele mari (Aplauze).
Alta ester-astăzi chestiunea care ne aduce aci. Suntem în
în fața celor eterne, în loc să fim în fața celor trecătoare. Sun­
tem generația care, sau vom desăvârși munca de veacuri a po­
porului nostru, sau vom pune piatra mormântală pe munca ge-
nerațiunilor trecute. (Ovațiuni furtunoase prelungite).
Viața ordinară, viața confortabilă, împrejurările ne-o refuză
Siliți suntem să sfârșim ca eroi, sau să sfârșim în lașitate : să
trecem Carpații sau să treacă ungurii Ia noi, să fim o Românie
mare sau să înceteze orice Românie, căci o Românie supusă
Buda-Pestei, numai este o Românie 1 (Ovațiuni furtunoase pre-
lugite și îndelung repetate),
Și aceste împrejurări în adevăr unice, aceste împrejurări
cari sunt mai mari decât noi toți, la înălțimea cărora de abia
poți să privești, alții vor să le restrângă în calapodul ordinar
 53

al vieței de toate zilele, în micimea luptelor noastre din trecut,

în cariera vorba de schimbări, de preferări de persoane sau de
modificări de colecțiuni delegi. Nu se, potrivește, d-lor, un astfel
de calapod pe asemenea evenimente. Este un adevărat blestem
ca să se vorbească de acțiunea noastră, ca de o acțiune purtată
de interese personale; este un adevărat blestem ca să fie români,
cari să lucreze pentru insuccesul acestei răscoliri a patimei
naționale, ași putea să întrebuințez un cuvânt mai mare: este o
adevărată trădare pentru trecutul și o adevărată trădare pentru
viitorul țării! (Ovațiuni furtunoase).
14 luni, noi am dat cel mai desăvîrșit concurs guvernului
d-lui Brătianu! De ce i l-am dat, d-lor? L-am dat, fiindcă ne-am
gândit, că atunci când sunt lucruri mari de făcut în afară, cea
dintâi garanție de succes e liniștea înăuntru. Dar se mai poate
vorbi de a da concursul, atunci când în conștiința noastră, a cărei
sinceritate este garantată prin tăcerea noastră de 14 luni, avem
convingerea că nu s’a lucrat cum trebuia să se lucreze pentru i-
dealul nostru național ? (Ovațiuni prelungite).
D-lor, care este situațiunea? Numai este nimeni în această
țară, nimeni care să mai creadă că România poate să stea ne­
utră în acest răsboiu. (Ovațiuni entuziaste prelungite). Toată
lumea, toată, pricepe că atunci când s’au răscolit toate proble­
mele cari leagă prezentul și viitorul nostru, nu mai este cu pu­
tință ca noi să fim neutrii. (Ovațiuni entuziaste). Aceasta îmi
amintește întreruperea regelui Carol, când la Consiliul de Co­
roană delà Sinaia am susținut neutralitatea, — fiindcă atât
puteam smulge în ziua aceea din tratatul rușinos care ne leagă
de 30 ani, — și regele Carol m’a întrerupt zicându-mi: „neu­
tralitatea e cea mai rea dintre politici». Și i-am răspuns: «sin­
gura posibilă» ! Atunci era singura posibilă.
Astăzi însă, d-lor, e singura imposibilă! Acesta e adevă­
rul. (Ovațiuni entuziaste/
Dacă este așa, d-lor, poate fi alegere? Putem noi merge
alături de unguri? Putem noi merge în contra Franței, căreia
îi datorim Unirea, căreia îi datorim toată această cultură cu care
ne mândrim și care ne face superiori vecinilor noștri de dincolo
de Dunăre? (Ovațiuni entuziaste). Putem merge noi contra a-
celora cari se luptă pentru libertatea popoarelor? Dar mai a-
les, în egoismul cel mai strimt, putem noi merge alături de un­
54

guri, cari în acest războiu vor să stabilească dreptul lor defi­

nitiv la heghemonia lor în regatul ungar ?
Aceasta, d-lor, o afirm, aceasta nu se poate; aceasta nu o
vrea țara! Aceasta nu o primește armata. (Ovațiuni entuziaste
prelungite).
Știu că Fariseii vor tipări mâine cu slove mari că eu, om
cu răspundere politică, fost de patru ori la guvern, am spus la
întrunire publică, că este un lucru la care armata nu s’ar supune.
Dai Am spus-o, nu pentru că sânt răsvrătitor, dar fiindcă
știu să prevăd și să judec. (Ovațiuni furtunoase). Sânt lucruri
cari, fiind în contra onoarei naționale, așa cum se simte de vea­
curi, așa cum s’a transmis cu luptele muncei din generație în
generație, nimeni nu are dreptul să le ceară nici delà armată-
(Ovațiuni entuziaste prelungite. Urale).
Cine vede prăpastia, nu face el prăpastia. Cine vede focul
care se aprinde, nu este el cel care a pus focul. Nemernicii sânt
aceia cari merg înainte și se cufundă în prăpastie, fiindcă au
fost cu ochii închiși. (Ovațiuni).
Acei cari lasă să se aprindă focul sânt ușureii, cari își în-
chipuesc că ei pot să dispună și de focul ceresc. (Ovațiuni pre­
lungite).
Vara trecută un român, care astăzi, din'păcate, face poli­
tică alături de trădător, trecea din Franța în Italia. La frontiera
Italiei intră în vorbă cu un căpitan de bersaglieri — sânt vînă-
torii italieni— și îl întreabă: „Italia ce va face?“ Căpitanul:
«Italia nu e o țară lașă, Italia se va bate»! «Dar în contra cui?»
«Firește, în contra nemților, cari stăpânesc pe frații noștri.» „Dar
dacă vi s’ar cere să mergeți în contra Franței, ce ați face ?“
Și căpitanul răspunde:
—«Ne-am consultat ofițerii din batalion și iată ce hotărâre am
luat: onoarea militară ne poruncește să ne supunem, dar onoa­
rea națională ne cere ca mai bine să murim! Toți ofițeri: bata­
lionului ne vom trage un glonț în cap, dar nu vom merge.în
contra onoarei» ! (Ovațiuni entuziaste prelungiteiAclamațiuni).
Bătrâni smintiți, crescuți în tinerețe în școala reacțiunei,
oameni maturi cu ambițiuni deșarte, gata să-și vândă neamul
pentru o perspectivă de guvern, lichele vândute cari scriu pe
bani, ușurei cari n’au măsurat ce este sufletul unui neam, pot
să creadă în putința că soldatul român se va bate alături de
 55

unguri. Oamenii cuminți știu că aceasta nu se poate. (Ovațiuni

entuziaste prelungite).
Și dacă aceasta nu se poate, dacă neutralitatea nu se
poate, atunci ce rămâne? Nu mai rămâne decât războiul în con­
tra ungurilor și acum și în contra bulgarilor, cari s’au făcut ungu­
rii de peste Dunăre, după cum ungurii s’au făcut bulgarii de
peste Carpați. (Ovațiuni entuziaste).
Ei, d-lor, de ce ne-am teme de cei cari vorbesc de dobi­
tocia că România ar putea merge alături de Austro-Ungaria
ori de Germania—tot una e pentru mine—nu ! Mă tem de cei
cari, când vorbești cu dânșii, îți spun: așa este, toată țara este
de acord și noi suntem de acord : așa estel Va trebui să facem
războiu și să-l facem alături de Quadrupla-lnțelegere, dar n’a
venit momentul ! (Râsete).
Da, d-lor, au fost momente mai bune decât astăzi. Da, așa
este ; dar vă afirm, că cu cât va trece vremea, momentele vor fi
mai fele decât astăzi.
A fost momentul după bătălia de la Lemberg; tremurau nem­
ții de frica noastră !
întrebați pe Filipescu ce i-a spus ministrul austriac atunci!
Nu pot să destăinuesc astăzi. Vă repet : tremurau de frica
noastră !
N’m cerut socoteală pentru pierderea acelui moment Cum
sunt hotărât să vorbesc înaintea țărei ca un om care nu ascunde
nimic, vă spun: nu am făcut imputarea, fiindcă trăia încă regele
Carol și cu el nu se putea, iar pentru altă alcătuire ne lipseau
oamenii. Fac însă imputare pentru ceasul intrărei Italiei în războiu.
Atunci România trebuia să intre. Intrând odată cu Italia,
nu e om cu minte să nu știe, bulgarii, cari voiau să trădeze pe
ruși, atunci n’ar mai fi îndrăznit. Cu caracterul lor tîrîtor, ar fi
venit după noi, alături de noi și chiar și Grecia, cu tot regele ei
vrăjmaș al idealului național, ar fi trebuit să se supuie, fiindcă
așa era ceasul. (Ovațiuni furtunoase).
Ei, d-ior, a venit alt moment, de când începe adevăratul
păcat, de când știam că Serbia are să fie atacată de bulgari. A-
tunci nu mai aveam noi să alegem momentul, momentul venise
peste noi, și trebuia să ne supunem împrejurărilor. (Ovațiuni).
Era înainte de toate o obligațiune a noastră. Afirm, și d.
prim-ministru nu va putea să mă desmintă, aveam o obligațiune
56

să o facem; dar pe deasupra obligației era altceva care în vre­

mea această de realism nemțesc, că trece de asupra onoarei și
a obligațiunei, era interesul nostru să o facem. (Ovațiuni).
Cum, d-lor? Noi va trebui să ne batem contra Austriei, și
în loc să ne batem cât mai sunt sârbii, să ne batem după ce
nu vor mai fi sârbi? In loc să ne batem când turcii n’au arme,
să ne batem după ce vor avea arme? Când nemții gâfâiau să
treacă în Serbia, și dacă nu vream noi, nli puteau să treacă în
Serbia, să ne batem după ce se vor fi așezat nemții dea-
tot lungul Dunării, cum sunt deatot lungul Carpaților ? Acesta
să fie faimosul moment? (Ovațiuni prelungite).
Mă îngrozesc de cei cari spun la toți ; da, cum nu ? Ca
și voi, evident; dar n’a sosit momentul.
Eu zic : nimeni nu poate să-și aleagă ceasul împlinirei da­
toriei ; împrejurările îți pun datoria în față și dacă ești un mu-
eroiu în loc de bărbat, fugi delà datorie, dacă ești bărbat o în­
deplinești; (Ovațiuni prelungite) ; dar amânarea împlinirei datoriei
e o concepție de fecior de bani gata, care nu te-ai isbit cu capul
niciodată de durerile vieței, și care îți închipuiești că omenirea
întreagă trebuie să se așeze așa, în cât să corespundă confor­
tului tău politic. (Ovațiuni).
Aceasta, d-lor, nu se poate.
Atunci, iubiți cetățeni, ce căutăm noi aci ? Să vă convin­
gem ? Sunteți convinși. Ați avut, credeți-mă, dv. publicul, mai
multă minte decât noi: așa de bine ați văzut delà începutul
răsboiului situațiunea.
Poporul a înțeles de la început că n’avem alta de făcut
decât să trecem peste Carpați. (Ovațiuni entuziaste). Aceasta vrea
țara, aceasta vrem noi.
Dar vrem un lucru delà dv.: să vă zguduiți așa, încât să
se simtă pământul tremurând sub mișcarea dv.l (Ovațiuni fur­
tunoase). -
Geace ne împiedică pe noi să reușim, e că o mulțime de
oameni confundă cumințenia dv. cu indiferența dv., liniștea dv.
datorită încrederei cu hotărârea dv. de a abdica voința dv. în
mâinile altora. De azi înainte ținem, ca în toată țara, pretutin­
deni, să se știe: țara are o voință și toată lumea e datoare să se
supue voinței țărei! Ovațiuni entuziaste).
Dar scepticii îmi zic: nu veți reuși. Țara e definitiv con­
damnată ; o generație crescută în prea mult belșug și în prea
 57

puțină muncă n’a fast în stare să se ridice la înălțimile biblice

la cari o chemau evenimentele. Mic la suflet. I-a venit norocul
dar el n’a putut să înfăptuiască.
înainte de a ajunge la această credință despre poporul
meu, dați-mi voie să-mi fac datoria până la capăt.
Dintre toate suferințele, cea mai amară este deziluziunea a-
supra neamului tău. Neamul căruia îi aparți să fie învins în răz­
boiu, nu e nimic. Să calce mărginașii peste trupul țârei, nu e
nimic. Toate neamurile au trecut pe acolo, și au renăscut mari
și puternice. Dar să mai trăești, să mai duci viața materială după
ce ai murit sufletește, după ce ai pierdut credința în menirea și
în virtutea poporului tău, aceasta e cea mai mare pedeapsă, pe
care nici Dante n’a găsit-o în Infernul Iui. Dacă Istoria a ho­
tărât pentru noi această pedeapsă, fie! Cază peste capetele noas­
tre!! (Ovațiuni. Mare emoțiune generală).
58

Cuvântare rostită la IAȘI, la întrunirea

«FEDERAȚIEI UNIONISTE*
Duminică, 1 Noemvrie 1915

Iubiți cetățeni,

La ceasul acesta, și după atâtea discursuri înălțătoare și

călduroase, mă veți ierta, dacă nu voiu face un discurs : vă da­
torez însă câteva cuvinte.
Onoratul d. Cuza, spunea odinioară, că păcatul pentru sta­
rea de astăzi a țării, cade pe toți acei cari și-au asumat rolul
de factor răspunzător. Am spus deja, d-lor, de mult, la Craiova
acum vre-o opt luni, că vorba «factor răspunzător“ e mai mult
o glumă, că într’un. moment ca acesta istoric, fiecare cetățean e
factor răspunzător, și că nici un factor, nici unul, n’are alt drept
decât să șe conforme voinței națiunei.
Dar este adevărat d-lor, e foarte adevărat, că până când
nu se va cunoaște istoria întreagă a acestor cincisprezece luni,
multe din actele noastre nu se vor pricepe. Cât am jerfit noi
pentru a avea acea unitate sufletească pe care o considerăm
piatra de temelie pe care se poate zidi acțiunea noastră, acțiune
fără precedent în întreaga noastră istorie, căci un războiu ca a-
cela Ia care trebuia deja să mergem, la care trebuie să mergem,
neamul nostru nu l-a mai purtat niciodată. (Aplauze). Atunci,
d-lor, se va ști și cât a apăsat pe atmosfera noastră păcatul u-
nei alianțe nefirești, care a durat treizeci și unu de ani de zile
și care a durat, domnilor, — să o spunem drept — cu răspun­
derea și,cu greșala multora dintre noi. Fiindcă cunosc istoria
acestei alianțe, cred că datoresc acestui oraș intelectual, să ridic
vălul deasupra secretelor, să știe țara întreagă cum s’a născut a-
lianța contra naturei, pentru ce s’a făcut, și din ce ceas a înce­
tat de a mai fi o pavăză și a devenit mai mult o piatră mor-
mântală pe conștiința națională.
 59

Era, d-lor, după războiul delà 1877. Reînviase vitejia stră­

moșească. La Plevna, găsisem noi convingerea că nu suntem e-
pigonii unui mare neam, ci urmașii eroilor de altă dată. Cu în-
încrederea în propria noastră forță, ne venise și credința în re­
alizarea unui ideal național ; iar peste Carpați, ca și peste Du­
năre, până în fundul Macedoniei, până în munții Pindului bă­
tălia delà Plevna făcuse mai mult decât o bibliotecă întreagă de
propagandă. începuse să se creadă, nu numai în sufletul nostru,
dar și în puterea brațului românesc. (Aplauze).
Și atunci, d-lor, dacă a fost bucurie mare aci, dacă a în­
ceput a se avânta din nou lumea către idealul românesc, a fost
îngrijorare mare la Budapesta. Se căută deci cu orice preț să
se pună piedică oricărei mișcări ' a noastră sufletească pentru
România cea mare, de care acum vorbim cu atâta libertate, de
care acum câțiva ani nu îndrăznea nimeni, afară de cei liberi,
să spună vreo vorbă. Dar tot atunci, d-lor, era la noi ceva ca
la călcâiul lui Achile, locul unde putea să lovească săgeata, era
în situațiunea noastră o slăbiciune care atrage săgeata vrăjma­
șilor. Din războiul în care se renăscuse vitejia străbună și se
asigurase neatârnarea țărei, prin păcatul Rusiei și prin greșala
noastră, — istoria va lămuri lucrul, — eșisem cu rușii în loc
de o frăție de arme pe care să se bizue mal târziu o nouă
confraternitate de arme, eșisem într’o răceală glacială. Austria
pricepea bine că ea n’are să se teamă niciodată de o Românie
Mare, decât dacă curcanul se va bate alături de cazac, altfel nu
avea să se îndeplinească nici odată, era cu neputință. (Aplauze)
Austria înțelese că acum era momentul să ne lovească.
O serie de vexațiuni în contra noastră. Chestiunea Dună­
rii ! Știți că se lăuda unul că a scăpat-o, — da, a scăpat-o în
schimbul blestematei alianțe, adică a scăpat Dunărea, și a pier­
dut România ! !
De aci delà Ieși, la 1883, a vorbit d. Petre Grădișteanu la
inaugurarea statuei lui Ștefan cel mare, a vorbit despre cele
două mărgăritare cari lipseau din coroana Iui Ștefan cel mare.
Rusia, care avea mărgăritarul cel mai mare, nu s’a supărat, nu
a zis nimic, nu ne căuta ceartă. Austria, care avea mărgăritarul
Bucovinei, s’a supărat grozav, ne a cerut scuze, i s’au dat, dar
tot nu s’a mulțumit, ne căuta gâlceavă. Tot cerea garanții, și
cum nu se ghicea la noi ce garanții cere, nu știam ce să pro­
punem. Austria ne făcea viața intolerabilă. Cuvântul intolerabil
îl am din gura unuia din factorii alianței.
«o

Atunci, d-lor, desperați, așteptam din ceas în ceas un ulti­

matum ca cel care s’a trimes Serbiei anul trecut. Desperați s’au
uitat oamenii de stat ai României să vadă unde ar putea ei să
ceară un ajutor.
Peste Prut, fiind date relațiunile cu cari se isprăvise răz­
boiul, era cu neputință. Franța ? Franța eșise de abia din dure­
rea ei delà 1870, nu ne putea fi de nici un ajutor. Englitera?
Hipnotizată de așa zisul colos rusesc care acum, ne spun mân­
cătorii de ruși, că este o nălucă de oarece nemții o să facă Ru­
sia praf, Englitera cocheta cu Germania. Italia? Italia în alianță
cu Austria, tot de frică, nu e vorbă, dar în alianță cu Austria-
Atunci Ion Brătianu s’a dus la Bismark și i-a spus : Viena
nu ne Iasă să trăim, nu mai putem răsufla, mă aștept delà o zi
într’alta Ia un atac. Bismark i-a zis: eu nu pot să vă apăr în
contra Austriei ; du-te la Viena și dă garanții I—Ce garanții!—De-
clarațiunile voastre nu ajung, garanții !—Ce garanții ?—Oferă un
tratat de alianță cu Austria. Brătianu a comunicat regelui să
facă imediat o călătorie în străinătate și să se oprească la Viena.
Regele, care nu avea nici o dorință de așa ceva fiindcă fusesem
prea rău tratați, s’a dus totuș la Viena. A fost primit la înce­
put cu o răceală de nedescris, dar după a doua conversațiune
de un ceas și mai bine, când a venit vorba de un tratat de a-
lianță, toate s’au schimbat. Aceasta este origina alianței noastre
cu Austria.
A fost o alianță impusă, impusă de un vecin puternic pe
care l’ați văzut în 1914 de ce este capabil.
Atunci, d-lor, am rupt și noi ce am putut. La tratatul cu
Austria am cerut și cu greutate am obținut să adereze și Ger­
mania și Italia. Am mai obținut ca în caz de războiu să vină
alături de noi 40.000 de italieni, fiindcă atunci nimeni nu credea că
se poate bate dorobanțul alături numai de prusaci și de honvezi.
A trebuit să ajungem țară de opt milioane, să avem o armată
de 600.000, pentru ca să găsim oameni cari să creadă că se
poate bate dorobanțul braț la braț cu honvezul. Așa s’a pus
lanțul pe gâtul nostru I __
S’a pus atunci fiindcă nu se putea altfel, dar s’a păstrat
lanțul prea multă vreme, s’a păstrat și după ce înfințarea Triplei
înțelegeri ne dădea putința sa scăpăm de robie.
Ca animalele domesticite prea mult, cari își pierd vigoarea
lor primitivă, așa România, dormitând în lanțul alianței rușinoase,
 61

a apucat-o ceasul cel mare nepregătită sufletește. Acesta este a-

devărul istoric. Și când așa a fost trecutul, dacă într’o Europă
întreagă, o Austrie slabă a putut să ne trateze așa, ce ar fi, d-Ior^
mâine, de această tară față de o Austrie învingătoare, mai drept
de o Ungarie învingătoare, căci toată lumea știe că azi nu mai
e vorba de Austria, astăzi e vorba de Ungaria?
Ei, d-nilor, nici de acest lucru nu mi-e frică, sunt așa sigur
de victoria Împătritei înțelegeri, cum sunt sigur că am onoarea
să vorbesc astăseară dinaintea d-v. Peste un an, peste doi,
nu știu când, voiu avea cinstea dacă voiu trăi, să sărbătoresc cu
d-voastră victoria civilizațiunii în contra evului mediu restaurat
la Berlin, (Aplauze), să celebrez cu d-voastră victoria marilor
principii pe cari ie datorim revoluțiunei franceze în contra re-
acțiunei germane, care nu vrea altceva decât să ne întoarcă cu
un secol înapoi.
De aceasta sunt sigur, cum am onoarea să vă văd.
Asistăm ^cum la cele din urmă zvârcoliri ale animalului
care e prins din toate părțile, care se asvârlă cu o putere neîn­
chipuită, doar va puteasă spargă o partejdin cercul care-1 înconjoară,
dar care e condamnat să fie învins, pentru că niciodată, delà
începutul istoriei, n’a fost cu putință să învingă nedreptatea în
contra dreptății, să învingă barbaiia în contra civilizațiunii, să
învingă tâlharii în contra oamenilor cinstiți; aceasta nu se poate.
Ca om ași foarte liniștit, n’am nici un minut de îndoială
despre rezultatul războiului, chiar dacă noi am comite mișelia
să ajutăm pe austro-germani cu armele noastre contra împătritei
înțelegeri.
Știu că aceasta nu se poate. Am spus’o la Craiova și o
repet și aci: nu e vorba de întrunire, e socoteală serioasă: „nu vrea
țara, nu primește armata așa lucru“. (Aplauze). Și când zic a-
ceasta, nu împing Ia nici o răzvrătire; sunt lucruri la cari nimeni
nu poate fi impus, este o logică a datoriei, șunt porunci ale
rasei, sunt drepturi ale celor 18 veacuri cari stau la spatele
nostru, ale sutelor de veacuri cari au să vie după noi și cari
ne spun: tu, ô generație trecătoare, n’ai dreptul să comiți o in­
famie care să spurce trecutul și să împiedice viitorul (Aplauze).
S’ar deschide mormintele și ar ieși voivozii pe cari îi po­
menea «stăzi mitropolitul la Sfânta Mitropolie și ne-ar striga: nu
se poate! (Ovații).
«2

Armata românească în contra Quadruplei înțelegeri, alături

cu austro-germanii? Trebue să fie cineva un nebun sau un în­
fumurat să-și închipuiască că este posibil. Declar aci, că orice
român ar fi deslegat de orice jurământ și de orice legătură.
(Aplauze).
Pe deasupra tuturor jurămintelor, pe deasupra tuturor con-
stituțiunilor, pe deasupra tuturor așezămintelor omenești, e ceva
mai mare: cinstea neamului.
După cum onoarea individuală ne comandă tuturor în con­
tra ori cui, și față de o lege care ne-ar porunci să fim hoți, am
avea dreptul să spunem nu, tot așa există și o onoare națională
care poruncește: aceasta nu se poatel (Aplauze).
Dar chiar dacă am face-o, și dacă ar face-o și cel delà A-
tena, nefericitul,—încă, d-lor, împătrita înțelegere ar fi victo­
rioasă. Cele trei suta de milioane supuși ai ei, bogățiile nesfâr­
șite, stăpânirea mărilor cum nu s’a stăpânit niciodată, civiliza-
țiunea întreagă nu pot fi bătute ! (Aplauze)
Niciodată o bandă de pirați n’a învins un stat ; a putut să’l
terorizeze câți-va ani, dar la sfârșit pirații au fost distruși.
Austria și Germania astăzi reprezintă în Europa o acțiune
de pirați, cuibul piraților va fi distrus, iar civilizațiunea, Europa,
vor rămânea în picioare.
Dar atunci, d-lor, un raționament de tejghea [l’am auzit. Se
spune: dacă e așa, dacă ei tot vor învinge și vor învinge cu
sau fără noi, vor învinge chiar în contra noastră, ce te doare?
Unde găsești pricina adâncei tale melancolii ?
Este că, d-lor, dacă vor învinge fără noi, vor regula lu­
crurile fără noi. Ceea ce cerem noi este mai mult de cât oricare
alt stat; în proporție cu ajutorul nostru noi cerem înzecit, în­
sutit mai mult de cât ori care din beligerant!.
învingători fără noi, își vor zice : »am avut o Românie mică
creată cu multa bunăvoință a puterilor occidentale și această
Românie mică când avea perspectiva să’și îndoiască teritoriul,
să’și scape frații, să’și realizeze un ideal, n’a avut bărbăție, n’a
avut curaj. La ce folos să facem un stat mare, compus din oa­
meni mici“ ? (Aplauze).
Și, d-lor, își vor mai zice încă un lucru. Adică mor oa­
menii cu milioanele, se cheltuesc miliarde cu zecimile fără ca
să nu se ia nici o garanție pentru viitor? 1
 S3

După cum la 1815, învingătorii s’au gândit înainte de toate

să se asigure de imposibilitatea unei revanșe franceze, Ia 1916
învingărorii se vor gândi înainte de toate să facă imposibilă o
revanșă germană.
Credeți d-voastră că ei vor avea nebunia să facă o Ro­
mânie Mare, adică să creeze o forță mare care însă se va fi do­
vedit așa de supusă din frică sau din ticăloșie monstrului ger­
man, în cât chiar atunci când a fost vorbă să-și libereze pe
frații ei din fiare, tot n’a îndrăznit ?
Aceasta nu se poate. Victoria Quadruplei înțelegeri fără noi,
o obligă să ia măsuri în contra noastră, și credeți-mă, d-lor, nu
va fi popor care să joace mai mult tontoroiul, iertați-mi expre­
sia vulgară, dinaintea învingătorilor, care să ceară onoarea de
a fi el fortăreață în contra Germaniei, decât maghiarii. Ei vor fi
concurenții noștri la bunăvoința Europei învingătoare. Ei vor
spune : da, ne-am luptat în contra voastră, dar ne vom putea
lupta și pentru voi, căci ne-am luptat ca niște bărbați, pe când
muerile delà Dunăre și Carpați nu s’au Ipptat pentru frații lor,
necum vor lupta ei vreodată pentru civilizație și pentru drep­
tate. (Ovații/
Și atunci dați-mi voie să conchid cu ceva trist: nimeni
nici o federațiune de pe lume, nici o duzină, sau două, s*u trei
de patrioți, oricât de hotărâți și oricât de talentați și de cinstiți,
nu pot să înlocuiască un neam.
Oamenii nu au valoare decât dacă e neamul la spatele lor.
Ei singuri pot să fie o tragedie, cum e astăzi Venizelos în Gre­
cia, dar atât. Federație unionistă, ori câți am fi și oricât v’am
plăcea și ne-ți aplauda, nu avem valoare fără dv.
Dimpotrivă, e o crudă ironie, dacă într’o țară s’a putut
naște un așa stat-major, dar fără regimente 1
De aceea, d-lor, să n’aveți somn, să n’aveți sete, să n’a-
veți foame, până când nu veți țipa în toate părțile și prin toate
felurile: «noi vrem războiu, pentru că vrem să păstrăm onoa­
rea națională». (Aclamațiuni generale).
întocmai ca Filipescu, zic și eu: să vie aliații, să-i cheme
ruși, să-i cheme englezi, să-i cheme francezi frații noștri sânt
și cu ei înainte! (Aplauze furtunoase. Ovațiuni. Urale entuziaste).
64

Cu ocazîunea interpelării lui Barbu Delavrancea,

în Camera deputaților, în ședința de la
1 Decembrie 1915, asupra corupțiunii
germane în România

Domnilor deputați,

Nu aveam de loc în gând să cer cuvântul cu ocazîunea

desvoltării acestei interpelări ; am și eu altele.
D. Delavrancea și-a desvoltat în întregime interpelarea lui.
D. prim-ministru a dat răspunsul guvernuiui. Chestiunea era
închisă.
Dacă nu apărea la tribună d. Carp, eu nu aveam ce
căuta aci.
Dar când d. Carp a vrut să ia în Camera României apă­
rarea unei prese care are disprețul d-voastre al tuturor (stri­
găte de «bravo» pe băncile opoziției, aplauze prelungite.), a-
tunci am simțit că dacă cei cari au răspunderea guvernului și
cari sunt siliți la anume reticențe în cuvintele lor și totuș nu
au apărat această presă, este un lucru ne mai pomenit, ca un
deputat bătrân să vie aci să apere nu presa de partid, căci
sunt și alte jurnale cari susțin aceeaș politicăjdar d. Delavran­
cea le-a omis din numărătoare, tocmai pentru că și-a zis ; pa­
vilionul acoperă chiar marfa murdară (Aplauze prelungite pe
băncile opoziției), dar presa vândută, dar murdăria fără partid,
aceea în spatele căreia nu se ascund decât câțiva escroci i u-
noscuți (Strigăte de «bravo» pe băncile opoziției ; aplauze pre­
lungite), cari în această țară, într’o epocă în care nu este ni­
meni care să nu sufere, dacă are suflet românesc, orice ar cre­
de în privința hotărârii noastre, au instalat aci acest scandal,
necunoscut în nici o altă țară din lume. Se poate ca oameni
 65

pierduți, cu bani străini, conducând o politică murdară, să se

bucure de pavăza libertăților noastre constituționale ! (Aplauze
prelungite pe băncile opoziției).
Se poate să se bucure și de toleranța noastră. Dar ca să
scape și de desprețul nostru? Aceasta nu, d-le Carpi (Aplauze
îndelung prelungite pe băncile opoziției). Aceasta nu! Sunt da­
tor să-ți spun că nici vârsta, nici trecutul dumitale în această
privință nu ar putea avea vre-o considerare pentru noi.
Și ori de câte ori vei încerca o asemenea mișcare vom
lovi, și vom lovi din toate puterile... din toate puterile desprețului
nostru! (Aplauze îndelung prelungite și ovațiuni de pe băncile
minorității).

Take. Ionescu: Pentru Romania Mare.

