CAP 7 Lactatia Puerperium V3

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/338345162
Capitolul 7. LACTAŢIA şi PUERPERIUMUL
Chapter · January 2005

DOI: 10.13140/RG.2.2.26130.40640
CITATIONS READS
0 386
1 author:
Ioan Hutu
Banat University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine
285 PUBLICATIONS 68 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
Neuromodulation in SCI minipigs View project
Bioeconomic approach in animal production View project
All content following this page was uploaded by Ioan Hutu on 02 January 2020.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

Reproducerea intensivă la scroafe
AUTORUL:
Ioan Huţu s-a născut la Ineu, judeţul Arad, în 18 martie 1973. Este
absolvent al Liceului Industrial nr. 1 Ineu, al Facultăţii de Medicină Veterinară din
Timişoara, promoţia 1997, al Institutului Teologic Român din Hollywood, Florida,
promoţia 1998 şi al Facultăţii de Biotehnologii şi Zootehnie din Timişoara,
promoţia 2001. Din anul 2003, este doctor în ştiinţă, având teza cu titlul Cercetări
privind specificul reproducţiei la scroafele exploatate în sistem intensiv.
Are un număr de 60 lucrări ştiinţifice publicate, două cărţi de specialitate şi
mai multe reeditări ale lucrărilor practice pentru studenţii veterinari. A fost şi este
implicat în programe naţionale şi internaţionale privind producţia animală şi
extensia universitară
Este asistent la disciplinele de Zootehnie Generală şi Ameliorare, Producţii
Animale şi Tehnologii de Creştere din cadrul Departamentului de Producţii
Animale şi Sănătate Publică Veterinară al Facultăţii de Medicină Veterinară,
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara.
REFERENŢI ŞTIINŢIFICI:
Prof. Dr. Horia Cernescu

Prorector al USAMVB Timişoara,
Titularul Disciplinei de Reproducţie, obstetrica si ginecologie de la Facultatea de
Medicină Veterinară din Timişoara
Prof. Dr. Emil Sas

USAMVB Timişoara - Facultatea de Medicină Veterinară
Titularul Disciplinelor de Zootehnie Generală şi Ameliorare şi Tehnologii de
Creştere şi Producţii Animale.
Prof. Dr. Păcală Nicolae

USAMVB Timişoara - Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii, Şeful catedrei de
Biotehnologii, Titularul Disciplinelor de Biologia reproducerii animalelor.
Biotehnologii de reproducţie
Prof. Dr. Dan Drînceanu

USAMVB Timişoara - Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii, Şeful catedrei
Producţiile animalelor mari, Titularul Disciplinei de Nutriţie şi Alimentaţie
Animală
REDACTOR CARTE:
Ligia Ioana Huţu – jurnalist
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ
A BANATULUI TIMIŞOARA - FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
Dr. IOAN HUŢU
REPRODUCEREA INTENSIVĂ
LA SCROAFE
Timişoara, 2005
PROIECT PROMOVAT
de către Disciplina de Producţie Animală şi Tehnologii de Creştere a
Facultății de Medicină Veterinară şi susţinut de către Consiliul
Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior
cu sprijinul financiar oferit de către:

S.C. L&H CONSULTING SRL
S.C. AGROBIOTIC SRL
S.C. COMISION DIC SRL
şi cu distribuţia asigurată de către Revista Ferma
Coperta I “The sun in the egg” după Holy, J. şi Schatten, G. 1991
Bun de tipar: 25.10.2004

Apărut: decembrie 2004
Coli de tipar: 14,25.
Tiparul executat la tipografia MIRTON Timişoara
Timişoara, Str. Samuil Micu nr. 7
Tel.: 0256-225684, 0256-272926;
Fax: 0256-208924
E-mail: mirton@mail.dnttm.ro
www.mirton.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

HUŢU, IOAN
Reproducerea intensivă la scroafe / dr. Ioan Huţu, -
Timişoara: Mirton, 2005
456 pag; 24 cm
Bibliogr.
ISBN 973-661-5464
636.082.453:636-4
© Copyright 2004, Ioan Huţu

Toate drepturile rezervate autorului dar, cu permisiunea scrisă a autorului, orice parte a
acestei lucrări poate fi reprodusă cu orice mijloc mecanic sau electronic.
PREFAŢĂ
Apariţia acestei cărţi cu o temă atât de importantă şi generoasă survine după

o perioadă îndelungată în care reproducţia la suine nu a fost, în mod practic, tratată
exhaustiv de cam prea mulţi ani, fără să mai amintesc că nici odată literatura
română de specialitate nu a excelat în domeniu.
Cartea are multiple merite, pe care prefer ca, în cea mai mare parte, să las
cititorii să le descopere şi să le aprecieze. Una din calităţile principale este
constituită de modernismul în care au fost expuse toate problemele, asociat cu
spiritul novator, în acord cu modul de gândire şi originalitatea autorului. Cartea pe
care autorul, din modestie, nu a intitulat-o ,, Tratat de reproducere intensivă la
scroafe”, deşi îşi merită cu prisosinţă acest titlu, este structurată într-o manieră
integralistă, în sensul că sunt prezentate şi aspecte conexe foarte importante, pentru
a înţelege mai bine şi mai uşor întreaga complexitate tehnologică pusă în discuţie.
Caracterul doct al cărţii este decelabil încă din primele pagini, în care sunt
prezentate aspecte principiale de exploataţie, pentru că, începând din capitolul 2, să
se facă un amplu expozeu asupra complicatelor procese biologice, pornind de la
aspectele genetice, embriologice şi endocrinologice. Autorul nu uită însă ca, de
fiecare dată şi în fiecare capitol al cărţii, să facă referiri pertinente de ordin
tehnologic şi, unde este cazul, şi managerial.
Sigur că acest mod de a prezenta subiectul vine să trezească interesul
specialiştilor, care pot să-şi aducă la zi cunoştinţele în domeniu, pe de o parte, iar
pe de altă parte, cititorul mai puţin calificat, dar cu dorinţa de a se forma în
domeniu, găseşte aici tot ce i-ar putea condiţiona nu numai succesul fermei, dar şi
formarea sa profesională reală, bazată, într-adevăr, pe cunoaştere şi s-ar evita
situaţia din prezent când, din păcate, empirismul este întâlnit peste tot şi aduce cu
sine rezultate pe măsură.
Problemele spinoase ale selecţiei la caracterele de fertilitate sunt tratate
deosebit, atât aspectele clasice, cât şi aspectele moderne - cu ajutorul geneticii
moleculare, bioinformaticii, selecţiei marker-asistate. Nu sunt omise nici
maximizarea efectului heterozis, precocizarea reproductivă, noţiunle de sexare
gametică, embriosexare, clonare şi optimizarea tehnologică şi managerială a
fertilităţii.
Unul dintre marile impedimente ale reproducţiei intensive, tehnopatia
reproductivă, este prezentat pe larg, începând cu descrierea, identificarea,
probabilitatea apariţiei şi continuând cu prezentarea factorilor de risc, indicatorii de
risc şi ierarhizarea acestora.
Este demn de semnalat faptul că preceptele şi cunoştinţele momentului în
domeniul biotehnologiei sunt prezentate elegant, cu aplomb, concret, cu
direcţionare foarte precisă: ameliorarea economicităţii, via toate elementele care se
constituie în complexul proces al reproducerii, fertilităţii şi prolificităţii la suine, ca
factori determinanţi ale succesului în afacerea producerii cărnii de porc.
Încadrarea aspectului major - reproducţia - se face cu competente referiri la
tehnologia cazării, furajării, asigurării microclimatului, atât în creşterea industrială,
cât şi în cea biologică.
Consider că această carte, de o reală valoare, bine scrisă, dacă ar fi fost la
dispoziţia specialiştilor în urmă cu câţiva ani, producţia de purcei din România ar fi
fost mai mare cu câteva milioane.
Cartea este o reuşită remarcabilă a tânărului colaborator, care, pe lângă
condei, mai are şi o înclinaţie deosebită spre exactitate, abstractizare şi sinteză,
asociate cu o remarcabilă putere de muncă, atât ca redactor, cât şi ca
documentarist.
Felicitările pe care i le adresez le asociez cu sentimente deosebite de
apreciere şi cu dorinţa ca drumul pe care a pornit să fie lung şi larg, iar viaţa să-i
mai aducă prilejuri de asemenea reuşită.
Timişoara, Prof. Dr. Emil Sas

