Icoana Sf.

Nicolae – Lucrare de licenta

ANALIZA TEHNOLOGICĂ A ICOANEI AFLATE ÎN STUDIU

OBIECTUL ANALIZAT: Icoană de iconostas „Sfântul Nicolae”.

DATARE: secolul XVIII – XIX.
PROVENIENŢĂ: Maramureş.
AUTOR: Neidentificat.
DIMENSIUNI: - lungime: 93 cm.
- lăţime: 62,5 cm.
- grosime: 3,5 cm.
TEHNICA DE EXECUŢIE: Tempera pe suport de lemn.
PROPRIETAR: Colecţie particulară.
INSCRIPŢII: CωЦЬ NИKOΛA - inscripţie în slavonă,
S.OŢĂ NICOLA = S.Părinte Nicola.
METODE DE EXAMINARE:- cu ochiul liber / cu lupa
în lumină directă / razantă
- la microscop.
EXAMINATOR: Necula Elena-Teodora.

3.1. SUPORTUL LEMNOS.

Panoul de lemn este alcătuit din 4 blaturi de aceeaşi esenţă lemnoasă cu

acelaşi tip de fasonare. Esenţa lemnoasă este probabil tei după analiza fibrei
şi masivitatea obiectului, această esenţă este specifică zonei de nord a ţării
noastre, icoana fiind de provenienţă maramureşeană.
În cadrul acestui panou au fost imbinate patru planşe (notate cu 1, 2, 3, 4
pe foto.) fasonate tangenţial sau în lungime. Chiar dacă este cel mai
economic şi rapid mod de fasonare această alegere nu este una favorabilă
pentru că influenţează foarte mult planitatea panoului.
Modul de fasonare nu a fost cel mai indicat dar pictorul a ştiut să aşeze
cele patru blaturi cu centrul inelelor anuale orientat pe faţa panoului unde a
fost aplicată pictura. În acest caz deformarea panoului a fost prevăzută încă
de la început că va avea o formă convexă ce nu va afecta foarte mult pictura.
ramă
blat

1,5 cm
3 2 cm 2
4 1
centrul inelelor anuale
Fig.24. Cantul din partea inferioară a panoului.
 Planşele au fibra dispusă de-a lungul panoului de lemn, observându-se pe
canturile acestuia (în partea superioară şi inferioară) cercurile anuale de
creştere, îmbinarea blaturilor s-a făcut „cap la cap” prin încleierea acestora.
Verso-ul obiectului nu prezintă un strat protector şi nici un fel de strat
aplicat observăndu-se structura lemnoasă, acest fapt a permis analiza
tehnologică a panoului de lemn. Pe spate se pot observa urmele de modelare
manuală ale lemnului, facute cu o dăltiţă lată ce lasă urme între 1cm şi 1,5
cm ce poate fi observată şi pe traverse.
Descrierea blaturilor componente
Primul blat este de dimensiuni mai mici, redus în lăţime şi nu se întinde
pe toată lungimea panoului, are 56 cm din 93 cm tot panoul , terminăndu-se
sub a doua traversă, cea din partea superioară. Lăţimea blatului începe din
partea inferioară a panoului cu 3,5 cm şi se termină în partea superioară cu
2mm lăţime. Acesta este prins de următorul blat prin 5 cepuri din lemn ce au
un diametru de 5mm. Deoarece este singurul blat pe care nu îl susţin
traversele şi nu este încleiat, blatul 1 este ancorat de cel de-al doilea blat
prin cepuri din lemn, îmbinarea între cele două blaturi fiind cap la cap.
Cel de-al doilea blat din partea stângă, este de dimensiuni mai mari, se
dezvoltă pe toată lungimea panoului, are în partea superioră 25 cm lăţime,
iar în partea inferioară este mai îngust datorită primului blat, 23,5 cm. Blatul
prezintă anomalii de fibră în partea superioară în jurul traversei, aceste zone
au o uşoară adâncime în suportul lemnos.
Următorul blat este cel mai mare dintre cele patru blaturi, are o lăţime de
29 cm în partea superioară şi 27 cm în partea inferioară, având lungimea de
93 cm ca întregul panou. Blaturile 2 şi 3 sunt încleiate şi susţinute de cele
două traverse, îmbinarea acestora este la fel ca la celelalte blaturi, cap la cap.
Linia de îmbinare a celor două blaturi pare a fi chiar pe centrul panoului,
dacă nu ar fi şi cel de-al patrulea blat.
Ultima planşă din lemn apare ca o făşie lungă şi îngustă cu 6,5 cm lăţime
în partea de jos şi 6 cm în partea de sus, având şi aceasta 93 cm lungime.
Dimensiunile blaturilor în lăţime sunt diferite, comparând partea
superioară cu cea inferioară ele nu corespund, acest motiv indică faptul că
sunt aşezate într-o poziţie destul de oblică faţă de linia dreaptă a canturilor
panoului.
Pe spatele întregului panou se întălnesc zece zone diferite ce prezintă
lipsă din structura lemnoasă datorită anomaliilor de fibră. Aceste zone sunt
difuzate pe întregul panou, unele sunt mai adănci pănă la 1cm altele sunt mai
superficilale şi au o adăncime de 2-3mm. Anomaliile de fibră nu au avut nici
o influenţă negativă asupra picturii aflate pe faţa panoului datorită faptului
că acestea nu pătrund pe toată grosimea blaturilor.