î
6ê

Cuvântare rostită la BUCUREȘTI, în CAMERA

DEPUTAȚILOR, la 16 și 17 Decemvrie
1915, cu prilejul răspunsului la
Mesajul Tronului

D-lor Deputați,

Desbaterile Adresei din anul acesta nu au avut nici un

precedent în istoria tribunei noastre, și e foarie probabil că nu
se vor mai repeta niciodată. N’a fost în tot cursul lungei noastre
istorii un ceas mai grav, mai plin de consecințe, mai sdrobitor
pentru noi, prin măreția lui, decât ceasul prin care trece lume*
azi și care firește ne atinge și pe noi, ba ne atinge poate mai
mult, decât pe alții. In fața acestor împrejurări, toate formele
obișnuite pentru viața ordinară sunt prea mici.
Ce este, de exemplu, această formă parlamentară a des-
baterii Adresei? In genere, o luptă Intre partide, o întrecere pen­
tru obținerea guvernului, care e mijlocul de a-și aplica ideile
tale; o concurență în fața opiniei publice, o exagerare dîntr’o
parte și dintr’alta a greșelilor comise, și a făgăduelilor ßgntru
viitoarea activitate. Luptă de oameni pentru învingerea oamenilor,
înăuntrul aceleeaș țări.
Ce sunt lucrurile acestea față de măreția evenimentelor
prin cari trecem? Cât de mici, cât de neîncăpătoare, cât de ne­
îndestulătoare sunt aceste formule în cari ne este dat azi să ne
sfătuim asupra celor mai mari hotărâri pe cari a a avut vreo­
dată să le ia neamul românesc, în mijlocul unor evenimente a
căror consecințe nu s’a născut omul care să le poată vedea pe
toate deodată!
Ei, d-nilor, această gravitate a lucrului a făcut că în alte
țări s’a spart cadrul formelor obișnuite pentru viața normală-
Așa, ați văzut că în Belgia, în guvernnl catolic figurează Vander
 velde, șeful socialist, pe cuvântul căruia s’a rezemat Regele Al­
bert când s’a împotrivit la invaziajmizerabilă a patriei lui; acelaș
lucru în Franța, unde vedem alături pe Combes cu catolicul
Cochin, unde a intrat în guvern socialistul ireductibil Guesde cu
moderații de altă dată. Acest lucru s’a văzut în sfârșit și®în fe­
ricita Anglie, apărată de niare în contra oricărei invazii, patria
regimului luptelor de partide, în care astăzi vedeți stând pe a-
celeași bănci unioniștii cu liberalii și cu travailiștii.
D-lor, pentru ce s'au petrecut aceste lucruri? Pentru ce s’a
spart cadrul vieții normale și s’au căutat alte forme? Tocmai
pentru că evenimentele prin cari trecem au o însemnătate așa
de mare că nu încap în cadrul formelor vechi.
Și ca să nu se creadă că aceasta ar fi un fel de apel la
faimoasa ideie a guvernului tuturor, a guvernului național, care
ne-a fost imputat nouă în mai multe rânduri ca fiind țelul ascuns
al neliniștei noastre sufletești,—căci neliniște de un alt fel, d-lor,
nu a fost- n’a fost o opoziție mai liniștită în făptuire decât opo­
ziția noastră,— sunt silit să deschid o paranteză asupra guvernului
național.
D-nilor deputați, în cursul răsboiului d. prim-ministru m’a
consultât, la un moment dat — nu zic că era dator să urmeze
sfatul meu — m’a consultat și pe mine asupra utilității facerii
unui guvern național. Era imediat după moartea Regelui Carol,
și se întreba d. prim-ministru dacă nu cumva începutul unei noi
domnii nu ar fi bine să se petreacă în liniștea relativă pe care
ar da-o suprimarea luptelor de partid. Am răspuns d-lui prim-
ministru că credeam în acel moment guvernul național, și de
prisos și imposibil. De prisos, pentru că preocupările noastre
așa de mari asupra celor din afară stinseseră de fapt luptele de
partide și dădeau prin urmare putință noului Suveran să-și în­
ceapă Domnia într’o liniște relativă; imposibilă, pentrucă in­
trarea în guvern a acelor dintre noi cari ne pronunțasem cu a-
tâta energie pentru politica răsboinică, putea să fie luată drept
• provocare. Și dacă, d-lor, am voit în mai multe rânduri in­
trarea noastră în răsboiu, și o vreau și azi, nu am voit ca cea­
sul să atârne de o combinație guvernamentală, ci de alte calcule
politice superioare unor asemenea combinații, fAplauze).
Dar dacă, d-nilor, d. prim-ministru a venit să-mi ceară sfa­
tul asupra utilității unui guvern național, era aci și o amintire a
unei hotărâri luate între noi doi.
68
In Ianuarie 1912, examinând atunci situațiunea —mă iertați
că fac această destăinuire care nu are nimic supărător pentru
nici unul dintre noi, —în Ianuarie 1912, în acel ceas când ve­
deau? cu_ochiiinevitabila căderea guvernului d-lui Carp, și când,
firește, ne preocupam, ca unii cari duceam campania contra gu­
vernului d-lui Carp, de situațiunea polittcă, ne-am întrebat între
altele: dacă ar fi să poarte România un răsboiu, cum ar ft mai
cuminte să-l ducă?
Eram amândoi de acord că un răsboiu pe care l’ar duce Ro­
mânia și care ar fi un răsboiu mare și serios, ar fi mai bine
să-l ducă având la cârmă pe toți, iar nu numai pe aceia pe cari
întâmplarea î-ar fi găsit la putere.
Aceasta vă explică și de ce, când la 1913 a venit momen­
tul în care am fost siliți să intrăm în răsboiu, am făcut tot ceea
ce mi-a stat în putință, — și în privința aceasta istoria mă va
judeca, dacă am făeut tot sau nu—ca să se înfăptuiască atunci
guvernul național. II voiam din credința, nu că vom face în Bul­
garia numai o msnevră militară, dar că vom face în Bulgaria
un răsboiu, căci noi nu am trecut Dunărea ca să ciupim o bu­
cățică de teritoriu, nu, noi am trecut Dunărea în credință, că
fără trecerea noastră Bulgaria ar fi strivit pe greci și pe sârbi..
Și dacă ne era posibilă vecinătatea unei Bulgarii mari și puter­
nice, ne era imposibilă vecinătatea unei Bulgarii, care ar fi bătut
pe rând pe turci, pe greci și pe sârbi, și prin urmare fatal era
să ne fie ostilă și nouă, să caute și în contra noastră laurii vic­
toriei. (Aplauze).
închid dar, d-lor, episodul guvernul ui național.,
Nădăjduesc că în discuțiunile dintre noi, în luptele noastre,
nu voiu mai auzi vorbindu-jse de dânsul, cei puțin ca o imputare
care să ni se facă pentru felul nostru de a ne îndeplini datoria,
într’o țară în care s’a așezat ca una din bazele renașterii sale
regimul instituțhinilor liberale și al suveranității naționale.
D-lor, să ne întrebăm ce sunt evenimentele cari se desfășură
împrejurul nostru ? Este vorba de un răsboiu ca toate răsboaiele?
Este vorba de una din acele nenumărate întâmplări istorice, cari
par foarte importante la prima vedere și cari mai târziu se văd
că nu aveau decât o importanță trecătoare? Sau suntem noi în
fața uneea din acele cutremurări, cari așa de rar se întâmplă în.
istorie, dar cari sfârșesc o lume și încep o alta ?
 69

Contimporanii, d-lor deputați, rar își dau seama de însemnă­

tatea momentelor pe lângă cari trec ; ei numără miile de victime,
miliardele de pagube, dar rar își dau seama de consecințele ce
pot să decurgă în viitor din acele evenimente, siliți, cum sunt, de
necesitățile vieții, să ducă existența de toate zilele în mijlocul
tragediei care se desfășoară.
Contimporanii lui Isus nu și-au dat seama de ce se vă pe­
trece în istoria omenească prin venirea creștinismului. Pe tim­
pul invaziunilor barbare nimeni nu-și da seama la ce transfor­
mări asista, că era în joc moartea civilizațiunii pentru o mie de
ani. S’ar fi apărat altfel, dacă și-ar fi dat seama. Contimporanii
revoluțiuni franceze nu totdeauna au judecat ce consecințe for­
midabile va avea această revoluțiune. Astăzi, d-lor, credința mea
este că nu ne aflăm în fața unui războiu oarecare, care va schimba
numai câteva hotare iar apoi lucrurile se vor așeza așa cum au
fost mai înainte ; ne aflăm în fața unei catastrofe a întregei o-
meniri, ne aflăm în fața crepusculului unei lumi care precedează
zorile unei lumi nouă. (Aplauze)-
Altfel nu s’ar explica ceeace vedem că se întâmplă, mu
simt aceasta cei cu vederea scurtă, și nu scurtă din altă pricină,
decât din pricina unui lucru pe care așa de bine îl analiza Bal­
four în ziua în care se retrăgea delà conducerea partidului unio­
nist. El a spus atunci comitetului : nu sunt bătrân, căci nu am
decât 64 de ani, n’am început să scad, fiindcă dacă -ași fi în­
ceput, nu mi-aș da seama că am 64 de ani, cu toate acestea
simt că ar fi un păcat să continui la direcțiunea partidului meu.
De ce?. Există o vârstă în care omul fnu mai este adaptabil
nouilor idei, nouilor curente. Acest lucru este atăt de adevărat
încât cineva din această Cameră îmi spunea că dânsul delà 50
de ani n’a mai voit să citească, fiindcă dacă ar mai fi citit, âr
fi fost de geaba. (Ilaritate). De sigur, d-lor, că era o exagerare,
dar este adevărat că omul la o anumită vârstă nu mai este a-
daptabil, și cu cât omul devine mai puțin adaptabil ideilor noui,
cu atât autoritatea lui crește, fiindcă așa este omenirea ; oamenii
politici bătrâni au mai multă autoritate decât cei tineri. Și a-
tunci Balfour zicea : sunt mai puțin adaptabil, dâr am o auto­
ritate mai mare, am devenit deci o piedică la progresul Statu*
lui meu, trebuie să las altora conducerea partidului, care să nu
judece cu prejudecățile învechite, cum făcea d. Carp alaltăieri
în frumosul său discurs. (Aplauze).
 7©

D-sa a încercat să desfacă în fărâmi, dacă se poate des­

face în fărâmi, marea tragedie, d-sa s’a muncit să desfire acest
conflict ai omenirii, d-sa a văzut un proces între Franța și Ger­
mania, un proces între Germania\și Anglia, un proces între Ger­
mania și Rusia,- mal știu eu câte procese ! Și pentru fiecare a
văzut o cauză mică, o cauză trecătoare.
Franța face minunile pe cari le face și dă lumii spectacolul
poporului crezut ușuratec, transformat în poporul cel mai hotă­
rât, numai pentru provinciile pierdute 1 Germania face sforțările
' pe cari le face, ca să-și creeze un domeniu colonial ! Anglia dă
omenirii spectacolul a 4 milioane de ^voluntari, cari se duc la
serviciul militar, la acel serviciu până acum desconsiderat, An-
glia care nu era atacată de nimeni, cheltuește zeci de miliarde
și pune în pericol imperiul pe care l-a zidit cu veacuri de sa­
crificiu, ca să evite o concurență a Germaniei, deși putea să
facă aceasta prin atâtea alte mijloace ! Nu, d-lor, o asemenea
vedere a lucrurilor este prea îngușță ca șă fie adevărată. Pen­
tru ca să primească atâtea popoare jertfele pe cari le primesc
cu atâta voie bună șl cu atâta determinare să nu înceteze de­
cât odată cu victoria, cu acea victorie care strivește pe adver­
sari, trebuie să fie dedesubt ceva mai adânc, care să răscolească
sufletele lor : trebuie să fie altceva decât o chestiune de colonii,
/ decât o chestiune de concurență comercială, decât chestiunea a
14 mii de kilometri în Alsacia și Lorena ! Este altceva. Este cea
din urmă luptă pe care o dau forțele reacțiunii în contra prin­
cipiului suveranității naționale în relațiile din păuntru și în cele
din afară. (Aplauze prelungite).
Și vedeți, d-lor, cât este de gravă problema care se pune
astăzi omenirii! Vedeți că Italia, în loc să primească sporiri de
teritorii gratis, se asvârlă de bună voe în grozăviile războiului.
Vedeți că au tresăltat nu. numai popoarele din Europa ! Nuv’ați
întrebat d-voastră ce caută în acest conflict noile republici cre-
iate de anglo-saxoni peste ocean ? Perftrrt ce în Canada, pentru
ce în Rouă Zelanda, s’a ajuns ca 7—8 la sută din populațiune
să meargă voluntar la război? Pentru amorul patriei mame? Nu
se mișcă așa omenirea numai pentru un sentiment. Pentru ce e
turburată conștiința în Statele-Unite aie Americei ? Din amor pen­
tru Englitera? Nu, d-lor. Nu era notă mai populară în Statele-
Unite pentru un orator politic, decât să facă imputare Englite-
 71

rei; cuvântul era: „să tragă de coadă leul britanic'. Pentru ce

s’a turburat această democrație de o sută de milioane, care face
în omenire cea mai frumoasă experiență : zidirea unei civiliza*
țîuni, fără prejudecăți, fără clase, fără monarhie, fără militarism,
fără nici o piedică, bizuită numai pe suveranitatea națională
dusă până la cele din urmă ale ei limite?...
D. A. C. Cuza: Teoria e foarte primejdioasă. (Ilaritate).
D. Take Ionescu : Pentru ce, d-lor ? Toată această mișcare
mu poate să aibă altă explicațiune decât că ne aflăm în fața u-
nei transformări a omenirii, care și-a găsit expresiunea sub a-
ceastă formă de masacru general. Este aici o luptă între două
lumi — și vom vedea care din ele poate să învingă — altfel
nu ar fi posibil războiul acesta și n’ar fi dus cu îndârjirea cu
care este dus.
D-lor, este în realitate, în războiul acesta, desigur, provo­
cat de germani, ultima încercare a unui singur popor ca să ca­
pete hegemonia universală.
Dacă ar învinge astăzi ostașul german, cea dintâi conse­
cință ar fi caaceeaș putere militară, care este cea^maimare din
lume, să fie și cea mai mare putere navală și n’ar mai fi inde­
pendență pentru nimeni, nici pentru marea democrație ameri­
cană. In ziua în care acelaș stat ar avea el stăpânirea și pe
uscat și pe mare, în ziua în care s’ar reface lmperiuljroman, după
cum zicea odată împăratul Wilhelm, că va veni ceasul în care
fiecare om se va bucura să zică că este german, după cum fie­
care om altădata, cu fericire zicea : „civis romanus sum', s’ar is­
prăvi cu viața liberă a tuturor.
Ei bine, această încercare pe ce se bizue ? Se bizue ea pê
• superioritate de cultură? Se bizue ea pe o superioritate de-
civilizație de așa natură, încât să aibă dreptul să stăpânească
toată lumea și ceilalți să se simtă fericiți ca să alerge după ca­
rul triumfal al învingătorului?
Ați văzut că d. Stere, căruia É trebuia, firește, în discur­
sul său să atingă și această chestie, foarte pe deasupra, nu a
putut să zică decât un singur lucru: că se face o nedreptate
dacă se tăgăduește și germanilor aportul lor la tezaurul comun
al civilizației omenești.
Dar cine s’a gândit să tăgăduiască acest aport?
Dar este acest aport de o calitate superioară aceluia pe
72

care l’a produs, de exemplu, Franța, pe care l-a produs, de ex­

emplu Italia, pe care l-a produs, de exemplu, poporul anglo-
saxon?
Este vreuna din ipotezele cari formează baza și poezia
științei, este vreuna din descoperirile pe cari s’a întemeiat tot
progresul lumei moderne, progresul material, este vreuna din
ideile cari au înflăcărat omenirea, este vreuna din creațiunile ar­
tei, cari s’ar pierde dacă am șterge aportul german ? Nu, d-lor,
ar rămâne intactă bogăția omenească, de sigur mai redusă, dar
nu mai sărăcită, întreagă ar rămâne. (Aplauze prelungite).
’ Ce aveți să opuneți din fondul german, producțiunilor extra­
ordinare ale civilizației noastre neolatine ? Un singur lucru este
caracteristic în cultura germană, este organizarea ei politică, care
e pentru noi un Rebus.
Cum se poate concilia o organizare economică ultra-mo-
dernă, cu o organizație politică medievală ? Cum se poate conci­
lia o instrucție așa de generalizată, o bună stare materială așa
de răspândită, cu un sistem politic, în care un om poate să
spună: «voința mea este legea supremă», „eu nu datoresc pu­
terea mea asentimentului poporului german, ci numai misiunii
divine, care m’a trimes pe pământ*?
Aceasta este caracteristica în civilizația germană, în fai­
moasa Kultur. Și aceasta, d-lor, provine din nefericire din chi­
pul în care s’a făcut unitatea Germaniei.
Dacă unitatea Germaniei ar fi isvorât din mișcarea libe­
rală delà 1848, s’ar fi adăogatincăo mare națiune la națiunile li­
berale din Europa. Unitatea Germaniei, însă, s’a produs de ca-
poralismul prusian, despre care un german, foarte inteligent și
ocupând o înaltă situațiune, îmi spunea acum 5—6 luni : „ai
dreptate, tot ce seri este adevărat, nimic mai antipatic decât
caporalismul prusian ; decât, este invincibil și trebuie să-l pri­
mim cum primim potopul, cum primim lăcustele, ?cum primim
în sfârșit toate pacostele pe cari ni-le poate trimite fatalitatea*.
Ei, d-lor, nu e adevărat. Când se vorbea de către d. Dia-
mandy de bătălia delà Marna, nu știu cine răspundea, că a fost
o bătălie; eu zic : nu a fost o bătălie, a fost un moment isto­
ric, a fost dovada că chiar forța brutală a caporalismului, în-
tr’un stat în care un om poate să spună, că suprema lege fi­
ste voința lui, poate fi învinsă de armatele unei republici de-
 73

mocraticc, în care abuzul de libertate era confundat de nătângi

cu scăderea morală și cu pierderea virtuții. (Aplauze? prelun­
gite).
Și acum, d-lor, cum s’a produs răsboiul ? Ce era înainte
de acest răsboi, pot zice: de acest cutremur omenesc ?
Delà revoluția franceză se iviseră două noui dogme în viața
omenirii: una era suveranitatea națională în viața internă a tuturor
statelor, cealaltă aceiași suveranitate in relațiile internațions’e.
Rând pe rând, toate popoarele au importat, pe cât a fost com-
patabil cu starea lor de civilizațiune, această nouă doctrină
rând pe rând au scăzut pretutindeni toate forțelecari erau în con­
tradicție cu noua doctrină, iar pe de altă parte suveranitatea na­
țională, dusă în relațiunile internaționale ajunse a recunoaștere,
la proclamarea principiului naționalităților.
Căci nu este altceva principiul naționalităților decât drep­
tul oricărei comunități de oameni, care se simte legată prin su-
venirile trecutului, prin interesele prezentului, prin năzuința su­
fletească să ducă o viață liberări neînfrânată, ori care ar fi
numărul lor, ori care ar fi întinderea teritoriului, oricari ar fi a-
buzurile cuceririi, chiar dacă ar fi trecut sute de ani delà înce­
putul ei, cum este cucerirea maghiară față de românii de din­
colo. (Aplauze prelungite).
Acest principiu al suveranității naționale duce drept la
scăderea puterei monarhice în statele încă în formă medievală,
duce drept la desființarea Austriei, conglomerat de diferite popoare
*fără altă legătură între ele decât monarhia, monarhia «Jupă ideia
cea veche, că nu națiunile își aleg dinastiile, ci dinastia crează
națiunea, duce drept la desființarea definitivă a Turciei, care
când va dispare, istoricul va putea să spună că nu lasă nici un
suvenir pentru dominarea ei de peste 400 de ani, a Turciei, care
astăzi când, sper, pleacă definitiv, se încoronează întocmai ca
Nerone cu masacrul unui milion de armeni, cari au fost măce­
lăriți, fără ca aliații Tprciei să miște măcar un deget ca să îm­
piedice această rușine a vremei noastre. (Aplauze).
Dar pe lângă principiul acesta al suveranității naționale, mai
era ceva care făcea progrese în Europa. Ne place sau nu ne
place, cum am ascunde-o ? Teoria îndreptării stării materiale a
celor mai mulți prin satisfacerea cât mai mare, prin îndestularea
câtor mai mulți din cât mai multe bunuri pământești.
Această teorie era, d-nilor, în creștere pretutindeni. Era
74

aerul care se respira de toți, de unii cu plăcere, de alții fără

plăcere, dar de toți.
In fața acestei mișcări a lumei, care ne-ar fi dus dacă nu
la isprăvirea definitivă a răsboiului, dar de sigur la păci înde­
lungate, la îmbunătățirea relațiunilor dintre popoare, la acea e-
pocă care se numește utopie, dar în care trebue să crezi, pen­
tru că trebue să ai totdeauna un cer mai albastru, spre care să.
te ridici din neputința omenească (Aplauze); în fața acestei miș­
cări rămăsese în Europa un stat, .care reprezintă tocmai contra­
riul, un stat care s’a fundat prin cuceriri, care nu s’a dat nici
•dată înapoi ca să zică, că dreptul celui mai țâre, este singurul
drept, care a dus până la frenezie cultul forței brutale, care tra­
tează de oameni sentimentali, fără rost în politică, pe oricine
îndrăznește să vorbească de drept, de lege, de respectul iscăli­
turii, de tot ce cohstitue tezaurul moral al, nostru ăl neolatinilor*
(Aplauze prelungite).
Și s’a mai întâmplat ceva în Europa. S’a întâmplat un
noroc, că pe tronul celeilalte țări, care și ea este o autocrație
în care voința unui om hotărăște despre toate, ^venise un visător
tot un Niculae, dar un Niculae care în loc să voiască să joace
rolul lui Niculae I, — care știți că era numit Jandarmul reac-
țiunii din Europa“ și care a mers până acolo, încât să scape pe
habsburgi la 1848, numai din principiul că «ordinea înainte de
toate trebue să primeze» —, a venit un Niculae 11, un visător,
care propusese ce ? Limitarea armamentelor, adică împuți­
narea suferinții omenirii, adică un pas înainte spre o epocă de
dreptate. . 4
Și cine s’a opus, d-lor? S’a opus oare Anglia, despre care
se cere acum în Ausria și Germania în fiecare zi ca să o pe­
depsească Dumnezeu, fiindcă ea a produs răsboiul ? Anglia care
din răsboiu nu avea nimic de câștigat și totul de pierdut? Dânsa
s’a opuș la limitarea armamentului ? Nu, opunerea a venit din
Germania! Și astfel omenirea, în loc să meargă la dezarmare, a
mers la nebunia înarmărilor până la gradul acela în cât era e-
vident, că ajungând aci trebuia, sau să se răstoarne tronurile,
sau să curgă valuri de sânge ale milioanelor de victime, ca să
se isprăvească odată cu lumea cea veche. (Aplauze prelungite).
Ei, d-nilor, dacă acesta este răsboiul de astăzi, își poate
cineva închipui că acest răsboiu se va isprăvi într’o* pace obiș­
nuită, în care mandatarii, îmbrăcați în fireturi și decorații de sus
 I
75
■ »
până jos, vor discuta la o masă verde despre o serie de ni­
micuri ? Că se va întâmpla la sfârșit ca la un duel cu floreta
butonată: își dau mâna după ce cel lovit a zis: „touché“, se
pune floreta în cui și adversarii pleacă împreună la un supeu?
Nu, d-nilor, azi se bat națiunile, nu se bat armatele; s’a
ridicat conștiința tuturor popoarelor; acest răsboiu va merge, și nu
poate să nu meargă, până la strivirea unuia așa, în cât să impună
legea lui celuilalt. Altă pace națiunile nu vor primi.
Dacă va învinge Germania, legea va fl stăpânirea pumnului
de fier, domnia singurului popor ales de Dumnezeu ; dacă vor
învinge ceilalți — și vor învinge — legea va fi legea dreptății
ca să se bucure toți de binefacerile civilizațiunii. (Aplauze pre­
lungite). Aceasta este problema. Dar, o să-mi ziceți: Ce? Va dis­
pare Germania? Dar cine se gândește 1£ aceasta? Poate însă, și
trebue, să dispară Austria (Aplauze).
Ar fi trebuit să dispară Austria de mult;-despre dânsa, când
va dispare, va fi ca un suspin de mulțumire generală, că în
sfârșit va plăti păcatul secular, căci nu veți găsi în toata istoria
și nici o binefacere pentru nimeni; perfidie pentru mulți, lovituri
în mulți, da.
Ce nu ași da să-mi arate cineva binele pe care l’a făcut
vreodată această moharhie ? (Aplauze).
Dacă așa este lucrul, vă puteți d-voastre îndoi de ce parte
va fi victoria ? Nu știu cine spunea adineauri că a introduce
idei de morală în politica internațională este o copilărie.
Ce slabă cunoștință aveți de filozofia istoriei 1 Indivizii, ea
și popoarele, plătesc toate păcatele săvârșite în contra moralei ;
pentru unii pedeapsa vine imediat, pentru alții pedeapsa
așteaptă ; dar nu ar fi ordine în univers, nu ar merita să trăim,
dacă nu am avea convingerea că este o lege morală pe deasu­
pra noastră a tuturor. (Aplauze).
Dacă, d-lor deputați, așa văd eu problema, dacă așa sunt
evenimentele în mijlocul cărora trăim, se poate vorbi de neu­
tralitate ? Este un stat în lume care nu va fi atins, care nu va
fi schimbat prin rezultatele acestui răsboi? Nu, d-lor, dar iată
deosebirea : unele state vor suferi consecințele răsboiului, fără
să’și poată spune cuvântul lor fiind-că și-au păstrat ruginită în teacă
sabia lor; altele vor avea și ele să sufere consecințele războiului, dar
spunând și ele cuvântul lor, fie cuvântul de învingător, cuvân­
tul hotărâtor, fie cuvântul de învins, dar de învins care și-a fă­
cut dator? a, care are drept la respectul învingătorului. (Aplauze).
76

Cime își închipue că noi am putea să rămânem neatinși în

acest cutremur omenesc, ascunde problema.
Neatinși nu ! Dar s’ar putea ca despre noi să se hotă­
rască fără noi, aceasta este toată deosebirea între ô politică de
neutralitate și o politică de acțiune. (Aplauze).
Am mai auzit de o altă politică, politica pe care d. Ste-
lian o numea politica de corb, pe care alții au numit-o politica
de hiene. Este o politică de a trata și cu unii și cu alții, de a
înșela ori pe unul ori pe altul, de a sta la pândă fără nici o
busolă morală, fără să ști unde îți este datoria, fără să ști ce-
poruncește cinstea, și, după cum se va hotăra carnajul, într’un
fel sau altul, te vei duce și tu să dai lovitura finală pentru a
scotoci buzunarele. (Aplauze prelungite din partea opoziției).
D-lor, nu numai că această politică este nedemnă de un
poper care a arătat atâ^a virtuți în secolele trecute, dar ere-
deți-mă că este o politică proastă fiindcă nu reușește nici o-
dată. Când s’a cutremurat lumea așa cum se cutremură, când
s’au făcut jertfele ce s’au făcut, învinșii și învingătorii, când
vor ști că alții au fost hienele cari așteptau în umbră, învinșii
și învingătorii își vor da mâna ca bravii cari se respectă și
pedeapsa va fi pentru lași. (Aplauze prelungite).
- D-lor deputați, cunosc cazuri când în împrejurări mici
s’a putut face politică de hienă, dar nu cunosc, nici uri caz în
istorie în care un popor a anunțat dinainte că face politică de
hienă! Aceasta este cuhnea incapacității pe lângă culmea imo­
ralității. (Aplauze îndelung prelungite/ Și, d-lor, pentru noi în
special, pentru români, nu vă dați seama ce pericol ar avea o
asemenea politică, care, sunt '»convins, nu-i politica guvernului,
aceasta nu se poate ; nu putea România să producă un guvern
care să aibă o politică așa de josnică. (Aplauze puternice.)
D-lor, ar fi și un pericol de ordine materială. Se zice că
în vremuri de acestea, când mor oamenii cu milioanele, când
s’au înviat toate virtuțile, când se scrie în litere de. sânge o
epopee cum n’a mai fost, rolul omului de stat este să fie cu
totul realist, să nu ție nici o socoteaiă de emoții și sentimente,
ca și cum viața s’ar compune numai din calcule și nu ar fi
condusă mai mult de pasiuni. (Aplauze prelungite).
Fie, d-lor! Și pe tema calculelor ar fi o politică greșită,
fiindcă noi nri putem să ne mărim decât în dauna nu a Austrie’
proprii, cadavru excelent de moștenit, ci în dauna Ungariei.
Nouă nu ne e permis aici, cn toată ostilitatea, să nu recunoaștem
( IT

în poporul unguresc o energie vitală, o forță patriotică și o fa­

cilitate de întorsătură cu desăvârșire remarcabilă...
(O întrerupere).
....întreruperea nu e inteligentă și de aceea nu răspund.
D. A. C. Caza : A mea ar fi fost inteligentă. (Ilaritate).
D. Take Ionescu : N’am auzit-o. (Ilaritate).
D-lor deputați, mărirea noastră nu se poate face decât pe
socoteala Ungariei, iar desfacerea Ungariei nu este un lucru așa
de simplu. Ungurii au tradițiuni în țările occidentale. Ungurii au
trecut drept singurul popor cu instituțiuni liberale în orientul
Europei. Ungurii au și astăzi unele legături, d. Diamandi, pe
care îl văd în fața mea, a avut de luptat în voiajul lui în con­
tra intrigilor partidului independent unguresc....
D. G. Diamandi: Exact.
D. Take Ionescu :... Ungurii, d-lor, foarte ușor ar putea să
spună, dacă Românii ar face politică de hienă, învingătorilor, ,
oricari ar fi ei : noi putem servi de strajă în contra Rusiei, dacă
învinge Germania: noi putem servi și de strajă împotrivă Ger­
maniei dacă învinge Rusia. Și s’ar mai putea să ni se mai găsească
nouă românilor și alte împrejurări, pe cari ni le-a adus istoria,
cu cari ar putea să intrigheze în contra noastră, ca să facă să
se creadă că nu se pot bizui prea mult oamenii pe noi ca
să fim straje contra Germaniei cel puțin în cei 50 de ani de
aci înainte. Nu insist, nu este nevoie.
De aceea, d-lor, nu rămân decât două politici :
È politica instinctului națiunii și e politica susținută de
d. Carp și de d. Stere.
D-lor, politica instinctului națiunii o voiu examina în afară
de toate celelalte considerațiuni. Nu mă voiu ocupa def chestiu­
nea dacă pot românii, al căror titlu de nobleță este că sunt
popor latin, să. se găsească în contra tuturor latinilor cari sunt
acum înjrăsboiu.
Nu mă voiu întreba dacă pot românii, cari au o adevărată
datorie de recunoștință indiscutabilă către mai toate din statele
Quadrupler, și cari nu datoresc absolut nimic decât suferințe
statelor Dublei, să calce pe suflet și să dea al doilea exemplu
al ingratitudinii. Acestea sunt considerațiuni sentimentale. Nu
mă ocup nici de chestiunea, dacă e posibil unui stat ca al nos­
tru sä meargă cu sabia lui alături de cei cari au început râs-
boiul prin strivirea Serbiei nemuritoare, prin acel ultimatum ca­
78

re, dacă îi sc himbi câteva verbe, ni s’ar fi putut adresa nouă,

dacă ar fi posibil ca noi să ne întărim și să creștem trecând
prin o imfamie ; nu mă voiu ocupa de aceasta. (Aplauze din
partea opoziției). Mă ocup, d-lor, de interese. Haide, fie, sun­
tem în vremea intereselor, să stăm pe acest tărâm de interese.
Ei bine, pentru mine, dacă m-ași întreba ce este mai bine
de făcut, ași zice : cel dintâi lucru de consultat, e instinctul
neamului. ■
S’a vorbit de stradă și de opinia publică pervertită. Strada
sunt câteva sute de inși cari se plimbă, opinia publică se poate
perverti printfp campanie abilă de câteva luni, instictul neamu­
lui, însă, ?;diii coliba țăranului până în palatul bogatului, asta nu
este nici operă dd opinie publică pervertită, aceasta nu se chiamă
nici stradă, afară numai dacă ai ideia că România nu este țară
de suveranitate națională; ci că ea trebue să intre pe calapo­
dul țărilor în cari un om poate să spună că voința lui este su­
prema lege. (Aplauze)
Instinctul nimeni nu-1 poate tăgădui. El vorbește și vorbește
așa‘ de limpede, încât atunci când noi am fost siliți — și o să
explic și aceasta — să ducem o altă politică oficială, n’am în-
drăsnit să o publicăm, a rămas un secret între câțiva oameni
(Aplauze) nu a fost supusă, fiindcă, nu putea să fie supusă, a-
probării națiunii. ,
Această politică instinctivă nu este o amețeală, nu este o
greșală ; nu, d-lor, ea este Jbazată pe un fapt primordial, tot atât
de primordial ca și dreptul la viață. Fieéare popor are dreptul
să-și trăiască vieața lui, să și-a trăiască întreagă, eu toți
ai lui, fiindcă ,numai așa poate și el să creeze o civi-
lizațiune a lui care să intre în armonia tuturor celorlalte
civilizațiuni.
Acest drept îl simte fiacare popor, acest drept este dreptul
primordial, dreptul esențial și de aceea poporul român a înțe­
les totdeauna, câte odată poate inconștient, altădată conștient,
ca de o mie de ani s’a pus o problemă între el și unguri : ori
ungurii până în vârful Carpaților și de acolo dominându-ne pe
noi, ori noi așezați în cetățuia Transilvaniei și de acolo do­
minând? Pusta ungurească ; altfel nu se poate. (Aplauze prelungite).
De o mie de ani așa stă problema, « mie de ani ea nu a
dispărut nici odată din conștiința noastră: dar, firește, acei cari
 T9

au avut conducerea statului, au măsurat’o după puterile

noastre.
Nu am fost un stat de don Quichoți, dar nici un stat de inconș­
tienți : de la dascălul de sat cu harta Daciei Traiane, cu nu­
mărătoarea țărilor române stăpânite de alții, până la omul po­
litic, la toți — chiar în ziua în care iscăleau un tratat pare ne
lega cu Austria — în sufletul lor sta scris cu litere de foc «Ar­
dealul și unitatea națională». (Aplauze prelungite). Să nu vă în­
chipuiți, d-lor deputați, că ungurii se îndoiesc despre aceasta. La
1896, în lanuarie, am avut o conversațiune cu baronul Banfy,
pe atunci prim-ministru al Ungariei. Eu căzusem delà guvern
și se pretindea că în guvernarea mea delà 1891 până la 1895,
fără știrea cabinetului, — mi s’au și făcut imputări pentru a-
ceastai— ași fi ajutat în ceva mișcarea națională de peste Car-
pați. Am făgăduit-o în totdeauna și o tăgăduesc și azi. Mă voiu
explica atunci când voiu vedea aici și pe reprezentanții de din­
colo. (Aplauze din partea minorității/ Dar, d-lor, atunci un co­
leg al meu din guvern, cu un cinism elegant, îmi spunea : ți-an
câzut două provincii pe nas; ți-ai închipuit că cucerim Bu-
, covina și Transilvania; nu s’a cucerit nimic.
Firește, lucrurile acestea ajunseseră și Ila Pesta și Banfy
vrea să facă cunoștința ministrului căzut, care îndrăsnise să fl­
jute mișcarea națională. Cel dintâiu cuvânt al ungurului a fost:
N’ai să-mi spui, d-le lonescu, că d-ta nu vrei să iei Transilvania.
Eu i am răspuns : lucrul aceasta nu pot să-l spun, fiindcă
dacă ți l-aș spună ai crede că sau te mint, sau că sunt un ne­
mernic. Vreau, însă știu că nu pot.
Și la rândul meu i-am spus : nici d-ta mu ai să spui că
mu vrei să ajungi la Marea Neagră.
Și Banffy mi-a răspuns : vreau, dar nu pot.
Și am examinat împreună dacă se putea găsi mm modus
vivendi... (Aplauze din partea minorității).
Vă spuneam, d-lor, că în această privință n’a fost nici odată
nici o îndoială în sufletul nimănui. Iată, vă dau un exemplu de ceea­
ce se vorbea altădată, cu smerenie firește, în Camera noastră, în
această privință. începuse d. Sturdza campania delà 1893, pen­
tru o intervenție a noastră în favoarea românilor din Ardeal. Nu
discut acum latura- politică, ne-ar aduce la o politică internă, și
nu am nici un gând să scaz această chestiune prin discuțiuni
 80

din trecutul luptelor noastre politice. D. Sturdza însă zisese '

