FACULTATEA DE TEOLOGIE, LITERE, ISTORIE ȘI ARTE

FIȘĂ DE CONSERVARE MONUMENT ISTORIC

BISERICA CU HRAMUL „SFÂNTA TREIME” DIN
RETEVOIEȘTI JUDEȚUL ARGEȘ

STUDENT: PROFESOR DOCTOR:

RACOVIȚĂ MARIA ANDREEA UDRESCU OVIDIU
SPECIALIZAREA:
ARTĂ SACRĂ
ANUL III
SEMESTRUL I

PITEȘTI
- 2021 –
1
 BISERICA CU HRAMUL „SFÂNTA TREIME” DIN RETEVOIEȘTI JUDEȚUL
ARGEȘ

I. Date generale
1.1. Localizarea monumentului

 Denumire monument: Biserica cu hramul „Sfânta Treime”

 Datare monument: sec. XV-XVI, Epoca medievală
 Cod oficial LMI 2015: AG-I-m-A-13373.01
 Localitate: Sat Retevoiești ; Comuna Pietroșani
 Adresa: „Silişte”, pe partea dreaptă a Râului Doamnei, pe proprietatea Stoicescu Miron

Inca departe, fiind, cand venim de la miaza-noapte sa intram in satul Retevoiesti,

ochiul nostru se opreste pe cladirea impunatoare si grandioasa a bisericii satului, care se
inalta falnica pe partea stanga a soselei judetene Corbi-Domnesti-Piscani, biserica care apare
in fata noastra ca un stejar batran gata sa ne povesteasca multe , foarte multe amintiri din
trecutul satului, deci si din trecutul nostru romanesc.
Daca doresti sa vizitezi aceasta biserica care se gaseste in mijlocul progadiei, patrunzi
mai intai printr-un pridvor din zid de caramida si imediat ai in fata biserica.
La prima vedere constati ca aceasta se deosebeste mult de celelalte biserici de prin
imprejurimi prin monumantala ei constructie arhitectonica in stil brancovenesc. 1 Se remarca
aici un element de plan cum cred ca nu se intalneste la o alta biserica. Ceea ce o distinge de
alte biserici este chipul ei in forma de cruce cu doua randuri de brate semicirculare bine
pronuntate, care maresc lateral nu numai naosul, ci si pronaosul.

1.2. Date geografice generale

Daca urmarim harta judetului Arges, vedem ca in partea de nord, pe la mijlocul vaii
Râului Doamnei, pe o lungime de 3 km, pe partea dreapta a lui, isi resfira casele satul
Retevoiesti, o asezare omneneasca veche, carui origine se pierde mult in negura trecutului.
Intins intre culmile dealurilor de la apus si la rasarit, satul se gaseste la 35 km nord-
vest de orasul resedinta al judetului Arges-Pitesti pe drumul ce porneste din soseaua nationala
Pitesti-Campulung-Brasov, de la Piscani spre Domnesti-Corbi-Poiana Rusului.
Spre miaza-noapte, se margineste cu satul Varzaroaia, comuna Pietrosani pe partea
dreapta si cu satul Badesti-Pietrosani pe partea stanga a Râului Doamnei. La miaza-zi, se
margineste cu satul Ganesti, pe partea dreapta si cu satul Lapusani, pe partea stanga a Râului
Doamnei.
La rasarit se margineste cu satul Vladestii de Sus, comuna Vladesti de care se desparte
prin culmea Dealul Bratiei, coboratoare din culmea Iezerului, iar la apus cu satul Stroiesti,

1
Radu Crețeanu, Monumente religioase de pe valea Râului Doamnei, Revista Mitropolia Olteniei
anul XXI, 1969, nr. 1-2.

2
comuna Mușetești, de care se desparte prin culmea Plaiul Oii, coboratoare din culmea
Căpațânei.
Vatra satului este asezata pe partea dreapta a Râului Doamnei, pe distanta de la râu pana la
poalele padurii, lunca raului, fiind de la 0,8 la 1,5 km, loc aproape plan.

Fig.1.Amplasament: Biserica cu hramul „Sfânta Treime”din Retevoiești Județul Argeș; sursa:

https://www.google.com/maps/place/Biserica+Sf
%C3%A2nta+Treime/@45.1415596,24.8419368,10z/data=!4m5!3m4!
1s0x40b2cd8beb4a5b19:0xb71ef7fa30a5371e!8m2!3d45.1414348!4d24.8412931; accesat in data de
18.01.2021

1.3 Clima, vegetația, rețeaua hidrografică

Inconjurat de dealuri, acest sat, are fericirea sa aiba o temperatura mijlocie de 9 grade.
In timpul mai rece are temperatura medie de 3-10 grade C, iar in luna cea mai calda, 19
grade.
Fiind adapostit foarte bine, in depresiunea ce se gaseste in acest looc, vanturile si
vijeliile din timpul iernii nu sunt simtite aici.
Aerul are o valoare relativa de 70%.

