Grigore Vieru- poet al valorii

Cele mai cunoscute poezii patriotice, despre Țară, Patrie, ale autorului Grigore Vieru.

Prin întreaga sa operă, prin activitatea literară și publică, GRIGORE VIERU a promovat
conștiința unității spațiului cultural românesc, fiind prezent cu totală dăruire de sine în miezul
fierbinte al celor mai importante evenimente desfășurate pe ambele maluri ale Prutului. Poetul
a reprezentat un model de patriotism şi un simbol care şi-a câștigat un loc de cinste în cultura
României. Convingerea dintotdeauna a lui Grigore Vieru a fost că adevărata sa patrie este
România, nu Republica Moldova:„Nu am nimic împotriva Republicii Moldova, pe care am
susținut-o de la bun început şi o susțin, dar nu altfel decât o treaptă spre Reîntregire”.

Vieru a trăit având în suflet credința şi speranța reîntregirii: „Cred în restabilirea hotarelor
strămoșești şi doresc această legitimă restabilire. Pentru că, dincolo de patriotismul meu local,
basarabean, știu că Miorița s-a născut în Vrancea, că mănăstirea noastră cea mare şi adâncă
este Putna (…), că stâncile din Pererîta mea natală, pe care le port în sufletul copilăriei mele,
nu au tăria Carpaților; că nu putem fi o cultură, o știință şi o istorie națională fără Eminescu şi
Creangă (…). Cred, cu toată inima, că Reunirea cu Țara mamă este inevitabilă”.

Din această credință, din această mare inimă de român s-au născut multe dintre creațiile
sale poetice, care ar putea fi incluse într-un capitol al poeziei sale patriotice. Nu trebuie
neapărat să ne cantonăm doar la acele poezii unde este vorba despre Patrie, fiindcă, așa cum
era şi credința Poetului, „o poeziei bună de dragoste, o poezie slăvind frumusețile naturii este
şi ea o poezie patriotică”.

Grigore Vieru reușește să dea o definiție poetică la întrebarea: ce e Patria, fără măcar să
amintească acest cuvânt, apelând la fenomenele naturii: „Piatra este pâine caldă. / Vântul ăsta
e vin domnesc./ Şi pelinul – busuioc sălbatic” (..) „Vine ziua aurindu-mi pâinea / Vine seara
aromindu-mi vinul. / Vine mama îndulcindu-mi gândul”.

Multe dintre poeziile sale s-au născut din dragostea sa fierbinte pentru tot ce este
românesc. Aşa este și ”Legământ”, dedicată „dascălului” său de Limbă română: „Ştiu:
cândva, în miez de noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra
carții sale(…) // S-o lăsăm aşa deschisă,/ Ca băiatul meu ori fata / Să citească mai departe / Ce
n-a dovedi nici tata”.

O altă creație poetică a lui Vieru, poezia „Eminescu” a devenit un fel de imn al zilelor de
15 ianuarie şi 15 iunie: „La zidirea Soarelui, se ştie / Cerul a muncit o veşnicie./ Noi, muncind
întocmai ne-am ales / Ne-am ales cu domnul Eminescu. / Domul cel de pasăre măiestră,/
Domnul cel de nemurirea noastră, / Eminescu”.

Cele mai cunoscute poezii despre Limba română ale autorului Grigore Vieru. Poetul a adus un
aport considerabil la dezvoltarea limbii române şi grafiei latine.

Grigore Vieru face parte din grupul celor care au luptat pentru independența R. Moldova în
anii 90 și ieșirea de sub ocupația rusească. A militat dârz pentru unirea Basarabiei cu Patria-
mamă România - fapt pentru care a fost persecutat. Personalitatea lui va rămâne veșnic în
memoria și sufletul nostru."Limba română este întâia graniță a țării mele care trebuie păzită."
Gr. Vieru ”O poezie precum În limba ta ni se prezintă ca o profesiune de credinţă a unui
scriitor cetăţean, ce a aşezat mereu, mai presus de propria fiinţă, idealurile neamului,
celebrând, în versuri înfiorate de patos, limba română, limba în care a pătimit, a scris şi a
iubit.

E ultimul poet cu Basarabia în glas. Un poet mesianic, poet al tribului său, obsedat de trei
mituri: Limba română, Mama și Unitatea neamului. Un poet elegiac, dar, în ciuda fragilității
înfățișării sale și a vocii sale – moi și stinse, menite parcă să șoptească o rugăciune, nu să
pronunțe propoziții aspre ca vechii profeți – un poet dârz, un cuget tare, un spirit incoruptibil.

Grigore Vieru – poet al neamului Grigore Vieru a fost i rămîne un poet al neamului,aceasta
fiind una din cele mai înalte distincţii atribuite unui poet,pe care o merită prin creaţia sa,ce
reflectă trăsăturile,trăirile unui neam și valoarea limbii.Vieru este un poet,care a ţinut să cînte
dorurile poporului în poezie,dorurile mamei care-și pierde fiul în poezia
„Сămășile”,importantă și valoarea limbii rămîne în poezia ,,limba noastră”.!Această expresie
emblematică ,,poet al neamului” cuprinde în sine înaltul merit al poetului ca creator și ca
om,care a știut să trăiască durerile neamului și să le prefacă în cîntec al poeziei,din poeziile
sale desprezîndu-se ca și icoane de lumină,chipurile măicuţei și iubitei.A devenit un poet
apropiat fiecărui suflet datorită intensităţii propriului suflet reflectată în fiecare din poeziile
sale și ideiilor profunde desprinse ca licări de lumină din taina fiecărui vers.

În concluzie pot spune că Grigore Vieru este poet symbol al neamuluii nostru. De o tristețe
luminoasă, poezia lui Vieru este leagănul spiritualității românești și zălog ai dăinuirii noaste
în timp și spațiu.