«Când românii cari trăiesc în afară de Regat, vor fi desființați
și sdrobiți, va suna și ceasul nostru foarte curând“.
Și în altă propunere a sa zicea așa: «Nu trece prin min­
tea nimănui din Regat să cucerească Transilvania, pentru că
unei asemenea întreprinderi lipsesc puterile, pentru că o ase­
menea întreprindere de ar H cu putință ar trage după sine dis­
trugerea Austro-Ungariei, pentru că această distrugere ar fi de-,
favorabilă românilor și ar aduce după sine o perturbație gene­
rală în Europa».
Cuvintele d-lui Sturdza mi ?e păreau mie o abdicare și
am avut îndrăsneala, ca după banca .de mipistru, la 1893, să
rostesc cuvintele acestea: »Dar dacă e lucru extra ordinar a dis­
cuta chestiuni de felul acesta în Parlamentul .român, este și mai
extraordinar a auzi pe un om de stat al unei țări, trăgându-i
hotarele acestui stat pentru vecii-vecilor și spunând astăzi, în
1893, până unde au să meargă în vecii-vecilor aspirațiunile
neamului românesc. (Aplauze pe băncile minorității; bravo) 1
Așa că, d-niior, în realitate Ligile noastre culturale, inte­
resul nostru pentru Românii de dincolo, toate acestea în fundul
fundului aveau o rézervà mintală : că totul va fi un provizorat
care va dura cât vor dura și împrejurările europene cari ne îm­
piedicau delà realizarea idealului național (Aplauze).
Căci scopul final, scopul din toate sufletele, scopul din
toate inimile, a fost totdeauna facelaș : unitatea -națională, nu
numai culturală, dar și politică, întregirea noastră, a tuturor în
granițele în cari ne-a pus Traian, călare peste Carpați, fulgerând
și în dreapta și în stânga cu toate puterile noastre! (Aplauze
‘prelungite pe băncile opozițiuniij.
Acuma, d-lor, venit-a ceasul?
Ași spune, d-lor deputați, un mare neadevăr, dacă ași afirma
că în viața mea mi-am închipuit că am să văd ceasul în care
să se poată realiza visul secular al neamului românesc.
E aci un domn dejputat — stă în fața mea — care atunci
când mă întorceam din Atena — era punctul culminant în viața
mea publică, — a venit să-mi dea sfatul să mă retrag din viața
politică. îmi zicea: «Ți-ai dat măsura, ce ai să faci de aci îna­
inte?» Iar eu i-am spus: «Dacă ași fi sigur că în timpul zilelor
pe cari le mai ara de trail, nu se va întâmpla să sosească pro­
 81

blema cea mare, ași face-o; dar deși cred că nu va sosi, nu

sunt sigur că nu va sosi, ori nimeni nu trebue să fie absent
în acea zi, nimeni dintre Cei cari au avut norocul, meritat sau
nemeritat, ca să poată să hotărască prin exemplul și glasul lor
pe o parte din concetățenii lor, nimănui nu-i este permis să se
scutească de îndeplinirea acestei îndatoriri.
A venit ceasul înainte de a ne închipui noi. Să fim fericiți
că a venit și să ne ridicăm Ia înălțimea ceasului care a venit.
(Aplauze).
In mijlocul acestor păreri, cari sunt aproape ale tuturor, am
auzit două zile dearândul desvoltându-se o altă politică; ni s’a
spus că misiunea principală a Statului român nu este ca să-și
vadă de întregirea neamului lui, să se așeze puternic, așa ca
Să poată rezista la toate greutățile viitoare, ci că menirea
noastră e să împiedicăm cu orice preț Rusia de a ajunge la
marea deschisă.
D lor, întâiu dați-mi voe să constat o extraordinară con­
tradicție în acest limbaj, în care Rusia ni se înfățișează în acelaș
timp așa de puternică încât nici un stat vecin cu dânsa nu va
putea să trăiască liber, și așa de slabă, încât deși aliată cu En-
glitera, cu Franța, cu Italia, cu Japonia, ar putea să fie nu numai
culcată la pământ, dar gonită până ia Moscova? Căci așa ni se
profețește: după Basarabia, Ukraina cu 40 de milioane! Ei, d-lor,
nu e Rusia nici așa de puternică cum își închipuesc unii, nici
așa de slabă cum aceiași oameni o prezintă peste câteva mo­
mente. Evident,iRusia este pentru noi un pericol; pentru orice
Stat mic, vecinătatea cu un stat mare este un pericol. Adică
pentru Belgia n’ar fi fost mai bine să nu fie vecină cu Germa­
nia? Este cineva care să tăgăduiască lucrul acesta? Chiar a-
postolii lașității, cari cred că Belgia făcea mai bine să se închine
în fața invaziunii și apoi să trimită nota de încasat la banca
Imperiului? (Aplauze prelungite; strigăte de bravo).
In ziua în care s’au deschis Camerele la 1812, când nm
avut conversațiunea mea cu Daneff, i-am spus : puteți să ne dați
nițel teritoriu ca să ne asigurăm accesul la mare, căci aveți a-
supra noastră un imens avantaj: voi nu sânte ți vecini cu nici o
mare Putere. Eu ași tăia din trupul meu d; s:tâzi, dacă s’ar
putea obține o alcătuire în care să nu fim vecini nta cu Aus­
tria, nici cu Rusia. Dar ce ? Iși alege cineva vecinii ? Stă în
82

puterea d-lui Stere, dacă ar fi dictator al României, ca să mute

Rusia din vecinătatea României?
Și băgați de seamă, până unde merge chestiunea: toate
popoarele vor să ajungă la Mare; noi ca să ne asigurăm mersul
la Mare, am cerut o bucată din pământul Bulgariei și mulți
spuneau că n’am știut cât să cerem.
Chestiune deschisă la viitorul congres, [deschisă în urma
purtării Bulgariei. (Aplauze prelungite din partea minorității). Și
unui popor ca cel rusesc trebuie să-i oprești veșnic accesul la
Mare ? Și rolul nostru de căpetenie este ca să fim strejarul, san­
tinela care va opri pe Rusia să meargă la mare? Ei bine, cum
Rusia va înceaca totdeauna să meargă la Mare, rolul nostru va
fi să stăm veșnic la pândă, ca să împiedicăm pe Rusia să*și în­
deplinească visul secular, iar în timpul acesta, trăiască Tisza și
ordonanța lui Apony, findcă de aceasta nu ne-am putut ocupa.
(Aplauze prelungite). Ș’a venit să ni se povestească ce a spus un
general rus înainte de 1812, căci tratatul delà București, de
care se vorbea cu multă abilitate, nu era acel delà 1913 ci cel
delà 1812, ca să se spună că Rusia a înțeles să anexeze Mol­
dova și Valahia. Dar bine, noi nu știm aceasta? Nu știm că
Rusia a voit să ne anexeze ? Dar Austro-Ungaria nu ne-a
luat Oltenia? Nu ne-a luat Bucovina? Nu a voit să ne ia cu
totul? Și dacă nu ne-a anexat la un anume moment, este că
Polonia a fosst împărțită, Polonia a plătit și pentru noi; aceasta
a împiedicat ca să nu fim și noi anexați.
Dar ni s’a mai spus că un proprietar din Basarabia scria
la 1820 altui proprietar cum o să-și aranjeze moșia din Mol­
dova. Ei și I
Ba s’a mai spus că Fonton într’o zi a zis: ce păcat că
se găsesc românii între slavi de nord și ‘slavii de sud 1 Dar
eu nu spui : ce păcat că se găsesc rușii alături de români ? (Ila­
ritate, aplauze).
Dar a spus Casso că cu atât ne-am ales noi Rușii în 1878
cu frontiera delà 1812. Nu cunosc paragraful din care s’a scos
citația. Nu-mi închipui să fi spus Casso că ar fi vrut Rusia să
ia ceva și din România. Ar fi fost o prostie să o zică. Era vorba,
probabil, de a examina rezultatul războiului din 1878 și zicea:
probabil că toată iumea a câștigat la 1878. iar Rusia a câștigat
 83

numai două lucruri: Basarabia de jos, cele trei județe, și ostili­

tatea Bulgariei, pe care a creat-o.
Dar au fost, d-lor, noui invaziuni rusești în cursul istoriei
în România.
D-lor, eu cred că putem examina lucrurile în deplină li­
bertate. Relațiunile noastre cu Rușii sunt mai complicate decât
își închipuesc acei cari, firește, sunt turburați în judecata Hor,
și prin faptul că s’au născut în Basarabia și prin faptul că au
petrecut 8 ani din tinerețea lor în Siberia. Eu sunt mai liber.
Nu știu, dacă ași fi fost jn Siberia, poate că m-ar fi orbit su­
venirul suferinței îndurate, ca să nu văd interesul patriei mele.
Se poate ; dar n-am fost în Siberia l (Aplauze îndelung pre­
lungite).
D-lor deputați, relațiunile noastre cu rușii, ziceam, sunt
mai complexe. După ce puterile occidentale au abandonat ches­
tiunea cruciadei contra turcilor, rușii au dus această cruciadă.
Firește că au câștigat dintr’ânsa, nu mai încape vorbă, dar n’au
câștigat numai ei. Din aceste războaie a ieșit neatârnarea Greciei ;
din aceste războaie a ieșit neatârnarea Serbiei, firește, cu sacri­
ficii de ale grecilor, firește cu sacrificii de ale sârbilor ; din a-
ceste războaie a eșit neatârnarea Bulgariei, fără nici un sacri­
ficiu din partea bulgarilor, de aceea, probabil, și recunoștința lor
e mai exemplară ! Din aceste războaie a ieșit și scăparea noastră
de suferințele delà turci, suferințe pe cari noi, astăzi, nu ni le
«ducem aminte, dar toți am apucat în copilăria noastră bătrâni,
cari ne-au vorbit de urgia turcilor în țările noastre. Si am plătit,
d-lor, este adevărat: țara dintre Prut și Nistru a plătit pentru-
ceiace au câștigat toate popoarele din Balcani, în emanciparea
lor 1 Desigur, că e o mare durere că numai noi am plătit, pe
când toți ceilalți au avut numai câștiguri din această mișcare de
dezrobire a popoarelor din Balcani !
Ne e scumpă Basarabia ! Cum să nu ne fie scumpă o bu­
cată de pământ ruptă din trupul nostru ! Si eu nu mă gândesc
numai la cele 3 județe, cele mai puțin românești, ci la Basarabia
întreagă. Eu când zic Basarabia, zic toată țara dintre Prut și
Nistru, acea jumătate a Moldovei pe care am pierdut-o.
Dar rușii ne-au luat jumătatea Moidovei bătându-se, pe
când Austria ne-a luat Bucovina, nefăcând nimic. (Aplauze pre­
lungite din partea opoziției/ Si când compari cele două nedrep­
tăți, e cu neputință să atârni mai mult în partea care n’a făcut
84

decât să înghită, după cum șl la împărțirea Poloniei, Frederic à

propus-o, Rusia a acceptat-o, numai Maria Thereza a declarat
că nu primește decât plângând, ca și cum Polonia ar fi simțit
vreun bine din cele două, trei batiste stricate de Maria Thereza
cu ocazîunea înghițirii Poloniei !
D G. Diamandi:Îmi dați voe o reflexie?
Despre Maria Thereza, se spunea: «Elle pleurait toujours:
mais elle en demandait davantage». (Aplauze).
D. A. C. Cuza: întreruperea a fost foarte bună (Râsete).
D. Take Ionescu: Raporturile dijitre noi și Rusia, știți când
ș’au stricat? St ți când s’a ivit în țara noastră un sentiment
de mare ostilitate față de ruși? La începutul secolului al XlX-lea,
și dintr’o cauză foarte legitimă. Renașterea noastră s’a făcut pe
baza ideilor liberale, pe cari le adusesem din Franța suroră,
iar Rusia era jandarmul reacțiunii europene. De aci un conflict
permanent în cea mai mare parte a secolului al XiX-lea, între
guvernarea rusească, care susținea pretutindeni reacțiunea și a
susțmut-o până acolo încât a restabilit pe Habsburgi la 1848, și
tendința noastră de renaștere națională. Acele vremuri au trecut,
renașterea noastră este definitivă, jandarmi ai reacțiunii s’au
făcut alții ; putem prin urmare să examinăm și raporturile noastre
cu Rusia, cu aceeași libertate și fără prejudecăți, cum le exa­
minăm pe cele cu ceilalți. Dar, d-lor, fobiile? Fobiile sunt altfel.
Vreți să vă arat o fobie ăntirusească până unde poate să meargă?
Nu e nimic ce spunea d. Stere, să va arăt ce spunea d. Carp
la 1878. S’a comis la 1878 o crimă din partea Rusiei, și eu
cred și o greșeală din partea noastră. Nu vreau să mă ocup de
greșeala din parțea noastră, fiindcă nu vreau să readuc aci des~
bateri din trecutul nostru politic, cari fatal s’ar complica și cu
aprecieri de partid și cu lupte dintre oameni. Dar d. Carp când
am luat Dobrogea, știți până unde mergea? Zicea: Fiindcă ni
s’a luat Basarabia, pe care nu ne propunea să o apărăm cu ar­
mele, să refuzăm Dobrogea, ca nu cumva să uităm ura în contra
rușilor 1
Presupuneți că l-ar fi ascultat Parlamentul român, că Ro­
mânia nu ar ti luat Dob'ogea, că s’ar fi așezat regatul bulgar
la gurile Dunăre', și noi am fi fost rupți de orice acces la mare:
c,: re ar fi fost starea Româniri azi ? (Aplauze).
Și fiindcă mulți dintre cei tineri nu cunosc vorbele d-lui
Carp, dați-mi voie să vi le citesc : «Să admitem însă că poli­
tica este • chestiune de interes, nu de morală, să admitem
 85

de îndată ce putem obține ceva, să nu ne uităm la jertfele ce

facem, dar să vedem cari sunt interesele ce satisfacem prin lua­
rea Dobrogei ? Ni s’a zis că mergem la Mare. In sprijinul a-
cestei idei, ași vrea să știu dacă K ustengea are să fie pentru noi
un nou debușeu comercial ? Credeți d voastre, că portul Kius-
tengea poate concura cu un port delà g'jra unui mare fluviu ?
Arătați-mi un singur port, care să fi putut înflori la 30 klm. de
gura unui mare fluviu? Marssilia, Nantes, Hâvre, Bordeaux,
toate schelele cele mari din Europa sunt la gura fluviilor,
iar nu alături....

«Eu nu mă pot supune Ia hotărârea congresului din Berlin,

în privința Dobrogei, pentrucă luarea Dobrogei nu însemnează
pentru mine altceva, decât obligațiunea de a fi în perpetuitate
In alianță cu Rusia......

«Din toate aceste puncte de vedere, eu sunt în contra

luării Dobrogei....

„In ce privește Basarabia, eu sunt de părere de a primi

ceeace nu putem opri“.
Ei, d-lor, un popor, când este în fața unei mari nedreptăți,
sau face ca Belgia lui Albert, și este strivit apărându-se, sau
face dip’omație.
Dar diplomație de felul acesta, ca să lase Basarabia și să nu '
ia nici Dobrogea, dațimi voie să vă spun, că este o diploma­
ție de ultima categorie, care să nu poate să mă îndemne pe
mine astăzi să-i ascult sfaturile pentru diplomația sa de acum.
(Aplauze prelungite pe băncile minorității).
Da Rusia a vrut să ne anexeze.
Așa e. Vreți să știți, delà cineva mai important decât d.
Stere, că Austria vrea să ne anexeze și de ce Austria are drep­
tate să ne anexeze ? Să vă citesc delà Bismark. Este mai nou
decât proprietarul rus delà 1820, care scria o scrisoare unui
alt proprietar din Basarabia despre împărțirea unei moșii de nu
știu unde, lată ce spune Bismark în memoriile lui Era momen­
tul în care Bismark avusese să aleagă între alianța seculară,
tradițională, cu Rusia și alianța, cu Austria. Bismark explică
foarte pe lung de ce el a preferat alianța cu Austria.
86
. Dar Bismark se întreabă: aceasta înseamnă că noi vom spri­
jini pe Austria în politica ei balcanică ?
Prea ne-ar cere mult Austria, zice el, și cu această oca-
ziune adaugă : «Este lesne de înțeles că locuitorii din bazinul
Dunărei să poată avea nevoi și vederi cari să treacă dincola de
hotarele actuale ale monarhiei Austro-Ungare ; constituirea im­
periului german arată Austriei drumul pe care ar putea să îm­
pace interesele politice și materiale cari există între frontiera
orientală a națiunii române și Cattaro“.
Vasăzică, d-lor, după Bismark, este legitimă năzuința lo­
cuitorilor din bazinul Dunărei, adică a Austriei, să-și întindă
hotarele până la cele orientale ale rassei românești, adică Nistru,
și, că nu are decât să caute în modul cum s’a făcut imperiul
german, mijlocul de a reconcilia lucrurile acestea și de a ajunge
la acest rezultat ! ’
Din aceasta ce consecințe trageți ?
Că nu am fi trebuit nici odată să facem politica cu Aus­
tria ? Austria își vedea de treaba ei când vrea să ne anexeze ;
Rusia de asemenea își vedea de treaba ei când vrea și dânsa
să ne anexeze; dar eu îmi văd de treaba mea, când pot să trag
din aceste evenimente mondiale puterea ca să fiu mai tare pe
viitor, ca să mă opun la toate dorințele altora. (Aplauze prelun­
gite pe băncile opoziției).
D-lor, ni s’a mai adus aci și panslavismul!
Credeam că, după exemplul celor petrecute în Bulgaria,
v’ați vindecat de panslavism.
Nu aveți d-voastră siguranța, că în ziua în care Serbia își
va vedea îndeplinit unitatea ei națională, se va petrece și acolo,
.desigur, nu dovada de nerecunoștință extraordinară pe care a
dat-o Bulgaria, dar setea de independență în conducerea poli­
ticei sale naționale?
Nu există popor, care odată satisfăcut în năzuiuțele lui, să
nu aibe o dragoste de neatârnare așa, încât chiar față cu bine­
făcătorii lui să nu-și ție drept și sus steagul lui de indepen­
dență ! (Aplauze).
D. N. [orga: îmi dați voe: ou am fost în Serbia după războiu,
Acolo era încă a-tot-puternic ministrul rus care îi îndemnase pe
Sârbi la luptă. Eu i-am întrebat, în ceeace privește sentimentele
lor față de ruși, și răspunsul unanim a tost:noi toți, în unani­
 87

mitate suntem Sârbi și mergem alături cu acei cari ne servesc

interesele noastre. La Sârbi ideia panslavismului nu a fost în
capul nimănui.
D. Take Ioiiescu: D-lor, ni s’au adus aci și cuvintele lui
Mihail Kogălniceanu. Ei bine, d-lor, în această Cameră trăesc
mulți — eu sunt aci de 31 de ani — trăesc mulți tot așa de
vechi, cari știu, că răposatul Kogălniceanu era unul dintre puținii
oameni politici care nu aprobase niciodată alianța cu Puterile
centrale. Dacă nu a spus-o la alții, aceasta, mie mi-a spus-o de
mai multe ori, și mi-a mai spus și încă ceva: <vă închipuiți voi că
o să puteți să puneți în executare tratatul acestaț? Vă înșelați.
Când va veni ceasul execuțiunii, nu o să puteți:».
Lăsați pe Kogălniceanu să doarmă liniștit! Omul care a
făcut împroprietărirea, omul care a făcut secularizarea, omul
care a ținut discarsul delà împroprietărire, cel mai frumos care
s’a pronunțat vreodată de vreun român, are dreptul să doarmă
liniștit, fără ca să fie târât asiăzi într’o discuțiure în care ni se
cere să renunțăm ia idealul nostru național. (Aplauze prelungite).
Dar ni se spune, d nilor: Rușii vor lua strâmtorile.
Dar de noi atârnă cine va lua strâmtorile ? Ce, problema
este. Turcii sau Rușii?
Se poate că Rușii vor lua strâmtorile. Se poate că Aliații
vor lua strâmtorile. Se poate că Germanii vor lua strâmtorile.
Un lucru e sigur însă, că Turcii nu vor rămâne la strâmtori.
Trebue să fie cineva un copil, ca să-și închipuiască că din a-
ceastă frământare a neamurilor civilizate vor câștiga Turcii. A
putut să o creadă aceaste nenorociții de tineri turci, cari și-au
adus țara ia o perzare precipitată. Aceasta nu poate să o creadă
un om politic, care are două grăunțe de bun simț în capul iui.
(Aplauze).
Dar a mai venit una: rușii ne cer Galațul și Moldova de
jos. Mărturisesc că auzisem de comedia aceasta în multe rân­
duri; o văzusem în ințerviewul unui fost deputat delà Galați,
care este germano-fil în acest moment. E In dreptul lui, toți
cari au această ideie delà ei, sunt în dreptul lorț! Cei cari o au
infiltrată, nu sunt în dreptul lori Mă întrebam de unde a ieșit
gluma aceasta? Căci știu și eu ce se petrece și ce s’a petrecut,
și știu că nu a fost niciodată vorba de așa ceva. D. Carp ne-a
zis: «mi-a spus regele Carol». D-lor, nu știu dacă e bine să
88

aducem pe regele Caro! în desbaterile noastre. Și mie mi-a spus

regele Carol multe, dar nu voiu aduce nici un cuvânt al re­
gelui Carol aci. Voiu spune că știu unele lucruri, dar nu voi«
spuhe că le știu delà regele Carol. Știu că sunt dator să nu mă
îndoesc de cuvântul unui orator, care spune că a auzit delà re­
gele Carol. Dacă d. Carp nu ar fi adăugat șl altceva, ași fi spus:
a greșit Regele Carol, dar d. Carp a adăugat: regele Carol a
spus aceăsta și Ia alții. Atunci, d-nilor, am fgăsit pe un altui
care nu face politică, al cărui cuvânt nu poate fi pus la îndo­
ială, al cărui nume să-mi dați voe să nu-1 pun în paginile Mo­
nitorului Oficial, căruia regele Carol i-a vorbit de acest lucru
Dar știți ce-a spus rebele Carol? Că în Germania se vorbește
că Rușii ar avea de gând să ia Moldova de jos cu Galații,,
și că despre acest lucru se vorbește și în ziarele germane. D-lor,
iată un ziar din Elveția care spune că în Germania se vorbește:
că România va trebui să dea Dobrogea Bulgariei. Intre ceeace
se spune în Germania, și ceeace ar fi știut personal Regele Ca­
rol, El, suveranul bătrân și cunoscător adânc a tot ce se pe­
trecea, este o mare deosebire, și nu admit să se falșifice istoria
venind cineva cu o afirrîiațiune ca aceasta, că i-ar fi spus-o re­
gele Carol. (Aplauze prelungite din partea opoziției).
D. P. P. Carp: Domnule Ionescu, afirmațiunea mea o pot
proba.
D. Takte IonescuX Probeaz-o! D. Carp^este în totdeauna a-
firmativ. Dați-mi voe să vă spun încă o afirmațtune a sa.* In
Consiliul de Coroană d. Carp mi-a zis: Vă afirm că Italia va
intra în răsboiu alături de Austria și că în acest moment toc­
mește; iar noi îi spuneam că știm tocmai contrariul, că Italia nu
tocmea cu Austria. Dovada a fost intrarea în răsboi alături de
Franța.
D. P. P. Carp: Vă înșelați, v’atn spus că Italia tratează și
că va merge unde erede că va avea mai mult. (Ilaritate).
D. Take Ionescu: S’a mai spus, d-nilor, că Rușii vor să dea
Porțile de fier sârbilor? Eu nu știu nimic din ceeace a făcut gu­
vernul și nu spun nimic din ce am vorbit cu guvernul, nici n’am
dreptul să știu și nici nu știu. Știu însă'atât: că în discuțiunea
— nu cu guvernul — despre harta viitoare a Europei, a fost
neînțelegere asupra părței apusene a Banatului, dar asupra ți­
nutului Caraș-Severinului în care cad Porțile de fier, unde
românii sunt mai compacți decât în orice altă parte a Ungariei,
 < 8S

n’a fost discuțiune nici odată. Atunci de unde scoateți Porțile

de fier?
D. N. lorga: Nici Sârbii n’au cerut-o.
D. Take Ionescui Dar cum să o ceară? Am harta cererilor
lor. Nu se cuprinde comitatul Caraș-Severinului. Ceva mai mult:
când se făcuse voivodina sârbească, care a durat doar câțiva
ani — era una din acele plăți pe care Austna o dă celor cari
slujesc, dar pe care o retrage imediat după ce a dat-o— Serbia
a cerut atunci să se despartă partea românească a Caraș-Seve­
rinului de Voivodina lor. Acest document există, esteistori’. D.
lorga probabil îl cunoaște; l-am cetit și eu. Ce mai rămâne?
A mai făcut o descoperire d. Stere: trebue să mergem
contra rușilor pentrucă acum, când bulgarii s’au purtat rău cu
dânșii, rușii vor anexa și Bulgaria, (ilaritate). Ei, dar dacă bul­
garii se purtau bine? Trebuia să mergem în sensul celălalt ?
(Ilaritate).
Ce ziceți de conștiința unui neam a cărui directivă, în-
tr’un mare cataclism, atârnă de chipul cum se poartă Ferdinand
de Coburg al Bulgariei—iar nu Bulgaria, căci biata Bulgarie nu
știe nimic de ceeace a făcut el în numele ei. (Aplauze îndelung
prelungite).
D. Mihail Pherekyde, președintele Adunării: Consult Adu­
narea dacă încuviințează prelungirea ședinței. (Aprobări).
Ședința e prelungită.
D. Take lonescu: D-lor deputați, mi se spune, însă: dar
viitorul ? Ce o să facă Rusia în viitor ?
Ei, d-lor, greu lucru este să te ooupi șî de chestiunea vii­
torului îndepărtat- N’am capacitate suficientă pentru aceasta. Dacă
ar putea scoate cineva din mormânt pe cel mai mare om care
a călcat vreodată pe pământ, pe Napoleon, și i-ar arăta situa-
țiunea politică de astăzi, ei n’ar pricepe nimic. Așa de puțin e
posibil să se prevadă.
Dacă s’ar aduce Richelieu, ar zice că e într’o casă de ne­
buni în Europa de astăzi ; lumea de acum ar raporta-o la ceeace
știa el, și ar întreba ; dar unde e Suedia, unde e Polonia, ce
zice Marele Elector, ce zice Regele Spaniei ? Nici prin gând nu
i-ar trece să spună : ce zice Japonia, ce zic Statele-Unite, ce zice
Italia, ce zice Rusia? Vutorul, d-lor, se va ocupa de proble­
mele viitorului, și dacă se va întâmpla ca, după încercarea care
va fi zdrobită, a Germaniei, de a stabil împărăția universală,
Rusia să facă și ea aceeași încercare, se va încheia o nouă coa-
lițiune în contra ei și tot delà această tribună se va vorbi pen­
tru intrarea în noua coalițiune; căci, d-lor, nimeni nu se leagă
pentru eternitate: toate ceasurile au soluțiunile lor; tot ce se
cere e să fi sincer, cinstit, de bună credință, când te aliezi. Dar
sute de ani să le prevezi de azi șj să le reguleze d. Stere printr’un
discurs patetic, aceasta dați-mi voie să găsesc că nu e serios!
Acum, d-lor deputați, să trec la executurea politicei aceleia.
Cum să se execute politica aceea ?
Intâiu că politica aceea presupune—știți ce ? Siguranța în­
frângerii Quadruplei Ințelegerei, dar nu a înfrângerii cum o cere
acum Germania pentru o pace statu-quo, ci a unei înfrângeri,
așa încât din imperiul rus să ss taie nu numai Polonia, care în
orice caz va eși mai liberă din acest răsboi—nedreptățile făcute
în contra ei se vor răsbuna oricum s’ar întâmpla să se ispră­
vească răsboiul—dar să se taie din truçul ei nu numai Basara­
bia pentru noi,—într’o vreme eram gâdilați și cu Odesa.-..
D. N. lorga: Kievul.
D. Take Ionescu : Kievul nu. Kievul era seop militar, Odesa
era scop de anexiune; atunci am descoperit într’un articol din
Viața Românească că Odesa ar putea fi la rigoare și oraș ro­
mânesc, fiindcă sunt acolo 50 mii români, restul sunt ovrei, și,
prin urmare, putem să-1 facem oraș românesc. (Râsete). Era o
descoperire care a turburat cunoștințele mele geografice, și cum
nu puteam să lupt cu Viața Românească, a trebuit să mă supun
la noua ei învățătură !
Dar nu numai atât. Pentru ca să putem păstra noi Basa­
rabia, după ce ar fi luată prin răsboiu în contra Rusiei, mai tre­
buie îucă ceva, trebuie creiată și Ukraina. Ukraina, d-lor, vă
mărturisesc, nu știu ce e.
D. N. Iorga : Nici nu există.
D. Take Ionescu : Ce este Polonia, știu, știința o spune,
istoria o spune, literatura o spune, oamenii mari pe cari i-a
produs o spun. Dacă nu ar fi decât Chopin și tot am ști toți
ce este Polonia.
Ce este Polonia? O spune eroismul tenace, lupta aceasta
de 100 și atâția de ani în contra celei mai crude soarte, a îm­
părțirii în trei fără un colț de loc cu vieață independentă!
Ce este Polonia? O spune inima oricărui om, care știe să
aprecieze ideia morală în omenire. (Aplauze prelungite). Dar
Ukraina ?.
 91

D. A. C. Cuza: Ukraina este patria d-lui Stere. (Ilaritate)

D. Take lonescti : Prima oară când am făcut cunoștință cu
Ukraina eram în liceu.
Am dat atunci peste o broșură, fără nume de autor, tipă­
rită la Paris, la imprimeria Națională, la 1861, asupra Ukrainei ;
pe atuncea se numea „Petite Russie“, Mica Rusie. Ceera/d-Ior?
Napoleon al IH-lea, marele visător, care a stat pe tronul Fran­
ței, visa și el transformări mari ; cine știe ce refugiat îi vorbise
și de posibilitatea unei Ukraine. N’am mai auzit de dânsa până
la războiul acesta; în războiul acesta a ieșit Ukraina, ța ieșit
chiar un român care s’a transformat în Ukrainian, ce este drept,
când nu mai avea parale, când se ruinase ; de atunci văd și re­
viste ukrainiene.
D-lor, o fi n’o fi, nu știu, ceeace știu este că mersul răs-
boiului nu e de așa natură încât să facă pe cineva să creadă, că
se va putea îndeplini programul consilierului de stat Riedel, care
mi-1 explica mie la 1912, când îmi cerea să intrăm în Zollve­
rein cu Austria, drept plata concursului, pe care ni l’ar da la un
eventual atac din partea Rusiei, și când îmi spunea că Rusia va
fi scoasă și delà accesul Ia Marea* Baltică și delà accesul la
Marea Neagră, că va fi gonită până la Caucaz ! Dar, d-lor, dacă
ar fi așa, tot ar fi o copilărie.
Uitați-vă pe hartă, nu sunt fruntarii. Și, ori Moscovia ar
cuceri din nou Ukraina, ca să ajungă la Mare, ori Ukraina ar
cuceri Moscovia, iar noi tot în fața unei mari puteri ne-am găsi,
cu toată straja la care ne osândește d. Stere!
Și, d-lor, fiindcă vorbeam de suferințe, d. Stere a vorbit
de Polonia rusească : dar celei din Posen îi merge mai bine ?
Dar legile prin cari un polonez cetățean al statului Prusian n’are
dreptul să cumpere pământ ? Dar legile prin cari se cumpără cu
deasila pământul polonilor ca să se aducă în locul lorjcolonii?
Dar vorba lui Biillow, că „am trebuit să fac aceasta, fiindcă po­
lonezii se înmulțesc ca epurli de casă, pe când ai mei nu se
înmulțesc decât ca epurii de pădure ?“
Ei, d-lor, aceasta nu este nimic ?
Acestea sunt mai dureroase când vin de la un popor cu
cultură, decât când vin delà un gârbaci rusesc, care lovește și
pe ruși și pe poloni, — fiindcă așa este starea internă a im­
periului rus.
92

Se va îndrepta cu vremea,' de sigur. Nu trebue să fi un

mare filozof ca să-ți dai seama că este un semn al vremifor ca
autocrația orientală să stea aliată ca cele trei democrații din oc­
cident, și că în această alianță din acest război iese cea mai
maze speranță pentru triumful ideilor celor noui și în marea îm­
părăție a Țarului. (Aplauze pe băncile minorității).
» Si acum, d-lor, haide, fie, să ne îndeplinim misiunea cea
nouă, de veșnică strajă în contra Rusie', pentru a o împiedica
să ajungă la mare, la acea mare la care Bismark — iar îl voiu
cita — avea convingerea că are dreptul să ajungă. ,Iată ce spune
Bismark în memoriile lui : „Dacă ași fi ministru austriac, nu ași
împiedeca pe rușii să ajungă la Constantinopol, dar nu ași
căuta să mă înțeleg cu ei decât atunci când mișcarea lor ofen­
sivă ar fi executată“.
O să vedeți și în memoriile lui Crispi, care are lungi con-
versațiuni cu Bismark, că Bismark îi spune : «Să lăsăm pe ruși
să meargă la Strâmtori, căci dacă nu, îi vom vedea în Galiția
și în Carpați. «Ș$ Crispi îi zicea: «Dar nu te temi pentru inde­
pendența 'statelor celor mici din orientul Europei?*
Bismark răspunde : «Nu, rușii ajunși ia strâmtori sub 0
formă sau alta, sunt mai puțin periculoși pentru statele mici, cari
nu le mai stau în drum, decât astăzi, când ele eonstituesc o*ba-
rieră în mersul lor către marea deschisă».
Dar, d-lor, prețul ? Cu ce vom plăti noi această politică ?
Căci nu este o politică de câțiva ani, este o politică de perma­
nență.
Rusia va vrea în totdeauna să ajungă la mare și noi vom
trebui în totdeauna să o împiedicăm să ajungă acolo. Prețul? Iată
prețul. Cel dintâi preț : desfințarea definitivă a românismtlui de
peste Carpați. Ce n’au putut să facă dispozîțiuni militare neu­
mane căci degeaba d. Carp se mângâe cu faptul că românii au
murit ca troi, căci dacă sistematic au fost trimiși în rrçgi mare
proporție decât alții ca să moară ca eroi, atunci s’a pustiit
pământul pe care îl locuiau pentru ca să facă loc coloniilor,
scârbelor adunate din toată omenirea. (Bravo ! Aplauze prelun­
gite pe băncile opoziției).
Dar nu vom pierde, d-lor, nu^iai trupurile românilor de
dincolo, ci vom pierde și sufletele lor. Oamenii aceia își vor
zice: Dacă nici în această împrejurare, pe care nimeni nu 0
prevăzuse, în împrejurarea că statele cele mai puternice din lume
 93

sunt coalizate și interesate la nimicirea Austriei, dacă nici a-

tunci frații noștri nu au îndrăsnit pentru noi, când să mai vie
ceasul în care ei să îndrăsnească ?
Si s’ar stinge în lacrimi amestecate cu blesteme și despreț
ultima flacără a lor pentru Patria românească! (Bravo, aplauze
îndelung prelungite pe băncile opoziției).
înțeleg, d-lor deputați, înțeleg dacă urgia vremurilor nu ar
fi deschis nici odată nici o împrejurare în care noi să putem
trece cu tricolorul peste Carpați; dar ca noi în fața împrejurării
unice, ultime — alta cum s’ar mai putea să vină ? — noi să
stăm nemișcați ? Am fi pierduți pentru totdeauna în fața fraților
noștri și am meiita soarta nrastră. Nu ai dreptul să ctri nimă­
nui să se jertfească pentru Iași ; aceasta nu se poate 1 (Aplauze
prelungite pe băncile opoziției).
Ei, fie, d-lor ! Am sacrificat pe românii de dincolo ca să
facem strajă în contra Rusiei !
Pentru noi însă, pentru cei de aci, de s’ar întâmpla ? Cre­
deți d-voastre că am rămâne măcar așa cum suntem ? Din răs-
boiul acesta, dacă iese învingătoare Germania, două popoare se
ridică: Germanii și Maghiarii, și se ridică cu drept cuvânt, căci
dacă nu se înalță în ordinea morală, se înalță în ordinea ma­
terială și este destulă ticăloșenie in omenire ca să se găsească
cine să aduleze succesele de ordine materială. (Aplauze prelun­
gite pe băncile opoziției).
Vă închipuiți d-voastre, că Ungaria ar tolera ca aci să
continue o viață independentă ?
Nu, d-lor, Z>liverein-ul la început, pentru ca să ajungem
la federația Hasburgică!
Eu pricep, ca in epoci de adâncă descurajare, atunci când
românii se întrebau ce să facem ca să fim cu toții la un loc,
să se fi găsit suflete destul de oțelite cari să viseze uniunea î»
sclavie sub Habsburgi.
Nu am visat-o nici odată. Am crezut totdeauna că e un
vis urât. La Gross Oestereich nu am contribuit nici odată. Și
dacă ași fi contribuit, ar fi fost numai ca să pa*J.n drumul
pentru o Grösser Rumänien. (Aplauze prelungite).
Idealul nostru după 18 secole de viață, după veacun de
suferințe, să fie să trecem din vasalitatea turcească în vasali- r
tatea ungurească?! Ferească-ne Dumnezeu de domnia biurocrației
austriace !
94