3
 Regimul precipitatiilor prezinta un mers regulat, cu minimum in luna februarie si
maximum in iunie.
Se strang 7-800 m.c. de apa, iar numarul zilelor cu ploaie in mijlociu ating 120 de zile
anual.
In medie, avem 102 zile senine, 118 zile acoperite si 145 zile noroase (cu ploaie).
Frumusetea plantatiei de salcami ce se gaseste in padurea de la apus este foarte mare.
Terenul ce apartine satului Retevoiesti se imparte in trei categorii si anume:
 Dealurile impadurite, de pe o parte si alta a satului;
 Vatra satului;
 Lunca râului.
Pamantul dealului din partea de apus, este mai pietros si nisipos, deci mai sarac in
materii nutritive. Cresc pe ele copaci de esenta mai slaba (mesteacan, catina, anine, etc.).
Terenul din vatra satului, este de natura argilo-nisipos, si pe el mai cresc intr-un
numar destul de mare pomi roditori.
Padurea din partea de rasarit a satului, este acoperita cu copaci frumosi, fag si stejar,
pentru ca si solul si subsolul dealurilor este de natura nisipo-humus, iar in afara de
copaci, pe aceste dealuri, fie pe coame fie la baza lor, se mai gasesc poiene, in suprafete
de la 1-5 ha fiecare.
Referitor la reteaua hidrografica, apa se gaseste la adancimi variate, prin izvoare
subterane (4-8-12 m), si este scoasa la suprafata prin intermediul fantanilor amenajate.

II. Date istorice

2.1.Scurt istoric al satului Retevoiești
Satul Retevoiesti are aceeasi vechime pe care o au multe sate de pe valea
Râului Doamne si de pe celelalte vai ale raurilor care se gasesc la poalele de miaza-zi
a muntilor Fagaras, sate care au facut parte din primele cnezate ce au format
voievodatul de la Câmpulung, la inceput, si apoi al celui de la Curtea de Arges.
La inceputul veacului al XVII-lea, intre anii 1715-1716, cand a bantuit ciuma,
printre satele care au cazut victime acestei boli, datorata unei femei batrane care a
poposit in satul acesta, satele au ramas pustiite printre care a fost si satul Retevoiesti.
Cei care au ramas in viata , putinii care nu au murit la inceputul molimei au fugit cu
ce au putut lua cu ei, mergand in partea de jos a fostului judet Muscel, ajungand pana
seara la locul numit ”Coasta frumoasa„, care se gaseste in partea de apus a satului
Ciumesti, unde au hotarat sa ramana peste noapte pana a doua zi cand urmau sa
continue drumul mai departe.
A doua zi, cati s-au culcat seara cu gandul ca vor scapa de moarte prin fuga lor
din sat, numai cateva familii s-au mai trezit, cei mai multi dintre ei murind in timpul
somnului de noapte, acolo unde erau culcati.
Dupa ce au trecut cativa ani de la parasirea satului natal, 4-5 familii din cele
ramase in viata, au revenit in satul pe care l-au parasit. Se spune ca aproape tot atunci
cu ei s-a stabilit aici si un roman ardelean, fugit din cauza persecutiilor religioase si
nationale la care erau supusi românii din Ardeal de catre stapanirea ungureasca din
acele timpuri. A venit si s-a stabilit aici cu tot ce a avut, facandu-si locuinta in partea
de rasarit si miaza-zi a vechii localitati.
Cum acest roman era instarit si mai întreprinzator decat ceilalti locuitori ai
satului, se impaca bine cu toti consatenii lui cat si cu boierul Preda Druganescu-

4
 proprietarul satului- a atras astfel si pe alti romani fugiti din Ardeal sau din alte parti
ale tarii, care s-au asezat si ei tot in acest sat.
Si cum toti acei care au venit din Ardeal sau acei care au venit din Oltenia,
aflata in acea perioada sub stapanirea Austrei (1739) nu spuneau ca vin sa se
stabileasca pe mosia lui Druganescu, cum ar fi trebuit, ci spuneau ca vin din satul lui
Rativoi, caci acesta ii era numele, cu timpul satul acesta refacut cu cele 4-5 familii din
vechii locuitori ai satului depopulat si din refugiatii ardeleni si olteni veniti si stabiliti
aici, a luat numele de satul Retivoiesti.
Legenda spune ca, in acele timpuri departate, a venit de la rasarit un mare
potop de tatari, care pradau si omorau tot ce intalneau in cale. In incercarea de a pune
stavila navalitorilor, cei ce puteau purta sabia si buzduganul s-au constituit intr-o
ostire, sub conducerea celui mai destoinic dintre ei, cneazul Rativoi.
Pentru a incuraja oamenii pe care ii conducea, viteazul Rativoi se arunca acolo
unde vedea ca este nevoie mai mare, tocmai cand se credea ca izbanda va fi aproape,
cneazul Rativoi a fost prins, prin viclesug si omorat.
Pentru a nu se pierde lupta si totodata pentru a razbuna aceasta pierdere
scumpa, ceilalti cneji au poruncit sa se sune din buciume, chemandu-se din nou
oamenii la lupta. Acestia au pornit cu totii cu un nou avant asupra dusmanilor pe care
i-au invins de aceasta data, alungandu-i pana la hotarele tarii.
Dupa aceasta biruinta, ca semn pentru dragostea si marea iubire ce o aveau fata
de cel cazut vitejeste in timpul luptei, cei ramasi in gruparea de asezari omenesti au
hotarat ca in amintirea acestuia si pentru ca numele lui sa fie pomenit in veci, acestei
asezari sa i se spuna Rativoi care, in decursul timpului a devenit Rativoiesti,
Retivoiesti, iar acum in timpul nostru Retevoiesti.

