Dezvoltarea

copilului și adolescentului
Curs 2 - Școala sanitară postliceală „Sf. Vasile cel Mare”
Dr. Olăroiu Laura-Mariana

29.09.2020
Evoluția generală a copilului cunoaște „3 copilării”:

1. Prima copilărie

 Etapa neonatală;

 Etapa de sugar;

 Antepreșcolar;

2. A doua copilărie

 Perioada preșcolară: 3-6 ani;

3. A treia copilărie

 Etapa de școlar mic: 6-11 ani (F), 6-13 ani (B);

 Etapa de școlar mare: 11-14 ani (F), 13-15 ani (B);

 Adolescența: după 14 ani (F), după 15 ani (B).

 Perioada de antepreșcolar
 Ritmul de creștere este mai lent comparativ cu primul an de viață;

 Ritm de creștere în greutate/an = 2,5-3 kg/an;

 Ritm de creștere în lungime/an = 10-12 cm/an;

 Se perfecționează activitatea neuropsihică și motorie, se dezvoltă limbajul și

relațiile afective – sesizează mai mult situațiile din jurul lor, știu să arate părți ale
corpului, obiecte din cameră, diferențiează după nume persoanele din jur;

 În perioada primilor 3 ani de viață, progresele înregistrate în achiziția limbajului se

vor concretizarea în elaborarea de propoziții –la început din 2-3 cuvinte, la 18 luni
-cunoaște 100 cuvinte, la 2 ani -200-300 cuvinte, la 3 ani -3000 cuvinte.

 În această perioadă se definitivează erupția dentară -> la vârsta de 2 ani: 14-16

dinți.
(1)
 Erupția dentară

 De obicei simetrică, cu apariția dinților de partea dreaptă și stângă simultan;

 Debutul erupției dentare poate fi influențat de mai mulți factori, precum sexul și
rasa: în general, fetele prezintă o dezvoltare a dinților mai rapidă comparativ
cu băieții, iar la copiii de rasă neagră dinții apar mai devreme în comparație
cu cei din rasa albă;

 Dentiția „de lapte” (temporară/ deciduă) este formată din 20 de dinți și se

formează până la vârsta de maximum 3 ani.

(2)
2.

3.

1.
 Simptomele erupției dentare:

 Este normal ca odată cu debutul erupției dentare, copilul să fie agitat, să

mestece diferite obiecte și să prezinte hipersalivație. Deși părinții afirmă
frecvent asocierea de febră, diaree sau alte simptome sistemice la un copil
cu erupție dentară, conform studiilor, cele mai frecvente simptome rămân:
 inflamația gingivală (87%);
 iritabilitatea(68%);
 hipersalivația (56%).
Deși temperatura tinde să fie crescută, totuși studiile arată că valorile nu
depășesc 38oC.
!!! Un copil cu erupție dentară, dar cu manifestări severe de boală trebuie
investigat pentru o altă patologie suprapusă cu apariția dentiției (2).
Există și posibilitatea apariției dinților fără existența vreunui semn sau simptom.

(2)
Managementul copilului cu erupție dentară
și simptomatologie prezentă

 recomandarea mestecării unui inel refrigerat (NU înghețat) conceput

special pentru dinți și adaptat vârstei;
 analgezie sistemică;
 Eficiența aplicării gelurilor topice pentru gestionarea durerilor dentare nu a
fost demonstrată –aplicarea lor poate fi dăunătoare.

(2)
 Alimentația antepreșcolarului

 11-12 luni: copilul trebuie lăsat să sprijine cana în propriile mâini și să ducă
singur la gură bucăți de alimente;
 Odată cu apariția dentiției, sugarul poate fi stimulat să mestece alimente
de consistență crescută (o bucată de pâine simplă sau de biscuit);
 Poate primi unele alimente din mesele adultului – alimentația se aproprie
din ce în ce mai mult de cea a copilului mare.