CUVÂNT ADRESAT CITITORULUI
La o privire de ansamblu, întreaga lume poate fi împărţită în două; o parte

retro - lumea neurbanizată, tradiţionalistă şi o parte metro - lumea urbanizată,
modernă (după unii-postmodernă). Prima lume este conservatoare, uneori puţin
rigidă dar mai morală; cea de-a doua este destul de liberală, antipatizează tranziţia şi
este dinamică. Prima lume doreşte, cere şi solicită păstrarea unor limite. Cea de-a
doua, pragmatică fiind, consideră limitele drept oprelişti în faţa progresului şi
promovează spargerea acestora. Prima lume consideră creaţia un dat – cea de-a
doua îşi creează propria creaţie; altfel spus, creaţia creează în joaca „de-a Dumnezeu”.
Indiferent de lumea din care face parte cititorul, reproducerea intensivă a
animalelor domestice, în general, şi a suinelor, în cazul de faţă, solicită cunoaştere,
acurateţe şi aplicarea unor perspective şi principii pe întregul drum care începe cu
produsul nou-născut de sex femel şi se termină cu femela ajunsă la maturitate
productivă.
Pentru realizarea lucrării, au servit drept surse informative o gamă mare de
materiale culese pe durata a şapte ani – marea majoritate utilizate în referatele,
lucrările ştiinţifice sau în teza de doctorat.
Scopul cărţii nu este acela de a oferi reţete tehnologice privind reproducerea
intensivă în fermele de reproducţie ci, dimpotrivă, este, pe de o parte, acela de a
sublinia rolul şi importanţa cunoaşterii proceselor implicate în funcţia de
reproducţie, iar pe de altă parte - acela de a prezenta aplicabilitatea şi utilitatea
acestora în reproducerea intensivă.
Cartea este scrisă conştient fiind de faptul că România, cu lumile sale, fie că ne
dorim, fie că nu, prin tradiţie, experienţă şi potenţial agricol, va juca un rol
important în sectorul creşterii suinelor, şi aceasta mai ales în sistemele intensive.
Având în vedere aceste lucruri, aşteptându-le pe cele viitoare şi luând în
considerare previziunile economice, se poate susţine faptul că densitatea
producţiilor intensive este un factor constant pe piaţa mondial globalizată, ceea ce
diferă sunt doar locaţiile densităţilor – şi, în acest context, România va fi mult
mai mult decât ceea ce a fost odinioară.
Este greu de precizat cui se adresează cartea – cred eu, cartea se adresează
tuturor celor care îşi doresc să facă reproducţie la suine în condiţii de anduranţă; în
primul rând specialiştilor implicaţi în acest domeniu, mai apoi crescătorilor şi, nu în
ultimul rând, studenţilor de la facultăţile din domeniile Zootehnie şi Medicină
Veterinară. Practic, cartea se adresează celor implicaţi în ...geneza produsului „purcel”.
Datorez mulţumiri recenzorilor ştiinţifici, Domnilor Profesori Dr. Univ.
Horia Cernescu, Prof. Dr. Univ. Păcală Nicolae, conducătorul, respectiv unul din
referenţii tezei de doctorat, mentorului meu, Domnul Prof. Dr. Emil Sas şi
Domnului Prof. Univ. Dr. Dan Drânceanu. Mulţumiri deosebite adresez şi
colegilor mei şef. lucr. Dr. Monica Dragomirescu şi şef. lucr. Dr. Ileana Nichita. În
egală măsură, mulţumirile mele se îndreaptă spre colaboratorii, biol. Gabriela
Ştefan stud. Ionel Cean şi stud. Corina Şcheul pentru ajutorul acordat în aranjarea
şi rearanjarea referinţelor bibliografice. În mod deosebit, îi mulţumesc soţiei mele
Ligia, redactorul cărţii, atât pentru sprijinul efectiv acordat la redactarea şi
corectarea cărţii, cât şi pentru înţelegerea şi îngăduinţa de care m-am bucurat pe
întreaga şi îndelungata perioadă de concepere a cărţii.
Conştient fiind de faptul că, oricât de multă strădanie am depus pentru
cuprinderea problematicii reproducerii intensive, cartea nu poate să epuizeze un
subiect atât de vast, mă declar deschis sugestiilor şi observaţiilor Dumneavoastră,
publicul cititor, în vederea îmbunătăţirii unei posibile viitoare reeditări.
Ioan Huţu
CUPRINSUL
CAPITOLUL 1. DOBÂNDIREA PRODUSULUI ANIMAL
1.A. PRODUCŢIA ŞI REPRODUCEREA SUINELOR ÎN CONTEXTUL

GLOBALIZĂRII .......................................................................................................................
16
1.B. EXPLOATAŢIA „PRODUCŢIEI EFICIENTE” .....................................................
17
1.B.1. ANSAMBLUL PRODUCŢIEI EFICIENTE.......................................................................................
17
1.B.2. CERINŢELE ANIMALELOR ŞI STAREA DE WELFARE................................................................. 31
1.B.3. MICROCLIMATUL NECESAR SUINELOR UTILIZATE LA REPRODUCERE................ 35
1.C. ADĂPOSTUL ŞI SISTEMUL DE ÎNTREŢINERE .................................................
42
1.C.1. PĂRŢI COMPONENTE ALE ADĂPOSTURILOR ........................................................................... 42
1.C.2. TIPURI DE ADĂPOSTURI PENTRU SUINE ................................................................................... 45
1.C.3. SISTEME DE ÎNTREŢINERE..........................................................................................................
48
1.C.4. ELEMENTE PRIVIND METODOLOGIA PROIECTĂRII............................................... 60
1.D. SISTEME DE EXPLOATARE..................................................................................
62
1.D.1. TIPURI DE EXPLOATARE .............................................................................................................
62
1.D.2. ALEGEREA SISTEMULUI DE EXPLOATARE ................................................................................ 67
CAPITOLUL 2. SCROFIŢA .....................................................................................................
2A ONTOGENEZA APARATULUI GENITAL LA SCROAFE....................................

74
A.1 DETERMINAREA SEXULUI GENETIC LA SUINE ........................................................................ 74
A.2 DIFERENŢIEREA SEXUALĂ .........................................................................................................
75
A.3 ACTIVITATEA ŞI DEZVOLTAREA GONADELOR ...................................................................... 78
A.4 ONTOGENEZA ŞI DEZVOLTAREA TRACTULUI REPRODUCTIV FEMEL ................................. 91
2B CARACTERISTICI ENDOCRINOLOGICE LA SCROFIŢE .................................
96
B.1 ENDOCRINOLOGIA PERIOADELOR INTRAUTERINĂ ŞI PREPUBERALĂ ................................ 96
B.2 ENDOCRINOLOGIA PERIOADEI PUBERTALE ..........................................................................
97
2C FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CREŞTEREA SCROFIŢELOR ŞI
APARIŢIA PUBERTĂŢII ........................................................................................................
99
C.1 FACTORI GENETICI .....................................................................................................................
99
C.2 FACTORI FIZIOLOGICI ................................................................................................................
100
C.3 FACTORI TEHNOLOGICI .............................................................................................................
102
C.4 FACTORI CLIMATICI.....................................................................................................................
110
2D INDUCEREA ŞI CONTROLUL PUBERTĂŢII – ALEGEREA
SCROFIŢELOR PENTRU REPRODUCŢIE .........................................................................
111
D.1 PRINCIPII ALE CONTROLULUI PUBERTĂŢII .............................................................................. 111
D.2 METODE TEHNOLOGICE............................................................................................................
112
D.3 METODE CLINICE ŞI TERAPEUTICE ..........................................................................................
117
CAPITOLUL 3. CICLUL ESTRAL
3A FAZELE ŞI STADIILE CICLULUI ESTRAL 129