2.2. Istoria bisericii cu hramul „Sfânta Treime” din Retevoiești Județul Argeș
La mult timp după reînființarea satului care s-a depopulat prin moartea și fuga
oamenilor din cauza molimei de ciumă (1716-1719), acei ce au venit și s-au stabilit definitiv
în aceste locuri, cele 5-6 familii care au mai rămas in viață după această molimă, s-au folosit
tot de vechea biserică care se găsea pe vatra satului părăsit, cu toate că atât ei cât și acei care
au venit din Ardeal, Oltenia și Argeș, de s-au stabilit în acest sat, și-au construit locuințele cu
mult mai la miază-zi și apus decât locul unde a fost vechiul sat.
Pe lângă vechimea prea mare a bisericii, care nu mai putea să fie folosită cum trebuie
ca loc pentru rugăciune, precum și departarea mare față de majoritatea locuințelor sătenilor
care se găseau in partea de sud a actualului sat, îi faceau mereu să se gândească la zidirea
unui alt locaș de rugăciune, mai aproape de majoritatea sătenilor, spre mijlocul satului.
Se spune că la câtva timp dupa repopularea satului spart din cauza molimei de ciumâ,
s-a stabilit aici Barbu sau Bărbucă, de fel din Rășinarii Sibiului, fugit de acolo din cauza
urmărilor răscoalei lui Horia, Cloșca si Crișan (1784).
Într-una din zile, umblând prin casele părăsite, a găsit, după cum spuneau unii bătrâni,
sub treptele hanului boieresc, iar după alți bătrâni, sub treptele unei case boierești, o ladă de
fier plină cu monede de aur. Sub capacul lăzii, deasupra banilor s-a găsit un pergament din
piele, de iepure sau de miel, pe care erau scrise următoarele cuvinte:
„Cine va găsi acești bani să refacă din temelie biserica noastră. Numai acei ce îi vor
mai rămâne după ce va reface această biserică poate să-i mănânce sănătos. În cazul când nu
va îndeplini dorința noastră, să fie blestemat de toți sfinții părinți ce au luat parte la Sinodul
ecumenic de la Niceea și să-i verse și lui mațele ca lui Arie.”

5
 Om cinstit și cu teamă de Dumnezeu, Bărbucă s-a dus la preotul Marcu, i-a spus și lui
despre comoara găsită, după care împreună au mers la proprietarul satului, boierul Scarlat
Drugănescu, care în acel timp (1794) ocupa funcția de ispravnic al județului Muscel.
Astfel s-a început zidirea bisericii, care după însemnarea făcută de Vasile dascăl din
Retevoiești, pe mineiul lunii aprilie, care zice: „În ziua de 16 aprilie 1795, s-a pus piatra
fundamentală și a început zidirea bisericii”.
După inscripția nouă pusă în anul 1795 rezultă că actuala biserică a fost facută prin
osteneala boierului Scarlat Drugănescu și nu cheltuiala lui. Astfel reiese ca, în parte, pot fi
adevarate cele spuse în legendă potrivit cu care banii cheltuiți pentru zidirea bisericii nu au
fost ai boierului Scarlat Drugănescu, ci banii care s-au găsit de Bărbucă.
La prima vedere, atenția îți este atrasă de inscripția cu litere chirilice, scoase în relief
pe piatra de deasupra ușii de la intrarea de afară în tinda bisericii și coboară și pe cei doi
stâlpi ai ușii.
Această inscripție este scrisă în limba slavonă și a fost pusă de ctitorii ei la biserica
cea veche.
„Și hrama s-a zida jupan Vlacu stolnic i jupânița Kerana, jupân Vlaicu, velic logofăt i
jupanița Neaga, Petra velic vataf i Anca, I Văsii i Velica, Vlăcașiu, Drăghici, vet veleat 7024,
Vâlcul, Neaga, Preda, Florea, Stoica”.
Desupra ușii de la intrarea din tindă în pronaos, se află așezată în perete a doua pisanie
a bisericii, care este săpată în piatră. Piatra aceasta pe care este scrisă pisania este de 1,50 m x
0,80 m cu un chenar frumos tot din frunze de viță pe margini, jur imprejurul ei, având în
partea de deasupra, la mijlocul chenarului, sculptat vulturul cu crucea în cioc, semnul de pe
stema țării din acele timpuri (Muntenia).
Inscripția acesta este scrisă tot cu litere chirilice scoase în relief, cum se obișnuia în
trecut, iar în limba română se citește astfel:
„Cu vrerea Tatălui și cu mila Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, ziditu-sau acest
sfânt lăcaș dumezeiesc, în domnia prea înălțatului Io Alexandru Moruzzi-Voevod, la leat
1795, prin ostenela dumnealui Scarlat Drugănescu vel stolnic și cu jupânița dumnealui
Sultana și cu fii lor- Gheorghe, Constantin, Grigore, Dumitru, Ion Marica, Joița, Iuliana și
Sultana, fiind îndemnați de Duhul Sfânt, prin blagoslovenia prea sfinției sale mitropolit al
Ungo-Vlahiei, Kire Kir Dositei, puindu-i-se hramul „Sfânta Treime” și „Adormirea
Precistei”, ce a fost la biserica veche, ce era din domnia dulcelui și bun creștin – Io Neagoe
Sârb- voevod cu leat de la Adam 7024, iar de la Hristos 1516, zidită de răposații în neamul
dumnealor Vâlcul stolnic și de Vlaicu stolnic și de Vlaicu Velic logofăt zidindu-se nouă spre
pomenirea dumnealor”.
Se spune că preotului Marcu, părându-i-se că biserica, atât cât s-a măsurat pe teren
pentru a se săpa șanțurile pentru temelie, va fi mică pentru viitorul sat, cu aprobarea
boierului, împreună cu Bărbucă, au căutat ca, în timpul când meșterii zidari nu erau în sat, să
mărească planul bisericii prin mutarea țărușilor care se găseau înăuntrul planului și să-i pună
în afara țărușilor ce erau la măsurătoare, făcând prin această schimbare ca acești țăruși să vină
înăuntrul bisericii. Prin această mutare a țărușilor biserica s-a mai mărit astfel cu încă 2-2,50
m în lungime și în lățime de jur împrejur.

