MUZEOLOGIE CURS ARS III

Curs. Nr. 4
Rolul educativ al muzeului în societate

În Codul deontologic al muzeelor un loc important este ocupat de rolul educativ și

comunitar al acestor instituții de cultură. O prioritate a întâlnirilor specialiștilor din întreaga
lume este reprezentată de orientarea din ce în ce mai mult către redefinirea atribuțiilor ce revin
muzeelor în legătură cu rolul lor formativ-educativ. Accesul tot mai ușor la mijloacele de
informare specifică determină diminuarea publicului în instituțiile de cultură. Scăderea
numărului de vizitatori, i-a dereminat pe specialiștii din muzee să gândească strategii
manageriale noi. Unele dintre acestea îmbină atât elemente de teorie educațională cât și pe cele
de practică aplicativă.
Având în vedere că muzeul își formează singur publicul, iar acesta din urmă alege
muzeul în funcție de oferta și de atractivitatea acesteia, muzeul trebuie să recurgă la:
-formarea de specialiști în domeniul educației muzeale (pedagogie muzeală), care să fie
pregătiți în sensul științei de a elabora și organiza programe destinate publicului, cât mai diverse
și cât mai atractive.
- definirea pedagogiei muzeale ca o știință a educației, o știință a educației prin
intermediul muzeului, cu un sistem teoretic de formare, ca parte a pedagogiei generale.
-reconsiderarea muzeului ca o instituție cu un important rol educativ, prin capacitatea
de a atrage un public cât mai larg, de la toate nivelurile comunității sau grupului respectiv.
Această reconsiderare trebuie să pornească de la întrebarea: ce este și cui folosește muzeul
astăzi?
-promovarea unei educații multiculturale prin stabilirea unor raporturi dinamice cu alte
științe (istorie, etnografie, religie, științele naturii etc.) și a unor metode interactive (sonore,
vizuale, tehnice).
-realizarea unor tipuri de comunicare diferențiată, pe categorii de vârstă (copii, tineri,
adulți, vârstnici), pe nivel de pregătire (școlară, medie, universitară etc.), pe diversitate (de
naționalitate, etnică, religie, de rasă etc.). Astfel, muzeograful trebuie să ofere vizitatorului un
echilibru între diferitele categorii de cunoștințe (religioase, istorice, științifice, estetice, morale
etc.).

1
 MUZEOLOGIE CURS ARS III

-la baza tuturor activităților destinate publicului de muzeu, stă principiul: nimic nu poate
fi considerat valoros dacă nu a fost mai întâi înțeles. Acesta poate fi considerat un principiu
fundamental al educației prin intermediul muzeului.
-specialistul din muzeu trebuie să conștientizeze că exponatele sunt elementele
fundamentale ale unui fascinant mijloc de comunicare și că acestea nu au valoare decât în
raport cu omul și cu societatea.
-specialistul trebuie să știe că valoarea unui obiect este determinată de 4 elemente:
faptele care l-au creat, autorul care le-a realizat, modul în care este expus, vizitatorul care îl
privește și încearcă să-i descopere semnificațiile. Astfel, muzeograful devine un mediator, un
tălmăcitor care are rolul de a-l face pe vizitator să se recunoască sau să se identifice cu una
dintre ipostazele pe care i le oferă obiectul expus, prin intermediul muzeografului.
Pe baza acestei funcții educative, se impune discutarea unui alt element imporatnt
comunicarea.
Comunicarea este o misiune prioritară a muzeelor din secolul al XXI-lea.
De ce este importantă comunicarea? Deoarece muzeele au ca obligație principală față de
publicul vizitator, să interpreteze și să transmită semnificațiile obiectelor găzduite în sălile de
expoziții, contribuind astfel la înțelegerea fenomenelor religioase, istorice, sociale, politice,
economice etc. Se consideră că muzeele sunt arhive ale timpului, depozitarele temporalității.
Atunci, ele au obligația de a transmite, de a face cunoscute faptele și experiența trecută a
oamenilor. Comunicarea a deventit, prin urmare, o problemă majoră a tuturor muzeelor.
Incapacitatea de comunicare a muzeului, îl face pe acesta să devină mut, deci inutil.
O primă măsură care trebuie luată este schimbarea de mentalitate și de strategie. Pentru
acesta este nevoie de:
1. Familiarizarea cu știința relațiilor publice și a comunicării, prin utilizarea de
strategii specifice, prin mediatizarea eficientă a activităților, proiectelor, a valorii
patrimoniului sau a monumentului istoric în care se află muzeul, capacitatea de a
lucra în echipă și de a colabora cu parteneri.
2. Aptitudini retorice, vorbire corectă, politețe, limbaj fluent, capacitate de convingere,
concizie, logică în exprimare și argumentare.
3. Perceperea efectelor conversației cu partenerul (grupul) căruia i se prezintă
patrimoniul muzeului.

