APARATUL RESPIRATOR – STRUCTURĂ ȘI FUNCȚII

Aparatul respirator este format din cei doi plămâni și din căile respiratorii, care realizează în ansamblu o
unitate morfofuncțională vitală.
Plămânul este format din parenchimul pulmonar și stromă.
a) Parenchimul pulmonar
Este constituit din unități respiratorii terminale, formate din acinii pulmonari, situați distal de bronhiolele
terminale. Acinul reprezintă unitatea morfofuncțională pulmonară; este alcătuit din:
• bronșiola respiratorie (din care se nasc alveolele pulmonare)
• canalele alveolare
• alveolele pulmonare.
Alveolele pulmonare reprezintă principalul component al acinilor; asigură prin intermediul membranei
alveolo-capilare separația dintre aerul atmosferic și mediul intern al organismului. La acest nivel, se
realizează schimburile gazoase (O2-> CO2). Endoteliul alveolar este format din 2 tipuri de celule
epiteliale, care tapetează fața endoalveolară:
→ celule tip I = formează epitelii care acoperă aproape 95% din suprafața alveolară.
→ celule tip II = ocupă doar 5% din suprafața alveolară. Aceste celule au un rol esențial în
menținerea funcționalității spațiului alveolar, ce poate fi sistematizat astfel:
o sunt precursorii pneumocitului tip I, participând la vindecarea leziunilor pulmonare;
o produc surfactantul pulmonar, cu rol esențial în reducerea tensiunii de suprafață la nivelul
zonei de contact aer-lichid din alveolă, ceea ce permite menținerea deschisă a alveolelor și
implicit buna funcționare a acestora; la nou-născut, în funcție de prezența surfactantului
se poate aprecia gradul de maturitate al plămânului;
o prenatal, participă la secreția lichidului pulmonar fetal, iar postnatal au rol în resorbția
lichidului rezultat după edemele pulmonare alveolare. La nivelul lor se poate efectua
transportul ionic împotriva gradientului electrochimic.
! În condițiile imaturității morfofuncționale a pneumocitelor tip II, secreția de surfactant
scade, iar la nou-născut apare boala membranelor hialine.

Membrana alveolo-capilară reprezintă unitatea morfofuncțională a acinului pulmonar. Este formată

din două regiuni:
➢ o regiune subțire, în structura căreia intră 3 straturi (endoteliul alveolar, membrana bazală și
endoteliul capilar) – la nivelul ei au loc schimburile gazoase;
➢ o regiune care conține țesut conjunctiv, substanță bazală amorfă și fibroblate, cu rol de susținere –
la nivelul ei se produc schimburile lichidiene
b) Stroma pulmonară
Stroma pulmonară, alături de parenchimul pulmonar, participă la formarea plămânului. Ea este
formată din interstițiul pulmonar, structurile vasculare și pachetele nervoase locale. Interstițiul
pulmonar este format din matrice, care conține colagen, elastină, proteoglicani și glicozaminoglicani,
ultimele 2 având structură glicoproteică. La nivelul interstițiului se mai găsesc fibroblaști, celule
musculare netede, cu rol în menținerea tonusului bronho-vasomotir, miofibroblaști și pericite,
precursori ai celulelor musculare netede din peretele vascular și celule cu rol imunitar (macrofage
interstițiale și alveolare, limfocite B și T etc)

Căile respiratorii sunt formate din: narine, faringe, laringe, trahee, bronhii și bronhiole, ultimele două făcând
parte din structurile intrapulmonare. Bronhiile sunt de tip principal, lobar, segmentar, subsegmentar etc, cu structură
cartilaginoasă. La nivelul bronhiolelor, structurile cartilaginoase lipsesc, permițându-lee o adaptare funcțională locală.
Menținerea integrității morfologice a aparatului respirator la copil permite realizarea parametrilor funcționali
ai acesteia.