6
 Fig.2. Biserica cu hramul „Sfânta Treime” din Retevoiești Județul Argeș; sursa: fotografie la fața
locului

2.3. Datări / ctitori / autori/

Pe langa figurile sfintilor care se gasesc pictate in pronaos pe peretele de apus, de o

parte si de alta a usii de iesire din pronaos in tinda se gasesc pictati in tempera uscata cu lapte
fara ulei, ctitorii bisericii, care prin osteneala lor, au facut sa se ridice acest impunator locas.
In partea de miaza-zi a usii, se vede pictat chipul vestolnicului Scarlat Druganescu,
avand langa el pe acei 5 baieti, incepand cu cel mai mare, in dreapta-Gheorghe-proprietarul
de mai tarziu al satului Retevoiesti, care trecut si el de ctitor, ca unul care a supravegheat
mersul lucrarilor tot timpul cat s-a lucrat biserica. Apoi vin pe rand in ordinea varstei,
-Constantin, Grigore, Dumitru si Ion. In partea de miaza-noapte a usii se vede pictat chipul
sotiei sale, jupaneasa Sultana, avand pe langa ea tot in ordinea varstei, pe cele 4 fete,
incepand cu cea maai mare Marica, apoi in ordinea varstei: Joita, Iuliana si terminand cu cea
mai mica Sultana. Atat boierul Scarlat caat si sotia sa tin cu mana dreapta chipul bisericii care
se gaseste pictat intre ei deasupra usii.
In dreapta si in stanga grupului familei ctitorilor, in chenare seaparate, se mai gasesc pictate,
chipul unui barabat si al unei femei, fara alte lamuriri decat numai scris deasupra capetelor
cuvintele: „pan Stefan si jupan Marica” iar in partea stanga se vede pictat tot un barbat si o
femeie, care ca si la acei din dreapta au scris deasupra capului cuvintele„pan Mihail, jupantita
Zoita”.