3.A.1. FAZA FOLICULARĂ SAU ESTROGENICĂ ....................................................................................
129
3.A.2. FAZA LUTEALĂ SAU PROGESTERONICĂ ..................................................................................
129
3.A.3. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DURATA CICLULUI SEXUAL................................................. 130
3.A.4. COORDONAREA NEURO-ENDOCRINĂ A CICLULUI SEXUAL ....................... 131
3B APARATUL GENITAL ÎN TIMPUL CICLULUI ESTRAL ....................................
141
3.B.1. MODIFICĂRI OVARIENE ÎN TIMPUL FAZEI FOLICULINICE .................................................... 141
3.B.2. MODIFICĂRI OVARIENE ÎN TIMPUL FAZEI LUTEINICE .......................................................... 152
3.B.3. MODIFICĂRI LA NIVELUL OVIDUCTELOR ................................................................................
156
3.B.4. MODIFICĂRI LA NIVELUL UTERULUI ........................................................................................
157
3.B.5. MODIFICĂRI LA NIVELUL CERVIXULUI ....................................................................................
159
3.B.6. MODIFICĂRI LA NIVELUL VAGINULUI ......................................................................................
160
3.B.7. MODIFICĂRI LA NIVELUL ORGANELOR GENITALE EXTERNE .............................................. 160
3C CONTROLUL CICLULUI SEXUAL LA SCROAFĂ ................................................
161
3.C.1. CONTROLUL ŞI INDUCEREA ESTRULUI PRIN METODE MANAGERIALE .............................. 161
3.C.2. TEHNICI ŞI METODE DE DEPISTARE A CĂLDURILOR .............................................................
163
3.C.3. CONTROLUL ŞI INDUCEREA ESTRULUI PRIN METODE HORMONALE ................................... 165
CAPITOLUL 4. INSEMINARE ŞI FECUNDAŢIE
4A TRANSPORTUL GAMEŢILOR ...............................................................................

181
4.A.1. TRANSPORTUL OVOCITEI ...................................................................................................181
4.A.2. MATURAREA ŞI TRANSPORTUL SPERMATOZOIZILOR .................................. 182
4.A.3. FECUNDAŢIA........................................................................................................................
191
4B MONTA ŞI INSEMINAREA ....................................................................................
193
4.B.1. MONTA LA SCROAFĂ ............................................................................................................
194
4.B.2. INSEMINAREA CERVICO-UTERINĂ .................................................................................... 199
CAPITOLUL 5. EMBRIOGENEZĂ şi GESTAŢIE
5.A. EMBRIOGENEZA LA SUINE .................................................................................

209
5. A.1. STADIUL ZIGOTAL .......................................................................................................................
209
5. A.2. STADIUL EMBRIONAR..................................................................................................................
213
5. A.3. PERIOADA FETALĂ ......................................................................................................................
215
5. A.4. PLACENTAŢIA ŞI ANEXELE FETALE ......................................................................................... 219
5.B. GESTAŢIA LA SCROAFĂ.........................................................................................
223
5. B.1. ENDOCRINOLOGIA GESTAŢIEI .................................................................................................
223
5. B.2. DURATA GESTAŢIEI ....................................................................................................................
226
5. B.3. MODIFICĂRI SURVENITE LA SCROAFELE GESTANTE ............................................................. 227
5.C. DIAGNOSTICUL ŞI CONTROLUL GESTAŢIEI ...................................................
229
5. C.1. METODE DE DIAGNOSTIC ŞI CONTROL AL GESTAŢIEI.......................................... 230
5. C.2. ALEGEREA METODEI DE DIAGNOSTIC ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR...... 238
5.D. ASPECTE PRIVIND EXPLOATAREA SCROAFELOR GESTANTE ....................
240
5. D.1. TANDEMUL CONDIŢIE CORPORALĂ-ALIMENTAŢIE.............................................. 240
5. D.2. PRINCIPII ÎN ALIMENTAŢIA SCROAFELOR ................................................................................
244
5. D.3. ÎNTREŢINEREA ŞI CAZAREA SCROAFELOR GESTANTE ......................................................... 246
5. D.4. MĂSURI DE PROFILAXIE SANITARĂ-VETERINARĂ ŞI IGIENĂ............................................... 247
CAPITOLUL 6. PARTURIŢIA LA SCROAFE
6.A. PARTURIŢIA LA SCROAFE ....................................................................................

255
6. A.1. SEMNE PRODROMALE ALE PARTURIŢIEI .................................................................................. 255
6. A.2. MECANISMELE PARTURIŢIEI ......................................................................................................
256
6. A.3. STADIILE PARTURIŢIEI ................................................................................................................
258
6. A.4. ACTIVITATEA CINETICĂ ÎN TIMPUL PARTURIŢIEI ................................................................... 261
6. A.5. ADAPTĂRI ALE NOU-NĂSCUŢILOR ÎN PERIOADA PERIPARTALĂ ........................................... 262
6.B. CONTROLUL PARTURIŢIEI .................................................................................
263
6. B.1. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ REZULTATELE PARTURIŢIEI ............................................... 263
6. B.2. INDUCEREA ŞI SINCRONIZAREA PARTURIŢIILOR ....................................................................
265
CAPITOLUL 7. LACTAŢIA şi PUERPERIUMUL
7.A. LACTAŢIA ................................................................................................................

275
7.A.1. STRUCTURA FUNCŢIONALĂ A GLANDEI MAMARE .................................................................. 275
7.A.2. DEZVOLTAREA ŞI FUNCŢIA GLANDEI MAMARE ..................................................................... 276
7.A.3. FORMAREA, SECREŢIA ŞI EJECŢIA LAPTELUI ........................................................................... 279
7.A.4. PRODUCŢIA DE LAPTE .................................................................................................................
284
7.B. PERIOADA PUERPERALĂ ŞI ÎNŢĂRCAREA .......................................................
296
7.B.1. ENDOCRINOLOGIA PERIOADEI PUERPERALE ŞI A ÎNŢĂRCĂRII ............................................296
7.B.2. MODIFICĂRILE APARATULUI GENITAL ÎN TIMPUL PERIOADEI PUERPERALE .................... 297
7.B.3. INTERVALUL ÎNŢĂRCARE-ESTRU ŞI FACTORI DE INFLUENŢĂ ..............................................
300
7.B.4. INTERVENŢII TERAPEUTICE PE DURATA LACTAŢIEI ..............................................................
304
CAPITOLUL 8. FERTILITATEA
8.A. FERTILITATEA .......................................................................................................

313
8.A.1. FERTILITATE – DEFINIŢIE, TERMENI ŞI ABORDARE ..............................................................
313
8.A.2. TERMENII FERTILITĂŢII ŞI RELAŢIILE DINTRE ACEŞTIA.......................................................
315
8.B. MAXIMIZAREA FERTILITĂŢII PRIN METODE GENETICE ...........................
317
8.B.1. PREMISELE AMELIORĂRII PRIN METODELE GENETICII POPULAŢIONALE......... 317
8.B.2. METODE ALE GENETICII POPULAŢIONALE ............................................................................ 322
8.B.3. TEHNOLOGII DE SELECŢIE CU AJUTORUL GENETICII MOLECULARE................... 333
8.B.4. METODOLOGII APLICATE ÎN AMELIORAREA PRIN ÎNCRUCIŞARE ........................................ 337
8.B.5. MAXIMIZAREA PROLIFICITĂŢII .................................................................................................
344
8.B.6. MAXIMIZAREA RATEI DE SUPRAVIEŢUIRE A NOU-NĂSCUŢILOR .......................................... 350
8.B.7. PRECOCIZAREA MATURITĂŢII SEXUALE ...................................................................................
353
8.C. MAXIMIZAREA FERTILITĂŢII PRIN BIOTEHNOLOGII ŞI
EMBRIOTEHNOLOGII .........................................................................................................
354
8.C.1. METODE BIOTEHNOLOGICE .....................................................................................................
354
8.C.2. METODE EMBRIOTEHNOLOGICE .............................................................................................
361
8.D. OPTIMIZAREA TEHNOLOGICĂ ŞI MANAGERIALĂ A
FERTILITĂŢII ........................................................................................................................
370
8.D.1. CONTROLUL FACTORILOR FIZIOLOGICI .................................................................................
371
8.D.2. CONTROLUL FACTORILOR TEHNOLOGICI ...............................................................................
380
8.D.3. CONTROLUL FACTORILOR ŞI CONDIŢIILOR CLIMATICE ........................................................ 386
8.E. CONTROLUL TULBURĂRILOR REPRODUCTIVE................................ 389
8.E.1. SUSŢINEREA SUPRAVIEŢUIRII PURCEILOR NOU-NĂSCUŢI..................................... 390
8.E.2. TULBURĂRI REPRODUCTIVE CARE AFECTEAZĂ FERTILITATEA ............................................
394
CAPITOLUL 9. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ
9.A. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ – CONCEPT ŞI