(3)
Căderea dinților primari

 Procesul pierderii dentiției primare este o etapă necesară în vederea

apariției erupției dentare definitive cu debut în jurul vârstei de 6 ani;
 Pierderea timpurie a dinților primari poate fi cauzată de o serie de factori
locali sau sistemici, dintre care unii pot fi asociați cu boli severe, motiv
pentru care la un copil cu vârstă mai mică de 4 ani și pierderea unuia sau
mai multor dinți, fără un traumatism asociat, se recomandă evaluarea atât
de către medicul pediatru, cât și de către medicul dentist pentru a stabili
cauzele și eventualul tratament;
 Persistența îndelungată a dentiției primare poate determina apariția dinților
definitivi într-o poziție ectopică, de obicei în regiunea anterioară a
mandibulei. Copilul care nu pierde dinții la vârsta recomandată trebuie
urmărit pentru a stabili dacă este sau nu nevoie să fie expus manevrelor de
extracție dentară.
(2)
Dentiția definitivă
2.
3.

1.
 Perioada preșcolară -1

 Creșterea este mai lentă comparativ cu perioada anterioară;

 Creșterea în greutate este de aproximativ 2kg/an și poate fi apreciată
după formula:

G =2V + 9
 Creșterea în lungime este de aproximativ 6-8 cm/an și
poate fi apreciată după formula:
L =5V + 80
 Perioada preșcolară -2
 Configurația corpului se schimbă –lordoza și abdomenul proeminent din prima
copilărie vor dispărea;
 La 4-5 ani, copilul atinge un grad al dezvoltării motorii care îi permite să execute
mișcări izolte cu diferite segmente ale corpului (se învață mersul pe tricicletă);
execută mișcări cu dificultate crescândă (sărit și cățărat);
 Se perfecționează limbajul. La 3 ani copilul știe să folosească și să diferențieze
„EU”, „”TU”, „EL”. Începe să folosească verbele nu doar la prezent, ci și la trecut și
viitor; percepe noțiunea de feminin și masculin; este vârsta „Cum?”, „De ce?”,
„Pentru ce?”
 La 4 ani își stabilește o anumită independență și se poate adapta la programul
zilnic fixat de adulți
 Către 6 ani, toate funcțiile motorii sunt stăpânite fără dificultate. Apare gândirea
logică.
 Alimentația preșcolarului
 Apar modificări în structura alimentației, atât de ordin calitativ, cât și cantitativ;

 Alimentația este încă majoritar constituită din lapte și produse din lapte, precum și fructe, legume,
preparate din carne, ouă, pâine și alte cereale, grăsimi animale și vegetale;

 ! Proteinele sunt principalii factori de construcție celulară și tisulară și sunt necesare în cantități
crescute deoarece este o vârstă cu un ritm accelerat de creștere și dezvoltare;

 ! Este de preferat ca necesarul de glucide să fie acoperit de zaharurile din fructe și mai puțin cu
zaharuri suprarafinate (ciocolată, bomboane);

 ! Grăsimile trebuie să facă parte din alimentația preșcolarului, cu moderație și selectivitate –sunt
preferate grăsimile vegetale în locul celor animale;

 Indispensabile sunt și sărurile minerale și vitaminele;

 Se recomandă 3 mese principale și 1 sau 2 gustări.

(3)
 Prepararea alimentelor pentru copii preșcolari se apropie mult de cel folosit
în bucătăria copilului mare și adultului;
 Se contraindică administrarea de cafea și alcool, precum și a alimentelor
afumate, excesiv condimentate sau excesiv sărate (murături, pește sărat);
 Masa copilului trebuie pregătită în condiții de igienă, într-un climat liniștit și
cu răbadare. NU se recomandă hrănirea copilului în fața calculatorului,
televizorului, telefonului sau tabletei;
 Nu este recomandată forțarea copilului în cazul în care acesta refuză un
aliment pentru că există riscul producerii reflexului de vomă.