7
 Chipul stolnicului Scarlat Druganescu e placut la infatisare, inalt la statura, in jurul
varstei de 60 de ani, cu barbaa rasa, imbracat in anteriu si in giubea imblanita cu piei albe si
cu guler de samur, haine orientale potrivit timpului in care a trait. Baietii au tot acelasi fel de
haine ca si tatal lor.
Chipul jupanesei Sultana este tot in chip placut la infatisare. In jurul varstei de 50-55
ani, avand imbracamintea la fel cu a celorlate sotii de boieri din acele timpuri. Capul ii este
acoperit cu o marama subtire. Cele patru fiice si acele doua jupanese din dreapta si din stanga
grupului familiei Druganescu au tot acelasi fel de imbracaminte ca si jupaneasa Sultana.
In partea dreapta a acelor figuri ale ctitorilor, dupa figura jupanului Stefan pe un fond
albastru frumos, in chenar separat, se vede figura unei doamne imbracata in costum dupa
moda timpului in care a trait (prima jumatate a secolului al XIX-lea), cu o rochie stransa pe
talie, cu o fusta cu mai multe volane mari, cu capul descoperit. Este chipul proprietarei satului
din anii 1840-1863, doamna Zoie (Zinca) polcovnic Grecov nascuta Gherghe Druganescu. A
fost trecuta si ea de ctitor al bisericii, pentru ca in anul 1859, a rezidit tampla bisericii care se
croise din cauza cutremurului de pamant din anul 1849, si a pictat biserica care ramasese
nepictata de la zidire.
Dupa inscriptia noua pusa in anul 1795 se vede ca actuala biserica a fost facuta prin
osteneala boierului Scarlat Druganescu si nu cheltuiala lui. Din aceasta exprimare reiese ca,
in parte, pot fi adevarate cele spuse in legenda potrivit cu care banii cheltuiti pentru zidirea
bisericii nu au fost ai boierului Scarlat Druganescu, ci banii care s-au gasit de Barbuca.
Tot in acest scop se arata si in pisania pusa in anul 1795 in care au fost mutati ctitorii
bisericii vechi la biserica noua, cu inscriptia la vedere din anul 1516, si anume conform
pisaniei din 1795, se afirma ca locasul acesta a fost zidit prin ostenela dumnealui Scarlat
Druganescu velsolnic, cu hramul Sfanta Treime si Adormirea Precistei, ce a fost la biserica
cea veche, ce au stract, fiind veche din domnia dulcelui si bun crestin „Io Neagoe-Sarb-
Voevod, cu leat de la Adam 7024, iar de la Hristos 1516, zidita de raposatii in nemul
dumnealor Vlacul Stolnic si Vlaicul Velic logofat, zidindu-se noua intru pomenirea
dumnealor”.

8
Fig .3. Vestolnicul Scarlat Drugănescu, cu cei 5 băieți și jupaneasa Sultana cu cele 4 fete
impreuna cu „pan Ștefan și jupan Marica”; „pan Mihail, jupanița Zoița”; sursa: fotografie
la fata locului

Fig.4. Doamna Zoie (Zinca) polcovnic Grecov; sursa: fotografie la fața locului

2.4. Intervenții anterioare asupra bisericii cu hramul „Sfânta Treime” din

Retevoiești Județul Argeș
Pana sa se zideasca actuala biserica la anul 1795 satul a avut alta biserica tot
din zid de caramida, biserica care se gasea in punctul numit astazi „Siliste” sau
„Biserica veche” punct cafre se gaseste la un km, spre nord de actuala biserica.
Din insasi pisania noua a actualei biserici, care spune clar ca: „..s-a stricat fiind
prea veche”, cat si din pisania slavona a bisericii celei vechi, care se gaseste pusa
deasupra usii de la intrarea de afara in tinda bisericii care spune„ Si hrama s-a
zida...leat 7024”, reiese ca acea biserica a fost zidita in intregime la anul 1516.
Sapaturile arheologice efectuate in toamna anului 1957 pe locul unde a
fost biserica veche, au scos la iveala multe dovezi prin care se poate arata cu precizie
ca biserica propriu zisa nu a fost construita, cum spune pisania la anul 1516, ci la acea
data i s-a adaugat numai tinda si poate s-a efectuat si o renovare a restului bisericii
care era construita cu mult inainte de acest an.
In anii 1912 si 1914, s-a completat pictura in pronaos, care ramasese nefacuta in anul
1859.

9
 Vitregia vremurilor a condus la necesitatea executării unor lucrari de restaurare
iar activitatea de restaurare a bisericii, inclusiv refacerea documentatiei pentru pictura
s-a efectuat in perioada 15 iunie 1996 si pana in august 1999.
Alte lucrari de restaurare au fost realizate in perioada 2014-2019. Cu spijinul
credincioșilor, biserica din Retevoiești a fost consolidată, acoperită cu tablă și s-a
reînceput restaurarea acesteia. A fost împodobită cu o catapeteasmă sculptată în mod
deosebit și s-a construit o clopotniță cu casă parohială.

Fig .5. Ansamblu monument-turlă-clopotniță cu casă parohială; sursa: fotografie la fața

locului

III. Arhitectura monumentului

3.1. Arhitectura exterioară

Este o clădire masivă, din zid de caramidă bine lucrată și bine arsă, zidurile
având fiecare grosimea de un metru. Are lungimea în interior de 24,50 m, lățimea la
tindă și altar de câte 7 metri și de 12 metri la cele două brațe – naos și pronaos –
înălțimea zidului de la pământ, până la înveliș de 6 metri. Turlele au înălțimea de câte
5 m din boltă până la înveliș.
Stratul de arricio se combină foarte armonios cu zidăria cât și cu stratul de
intonaco.
Pe dinafară, zidul are puține oramentații. Cornișa este facută în stil bizantin,
din trei rânduri de cărămidă așezate simetric în colțuri, ce par ca dinții unui fierăstrău.
Începând cu cel de jos, fiecare rând din aceste cărămizi așezate în colțuri este scos
progresiv afară din nivelul zidului.
Ceva mai jos de aceste ornamentații simple, înainte de a se interioarele
pronaosului, naosului și altarului, alte trei rânduri de cărămidă bine deosebite unul de
altul, ies din planul exterior al zidului și formeazaă trei brâie semiovale.