2
 25cm 29cm 6cm

3 4
2

anomalii
de fibră

2mm

2 3 4

96 cm

7mm
2cm 3cm 4cm

56cm

2 3 4
1

3,5cm 23,5cm 27cm 6,5cm

62,5 cm

Fig.25. Vedere ansamblu. Verso-ul panoului de lemn.

3
 3.2. ELEMENTE DE CONSOLIDARE.

Traverse.
Consolidarea panoului este făcută de două traverse plasate în părţile:
superioară şi inferioară la o distanţă de 22 cm faţă de extremitatea de sus şi
23 cm faţă de extremitatea de jos. Traversele par a fi din aceeaşi esenţă
lemnoasă ca şi blaturile panoului, de unde rezultă că sunt cele originale care
au fost puse pentru a susţine cele trei blaturi de dimensiuni mai mari. Pe
aceaste două zone pot fi văzute urmele de modelare a dăltiţei cu care a fost
lucrat lemnul.
Confecţionarea panoului îşi păstrează caracteristicile specifice tehnicii de
lucru bizantine cu ancrasarea celor două traverse în grosimea panoului în
coadă de rândunică, ele sunt conice în lungime cu formă de trapez şi sunt
fixate prin simpla înţepenire. Au o parte mai îngustă ( notată pe foto cu 3cm,
la traversa inferioară) prin care au fost introduse în cavitatea panoului şi o
parte mai lată ( notată pe foto cu 4cm) care a rămas la margine, ele sunt
aşezate în aceeaşi direcţie, ancrasate din partea dreaptă spre partea stângă.
Traversa din partea superioară se întinde de la un capăt la altul în lăţimea
panoului, iar cea din partea inferioară se termină la 2cm faţă de extremitatea
stăngă a panoului (zonă ce face parte din primul blat, pe care nu îl cuprinde
traversa). Grosimea traversei este de 12 mm dintre care 5 mm sunt ancrasaţi
în grosimea panoului iar restul de 7mm au rămas în exterior.

5 mm

7mm

Fig.27 Modul de ancrasare în coadă de

rândunică cu traversă în formă de trapez.

Fig.26 Detaliu. Ancrasarea traverselor în panoul de lemn.

4
 Rama profilată
Un alt element de întărie este rama profilată,ancorată peste blat prin
cepuri de lemn, din aceeaşi esenţă ca blaturile panoului şi traversele.
Alcătuită din patru părţi ce înconjoară marginile panoulu, tăiate la 45°, rama
are o grosime de 1,5 cm mai mică decât blaturile din lemn. Lăţimea celor
patru părţi ale ramei este de 5cm care sunt împărţiţi pe trei nivele, fiind o
ramă profilată acoperită de stratul de grund şi două straturi de culoare. Pe
faţă, dar mai evident pe verso-ul panoului pot fi observate cepurile din lemn
cu secţiune în formă de cilindru, prin care rama profilată este ancorată peste
blat.
Vedere faţă tăietură la 45º Vedere verso

cepuri din lemn de prindere a ramei profilate

Într-un număr foarte mare, probabil şi din cauza dimensiunilor mari ale
panoului: apar 16 cepuri cu diametrul de 5mm, care sunt plasate din loc în
loc pe marginile verso-ului pentru susţinerea ramei cât mai stabilă. În partea
superioară şi inferioară apar câte 4 cepuri, la fel şi în partea dreapta, iar în
partea stângă sunt 5cepuri.
Din cauza straturilor aplicate peste rama profilată, cepurile nu mai sunt
atât de vizibile pe faţa panoului, pot fi observate doar în partea superioară şi
inferioară a marginilor câte 3 cepuri ce sunt acoperite şi ele de stratul de
preparaţie.