OPERAŢIONALITATE...........................................................................................................
416
9.A.1. METODOLOGIE DE ABORDARE A TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE ...................................... 417
9.A.2. EXEMPLIFICAREA TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE.................................................. 421
9.A.3. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ –EVENIMENT PROBABIL....................................... 426
9.B. FACTORI DE RISC ASOCIAŢI TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE ...................
428
9.B.1. METODOLOGIA IDENTIFICĂRII FACTORILOR DE RISC ASOCIAŢI TEHNOPATIEIERROR 429 ! BOOKMARK NOT DEFINED.
9.B.2. EXEMPLIFICAREA TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE .................................................................
430
9.B.3. FACTORI ŞI INDICATORI DE RISC ASOCIAŢI TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE ...................... 436
9.C. CONTROL TEHNO-PROFILACTIC AL FACTORILOR DE RISC.......... 438
9.C.1. ABORDARE A CONTROLULUI TEHNO-PROFILACTIC ...............................................................438
9.C.2. EXEMPLIFICAREA METODOLOGIEI CTP ..................................................................................
439
9.D. ABORDĂRI STRATEGICE ÎN PREVENŢIA TEHNOPATIEI
REPRODUCTIVE ....................................................................................................................
448
ANEXA 1 ......................................................................................................................... 453

LISTA ABREVIERILOR
ACTH adrenal corticotrophin hormone hormonul adrenocorticotrop

ADN deoxyribonucleic acid acid dezoxiribonucleic
ARN ribonucleic acid acid ribonucleic
ATP adenozintriphosphoric acid acid adenozin trifosforic
ANOVA ANalysis Of VAriance between analiza varianţei dintre grupuri
groups
BLUP best linear unbiased prediction cei mai buni predictori liniari
nedeplasaţi
EGF epidermal growth factor factor de creştere epidermală
EPF early pregnancy factor factor de gestaţie timpurie
ESB estimated breeding values valoarea de ameliorare estimată
ESR estradiol receptor receptor estradiol
F = ... F value of ANOVA test valoarea statisticii F, utilizată la testul
ANOVA
FISH fluorescence in situ hybridization hibridare fluorescentă in situ
FSH follicle stimulating hormone hormonul de stimulare foliculară
GABA gamma-aminobutyric acid acid gama aminobutiric
G-CSF granulocite colony-stimulating factor factorul stimulator al coloniei de
granulocite
GnRH gonadotropin releasing factor factor de eliberare a
gonadotropinelor
HCG human chorionic gonadotropin gonadotropină corionică umană
HOST hypoosmotic swelling test testul rezistenţei hipoosmotice
IGF-I insulin like growth factor I factor de creştere asemănător
insulinei I
IGF-II insulin like growth factor II factor de creştere asemănător
insulinei II
IL-6 interleukin-6 interleukina
I.T.U. temperature – humidity index indicele temperatură-umiditate
i.u.s. number of sows farowings per year indice utilizare scroafă
MIF Müllerian-inhibiting factor factor de inhibare a canalelor
Mülleriene
MIS Mullerian inhibiting substance substanţă de inhibare a canalelor
Mülleriene
MMM mathematics and molecular markers matematică şi marcheri moleculari
NGF nerve growth factor factor de creştere a celulei nervoase
NRC National Research Council Consiliul de Cercetări Naţionale
OMI oocite maturation inhibitor inhibitorul maturării ovocitare
OR odds ratio raportul şanselor
PCR polymerase chain reaction reacţia de polimerizare a lanţului
pFF porcine follicular fluid fluid folicular porcin
PGE2 prostaglandine E2 prostaglandina E2
PGF2α prostaglandine F2α prostaglandina F2α
PIF prolactin inhibiting factor factor de inhibare a prolactinei
PMSG pregnant mare serum gonadotropine gonadotropină serică de iapă gestantă
PRRS porcine reproductive and respiratory sindromul reproductiv respirator suin
syndrome
r=… r value of Pearson correlation valoarea r a corelaţiei Pearson
R2 multiple determination coefficient coeficient de determinaţie multiplă
QTL quantitative trait locus Locusul caracterului cantitativ
SRY sex-determining region of Y regiunea determinării sexuale a
chromosome cromozomului Y
STH somatotrop releasing hormone hormonul somatotrop
SP service period Intervalul în zile între parturiţie şi
gestaţie
TDF testis determining factor factor de determinare testiculară
TGF transforming growth factor factorul de transformare a creşterii
TSH thyroid stimulating hormone hormonul de stimulare a tiroidei
t = ... t value of Student test valoarea statisticii t utilizată la testul
Student
χ2 χ2value of Chi-square test valoarea statisticii χ2 a testului Chi
patrat
Unităţi de măsură utilizate:
dpm = dezintegrări /minut ΔG = variaţia greutăţii

dB = decibel MHz = mega Hertz
μm = microni ppm = părţi / milion
mm = milimetri ng/ml = nanograme / mililitru
cm = centimetri
m2 = metru pătrat
CAPITOLUL 7. LACTAŢIA şi PUERPERIUMUL
sau cum se termină un ciclu reproductiv, pregătind următorul
Secreţia glandei mamare – laptele – are o importanţă covârşitoare în supravieţuirea şi

creşterea purceilor sugari. Începând cu primul supt şi terminând cu ultimul, interferenţele asupra
organismului mamei şi purcelului sunt multiple, arătând încă o dată, dacă mai era necesar, faptul
că „toate sunt legate de toate”. Reluarea activităţii ciclice -nici prea curând nici prea târziu este,
de asemenea, un alt aspect care depinde esenţial de dibăcia fermierului. Experienţa practică arată
că forţajul nesusţinut sau extinderea perioadei intervalului parturiţie-concepţie sunt deopotrivă
inadecvate – limitele pot fi luate ca atare (pentru fermierul comod) sau pot fi autoimpuse (ceea ce
dovedeşte cunoaştere, consecvenţă şi profesionalism). Scopul capitolului este acela de sensibiliza
asupra importanţei unei corecte alăptări a purceilor sugari – aceştia îşi dublează greutatea
corporală şi aceasta aproape exclusiv în baza laptelui matern. Practic, capitolul prezintă
premisele obţinerii unor producţii mari de lapte şi factorii de influenţă ai acestei producţii. În
partea a doua a capitolului, este prezentată perioada puerperală şi de înţărcare a purceilor, alte
premise importante în reluarea activităţii ciclice a scroafelor.
7.A. LACTAŢIA ........................................................................................................... 275

7.A.1. STRUCTURA FUNCŢIONALĂ A GLANDEI MAMARE ............................................................275
7.A.2. DEZVOLTAREA ŞI FUNCŢIA GLANDEI MAMARE ...............................................................276
7.A.3. FORMAREA, SECREŢIA ŞI EJECŢIA LAPTELUI .....................................................................279
7.A.4. PRODUCŢIA DE LAPTE ...........................................................................................................284
7.B. PERIOADA PUERPERALĂ ŞI ÎNŢĂRCAREA .................................................. 296

7.B.1. ENDOCRINOLOGIA PERIOADEI PUERPERALE ŞI A ÎNŢĂRCĂRII ......................................296
7.B.2. MODIFICĂRILE APARATULUI GENITAL ÎN TIMPUL PERIOADEI PUERPERALE ..............297
7.B.3. INTERVALUL ÎNŢĂRCARE-ESTRU ŞI FACTORI DE INFLUENŢĂ ........................................300
7.B.4. INTERVENŢII TERAPEUTICE PE DURATA LACTAŢIEI ........................................................ 304
REPRODUCEREA INTENSIVĂ LA SCROAFE 275
7.A. LACTAŢIA
Lactaţia reprezintă faza finală a ciclului reproductiv al mamiferelor care, aşa
cum indică şi numele, sunt caracterizate prin prezenţa sintezei şi secreţiei mamare
adaptată cantitativ şi calitativ la nevoile progeniturilor. Laptele este produs de o
structură glandulară particulară, care suferă unele modificări în timpul gestaţiei şi
lactaţiei şi care dispar după înţărcare. [41;115]
7.A.1. STRUCTURA FUNCŢIONALĂ A GLANDEI MAMARE