10
 Ferestrele sunt cate una la fiecare brat al pronaosului, naosului si altarului.
Sunt inguste de 0,25 m latime si 1,50 m inaltime.
Sunt incadrate in tocuri de piatra neagra foarte vechi, cu mici chenare sculptate
scoase in relief. Stalpii acestia din piatra care servesc de tocuri la ferestre, sunt legati
intre ei cu scoabe de fier. Tinda are si doua ferestre, una in peretele de la miaza-zi, de
aceeasi marime cu celelalte ferestre ale bisericii si una in peretele de apus care este
ingusta, numai de 15 cm.
Ceea ce ii da o infatisare de batraneasca frumusete sunt cele trei turle.
Deasupra naosului si pronaosului se gasesc doua turle cu forma de prisma octogonala,
avand pe fiecare muchie a laturilor ciubuce in zid si tencuiala. Fiecare latura a turlei
spre deosebire de alte biserici, este prevazuta cu cate doua ferestre cu lumina pe
fiecare fata, incadrate in ciubuce arcuite, avand fiecare deasupra un semicerc simplu.
Acoperisul acestor doua turle este mai mult semisferic, transformandu-se la baza intr-
un poligon cu pot laturi.
Turla a treia se gaseste deasupra pridvorului (tindei), pe o bolta solid lucrata
din caramida asezata pe muchie. Aceasta turla are forma unei prisme cu baza unui
patrat. Aceasta serveste de clopotnita, fiecare fata a ei avand cate doua ferestre, ceea
ce fac in total opt ferestre. Spre deosebire de ferestrele de la celelalte doua turle,
ferestrele de la turla aceasta sunt deschise, fara geamuri, pentru a permite raspandirea
sunetului clopotelor si a toacei cat mai departe in spatiu.
Pe peretle de la apus, afara, intre brau, si cornise, se gasesc pictate cele doua
hramuri ale bisericii: „Adormirea Precistei”, care a fost hramul la biserica cea veche si
„Sfanta Treime”, hramul bisericii actuale, avand in partea dreapta pictat pe ”Sfantul
Gheorghe”, iar in stanga pe „Sfantul Dumitru”.
Infatisarea placuta de afara a bisericii de indeamna sa intri inauntru sa o vezi.
Putem face aceasta prin partea de apus, intrand mai intai in tinda bisericii, printr-o usa
incadrata de patru stalpi din piatra alba de Albesti.
Deasupra acestei usi, afara, in firida in care este incadrata usa, pe un fond
albastru inchis, se gaseste pictat chipul Mantuitorului care tine in mana stanga
pamantul, iar cu mana draeapta binecuvanteaza.

3.2. Arhitectura interioară

Temelia din pământ este facută din zid de bolovani de râu, rotunzi și neciopliți,
așezați în mortar de var cald, stins în momentul folosirii, pentru a lega bine ca și
cimentul. Pe fundul șanțurilor, înainte de a se începe zidirea, s-au bătut piloni groși de
steja, aproape unul de altul, până în fața pământului, pe deasupra cărora s-a lucrat
zidul temeliei. Toate acestea au drept scop fie ca terenul să nu se lase în jos din cauza
greutății zidului, fie mărirea rezistenței în cazul unui cutremur de pământ. Tot pentru
siguranță, la diferite înălțimi pe mijlocul zidului și pe toată lungimea lui, s-au pus
grinzi de stejar, legate una de alta, armate.
Soclul abia profilat este format din piatră de râu, încadrat cu câteva rânduri de
cărămidă culcată, despărțită de zidul de deasupra printr-un rând de cărămidă așezată
pe muchie.
Tot zidul bisericii, bolțile și turlele sunt făcute numai din cărămida obișnuită în
acele timpuri, așezată în mortar de var.
Materialul folosit la contrucția bisericii este de cea mai bună calitate. Cărămizile, în
dimensiuni de 5 x 13 x 27 cm și mai mari sunt bine arse și îngrijit lucrate, având fața
frumos netezită.