Priviți Bucovina și întrebați-vă unde am ajunge sub aceată

domniei (Aplauze).
Dar, d-lor, și cu aceasta voiu încheia pentru astăzi, poli­
tica care ni se propune are un alt cusur mai mare decât toate.
D-lor, știți povestea acelui doctor care inventase mijlocul
cum caii lui să nu mai mănânce : le dădea în fiecare zi mai pu­
tină mâncare...
P. A. C. Caza: Acela era jidan.
D. Take Ionescu: și când a reușit să nu le mai dea nici
o hrană, au murit caii. (Ilaritate).
Politica d-voastră are cusurul că e imposibilă.
Politica aceasta poate face cel mult să producă câteva dis­
cursuri, să creieze câteva ziare adevărate, să creieze multe ziare
murdare, să spurce câteva conștiințe, dar ea nu se poate aduce
la împlinire. ^Aplauze).
Afirm cu cea mai mare siguranță, că nu e om politic, nu e
partid, nu e Parlament, nu e nimeni care să poată duce. Ro­
mânia pe cărarea pe care voeștesă o ducă d. Carp și d. Stere.
fAplauze prelungite).
*
D-lor deputați, am arătat ieri, după puterile de cari dispun,
care era situațiunea României în războiul general și care e sin­
gura politică pe care ea poate s’o urmeze conform cu ins­
tinctul națiunii, și menită să ne ducă la satisfa cerea idealului
nostru național.
Cu toate acestea, este evident că la începutul războiului
mondial au fost ezitări, au trecut câteva săptămâni până când
s’au așezat, cel puțin la cea mai mare parte dintre noi, ideiie de­
finitive și hotărârea statornică.
Dacă instinctul națiunii e așa de puternic cum pretinde,
sunt dator să explic la ce se datoresc ezitările, fluctuațiunile
din primele zile cari au urmat isbucnirii războiului.
D-lor deputați, a fost întâi surpinderea. De multă vreme
trăiește*lumea în ideia|că un răsboiu general este posibil, dar în
totdeauna toți au nădăjduit că nu vor trăi să vază o astfel de
calamitate. Sperau oamenii în contra evidenței. înainte de a
primi ca o necesitate a vremilor noastre un asemenea măcel,
toată lumea își agăța speranțele când în dispozițiunile trecă­
toare ale unui suveran, când în înțelepciunea altora, când în ac­
țiunea partidelor extreme, care ar constitui o piedică. Lucrul a-
 95

cesta, d-lor, era pretutindeni, prin urmare nu putea să lipsească

delà noi.
Evident că în ziua în care s’a comis atentatul delà Sera-
jevo a fost o tremurare generală. Toți cei cari știau cât fusese
de enervată Austro-lingaria în tot cursul anului 1912—1913,
toți cât știau cum ea deabia fusese ținută în frâu de către îm­
păratul Germaniei în acea vreme, când spusese chiar vorba ca­
racteristică : »faceți prea mult sgomot la Viena cu sabia mea“
toți cari fuseseră în culisele politice și cari știau de câte ori pacea
fusese cât păci să fie turburață prin acțiunea nervoasă, a-
proape morbidă a cabinetului din Viena, au fost foarte îngrijați
când s’a întâmplat crima din Serajevo. Toți s’au întrebat: ce
capital vor cerca turburătorii păcei să tragă din acest eveniment?
D-lor, grija aceasta totuș nu era încă vestitoare de isbuc-
nirea răsboiului chiar pentru oamenii cei mai cunoscători. Și
fără a face o indiscreție, pot spune azi că Regele defunct, în
momentul în care eu am plecat vara în străinătate, era așa de
sigur de menținerea păcei, încât îmi spunea: anul acesta vei a-
vea vacanță liniștită, te vei bucura de cele trei luni. Și când eu
îi ziceam: dar nu se știe încă ce-o să facă Austria; regele ^Ca­
rol mă asigura că pacea lumei măcar pentru trei, patru ani era
asigurată. •
Acelaș lucru, d-lor, era și în străinătate. îmi aduc aminte
că în Miercurea care a precedat ultimatu-mul Austriei adresat
Serbiei, ministrul de externe al Angliei îmi spunea că este în-
grijat, dar nu-și poate închipui să fie cineva așa de nebun în
cât să stârnească răsboiul general, pe care îl numea bancruta
civilizației, un cataclism despre care nu s’a născut om care să-i
poată prevedea toate consecințele.
D-lor, este cât se poate de natural, ca această surprindere
a unor evenimente posibile, dar despre cari oamenii sperau că
nu aveau să vină, a turburat câtva timp toate conștiințele; a
turburat mai ales, până în ziua declarării de războiu, conștiințele
noastre, ale celor câtorva români cari cunoșteam legăturile noas­
tre internaționale.
Grija cea mai mare, care aproape desființase puterea de
judecată și vlaga.de viață în noi, era ca nu cumva să aibă pro­
vocatorii răsboiului abilitatea ca să-și pună masca pacifică până
la sfârșit și răsboiul să fie declarat de ceilalți, de provocați, și
atunci să intrăm în slova tratatului ! D-lor, nu este un mister
 96

pentru nimeni, că dacă s’ar fi produs răsboiul, așa în cât tra­

tatul să ne oblige, cinstea noastră seculară desigur că ne-ar fi
făcut să mergem în contra intereselor noastre naționale. Am fi
respectat iscălitura noastră, căci noi nu cunoaștem teoria zdren-
țelor de hârtie, cari se pot arunca la coș. (Aplauze pe băncile
opoziției).
A doua greutate, a doua turburate, era însăși grozăvia ca­
taclismului.* De exemplu, la Viena, vă afirm, că în Joia din săp­
tămâna patimilor—declarațiunea de război a venit Sâmbătă—se
socotea cu siguranță cum că Anglia nu va ieși din neutralitate ;
se socotea cu siguranță că Italia va merge cu Austria; se so­
cotea cu siguranță pe Bulgaria, pe Turcia și Japonia; era oa­
recare îndoială asupra Suediei și asupra noastră. Este o notă
bună pe care o dau guvernului, că în Joia patimilor era la Viena
îndoială asupra lui; voiu ajunge și la notele rele ale guvernu­
lui; încep cu cele bune, era îndoială.
D-nilor deputați, mai era un lucru care nu putea să nu ne
turbure. Noi știam toți de formidabila preparațiune militară a
Germaniei. Noi toți știam starea de neprepararea aliaților î
Știam noi toți că răsboiul era opera unui trio al cărui șef era
Tisza, al cărui executant era Forgaș, și al treilea era ambasa­
dorul german Tshirskyl Mai știam că nota Către Serbia se re­
dactase într’adins, ca să nu poată să fie primită, și că nu era
frică’ mai mare la Viena, decât ca Serbia să primească nota și
să se scape ocazia de a se da o lecție Serbiei, dacă Rusia nu
va îndrăzni, cum credeau dânșii până la sfârșit, că nu va în­
drăzni, de a pune omenirea în foc și de a asigura astfel hege-
I monia, dacă Rusia* va îndrăzni să nu primească umilința fără
răsboiu.
D-nilor, a'fost însă un lucrh, care ne-a dat un suspin de
ușurare. Când răsboiul a pornit, așa In cât nici litera tratatului,
nici spiritul tratatului nu ne mai obliga, când am avut norocul
«a Italia, care avea un tratat întocmai ca al nostru, să facă să
se accepte interpretarea ei, și anume că tratatul nu ne obligă,
atunci, d-nilor, a venit prima noastră ușurare sufletească. O
gieutate s’a ridicat depe sufletele noastre, oricare ar fi fost
soarta acestui cataclism, un lucru era sigur: eram scăpați de ru­
șinea de a contribui cu sângele nostru la • victorie, care ar fi
fost propria noastră pieire. (Aplauze).
In ajunul Consiliului de Cereană, Intr’« cunvarbire pe care
 97

«m avut-o cu unul din oamenii politici cei mai însemnați din

țara aceasta, și cu care, firește, examinam toate ipotezele, i-am
îăcvt în acel moment o declarațiune, care sunt sigur că la ceasul
când va trebui să fie mărturisită, va fi. I am zis: sunt dator să '
susțin acțiunea țării mele în orice împrejurări, e însă una la
care nu m’ași alia niciodată; e una pe care nu ași face-o niciodată
în ceeace mă privește pe mine, ori care ar fi soarta răsboiultri
owcare ar fi puterea statelor centrale, oricare ar fi slăbiciunea
aliațilon eu în.ce mă privește pe mine, niciodată nu mi-ași da
cuvântul, niciodată nu mi ași da sprijinul la mergerea noastră
alături de Austro-Ungaria în răsboiul mondial așa cum s’a pro-
#dus în anul 1914.
Dar, d-nilor, mai era ceva care apăsa atunci asupra noas­
tră; dacă casus foederis prevăzut în tratatul de alianță nu se
împlinise, așa în cât să se poată trage polița asupra noastră,
să se fragă cu dreptate, vă închipuiți lesne că el tot apăsa a-
supra Statului nostru. Nu puteai să fi fost 31 de ani aliatul
unei puteri și a doua zi să scoți sabia contra ei. Sunt și impo­
sibilități morale. A! Statele mari își pot plăti toate luxurile, își -
pot plăti și luxul imoralității, dar națiunile mici, cari s’au născut
prin propria lor muncă, cari au nevoie să trăiască prin res­
pectul cinsfei lor, nu le pot face pe toate. Apăsa asupra noas­
tră cu toată greutatea Iui și tratatul, pe care îl voiu examina în
urmă, care nu a murit politicește decât în ziua Consiliidui de
Coroană, și nu a murit juridicește decât în ziua în care Italia a
declarat răsboiu Austriei. Politicește tratatul e mort ^iin ziua
^Consiliului de Coroană, căci atunci s’a lămurikcă o alianță de-
ensivă pentru apărarea păcei europene nu putea să o transforme
uriul din alinți, oricât de mare ar fi, într’o alianță ofensivă pen­
tru turburarea păcei și satisfacerea dorințelor de cucerire. Iar
pentru un cazuist da diept internațional, intrarea Italiei în răs-
bokî ridica și posibilitatea unei sofisticări asupra alianței noastre
/liai cu trei, ce fac când doi din ei s’au luat-ia cearta? Nit
n:ai poți zice că sunt mai mult aliatul unuia decât al altuia.
Măcar atât, că am scăpat de orice legătură și am intrat în li­
bertatea deplină a acțiune! noastre. (Aplauze).
Și acum, domnilor deputați, cred că ar fi drept, după ce
am constatat că' alianța noastră de 31 de ani a murii politicește
a murit jurid cește, cupă ce am constatat, și o simțim cu toții, c,
a apăsat greu asupra noastră în aceste 17 luni, să nu lăsăm să
7 - '
 98

treabă la veșnica odihnă acest mort al politicei noastre fără a-i

lămuri origina, fără a-i arăta necesitatea în ceasul în care s’a
încheiat, fără a-i spune ce folos am putut trage dintr’însul, și
cari sunt pagubele pe cari le-am suferit din pricina lui.
D-lor deputați, jfolitică externă România nu putea face, în
sensul european, înainte de întemeerea independenței și a întăririi
noastre interne. A vrut odată — și găsesc dovada într’un dis­
curs al lui Stolojan delà 1883, asupra căruia voiu reveni în cu-
■ rând, — a vrut odată, zice dânsul, România să facă politică ex­
ternă, tot în sensul în care vorbeam ieri, tot ca să treacă peste
Carpați.
Și s’a pierdut atunci momentul.
Iată, d-lor, ce spunea la 1883 Stolojan, despre epoca •
războiului Italiei: „Politica lui Napoleon III în privința noastră
avea două ținte : una pe care o spunea, să ridice o barieră contra
Rusiei, și alta pe care o tăinuia încă, să creieze în flancul Aus­
triei un stat care să-i fie de ajutor în lupta ce pregătea în con­
tra statelor hasburgice. Să intru în-detaliul propunerilor ce - ni
s-au făcut, să vă narez greșelile ce am comis, în discuțiunile
ce ne-au înstrăinat încrederea marelui împărat, nu este de tre­
buință ; e destul să vă spun că noi nu am intrat în acele vederi.
Rămâne ca aceia cari atunci aveau influență și erau ascultați, să
se justifice înaintea istoriei pentru ce nu s’au folosit de acele
momente.“ După această împrejurare, politică externă, în ade­
văratul sens al cuvântului, noi nu am mai făcut, d-lor, până la
război. După războiu ne-am găsit, în sfârșit, constituiți într’un
stat independent, ridicați și la demnitatea regală, având de aci
. înainte^restabilită virtutea noastră militară, și, ceva mai impor­
tant, sm căpătat pe câmpurile de război încrederea în propriile
noastre forțe, care, poate, arma cea mai puternică a unei națiuni în
îndeplinirea misiunef ei. Și atunci, d-lor, firește, în opinia pu­
blică a început să se răscolească din nou «vechea idee seculară,
nici odată trezită, a trecerii peste Carpați.
Mihai Viteazul, eroul legendar, fiindcă a trecut peste Car­
pați, a început să se crează că va fi reânviat din gloria delà
Plevna, din luptele de peste Dunăre. De aceea, mișcare aci, o
mișcare care nu urzea nici un complot, nici nu ducea la vreo iri-
dențâ supărătoare, dar o mișcare de trezire sufletească, de în­
credere în propriile noastre puteri, de speranțe mai vii pentru
viitorul nostru. Atunci Austria a ales momentul ca să ne pue la
 99

ordine. Ați auzit mărturisirea însuș a d-lui Carp, că la 1881

Austria a' voit să ne pue sub protectoratul ei. Adevărul este a-
ceasta : Austria, care se opusese la unirea Principatelor, cum
de aitmintreli la 1866 se opusese și Rusia, voia să ne îngenun-
che. (întreruperi). Cunoașteți circulara ministerului de externe
rus delà 1866 prin care se cerea ca din nou să voteze separat
Adunările Moldovei și Valahiei asupra unirei, fiindcă ea fusese
personală pentru Cuza. Sunt hotărât, d-lor, să spui ,adevărul
întreg, fără nici o considerație pentru politica de astăzi, pentrucă
eu cred că adevărata alianță înire popoare nu se poate bizhi
pe închiderea ochilor, ci, din contră, pe lumina vie, pe satisfa­
cerea intereselor comune de astăzi, cu speranța în concordanța
și a intereselor de mâine. (Aplauze).
Ei, d-lor, cu ce voiați Austria să ne strângă de gât ? A
iscodit chestiunea Dunărei, și și-a ales un moment cu desăvâr­
șire prielnic. Nu era nimeni in Europa care ar fi putut să" o
împiedice. Rusia? Rusia și-a dat consimțimântul fiindcă avea și
ea o chestie la Dunărea-de-Jos, și apoi Rusia la 1881 nu era în
măsură să aibă cu noi relațiuni foarte calde. O să ziceți că dâsa
fusese de vină. Cele mai mari necazuri nu le ai în contra ace­
luia care ți-a făcut răul, ci în contra aceluia căruia tu i-ai făcut
răul, după cum dragostea cea mai mare nu este pentru cei cari
ți-au făcut bine, ci pentru cei cărora le-ai făcut tu bine. Sunt
adevăruri sufletești cari nu se pot tăgădui (Aplauze).
Germania ? Germania se aliase de curând, delà 1879, cu
Austria. Italia? Italia, d-lor, peste un an era să intre în Tripla
alianță, la 1882. Franța? Franța în acel moment ca factor in­
ternațional erl foarte scăzută, fiindcă prea de curând ieșise din
tragedia ei delà 1870. Și în Franța, Gambeta se hrănea cu ilu-
. ziunea unei alianțe cu Austria în vederea revanșei, bazându-se
pe spusele a celor câtorva Schwartz-gelbi delà Burgul din
Viena, cari șopteau discret la urechile diplomaților naivi, la
urechile çelor cari nu vedeau imposibilitatea ca revanșa Franței
să se bizuë pe cadavrul austriac. Anglia? Anglia era foarte intimă
cu Gerpiania. Așa, d-lor, Austria a început chestiunea Dunărei.
Eram tocmai atunci venit din .străinătate, și îmi aduc aminte
ce agitație producea în țară chestiunea Dunărei. Toată lumea
înțelegea că nu era atâta vorba de Dunăre ; era vorba de ceva
•mai grav, era vorba de pierderea neatârnării noastre.
D. Carp vă spunfe că în chestiunea Dunărei ne-a apărat
100

Germania singură. Sä ’mi dați voe să-i spun că se înșală. fată

faptele ; Când s’a strâns conferința delà Londra, prima chestiune
care s’a ridicat a fost: România are să fie primită? Și atunai
citesc: «Anglia, și până la un oarecare punct și Italia, au fost
de părere ca România să fie admisă în conferința deja Londra».
Ambasadorul Germaniei însă s’a opus «pentrucă dându-i dreptul
la vot, zise excelența sa, i s’ar creea o poziție care n’ar fi de
dorit... aceea de a putea zice veto după dorința sa»...
Citez din d. Nenițescu :
A! D-ior, după ce s’a votat Ură noi tratatul, când a ce­
rut plenipotențiarul Austriei, contele Karoly, ca stipuiațiunHe
conferinței din Londra să fie declarate executorii, atunci de a-
bia contele Münster, reprezentantul Germaniei, s’a opus, decla­
rând că nici o măsură de coercițiune nu se poate lua pentru
executarea deriziunii conferinței delà Londra.
D. Zamfir Filotti: Intervenise protestarea noastră din par­
tea lui Sturdza, prin care declara că nu acceptă conferința delà
Londra. ‘ .
D. Take Ionescu: Firește, dar erau două mijloace ca să
triumfe părerea noastră. Unul era să fim primiți în conferință,
unde votul nostru ar fi împiedicat; altul era că după ce s’a
votat tratatul fără no:, să nu ni se impună. România a fost a-
bandonată de Germania, în primul act, când am avut pe Anglia
și pe Italia cu noi; Germania ne a ajutat în actul al doilea.
Dar prețul ? Prețul a foat tratatul nostru de alianță cu
Austria. In adevăr, după ce s’a votat la Londra tratatul asupra
Dunărei, care îi dădea Austriei, cum zicea foarte bine d. Carp,
protectoratul asupra României..... »
D. P. P. Carp : ^.m zis asupra Dunărei.
D. Take Ionescu : Ai zis asupra României, retragi ce ai
spus? Bine; dar'de sigur, că consecințele politice erau să se
restrângă și asupra Rbmâniei,
D. P. P. Carp : Evident
D. Take lonetcu: După aceasta, d-lor, cum România se
iot opunea, i-a venit Aus; <„ ca c’n cer, un nou eveniment. i-c
5 Iunie 1883, la dezveli raitei lui Ștefan -cel Mare la Iași,
un deputat, d. Petre Grâc t anu, ni;-mi aduc bine aminte aacă
fra senator sau deputat, Ia banchet a vorbit de cele doua măr­
găritare cari lipseau din coroana lui Ștefan-cel-Mare.
' ..
 101

D-lor, pietrele erau una peste Prut, piatra cea mare, Basa­
rabia și piatra cea mică, dincolo, Bucovina.
Din Rusia nu s’a făcut nici o protestare, nu-și închipuia
Rusia că într’un pahar de șampanie se va topi forța militară a
Rusiei ca să nu mai poată să-și apere frontiera.
De dincolo însă, unde ni se căuta- ceartă cu lumânarea —
să-mi ertați vulgaritatea expresiunii — unde se voia cu orice-
prêt,' ce s’a voit și cu Serbia, să se stârpească aroganța româ­
nească, câștigată prin victoriile din câmpiile Bulgariei, pe care
o considera ca periculoasă pentru Ungaria, de acolo au venit straș­
nice protestări. Scuzele noastre, cxplicațiunile cari au urmat,
n’au servit la nimic, situațiunea devenise intolerabilă.
Cuvântul „intolerabil“ îl am delà unul din autorii alianței
de atunci, delà unul care își da bine seama de ceeace făcuse.
El nu-a spus că a fost scăparea dintr’o situație intolerabilă.
Repet «intolerabilă».
Și atunci, d lor, a plecat Ion Brătianu în concediu de 40
de zile, la 12 Iulie; Regele Carol a plecat la 4 August. S’a în­
tâlnit Ia 6 August cu Ion Brătianu Ia Breslau. La țlO August
s’a întors Brătianu în țară. Regele delà Berlin a trecut laViena,
a descins la Burg și s’a întors ța Predeal la 16 August. Iar la
23 August Brătianu pleacă din nou pentru 15 zile la Gastein.
Atunci s’a încheiat alianța.
Vreți sä știți motivul acestor călătorii ? lată ce spune Ion
Brătianu în discursul lui delà 29 Octomvrie 1883: «Ați văzut,
că o singură vorbă care, s’a tradus rău: sub cuvânt, care s’a tradus
în franțuzește cu cuvântul sous pretexte, câte greutăți ne-a adus;
ați văzut că în fața statuer lui Ștefan-cel-Mare, care a fost cei
mai vechiu amic al Austriei»....
Amic al Austriei ? Ii trebuia iui Brătianu ceva ca să iasă
din încurcătură și a introdus un mic anacronism Istoric. D. lorga.
ne va controla. s
«S’au zis câteva cuvinte la un banchet, și fiindcă acei ban­
chet era quasi-oficial, cuvintele acelea care s’au spus într’un
moment de entuziasm patriotic, câte dificultăți ne-au atras».
Din această citație se vede lămurit cum Austria ne înghe-
suise și cum nu găsisem altă deslegare decât alianța.
Și mai ia vaie : «Atunci prințul Bismark mi-a zis : apoi
d-voastre sunteți de vină, fiindcă nici d-voastre miniștrii, nici
102

regele dv. nu mai călătoriți în Europa și vorbesc în contul d-

voastre numai cei cari voiesc să vă denigreze».
Eram bănuiți, eram acuzați că vrem să provocăm Austria
«Nu au trecut după aceasta decât 4 sau 5 zile, și Regele
nostru a primit invitațiune ca să meargă la Berlin, pentru bo­
tezul nepotului împăratului Germaniei. Eu am comunicat atunci
colegului meu delà externe că sunt din toate puterile mele ca
Regele să meargă la acea invitațiune, pentru ca să se vadă că
nici Regele, nici Țara, nici noi miniștrii nu ne-am pierdut până
și instinctul de conservațiune, pentru ca noi să voim războiul».
Acuzațiunea adusă Serbiei la 1914, că proectează război
contra Austriei, e tocmai învinuirea în contra noastră la 1883,
că proiectăm războiu contra Austriei. Și mai la vale :
„Dar d-voastre mă întrebați ce am căutat și eu acolo?
M’am dus, d-lor, înaintea Regelui la Breslau- A voit să mă
vadă principele Bismark cu contele Kalnoky ; au voit să vadă
dacă este vreo rezervă din partea cuiva sau nu“.
Urmează apoi to serie de explicațiuni cari se termină prin
cuvintele : «Eu am luat de maximă cuvintele repetate în două
rânduri de principele Bismark, și zic: Noi suntem pentru pace
și oricine va provoca războiul sau va face invaziune, vom fi
inimicii lui».
Cuvinte profetice. Atunci ele serveau ca să justifice alianța
cu Austria. Azi ele se aplică întocmai i suntem și azi inimicii
celor cari au provocat răsboiul I (Aplauze).
V’am arătat origina alianței delà 1883, care a ținut 31 de
ani, care ne-a făcut și bine, și o să-l arăt, care ne-a făcut și
rău, și iarăș o să-1 arăt.
încheierea acelei alianțe nu a pornit atât delà frica noastră
de Rusia, cât din faptul că vecina noastră cealaltă ne făcea
viața intolerabilă, și nu am găsit alt mijloc ca să ieșim din acea
viață intolerabilă decât alianța.
In schimb, firește, s’a renunțat șt la protocolul relativ la
Dunăre, fiindcă nu ai nevoie să ții de gât pe un aliat, e de pri­
sos ; aceasta se rezervă pentru neutrii sau pentru vrăjmași.
Ziceam, d-lor, că alianța noastră a fost o alianță forțată.
De aceea acum câțiva ani, când mă întrebau la Paris doi foști
miniștrii de externe — unul era în exercițiu—:„cum se face că
d-voastr.e care nu puteți să deveniți o țară mare decât pe so­
coteala Ungariei, să fiți aliați cu Ungaria?“
 103

Eu am răspuns : „D-ta pricepi alianța Italiei cu Austria ?“

Mi-a spus : »cum nu, este alianța fricei“.
— «De ce vrei ca numai Ifaliei să-i fie frică ?«
Și atunci mi-au zis: „Ai dreptate, un singur lucru nădăj­
duim, că în ceasul când s’ar ivi nevoia să alegeți, să fie astfel
de împrejurări încât să alegeți în libertate, și să fiți și destul de
tari ca să vă puteți aduce la îndeplinire alegerea d-voastră,
(Aplauze prelungite).
Dar acum, drlor deputați, alianța aceasta nu ne«a fost fo­
lositoare? Cum nu? Ne-a dat bani. E adevărat. D. Carp zicea:
vedeți cine ne-a dat bani pentru întreprinderile noastre ? Ger­
mania. Franța nu ne-a dat decât cu greutate.
D-le Carp, eu dacă ași fi azi la guvern și dacă ași cere
bani din*Austria așa e că ași fi un nebun? Era posibil ca noi
să fim într’o alianță care putea să ne pună la un moment
dat într’un alt câmp de răsboi decât acela al Franței, și să ne
așteptăm Ca Franța să ne dea bani ? Eu găsesc că acele câteva
sute de milioane de rentă română, ce se găsesc în Franța, sunt
o minune, fiindcă natural ar fi fost ca toate împrumuturile noas­
tre să rămână la aceia cari aveau să tragă profit din desvol-.
tarea noastră economică și militară.
Ne-a mai dat, d-lor, alianța liniște. Mare lucru ! Am trăit
un număr de ani în liniște, am putut să ne desvoltăm. Acest
lucru trebuie să-1 recunoaștem pentru meritul celor cari au în­
cheiat-o de nevoie, dar au încheiat-o.
Ne-a mai dat, d-lor, încă un lucru — cum îmi zicea ami­
cul Filipescu zilele trecute. Persecuțiunile în contra Românilor
de dincolo tot s’au mai îndulcit din când în când prin prezența
noastră în alianță. Orice s’ar zice, mai puțin poți să strângi de
gât populațiunea românească, când România ți-e aliată, decât
când ar fi într’un grup ostil.
Și ne-a mai dat încă ceva, care a fost jucăria sufletească,
jucăria inimilor noastre în vremurile din urmă : unele proecte
de concesiuni cari se făceau la Budapesta pentru românii din
Ungaria, proiecte, d-lor, cari erau un adevărat termometru : de
câte ori era teamă de răsboiu general, creșteau concesiunile;
cum scădea teama de răsboiu general, se retrăgeau concesiunile
deja convenite. Aceste concesiuni, d-lor, nici un om serios nu
le poate lua nici odată ca o soluțiune a problemei. Nu există
concesiuni în asemenea chestiune în care viața unuia exclude
viața celuilalt ; sunt un modus vivendi trecător, sunt acele stări
 104

sufletești inferioare Ia?cari trebuie să te resemnezi, dacă nu poți

să ai pe celelalte, câri sunt viața superioară a unității naționale.
(Aplauze prelungite). •
La început, d-lor, alianța noastră ne dăduse și iluziuni
Firește, era greu unui popor care trăise toată viața lui în spe­
ranța de a trece Carpații, să-i spui că s’a închis pentru totdea­
una visul lui ; trebuia să-i deschizi altă fereastră. Nu vă dați
idee cât sună de curios astăzi — o să-l citesc — discursul pro­
gram al lui Stolojean când cu interpelarea din Octomvrie 1883,
- interpelare pusă la ca'le ca să se dea ocăziune lui Ion Brătiauu
să facă declarațiunea pe care am citit-o.
In discursul lui Stolojan, calificat de Brătianu drept „în­
vățat, patriotic și dibaciu“, ni se oferea nu mai puțin decât toată
Peninsula Balcanică și Constantinopolul. In aceeaș interpelare însă *
se comitea și o greșeală de neiertat, căci pentru prima oară noi
apăream ca partizani ai statelor polig'ote, declaram drept ideal
îngust statui dinir’un singur neam și cu o singură limbă.
Voiu cita, d-lor, câteva bucăți din această inieipelare. E
bine astăzi, când'facem bilanțul definitiv a! trecutului, al'unui
•trecut care s’a sfârșit și pe care nimeni nu-1 va putea face să
renască, să se știe și ce ara câștigat și ce am păgubit, și cu ce
iluzie am fost hrăniți la un moment dat.
«D-lor, spunea Stolojean, cultura în măre parte ne-a venit
din Transilvania și idealul nostru național se resimte din aoeastă
împrejurare. E cam unilateral. După mine și acesta este și sco­
cul pentru care am făcut aceste digresiuni, e de trăbuință să mai
lărgim conceptul nostru național, să mai înălțăm idealul nostru».
După această afirmare, Stolojan sç ocupă de Peninsula
Balcanică și zicea :
«Existența imperiului otoman astăzi e sfârșită, numai prin
«minune își mai.prelungește vieața condamnată: toți îi vădsîâr-
«șitul ; ceeace preocupă pe fic: a-e este e re va înlocui pe Turci.
, «De aceea tiecare vine și oferă serviciile sale pentru ca să nu
«lase orientul fără stăpâni».
Apoi spune că ungurii se arată moștenitori ai Turciei. O-
ratorul examina pretențiunea ungurilor și găsea că a noastră ar
fi mai legitimă. Citez:
„Eu, d-lor, v’am declarat că nu v’am cerut să examinez ,
„dacă sunt posibile asanenea aspirațiuni din partea poporului
„unguresc ; mă voiu mărgini numai să vă întreb : apoi noi ro-
 105

„mânii, cari singuri suntem mai numeroși decât toate celelalte na-
„ționalităji din Orient, ce, nu trebuie să ne gândim noi la ro-
„iul ce suntem chemați să îndeplinim în Orient când avem nu-
„mănd pentru noi ? Orientul e presărat de coloniile noastre-
„Sârbii șî Bulgarii se urăsc. Delà Vidin, în jos în Bulgaria, în
„Serbia occidentală, e o populatiune deasă, neamestecată, de. ro-
„mâni, care desparte pe S|rbi de Bulgari. Prin Macedonia, Te-
„saiîa, Epirul, numai români, în dese și compacte colonii, des-
„part pe bulgari de greci, pe'drnăuți de greci; cu limba română
„voiajezi toată peninsula, tradițiuniie, suvenirile istorice sunt
„pentru noi; am făcut un stat politic cu bulgarii,, sârbii reçu-»
„nosc cu plăcere ca numai cu românii nu au avut în istoria
„lor nici un război ; arnăuțn, în rivalitate cu grecii, trăiesc în
„înțelegere cu românii“.
Și ca să fie lucrul și mai înțeles, adăuga :
-«Nu cerem nimănui să-și renege naționalitatea, căci pe
drapelul nostru e scris: guvern popular: la noi, ca și la po­
poarele din Orient, nu există aristocrație ; tot pe drapelul nos­
tru e scris nu numai, toleranța religioasă, dar și toleranța na­
țională.
Idealul nostru, o declarăm sus și tare, e Elveția, Belgia,
unde statui politic protejează deopotrivă toate■'naționalitățile »
în fine, am dovedit că știm să guvernăm neamuri străine cu
mulțumirea lor». (Aplauze/.
Acest nou ideal, care se zicea ică lărgește aspirațiuniie noas­
tre, era în realitate condamnarea bazei existenței noastre. Exis­
tenta noastră nu este bazată nici pe o dinastie care a strâns
In jurul ei diferite provincii, nici pe o necesitate geografică; exis­
tența noastră nu are alt temei decât suveranitatea națională, ie­
șită din unitatea națională, din omogeneitatea noastră etnică, din
imitat .-.i noastră sufletească. (Aplauze prelungite).
Mram dus, d-lor, lâ acest trecut, ca să vă arăt că chiar a-
tunci, când din nevoie, ca să scăpăm de ultimatul à la Serbia,
intram sn alianță, dot ni se deschidea fereastra cu alte aspira-
țiuni, iar astăzi în ziua când Bulgaria s’a pus la carul unguri­
lor, când Pesta și Sofia sunt una, ni se cere să facem aceiaș
politică ; însă închiși și Carpații, închisă și Dunărea, adică nici
măcar fărâmile acestea de iluziuni ale statului poliglot, pe care a-
veam noi să-l guvernăm cu dreptate pentru toate naționali­
 106

tățile, ça un ideal belgian sau ca un ideal șviferan! (Aplauze

prelungite).
Dar măcar, d-lor, s’au ținut de cuvânt?
Câțiva ani după încheierea alianței, câțiva ani numai, Bul­
garia a voit să facă cu noi uniunea personală. Când se vor cer­
ceta arhivele, se va vedea că da această uniune personală s’a.
opus și Austria; absolut sigur s’a opus și Austria.
A fost mai târziu un moment în cărei Serbia a voit să facă
uniune personală cu noi. Nu este timpul astăzi să spui tot ce
știu în această privință, fiindcă am fost una din veri^ele prin
* cari s’a cercat să se lege acest lucru. Am refuzat noi și nu pu­
team să nu refuzăm, căci era imposibil.
Știam bine că în alianța noastră nu S’ar fi tolerat uniunea
personală a două iredențe: a iredenței sârbești cu iredența ro­
mânească.
Toate iluziile, toate, au fost spulberate.
In anii 1912 și 1913, îți încercările noastre așa de dure­
roase, un lucru este sigur, că, în afară de ajutorul oficial din
buze, am simțit în totdeauna piedica, căci la Viena se zicea, și
. cu dreptate pentru ei : România și Serbia prea tari sunt peri­
cole pentru noi. Bulgaria singură nu are iredență în Austro-
Ungaria. O Bulgarie tare e în interesul nostru. "'Politica mea,
d-lor, mica mea influență în politica .balcanică a României, din
1912 și 1913, după care am tras destule, faimosul filo-bulga-
rism care mi s’a atribuit, pornea dintr’o singură preocupare : nu
voiam nici un fel de act politic, nici un fel de combinațiune po­
litică, care să ne pue în ostilitate cu toți creștinii din sudu
Dunărei — căcî afund erau toți legați — și care fatal să ne
ducă la sprijinul Ungurilor, la alianța pe hârtie pe care o a-
veam cu dânșii.
Întreaga mea preocupare, firul meu conducător era atunci
să nu facem nimic care ne-ar duce Ia frăția de arme cu Austro-
Ungaria-
Am preferat, d-lor, să înghițim multe, să sufețim<greu, decât
să ne expunem la nenorocirea ca noi să provocăm războiul ge­
neral, un război general în care noi am fi fost de partea Austriei
în contra popoarelor de dincolo de Dunăre, a Sârbilor, a Bul­
garilor și a Grecilor, în contra întreitei Înțelegeri
Dacă am trecut Dunărea mai târziu, nu știu dacă toată
lumea a știut pentru cea trecut-o, eu știu că n’am trecut-o decât a-
 107

tnnci când am înțeles că trecerea Dunării nu provoacă războiul ge­

neral, și că trecerea Dunării de către noi dacă face sânge rău ia
unii din aliații noștri convine celuilalt grup de puteri, de care spe­
ram într’o zi cât de depărtată să ne alăturăm pentru a realiza uni­
tatea noastră națională. (Aplauze prelungite din partea minorității)
Sunt, d-lor, unele lucruri pe cari nici o combinațiune di­
plomatică nu le poate schimba. Daneff trăește. In conver-
sațiunea pe care am avut-o cu el, în ziuT în care se deschidea
Parlamentul din 1912, i-am spus : Suntem datori să avem re­
lații bune între noi. D-voastr£ aveți nevoie de noi fiindcă vă
despărțim de marile împărății, și noi avem nevoie de d-voastră
fiindcă nu vrem să fim într’o foarfecă, cum nenorocirea ne-a
adus astăzi, nu vrem să fim într’o foarfecă, căci dacă a-
vem ostilitatea permanentă a voastră, dincolo de Carpați nu pu­
tem să avem decât tot o ostilitate permanentă,‘de oarece chiar
dacă noi am avea lașitatea să părăsim idealul nostru, ungurii
nu vör crede nici odată în sinceritatea acestei lașități și tot vom
avea ostilitatea lor,-orice am spune, orice am face noi. (Aplauze
prelungite din pârtea minorității).
Și instinctul națiunii a fost așa de puternic, încât atunci
când noi, guvernul, mobilizam ca să trecem Jta Bulgaria, poporul
interpreta mobilizarea noastră prin pancartele purtate pe stradă
pe cari era scris : „Jos Austria!“
Când trimeteam soldați peste Dunăre, soldații în cazărmi
credeau că trec Dunărea ca să ajungă în Transilvania. Drumul
Transilvaniei prin Bulgaria. Experiența de astăzi dovedește că
instinctul lor era mai înțelept decât toată judecata noastră. (A-
plauze prelungite pe băncile minorității).
Nevoia de a ieși din cleștele în care ne-a pus soarta, nu
mai poate să fie satisfăcută prin combinații diplomatice,ci numai
pe o așa sporire a forțelor noastre, o .așa întărire a energiiilor
noastre, încât să putem iupta și în dreapta și în stânga, apărând
drepturile noastre sceulare. (Aplauze prelungite pe băncile o-
poziției).
D-lor deputați, am avut însă și alte pagube din alianța din
1883. Se fac —și cu drept cuvânt—mari acuzațiuni nu numai
guvernului actual, dar tuturor guvernelor, că împrejurarea ac­
tuală nu ne-a găsit destul de pregătiți. Nu sufletește, cum
zicea d. Stere, nu, d-lor, căci sufletește vom fi totdeauna pregătiți
pentru acțiunea națională; în 24 de ore după ce s’ar ști că s’a
 108