5
 Element decorativ din lemn
La o distanţă de 3cm faţă de rama ancorată ce contribuie la consolidarea
panoului mai există un element decorativ din lemn format din trei părţi,
aplicată pe faţa panoului ce încadrează câmpul pictural. Aceast element
decorativ este din lemn, sculptat în formă de funie de 1cm grosime şi
încadrează personajul pictat central. Deoarece apare pe faţa panoului este
acoperită şi ea de stratul de grund, bolus şi foiţă metalică. În timp a primit
acelaşi tratament ca şi fondul. În momentul actual se pot observa cepurile de
prindere care sunt acoperite de stratul pictural, ele sunt de dimensiuni foarte
mici şi sunt împărţite câte 2, 3 pe fiecare parte.

strat de vopsea-repictare
strat de grund suport lemnos

Fig.28. Detaliu. Zonă lipsă din suportul lemnos Fig.29 Detaliu. Cep de prindere a funiei din lemn.
unde pot fi observate straturile componente.

6
 Elemente interne.

În structura lemnoasă sunt introduse cepuri din lemn de dimensiuni

diferite ce au rolul de prindere şi de susţinere a elementelor componente.
Cepurile de dimensiuni mici cu diametrul de 5mm sunt într-un număr foarte
mare, unele susţin primul blat de componenţa panoului , în număr de 5
introduse prin lateralul blatului iar altele sunt cele de care este ancorată rama
profilată de aceeaşi dimensiune în număr de 16 introduse pe spatele panoului
în extremităţi. Elementul decorativ din lemn este prins şi el prin cepuri dar
de dimensiuni foarte mici datorită lăţimii înguste a funiei. Aceste cepuri sunt
acoperite de un strat de grund, bolus şi foiţă metalică, introduse die
perpendiular faţă de panou, fie oblic în zonele profilate.

Fig. Vedere lateral- dreapta.

Fig.30. Cepuri din lemn, de ancorare a icoanei de un obiect mult mai mare decăt aceasta (de iconostas).

Pe canturile panoului mai există 3 cepuri din lemn mari de unde rezultă
că icoana a fost ataşată unui suport mult mai mare(de iconostas). Cepurile
au diametru 1cm şi sunt introduse pe partea dreaptă prin blatul 4, în partea
stângă nu mai apar.
Elementele interne sunt doar din lemn şi nu afectează structura lemnului,
se pare că toate elemnetele componente ale acestei icoane au fost făcute din
aceeaşi esenţă de lemn. Din acest fapt rezultă că toate elemntele din sunt
cele originale având şi aspecte caracteristice asemănătoare.

7
3.3. STRATUL DE PÂNZĂ.

Probabil că panoul de lemn a fost preparat cu mai multe straturi de clei

din moment ce în componenţa stratigrafiei apare un strat de pânză, care nu
putea fi lipit decât pe un suport bine încleiat.
Cu ajutorul zonelor lipsă ale stratului pictural până la suportul lemnos a
fost posibilă această identificare a straturilor componente. Pe îmbinarea
celor două blaturi de dimensiuni mari a fost aplicată o fâşie de pănză ce se
poate observa foarte bine în lacuna centrală din partea inferioară a picturii.
Lăţimea stratului de pânză este de 2,5 cm, lungimea însă nu poate fi
determinată cu exactitate, dar se presupune a fi pe toată lungimea
personajului încadrat de rama decorativă. Acest strat de pânză are rolul de a
consolida locul de îmbinare a celor două blaturi, pentru a fi prevăzută
desprinderea planşelor şi o bună rezistenţă în timp.
Datorită vizibilităţii pânzei s-a putut determina grenul acesteia măsurânrd
pe 1cm² câte fire de băteală (în lungime) şi câte fire de urzeală ( în lăţime)
sunt, astfel au fost numărate 16 pe lungime şi 12 pe lăţime.
Pe colţurile ramei profilate, doar în partea dreaptă, superioară şi
inferioară, datorită zonelor lacunare poate fi observat un strat de pânză ce a
fost aplicat cu acelaşi rol de consolidare (a ramei în acest caz). Probabil că
această pânză este de aceeaşi structură cu cea aplicată pe îmbinarea
blaturilor, deoarece şi în acest caz a fost aplicat doar câte o fâşie pe
îmbinarea părţilor componente ale ramei.