Scroafele au 6-20 glande mamare, localizate în regiunile toracică, abdominală
şi inghinală, organizate sub formă de 3-10 perechi distincte. [41;53;106]
Formaţiunea secretorie a glandei mamare este acinul mamar sau alveola mamară (fig.
7.1).
Peretele acinului mamar este alcătuit din membrană bazală şi un epiteliu cu
celule secretorii (lactocite). La exteriorul alveolei mamare, sunt dispuse reţeaua de
celule mioepiteliale, cu rol în ejecţia laptelui şi reţeaua de capilare sangvine.
Sistemul canalicular este constituit din canale acinare, corespunzătoare
fiecărui acin mamar; mai multe astfel de canale formează un canal galactofor comun
care, prin confluare, formează canalul galactofor mediu, prin care se colectează laptele
de la un lobul mamar. Prin confluarea canalelor galactofore medii în canalul
galactofor principal, laptele trece în cisterna mamară. Cisterna mamară comunică cu
exteriorul prin canalul mamelonar (papilar). La scroafă, fiecare mamelon are două-trei
canale mamelonare, prevăzute cu sfinctere. [92;100;106]
După Delouis 1991
vedere de ansamblu secţiune prin acinul mamar

Figura 7.1. Structura acinului mamar
1 – canal; 2 – venulă; 3- arteriolă; 4 – celulă 1 – canal lobular; 2 – celulă adipoasă; 3- membrană
mioepitelială; 5 – capilare; 6 – lumen alveolar, 7 – celule bazală; 4 – celulă mioepitelială; 5 – fibroblaste ale
epiteliale ţesutului conjunctiv, 6 – lumen alveolar, 7 – vase
sangvine ; 8 – celule epiteliale
276 Capitolul 7. LACTAŢIA şi PUERPERIUMUL
Irigarea sangvină şi drenajul nervos se realizează prin arterele mamare
provenite din artera pudentă externă, artera epigastrică caudală superficială,
respectiv prin vena pudentă externă, vena mamară caudală şi vena epigastrică
superficială, drenajul venos realizându-se atât în vena cavă caudală, cât şi în cea
cranială. [92;100] Acinii nu sunt inervaţi; controlul acestora este realizat exclusiv
prin influenţe hormonale.
Sistemul de susţinere al ugerului scroafei pleacă de la tunica galbenă
abdominală şi, având în vederea forma şi volumul glandei mamare, nu comportă
dificultăţi deosebite. [92;100]
7.A.2. DEZVOLTAREA ŞI FUNCŢIA GLANDEI MAMARE

Dezvoltarea şi funcţionarea glandei mamare la scroafă se produc sub
acţiunea succesivă a trei sisteme endocrine:
- estrogenii şi progesteronul produşi de ovar;
- estrogenii şi progesteronul placentari;
- prolactina, hormonul somatotrop, hormonul adrenocorticotrop, hormonul
tireotrop şi occitocina.
7.A.2.1. Mamogeneza
Mamogeneza reprezintă dezvoltarea structurală şi funcţională a glandei
mamare, dezvoltare care se realizează atât în perioada prenatală cât, mai ales, în
perioada postnatală.
În perioada prenatală, dezvoltarea lobulilor alveolari începe la 45 zile post-
concepţie. [54]
După naştere, dezvoltarea glandei mamare cunoaşte două faze: o fază
izometrică, în care rata creşterii glandei mamare corespunde cu cea a celorlalte
regiuni corporale şi o fază alometrică, în care rata creşterii glandei mamare este mai
mare decât a celorlalte regiuni corporale.
În perioada pre-puberală, creşterea este izometrică, în această perioadă
neavând loc creşterea ţesutului secretor.
După apariţia pubertăţii, creşterea este alometrică, iar sistemul reglator
devine mai complex; estrogenii şi progesteronul, hormoni secretaţi de ovar, au
efecte directe asupra glandei mamare (probabil mediate prin factori autocrini şi
paracrini produşi la nivel tisular), iar hormonii steroizi au efecte indirecte asupra
mamogenezei, via secreţia PRL şi STH . [54]
Astfel, estradiolul şi progesteronul acţionează direct, la nivelul celulelor epiteliale
situate la extremitatea canalelor mamare. Acestea devin capabile să se multiplice
sub acţiunea unor mici cantităţi de prolactină şi a factorilor de creştere PDG,
EGF1 şi IGF-I1. 17β-estradiolul acţionează pe receptorii săi, prezenţi în celulele
1 Epidermal Growth Factor (EGF) şi Transforming Growth Factor (TGF) stimulează proliferarea celulelor mamare in vitro
şi in vivo. EGF şi TGF pot fi activi în sporirea proliferării celulei mamare, prin afectarea sintezei componentelor
epiteliale mamare suşe, determinând creşterea numărului receptorilor
progesteronici; aceştia din urmă limitează creşterea numărului receptorilor pentru
prolactină şi, de asemenea, ocupă o parte din receptorii corticoizilor. În acest mod,
progesteronul limitează efectul lactogen al prolactinei şi corticoizilor în timpul
mamogenezei. [49] Progesteronul singur nu este capabil să asigure dezvoltarea
glandei mamare, el intervine doar în potenţarea efectului estrogenilor. Potenţarea
este cu atât mai puternică cu cât numărul receptorilor pentru progesteron este mai
mare.
STH-ul are o evoluţie a concentraţiei sangvine similară cu prolactina (creşte
în estru şi la parturiţie). Acest hormon acţionează local, prin intermediul
somatomedinelor, favorizând dezvoltarea structurilor canaliculare şi a acinilor
mamari.
Hormonii glucocorticosteroizi induc dezvoltarea structurilor canaliculare ale
glandei mamare, iar insulina, prin efectele sale anabolizante, stimulează dezvoltarea
glandei mamare. [115]
Insulina şi tiroxina, prin receptorii lor din ţesutul mamar, au rol în dezvoltarea
glandei mamare. De asemenea, în procesul de diferenţiere celulară, intervin factorii
de creştere IGF şi EGF. Factorul IGF1 provoacă o creştere a sintezei de ADN, iar
factorul EGF, în sinergism cu corticoizii, favorizează ataşarea celulelor epiteliale de
membrana bazală. [18]
În timpul gestaţiei. Hormonii implicaţi în mamogeneză sunt: estrogenii,
progesteronul, prolactina, STH (Growth Hormone), insulina, relaxina şi hormonii
tiroidieni. Estrogenii, progesteronul, prolactina, hormonul de creştere şi
corticosteroizii sunt necesari pentru creşterea lobulo-alveolară, care survine doar în
timpul gestaţiei.
Sistemul canalicular se formează sub acţiunea crescută a estrogenilor
placentari, iar alveolele se dezvoltă sub acţiunea progesteronului. Hormonii
corticosteroizi şi tiroidieni susţin acţiunea estrogenilor şi a progesteronului.
La specia suină, nu s-a identificat hormonul lactogen placentar, dar se pare
că, în timpul gestaţiei, relaxina are un rol important în mamogeneză2. [56;107] Între
matricei extracelulare. Estrogenii şi progesteronul descresc TGF-ß, dar cresc TGF, ceea ce va determina creşterea
receptorilor pentru EGF şi TGF [95]. Transforming Growth Factor-ß (TGF-ß) sunt inhibitori ai creşterii mamare, atât
în perioada prepuberală, cât şi între ciclurile estrale. [109]
1 Insulin-like growth factors (cunoscute şi sub denumirea de somatomedine) au potenţial mitogen. In vitro, insulina şi
IGF au potenţial mitogen asupra celulelor mamare.