(3)
 Perioada școlară -1

 Creșterea este inițial lentă, dar se va accentua în perioada prepubertară, când

se va înregistra un salt de creștere;
 Creșterea în greutate este de aproximativ 3,5 kg/an;
 Creșterea în lungime este de aproximativ 6 cm/an;
 Perioadă de activitate fizică intensă –coloana vertebrală devine mai puternică,
dar în același timp este expusă și deformărilor, datorate pozițiilor vicioase –,
purtarea necorespunzătoare a ghiozdanului, așezarea inadecvată în bancă sau
la birou;
 Perioada școlară -2

 Se remarcă o tendință a detașării față de familie –copilul începe să

petreacă mai mult timp la școală sau la joacă, fără părinți;
 Apar situații conflictuale între părinți și copii, datorită tendinței copilului de
a deveni independent și de a scăpa de sub tutela familiei.
 Pubertatea

 În această perioadă au loc transformări de maturare fizică, cognitivă și

psiho-socială;
 La sfârșitul pubertății organismul este apt pentru reproducere și intră în
etapa adolescenței.
 Trecerea de la pubertate la adolescență era evaluată clasic prin
aprecierea creșterii în greutate și lungime, precum și prin evaluarea
modificărilor dentiției –toți acești parametri s-au dovedit a fi impreciși, motiv
pentru care s-a introdus aprecierea maturizării sexuale bazată pe:
• Aprecierea dezvoltării organelor genitale externe
• Apariția pilozității pubiene, axilare (+faciale –băieți)
• Dezvoltarea sânilor (-fete)
 Odată cu dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, copilul trece printr-o
perioadă de creștere accelerată în greutate și lungime, corespunzător intrării în
acțiune a hormonilor sexuali;
 Viteza creșterii în lungime este de 5-10 cm/an (băieți), respectiv 6-9cm/an (fete);
 În procesul de creștere este implicat nu doar scheletul, ci și mușchii, țesutul
adipos și viscerele;
 Perioada de viteză maximă a creșterii precede instalarea mentruației la fete și
este contemporană cu dezvoltarea avansată a organelor genitale externe la
băieți;
 Dezvoltarea maximă a musculaturii are loc la 14 luni de la vârful de creștere
accelerată;
 Insidios, apar modificări comportamentale ce vor defini temperamentul
tânărului. Se remarcă tendința la acțiuni independente, crește spiritul de
inițiativă, se dezvoltă capacitatea de sinteză și abstractizare;
 Este perioada din dezvoltarea unui individ când efortul educațional trebuie
să fie maxim, când se obțin maximum de performanțe privind acumularea
de cunoștințe și imprimarea unei discipline în muncă și gândire;
 Se apreciază că există o tendință de accelerare a creșterii și dezvoltării
pentru generațiile mai noi, observată de-a lungul secolelor, dar mai
pregnantă în ultimele decenii, astfel că a devenit necesar ca tabelele de
referință cu valori normale pentru vârstă să fie adaptate;
 Anumite studii evidențiază că accelerarea creșterii poate fi în legătură cu
un consum crescut de hidrați de Carbon prelucrați industrial.
 Adolescența
 Perioadă de schimbări majore, mai ales în plan emoțional, neurologic și cognitiv;
 Preocupările sunt centrate pe autostudierea corpului –fetele încep să dezvolte
grijă pentru înfrumusețare și pentru menținerea unui număr cât mai mic de kg –>
severă restricție alimentară cu risc de anorexie;
 Gândirea abstractă, simbolică și ipotetică sunt prezente;
 Adolescentul are abilitatea să aleagă între mai multe posibiliătți, luând în calcul
inclusiv consecințele pe termen lung;
 În această perioadă pot să apară primele forme ale unor tulburări neuro-psihice,
în special sub forma unor nevroze de suprasolicitare sau a unor dezechilibre
neuro-vegetative (stări de leșin, palpitații, dureri abdominale), ușor de tratat
dacă sunt acceptate și diagnosticate la timp și dacă în rezolvarea lor sunt
implicați atât membri ai serviciului medical, cât și familia și cei din mediul social al
copilului.
 Alimentația în perioada școlară

 Preferabil: 3 mese și 2 gustări;

 Alimentație asemănătoare cu cea a adultului;
 Copilul se simte mai puțin dependent de părinți –apare tendința
„mâncatului pe apucate” –ce vrea și când vrea (mai ales la băieți),
preferând alimentele ce nu necesită încălzire și care de obicei sunt mai
puțin sănătoase => risc de malnutriție (fete) sau de obezitate (băieți);
 Foarte importantă este repartiția alimentelor la mese:
 Micul dejun –consistent, pentru a face față efortului fizic și psihic;
 Masa de prânz –consistentă, corespunzătoare, ideal servită sub forma unor
preparate calde (supă, ciorbă, friptură cu garnitură de legume sau făinoase)
terminată eventual cu un desert (un fruct, o prăjitură preparată în casa, o
tableta sau două de ciocolată);
 Cina – mai puțin consistentă, stomacul încărcat împiedică un somn nocturn
profund.