Fig.31. Detaliu zonă omofor Fig.32. Detaliu. Colţ dreapta- partea inferioară.

Pănză aplicată la colţurile ramei,

Pănză aplicată pe zona de îmbinare a blaturilor

8
 Rama profilată element decorativ

47cm

5cm

10 cm

5,5 cm
1cm

96cm

3cm

80 cm

46 cm

62,5cm
Fig.33. Vedere ansamblu faţă.

9
 3.4. STRATUL DE GRUND.

Investigaţiile chimice şi fizice au dat rezultate exacte despre componenţa

stratului de grund. Stratigafiile făcute în laboratorul de chimie a făcut
vizibilă grosimea grundului faţă de straturile aplicate peste acesta, iar
rezultatul analizelor fizice a precizat compoziţia sa.
Aplicat direct pe lemn1, într-un strat foarte gros doar pe faţa panoului,
grundul acoperă rama şi ancadramentul ancorat peste blat. Grundul nu
acoperă canturile şi verso-ul, aceste două zone sunt lăsate fără nici-o
protecţie.

stratul de grund

Fig.34. Fotografie realizată la microscop marit de 100x. Stratigrafie-fond albastru-repictare.

Investigaţiile fizice realizate prin metoda cu Fluorescenţa de raze X a

rezultat pe lângă alte elemnete componente: Sulf şi Calciu. Aceste elemente
nu pot fi decât din ipsos ce se găseşte în componenţa grundului.
Se ştie că toate categoriile de ipsos sunt rezultate de la deshidratarea sau
disocierea termică a pietrei de gips. Aceasta se găseşte în natură sub două
forme: - alabastrul = o varietate foarte pură de Ca SO4 ·2H2O, care este alb.
- gipsul = rezultă în natură prin precipitarea din soluţii suprasaturate
de Ca SO4 sub acţiunea apelor de infiltraţii2.
Piatra de ipsos se arde la diferite temperaturi în funcţie de produsul ce
urmează a fi fabricat. Sub influenţa temperaturii Ca SO4 ·2H2O suferă un
proces de deshidratare prin pierderea apei de cristalizare şi un proces de
disociere termică. Ipsosul se întăreşte foarte rapid din acest motiv vechii

1
Cu excepţia fâşiilor foarte mici de pânză, în comparaţie cu dimensiunile mari ale icoanei grundul este
aplicat în mare parte direct pe lemn.
2
Olimpia Ionescu Barbu – Curs : Chimia Materialelor, anul II, semestrul I, 2006,

10
pictori foloseau adaosuri chimice pentru întârzierea preizei ipsosului, în
acest fel puteau să modeleze grundul în diferite forme. Cleiul de gelatină,
zahărul, alcoolul au rol de întârziere a prizei ipsosului.

Gravura în grund
Grundul întălnit în stratul de preparaţie ale icoanei Sfântul Nicolae, este
aplicat foarte gros datorită decoraţiei realizată pe fond. În această zonă s-a
realizat o decoraţie vegetală acoperită de foiţa din argint. Grosimea stratului
de grund poate fi observată şi în lacune, diferenţiindu-se foarte evident faţă
de celelalte straturi aplicate ulterior.
Grosime stratului de grund se explică prin faptul că s-a dorit să se
obţină săpături căt mai adânci pentru a pune în evidenţă contrastul dintre
plin şi gol.

Fig.35. Detaliu – gravură în grund.

11
 3.5. FOIŢA METALICĂ.

Două indicii observate cu ochiul liber au dus la concluzia că fondul

albastru este repictare şi sub acesta există foiţă metalică aplicată pe bolus.
După analiza cu ochiul liber a urmat efectuarea testelor chimice şi fizice care
au confirmat existenţa foiţei metalice.
Un indiciu este decoraţia realizată în grund prin tehnica gravării, care
este specifică aplicării de foiţe metalice. Decoraţia „săpată” în grund este
poleită pentru a se obţine efecte în relief şi pentru a se pune în evidenţă
diferenţele dintre plin şi gol, lumină şi umbră.
Fondul icoanelor bizantine este simbolizat de strălucire, lumina divină,
redată de foiţele metalice specifice zonelor decorative.

Fig.36. Detaliu. Zonă decorată în grund. Fig.37. Detaliu. Zonă erodată unde se pot observa
straturile aflate sub fondul albastru.