hotărât acțiunea, ați vedea cum ar dispare, ca în’gaură de șearpe,

toți acei cari azi spun că sunt în contra ei. (Aplauze prelungite
și îndelung repetate pe băncile opoziției ; strigăte de bravo).
Dar pregătirea materială! Da, d-lor, pregătirea materială
lasă de dorit! Pregătirea noastră materială a fost jertfă alianței
<are dura de 31 de ani. Nu ne-am gândit și la alte ipoteze.
Compunerea artileriei noastre, sistemul de fortificații, neînființarea
de fabrici de arme și muniții, neaprovizionarea noastră din timp
cu materiale prime pentru această fabricare. întreaga noastră
organizațiune era veșnic rezemată pe ipoteza, că frontiera de
apus ne este deschisă, că prin^ frontiera de apus ne vor veni
toate de câte vom avea nevoe la ceasul' oportun.
Aceasta e des'gur una din greutățile cari au apăsat acum
Asupra noastră, și aceasta este desigur, d-lor, una din ultimele
urmări cari ne-âu rămas din alianța de .31 de ani?
Greșeala noastră a fost nu că am încheiat la 1883 alianța,
dar că ne-am prea mult întârziat într’ânsa, și mai ales că nu
am practicat-o cu oarecare libertate.
Nu este forță mai puternică decât a inerției.
Așa ne-a găsit războiul; Ce a fost în ceasul când a is-
bucnit războiul, atârna de noi. Ce s’a petrecut în primele
zile după declarațiunea războiului nu atârna de noi. Ce s’a pe­
trecut o lună în&? după declararea războiului atârna de noi.
Ei bine, d-nilor, făcut-am hoi ceeace țrebuja să facem ?
Acuzațiunile relative la scăparea de moment au ele vre’un temei?
Sau pornesc numai \iintr’o estagerațiune a noastră?
Faptul, d-nilor, că anul trecut n’am vorbit'nimeni, nu este
ei caracteristic? De ee nu am vorbit anul trecut? De ce vorbim
anul acesta? Pentru pofta de a face discursuri? Dar care dintre
noi nu știe, că dacă ar pune tot ceeace este'în el, toată puterea
lui, și încă discursul lui ar fi mai prejos decât evenimentele pe
cari le analizează. -
Pentrucă vrem să stabilim răspunderi? Dar ce șă facem cu
răspunderile? Care dintre noi este așa de mic, încât să-și închi-
puiască că în chestiunea aceasta a destinului neamului nostru
ne interesează răspunderile unui om, unui guvern, unui partid
sau Parlament? (Aplauze prelungite, repețite; strigări de «bravo»)
D. A. C.' Cuza: Și aceasta este o teorie primejdioasă.
D. Take lonescu: D-lor deputați, nu e nici chestiunea ras^
punderii. Dar dacă vreau să stabilesc și eu, după ce au stabilit
• ; ■ e*-
 109

ceilalți membrii din opozițiune, unele puncte, unele greșeli, «Și e

în alt scop djecât ca să se evite greșelile viitoare. Căci,, d-nilor;
consecințele greșelilor în viața obișnuită sunt simple; se schimbă
guvernele și se îndreptează lucrurile. Poate însă să se schimbe
toate guvernele, în evenimente ca cele de azi, nu se îndreptează
nimic din păcatele deja comise. Consecințele în viața ordinară?
Oameni cari cad, partide cari slăbesc. Da* ce poate să ne tacă
nouă menținerea sa.; căderea oamenilor ori a partidelor în ase­
menea împrejurări? (^plauze prelungite).
Cine dintre noi este așa de vanitos/ ca să-și închipuiască
că persoana lui, că viața lui, că cariera lui, că cariera și viitorul
amicilor iui, atârnă ceva în balanța în care se cântăresc desti­
nele unei națiuni? (Aplauze prelungite și îndelung repetate; stri­
gări de bravo). Cine este acela dinhe noi care nu ar da voios
și trecutul și prezentul și viitorul iui, care nu ar primi să fie
întunecat pentru" totdeaunâ, așa încât să nu se mai vadă nicio­
dată, să nu i se mai știe nici de nume, de lumina cea mare care
O va provoca eloul care ne va da România Mare? (Aptauze pre­
lungite și îndelung repetate; strigări de »bravo“).
Dar încrederea neraționată, dar tăcerea nemotivată, ar fi
d-nilor, un păcat și în contră țării, pe care o reprezentăm, ar fi
un păcat și față de d-voastră, cari aveți în mână direcțiunea
forțelor ei, ar fi păcat față de generațiuriile cari ne-au precedat și
față de cele cari vor veni după noi. In conștiința noastră sin­
ceră, și dm toată inima urez să mă înșel, în conștiința noastră
sinceră noi credem că ați făcut greșeli, că ați lăsat să treacă
momente mari, și stăm la grea îndoială dacă momente de a-
ceeaș valoare pot să se repete. S’au discutat aceste momente, s’a
vorbit de Lemberg și știu că s’a zis: a, ce? Strategie ? Nu mă
ocup de stratégfe militară, mă voiu ocnpa de strategia politică-
E sigurgcă după Lemberg, Austria își pierduse capul.
Este sigur că a fost atunci o adevărată groază de intrarea
noastră în răsboiu, e sigur că atunci puteam face minuni, dar
cum sum ifn drept, mai știu și de alte greutăți cari s’ar fi pus
atunci i.. drumul oricărui guvern român.
In aceste momente, nu-mi este permis, mai cu seamă că noi
vorbim, iar ceilalți, nu răspund și prin urmare vorba noastră nu
trebue să fie nici vorba care întinde curse, nici vorba care pă-
cătuește prin nedreptate, dacă vorbesc de bogăția momentului,
să nu ămintesc și greutățile momentului, greutăți cari nu se pu­
 110

teau învinge decât prin unele hotărâri cari mie se mi păreau

ușor de luat, dar cari pricep că altora să le fi părut grele.
Și iarăș nu mă prind în fața conștiinței mele, că posibili­
tatea la care mă gândeam eu era mai adevărată decât greutățile
la cari se gândeau alții.
A venit, domnilor deputati, un alt moment, moment pe care
îl aștepta țara întreagă, când greutățile de cari vă .vorbii — din
vremea Lembergului — nu mai existau. Convingerea mea este
că nici nu ar fi putut să se repete; iar o chestiune de convin­
gere. Atunci, d-nilor, în momentul intrării Italiei, era așa de fi­
rească intrarea noastră în răsboiu, și ar fi'adus probabil și o altă
direcție politică în Bulgaria, cu toată încăpățânarea Regelui Fer­
dinand.
Știu și în această privință că pot fi circumstanțe atenuante
discutabile, dar iarăș știu, d-nilor, că eu unul — și nu tn’am
dat în lături să o spui și atunci — găseam că trebue să profi­
tăm de moment, fie chiar cu sacrificii.
Numai dacă urma va dovedi că aceste sacrificii au putut
fi evitate până la sfârșit, dar și cu câștigarea a ceeace atunci
era mai sigur decât astăzi că se putea câștiga, voiu face mea
culpa, și o voiu face cu bucurie, pentru că nu e unul dintre
noi căruia nu-i va părea mai bine să se înșele și să ceară ier­
tare, decât să se petreacă evenimentele așa în cât să-i dea drep­
tate când este vorba de un moment pierdut pentru tară. (A-
plauze îndelung prelungite).
Dar a venit, d-nilor, al treilea moment,, a venit momentul
în care Bulgaria și-a aruncat masca pe care o purtase un timp
așa de îndelungat. S’a asvârlit într’o acțiune care poate să se
explice într’o politică de tarabă, dar care nu va fi niciodată
ertată, într’o politică mai înaltă.
E momentul în care noi aveam obligațiunea— și cum sunt
unul din aceia cari au scris și au iscălit, știu—aveam obligațiunea
să apărăm Serbia. Dar mai mult decât o obligațiune; căci ce
este o obligațiune în vremile acestea în cari tratatele se neso­
cotesc, aveam interesul să apărăm Serbia. ■ '
D lor depuțați, știu ce grea este problema: ce ar fi fost dacă
n’ar fi fost.
E astăzi greu să judeci, dacă e sigur că România mobili­
zând odată cu Bulgaria, în Grecia nu ar fi rămas în picioare
marele om, care s’a dovedit că era mai mare decât poporul lui,
ceeace e o nenorocire, ca și atunci când e mai mic decât popo­
rul lui acela care dirige un popor. (Aplauze).
Era însă o posibilitate, eu sunt convins’^ era o probabili­
tate și nu cred că s’a făcut tot ceeace se putea face, pentru
acea posibilitate. Ași vrea și aici să mă înșel dar nu cred să
mă înșel.
Și văz, d-lor, în ceeace.am pierdut noi prin neintrarea
noastră atunci, când puteam să împiedicăm strivirea armate
sârbești, mersul germanilor spre sud, când știam că au să vină
și aliații, cum au venit, când eram de talie să ținem vrăjmașul
pe lac până ce veneau dânșii — avem un general deputat, care
a spus tot timpul că da, șt nu era singurul care spunea că
da —; cred că am pierdut și altceva decât faimoasa încercuire
materială, mă tem că am căzut în izolarea morală, în care eu
văd un pericol mai mare decât chiar în încercuirea materială.
D-lor deputați, se uită cam prea mult că politica astăzi nu
o fac cabinetele, că politica azi o fac popoarele. >
Ceasul acesta era ceasul în care noi apărându-ne interesele
noastre, apărându-ne mersul nostru către idealul nostru, aduceam
cel mai mare serviciu, pe care nu-1 vom mai putea aduce așa de
integral oricât ar dura răsboiul.... (Aplauze din partea minorității)
și, prin urmare, căpătăm acel drept față de popoarele cari conduc
Europa, drept de care, d-lor, se poate ca mâine sau poimâine să a-
vem nevoie pentru că nimeni nu știe cum au să se întoarcă eveni-
mentelețși sub ce pericol ne vom găsi. Era în puterea noastră să
împiedicăm această durere sufletească a împătritei înțelegeri, 'a-
bandonârea Serbiei. Numai noi o puteam împiedica; nimeni altul.
Zece milioane de soldați la Paris nu făceau cât armata noastră
la fața locului. Numai noi puteam sosi la vreme, numaî noi pu­
tem împiedica lucrul, numai noi puteam căpăta drepturi în o-
rienfuLEuropei, o adevărată hegemonie sufletească, și în acelaș
timp juca un rol european, fiindcă am fi determinat o acțiune
europeană! (Strigăte de ^bravo, aplauze prelungite pe băncile
opoziției).
Nu este vorba, nu, de „panache“. Nimeni.^șu are dreptul
să joace viețile oamenilor în cabotinaj politic. Dar cum știm că
în răsboi tot va trebui să intrăm,—cel puțin eu care cred așa
—ași fi preferit ca intrarea noastră în răsboi să coencidă și cu
posibilitatea unui rol european pentru România cea mică, care
prin pozițiunea ei, în acel moment istoric—care nici odată nu
 112
«
' se va repeta-putea să facă operă de Putere mare, deși este o
Putere micăl (Strigăte de bravo, aplauze prelungite pe băncile
•poziției). *
D-lor deputați, sunt atât de convins de acest lucru, în cât—cre-
deți-mă azi în conștiința mea se puneîncă un punct de întrebare : nu
eă nu cunosc datele problemei, dar mă întreb încă : nu este
vreo taină» pe care’ tu nu o cunoști ? Nu vre o dată a probleme,
dar vreo taină? Căci tot ce îmi spune mintea, tot ce îmi spune
cunoștința exactă, pe cât se poate, pe care o am asupra situa-
țiunji, mă face să nu pricep, cu nici un preț să nu pricep, cum
România nu și-a făcut datoria în momentul intrării în campanie
a Bulgariei, cum România a dat cu piciorul și là o pagină de
glorie și la o măsură de siguranță?
D-lor, din cuvântarea d-lui Stere un singur lucru mi a făcut
impresiune, și trebuie să vă facă impresiune. D. Stere zicea:
bine, admit că Austria va fi sdrobită— eu nu admite eu sunt con ­
vins că va fi lichidată, ca toate lucrurile artificiale, cari nu su-
pravfefuesc la așa comoțiuni terestre—, dar, z’cea d. Stere, sunt
alții cari au luat inscripțiuni ipotecare anterioare nouă, pe aceș­
tia trebuiește întâi să-l satisfacă : pe Italia, pe Rpsia, pe Serbia;
d-voastră, cari v’ați lua așa de târziu inscripțiunea, d-voastră
sunteți siguri ca o veți putea aduce la îndeplinire?
Ați pierdut întâietatea, zicea d. Stere, chiar în politica d-
voastre. Are dreptate! Esté o întâietate pierdută, doresc din toată
inima să o putem recâștiga, căci, d-lor deputați, dacă am insistat
și insist asupra acestor greșeli, o fac mu din altă dorință,*decât
ca greșala să nu se mai repete.
Veni-va alt ceas? Câte odată judecata mă face să mă în­
doiesc, dar patima dogoritoare mă împiedică să mă îndoiesc, și
dacă nu ași crede că va veni un alt ceas, nu ași avea unde să
găsesc destulă putere ca să mă urc la această tribună.
Cred că are să vină ceasul, dar cer în fața acestui ceas,
în loc de atitudinea pasivă care așteaptă evenimentele, atituM-
nea activă care prepară ceasul și-l face să sosească. :(Aplau?ex
prelungite și îndfkuig repetate).
Când o națiune are pretențiuni așa de mari ca ă’e'noastre,
când de satisfacerea acestor pretențiuni^atârnă o chestiune de .viață
și de moarte, găsesc că nu ne îndeplinim datoria stând numai
8$ vedam cum are să treacă norocul pe lângă noi, trebue să
preparăm venirea lui, să fa em și noi acțiunea noastră ca să
 113

sosească ceasul, In care să putem pune tn balanță întreaga

noastră putere, întreaga noastră vigoare. (Aplauze prelungite).
Căci, d-lor, ia închipuiți-vă d-voastră, ce ar fi viața noastră,
dacă nu ar mai veni ceasul cel bun, dacă am rămâne în situa*
țiunea de astăzi! Vă dați seama ? Ar fi, d-lor, viața într’o per­
manentă rușine, care i-ar ridica tot prețul, ar fi sfârșitul zilelor
noastre în cel mai groaznic din chinurile sufletești.
La un moment dat a venjt un fost prieten și mi-a făcut o
imputare. Unii dintre noi ne gândeam, rău făceam că nè gân­
deam, și la soarta noastră personală. într’o Românie care și-ar
face datoria dar care nu ar avea noroc, datoria omului este să
. stea până la ultima suflare a lui, să muncească cu ' mai multă
vigoare decât oricând. Dar într’o Românie care s’ar dezonora,
ce viață am mai putea trăi ? Și mă gândeam într’o zi—slăbi­
ciune sufletească—că nu ne-ar rămâne decât pribegia. Dar și
pribegia e imposibilă, fiindcă ași vrea să-mi spuneți prin ce colț
de pământ ar putea să umble un român atunci, fără să-și ție
privirea veșnic îndreptată la pământ? (Aplauze).
D-lor, ia priviți ș! ipoteza cealaltă!
Ia închipuiți-vă că sacrificiile noastre mari — vor fi foarte
mari—făcute în acest moment in care împrejurările ne deschid
o perspectivă pe care nu am așteptat-o niciodată și pe care nu
ne*o vor mai da nici odată, vor reuși să ne creeze România la
care visăm !
Ia gândiți-vă, nu la mărirea ei teritorială, nu la mulțimea
de locuitori, gândiți-vă la mărirea sufletească a României celei nouii
Toată vieața noastră, toate micile noastre combinații, toate
certurile noastre, în cari ne-am șleit forțele noastre, cari au
putrezit ti nerețele, toate aceste alcătuiri artificiale, resturi ale
unei oligarhii dintr*un plic Principat, gândiți-vă cum ar ii mă­
turate de curentele cele vii cari vor pune o vieață nouă în locul
lori (Aplauze prelungite și îndelung repetate).
la gândiți-vă la problemele ce se vor pune odată ce s’ar
■' întruni oameni despărțiți de 1.000 de ani : ia gândiți-xă la cei tineri
1 ce operă fecundă și utilă vor avea să facă ei, ca să organizeze
din nou toate temeliile noului stat românesc! Văd deschizându-
H se ușile raiului, și o teamă superstițioasă îmi zice să închid o-
chii; este prea frumoș i (Aplauze prelungite și îndelung repe­
tate și strigări de bravo).
Take fontscu : Pentru Romania-Ma»e
 114

Sarcina aceasta de a seri o epopee vie a căzut pe genera-

țiunea noastră, deși nu a fost generațiune mai puțin pregătită
pentru o viață eroică, decât generațiunea noastră. Noi suntem
prtma generațiune românească, care a moștenit fără să producă.
' Din munca generațiilor trecute, din suferințele lor, răsboi-
nici îh vremea răsboaelor, diplomați în vremea diplomației, s’a
Înălțat această tribună, din jertfa lor, dreptul pentru noi să vor­
bim cum vorbim. Noi nu am contribuit cu nimic la stabilirea
acestui drept. (Aplauze prelungite).
Generațiunea noastră, trăită în îmbogățirea cam repede a
României, a căpătat și un gust de bună stare, care o gonește
delà eroism. * .
Oare Viața factice à Bucureștilor în aceste 17 luni, în mij-
. locul tragediei românilor de pretutindeni, cari se bat sub toate
steagurile și suferă toate invaziunile, nu e ea și o insultă la
suferința neamului ? (Aplauze îndelung prelungite).
Adică sgomotul acesta de vagoane, care se aude chiar la
această tribună, unde se vorbește de tainele neamului, nu este
și el o dovadă de ce puțin preparată pentru rolul ce ar trebui
să’i joace este această generație? (Aplauze îndelung prelungite).
Și cu toate acestea, d-lor deputați, pe această generație a
I urzit-o soarta să îndeplinească fapta cea mare. Ea va fi sau gro-
/ pașa muncei de veacuri sau zămislitoarea unei vremi așa de
L frumoase, încât vedenia ei mă smerește. (Aplauze îndelung pre­
lungite, strigări nesfârșite de „bravo“).
 115

Cuvântare rostită în CAMERA DEPUTAȚILOR,

în ședința de la 18 Decemvrie 1915

D-lor Deputat!,

Sunt prea obișnuit cu regulele parlamentare, ca să fi făcut

eu cel dintâiu greșeala de a lua a doua oară cuvântul într’o
desbatere ca aceasta, în care nu se găsește vreme pentru toți
cei cari vreau să vorbească măcar odată.
De asemenea, sunt prea obișnuit cu vieața parlamentară,
ca să nu știu, că nu se poate discuțiune fără o mulțime de
chestii personale, și că nimeni nu e obligat, nici nu e bine să
le noteze pe toate, să-și piardă vremea răspunzând la toate.
D. Carp însă a introdus azi sistemul vorbirii de două ori
Dacă ar fi vorbit numai de două ori și la a doua a sa vorbire
nu ar fi făcut decât discuție politică, nu i-ași fi imitat exemplul;
dar fiindcă d-sa a transformat chestiunea politicei externe a Ro­
mâniei într’un duel politic cu mine, nu era cu putință să nu vă
răpesc câteva minute ca să răspund d-lui Carp.
Cu această ocazie, d-lor, sunt silit, nu să răspund discur­
sului d-lui Arion, dar să restabilesc două sau trei afirmațiuni
de fapte. Firește, ce să răspund eu discursului d-lui Arion, când
d-sa, strâns cu întreruperile, a spus că politica pe care o crede
cea mai bună este alianța noastră în acest răsboi cu puterile
centrale?
D. D. Grêeiana : Vă înșelați. D. Marghiloman, când era șeful
partidului conservator, a spus că atitudinea partidului Conserva­
tor nu poate să fie decât într’o singură direcție, direcția cealaltă
(Bravo, aplauze pe băncile opozitei).
D. Take Ionescu : Atunci, d-lor deputați, tot restul discur­
sului d-lui Arion nu poate să fie decât censecința unei idei do­
minante : adică, d-sa vede pentru țara noastră, în această di-
 ne
recțiune, te alianța in acest răsboi cu Puterile centrale, politic»
cea mare națională. Ce să mă mai ocup atunci de rest? Notez-.
D. C. C. Arion : D-voastră așteptați învierea Rusiei ?
Nu-f așa?
D. Take Ionescu : Notez numai aplauzele majorități Came*
rei. Dar nu sunt așa de rău, ca să trag concluzie că aplauzele
Camerei mergeau la afirmarea alianței cu Puterile centrale- Sunt
prea vechiu în Parlament, ca să nu știu că aplauzele Camerei se
leagă mai ales de chestiunile de luptă dintre oameni și par­
tide, că în aplauzele Camerei se întunecă chestiunile cele mai
înalte în folosul pugilatului nostru politic. (Aplauze pe băncile
opoziției).
D. C. /arca: Vă înșelați cu totalI
D. Take Ionescu : La întreruperea d-lui larca răspund, că
pe d-sa îl scot din observația mea, fiindcă politica d-sale este
cunoscută și știu că nu a putut să fie decât fericit, când a au­
zit-o de astădată desvoltată cu atâta talent.
D. C. Iarca : Din cauză că dumneata vorbești de două ori
nu pot sâ vorbesc și eu.
D. Take Ionescu: Tot așa, d-lor deputați, la partea politică,
a d-lui Carp, ce să-i răspund eu ? Nu a spus dumnealui două
lucruri, cari pentru noi sunt extraordinare?
V’a spus: dacă afl putea să realizați idealul național, dacă
ați putea să luați Ardealul, ar fi o nenorocire. Na ește destul de
limpede?
V’a spus un al doilea lucru: nu este vorba atât de mă­
rirea României, cât de întregirea Moldovei 1 Adică ne-a trimes
înapoia anilor 1859, când se va opune Moldova Munteniei, când
se va putea vorbi de întregirea Moldovei sau a Munteniei. Mol­
dova și Muntenia fac azi un singur trup și toate năzuințele
noastre sunt să mărim acest trup. (Aplauze prelungite pe băncile
opoziției).
Acum, d-lor, câteva fapte : D. Arion ne-a spus nouă; ,D-tră
ați cerut "războiu afară din Cameră și ați scăldat-o înăuntru.“
Aeeasta era acuzația. Am pus-o în formă trivială și cred
că e mai bine că am spus-o trivial această acuzațiune.
Nu este adevărat. Noi am cerut ,’for mal mobilizarea, care
se știe bine că, dacă ceilalți nu se opreau, ducea drept la răz-
boiu. Am cerut-o în forma cea mai corectă posibilă: deputății
și senatorii opozițiunii, în lipsa Parlamentului, au trimis o de-
 tlT

iegațiune care să ceară acest lucru guvernului. Iar d. Filipescu

și cu mine, în calitatea recunoscută tn România de șefi de par*
tide, am cerut-o și Majestăței Sale Regelui printr’un memoriu
iscălit de noi, pe care l-am remis. A1, că cererea nu era bună,
treaba d-voastre să ne criticați, dar să ziceți, ca să se treacă la
Monitor, că noi ceream războiul în întruniri și nu voiam să luănt
răspunderea de a-1 face, asta nu, nu primesc această acuzațiune
fiindcă nu este demnă de noi. (Aplauze furtunoase pe băncile
minorității).
D-lor, nu pricep politica de acțiune ’decât într’o singură
«direcțiune și nu am cerut-o delà început decât într’o singură di­
recțiune. Din ziua în care ne-a fost permis, mai puțin de o lună
după declararea războiului, să părăsim neutralitatea, care nu fu­
sese în Consiliul de Coroană, pentru cei mai mulți dintre noi,
decât zidul pe care îl [ridicam în contra posibilității de a se
merge cu Puterile centrale, zidul la spatele căruia noi aveam să
preparăm viitorul atac, din acea zi, nici unuia dintre noi nu i-a
trecut prin cap că ar putea fi o altă acțiune a noastră decât
împreună cu Quadrupla înțelegere. (Aplauze).
D. Filipescu mă autoriză să spun—nu eram acolo—că a-
tunci când în partidul conservator, încă nedespărțit, s’a votat
moțiune care zicea : «că partidul crede că a sosit momentul
să se intre în acțiune într’o singură direcțiune,»—șî de atunci e
mai mult de un an de zile — era lămurit că acea direcțiune era
tot aceia pe care noi o susținem aici, iar unul din promotorii—
așa îmi spunea d. Filipescu — acelei formule, era onoratul d
€. C. Arion. (Aplauze furtunoase pe băncile minorității).
D. C. C. Arion: D-le Take Ionescu, d-ta nu te-ai schimbat
de loc?
Formula mea a fost să se facă politică reală, și dacăd-tră
puteți s’o faceți luând Ardealul, veți fi bine cuvântat dacă veți
putea să-1 luați,
D. Take Ionescu-. D-le Arion, este politică reală aceea pe
care o propune d. Carp și d. Stere, și pe care ai lăsat-o d-ta
să sé strecoare așa printre buze adineauri? Aceea este politică
reală? Este politică reală și posibiiă politica pe care o susținem
noi. E altă politică reală, dar mică, josnică, ingustă: politica neu-
Ctralității totale; nu e politică reală, este imposibilă politica de
stare la pândă șl de a merge după împrejurări, ori la dreapta
ori la stânga. (Aplauze prelungite}.
118

Și acum, d-lor, încă câteva fapte: d. Arion m’a întrebat:

de ce am spus că aveam obligațiuni față de Serbia ?
Acela care a dat d-lui Arion lămuriri, nu i-a spus adevărul.
Protocolul a fost mai întâiu redactat de d. Politis, unul din de­
legații greci, dar redacțilinea lui neconvenindu-ne, am fost însăr­
cinat eu să fac o a doua redacțiune, care a fost primită întocmai
Și vedeți : nu este o chestiune de amor propriu de autor, fiindcă
am făcut o operă care a murit; s’a rupt tratatul. La ce tindea
protocolul ? Protocolul avea acestjscop : chestiunile de teritorii, tra­
tatele de această natură în țările constituționale nu au valoare
juridică și constituțională tără a fi votate de Parlament, și noi
ne temeam ca Bulgaria să nu lase veșnic chestiunea în suspen­
sie, cum a și lăsat-o, căci Sobrania nu l-a votat. Și atunci, mai
cu "seamă că lucrul era mai interesant pentru noi, — pentru că
ni se ceda o parte din pământul bulgarilor, nu ca la celelalte
țări cari primeau din pământul Turciei, — după propunerea gre­
cilor s’a făcut acel protocol, prin care ne garantam reciproc, până
când tratatul va fi învestit cu formele legale și constituționale.
Tratatul din București era iscălit și executat, de oarece armatele
noastre ocupaseră quadrilaterul, iar armatele sârbești și grecești
ocupaseră și ele din teritoriile ce li se cuveneau. Nu de execu-
ția de fapt era deci vorba, ci de învestirea tratatului din Bucu-
țești cu formele legale, învestire care încă nu s’a făptuit. Obli­
gația noastră este evidentă.
Era însă o obiecțiune solidă, pe care o putea opune Ro­
mânia la începutul răsboiului. România avea această legătură,
dar avea și un tratat de alianță cu Austria.
Până când tratatul de alianță cu Austria nu căzuse, Ro­
mânia putea foarte leal să zică : Am încheiat o obligație în ipo­
teza în care nu mă izbesc și de un tratat de alianță al meu ; nu
pot fi fidelă cu unul și infidelă cu altul.
Dar de când a pierit tratatul nostru de alianță, adică cel
mai târziu delà intrarea Italiei în răsboi, obligația este întreagă
și dacă Serbia nu a făcut apel la dânsul, atât mai bine.
Nu e însă cuminte, nu e frumos să făgăduim un lucru
care există.
Eu înțeleg, d-lor, să tacă toți cari nu cunosc angajamen­
tul, înțeleg guvernul să tacă, dar tocmai aceia să tăgăduiască
cari au iscălit alături cu mine și cari sunt sigur că ei au lămu­
rit pe d. Arion, pentru că d-sa nu a știutl (întreruperi).
 119

Ce ? Adică, crezi <î-ta că știai tot ce se făcea în guvernul

nostru? (Ilaritate, aplauze).
D. C. C. Arion’: N’am știut nici de tratativele cu d. Bră­
tianu.
D. Take Ionescu: Nu ai știut, și nici nu trebuia să știi
(Ilaritate).
D. C. C. Arion: Ce e mai curios, e că nu știa nici d. Ma­
iorescu.
D. Take Ionescu: Nu e exact! îmi pare bine că ai adus
chestiunea aceasta.
In ziua în care s’a făcut ministerul de colaborare, am spus
d-lui : Maiorescu că am înțelegere cu șeful partidului libe­
ral, că dacă se întâmplă răsboiu, să se facă guvern național,
și acest lucru l-am spus nu numai d-lui Maiorescu dar și ră­
posatului G. Cantacuzino când m’am dus să vorbesc cu dânsul,
fiindcă avea o situație înaltă în partid. Recunosc, nu ți-am spus
și d-tale.
Ei, nu ți-am spus! (Aplauze, ilaritate).
D. C. Ç. Arion : Pardon. Mie mi-ai spus propunerea ca să
facem președinte de consiliu pe d. general Zosima. Aceasta
mi-ai spus-o.
D. Take Ionescu: Eu nu ți-am spus, d-le Arion, care era
obligația noastră. Singurul om căruia eram dator să-i spun, era
d. Maiorescu, care reprezenta pe celălalt partid în colaborare.
Voci : Dar lăsați aceasta. Aceasta este discuția Ia Mesaj ?
D. Take Ionescu: D-lor deputați, o altă chestiune.
S’a spus: că de ce am vrut să văd pe Kiderlen-Wächter,
când mă duceam la Londra să tratez pentru România? Adică
atâta ar mai fi trebuit, ca fiind aliați cu Germania delà ea să
nu cer ajutor ? Am luat întâlnire și cu Kiderlen-Wächter în Stutt­
gart — unde nu l’am putut vedea, căci a murit în chiar noaptea
aceea — și în acelaș ceas în care luasem întâlnire cu dânsul
luasem întâlnire și cu Poincaré la Paris.
Delà unul ceream ajutor fiindcă eram aliat, delà celălalt
ceream ajutor pe baza vechilor raporturi de prietenie și ajutorul
pe care ni l-a dat Franța în atâtea împrejurări. (Aplauze).
• Ași fi fost un om extraordinar de orbit ca să nu caut să
iau ajutor de pretutindeni, când voiam să regulăm chestiunea
neastră cu Bulgaria.
120

Iată tot ce aveam de spus Ia chestiunile personale ridicate

de d. Arion.
A mai fost una, Ia care mă așteptam. A cetit și d-sa, cum
a cetit și d. Carp — de altminteri cum cetise și d. Stere — pa­
saje din broșura mea din Ianuarie 1891, adică dintr'o broșură
care va Împlini peste o săptămână respectabila vârstă de 25 ani.
D-lor, aceste pasaje nu puteam să Ie uit în nici un caz,
pentrucă agenția Ivérsen Ie-a scos în sute de mii de exemplare,
le-a distribuit în toată țara și mi-a trimis și mie vre-o 12
așa că am și eu să dau la alții, dacă ași avea nevoe să le răs­
pândesc. (Ilaritate). '
Credeți d-voastră că nu știam eu că o să aduceți aici bro­
șura delà 1891 ? Ba bine că nu.
La 1891 știam deja de 3 ani de zile despre alianța noastră
cu Austria și Germania, fiindcă Alexandru Lahovary îmi comu-
nicase aceasta de îndată ce a venit opozițiunea-unită la putere.
Textul nu-I cetisem ; textul l-am cetit la 1908, luna Malu;
dar faptul alianței îl cunoșteam.
La 1891 toată Europa trăia în frica Rusiei.
La 1891, aici la noi, se aștepta ca un lucru care putea să
vie foarte curând un răsboi, un nou răsboi, în care Rusia ar fi
avut să treacă iarăș la Constantinopole, în care răsboi firește,
în baza tratatului nostru de alianță, dacă răsbolul îl provoca,
Rusia, noi aveam să ne batem în contra eil
La 1891 erau încă în aer iluziunile de cari v’am vorbit a-
laltăeri, de compensațiuni pentru noi în orient, pentru abando­
narea speranțelor noastre de peste Carpați.
Ca un om care cunoșteam politica statului, care știam
de iscălitura statului, eu care v’am declarat și alaltăeri că, cu
toate sentimentele mele, dacă răsboiul s’ar fi provocat în așa fel
încât să fim datori după tratat să mergem cu Austria, ași fi
cerut cel dintâiu să ne supunem și să mergem în contra senti­
mentelor, în contra interesului, să mergemj la peire, pentru o-
noare, cum ași fi putut la 1891 să vorbesc altfel?
D. Carp nu-mi admite să văd altfel împrejurările Europei
după 25 de ani; e sever cu mine, care n’am încă decât 57 de
ani; dar, d-sa, care la 1870 spunea că acolo unde e drapelul
Franței, acolo sunt interesele noastre, că în contra Franței și à
Latinității nu se poate merge, și totuș nu i-au trebuit decât 10
ani pentru ca să proiecteze tratatul de alianță în contra Franței!
 121

D. P. P. Carp: Șl astăzi sunt pentru Franța, dar sunt con­

tra Rusiei.
D. Take Ionescu : A! D-lor, aceasta le întrece pe toate. A-
cesta este un păcat mai mare decât al acelora cari vor să rea­
lizeze deodată idealul integral, cu alte cuvinte, să ne batem șl
cu armatele unora și cu ale celorlalți! Dar este și mai curios :
d. Carp e pentru Franța, dar e contra Rusiei! Dar dacă ele sunt
împreună, atunci ce ne facem noi? (Râsete). Nu cumva o să
tăiem armata pe din două și pe una s’o -trimetem să se bată
pe un câmp al beligeranților și pe alta în celălalt câmp ? (A-
•plauzeA
Dar, d-nilor, tăgăduesc eu că a-mi cita lucruri de acum
25 de ani este un drept în polemică, că este arma cea mai^o-
bișnuită a polemicei ?
Nu este numai obișnuită, dar este și legitim ca în aceste
discuțiuni să vie să mi se arate: uite acum 25 de ani ce ai
spus; ai spus altfel. Cum o să tăgăduesc? E posibil să tăgăduesc?
Aceasta este ceea se chiamă moneda măruntă a discuțiunilor
parlamentare, aceasta este chiar la îndemâna și a acelora cari
nu pot să cheltuiască altă monedă. (Aplauze).
Ea este un accesoriu la acei cari pot mai mult; devine un
capital la acei cari nu pot mai mult. (Aplauze).
Dar, d-nilor, ași avea un singur cuvânt de răspuns. Era ci­
neva la 1891 care să-și închipue că se va putea ca Austria să
fie atacată în acelaș timp și de Rusia și de Anglia, țări cari se
credea că sunt într’un astfel de antagonism, încât sunt condam­
nate la răsboiu în etern ; țările despre cari Bismark zicea, că
grozav așteaptă să vadă lupta dintre elefant și balenă ?
Ar fi fost cineva la 1891, care să-și închipuie că Austria
va fi atacată și de Franța și de Italia? De Italia, care suspina
în brațele Austriei ca să se apere de Franța?
Cine a putut la 1891 să prevadă cele ce s’au întâmplat
peste 25 de ani? Cine putea la 1891 să ghicească că va veni
momentul în care oamenii serioși să poată întrevedea descom­
punerea Austriei, în care în Parlamentele țărilor civilizate să se
vorbească de tăierea Austriei în bucăți? Cine a ghicit aceasta?
Eu unul, neavând darul profeției, vă mărturisesc că nu am știut,
D. Carp, care este profet, ar fi trebuit s’o știe.
Unde, însă, d-nilor deputați, nu mai pot să consider o luptă
legitimă, unde în loc de argumente am opus de acolo din bancă
122

fără să mă turbur, un surâs.... de dispreț, este atunci când d-l

Carp la critică a adăugat Injuria. Am surâs, fiindcă isvorul in­
sultelor d-lui Carp mi-1 explic: Este necazul neputinței învinse.
(Aplauze prelungite și îndelung repetate din partea minorității).
Acum câteva zile, venind în dreptul băncii mele, d. Carp
mi-a spus: de 8 ani ține lupta dintre noi și nu s’a isprăvit.
Nu de 8 ani, de 20 de ani, delà 1895 ! ' Nu am avut in
acești 20 de ani decât 2 scurte armistiții, cari, știți bine, că nu
au putut dura.
In această luptă, întâmplarea a făcut că de două ori am
forțat pe d. Carp să descalece, după ce încălecase foarte de cu­
rând. Și avea așa nădejdi!...
Prima oară a fost la anul 1901, când își închipuise că se
făcuse nu numai prim-ministru, dar și dictator al conservatorilor.
Atunci, d-nilor, s‘a întâmplat votul, — majoritatea de un
vot — care a stricat toate visurile de mărire ale d-lui Carp.
A doua oară a fost la 1912, când a plătit pedeapsa pentru
altă campanie de injurie, care nu era adresată mie, dar în pri­
vința căreia mi-au dovedit-o aplauzele de azi, ce iute se uită în
România orice injurie! (Aplauze, bravo pe băncile opoziției).
Să mă turbur eu de injuriile d-lui Carp? D. Carp pe cine
înjură îi poartă noroc. D. Carp când a atacat cu vehemență pe
Lascăr Catargiu, a venit Lascăr Catargiu și a stat cinci ani Ia
guvern, guvernarea lui cea mai bună. Când a atacat pe d. Bră-
tianu cu fierul roșu, eram în Senat, vorbea, îl auzeam și îmi
ziceam: acum și-a rupt gâtul. Scuzați expresial II așteptam delà
1908, firește; voise să mă desființeze pe mine, împrejurările s’au
desfășurat așa, că l’am învins eu. De aceea cred că este un
noroc să fie cineva insultat de d. Carp. (Aplauze prelungite).
Să creadă d. Carp, că injuriile sale nu mă ating întru ni­
mic. îmi doresc un singur lucru: când voiu ajunge și eu în sta­
rea de neputință învinsă, să-mi cunosc mijloacele și să nu fac
lucruri de cari să-mi fie rușine mie însu-mi! (Aplauze prelun­
gite pe băncile opoziției; strigări repețite de bravo).
 123