2 Ovariectomia scrofiţelor aflate în gestaţie târzie (la 80-100 zile de gestaţie necesită administrarea progesteronului
extern pentru menţinerea gestaţiei) elimină sursa de relaxină a scrofiţelor gestante, fapt care determină reducerea
substanţială a dezvoltării mamare din timpul gestaţiei; la suine, estrogenii sunt secretaţi de placentă şi cele mai
multe efecte ale relaxinei necesită stimularea estrogenică.
a 80-a şi a 110-a zi a gestaţiei, nivelul relaxinei1 este corelat pozitiv cu creşterea
parenchimului mamar2. [107]
Începând cu a 50-a zi de gestaţie, apar modificări privind conţinutul mamar
în ADN şi ARN, iar după ziua 100 a gestaţiei, creşterile sunt mari. Creşterea
concentraţiei sangvine a estrogenilor începe în acelaşi timp cu creşterile lobulare şi
alveolare care corespund creşterilor mamare de ADN şi ARN. [53;128] Totuşi, în
timpul gestaţiei, alveolele rămân mici, nedilatându-se decât înainte cu patru zile de
parturiţie; globulele de grăsime nu pot fi detectate în alveole decât cu două zile
înaintea parturiţiei. La scrofiţe, nivelurile ridicate ale alimentaţiei administrate în
timpul gestaţiei târzii acţionează în detrimentul producţiei de lapte a scrofiţei,
afectând dezvoltarea glandei mamare; dezvoltarea maximă a glandei mamare se
realizează între a 70-a şi a 105-a zi de gestaţie, când cantitatea de ADN creşte de
trei ori. Administrarea unui furaj cu un nivel energetic foarte mare în timpul acestei
perioade importante pentru dezvoltarea glandei mamare, reduce cantitatea totală de
ADN din glanda mamară (tabelul 7.1), fapt care se va reflecta în scăderea
numărului celulelor mamare şi în cantitatea de lapte produsă de scroafă în timpul
lactaţiei. [128] În acelaşi timp, nivelul proteic administrat în timpul gestaţiei nu are
efecte asupra creşterii glandei mamare a scrofiţelor. [73;128]
Tabelul 7.1
Efectul ingestiei de energie între zilele 75-105 de gestaţie asupra creşterii glandei
mamare la scrofiţe
Nivel energetic asigurat în raţie
Specificare
adecvat cerinţelor exagerat
ADN
(5,76 Mcal/zi) (10,5 Mcal/zi)
AND total (mg) 3,22 2,48
ARN total (mg) 4,07 3,09
Proteină total (g) 0,16 0,10
Greutatea parenchimului tisular (g) 1,12 0,88
Prelucrare după Weldon şi col., 1991
În timpul lactaţiei se continuă creşterea glandei mamare [65]; estrogenii şi

progesteronul sunt cei doi factori hormonali principali care influenţează creşterea
glandei mamare. La aceştia, se adaugă insulina, cortizolul, hormonii tiroidieni şi
prolactina.
La scroafe, intensitatea alăptării are un rol important în creşterea mamară din
timpul lactaţiei. Se consideră că vidarea glandei mamare prin supt şi suptul însuşi
1 Nivelul relaxinei în sângele matern este corelat cu numărul corpilor galbeni existenţi pe ovare; la rândul lor,
numărul corpilor galbeni este corelat, în mod firesc, cu numărul ovulelor eliberate şi cu numărul fetuşilor. Astfel,
la suine se poate semnala existenţa unei relaţii între numărul fetuşilor şi nivelul stimulării mamogenezei prin
dezvoltarea glandei mamare. [116]
2 Winn şi col.(1994) susţin influenţa relaxinei în mamogeneza scrofiţelor prepubere, deoarece administrând relaxină,
estrogeni sau o combinaţie de relaxină + estrogeni la scrofiţele ovariectomizate, creşterile cele mai mari au fost
observate în cazul administrării combinate a celor doi hormoni.
sunt factori care influenţează creşterea mamelei. [55] Suprimarea relaxinei, a cărei
prezenţă se face remarcată în timpul gestaţiei târzii şi a parturiţiei, reduce
substanţial dezvoltarea mamară postpartum. Totuşi, în cazul scroafelor fătate prin
cezariană (scroafe care nu au beneficiat de niveluri maxime ale secreţiei de relaxină)
şi care alăptează purcei mai vârstnici, acestea menţin sporul mediu zilnic al
sugarilor la niveluri normale. [138] Astfel, dezvoltarea mamară pare a fi stimulată
atât de vidarea glandei cât şi de supt, ţesutul mamar prezentând un potenţial de
creştere mare, potenţial care este stimulat prin suptul purceilor. [55]
Între zilele 5-21, prin alăptarea a 9-10 purcei, greutatea glandei mamare poate
creşte cu până la 55%, iar cantitatea de ADN1 mamar cu 100%. [65] Hrănirea
adecvată a scroafelor, cu scopul maximizării creşterii glandei mamare, asigură
creşterea masei corporale a purceilor la înţărcare. [66]
Pe lângă mecanismul de reglare umorală, există mecanisme nervoase
explicate prin rolul stimulator al masajului ugerului asupra mamogenezei sau prin
reducerea mamogenezei cauzată de denervarea glandei mamare. [17]
7.A.3. FORMAREA, SECREŢIA ŞI EJECŢIA LAPTELUI

În funcţionarea glandei mamare se disting mai multe procese importante:
1.formarea (galactopoeza), 2. secreţia şi 3.ejecţia laptelui..
7.A.3.1. Galactopoeza sau lactogeneza

Galactopoeza începe încă din perioada mamogenezei (lactogeneza primară)
şi se continuă în timpul lactaţiei (lactogeneza secundară).
Lactogeneza primară apare în timpul mamogenezei; se caracterizează prin
declanşarea activităţii de sinteză a celulei mamare, dar cu rămânerea elementelor
componente ale laptelui în lumenul alveolar. Momentul apariţiei lactogenezei
primare corespunde începutului sintezei lactozei2, moment în care se remarcă şi o
creştere a conţinutului de ARN total în glanda mamară; conţinutul în ARN
exprimă capacitatea de sinteză a celulelor (fig. 7.2).
Galactopoeza se produce, în principal, sub acţiunea prolactinei. În timpul
gestaţiei, prolactina are un efect direct la nivelul celulei, care este amplificat şi de
către hormonii corticoizi şi hormonul de creştere. În acelaşi timp, progesteronul
inhibă efectul lactogen (primar) al prolactinei, opunându-se creşterii numerice a
receptorilor pentru hormonul hipofizar.
Lactogeneza secundară apare concomitent cu schimburile hormonale
produse la parturiţie. În acest moment, prolactina găsindu-se în cantităţi crescute
iar progesteronemia fiind scăzută, se declanşează lactogeneza secundară (fig. 7.3),
1 Creşteri maxime apar între a 25-a şi a 28-a zi de lactaţie, la primiparele care consumă zilnic 990 g PB, 55 g lizină
şi 16,9 Mcal EM; de asemenea, creşterile glandei mamare sunt în concordanţă cu nivelul energetic şi proteic al
furajelor administrate în timpul lactaţiei. [66]
2 Constantin şi col.(1998) numesc această secreţie precolostru; în structura acestuia, pe lângă lactoză, se
întâlnesc grăsimi, imunoglobuline, apă şi, cu puţin înaintea parturiţiei, Cl - , Na+ şi K + .

1.40
1.20
ADN
1.00
Unităţi arbitrare
ARN
După Delouis 1991
0.80
secreţia
0.60
lactozei
0.40
0.20
0.00
1 2 3 4 5 6 7 8
gestaţie parturiţie lactaţie
Figura 7.2. Conţinutul glandei mamare în ADN şi ARN pe durata gestaţiei şi lactaţiei
care debutează cu secreţia colostrului şi corespunde întregii perioade de lactaţie; se

caracterizează printr-o hipertrofie considerabilă a celulei alveolare şi o creştere
foarte pronunţată a conţinutului de ARN. [115]
Declanşarea lactogenezei secundare este legată de hipoxia progresivă la care
sunt supuşi fetuşii în ultimele zile de gestaţie. Practic, hipotalamusul fetal, ca
răspuns la această hipoxie, îşi intensifică secreţia de ACTH-RH, care determină
intensificarea secreţiei ACTH-ului de către hipofiza fetală şi, ca o consecinţă a
acestei secreţii, creşterea nivelului sangvin al glucocorticosteroizilor, în special al
cortizolului în circulaţia fetală şi apoi în circulaţia maternă. [17] Cortizolul
determină scăderea concentraţiei progesteronului din sângele matern (hormon care,
până în acest moment, a acţionat ca inhibitor al complexului hormonal lactogen).
În acest nou context hormonal, se intensifică secreţia hormonilor estrogeni, STH,
TSH şi LTH (aşa-numitul complex hormonal lactogen). Mai mult, prin actul
parturiţiei şi al suptului, eliberarea ocitocinei stimulează secreţia acestui complex
hormonal lactogen.
3 Progesteron (ng/ml) 60
Estrogen pg/ml)
După Dial şi Britt, 1986
Progesteron
2 40
Estrogen
1 20
0 0
0 10 20 30
zile dupa parturitie
Figura 7.3. Concentraţii hormonale în circulaţia sangvină a scroafelor lactante