La analiza tehnologică a icoanei cu ochiul liber s-a observat în zonele

erodate de pe elementul decorativ din lemn (funie) un strat roşiatic (bolus)
peste care se află o foiţă metalică, erodată şi ea.
Investigaţiile chimice şi fizice au rezultat că fondul albastru este repicatre
iar sub acesta se află bolus şi foiţă din argint. Din analiza cu Fluoreşcenţa de
raza X s-a putut identifica existenţa foiţei din argint şi sub portret şi omofor.

12
 3.6. STRATUL DE CULOARE.

Cel mai important strat aplicat, ce se pregăteşte încă de la începutul

lucrului pe panou de lemn este stratul de culaore. Desenul era realizat fie
prin incizarea suprafetelor pentru a păstra liniile trasate până la finalul
lucrării fie cu poncif prin care desenul era redat prin puncte.
Icoana aflată în studiu prezintă incizii de tehnică ce încadrează cele două
inscripţii în câte un chenar. Acestea se află de o parte şi de alta a
personajului central semnificând numele Sfântului Nicolae.

Fig.38. Detaliu. Inscripţiile încadrate de incizii. Fig.39. Detaliu. Zonă incizată ce incadrează inscripţia.

Stratul pictural acoperă întreaga faţă a panoului şi rama profilată, dar fără
canturi. Aplicată în tuşe fine dar şi groase, culoarea este repartizată diferit în
funcţie de zona pictată. În comparaţie cu stratul de grund, pelicula de culoare
a fost aplicată într-un strat foarte subţire, diferenţa dintre acestea poate fi
observată şi în lacune.
O analiză mai exactă a fost făcută în laboratorul de chimie, unde s-a
identificat stratigrafia a două probe prelevate din icoana Sfântul Nicolae.
Acestea aveau în componenţă: stratul de grund, bolus, foiţa metalică şi
stratul pictural pentru una din probe, iar cealaltă doar stratul de grund şi
pelicula de culoare. Analizele chimice au ajutat doar la realizarea unor
fotografii la microscop a stratigrafiei dar nu au relatat nici un fel de
compoziţie a straturilor.
Analizele fizice făcute cu fluorescenţa de reze X au identificat realizarea
picturii peste foiţa metalică în zonele: portret şi omofor, fără a include
mâinile, felonul, stihatul şi Evanghelia. Se pare că doar zona superioară din
apropierea fondului, a fost poleită şi pictată peste aceasta.

13
 Stratul de culoare

Stratul de grund

Fig.40. Stratigrafie Evanghelie, fotografie realizată la microscop.

Marit de 180x.

Tehnica de execuţie
Având influenţe occidentale, Sfântul Nicolae nu este redat conform
tehnicii de pictură bizantină în care tonurile se suprapun unele peste
celelalte, pornid de la proplasmă la blicuri. În acest caz, întreaga pictură este
redată prin treceri fine de la închis către deschis, folosindu-se foarte puţine
tonuri de culoare în cadrul aceleiaşi zone.
Portretul este redat foarte simplu, prin aplicarea de ocru închis în zonele
umbrite şi ocru deschis în zonele luminate, cu o difereţă mică între nuanţele
de culoare. Desenul portretului este realizat foarte fin prin aplicarea unor
tuşe fine de negru, alcătuind sprâncenele, ochi, nasul, urechile şi conturul
pârului şi al bărbi. Părul şi barba sunt redate de un gri-colorat spre ocru,
trecându-se de la lumină la umbră foarte foarte fin.
Măinile sunt realizate în aceeaşi manieră cu portretul, folosindu-se
aceeaşi nuanţă, dar fără a mai interveni cu umbre foarte evidente.
Dintre veşminte omoforul şi mitra au fost pictate peste foiţa din argint,
iar felonul şi stiharul au fost realizate peste grund.
Mitra purtată pe cap de către sfânt a fost pictată prin aplicarea unui ton
de bază: sienă arsă, peste care a fost realizat un desen cu negru reprezentând
doi Serafimi, iar între aceştia o decoraţie, probabil reprezentarea unor
aplicaţii de pietre, realizate din puncte albe.
Omoforul purta pe umeri, este realizat dintr-un amestec de alb cu foarte
puţin ocru conturat de două linii roşii, iar pe acesta sunt reprezentate trei
cruci roşii conturate cu negru. Pe zona albă se pot observa redarea unor