Cuvântare rostită la BUCUREȘTI, la banchetul în

onoarea românilor cari au refuzat decorațiu-
nile austriace, la Teatrul CAROL CEL MARE,
Duminică, 22 Maiu 1916

Domnilor,

In emoțiunea firească de care sânt cuprins, nu mi-e îngă­

duit să nu’mi plătesc înfâiu o datorie de recunoștință. Am față
de guvernul habsburgic mai multe motive decât oricine ca să
am o datorie^de recunoștință- Cel dintâiu ne este comun tu­
turor: fără de guvernarea lui neomenoasă, n’ar fi stat trează,
poate, conștiința unității naționale în românii de dincolo. (Ova­
țiuni furtunoase și prelungite).
Perfidiei și incapacităței Casei de Habsburg, datorim noi că
astăzi toți românii privesc la București ca la Ierusalimul rasei,
de aici își așteaptă mântuirea. (Ovațiuni entuziaste nesfârșite).
Sânt recunoscător Casei de Habsburg, că atunci când a
vrut să-și dea măsura insolentei ei trufii, m’a ales pe mine pen­
tru fulgerele ei. (Ovațiuni furtunoase nesfârșite).
O mai mare onoare n’am avut în viața mea și nu voiu
mal avea. Nu mi-o explic decât- prin mintea cea de evul-mediu
a acelor delà Viena, care și-au închipuit, că decorațiunile înalță
și că retragerea lor coboară. (Ovațiuni furtunoase prelungite),
încremeniți într’o etichetă pe care au crescut păiajeni, viața
modernă le este necunoscută: au tratat ca un incident de anti­
cameră, ceea ce era o revoltă națională. (Ovațiuni nesfârșite).
Le sânt recunoscător și le voiu fi pururea recunoscător,
pentru cele ce am auzit astăseară. nu este cu putință ca un
suflet omenesc să rămână nemișcat la cuvintele călduroase ale
dv. Fără de gestul delà Viena, nu mi-ar fi fost dat să le aud
(Ovațiuni prelungite).
124

Intre aceste cuvinte, d-lor, dați-mi voie să mă ocup de

ale lui Nicu Filipescu. Nu că am avea pretențiunea, fie el, fie
eu, fie 20, fie 100 dintre noi, să putem noi să hotărâm de soarta
unei țări, de menirea unui neam: dar așa sunt împrejurările, în
cât, câteodată, ești în vârful batalionului și dacă soarta te-a
pus acolo, pe tine te vede lumea. Aceasta nu scade de loc de«
votamentul și eroismul celor cari sânt după tine. (Ovațiuni
prelungite)/
Cu Nicu Filipescu, care a făcut astăseară și anunțul oficial
al unui fapt, care era în sufletele d-voastre, căci, de aceea ați
izbucnit la comunicarea lui (ovațiuni entuziaste ’nesfârșite), cu
Nicu Filipescu am trăit în acelaș gând 22 de luni cari atârnă
cât 22 de ani (ovațiuni furtunoase nesfârșite), în cea mai per­
fectă înțelegere, în cea mai perfectă unitate de apreciere și de
concepție. Căutând cât de adânc, răscolind până în fund, în
constanta noastră, am avut în tot ceasul convingerea, că nu este
întinată de nimic personal, de nimic interesat, nici pentru noi,
nici pentru d-voastră (ovațiuni prelungite), că nu ne dogoria
decât o singură patimă, cea mai nobilă, ceà mai înaltă dintre
patimi: dragostea de patrie (ovațiuni entuziaste, nesfârșite).
Am avut norocul să sosesc în țară înaintea Iui și să iau
parte la acel Consiliu de Coroană care a fost cel dintâiu act ai
dezrobire! României dintr’un lanț politic de 30 de ani (ovațiuni
entuziaste prelungite).
Astăzi ne trimitem decorațiuniie la Viena. Dogii Veneției
aruncau în fiecare an inelul în mare. Inelul era simbolul căsă­
toriei lor cu marea, decorațiile cari pleacă sunt simbolul divor­
țului nostru pentru totdeauna de Puterile Centrale (ovațiuni en­
tuziaste nesfârșite).
Pe decorațiuniie cari pleacă, stă scrisă vorba «niciodată»
(ovațiuni entuziaste nesfârșite)..
Despre mine unul, nu concep actuala noastră politică ca
un incident trecător, după care ne-am întoarce la vechile amo­
ruri silite ci consider ca redeșteptarea unui neam, care iese
dintr’un vis urât și calcă de aci înainte pe drumul lui cel drept.
{Ovațiuni entuziaste nesfârșite).
Cu imperiile centrale astă-seară se hotărăște divorțul de­
finitiv al Neamului Românesc. (Ovațiuni furtunoase nesfârșite).
Nu venise încă Filipescu și atunci, d-nilor, m’am adresat
fiului său care e aci și căruia i-am spus...
 125

Voci : Să trăiască ;
D. Take Ionescu : Să trăiască ; e un tânăr brav! (Ovațiuni
prelungite) și i-am spus: telegrafiază tatălui d-tale să vie cât
mai curând; prezenta lui aicije onecesitate națională. Era, d-lor,
era o necesitate națională (ovațiuni nesfârșite). Când m’am dus
la dânsul, i-am spus tot ce se făcuse, am examinat împreună
situațiunea, și din acel moment ne-atn zis: Nu mai suntem destul
de tineri nici unul, nici altul, ca să ne permitem experiențe;
mână în mână, cu hotărâre serioasă, fără să ne despărțim nici
odată, să trecem prin această criză, și să o ducem tot așa până
la sfârșitul vieței. (Ovațiuni entuziaste prelungite și îndelung:
repetate).
Eram, d-lor, de acord asupra punctelor capitale ; noi n’atn
examinat întâiu de ce parte era să fie victoria, ca să știm unde
ne e datoria; noi am examinat problema mondială și problema
românească și am constatat cu adâncă fericire, că se potriveau
amândouăi, că interesele noastre erau aceleași cu interesele ome­
nire!, și nici nu se putea să fie altfel, fiindcă legea morală, este
aceiaș pentru toate popoarele. (Ovațiuni entuziaste nesfârșite). Pe
urmă numai ne-am întrebat și cine'are să învingă, și cu multă bucurie
am constatat că toate probabilitățile sânt, că are să învingă drep­
tatea, că are să biruiască legea morală. (Ovațiuni nesfârșite). Și
de atunci, d-lor, am lucrat. Vom fi făcut multe greșeli; numa
cine r u se mișcă nu face greșeli. (Ovațiuni). Am avut ceasuri de
mulțumire, dar de câte ori am simțit cât de puternic bătea inima-
acestei țări, cum pricepea neamul nostru așa de simplu și de
lămurit datoria lui în acest conflict, de atâtea ori am avut desi­
gur o adâncă bucurie. (Ovațiuni furtunoase prelungite).
Se pare unora că astăzi a scăzut încrederea țării în desti­
nele ei. Dau întâlnire necredincioșilor în ziua mobilizării. (Ova­
țiuni entuziaste nesfârșite).
Iar dacă blestemul ar cădea pe țara noastră ca mobili­
zarea să nu vie, le dau întâlnire în urgia care s’ar deslănțui a-
supra țării. (Ovațiuni furtunoase ; mare emoție).
Am avut decepțiuni ; cine nu le știe ? Am avut dureri ; și
cea mai crudă a fost odioasa tentativă de a înlocui zborul către
ideal prin goana după gologani. (Mari ovațiuni). Nici un minut
însă n’a scăzut în noi încrederea în ursita poporului nostru. (O-
vațiuni entuziaste nesfârșite).
Și atunci, d-lor, bând în sănătatea lui Niculae Filipescu
126

(ovațiuni entuziaste), beau în realitate pentru realizarea ursitei

neamului românesc. Dați-mi voe ca la cuvântul politic, sä a-
daug un cuvânt personal: experiența ne spune că memoria păs­
trează mai vii ideile din trecut, decât pe cele recente : inima
in memoria ei urmează aceiași regulă. (Ovațiuni furtunoase ne­
sfârșite).
 127

4 Cuvântare rostită la BUCUREȘTI, la DACIA,

la meetingul «FEDERAȚIEI UNIONISTE»
Duminică, 5 Iunie 1915

Iubiți cetățeni,

Gazetele guvernului și trepădușii lui spun, că țara e mul­

țumită, și că numai noi ne svârcolim în setea nesecată de putere.
Țara, d-lor, nu efmulțumită, țara e ostenită și scârbită.
Țara a văzut întinzându-se'pe trupul ei, ca niște bube can­
ceroase, o corupție, despre care nu e precedent nici în istoria
noastră. (Ovațiuni furtunoase). Am apucat vremurile de la
1886—88—de atunci datează și prietenia cu Filipescu (ovațiuni
entuziaste)—era multă corupție și atunci,, dar nu era nici așa de
întinsă, nici așa de odioasăse vedea lucrul numai înăuntru ;
astăzi această corupție ne-a înfățișat ca un putregai și în ochii
noștri și în ochii ardelenilor și în ochii străinilor. (Ovațiuni fur­
tunoase nesfârșite).
Țara, d-lor, e îndurerată de când corupția, care nu scăzuse
până atunci decât forțele noastre morale, a ajuns să scadă și
forțele materiale, puterile de rezistență ale statului nostru când
corupția s’a transformat în contrabande. (Ovațiuni furtunoase).
De contrabandă, ce să vă mai spun? Ați simțit-o și o sim­
țiți ! Prin ea s’au împuținat mijloacele de rezistență, mijloacele
de acțiune ale Statului nostru. Și degeaba mi se spune de an­
chete și de exemple I O să auziți în cnrând că și în Rusia e
lipsă de carne. Se poate, d-ior, dar rușii se bat de doi ani de
zile, iar la noi lipsa a venit înainte de a ne bate. (Ovațiuni).
In bunăvoința celor de sus nu am încredere, căci n’am
văzut măcar un singur prefect scos din slujba lui, ca și cum
toate organele statului și-ar fi făcut datoria cinstit ca să împie­
dice nenorocitele contrabande, cari ne înfometează pe noi și în-
grașe pe vrăjmași- (Ovațiuni nesfârșite).'
 128

De ce, d-lor, nici o pedeapsă serioasă? Sä vä spun de ce,

căci acolo e vițiul cel mai adânc al situațiunei noastre de astăzi.
. Sânt împrejurări In istorie, în care nu se poate guvernare
de partid. Guvernarea de partid are atâtea păcate cari sunt fa­
tale; dar în vremurile normale se rabdă, fiindcă ce a stricat,
unui, vine și drege celait.
Dar în ceasurile mari guvernarea .de partid e prea strâmtă,
nu încape o națiune In guvernarea de partid în ceasurile isto­
rice. (Ovațiuni furtunoase prelungite). Iar dacă împrejurările fac
să vie ceasurile mari în vremea guvernărel de partid, datoria
acelui partid este să guverneze nu cu gândul partidului, cu con-
siderațiunile de partid, și ținând seama de interesele de partid,
d să se ridice el, guvern de partid, la înălțimea unui guvern
al tuturor. (Ovațiuni nesfârșite).
Ei, d-lor, această înălțare n’a putut nîci un minut să intre
în sufletul guvernanților noștri. De aceia n’a fost turburat ni­
meni din vinovății de contrabande; de aceia se târăsc de guler
agenții de execuțiune, dar n’au fost pedepsiți nici măcar cu pe­
deapsa înlăturării din slujbă ceilalți, acei cari trebuiau să fie
păzitorii interesului general în contra lăcomiei individuale, care
împingea la contrabande (o.vațluni furtunoase prelungite).
Da, d lor, această corupțiune, această murdărie s’o fi în­
tâmplat și în țările cari se bat. Am auzit că șl pe acolo s’au
ivit averi scandaloase.
Se poate, dar sângele generos, cu care scriu acele popoare
.marea lor epopee, spală bubele de pe trupul ior. La noi nu are
cu ce să se spele, și bubele singure se văd la lumina soarelui
(ovațiuni furtunoase prelungite).
De aceia, d-lor, cum ziceam, națiunea este și ostenită și scâr­
bită. Și pot să adaug: națiunea nu e mulțumită nici de noi, o
spun sincer, fiindcă o simt. .
Națiunea ne întreabă: pentru ce nu ați început mai din
vreme campania schimbărei dinăuntru, dacă ați văzut păcatele
cari s’au săvârșit ? (ovațiuni nesfârșite).
Iubiți cetățeni, problemele nu se înlătură prin tăcere: pro­
blemele se Texaminează în sinceritate și în toată durerea lor.
Pentru ce? Pentru că, noi unii, așa de mult eram pătrunși de
adevărul pe care vi-1 spuneam, că nu poate să aparțină viața
unei națiuni unui singur partid sau la două, sau la trei în îm­
prejurările cele mari, încât noi ziceam : toată politica internă la o
 12»

parte !, toate murdăriile, haide, fie ! ; să vie ceasul cel mare, să

măture și să spele el și ticăloșia conrupției și îmbogățirea ti­
căloșilor și toate mizeriile și toate suferințele și să ne găsim cu
toții, radioși și încântați, în România visurilor noastre (ovațiuni
prthiîtgite.
Și ne ziceam, d-lorNu e cu putință ca orice guvern să nu
înțeleagă care e glasul tainic al atâtor veacuri trecute și al a-
tâior suflete de astăzi ; nu e cu putință ca la un moment dat să
nu ee miște, căci noi aveam convingerea adâncă și noi am a-
vut-o delà început, că vor învinge aliații, că Germania și Aus-
tro-Ungaria vor fi strivite și dp aceia ne ziceam: chiar cu lipsa
de curaj, cu lipsa de inițiativă, la lucru gata și sigur va merge
oricine (ovațiuni).
Aceasta a fost, d-lor, secretul acțiunii sau, dacă voiți, al
inacțiunii noastre. Ne-am trudit numai să ținem vie flacăra pa­
triotismului, să se știe că n’a scăzut întru nimic ardoarea nea­
mului romanesc ; am închis ochii, nu fiindcă nu vedeam, dar
fiindcă ne făceam că nu vedem, orbiți cum eram de soarele cel
mare al măririi României (ovațiuni entuziaste).
Toată discuțiunea Intre noi, se reducea la un lucru secundar:
noi am spus în mai multe rânduri: a venit ceasul, iar ceilalți
ziceau : mai așteptăm, pentru că are să vie unul și mai bun.
Este, d-lor, un ceas care s’a pierdut, aceasta e sigur. Cea­
sul creărei României Mari eu îi cred și astăzi posibil, dar ceasul
în care România să joace un rol european mai presus de pute­
rea ei, și să intre într’o glorie, pe care nu a visat-o încă nimeni
și pe care nu 'are s’o mai vadă nimeni, pe ceasul acela un ză­
branic s’a pus pentru totdeauna. (Ovațiuni furtunoase).
Oamenii prea practici pot să râdă de donchlchotismul nos­
tru, cari voiam pentru patria noastră, nu numai locuitorii și te­
ritoriu, dar care voiam ca, după atâtea veacuri cât am fost sub
capac, să ieșim și noi în istoțja lumei cu un nume măreț. (Ova­
țiuni entuziaste).
Se poate, d-lor, ca oamenii de calcul să fi avut mai multă
dreptate de cât noi; se poate ca visul nostru să fi fost prea
înalt, dar noi și prietenii noștri’preferim să fi fost jucăria unei
iluziuni înălțătoare de cât cântăritorii, drămuitorii fiecărei reali­
tăți. (Ovațiuni entuziaste).
Ceasul în care se poate realiza România Mare încă mai
este și astăzi. (Ovațiuni entuziaste). Poate însă să treacă mai re-
Take Ionescu ■' Pentru Romania-Mare
130

pede de cât credem, căci, d-lor, la urma urmelor, când victoria

va fi pe deplin hotărâtă, 500.000 de oameni ai noștri, nu mat
sunt decât un adaos, nu mai sunt un determinant și pentru
ceeace voim noi, cea mai mare bucată dintre toți beligeranții,
nu e destul să sosești în ariergardă, trebue să fi luat parte la ză­
mislirea victoriei, trebue să fi dat dovada, nu numai în vorbe,
dar în fapte să fi dat dovada că ești unul din acele elemente,
cu cari se poate zidi un edificiu măreț, care să reziste la fur­
tunile viitoare, iar nu numai jucători norocoși, cari nimeresc la
loterie numărul câștigător. (Ovațiuni entuziaste prelungite).
Priviți, d-lor, situațiunea de azi a războiului. De patru luni
de zile se sfarmă de eroismul francez cea mai extraordinară
dintre ofensivele germane, aceea în care acel popor ultra-militar
fi-a pus ultima lui speranță, în care a întrebuințat toate forțele
technice, în care a asvârlit viețele omenești fără nici o milă ; el
bine, de patru luni bate valul șl valul nu străpunge. (Ovațiunf
nesfârșite).
Acum câteva săptămâni a încercat flota germană să rupă
cercul de fer, în care este strânsă de puterea Engliterei, a cer­
cat șii după, ce a mințit nițel la telegraf, a intrat în port. (Ova-
țiuni furtunoase).
Pe Alpi a adus prostia austriacă, zic prostia, fiindcă vrăj­
mașul cel mare era în Rusia, nu era în Alpi, a adus setea ei
medievală de pedeapsă și de răzbunare, tot ce avea mai bun
și să ne mândrim, d-lor, să ne mândrim în lacrimi, între ce
avea mai bun nu consideră nici pe nemți, nici pe unguri, ci pe
români, pe croați, pe nenorociții de supuși, acolo era mai multă
bărbăție, pe aceia îi duce la nunta cea mare, de unde trebue să
iasă gloria habsburgilor.
După 36 de zile de ofensivă, austriacii au reușit un singur
lucru: Să provoace o criză ministerială în Italia, din care va
eși guvernul național al poporului italian. (Ovațiuni prelungite).
Iar dincolo, d-lor, dincolo, acolo unde ni se spunea că Ru­
sia e dezarmată, că nu va putea cel mult de cât să ție frontul,
că în fața ei sânt niște fortificații, pe cari nimeni pe lume nule
poate sparge, rușii și-au plătit luxuh să ia tranșee cu cava­
leria și să culeagă catanele imoeriale, cum se culeg fructele toa­
mna ; 164.000 alaltăeri, Dumnezeu știe câți vor fi în ceasul în
care vorbim (Ovațiuni entuziaste prelungite).
Ei, d-lor, nu este aici nici o primejdie pentru noi? Și eu
 131

am crezut șj cred încă că războiul va fi lung și că prin urmare

vom putea să intrăm: dar pe o credință se poate juca soarta
unui neam ? Dar dacă Austria, trântită la pământ, cere pacea ?
Dar dacă ungurii, cărora puțin ie pasă de soarta Austriei, cer
astăzi pacea, pe care au căpătat-o fără ca ungurii să piardă un
deget de pământ? Dacă se întâmplă, și nimeni nu are dreptul
să zică că pe credința lui nu are să se întâmple, joacă soarta
de veacuri a unui popor întreg; dacă se întâmplă, așa e că s’a
sfârșit cu visul nostru milenar*? (Ovațiuni furtunoase).
Dar ce, d-lor, credeți că am pierde numai România Mare?
D-lor, am pierde altceva : Carpații, cari au fost frontieră politică
ar deveni frontieră sufletească. Goga vă spunea în chip delicat,
fiindcă vorbea aici, ceeace ar fi mâ ne în sufletul lor al tuturo­
ra: oamenii au suferit fiindcă se uitau la București, dar cre­
deau că la București sânt oameni, când s’ar dovedi că la Bu­
curești erau numai muieri, n’au să se mai uite la București.
(Ovațiuni furtunoase)..
Și, d-lor, chiar dacă acesta n’ar fi să se întâmple, deși e
posibil, ce sunt de aci înainte așteptările? Care este rolul care
se dă țării noastre de a nu merge niciodată decât numai la câș­
tig ? (Ovațiuni furtunoase). Ce este acest lucru ? O nefericită în­
tâmplare a făcut ca la 1913 să facem doar manevre.
Insist: nefericită întâmplare 1
Noi, când am trecut Dunărea, am vrut să ne batem. In
gândul nostru, al guvernului, am crezut că ne vom bate; nu
ne-am dus la plimbare, ne-am dus la războiu. (Ovațiuni).
Soarta a vrut altfel: am avut câștig fără jertfă I
Ei, d-lor, vă închipuiți dv. ce situațiune ar avea în lume,
ce viitor ar avea un popor, care nu s’ar mișca decât atunci
când e vorba să mănânce și n’ar lua nici o parte la prepararea
banchetului? O astfel de nedreptate morală este imposibilă, și
nici neamul meu n’ar vrea să se bucure de dânSa, pentru că
eu atunci n’ași mai crede în morală, n’ași mai crede în nimic.
(Ovațiuni furtunoase).
Și acu îi, iubiți cetățeni, dați-mi voie să vă spui, întreaga (
situațiune e stăpânită de două axiome:
A venit ceasul intrărei în războiu pentru a dezrobi pe frații
noștri și a ne transforma într’o' Românie Mare (ovațiuni entu­
ziaste nesfârșite).
O asemenea operă, experiența ne-a dovedit, nu se poate
 132

înfăptui de un guvern de partid, care să guverneze pentru par­

tid, ci de guvernul națiunei, care să guverneze pentru națiune
(ovațiuni furtunoase prelungite).
România de astăzi, cu forțele ei cu cari vrem să trecem
Carpații, n’a făcut-o nici un partid, nici un om, nici o grupă de
oameni, a făcut-o geamul întreg cu jertfele lui, cu eroizmul lui
cu virtuții Ie lui și câte odată și cu defectele lui...... (Ovați­
uni nesfârșite).
Delà acest stadiu la stadiul cel mai de sus tot neamul în­
treg are să treacă, tot neamul întreg ațe să se jertfească ; e drept,
e indispensabil ca tot neamul întreg să dirigă acțiunea lui, ca
să fie încredere deplină. (Ovațiuni furtunoase prelungite).
D-lor, de aceea v'am chemat astăzi ; e prima noastră în­
trunire ; vă rugăm chiar să nu fie urmată de nici o manifestație
astăzi. Vă vom chema în curând din nou. Deocamdată vrem să
mobilizăm sufletele. După lungă vreme de răbdare, in care unii
vedeau mulțumirea națiunii, uitând, nenorociții, că nu se poate
să se mulțumească o țară întreagă fiindcă câți-va s’au prea bu­
curat de bucuriile pământești, vrem ca de azi înainte să fie sta­
rea de friguri patriotice în sufletele d-v.
Aceasta vrem, și adaog : vom învinge (ovațiuni entuziaste).
In fruntea coalițiunii popoarelor germane stă maxima «vo­
ința împăratului, legea supremă» La noi, cari suntem cu ceilalți,
stă maxima «Dorința poporului, voința Iui Dumnezeu». (Ovațiuni
entuziaste nesfârșite). ,•
 133

Cuvântare rostită la BUCUREȘTI în sala DACIA

la întrunirea delà 3 Iulie 1916 a
«FEDERAȚIEI UNIONISTE»

Iubiți cetățeni,

Nu știu dacă citiți ziarele liberale; dacă le citiți, veți fi

aflat că noi de doi ani de zile nu facem altceva decât complo­
tăm cum să putem lua guvernul, pentru ca să satisfacem poftele
și ambițiunile noastre, și că după doi ani de încercări zadarnice,
când am văzut că nu putem reuși, acum ne dăm în ultima
zvârcobre, ca muribundul care tot vrea să mai miște înainte de
a-și da sufletul.
Imaginea aceasta este nu numai falșă, dar nti are înțeles.
Noi ne zvârcolim de doi ani, este adevărat, dar ne zvârcolim,
ca să facem ca țara să intre pe calea datoriei, (Ovațiuni pre­
lungite).
Dacă zvârcolirile acestea nu aveau nici un scop înalt, și
dacă binele țării era altul decât cel arătat de noi, atunci pentru
cs șoaptele, că la urma urmelor și ei tot ceea ce vrem noi vor?
Nu se potrivesc amândouă lucrurile.
Noi, d-lor, am îndurat în acești doi ani nu numai dezor­
dinea materială, dar am îndurat dezordinea morală (ovațiuni pre­
lungite). In acești doi ani, ceas cu ceas, mai mult s’a desființat
în fapt întregul nostru regim constituțional. Și a fost cu com­
plicitatea noastră, dacă un an și mai bine noi am tăcut.
Unde mai este astăzi, ce a mai rămas din regimul par­
lamentar ? ■ ■ ' •
Ce este parlamentul ? Locul unde se discută între guvern
și opozițiune, ca să se lămurească țara.
Parlamentul s’a redus într’un loc unde unii vorbesc și ce­
ilalți tac. Ei bine, cum sa judece țara între noi și guvern, dac*
134

numai unii vorbesc și ceilalți tac ? Așa a căzut in doi ani re­
gimul parlamentar, încât sunt sigur că cea mai mare parte dintre
dintre dv., când deschideți ziarele la rubrica «Camera și Sena­
tul», o săriți și mai bine citiți faptele diverse, morți și acci­
dente, fiindcă acolo tot aflați ceva, iar dincolo nu aflați nimic.
(Râsete, aplauze prelungite).
Ce mai avem noi, d-lor, în regimul nostru constituțional-—
cam de mâna doua, nu-i vorbă? Noi nu am avut, sub toată
domnia regelui Carol, alegeri libere. Noi, în loc să avem țara
care alege Camera și Senatul, care să facă guvernul, noi am
avut pe dos, guvernul care face camerile și țara care se supun»
la amândoi (ovațiuni prelungite).
Cum s’a putut însă ca totuși lucrurile să meargă? Aveam
un corectiv, căci dacă nu aveam aiegeri libere, aveam libertatea
manifestațiunllor voinței naționale ; aveam o libertate de presă
ca nicăeri, și aveam o libertate de întruniri și manifestări reală
și din aceste manifestațiuni regele vedea când nu mai mergea,
șl atunci, în urma manifestațiunilor, guvernul...
O voce: Se clătina.
D. Take Ionescu: Ați înțeles.
Era de sigur, d-lor, un constituționalism de mâna nu a
doua, dar de mâna a 17-a, dar era totuș constituționalism, fiindcă
la urma uymelor ce este constituționalismul ? Să nu fie prea
mare deosebire de vederi între guvern și țară, guvernul sä meargă
în voia țării, aceasta este esența suveranității naționale.
O mai aveți azi acea libertate? Ce, fiindcă suntem aci, ©
mai avem? Dar ce esta regimul de întruniri, dacă cu ocazîunea
fiecărei întruniri orașul este pus în stare de asediu? Cum vă
închipuiți dv. că ar putea să trăiască regimul libertăților, dacă
s’ar instala ca obiceiu în țara aceasta, că de câte ori este o în­
trunire, să se scoată armata? Aseară a convocat Cantacuzin©
pe membrii clubului și am văzut armata; mi se spunea că era
un regiment întreg. Și, d-lor, dacă un popor s’ar obișnui cu a-
ceastă idee, că cea mai mică mișcare a lui cetățenească, la un
club,la o întrunire trebue să pună în picioare toată armata, nu
înțelegeți că s’ar isprăvi cu regimul constituțional? (Ovațiuni pre­
lungite). •
înțelegeți bine că cu vremea ar muri întrunirile, ar muri
manifestațiunile cetățenești, fiindcă nu poate să trăiască într’o
atmosferă, de bă’.oncîc ziah cetățenească liberă! Și această intz’o
 135

țară, în care, cum vă spuneam, alegerile nu sunt libere ; dacă se

suprimă șl celait mijloc de manifestațiune a voinței naționale, ne
vom pomeni cu desființarea de fapt a singurului principiu dă­
tător de viață, a principiului libertăței. (Ovațiuni prelungite).
Zic, d-lor, singurul principiu dătător de viață, căci dacă mă
uit și în acest război, mă întăresc și mal mult în credința pentru
ideile liberale,, în credința în organizațiuneâ liberală a statului.
Unde este mai multă libertate publică, de acolo a eșit și cei mal
mare eroism pe câmpul de luptă (aclamațiuni prelungite).
Mulți-dintre noi am putut să avem ceasuri de slăbiciune
în cari să stăm la gânduri, în cari disciplina pe care o dă ti­
rania, care transformă omenirea într’o mașină, cu perfecțiunile
mecanice ale mașinei, ne-a făcut oarecare impresiune.
Citeam zilele trecute scrierea unui american, care trăise
doi ani în Germania, și care atâta fusese impresionat de ordinea,
de disciplina, de organizarea de acolo, încât se întreba, dacă nu
au nimerit mai bine germanii cu sistemul lor, în . care fiecare
școlar învață că numai Kaizerul hotărăște, decât americanii cu
sistemul lor, în care fiecare școlar învață că el poate să fie
președintele republice! ?
Dar a venit lecțiunea lucrurilor, a venit războiul și el a
dovedit că toate aceste organizări mecanice au o forță de su­
prafață, și că adevărată forță reală, care mișcă munții, stă tot in
voința populară, în regimul libertății. (Ovațiuni prelungite).
Sârbii de subt Milan erau bătuți la Slivnița și sârbii după
căderea lui Milan, astăzi după toate nefericirile, sunt încă 170.000
de soldați fovaț’uni prelungite)-
Franța imperială a fost bătută la 1870, Franța regilor mari
era bătută sub Ludovic al XV, și Franța a speriat lumea prin
eroismul ei subt republica cea dintâi și subt republica cea de
a treia. (Aclamațiuni prelungite).
Regimul de libertate, cu străzile ocupate de armată, ori de
câte ori câțiva cetățeni se hotărăsc să discute între ei despre
afacerile publice?
Dar, d-lor, într’o viață adevărat cetățeneassă sunt discu-
țiuni în permanență. In Englitera oamenii politici vorbesc aproape
în toate zilele ; lumea se întrunește pretutindeni, aceasta este
viața. Că se spun șl prostii, desigur, dar din escesul acesta de
viață ese puterea, de acolo ese adevărul.
Și atunci, d-lor, dacă este să continuăm sistemul, va trebui
 136

mobilizarea generală, permanentă și eternă, pentru ca să stea

armata veșnic cu baioneta, să asiste la desvoltarea noastră ce­
tățenească (aplauze prelungite și îndelung repetate).
Vedeți deci că de fapt am ajuns să avem toate cusururile
regimului personal. Avem măcar avantajele lui ?
D-lor, toate regimurile personale se laudă cu un lucru, cu
ordinea, cu administrațiune bună, cu biurocrația cinstită,, și încă
cu ceva, cu guvernarea în folosul tuturor, fără avantagé și pri­
vilegii pentru prieteni, fiindcă regimurile personale nu au nevoie
deș prietenii, ele vin de sus.
Cam așa ește guvernul nostru ? Eu pretind că avem astăzi
mai jjiult decât oricând toate cusururile, toată lepra guvernărei
de partid, împreună cu toate (îezavantagiile guvernării personale.
Este cam prea mult ; combinațiunea este prea grea- (Ovațiuni
"prelungite).
Și atunci, d-lor: veți zice, dar de ce ați tăcut atâta vreme ?
Am tăcut șj am fi continuat de a tăcea, deși tăcerea este com­
plicitate, fiindcă am. sperat, pentru câ am crezut că toate aceste
păcate se vor spăla în entuziasmul națiunei care va trece peste
munți (aclamațiuni prelungite/
Și dacă astăzi am avea convingerea, dar convingere? că
sântem în ajun ca chiar acest guvern să pornească, s’ar simți
din glasul nostru această convingere. Dar eu, care judec f)e
oameni după faptele lor, nu am văzut nimic încă, care să-mi
dea această convingere; dimpotrivă, d-lor, asistăm desigur, cum
spunea Filipescu, la o mare scădere morală, fir^că. D? ce fi­
rească ? Fiindcă de doi ani se încearcă să se putrezească, să se
învenineze sufletul națiunii. Guvernul nu a luat parte la aceas­
ta ? Dacă nu ar fi decât campania lui contra noastră, cari nu
facem altceva decât să ținem vie flacăra, și nu este adevărat că
nu trebue ținută vie flacăra ; bătăliile nu se câștigă numai cu
gloanțele și cu baionetele, ele se câștigă cu sufletul națiunei
(ovațiuni prelungite).
Ce facem noi ? Facem ceea ce făceau apostolii la înce­
putul creștinismului, ceeace fac preoții în toate religiunile cele
noi: alergăm, spunem vorba cea bună, îmbărbătăm partea sufle­
tească contra părței trupești, fiindcă chiar eroii cei mai eroi aur
și ei poftă de viață, au și ei grijă de acasă, au grijă de toate
legăturile noastre cu pământul, și noi ajutăm să tăem cu foarfecă
 13f
t
acde legături dintre pământ și sufletul care se înalță. (Ovațiuni t
prelungite). ■
Tot ce a putut să facă guvernul, ca să ne împiedice, tot
a fScut, șivdacă, cù 'toate acestea,* sufletul națiunii este sănătos,
este că sănătatea lui a împiedicat otrava să lucreze, nu că nu i
s’a dat destulă otravă pentru un trup mai șubred (aclamațiuni
prelungite). *. ,ț
De aceea, d-Jor, ne agităm șl ne zvârcolim, și ne vom maj ;
agita și ne vom mai zvârcoli, și dacă nu prin întruniri, vom
găsi și alte mijloace, findcă trebue să le găsim, căci aceasta nu
este o chestiune în care să se poată plăti cu răspunderea cui­
va. Nu este nimeni destul de mare"ca să poată plăti decepțiu-
nik unuimeam (ovațiuni prelungite).
Vom lucra cu convingerea, cum spunea Filipescu, că fot
sé va îndeplini, că nu se poate să nu se îndeplinească (ovațiuni
po. lungi te).
Lucrează alaturi de noi în acest moment, evenimentele. A
fost o vreme în care rtoi am crezut, dar după buletinele răz­
boiului multă lume avea dreptul să nu creadă în victoria Qua-
djuplei. Și este greu ca în contra chiar a guvernului să duci o
țară la un războiu, în care sa nu se întrevadă victoria. ♦
Acum, d-lor, îndoiala s’a dus ; trebue să fie cineva un nă­
tâng ca să nu-și dea seama că victoria este a Quadruplet.
De când este lumea, nu au căzut atâtea vieți omenești,
cum cad acum pe toate fronturile, și toate acele vieți om nești
cari cad, fiecare din ele pune o pietricică Ia zidirea României
AV’ri. (Aclamațiuni prelungite). Mor francezi, mor englezi, mor
italieni, mor ruși, ca să fată patria noastră; nu este cu putință
ca numai noi să rămânem pe dinafară. (Aclamațiuni prelungite)
Evenimente mai puternice decât oamenii luptă alături de
noi, și noi nu avem,decât o satisfacțiune, este că am știut să le
vedem dinainte și abi știut să împingem sufletele în direcția lor.
(Ovațiuni prelungite, uralt).
Filipescu vorbea adineaori de uniunea sacră. Această uniune
trebue să se facă,-nu se poate să nu se facă. Nu se poate cere
numai delà unii jertfa perpetuă, și de la ceilalți nimic. Este o
dreptate pe deasupra lucrurilor, care totdeauna triumfă. Trebue
să iasă din această mișcare și războiul și uniunea românilor-
(Ovațiuni prelungite).
Filipescu termina făcând apel la rege. Știți, d-lor, că așa