2
 MUZEOLOGIE CURS ARS III

4. Folosirea unui limbaj adecvat, apelarea la termeni cunoscuți sau explicarea

cuvintelor ce țin de specificul unui domeniu care nu îi este familiar vizitatorului.
5. Folosirea dialogului, a mijloacelor interactive, a întrebărilor incitante care să
transforme grupul de vizitatori într-un public activ, dinamic, interesat de ceea ce se
prezintă.
Acestea sunt doar câteva dintre aspectele necesare depășirii pericolului muzeului mut.
Ele depind în cea mai mare măsură de muzeograful-ghid. În ceea ce privește patrimoniul
bisericesc, această componentă importantă din pregătirea muzeografilor care prezintă și
gestionează patrimoniul colecțiilor bisericești sau mănăstirești, este insuficient pusă la punct. Au
existat inițiative cum este cea a Mănăstirii Neamț din Moldova, prin realizarea unui curs de
pregătire. Cu această ocazie, specialiștii au constatat dificultăți în adaptarea discursului
cursanților de prezentare a obiectelor de cult.
Se adaugă și raportul dintre muzeu și activitatea turistică. Secolul al XXI-lea este
considerat secolul marilor migrații turistice. De aceea muzeele și colecțiile trebuie să se
pregătească în mod corespunzător, revizuindu-și pachetul de oferte pentru a deveni atractive, de
interes turistic. Pentru a atinge acest obiectiv este necesar să se țină cont de următoarele aspecte:
-o mai bună și mai eficientă punere în valoare a colecțiilor și muzeelor locale.
-încurajarea elementelor care țin de tradițiile, obiceiurile și specificul local.
-acțiuni de colectare a unor obiecte abandonate, scoase din uz, inclusiv icoane, cărți,
tipărituri vechi, veșminte, ustensile etc. cu scopul de a evidenția specificul local.
În ceea ce privește muzeele și colecțiile de artă religioasă, este necesar să se țină cont de
aceste aspecte, deoarece acestea sunt printre primele care pot beneficia de interes turistic. Există
însă multe lacune cu care se confruntă:
-absența textelor de prezentare a monumentului și a colecției.
-înlocuirea textelor vechi cu altele noi, inclusiv bilincve.
-înlocuirea panourilor de dirijarespre muzeu.
-tipărirea de materiale publicitare (pliante, broșuri, reproduceri etc.) cu text în mai multe
limbi.
-popularizarea patrimoniului existent în colecția respectivă prin reproduceri după
lucrările deținute de muzeul respectiv sau colecția respectivă.

3
 MUZEOLOGIE CURS ARS III

-regândirea și reorganizarea anumitor colecții mănăstirești care dețin parimoniu valoros

dar fără o imagine de prezentare onorantă.
Conform acestor constatări, se impune, necesitatea ca viitorii muzeografi să se implice cu
maximă responsabilitate în operațiunea de reorganizare a acestor valoroase colecții de
patrimoniu.