11
 Inauntru biserica este spatioasa si pastreaza aspectul vechimii sale. Doi stalpi
puternici, grosi, din zid masiv, ce despart naosul de pronaos, sustin arcade puternice
pe care se sprijina zidul, deasupra caruia stau boltile pe care s-au zidit cele doua rurle
octogonale.
Pronaosul este in forma de elipsa, despartit de naos, avand lungimea in interior
de 10,60 m si latimea de 5 m de la cei doi stalpi la usa.
Ca si pronaosul, naosul este si el mare si spatios, avand deasupra aproape
aceasi forma, iar corpul pana la cei doi stalpi despartitori de pronaos, in forma de
dreptunghi, cu lungimeaa de la o margine la alta, (sud-nord) a bratului de 10,8 m pe
7,5 m latime de la tampla paana la cei doi stalpi.
Altarul este semicircular, cu un diametru de 4,50 m. Are deasupra tot bolta din
zid de caramida.
Masa prestolului este facuta dintr-o lespede mare de piatra de forma patrata,
fixata pe un stalp solid tot din piatra cioplita.
Altarul este luminat de doua ferestre, una la mijlocul peretelui de rasarit, mai
mare, si una, mai mica, in dreptul proscomidiei.
Inca de dinainte de a se foloosi, biserica a fost pardosita cu lespezi negre de
piatra de rau, ce se gasesc pe matca raului incepand de la Corbisori de munte.

IV. Componente artistice

4.1. Pictura murala

Pe bolta altarului, este pictat chipul Maicii Domnului, o pictura bine executata,
de o frumusete rara si acum. Pe peretii altarului sunt pictati sfintii parinti care au
organizat biserica la inceputul de formare a crestinismului. Pe fata din naos, pe trei
randuri, tampla are urmataoarele picturi: pe randul de deasupra, sunt pictati toti
proorocii aratati in Vechiul Testament, pe randul de la mijloc sunt pictati toti
apostolii, iar pe randul de jos, sunt pictate scene ce reprezinta praznicele imparatesti
care se sarbatoresc de biserica in cursul unui an.
Pe bolta turlei care se gaseste deasupra naosului este pictat chipul
Mantuitorului, incadrat intr-o rama ovala, avand scris de jur imprejurul ramei
cuvintele: „Vezi si cerceteaza via aceasta si o desavarseste pe ea!”.
Pe spatiile libere, de cate 0,80 m latime ce se gasesc intre ferestrele turlei, sunt
pictati sfintii apostoli, iar sub ferestre, pe toate laturile turlei (8 laturi) sunt pictati cate
un patriarh sau un prooroc pe fiecare fata.
Pe acele patru laturi ale arcadelor, sunt pictati cei patru evanghelisti, iar mai
jos se gasesc pictati cei patru sfinti parinti care au organizat biserica la inceputul de
formare a crestinismului, numiti de biserica „stalpnici”.
Pe bolta de la miaza-zi a bratului naosului este pictata „Schimbarea la față”, iar
sub aceasta pictura, pe peretele de sub bolta este pictat chipul Mantuitorului, sezand
pe scaun imparatesc, avand in dreapta chipul maicii sale, iar in stanga, chipul lui Ioan
Botezatorul, dupa care urmeaza chipurile a trei sfinti.
Pe bolta bratului este pictat „Invierea Domnului”, iar sub aceasta pictura, pe pereti se
gasesc pictati sfintii Gheorghe, Dumitru, Nestor si Procopie ce au facut parte din
aramatele romane.
Pe peretele de la apus sub bolta este pictata „Cina cea de taina”.
Toate figurile sfintilor pictate in naos sunt de marime aproape naturala, fetele
lor sunt uscative, cu privire placuta, blanda si iertatoare, vrand sa sugereze ca au trait

12
in infranare de la patimile ucigatoare de suflet si trup, in post si rugaciune, avand
cugetul indreptat numai spre Dumnezeu.
Imbracamintea sfintilor este imbracamintea simpla romana ce se obisnuia sa se
poarte in timpurile de la inceputul crestinismului.
In pronaos avem numai doua figuri pictate in 1859 si anume „Chipul Maicii
Domnului” sub bolta turlei, care este incadrat intr-o rama ovala, avand scris jur
imprejurul ei cuvintele: „Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pre tine, nascatoare de
Dumnezeu”, iar deasupra, in partea de rasarit, pe peretele de deasupra arcadelor de
stalpi despartitori dintre naos si pronaos, est pictata icoana sfintilor imparati
Constantin si Elena.

Fig.6. „Iisus în Grădina Ghetsimani”; bolta brațului de sud- pronaos; sursa: fotografie
la fața locului

In anii 1912 si 1914, s-a completat pictura si in acesta parte a bisericii

(pronaos), care ramasese nefacuta in anul 1859, ea facandu-se de pictorul Gogu
Belizarie, cu cheltuiala bancii din Retevoiesti, din fondul cultural. Au fost pictate
atunci scenele: „Nasterea Domnului”m pe bolta bratului de nord si „Iisus in gradina
Ghetsiman”, pe bolta bratului de la sud a pronaosului, sub aceste figuri, fiind pictate
scenele cuvioaselor Paraschiva, Filofteia, Ecaterina si altele.