1
188

de rar am pronunțat în vreo Întrunire cuvântul de rege. Ar f

fost dorința mea de om liber ca să avem în țara aceasta regi­
mul libertății adevărate, al alegerilor libere, al libertăților publi­
ce adevărate, ca să nu avem niciodată nevoe să se facă apel la
rege, fiindcă apelul la rege este el însuși o mică capitulare în
regimul libertăților. Dar noi nu putem să ne facem victima ipo­
criziei, și când știm că nu avem regimul libertăților, să renun­
țăm și la apelul la rege, adică să rămânem cu nimic. Aceasta
ar fi up calcul copilăresc și nu sîntem copii la vîrsta noastră.
Da, d-lor, dinastia noastră, tocmai fiindcă nu este de origi­
nă pămînteană, trebue să se pună în fruntea celei mai mari miș­
cări naționale (Urale și aplamațiuni prelungite).
Votul unanim delà 1866 era un simplu vot și o speranță.
Experiența de 50 de ani a stabilit legătura, dar copacul acesta
nu poate să prindă rădăcini decît dincolo de Carpți. (Aclama-
țiuni prelungite)
Principiul dinastiei, d-lor, este că tu nu îți alegi stăpînito-
ruî, ci că ți-1 dă norocul nașterei, și cfteodată norocul naștere!
greșește. Luați toate dinastiile ; s’au întâmplat regimuri imposi­
bile. De aceea trebue ca copacul acesta să aibă rădăcini adîncU
să răspîndească umbră mare, ca să poată adăposti chiar pe ur­
mașii cari nu ar fi mari. (Ovațiuni prelungite).
Prin urmare, d-lor, regele actual, care nu domnește numai
pentru el, ci pentru toți urmașii lui, el are cel dintâi datoria
ea el să ia inițiativa, și prin această inițiativă și prin vitejia, pe
care nu mă țndoesc că ar arăta-o pe cîmpiile de bătae, să lege
definitiv soarta noastră de a lui. (Aclamațiuni prelungite).
Noi avem o singură problemă: unitatea națională; el are
două: și unitatea națională a poporului peste care domnește
și întărirea dinastiei în virtutea căreia domnește.
Un asemenea apel, d-lor, știu că se va spune în ziare, că
este neconstituțional, că avem guvern, că șvem majoritate. Nu
fleacurile de felul ăsta pot să stea în balanță în ceasuri ca aces­
tea ; noi nu știm că dacă noi eram la putere cînd se făceau
alegerile, aveam noi majoritățile, și că dacă se întâmpla din ne­
norocire să fie nenorocitul de trădător la putere tu meșteșugu­
rile lui și făcea alegerile înainte de acum doi ani, le-ar fi avut
șl el ? Nu se cuvioe între oameni iiberi să se vorbească de alt­
ceva decât de rcaliripl ; f.cțiunrie n’au ce căuW azi.
Reaîiiățile sânt acestea; este aci o națiune, un popor care
 13$

este slab la urna electorală, dar aceasta nu 11 Împiedică să aibă

o voință hotărâtă. Ei bine, nu este nici o îndoială despre voința
poporului român care cere războiul pentru unitatea națională.
(Ovațiuni prelungite).
A doua realitate : avem un guvern care nu a dat și nu dă
nici o dovadă că este gata să urmeze voința națională, și care
a provocat și a produs și certuri între noi, ceeace este o pa­
gubă în mișcarea națională. In fine avem un rege care are delà
Constituțiune și mai cu s^nă din sentimentul datoriei un mare
drept, dar și o mare obligațiune. Acestea sunt realitățile.
De aceea delà această tribună ne adresăm lui și îi zicem,,
ca și Filipescu : dă-ne războiul și uniunea sacră, pentru ca îm­
preună să facem o Românie Mare, căci în România mică nu
este loc nici pentru tine, nici pentru noii (Ovațiuni și aclama-
țiuni cari durează mai multe minute).
 140

Cuvântare rostită la IAȘI, în CAMERA DEPU-

TAȚILOR, la 14 Decembrie 1916, când oștirea
germană, care ocupase JAunfenia, ajunsese la
Șiret și batea la porțile Moldovei

Domnilor deputați,
Tribuna română datează de puțini ani ; nădăjduim cu toții că
va trăi veacuri multe, niciodată însă ea nu va avea să exprime
îutr’un ceas mai însemnat decât acesta Sentimente mai înalte ca
astăzi. (Aplauze). După imnul național rostit de d. lorga cu a-
tâta putere (aplauze prelungite), cu atâta înălțime de sufkt și cu
atâta ciocință, putem să spunem cu siguranță că tribuna româ­
nă și-a făcut datoria. (Aplauze prelungite).
Dacă nu eram în fruntea unui vechiu partid istoric, h’ași fi
crezut de nevoie să viu și eu la această tribună, câ să repet a-
celaș simbol de credință care e în sufletele tuturor, care con­
duce pașii noștri și căruia nici un român nu are dreptul să-i
fie necredincios, acel simbol de credință care ne va da puterea
morală ca după victorie să pedepsim pe aceia cari i-au fost ne­
credincioși. (Aplauze prelungite șl îndelung repetate).
S’a vorbit în aceste desbateri despre noul guvern; s’au pus
întrebări asupra- originel lui și asupra înrâuririi pe care forma­
rea iui poate să o aibă în desfășurarea evenimentelor viitoare.
Originile acestui guvern, să nu lecăutaținumai aici; wie
nație beligerantă în care într’un moment dat al acestui răzbăiu
uriaș, guverne'e de partid să nu fi fost contopite în guvernul
națiunei întregi. Ceea ce s’a petrecut în Belgia, unde socialistul
Vandervelde stă alături de clericalul Broqueville, ceeace s’a pe­
trecut în Franța, unde Combes a stat alături de Cochin și Gu­
esde Mături de Ribot; ceeace s’a petrecut în Italia, unde Știți că
s’a ajuns la guvernul tuturor; Ceeace s’a petrecut în Englitera,
 141

unde după maț bine de 150 de ani de guvernământjie partid, s’au

spart pentru durata răeboiului cadrele partidelor și s’a recurs la
guvernul tuturor, acelaș lucru s’a făcut și In România. Nu tre­
buie sä căutați în nici o hârtiuță și în nici o cotnbinațiune ceea­
ce a eșit sponfaneu dintr’o necesitate națională. (Aplauze pre­
lungite).
Dealtfel, ideia unui guvern comun pentru cazul unul răs-
boiu european, cel puțin pentru d. Ioan Brătianu și pentru mine,,
e o ideie veche ; ne-am mărturisit-o reciproc încă din Ianuarie
1912 ; ea a făcut adesea obiectul conversațiilor noastre chiar din
2 Avgust 1914 st. nou, din ajunul consiliului de coroană din
Sinaia, când am discutat pentru prima oară despre răsboiul
mondial.
Consecințele? E mal ales una care are o mare valoare:
în cazul unui războiu ca acesta, când se cer unei națiuni atâ­
tea sacrificii, e un bine, e un folos neprețuit ca toată lumea să
fie guvernamentală; să nu mai existe împărțire între cei cu gu­
vernul și cei cu opoziția.
Mă întrebă d. Cuza; dar prezența d-voastrâ în guvern, nu
aré să stânjenească opera reformelor constituționale?
D. A. C. Cuza: N’am întrebat’aceasta.
D. Take Ionescu, ministru fără portofoliu: Eu așa am înțe­
les : nu are să stânjenească sau nu are să îngreuneze realizarea
reformelor ? Dar mai întâi : nimeni nu poate să profetizeze că
guvernul războiului, guvernul până la încheierea păcii, va fi tot
el guvernul reformelor după pace. Țin însă să se știe în acest
ceas, că înainte de războiu, acum șase sau șapte luni, în corni-
tețuljpartidului conservator, am examinat cu toții, în vremea
când trăia răposatul Filipescu, care n’a avut norocul nici să
trăiască destul ca să vadă victoria și nici să moară înainte de
începutul înfrângerilor, am examinat profundele transformări la
cari creațiunea României mari trebue să ne supue, transformări,
mult mai numeroase decât reformele agrare și cele electorale.
Toți am fost de părere că și o largă reformă agrară trebuie
să iasă din crearea României mari- și o democratică întindere a
dreptului de vot. (Aplauze prelungite).
Orice om cuminte, care cunoaște relațiile sociale și econo­
mice din părțile României neliberate încă, nu poate să nu-șidea
seama că nu se poate ajunge la asimilarea Români celei noi,
 142

fără ca s3 se prefacă profunde și radicale tronsformărl In Ro-

mânia cea veche. (Aplauze).
Ca o părere personală, eu cred că și partidele noastre po­
litice, de cari vorbim atâta, nu vor putea cuprinde cadrul Ro­
mâniei mari. (Aplauze prelungite). Cred că vom asista la spărturi
la cari nici nu ne gândim. Lucruri cari ni se păreau sacro-sancte vor
deveni fără importanță, așa că viața României mari se va de­
sfășura cu totul altfel decât viața României de azi. (Aplauze)
Acestea zise, să-mi dați voie să vă spun, cu toată doctrina*
stabilită și de d. Brătianu, în două rânduri, și de'colegul meu delà
justiție ieri, că cer pentru partidul nostru și pentru mine, Îb
special, o parte de răspundere în suferințele țării.
Doi ani de zile am propovăduit răsboiul : l-am propo­
văduit cu credința adâncă că aceasta ira datoria de onoare a
neamului nostru. (Aplauze prelungite și îndelung repetate). Din
toată activitatea mea politică — de 32 de ani sunt în Parla­
ment — pot să pun foc la tot, afară de acești doi ani, în cari
am sentimentul că am slujit din toate puterile interesele nați­
unii mele. (Aplauze prelungite).
Am propovăduit răsboiul, fiindcă 'am crezut indispensabilă
participarea României în marele conflict mondial.
Când e vorba de lupta între două civilizațiuni, între două
lumi : între lumea dreptății și lumea forței, nimeni nu poate să
rămână neutru. Poți să fii pasiv, neutru nu. Neutru ar fi să ră­
mâi în afară de urmările răsboiului, pe tine să(nu te atingă re-‘
zultatul răsboiului. Repet; nimeni, îh Europa cel puțin, nu poate
să fie neutru. Pasiv? Da, dacă vrei să primești să se hotărască
despre tine, fără tine. Ori, niciodată n’am visai pentru neamul
meu rolul pasivității: să hotărască alții despre el, fără voința lut
fără jertfa lui și fără brațul lui. (Aplauze prelungite și îndelung
repetate).
Am propovăduit răsboiul, și nu a as’st la suferințele Ro­
mâniei ca la o surpriză. Nu mi-am închipuit nici o clipă că noi
cari, relativ, avem mal mult de revendicat decât oricine altul, nu vom
plăti scump pentru ceeace reclamăm. (Aplauze): Că suferințele sunt
mari ? Cine nu o știe ? Dar așa e fatalitatea : evenimentele cele
hotărâtoare vin în vremea unei generații ; acea generație suferă
și se sângerează, dar se sângerează nu numai pentru dânsa, ci
pentru toate generațiile cari au să vină. (Aplauze).
Și nu numai atât Să fim drepți: generația noastră plătește
 143

cu sânge nu numai ceeace vom câștiga noi, dar și ceeace au

căpătat generațiile trecute cu sacrificii, dar fără vărsări de sânge.
Suferim ! Dar numai noi suferim ? Numai noi plătim scump
în această luptă a dreptului, în contra ultimelor svârcoliri ale
«acțiunii militariste ?
Dar Belgia? Dar Belgia n’a suferit ? Ea care a văzut teri­
toriul el întreg pcupat ; vechea și frumoasa ei civilizație distrusă;
Belgia care nu avea nimic de reclamat, doar onoarea de apărați
(Aplauze prelungite).
Dar Serbia n’a suferit ? N’a fost gonit eroicul popor Sârb
depe tot teritoriul lui într’o pribegie jalnică? (Aplauze prelun­
gite). De abia acum, după un an de zile, s’a întors el pe un
colț sfânt al pământului strămoșesc 1 (Aplauze prelungite și în­
delung repetate).
Dar Franța n’a sângerat ea ca niciodată ? Ea care pentru
oamenii superficiali, trecea drept o nație decăzută, pentru că e
singura care a știut să împace sfințenia muncii cu cultul fru­
mosului și cu surâsul etern. (Aplauze prelungite). Franța nu, e
azi mai mare decât oricând ?'(Aplauze). E cineva care să nu
Știe, că dacă ar fi primit rușinea păcii separate, ar fi putut că­
păta tot ceeace ar fi vrut? (Aplauze prelungite).
Dar Italia ? Despre italieni nemții spuneau că mâinile 1er
nu sunt bune decât să cânte din mandolină iar nu să mânuiască
pușcaI Nu s’a ridicat astăzi Italia mai sus decât oricând? (A-
plauze).
Dar Englitera, care nu avea în aparență nici un interes în
răsboî, căci nimeni nu se gândea, nici nu îndrăsnea s’o atace?
Anglia, care nu cere nimic pentru ea, doar libertatea și dreptatea
pentru noi toți ?
Nu va. rămâne vecinie uimitoare minunea milioanelor de
oameni armați, cari ies ca din pământ? (Aplauze prelungite șt
îndelung repetate).
Dar puternica împărăție vecină, ai cărei flăcăi trec așa de
falnici pe stradele noastre și se duc, în admirația și dragostea
noastră, să moară încă odată pe pământul nostru, pentru cauza
lor care e și cauza noastră, (Aplauze prelungite și îndelung re­
petate), reînoind încă odată acea frăție de arme istorică csre a
durat aproape două sute de ani fără a fi desmințită nici odată?
(Aplauze prelungite și îndelung repetate).
 144

Așa de puternice și de eterne sunt legile istoriei r Așa spul­

beră ele tratatele și alcătuirile oamenilor 1
In această comunitate de suferințe se dospește lumea de '
mâine, oare va fi o lume de dreptate și înlăuntru și în afară.
(Aplauze). ,
în această comunitate de suferințe se dospesc legăturile
noastre cu aliații (Aplauze), legături cari nu se vor op:i în
ziua încheierii păcii, ci vor continua și în urmă, căci tot cu el
va trebui să trăim mână în mână și pe terenul politic șl pe te­
renul economic și mai ales pe terenul moral, care e superior tu­
turor. (Aplauze prelungite).
Atunci, d-lor, ce ne rămâne de făcut?
Trebue să spunem țării care suferă ; trebue să spunem ar­
matei care s’a luptat, (Aplauze prelungite), trebue să spune ;• tu­
turor, sfântul adevăr, că chiar dacă n’am fi crezut în vie: ie,
noi tot am fi intrat în răsboi. Trebue să spunem tuturor ta nu
a pornit hotărârea noastră dintr'o socoteală materială care poate
uneori să greșească, ci a pornit din privirea în față a unei pro­
bleme seculare, din supunerea la instinctul națiunii care nici­
odată nu greșește. (Aplauze prelungite și îndelung repetata).
Trebue să spunem țării, că dacă noi am moștenit buna
stare de care ne-am bucurat; o țară neatârnată, libertăți c,jri
ne-au permis să mărturisim adevărurile acestea fără să ne atingă
ni nu ni, dacă am profitat de suferințele atâtor generații trecute,
nu‘e decât dreptate ca să suferim și noi pentru ca să transmi­
tem o moștenire și mai «pare generațiilor viitoare. (Aplauze pre­
lungite).
Trebue să spunem țării că nu e nici an preț, dar nlcTunal,
chiar dacă ar fi pribegia totală, chiar dacă ar fi ani mulți de
răsboi, chiar dacă ar fi ruina generală, o astfel de distrugere în
cât să ne tămâie doar pământul negru, care să nu fie un preț
prea mic, pentru ceeace are să ne dea România-Mare, (.hpiruze
prelungite și îndelung repetate). Va fi o minune care nu s’a în­
tâmplat încă cu nici unul din popoarele cari au luptat pentru
unitatea lor națională, care s’o li dobândit-o dintr’o singură sfor­
țare.
Acestea sunț adevărurile cari trebue sä stea în conștiința
tuturor.
Deasupra lor avem dreptul să mai spunem, că norocv! face
ca imperativul moral să se potrivească și cu calculele sănătoase,.
 145

Va învinge armata română ; vor învinge aliații noștri! Cred

în această victorie, cum cred în lumina soarelui. (Aplauze pre­
lungite și îndelung repetate). Totul se poate întâmpla, afară de
victoria germanilor șt a sateliților lor. (Aplauze prelungite șt în­
delung repetate). Nu e nici o producție de instrumente technice,
nici o acumulare de horde, nici un geniu militar, care să poată
să pună călcâiul pe libertatea popoarelor din Europa. (Aplauze
prelungite). Ceeace n’a putut face poporul francez, însuflețit de
marile principii ale renașterii lui liberale și condus de cel mai
nare om care a călcat vreodată pe fața pământului, cum o s’o
facă poporul german, care primește la el acasă sclavia cu plă­
cere și care e condus de un împărat care este deabia o imitație
de Napoleon? (Aplauze prelungite și îndelung repetate).
Nu, d-lor, în durerea noastră adâncă, în compătimirea
noastră duioasă pentru suferințele tuturor, să stea vecinie cre­
dința în izbânda de mâine! (Aplauze prelungite și îndelung re­
petate).
Da, generația noastră sufere și are să sufere. Să sufere
pentru că îi va fi rezervat ei, care a meritat poate această o-
noare mai puțin decât oricareaalta, să scrie epopeia neamului ro­
mânesc! (Aplauze prelungite și îndelung repetate).

Take lonesca : Pentru Romania-Mare

146

Cuvântare Postită la IAȘI, în CAMERA DE-

PUTAȚILOR, la 10 Iunie 1917

D-lor Deputat!,

ki vremea războiului Crimeei,Bright, vorbind în Camera comu­

nelor, în tăcerea obișnuită de câte eri vorbea marele democrat,
a început așa: «aud un sgomot puternic, e fâlfâitul aripelor în­
gerului moțței care sboară deasupra noastră.»
De nouă luni de zile trăim cu acest sgomot puternici...
Atunci, d-lor, nu trebue să vă mirați dacă multe din vorbele
din această Cameră, cari eșiau din patimele de toate zilele, eu
nu le-am auzit. (Aplauze).
Totuși, din cele spuse sunt câteva la cari trebue să răs­
pund. Eu pricep că oamenii, ca șl popoarele, nu pot trăi numai
pe vârful munților înainte însă de a ne coborâ în întunericul
văilor adânci, să așteptăm pe vârfuri razele soarelui care ne va
da viață.
Din cele spuse iau întâi acuzațitmea, continuu repetată a-
proape sistematic, în contra generațiilor din cei 50 — 60 ani în
urmă, în contra operei claselor dirigente, operă reprezentată ca
activitate coordonată prin partidele noastre politice.
Cunosc și eu și lipsurile și păcatele și crimele dacă [vreți
ale claselor dirigente, cunosc toate slăbiciunile vieților depairtid,
nu de geaba am fost de atâtea o» la guvern ca să nu le văd
de aproape. Dar dacă d-voastră vreți să puneți toate slăbiciunile
unei societăți în transformare numai asuprajclaselor diriguitoare,
trebue să le dați tot numai lor și beneficiul tutulor celor bune -,
cari s’au înfăptuit în desvoltarea acestei țâri. (Aplauze pre­
lungite).
Vreți numai socoteala greșelelor? Dar extraordinara trans­
formare a țăreî noastre eșită dintr’un trecut care îl știm în
ce hal era, transformarea îndeplinită prin mișcarea din jumă­
 147

tatea secolului al XIX și până astăzi, aceea la activul cui’o puneți?

Nu e dreaptă socoteala d-voastră! Trebue Să ziceți altfel:
alte clase dirigente, cari s’au ridicat pe ruinele celor istorice, au
dus și ele înainte opera de transformare și dedesvoltare a nea­
mului nostru, iar astăzi trece această operă la clasele cari au
să vie. Revendic pentru acei cari au avut onoarea — cei morți
și cei vii—să duCă sarcina Statului nostru, să ia răspunderea
tuturor păcatelor dar să ia și meritul tuturor tranformărilor celor
bune. (Aplauze prelungite).
Eu zic încă un lucru : tocmai acest sentiment de nemul­
țumire pentru opera realizată dovedește o înaltă transformare
morală, căci omul nu începe să vadă slăbiciunile decât atunci
când e cuprins de un ideal mai înalt decât acela al vieței de
toate zilele. (Aplauze). Să vă dau în această privință un exemplu
scos tocmai din chestia agrară. A fost un moment în care cla­
sele noaste diriguitoare au păcătuit, a fost între 1861 și 1864,
când n’au știut să se ridice la înălțimea evenimentelor, dar au
plătit greșeala și mișcarea de sus, delà 1864, în contra lor s’a
realizat, dar tot de oameni din clasa dirigentă. Dar de atunci
încoace n’aü făcut nimic clasele dirigente în chestiunea ridlcărei
•păturei țărănești? *
• D. A- Ç. Caza: Nimic.
D. Take Ionescu, ministru fără portofolii»: Nimici Atunci
să-mi spuneți în ce țară și în ce vreme s’a întâmplat lucrul a-
cesta, ca în 60 de ani, pe căi legale, șapte optimi dțn pământul
pe care-1 stăpâneau câțiva să treacă în stăpânirea celor rnulți?
{Aplauze prelungite).
Cum, nu e nimic opera realizată la 1864?
D. A. C. Caza: Nue a d-voastră.
P. V. G. Morțun, președintele Adundrei: D-le Cuza !
D. Take ionescu, ministru /drd porto/oZuz: îhvsunt nimic cele
1.800 000 hectare delà 1864 ? Și după 1864 nu au venit rână
pe rând, când liberalii, cu împroprietărirea însurățeilor, când con­
servatorii cu trecerea domeniului statului la țărani și pe urmă
-iar liberalii cu Casa rurală, cu legea învoelilor agricole și cu
islazurile comunale și pe urmă iar conservatorii cu pământurile
de mână moartă și astăzi și unii și alții cu opera mare alichi-
dărei definitive a împroprietărirei? (Aplauze îndelung prelungite).
Astfel de clase diriguitoare nu merită să fie tratate cura
au au fost tratate.
A
148

Info ședință a unui consiliu de miniștrii din 1907, cel diir

urmă al guvernului de atunci—și voiu reveni asupra acestei șe­
dințe—ziceam : simt că România veche și-a închis traiul, cele
cunoscute de noi vor fi în curând suveniruri de bătrâni; de aci
înainte începe o altă Românie, îi urez să fie mai fericită, mai.
glorioasă, mai virtuoasă decât cea veche I
D. A. C. Cuza:. (întrerupe).
D. V. G‘ Morțun, președintele Adimărei : D-le Cuza, voiu ff
nevoit să vă chem la ordine! (Aplauze)-.
Voci: Foarte bine!
D. Take Ionescu, ministru fără portofoliu: Viziunea de acum
zece > ani astăzi este o realitate. Și atunci când se încheie o parte
importantă din istoria noastră, eu nu pot să zidesc nădejdea în
viitor pe ingratitudinea față de trecut.QAplauze călduroase).
Punând la activul neamului bpera dătătoare de viață a ge­
nerațiilor delà 1848 și până astăzi, urez generațiilor cari au să
vie să facă o operă și mai mare și mai frumoasă și mai puter­
nică ! (Aplauze).
A, domnilor, știu pentru ce, astăzi, în 1917, este ușor ase-
deda la operă de dărâmare a generațiilor trecute. Vorbim într’un
moment de chin cum noi n’am mai cunoscut, cum nu credeam
că vom cunoaște în timpul vieței noastre. Dar acest chin, a-
ceastă durere se datorește în cea mai mare parte împlinirei unei
datorii, și dacă chiar clasele dirigente ale noastre ar fi fost în­
cărcate de păcate, faptul că au împins la răsboi, căci ele au îm­
pins la răsboiul acesta dătător de viață, și încă le-ar fi spălat
toate păcatele și le-ar fi câștigat lauri. (Aplauze).
De ce să ne ascundem? Voința națională de a face răs­
boiul a eșit din păturile diriguitoare. Poate e vina noastră, poate
e vina istoriei, poate este vina multor alte lucruri, dar delà ele
a eșit. Aceste clase dirigente, când au împins la acest răsboi,
pe care, repet încă odată, era datoria noastră să’l facem, știind
chiar că vom trece prin dureri ca ale Belgiei și ale Serbiei, și
dacă ar fi să fie de zece ori mai mare durerea, dacă ar fi să
perim în acest răsboi, încă aș zice: este opera cea mai mare
pe care a făcut-o neamul românesc și sunt fericit că trăesc în
generația care a făcut această operă. (Aplauze călduroase înde­
lung prelungite). Aceste clase dirigente când au împins, zic, la
acest răsboi, n’au știut ele că odată cu mărirea României se va
duce și preponderența lor? N’au știut ele că luptând pentru glo-
 149

lia rasei, pentru îndeplinirea ursitei, se zorește cel puțin cu 50

de ani transmisiunea de putere delà o clasă la alta, delà cei
puțini la cei mulți ? Au știut-o ; dar au știut că sunt datorii delà
cari omul n’are voie să se sustragă, pentrucă reprezintă moște­
nirea generațiitor trecute cu sarcina de a o trece generațiilor cari
au să vie. (Aplauze îndelung prelungite).
Și aceasta, d-lor deputați, mă duce, fără voia mea, la a
»doua chestiune, care s’a discutat açi.
S’a întrebat de către mulți, care este drumul. Damascului
pe care s’a operat conversiunea partidului conservator cu pri­
vire la politica lui de astăzi? Unii au insinuat că acel drum ar
fi drumul spre Rusia vecină, spre Rusia revoluționară. Sunteți
nedrepți cu noi, și sunteți nedrepți nu numai cu noi, dar cu nea­
mul românesc în întregimea lui.
Acuzațiunea d-voastre îmi aduce aminte o scenă admirabilă
la care am asistat în Cameră, la București, când eram tânăr
deputat. Fiul lui Vodă Cuza fusese ales deputat la Mehedinți.
Iși trimisese demisiunea în care, amintind de 1864, îl punea în
legătură cp reforma agrară din Rusia, cu idesrobirea robilor de
Alexandru II. Atunci a sărit Mihail Kogălniceanu, care era bă­
trân de vârstă dar care a murit tânăr de inimă, a sărit în mij­
locul incintei, el, marele ministru al unui mare Domn, și a spus :
se înșeală tînărul principe, n’am căutat de nicăeri inspirațiune
în reforma noastră delà 1864; ea fusese dictată de atitudinea
patriotică a țăranilor din Divanul ad-hoc, și am împlinit o da­
torie națională, iar nu o imitațiune internațională.» (Călduroase
aplauze).
D-lor, am un respect adânc pentru revoluțiunea rusească.
Am primit-o cti o mare bucurie sufletească. Sunt prea înnamo-
rat de libertate, ca să nu fiu fericit de câte ori cade un absolu­
tism, și' sunt prea incapabil să’mi închipuesc relațiuni nu bune,
dar sigure și durabile cu guvernele autocrate, ca să nu fiu fe­
ricit și ca om și ca român de revoluțiunea rusească. Ii datorim
poate un lucru: că putem să discutăm astăzi aici, căci fără
dânsa poate mulți dintre d-voastre ați fi fost la hotar ; îi dato­
rita poate că putem să vorbim cu o libertate absolută de suflet
în chestiuni liberale și democratice, fără să ne gândim că am
putea jigni pe cineva. Dar că îi datorim inițiativa acestor re­
forme, fie liberalii, fie conservatorii, acest lucru nu este adevărat,
și neadevărul nu trebue să intre în istoria noastră, (Aplauze

. »
 150

prelungite). D-lor, drumul Damascului partidului conservator se-

cheamă drumul Transilvaniei. (Aplauze călduroase).
In ultimele zile ale lui August 1914 s’a întors Nicu Fiii-
pescu din străinătate, la Sinaia. Nu ne vorbeam de ani de zile*
Se petrecuseră între noi lupte politice de o violență extremă. Ti­
nerii ne spuneau că a fost veșnic la noi acord și dulceață între
partide. Nu, d-lor, era canibalică viața între partide, nu dulce !
Dar ne-am întâlnit fiindcă venise o chestiune care sta deasupra
trecutului, prezentului și viitorului orcăruia din noi : era ceasul
unic, într’o viață de 19 Secole, ceasul cum n’a mai fost și nu
poate să mai fie, căci nici odată nu s’a putut întâmpla coaliți-
unea a patru mari Puteri în contra Austriei, singura împrejurare
în care puteam să sperăm cu sabia în mână să ne facem uni­
tatea națională. (Aplauze prelungite).
Am examinat situația cu Niculae Filipescu, am făcut un=
pact între noi doi, am luat și un al treilea din jin alt partid,
n’am voie să-i spui numele, ca să facem tot ce, omenește se
poate pentru a târâ țara noastră in război. Am examinat firește
și viitorul.
Erau șease puncte, vor fi și altele desigur, pe cari noi
le-am găsit atunci că sunt urmările fatale ale transformărei Ro­
mâniei mici în România cea mare cu cei de peste Carpați.
Primul punct era reforma electorală. Și ce reformă
electorală? Ce două colegii ale mele ori colegiul unic al
liberalilor! Numai sufragiul universal, absolut, fără condi-
țiune de știință de carte, votul egal și direct, numai aceasta
putea să dea Românilor de dincolo o reprezentațiune potrivită
cu însemnătatea lor numerică. Și atunci, d-lor, de ce să exa­
minăm reforma electorală pentru aici ? Noi legiferăm astăzi pentru
România mică, dar legiferăm cu ochii la România de mâine.
(Aplauze).
Delà legea electorală pentru Cameră am trecut la al doilea,
punct, cel privitor la Senat, și ne-am zis: senat cu colegii cen-
sitare este cu neputință. E cu neputință nu numai pentru că ar
fi prea mare contrastul cu o Cameră aleasă prin sufragiul uni­
versal, dar pentrucă orice combinațiune de colegii censitare am
face peste Carpați, vom avea o reprezentare nedreaptă a elemen­
tului etnic pe care ne ducem să-l desrobim.Prin urmare trebue să cău­
tăm aiurea. Veți vedea, când voiu veni la chestiunea Senatului, păre­
rea mea, dar părerea mea nu este părerea proiectului ci o simplă pă~
* (
 151

rere personală care nu leagă pe nimeni, care va lăsa deschisă

chestiunea Senatului.
O a treia chestiune a fost exproprierea. D-lor, este cu ne­
putință într’o tară de țărani să ai sufragiul universal fără ca
pământul cultivabil să fie al țăranilor. Alegerile atunci s’ar în- .
vâră asupra unei simple chestiuni: vreți pământ? Votați pe X.
Este acéasta o stare sănătoasă de lucruri? Nu, d-lor. 0-
dată ce într’o țară de țărani ai hotărât să dai votul universal,
vine ca o consecință absolută delà care nu te poți da în lături
să treci proprietatea particulară în mâinile țărănimei, și cum nu
s’a găsit nici un alt mijloc decât exproprierea, venea exproprie­
rea ca un al treilea punct. Și trebuia exproprierea fără plata în
bani. Eu ceream în 1914 Aprilie plata în bani ; dacăji’ar fi fost
pentru România Mare ași fi menținut pretențiunea mea cu plata
în bani, ași fi preferit să fiu învins decât să cedez, pentru
că atunci eu vedeam o expropriere care să se poată în­
tinde pe un număr mare de ani, și așa Statul ar fi putut să
plătească în b" ni. Dar când e vorba de legiferat pentru România
Mare, când e vorba de o transformare radicală a societăței româ­
nești, a cere plata în bani ar fi fost o piedică la ceeace trebue
să se realizeze. De aceea am zis: din August 1914 nu se mai
poate face plata în bani ; prin urmare, exproprierea noastră va
avea și caracterul de spoliare, de confiscare, dacă vreți, de redu­
cere de averi. Acesta este adevărul exproprierii pe care v’o
propunem, -este bine ca atunci când votează proprietarii să știe
că votează nu numai o transformare de valori dar și o reducere
de valoare. (Aplauze).
Un al patrulea punct, d-lor, era rezolvarea chestiei e-
vreești.-
Pentru nici un om cuminte nu era posibil ca noi să alipim
provincii unde găseam evrei pe cari trebuia să-i facem cetățeni
români, evrei cari s’ar fi bătut subt steagul vrăjmaș și să ră­
mână străini la noi în țară evreii noștri dintre cari unii s'ar fi
bătut subt steagul nostru. Asemenea concepțiune nu o poate ad­
mite nimeni. De aceia al patrulea punct la care a trebuit să ne
oprim, a fost rezolvarea chestiunei evreești, rezolvare largă, com­
pletă, fără restricțiuni, fără cutiuțe, fără rezerve, într’un spirit
cinstit, cum trebue să facă o țară care și-a dat cuvântul și ține
să-l respecte.
D. A. C, Cuza: Ați întrebat țara?