(3)
 Alimentația echilibrată

 O alimentație echilibrată se definește prin mese regulate, la intervale de 4-

5 ore și gustări în cazul în care apare senzația de foame înainte de
următoarea masă.
 Atenție la diferența între gustare și „ronțăială”!

(4)
(4)
 Igiena copilului
 La începutul vieții, igiena intră în grija mamei, însă cu timpul copilul trebuie
antrenat să se autoîngrijească pentru menținerea propriei sănătăți;
 Cel mai mare organ al organismului este pielea –printre rolurile sale se
numără rolul de barieră între exteriorul și interiorul corpului, motiv pentru
care trebuie menținută curată –prin băi locale și generale cu apă și săpun;
 Ocupând o suprafață mare, pielea este locul pe care se depozitează
impurități din mediu, precum și numeroase microorganisme –ce predispun
organismul la îmbolnăvire, riscul fiind cu atât mai mare la copii mai mici.

! Un proces infecțios tegumentar aparent localizat, la vârste mici, când

apărarea locală a tegumentelor și mucoaselor este extrem de scăzută, poate
duce la un proces infecțios sistemic ce poate pune în pericol viața unui copil –
situație prevenibilă printr-o igienă corespunzătoare.
 Pe lângă igiena prin băi zilnice, trebuie asigurate și spălările parțiale ale
corpului în zonele expuse –mâini, față, gât, picioare, axilă. Acestea se vor
efectua chiar de mai multe ori în aceeași zi;
 Necesitatea spălării mâinilor, precum și tehnica de spălare corectă trebuie
insuflate copiilor încă de la vârsta de 2-3 ani cu scopul de a preveni boli
transmisibile prin intermediul „mâinilor murdare” – Ex. hepatita virală A,
parazitoze intestinale.
 Igiena copilului –îngrijirea dinților

 Igiena orală trebuie respectată încă de la vârste mici

- După începerea diversificării alimentației, chiar în absența dinților, se recomandă
igienizarea gingiilor cu șervețele speciale -dimineața și seara;
- După apriția dinților, se recomandă periajul acestora cu o periuță moale și paste
de dinți speciale + apă din abundență;
- Primul control la stomatolog, în scop profilactic, se recomandă la vârsta de 1 an;
- De la 2 ani și jumătate/3 ani, copiii pot începe să se spele singuri pe dinți. Cea
mai ușoară metodă de convingere –”puterea exemplului”, copilul va imita un
membru al familiei.
 Spălatul pe dinți e recomandat să fie efectuat cel puțin dimineața și seara.
Ideal –după fiecare masă sau gustare.
 În cazul în care spălatul pe dinți după fiecare masă nu este posibil, se
recomandă clătirea gurii cu apă din abundență pentru a elimina resturile
alimentare.
 Igiena somnului

 Sugar: efortul fizic sub formă de alimentație și plâns;

Somnul =singura formă de odihnă în această etapă de vârstă;
 Preșcolar: activitate fizică și intelectuală ușoară/medie. Efortul depus zilnic va fi
resimțit de sistemul nervos și de sistemul locomotor -> 1-2 ore de somn la prânz
sunt indicate pentru refacerea forțelor;
 După efectuarea lecțiilor, urmează o altă perioadă de odihnă, însă aceasta
poate fi sub forma unor lecturi ușoare sau a unor jocuri în casă sau în aer liber;
 Seara, se recomandă adormirea copiilor în jurul orelor 21-22; NU se recomandă
petrecerea timpului dinainte de adormire în fața televizorului;
 Școlar: efortul intelectual este crescut și se obicei se adaugă și o activitate
organizată în afara școlii –cursuri de pian, înot, gimnastică, acestea vor solicita
suplimentar copilul,motiv pentru care ziua de muncă trebuie să se încheie cu un
binemeritat somn, în vederea refacerii organismului și în special a sistemului
nervos.
 Durata somnului
- pe etape de vârstă