13
Fig.7. Reprezentare pictură, Naos-Peretele de Est; sursa: https://www.lacuna.ro/ro/pictura-
noua/retevoiesti.html

14
 Fig.8. „Sfinții Ierarhi”; sursa: https://www.lacuna.ro/ro/pictura-
noua/retevoiesti.html
4.2 Tehnica de execuție a picturii murale

Din motive ce nu se cunosc, in afara de altar, tampla si coltul ctitorilor,

biserica a ramas nepictata la tarnosire.
Abia intre anii 1855-1859, prin staruinta preotului Nicolae, nepoata de fiu a
ctitorului bisericii polcovnica Zinca Grecov-nascuta Gheorghe Druganescu a refacut
complet tampla care se croiese din cauza cutremurului de pamant din anul 1849 si a
pictat ce a ramas nepictat in altar, naosul si fatada complet, iar in tinda si pronaos cate
o figura sau o scena.

Toată pictura veche a fost facută în tempera uscată, folosindu-se pentru făcutul
vopselelor numai lapte și nu ulei, ceea ce a făcut să se mențină în bună stare până în zilele
noastre.
Spuneau bătrânii- Ion al lui Liță, Ion Stan Pătru, Gheorghe I. C. – că zilnic s-ar fi
adunat din sat laptele necesar pentru făcutul vopselelor necesare, pentru plata căruia
proprietăreasa Zoe Grecov, a scutit de ierbărit în vara anului 1859, toate vacile sătenilor.
Toate scenele și figurile sfinților, atât acele din altar, naos, pronaos, tindă și fațadă,
sunt bine lucrate, cu desene sigure și tonalități armonioase, pe un fond albastru azuriu, având
caracteristicile picturii bizantine, ceea ce îi mărește valoarea.
4.2. Iconostasul

Pe catapeteasma sunt surprinse icoane maiestuoase, dispuse armonios, care se

intalnesc in interiorul fiecarei biserici, si anume: „ Catapeteasma contine, conform
regulior prestabilite, sus, in centru- Sfanta Cruce, intre reprezentarile Maicii
Domnului si a sfantului Ioan, dedesupt, Maica Domnului Oranta, marginita in partea
dreapta de catre: Solomon, Aaron, Ieremia, Daniel, Ioan, Zaharia, iar in partea opusa
de catre: Avacum, Naum, Iezechiel, Isaia, Moise si David.
In partea de jos a acesteia, se afla icoana „Sfanta Treime”, marginita in dreapta de
sfintii apostoli: Pavel, Matei, Luca, Iacob, Bartolomeu. Filip, si in stanga de catre
sfintii apostoli: Toma, Simeon, Andrei, Marcu, Ioan, Petru.
Dedesupt intalnim praznicele imparatesti, la stanga , Nasterea Maicii
Domnului, Intrarea in biserica a Maicii Domnului, Buna Vestire, Nasterea Domnului
precum si Intampinarea si Botezul Domnului.

V. Starea de conservare

Datorita restaurarii bisericii din perioada 2014-2019 starea de conservarea a acesteia

s-a pastrat promitatoare, ea fiind bine intretinuta.

15
 Referitor la factorii care afecteaza pictura intalnim pe alocuri micile gudroane,
produse din cauza functiei liturgice.
Privind starea de conservare a monumentului, intalnim degradari usoare la nivelul
frescei, cracluri si crapaturi pe mici suprafete, sistemul de incalzire fiind unul cu calorifere,
sistemul de iluminare precum si intrerupatorul fiind montat direct pe pictura murala, cu toate
acestea, micro-climatul fiind de altfel unul optim in prezent.

VI. Propuneri metodologice de conservare-restaurare

 Respectarea cat mai eficienta a conditiilor de micro-climat, precum pastrarea

unei temperaturi moderate in interiorul bisericii, astfel incat pictura, icoanele
cat si mobilierul eclezial sa fie pastrat in mod corespunzator;
 Intervenirea in cazul in care ar aparea umiditatea de capilaritate si de
infiltratie;
 Îndepărtarea mortarelor necorespunzătoare, de la nivelul tencuielii din dreptul
pisaniei bisericii, prin curățarea reparaților de mortare de la marginile stratului
suport, din fisuri și crăpături;
 Chituirea icoanelor ce prezinta orificii de la atacurile insectelor xilofage;
 Eliminarea tuturor sistemelor de incalzire, iluminare, electricitate care
mascheaza pictura murala, acoperind o buna parte din elementele importante
ale picturii;
 Se propune montarea acestor sisteme in asa fel incat sa nu afecteze
lizibilitatea picturii murale;
 Montarea unui sistem de incalzire prin pardoseala, care sa nu afecteze
conservarea picturii murale;
 Completarea zonelor lipsa a fisurilor existente;
 Monitorizarea conditiilor de microclimat si reglarea parametrilor de
temperatura si umiditate prin instalarea unui sistem de incalzire adecvat.

16
 BIBLIOGRAFIE:

I. Vasile A. Popescu, Biserica din Retevoiești Județul Argeș,

București, 2003;
II. George Ioan Lahovari, Marele Dicționar Geografic Al
României, București, 1898;
III. Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, București, 1990;
IV. Radu Crețeanu, Monumente religioase de pe valea Râului
Doamnei, Revista Mitropolia Olteniei anul XXI, 1969, nr. 1 .
V. Arhiva INP- Institutul Național Al Patrimoniului.

17