BIB. T
— CfcNÏ f..
UNIYEKSgärA
ri »».« - ■ —
152
t ■
D. V. G. Morțun, președintele Adanărei: D-le Cuza, dacă
mai întrerupețl vă chem la ordine.
D. A. C. Cuza: Când se afirmă asemenea lucruri în Par­
lament, nu ai voie să chemi la ordine dacă se protestează.
D.. V. G. Morțun, președintele' Adunărei: Voiu pune la vot
chemarea d-voastră la ordine dacă mai întrerupeți.
D, A.ÎC. Cuza: Eu nu sunt Moki Fischer!
D. Take lonescu, ministru fără portofoliu: Nu de teama în-
treruperei ori a propagandei d-tale voiu avea lașitatea morală
să nu aduc aci la tribună un lucru care e sigur, pe care nici
d-ta, nici nimeni, nici nimic nu-1 poate împiedica, căci atunci
când a vorbit un guvern a dbuă partide și un Rege, onoarea
României este angajată. Cuvântul României va fi respectat..
Amgadus într’adins la tribună această chestiune, pentrucă
vreau să se știe de evreii de pretutindeni că dacă era firesc și
legitim ca să agite în contra noastră această chestiune când noi
nu eram încă hotărâți, de aci înainte a o agita în contra noas­
tră este un act și inutil și nedrept. Nedrept, pentrucă numai
acordarea drepturilor nu rezolvă o chestiune ca aceasta. Când
vor fi evreii cetățeni ca și noi, noi nu vrem să fie cetățeni , cu
suflet străin, iar noi frați cu ei cu suflet dușman. Nu, va trebui
o a doua operă, aceea socială, opera îraternizărei, și această o-
peră se va face cu atât mai bine cu cât străinătatea se va a-
mesteca mai puțin in această chestiune în care ne-am spus cu­
vântul definitiv. Eu unul nu voiu dezarma până când nu șe va
rezolva, cum am spus că trebue să se rezolve, chestia evreiască.
D. A. C. Cuza: Iți dau întâlnire!
D. Take lonescu, ministru fără portofoliu: Ah! d-Ie Cuza,
ce puțină minte crezi că are acest popor, când îți închipuești
d-ta că se va întâmpla altfel 1
Eu pricep, evident, că rezolvarea chestiunei acesteia repre­
zintă pentru d-ta o expropriere, și încă fără indemnizare. (Râsete).
Trec, d-lor, la al cincilea punct: la chestiunea bisericei.
Noi avem astăzi numai o religiune, cetățeni numai de o
religiune în stat, ortodocși orientali, și avem o organizare bise­
ricească, de, cam — cum să zic ? — cam strașnică, cam de Stat.
Dinçolo este o biserică tot ortodoxă orientală, dar trăită în liber­
tate. Va trebui să le unificăm. Și atunci, ce? vom duce sistemul
nostru statist dincolo ? Sau vom adopta sistemul libertăței de
dincolo? Desigur vom ajunge astfel la biserica(liberă în statul
 153
\
liber, cum a spus Cavour. Și să nu ne temem de puterea bise-
ricei. In țara sufragiului universal este bine să fie și alte orga­
nisme puternice nu numai statul, căci din echilibrul tuturor for­
țelor va naște adevărata libertate, adevărata viață vie în Româ­
nia nouă. (Aplauze).
Dar nu este numai atât. In Româma cea nouă vor fi aproape
V/a milion de Uniți, vre o jumătate tie milion romano-catolici,
câte-va sute de mii de protestanți, toți cetățeni al Statului ro­
mân. Statul nostru nu va putea să mai fie un stat confesional,
ci va fi, ca toate statele moderne, un stat în care vom avea,
4:um ziceam, bisericile libere în statul liber.
Era fn sfârșit, d-lor, al șaselea punct, era reforma de care
vorbea adineaori Mișu Cantacuzino, reforma administrativă.
Sufragiul universal, foarte bine zicea ieri d. Iorga, că mai
bine ar vrea trei colegii lăsate libere, decât sufragiul universal
care ar fi caricatură fostului colegiu al treilea, sufragiul uni­
versal nu-și va da roadele lui decât în libertate, în plină libertate.
Vreau o administrație în afară de influențele partidului
-delà guvern.
Prin urmare, stabilitatea generală a tuturor funcționarilor
publici inclusiv prefecții și o descentralizare administrativă care
să semene mai mult cu viața de dincolo, decât cu viața de aci.
Acestea sunt punctele asupra cărora m’am înțeles cu Fili­
pescu în 'Angust 1914 șf, din fericire pentru noi, am și martori,
căci mai târziu le-am adus în comitetul «Federației Unioniste“.
Prjn urmare, când se zice că noi suntem astăzi, la aceste
reforme, duși de un vânt dinspre răsărit, sau învinși de o co­
laborare ministerială, se face nepreptate nu numai nouă, peeace
ar fi lucru secundar căci noi suntem trecători, se face o mare
nedreptate simțului politic al poporului acestuia. (Aplauze).
D-lor, dar mai este ceva care se va mai schimba : se va
schimba desigur organizarea partidelor noastre.
Va trebui să cuprindem în ele locuitorii provinciilor noui
românești cari n’au aparținut nici unuia din partidele noastre.
Vă închipuiți d-voastră că partidele noastre ar putea să o facă
fără să se transforme? Vă închipuiți, de pildă, că noi, conser­
vatorii, avem de gând să trecem Carpații, fără să facem încă
un pas înainte, și nu unul dar mai mulți, în ideile moderne
ale unei întinse democrații și în compunerea statelor majoare și
sîn programul și mai ales în procedeurile partidelor? (Aplauz e
 154

Această observație mă duce la a treia chestiune politicăjla

care am spus că sunt dator să răspund.
Am auzit pe unii plângându-se ca de o pacoste națională
de trecătoarele acorduri dintre partidele noastre. S’ar zice că
am trăit într’o Arcadie politică, în care partidele își făceau com­
plimente unul altuia, se invitau la guvern unul pe altul, mergeau
cu delicateța, respectivă, d. Matei Cantacuzino zicea : cu asi­
gurarea reciprocă „asociațiune de asigurare reciprocă“, în cât
fiecare partid era zugrăvit de celălalt dinaintea opiniunei publice
bi culorile cele mai frumoase.
Nu, d-lor, adevărul este altul.
Am trăit o viață politică, eu zic sălbatică, o viață a cărei
sălbăticie se traducea mai ales printr’un obicei luat din invazi-
unile barbare ; fiecare guvern, când venea, cea dintâi operă a
Iui era să desființeze ceeace făcuse guvernul precedent. Acor­
duri ? Unde le-ați văzut ? Când ați văzut partidele noastre îm­
preună la putere decât la 1866, atunci când a fost să sc aducă
la îndeplinire ultima dorință a Divanului Ad-hoc, »dinastie stră­
ină și ereditară“ ? Și de atunci deabea astăzi, când e vorba să
se ducă la isbândă răsboiul cel mai mare, unicul în istoria noas­
tră, acela de care atârnă pieirea noastră sau viața noastră ! Ce ?
Se poate’spune că guvernul acesta comun s’a făcut pentru re­
forme?
Reformele au dat peste noi, nu noi ne-am dus înaintea re­
formelor. Guvernul comun s’a făcut pentru război și numai pen­
tru război; venind însă o necesitate pe care o simțim cu toții,
am voit ca principiile, cel puțin punctele esențiale ale refor­
melor, să fie câștigate, și găsind că ne putem înțelege asupra
lor, s’a făcut acordul în guvern. Fiind dată compunerea Parla­
mentului, acord tot trebuia să se facă dar era să se facă delà
guvern la opoziție; nu era nevoie ca două partide să fie împre­
ună la guvern pentru ca să conlucreze împreună la opera lașe-
zărei temeliilor Statului, temelii cari trebue să fie astfel în cât
să trăiască toată Iuméa, iar nu numai aceia pe cari hazardul tșî
numai hazardul — și știți cum votul se supunea hazardului —
i-a adus la putere la un moment dat.
Acordul partidelor, cât nu i’ați atacat! Și vă întrebați, zi­
ceați: cum de ne găsim acum împreună? De ce ne găsim’ îm­
preună?
Intrebați-vă atunci de ce în Franța s’au pus toate parti-
 155'

dele în guvern împreună? De ce în Italia s’au pus toate parti­

dele în guvern împreună? De ce în Belgia Vanderveld’e stă a-
lături de clericalul Broqueville ? De ca în Englitera am văzut
deja trei faze, faza întâi: guvern liberal; faza a doua: guvern li­
beral cu unionișt'; faza treia, cea de astăzi: guvern în care sunt
și liberali și unioniști dar și oameni din afară de partide, adică
guvern din partide dar deasupra partidelor.
In Englitera suntem deci la a treia evoluțiune în cursul
războiului. Pentru ce? Pentrucă cadrele vieței de partid, sufi-
* ciente în timpurile normale, în cari ceeace unii fac pot să des­
facă alții, nu sunt îndestulătoare pentru conducerea neamurilor
în epocile istorice ale vieței lor. (Aplauze). A eșit guvernul nos­
tru dintr’o necesitate care a apărut pretutindeni și dacă ar mai
fi și alfe partide cari să reprezinte în adevăr vreun curent viu
al acestei țări și cari ar vrea să ia o parte la răspundere, eu
ași zice da. Numai să reprezinte ceva curent din țară, (ilaritate)
Vă mărturisesc, d-lor, eu am un regret mare că nu văz—
sunt colegi din minister cari știu că am spus aceasta de multe
ori—nu cunosc un socialist-democrat în România, care să aibă
destulă suprafață în lumea socialistă ca s’o reprezinte și care să
fie un patriot în acest război. Căci eu fac o deosebire radicală
între românii cari au vrut rgzboiul și aceia cari l-au primit (A*
plauze). Intre românii cari și după ceeace a suferit țara sunt
convinși că au făcut .bine și aceia cari-ți spun ori șoptesc, că
dacă știau că are să se întâmple ceeace s’a întâmplat, cred că
ar fi fi fost mai bine să nu se fi întâmplat.
Dar un socialist-democrat, un lucrător — l-ași preferi lu­
crător—care în adevăr să fie un patriot în acest războiu, care
să reprezinte sufletul masselor muncitorești și care M veni să
* conlucreze, eu m’ași ruga de primul ministru să-i facă loc, căci
ași vrea un mănunchiu și mai mare al tutulor forțelor naționale
când ne izbim de moarte până la victorie, când nu ne gândim
decât la vrăjmaș ca să-l dărâmăm. (Aplauze).
Criticați^ acordurile și ne vorbiți drept pildă de acordul da
1907? îmi pare rău c’o să vă pierd câteva minute ca să dis­
trug o legendă.
Acordul delà 1907 ! Fost-a acord la 1907 asupra reformelor?
Nu. Noi atunci nu le-am promis să le susținem, din potrivă, și
le-am combătut. Asupra ce a fost acord la 1907 ? Eram la gu­
vern când a isbucnit marea revoluție țărănească delà 1907. La
156

un moment dat începuse dureroasa sarcină a represiunei și doi

miniștrii: IonLahovary și cu mine, am avut sentimentul că nu
șe poate reprima cu succes o revoluție de Jărani de către un
partid din clasa dirigentă, dacă, celălalt partid din clasele diri-
gente nu-i dă o încredere absolută, nu-i acordă o liniște desă­
vârșită. Apoi guvernul nostru era cam învechit și între noi erau—
de ce să n’o mărturisim?—crăpături; așa stau împrejurările că nu
puteam căpăta delà celălalt partid ceeace era indispensabil ca
să putem face represiunea cu succes. M’am dus atunci la d. Ços-
tinescu, noaptea, iar la răposatul Dimitrie Sturdza, cu care nu
vorbeam, am rugat pe Ion' Kalinderu să se ducă. Le-am spus :
Iuați guvernul: vi-1 dăm mâine, iar d. Costinescu mi-a zis atunci:
Datoria dumitale e să stai să reprimi. Am răspuns: Stau și re­
prim, cu durere de sigur, dar reprim căci omul politic trebue
să-și facă datoria ; îmi garantezi însă cutare și cutare lucru ?
Mi-a mărturisit omul că nu poate ; că îmi poate da liniștea. in
Parlament, dar nu'poate săjmi-o dea pretutindeni. Atunci i-am zis:
dacă~este așa,’datoria d-voastre este să iuați guvernul. Du-te dum­
neata la d. Sturdza Și convinge-1 să ia guvernul. A luat guvernul
și când mi-a cerut câteva legi de votat, i-am zis: am majori­
tatea, garantez de majoritate în Cameră eu singur, și cu voi îm­
preună garantez și de majoritate în"Senat și, ca să nu se în­
tâmple nici o neînțelegere, mă fac singur eu raportorhl proiec­
telor prin carii se vor desființa legile pe cari eu le-atn făcut.
Așa am înțeles atunci datoria față de țara mea ; și dacă
ar fi să se întoarcă ceasurile, ași face tot așa. (Aplauze). Pen-
trucă, d-lor, n’ain uitat nici odată că faptul majorităților la noi
depinde mult și de o chestiune de calendar, fiindcă știți bine
că țara, în gratitudinea ei, nu'refuză nici odată nici unui guvern
majoritatea parlamentară. (Aplauze, ilaritate).
S’a spus, d-lor, cu această ocaziune, că atunci a fost în­
șelată țărănimea. Absolut falș. Nu este una din reformele cu­
prinse în manifestul către țară, iscălit de Regele Carol șf de
guvernul liberal, care să nu se fi îndeplinit aidoma. Absolut nici
una. Acel manifest ni s’a oferit întâi nouă de Regele Carol, să-l
iscălim noi în consiliul de miniștrii de care deja v’am vorbit.
N’â vrut guvernul să-l primească. Dar în acel consiliu de mi­
niștrii—și în ziua de spovedanie este bine să rămână—Ion La-
hovary și cu mine am vorbit de expropriere. El a numit-o un
nou 1864, eu i-am zis pe cuvântnl ei technic «expropriere». Să,
 157

spui că mă gândeam eu atunci la 2 000.000 ha, ar fi, d-lor, să vă

mint. Dar principiul exproprierei pentru a trece o parte din pro­
prietatea privată în proprietatea țărănească, amândoi acești mi­
niștrii, IonLahoyary și cu mine, l’am pus și l’am pus în con­
siliul de miniștrii delà Martie 1907.
, A venit, d-lor, guvernul liberal și și-a îndeplinit programul.
Insă în programul-său în afară de ceeace era în apelul către tară
a mai adăogat ceva, a adăogat islazurile comunale. Nu erau
în apelul către țară, a fost o ideie la care s’au gândit după ce au luat
guvernul. Pentru islazurile comunale s’a venit întâiu cu proiectul cre-
ărei islazurilor prin cumpărătoare de bună voe delà particulari, însă
cu sancțiune pentru cine nu vinde de un impozit fonciar întreit.
După aceasta s’a trecut la a doua ideie, ideia unei servituți o-
bligatorii de pășune. Chiar colegul meu delà interne mi-a făcut
plăcerea să-mi arate redacțiunea exactă, I-am spus atunci, după
părerea mea—și o mențin și astăzi—:o servitute de pășune a-
supra proprietarului în folosul unui al treilea, iar nu în folosful
public, este o expropriere deghizată, prin urmare este neconsti-
tuțional ca o lege ordinară să facă acest jlucru. 'De dragostea
mea de constituționalitatea legilor, cred, d-lor, că am dat dovezi
pipăite în anii cari au urmat după 1907—1908.
Atunci s’a făcut o întrunire Ja șefilor conservarori, la d.
Marghiloman acasă, și s’a propus acolo ca proprietarii să facă
o campanie pe baza neconstituționalităței acestei propuneri. M’am
opus. Nu eram singur să mă opun, erau și alții. Am zis atunci
că nu este cu putință ca câteva luni după revolta țăranilor, să
avem agitațiunea proprietarilor. Atunci am obținut de la șefii
conservatori mandatul ca în secțiunile Camerei să propun, ca
în locul servitutilor de pășune să se facă islazuri prin cumpă­
rătoare, oferind să facem toată propaganda cinstită la proprie­
tari ca ei să facă oferta de vânzare. Și s’a primit. Acesta este
tot. acordul de la 1907, nimic mai mult. S’a evitat o călcare
a Constituției.
Proprietarii nu și-au înțeles datoria către Stat și n’au făcut
destui dintre ei oferte de islazuri. Când am fost ministru de
interne în 1912 am dat vreo lăcireulări, publicate în „Monitorul
Oficial", în cari tratam în forma cea mai drastică pe proprietari
și în cari le profetizam că refuzul de a face oferte pentru pământ
de islaz îl vor plăti înzecit într’o zi. A venit ziua plăței—și plă­
tesc. De ce vă plângeți? Noi, cari nu credeam în utilitatea iz­
158

lazurilor, le-am primit atunci fiindcă vedeam in ele o mică îm­

proprietărire. Văd colo pe Oromolu. In 1913 m’a plimbat, ca pre­
fect, în județul Dolj pe timpul holerei și într’un loc mi-arată
de departe—era pe la sfârșitul lui Septembrie—un câmp verde
și frumos. I-am zis: este extraordinară verdeața aceasta în mij­
locul uscăciunei generale; iar Oromolu mi-a răspuns : vezi, a-
cesta este rezultatul legei islazurilor; pământai acela «este islaz
comunal, I’au arat și semănat cu lucernă, uite frumusețe de cul­
tură țărănească!
Așa încât islazurile au avut și ele un bine. Dar ce erau
390.000 ha. islaz pe lângă cele 2.300.800 ha. de pământ culti-
vabil ce se dau astăzi?
Legile învoelilor agricole însă noi le-am combătut. Credeți
însă că n’au fost de nici un folos ? Spiritul care mă făcea să
combat atunci legea, îmi poate întuneca ochii ca să nu zic că
chiar legile maximului și minimului au adus folos? Dacă n’ar fi
adus decât unul, că au dat țăranilor conștiința că au drepturi
și că le pot susține în fața proprietarilor și arendașilor și încă
(ar fi făcpt mult pentru transformarea morală a .clasei țărănești.
Aplauze).
Acum, d-lor deputați, ași putea să intru în chestiunea re­
formelor și să vă spun .asupra lor un singur lucru; proiectul
nostru de lege are o mare calitate, cea mai mare calitate a unui
proiect de lege: este singurul care poate deveni lege.
Vedeți! Nu suntem aici într’o academie de științe morale
și politice, în care fiecare semănător de idei vine cu ideia lui
și o înfățișează, căpătând aplauze, pentru ca ea să rămână apoi
în analele societăței pentru a fi consultată de alt semănător dej
idei mai târziu; este admirabil rolul șemănătorului de idei, dar
rolul lui e altul decât al omului politic. Noi suntem o Cameră
și rolul nostru ar fi nul dacă din urna noastră n’ar eși nimic;
proiectul de față poate să iasă din urnă, un altul nu. Aceasta
este marea lui calitate, j:ă este lucru viu față de un lucru mort
și omenirea nu trăește cu lucruri moarte, ci cu lucruri vii.
înainte însă de a merge mai departe, daț-’-mi voe ca din
nesfârșitele chestii personale cari, firește, mi s’au făcut în cursul
acestor desbateri, pe una să nu o las să treacă.
S’a spus de unul din oratori,—nu știu ce legătură avea cu re­
formele constituționale, dar dacă ăși căuta la toate cele spuse
aci legătura cu reformele, m’ași găsi probabil în fața unor ghi-
 159

eitori și mai grele de deslegat—s’a spus că, la 1913, eram unul

din acei cari au spus că se mulțumesc cu Silistra. Un coleg al
meu, prietenul meu Titulescu, mi-a sărit în ajutor amintind, că
în momentul în care spuneam aceasta aveam înțelegerea cu Ve-
nizelos încheiată pentru ipoteza unei rupturi între balcanici. D-lor,
eu vreau să fiu drept: eu m’ași fi mulțumit și cu mai puțin de
cât Silistra•••
D. A. C. Caza: Silistra fără cele trei kilometrii. (Ilaritate)
D. Take Ionescu, ministru fără portofoliu-. Eu, la 1912, când
am intrat în guvern, am găsît o situațiune foarte grea: era după
Kirkilise și în ajun de Luleburgas; vremea în care se putea trata
cu folos cu Bulgaria trecuse. Acea vreme fusese vremea mobi-
lizărei bulgărești. D. Ion Brătianu, într’o conversațiune cu mine,
îmi spunea atunci: găsești un vas spart, trebue să-i strângi cio­
burile Ca să le lipești Ia loc. Din ziua intrărei mele în guvern
am fost stăpânit de o ideie care—nu vorbesc ca să mă apăr—
este singura care explică toată purtarea mea de la 1912 ȘÎ1913.
Eu nu voiam cu nici un preț, /iar cu nici un preț, să mă gă­
sesc în război cu toate popoarele balcanice-unite și noi braț la
braț cu turcii. Această ideie îmi era odioasă. A doua ideie care
îmi era și mai scumpă. Eu știam că Austria caută războiul, cum
l-a și găsit în 1914. Știam că dacă am fi atacat pe bulgari în
Februarie, atunci când mi se cerea de toată lumea—rămăsesem
la un moment dat aproape singur să mă opun—s’ar fi dezlăn­
țuit atunci războiul general și noi ne am fi găsit alături de A-
ustria și Germania, în contra Franței și a Rusiei. Această pers­
pectivă îmi era și m»i odioasă de cât cealaltă. • Greșeli vom fi
făcut, nu știu, a fost însă un gând în politica mea delà 1912—
1913, un gând pe lângă care toate Silistrele din lume nu pre-
țuesc nimic. Voiam să evit cu orice preț aplicarea tratatelor noas­
tre de 30 de ani, și iată că a avut neamul românesc norocul să
evităm acest lucru, să nu ne găsim nici odată în război alături
de nemți contra Franței și a Rusiei. (Aplauzd îndelung prelungite).
D-lor, ce să vă mai spun eu despre reforme, care să nu
se ti spus până acum ? Ge este interesant în aceste reforme ?
Reprezintă ele o transformare radicală? Primul punct Ar putea
astăzi cineva să facă mai mult? Al doilea punct. Altceva nu văd
In chestiunea politică mai mult de cât sufragiul universal egal,
direct,' obligatoriu, întovărășit de garanția libertăței lui care este
reprezentarea proporționdă, pe care în Franța au cerut-o socialiștii,
 160

ce vreți? Votul femeiei ? Il propuneți pentru Cameră și Senat ?*

Nu. Atunci nu e la' ordinea zilfei, căci noi acum ne ocupăm nu­
mai de alegerile pentru Cameră și Senat. II. vreți la comune?'
Fără să mă consult cu partidul conservator și vorbind de mine
singur, vă spun că la legea comunală, dacă veți propune votuj
femeilor și eligibilitatea lor, votez cu d-voastră. .(Caritate, a-
plauze).
Votez cu d-voastră și să vă spun de ce: pentrucă nu pot
să-mi pun capul în sacul cu târâte și să nu văd că omenirea,,
merge pretutindeni, în toată țările, spre acest lucru și prefer să
se facă experiența la alegerile, comunale înainte de a trece mai
departe sub imboldul vremei; dar „iarăși să iau înaintea . mer­
sului vremei și într’o țară în care nimeni nu cere ?acest lucru,
să trec peste toată lumea numai ca să fiu original și să dau Vot
femeilor la Cafneră înainte de Franța, înainte de Italia, și chiar
înainte de Englltera, aceasta nul Englitera va admite acum, zi­
lele astea, votul pentru femei, dar numai de la vârsta de 35 ani
în sus. (Mare ilaritate, aplauze).
O voce- Atunci e o mare garanție (Ilaritate).
D. Take Ionescu, ministru fără portofoliu : Așa în cât, d-lor
cererea aceasta a d-voastră știți ce însemnează ? însemnează
concurență la aplauze. Ei bine, oamenii politici cari au trăit o
vreme în politică, cari au gustat și aplauzele și fluerăturile,
căci viața politică se compune din amândouă, oamenii cari știu
ce este răspunderea, cari au trecut prin ceasuri grele și cari cu­
nosc și îmbătarea triumfului, oamenii politici demni de acest
nume, diipă ce au eșit din; tinerețe nu se mai gândesc la con­
curența în aplauze.
D. G- Dlamandij^ntrerupe).
D. V. G. Morfun, președintele Adunărei: Vă rog, d-le Dia-
mandi, nu întrerupețil
D. G. Diamandi: D-le Take Ionescu, te consider ca un
spirit foarte occidental. '
D. Take Ionescu^ ministru fără portofoliu : Eu, uite ce v’ași
spune : dacă ați putea deveni organul partidului' socialist mun­
citor, v’ași zice : opera d-voastră e bună și veți avea viață, dar
dacă nu vă primesc muncitorii drept reprezentanți ai lor, n’aveți
viață. (Ilaritate, aplauze).
Și ași dori să vă primească, știți de ce? Pentrucă'prefer ca
în partidul muncitorilor să fie și oameni cu experiență politică
 o

161

șî pentrucă eu sunt din oligarhie, deși fiu de foarte mic bur­

ghez, burghez și eu — ce vreți, am slăbiciune pentru conducătorii
burghezi — ași fi fericit să văd și partidul muncitorilor condus
de un burghez din oligarhie. (Ilaritate, aplauze).
Nu vă pot spune mai mult Știți de ce? Credeți că nu
mi-a răsărit și mie câte odată acest soare al ideilor socialiste ?
Adică suferințele masselor numeroase credeți că nu găsesc nici
un ecou în inima mea ? N’am nici un interes în contra, abso­
lut nici unul. Știți ce stă strajă în mine între dragostea mea
de mulțime și doctrina socialistă? Este dragostea mea de li­
bertate. Când m’or convinge socialiștii că se pot împăca aceste
două noțiuni : organizațiunea socialistă a omenirei cu menține­
rea libertăței, mă înscriu, d-le Diamandi, în partidul socialist.
Dar până când nu se va face această dovadă — și Jaurès n’a
putut să o facă lui Clémesceau — dați-mi voie să rămân întrun’
partid burghez, accesibil la toate reformele cari pot să dea în
lumea aceasta mai multă fericire, mai multă libertate, mai multă
lumină la cât mal mulți. (Aplauze).
Dar Senatul ? Chestiunea Senatului stă deschisă, pentrucă
ar fi o chestiune care ne-ar pierde prea multă vreme ca să
cădem de acord asupra unui bun sistem. Nimeni nu se gândește
la colegii censitare. Vă spuneam adineauri de ce. Nu cred ca
cineva să se poată gândi serios la o alegere -tot prin sufragiul
universal, tot prin vot direct și egal, căci atunci ar fi o super-
fetațiune. Pe mine unul, vă spun, sistemul Senatului francez, cu
modificările necesare adaptărei la țara noastră, este acel care
mă atrage, și bag de seamă că în proiectele lăturalnice, cari au
cusurul că trebue să rămână proiecte și nu pot deveni legi, bag
de seamă că tot pe acolo vă învârtiți și d-voastră. Prin urmare
o să ne înțelegem și asupra Senatului, și o să avem un Senat
care o să reprezinte tot voința nățională dar consultată într’alt
mod decât pentru alegerea Camerei deputaților.
Cu privire la chestiunea agrară, d-le Diamandi, vă voiu
spune că deși am onoarea a conduce un partid istoric...
D. G. Diamandi : Nou născut istoric. (Ilaritate).
D. A. C. Cuza : D-voastră nu înlocuiți partidul conserva
tor, d-le Take lonescu !
D. Take lonescu, ministru fără portofoliu : Dumnealui ar
vrea să fie antisemit partidul, ca să fie istoric, (Ilaritate). '
D-lor, ziceam : având onoarea să conduc un partid istoric»
162

tot n’am pretenția să se pună în Constituțiune tot ce vreau eu,

și de aceea, d-le Diamandi, îmi pare că pretențiunea d-voastră,
partid născut „de abia patru săptămâni, este cam exagerată.
(Mare ilaritate).
D. N. Iorga : De aia țipă atât de tare, (ilaritate).
D. Take lonescu, ministru fără portofoliu:. Dar, d-lor, unde
să fie legiuirea noastră nesuficientă ? Să fie în chestiunea agrară ?
In ce este insuficientă? Cele mai multe chestiuni cari ne des­
part au fost rezervate : rezervată chestiunea alienabilităței sau
inalienabilitțăei — dacă m’ați întreba pe mine, părerea mea per­
sonală, ași face lotul inalienabil atâta timp cât nu este plătit,
deci 40 ani, apoi alienabi! până la un maximum de atâtea loturi.
Voci din Partidul mancei : Aceasta este și părerea noastră.
D. Take lonescu, ministru fără portofoliu-. Rezervată și
chestiunea cum se va face cultura. Un lucru însă trebue să ne
atragă atențiunea : trebue să conciliăm interesul păstrărei pro-
prietăței individuale, care este baza organizărei noastre sociale,
cu necesitatea producțiunei. Sâ nu uităm că avem și dreptul să
luăm măsuri atâta vreme cât vom fi creditorii țăranilor; tirania
ar începe numai în ceasul în care ei ar fi plătit și totuși am
vrea să tratăm altfel pe proprietarii mici de cum tratăm pe cei
mari, am supune la tovărășie pe proprietarii mici, pecând pe ceimari
nu-i supunem la această obligațiune. Tot așa rezervată și ches­
tiunea cum se va plăti pământul de către țărani, căci, vedeți,
noi azi ne ocupăm cum vom plăti pe proprietari, dar cum vor
plăti țăranii, de aceasta- nu ne-am ocupat. Va trebui sau nu să
contribue și Statul ? Eu pot să vă spun că la 1910, în Omeră,
am cerut să contribue Statul la constituirea islazurilor. Personal,
prin urmare, la contribuțiunea Statului nu mă veți găsi contra,
dar iarăși n’am pretențiunea ca părerea mea să treacă în Con­
stituțiune.
Rezervată chestiunea ce se va face cu hipotecele. Astăzi '
nu putem* dacă nu vrem să nu dăm aparența unor făgădueji în
loc de realitate, nu putem să nu punem principiul integral al
plăței numai în rentă. Mai târziu, am convingerea, pe care nu
mi-o va scoate nimeni, că nu va fi cu putință să nu plătim hi­
potecele în bani. Nu vreau să aduc aici nimic care să ne des­
partă, nu voesc să aduc eu chestiuni cari vor veni mai târziu.
Dacă deci, d-lor, toate aceste chestiuni sunt rezervate, ce mai
rămâne? 2.300.000 ha. nu e destul? Dar bine, d-lor, credeți că
 163

s’a isprăvit cu reforma de acum? Adică s’a închis cu aceasta

dreptul generațiunilor viitoare? Credeți că dacă mai târziu, după
20—30 ani, dacă România cea nouă va avea nevoe de noi expro-
* prieri,;va fi greu să se convoace o Cameră Constituantă spre a se
face noui exproprieri? De ce n’am vrut să lăsăm robinetul des­
chis? Pentrucă o proprietate, redusă cum va fi, trebue să aibă
siguranța măcar a unui număr de ani pentru ca să se poată
desvolta și continua în productivitatea țârei rolul pe care l’a
avut până acum. Atunci de ce vă plângeți? In ce este reforma
îngustă?
Ah ! dar ziceți : n’ați naționalizat subsolul. Dar era ches­
tiunea aceasta la ordinea zilei? S’au făcut Camerele de revi­
zuire a Constituțiunei pentru naționalizarea subsolului ?
Principiul din Constituțiunea noastră este, că proprietarul
suprafeței este proprietarul dedesubtului. Știți cum s’a afirmat
acest principiu la 1894. Ați fi voit o nouă expropriere? Alte
sute de milioane de rentă emisă pentru exproprierea subsolului?
Ziceți: cu produsul subsolului vom putea plăti pe proprie­
tari. Cum, cu produsul a ceeace plătesc voiu plăti ceeace dato-
resc? Mărturisesc că nu pricep.
Așa încât această chestiune a rămas întreagă. Vor veni alte
adunări, cu alte discuțiuni: unii vor susține monopolul, eu îl voiu
combate cu aceiaș sinceritate cu care vorbesc astăzi. Voiu fi
învins? Sper că nu. Dar de câte ori n’am fost învinși Voiu fi
învingător? Cu atât mai bine. Viața noastră se compunedintr’o .
luptă continuă, cu victorii și înfrângeri, și nimeni nu poate spune
mai dinainte care va fi rezultatul unei bătălii. (Aplauze). Un
singur lucru trebue: să se ducă bătălia cu arme curate și să
n’aibă omul alt în vedere decât convingerea lui asupra unui in­
teres general. (Aplauze prelungite).
Dacă lucrul e așa, nu era natural ca să nu se expro-
prieze acele suprafețe cari sunt constatate că în realitate au de­
desubt petrol ? Firește, căci nu ne ocupăm de acestea.
Dar ziceți: dece 12,000 ha? D-lor, în realitate în cele mai
multe cazuri proprietarul va putea, prin alegerea ce pe baza le-
gei o poate face, să rămână proprietarul părței constatată ca a-
vând. petrol, să rămână neexpropriat acest teren ; dar se poate
întâmpla împrejurarea ca întreaga proprietate să fie constatată a
a fi petroliferă sau o mare parte să fie constatată ca atare»
o parte mai mare decât aceea care rămâne proprieta­
 164

rului după expropriere. Pentru aceste cazuri s’a zis să nu se

exproprieze ci să dea proprietarul un teren egal cultivabil în a-
celaș județ sau într’un județ limitrof, pentru că ceeace se urmă­
rea prin această lege era pământul de cultură pentru țărani, iar
nu stabilirea unui sistem economic asupra unei bogății a țârei.
Iată, d-lor, și explicația dece 12,000 ha. Eu aș fi vrut fără
limita, dar, după cum v’am spus încă odată, eu am pretenții mai
mici decât d-voastre. Eu știu că un proiect nu este bun decât
dacă poate să devină lege, .și consecvent cu aceasta sunt foarte
mulțumit cu redacțiunea așa cum s’a făcut
D. G. Diamandi: Cine a cerut?
Take Ionescu-. Eu, d-le Diamandi, absolut eu. In această
discuțiune, d-Ie Diamandi, am un imens avantagiu : am norocul
că nu sunt proprietar. Am moștenit și eu 3 bucăți de pământ și
m’am expropriat singur în folosul Casei rurale, care mi le-a cum­
părat cu prețul eșit la licitația publică; am executat deci opera
împroprietărirei țăranilor fără nici o rezervă pe pământul pe care
l’am avut. Mai mult nu puteți să-mi cereți, fiindcă nu mai am
altul.
Atunci, d-lor, ce a mai rămas?
A rămas cuvântul din urmă. S’a vorbit în această Cameră
( de aceste reforme ca de lucruri fără însemnătate. Eu zic din po-
' trivă, că opera care se face astăzi este o operă de cea mai mare
însemnătate. Eu știu că generația noastră nu era preparată pen­
tru fapte eroice ; am spus-o la București, în Cameră, când am
spus chiar că prea s’a auzit în vremea neutralităței la tribună
sgomotul vagoanelor, că în loc să fie numai preocupările înfăp-
tuirei idealului național, prea s’a auzit zgomotul porumbului și
al grâului. (Aplauze).
Pot să vorbesc cu liniște sufletească, căci am propus la
fribună interzicerea exportului porumbului încă delà începutul Iu
1915. Nu suntem o generațîune eroică, dar așa a vrut soarta, ca
pe umerii acestei gcnerațiuni să cadă sarcina cea mai gréa din
toată istoria neamului nostru.
Generația noastra a făcut o primă faptă mare : a declarat
războiul. Astăzi face a doua faptă mare, când, pe cale legală,
îndeplinește cea mai largă, cea mai îndrăzneață și nădăjduesc
cea mai fecunda dintre revoluțiile pe cari le cunosc în istoria
revoluțiilor legale
Răsplata noastră, d-lor ? Răsplată individuală? bfîci una. Is-
 o

16>

toria va uita numele fiecăruia dintre noi. Dar istoria nu va uita

că pe un colț de pământ strânși de nevoie, amărâți de chinuri,
am avut nu numai bărbăția de a crede în victorie și de a spune :
vom peri, dar nu vom dezarma, dar am avut și bărbăția să ne
decapităm singuri pentru generațiile viitoare. (Aplauze prelungite
și îndelung repetate).

)
 ERRATA
La Pagina 127 Ia titlul Cuvântării, sus, să se citească:
rostită Duminică 5 Iunie 1916, în loc de 1915.
 Depozitul general
Socec & Co. S. A.
Libr. editoare instit. de arte grafice
BUCUREȘTI - Calea Victoriei - BUCUREȘTI