În timpul lactogenezei, mecanismul de acţiune al hormonilor este diferit în
funcţie de nivelul de referinţă:
Astfel, la nivelul acinilor glandulari, creşterea secreţiei lactate din momentul fătării
este reglată pe două niveluri: prin creşterea secreţiei de prolactină de la nivel
anterohipofizar şi prin stimularea celulei alveolare mamare.
La nivelul celulei secretoare, prolactina participă la polarizarea organitelor
celulare, insulina determină creşterea reticulului endoplasmatic, corticoizii -
stabilizarea reticulului endoplasmatic, fapt care explică creşterea secreţiei celulei
epiteliale a ţesutului alveolar.
La nivelul genomului celulelor glandei mamare, prolactina induce transcripţia
genelor care produc sinteza proteinelor din lapte şi asigură stabilitatea ARN
mesageri în timpul transducţiei. Corticoizii au efect sinergic cu prolactina în ceea ce
priveşte traducţia, reducând degradarea ARN mesageri. Progesteronul are un efect
inhibitor asupra prolactinei la nivelul transcripţiei genelor. Acţiunea sa este
dependentă de numărul receptorilor prezenţi în celula mamară: crescut în timpul
lactogenezei primare şi absent în timpul lactaţiei. [115]
7.A.3.1.1. Secreţia laptelui la scroafă

Laptele scroafelor are 19,6% substanţă uscată, 8,2% grăsimi, 5,8% proteine,
4,8% lactoză şi 0,63% cenuşă. [61] Între lapte şi colostru există diferenţe mari în
ceea ce priveşte compoziţia; acestea sunt prezentate în tabelul 7.2. Evident,
întocmai ca la alte specii, colostrul este mai bogat în proteine şi substanţă uscată şi
mai sărac în grăsime, lactoză şi săruri minerale. Compoziţia laptelui variază în
raport cu stadiul lactaţiei, nutriţie şi structura genetică.
Sinteza lactozei se desfăşoară în celulele secretorii ale acinilor mamari,
având ca precursor glucoza şi galactoza. Sediul intracelular al sintezei lactozei este
aparatul Golgi (unde se acumulează atât lactoza, cât şi proteinele laptelui).
Eliminarea lactozei din celulele
secretoare în lumenul acinului
mamar se realizează prin exocitoza Tabelul 7.2
veziculelor de lactoză şi proteine din Compoziţia laptelui şi a colostrului la
scroafă
aparatul Golgi – proces secretor de
tip merocrin (fig. 7.4). Specificare Colostru Lapte
Se consideră că α- Substanţă uscată % 30,0 20,0
lactalbumina joacă un rol major în Proteine % 17,0 5,4
sinteza laptelui , ea intervenind în
1 Grăsime % 7,5 8,3
Lactoză % 3,0 5,0
sinteza lactozei.
Săruri minerale % 0,6 0,8
Prelucrare după Rick, 1986
1 În glanda mamară, α-lactalbumina formează complexe cu enzima galactiosil-transferaza, cu rol în sinteza lactozei.
Lactoza, o sursă de energie uşor asimilabilă de către purceii sugari, este responsabilă de extragerea apei în celulele
secretoare de lapte a glandei mamare. Prin intermediul acestui proces, sinteza α-lactalbuminei reglează volumul
laptelui produs.[87]
Sinteza lipidelor se realizează
în celulele secretorii ale acinilor
mamari, pe seama acizilor graşi din
sânge - chilomicroni. Biosinteza acizilor
graşi din lapte are ca precursor
glucoza, rata reţinerii glucozei
sangvine (diferenţa arterio-venoasă)
de către glanda mamară fiind de 33%.
Sinteza proteinelor se face pe
După Delouis 1991
de o parte din precursori întâlniţi în

glanda mamară (β-lactabumina) şi, pe
de altă parte, prin transcitoză, pentru
seralbuminele şi γ-globulinele de
provenienţă sangvină. Secreţia
proteinelor din lapte are loc în
reticulul endoplasmatic al celulelor
secretorii din acinii mamari, pe seama
aminoacizilor de provenienţă sangvină
şi a celor produşi de acinii mamari.
Proteinele sintetizate în
reticulul endoplasmatic rugos sunt
Figura 7.4. Structura şi funcţia celulelor
transportate şi concentrate în
epiteliale mamare
complexul Golgi. Ulterior, produsul de
A – intrare a nutrienţilor; B – endocitoză; C – secreţie secreţie exportat de aparatul Golgi sub
pinocitară; D – exocitoză;
1 – lama bazală; 2 – nucleu; 3 – reticul endoplasmatic; 4 forma unor vezicule, străbate
– citoplasmă; 5, 14 – granule de secreţie; 6- mitocondrie; citoplasma în direcţia membranei
7 – proteine; 8 – săruri-proteine; 9 – membrană
plasmatică; 10 – lumen alveolar; 11 – globulă de grăsime;
apicale (fig. 7.4), de unde are loc
12 – săruri-lactoză; 13 – globulă lipidică; 15 – joncţiune eliminarea conţinutului în lumenul
impermeabilă; 16 – aparat Golgi; 17 – celule alveolar. Procesul este de tip
mioepiteliale; 18 – vase sangvine; 19 – ţesut conjunctiv.
merocrin, fără pierdere de material
celular, membrana veziculelor fiind încorporată membranei celulare lumenale. [18]
Substanţele minerale au origine sangvină, de unde ajung în secreţia lactată,
fie prin transcitoză, fie prin captare, concentrare şi apoi eliminare în veziculele de
secreţie, împreună cu lactoza şi proteinele.
7.A.3.2. Ejecţia laptelui şi suptul

Ejecţia laptelui reprezintă eliminarea laptelui sub influenţa hormonilor
somatotrop, tireotrop şi adrenocorticotrop. Pentru menţinerea lactaţiei sunt
absolut necesare atât excitaţiile suptului, cât şi prezenţa hormonilor hipofizari, în
special prolactina. [36]
Eliminarea laptelui se produce printr-un mecanism neurohormonal,
cunoscut sub numele de reflexul neuro-endocrin de ejecţie a laptelui. Acest reflex cuprinde
o cale nervoasă ascendentă1 şi o cale umorală descendentă. Punctul de plecare al
arcului reflex este situat la nivelul receptorilor senzoriali ai mamelonului, iar
punctul de sosire este constituit de neuronii octocinergici ai sistemului hipotalamo-
neurohipofizar.
Stimularea specifică este reprezentată de activarea receptorilor senzoriali din
structura mamelonului şi, indiferent de calea de transmitere, excitaţiile din timpul
suptului sunt distribuite pe cale neurală sistemului hipotalamo-neurohipofizar,
unde provoacă producerea şi eliminarea oxitocinei. Conform conceptului formulat
pentru prima dată în anul 1941 de către Ely şi Petersen, ocitocina eliberată se
răspândeşte în glanda mamară pe cale sangvină (calea descendentă) şi provoacă
contracţia celulelor mioepiteliale, antrenând expulzia laptelui de la nivelul acinilor.
Sub acţiunea ocitocinei, laptele expulzat din acini în canalele galactofore lărgite,
prin contracţia celulelor mioepiteliale longitudinale, se scurge spre extremitatea
mamelonului.
Ocitocina se fixează pe receptorii membranari specifici, care au aproape
aceleaşi caracteristici ca şi cei ai miometrului2. Receptorii induşi la finele gestaţiei de
către 17β-estradiol vor fi într-un număr maxim în timpul lactaţiei, în timp ce, după
înţărcare, aceştia dispar. Asociaţia hormon-receptor antrenează o creştere a Ca2+
intracelular pe calea inozitid-fosfaţilor şi a fosfolipazei C. Contracţia miocitelor depinde
de procesul clasic: fosforilarea ATP-ului din structura miozinei sub influenţa
ionului de Ca2+; eficacitatea vidării alveolare depinde de cinetica oxitocinei în sânge.
[115]
Regranularea celulelor hipofizei posterioare, respectiv refacerea stocului de
ocitocină, se realizează în decurs de cel puţin 60 minute, deci ejecţia laptelui nu este
posibilă decât după trecerea acestui răstimp. [52]
7.A.3.2.1. Inhibiţia reflexului de ejecţie a laptelui