14
umbre realizate din amestecul albului de la fond cu negru obţinându-se un
gri colorat.
Felonul purtat deasupra, este realizat din tonuri de verde amestecat cu
foarte puţin alb pentru zonele deschise, iar verde în amestec cu negru pentru
zonele umbrite care readu cutele veşmântului. Pentru reprezentarea
veşmântului pe verso, redată pe o suprafaţă restrâsă, s-a folosit un amestec
de ocru cu roşu, trecând de la o nuanţă la cealaltă, iar pentru redarea cutelor
s-a folosit un amestec de negru şi roşu.
Stiharul este purtat pe dedesupt, ce are în componenţă guler şi
mânecuţe. Veşmântul este realizat din câteva cute de albastru deschis şi în
mare parte de albastru foarte închis, aproape negru. Gulerul şi mânecuţele
sunt redate de un ocru conturat cu negru şi decorat cu pietre aplicate pe
veşmânt, reprezentate de puncte albe şi verzi.
Evanghelia este realizată în ansamblu din nuanţe de ocru. Pentru
reprezentarea coperţii s-a folosit un fundal ocru – roşu, conturată cu negru în
amestec cu tonul de bază, şi decorată de patru puncte albe, iar pentru redarea
cantului s-a folosit un ocrudeschis.
În exteriorul câmpului pictural, rama profilată peste blat este acoperită
de un roşu intens(momentan acoperit de o repictare sienă arsă).

Fig.41. Detaliu portret, aureolă. Fig.42. Detaliu. Veşmânt verde(felon)

-urme de pensulaţie.

15
 Gama cromatică
La o primă analiză cu ochiul liber a icoanei se pot distinge şi denumi
culorile dar nu se ştie cu exactitate din ce pigmenţi au fost compuse. Pentru
aceste constatări au fost făcute investigaţii fizice din care au rezultat
elementele componete ale suprafeţelor analizate.

Pigmenţii determinaţi
Alb de plumb – este întâlnit în majoritatea zonelor analizate: omofor –
zonă evident compusă dintr-un pigment alb; carnaţie – portret, analiza din
zona cea mai deschisă; veşmântul verde (felon) pe faţă şi verso în zona de
ocru – oranj; Evanghelia.
Ocru de fier – carnaţie – portret în cantităţi mari, omofor – zona albă;
veşmânt felon zonă ocru-oranj; Evanghelie.
Cinabru – în amestec cu roşu miniu de plumb întălnit doar în zona
crucilor roşii de pe omofor.
Verde pe bază de cupru – întâlnit doar în zona veşmântului verde-felon.
Negru – oxid negru de fier s-a identificat doar în componenţa
veşmântului verde – felon.
Din acestă repartizare a pigmenţilor putem relata anumite concluzii:
Carnaţia – a fost realizat din amestecul a doi pigmenţi, ocru + alb de
plumb întălnită atât în cadrul portretului cât şi în cazul mâinilor.
Omofor – zona albă este alcătuită din alb de plum + ocru de fier.
Cruce de pe omofor – compusă din două tipuri de pigmenţi roşii, roşu
cinabru + roşu miniu de plumb.
Felon – este realizat din verde pe bază de cupru + alb de plumb într-o
cantitate foarte mică.
Verso felon – alcătuit din alb de plumb + ocru de fier + negru de pământ.
Evanghelie – zona identificată este pe fundalul ocru-roşu, din care a
rezultat ocru de fier + alb de pulmb.

16
 3.7. STRATUL DE PROTECŢIE.

Asupra picturii
La testele de consolidare făcute asupra stratului de pictural s-a observat
că pelicula de culoare nu este rezistentă la apă. Se ştie că un strat protector
nu ar permite acest lucru, din acest motiv am ajuns la concluzia că suprafaţa
pictată nu este acoperită de un strat protector, sau acest strat a fost aplicat dar
în timp s-a degradat foarte mult încât şi-a pierdut din proprietăţi.
Dacă acest strat se afla într-o stare bună îi oferea picturii o protecţie faţă
de mediul ambient şi nu mai reacţiona la contactul cu apa. Probabil că mai
există în unele zone anumite resturi de verni, dar care nu protejează cu nimic
stratul pictural.

Asupra foiţei din argint

Foiţa din argint probabil că a fost acoperită de un strat de protecţie, dar
această constatare nu s-a putut efectua datorită stratului de vopsea în ulei
care o acoperă. Stratul de protecţie aflat peste foiţa metalică poate fi observat
doar în urma testelor de îndepărtare a repictării. Foiţa din argint ce acoperă
zona fondului, elementul decorativ din lemn şi zona aureolei a fost acoperită
de un strat de veni de culoare galbenă, pentru a imita aurul. Din rezultatul
testului de îndepărtare a repictării cu albastru, se poate observa o nuanţă
gălbuie a foiţei metalice.

17