Sugar 15-16 ore, ziua și noaptea

1-2 ani 12-14 ore, ziua și noaptea

3-7 ani 11-12 ore, se reduce durata somnului diurn

7-14 ani 8-9 ore, în special în cursul nopții

14-20 ani 7-8 ore, exclusiv noaptea

 Deprivarea de somn

 Întrucât somnul are un rol important în memorie și integrarea informațiilor,

lipsa acestuia, cu precădere la adolescenți, poate determina modificări
ale circuitelor neuronale –cu afectarea unor conexiuni sinaptice puternice
și eficiente, precum și modificări în alimentație cu efecte negative asupra
sănătății;
 Tulburările de somn vor genera:
o Dificultăți în memorare și concentrare;
o Afectarea gândirii creative;
o Creșterea deficitului de atenție și hiperactivității fizice;
 Mai mult decât atât, somnul insuficient s-a dovedit a fi factor de risc pentru
persoanele care dezvoltă patologii maligne sau tulburări de imunitate.
 Supraponderalitatea și obezitatea
la copii
 După vârsta de 2 ani, se poate folosi pentru aprecierea statusului nutrițional
indicele de masă corporală (IMC):
IMC=G (kg)/Î2 (m)
 Există percentile (conform CDC) pentru încadrarea într-un status de
nutriție în funcție de IMC:

Subponderalitate < percentila 5

Greutate normală între percentila 5 și percentila 85

Supraponderalitare între percentila 85 și percentila 95

Obezitate > percentila 95

(5)
(5)
 Cauzele obezității

1. Obișnuințele alimentare necorespunzătoare

- consum excesiv de alimente bogate caloric;

- consum redus de alimente cu un conținut bogat nutritiv;

2. Lipsa efectuării efortului fizic susținut/ Petrecerea unui timp îndelungat la

televizor/calculator/telefon etc (sedentarism precoce);

3. Somn necorespunzător –insuficient sau neodihnitor;

4. Tulburări de comportament (depresie) datorate unei incapacități de adaptare

socială –adolescenți;

5. Predispoziție genetică.
(6)
 Consecințele obezității infantile

 Hipertensiune arterială și niveluri crescute ale colesterolului = factori de risc

pentru boli cardiovasculare în rândul adulților tineri
 Creșterea toleranței la glucoză cu rezistență la insulină și dezvoltarea
diabetului zaharat tip II
 Predipoziție pentru boli respiratorii –astm sau sindromolu de apnee în somn
 Modificări articulare la vârste tinere și discomfort musculoscheletal
 Incidență crescută a steatozei hepatice, litiazei biliare și refluxului gastro-
esofagian în rândul populației cu exces de greutate

(6)
 Managementul obezității

 În general, prin dietă echilibrată - cu necesar caloric adecvat vârstei și

aport de lichide corespunzător, la care se adaugă activitate fizică
susținută, greutatea corporală poate fi adusă în limitele normale.
Vă mulțumesc pentru atenție!
 Bibliografie

(1): Esențialul în pediatrie –Eugen Ciofu, Carmen Ciofu. Editura Amaltea, București, 2017
(2): Wright JT. Anatomy and development of the teeth.; 2020. Disponibil la:
https://www.uptodate.com/contents/anatomy-and-development-of-the-
teeth?search=dental%20eruption&sectionRank=1&usage_type=default&anchor=H9&source=mach
ineLearning&selectedTitle=1~64&display_rank=1#H9.
(3): Cartea copilului –Octavian Popescu. Casa de editura Eolia, București, 1995
(4): ABC de nutriție –Dr. Mihaela Bilic. Editura Curtea Veche, București, 2016
(5): CDC –About Child and Teen BMI. Disponibil la:
https://www.cdc.gov/healthyweight/assessing/bmi/childrens_bmi/about_childrens_bmi.html
(6): CDC-Childhood Obesity Causes & Consequences. Disponibil la:
https://www.cdc.gov/obesity/childhood/causes.html