Inhibiţia ejecţiei laptelui poate fi declanşată de numeroşi factori,
începând cu stările de disconfort, până la orice stres fizic sau psihic, care
acţionează la două niveluri [17]:
- la nivel central (la nivelul hipotalamusului), de unde determină inhibarea
secreţiei de ocitocină şi de la nivelul hipofizei posterioare, de unde se
blochează eliberarea ocitocinei;
1 Dacă prima şi ultima verigă a arcului nervos (protoneuronii senzoriali, aflaţi în prelungirea receptorilor cutanaţi ai
mamelonului, respectiv neuronii octocinergici ai nucleilor paraventriculari şi supraoptici) nu mai constituie subiect
de controversă, căile senzoriale împrumutate de aferenţele cu origine mamară rămân încă insuficient cunoscute.
[115] Unii autori [18] consideră că, de la nivelul receptorilor, influxul nervos se propagă pe filetele senzitive ale
nervului ilio-ingvinal şi apoi pe fasciculele Goll-Burdach din coarnele dorsale ale măduvei spinării, de unde ajunge la
hipotalamus. Fără să li se cunoască, cel mai adesea, nici originea, nici funcţia, s-a constatat că fibrele conţinând
serotonină şi GABAA se termină pe neuronii octocinergici. În acelaşi timp, prezenţa acetil-colin-esterazei în
nucleii magnocelulari pledează în favoarea aferenţelor colinergice. În fine, s-au decelat numeroase peptide în
nucleul paraventricular, fapt care lasă să se întrevadă existenţa a numeroşi mediatori. [115]
2 constante de disociere la echilibrul complexului hormon-receptor sau Kd = 1 – 2 x10-9M; numărul total al
siturilor receptoare / mg de proteină sau Bmax = 100-500f mol/ mg

- la nivel periferic (la nivelul vascularizaţiei glandei mamare), de unde, prin
filetele vegetative simpatice, se realizează vasoconstricţia arteriolară mamară
şi, astfel, ocitocina din sânge nu ajunge în cantităţi suficiente la celulele ţintă.
7.A.4. PRODUCŢIA DE LAPTE

Imediat după fătare, mamela este funcţională, dar disponibilitatea pentru
sinteza lactată este scăzută. Lactogeneza devine foarte importantă după primele
ejecţii ale laptelui. Acest fapt se traduce printr-o creştere a numărului de organite, o
hipertrofie puternică a celulei epiteliale mamare şi o creştere a conţinutului ARN-
ului (fig. 7.2) mamar. [115] Ulterior, stimularea şi menţinerea secreţiei lactate
depind esenţial de o serie de factori, după cum se va putea observa în cele ce
urmează.
Determinarea producţiei de lapte se estimează mulţumitor prin capacitatea
de alăptare a scroafei; după Rick (1986), purceii realizează conversia laptelui
matern în spor la un raport de 4-4,5 l lapte / kg spor, iar după Hălmăgean, (1984 şi
1994) cu un consum specific de 4,05 kg lapte.
Producţia de lapte a scroafei este afectată de o serie de factori cum sunt:
numărul şi funcţionalitatea glandelor mamare, alimentaţie, temperatura ambientală
(Johnston şi col., 1999), factori genetici, prezenţa unor toxine, boli etc. Dintre aceştia,
cei mai reprezentativi sunt prezentaţi în paragrafele următoare.
7.A.4.1. Factori genetici

Prolificitatea ridicată este acompaniată de o producţie mare de lapte şi, ca
urmare a acestei producţii, de mobilizarea rezervelor corporale. Se susţine că
numărul de purcei reprezintă un factor important în variaţia producţiei de lapte.
Aceasta nu este condiţionată de numărul purceilor născuţi ci de numărul de purcei
care sunt alăptaţi, important fiind numărul de sfârcuri normale.
Liniile cu genotipuri valoroase în α-lactalbumină au producţii mari de lapte.
Practic, transgeneza α-lactalbuminei bovine a determinat o creştere a producţiei de
lapte, după cum se observă în tabelul 7.3. [50;87]
Rasa. Producţia zilnică de lapte, determinată pe un efectiv de scroafe Marele
Alb (Barber şi col., 1955 – citat de Feredean, 1974) este de 5,90 kg (4,90-6,70) kg, iar
pentru o perioadă de 56 zile la lactaţie este de 297 kg (Aumaitre, 1970 citat de
Feredean, 1974).
Tabelul 7.3
Producţii comparative obţinute de la primipare normale şi transgenice
Ziua lactaţiei
Specificare n
a 3-a a 6-a a 9-a a 12-a
Scroafe transgenice 16 5,18 ± 0,14 7,33 ± 0,19 7,40 ± 0,22 7,21 ± 0,22
Scroafe control 20 4,33 ± 0,13 5,86 ± 0,17 6,68 ± 0,19 6,94 ± 0,22
După Noble, Wheeler şi Hurley (2001)
Cameron şi col. (2002) atenţionează asupra faptului că, în situaţia în care se
continuă selecţia scrofiţelor pentru obţinerea unor genotipuri specializate în
direcţia producţiei de carne, fără creşterea consumului de furaje pe durata lactaţiei,
va creşte substanţial proporţia scrofiţelor care nu vor putea duce la capăt lactaţia.
7.A.4.2. Factori fiziologici

În mod normal, producţia de lapte creşte până în cea de-a treia săptămână a
lactaţiei, după care înregistrează un declin.
Constelaţia hormonală galactopoetică intervine la nivelul diferitelor
ţesuturi care participă la întreţinerea metabolismului general al femelei lactante.
Rolul complexului hormonal lactogen (prolactina, hormonul de creştere (GH),
corticoizii, hormonii tiroidieni şi hormonii ovarieni steroizi) este acela de a stabili şi
regulariza lactaţia.
Prolactina, primul component al complexului hormonal lactogen, manifestă
concentraţiile plasmatice maxime la parturiţie, după care acestea scad foarte mult în
primele două zile post-partum, dar rămân superioare concentraţiilor observate în
timpul ciclului sexual. La 4-6 ore după înţărcarea purceilor, nivelul prolactinei scade
brusc. [104]
La scroafe, suptul purceilor induce eliberarea PRL. Parte a răspunsului
galactopoetic la intensitatea suptului, (mărimea lotului de purcei) la scroafă poate
creşte semnificaţia eliberării PRL la alăptare1. De asemenea, poate creşte răspunsul
pituitarei la factorii de eliberare a prolactinei. Efectul suptului asupra PRL decade
cu avansarea lactaţiei, echitabil dacă stimulii prin supt sunt păstraţi (reţinuţi)
corespunzător până la sfârşitul lactaţiei. Concentraţiile sangvine ale prolactinei sunt
afectate de numeroşi factori, dintre care temperatura şi lumina par a fi cei mai
importanţi. [54]
Hormonul de creştere (GH) participă în special la repartiţia energiei, raportul
glandă mamară şi ţesut de rezervă. [115]
Suptul purceilor (fig 7.5) provoacă descărcări hormonale anterohipofizare
(reflex endocrin de menţinere a suptului) şi descărcări ale hormonilor hipofizari
(reflex endocrin de ejecţie a laptelui).
Debutul suptului provoacă o creştere reflexă a concentraţiilor plasmatice ale
prolactinei, ACTH-ului şi TSH-ului şi a hormonului de creştere. [115] Suptul, prin
reflexe neuro-endocrine, induce eliberarea de la nivelul SNC a neuro-
transmiţătorilor opiaceelor. În consecinţă, reflexele provoacă eliberarea prolactinei,
STH-ului, tireostimulinei, adrenocorticopinei şi a oxitocinei, hormoni care au rol în
secreţia şi ejecţia laptelui.
Spinka şi col. (1997) consideră că frecvenţa şi vidarea completă a glandei
mamare în timpul suptului joacă un rol major în reglarea producţiei şi ejecţiei
1Suptul scade probabil factorul inhibitor al prolactinei (PIF - Prolactin Inhibiting Factor) la nivel hipotalamic şi, prin
urmare, creşte nivelul PRL.
Prelucrare după Wittemore, 1999
Figura 7.5. Succesiunea fazelor suptului la purcel şi relaţia de comunicare cu scroafa

mamă
secreţiei lactate. Autorii au descris un număr de 17 reprize de supt în prima zi post-

partum, 20 reprize în a 2-a şi 19 reprize de supt în a 3-a; pe durata celor trei zile,
fiecare mamelon a eliberat, în medie, 25; 26, respectiv 31 g lapte / repriză1.
Frecvenţa supturilor este foarte ridicată în primele 2-3 zile de lactaţie. Spinka
şi col.(1997) au comunicat pentru primele 3 zile de lactaţie a scroafelor, intervale
între două supturi de 85; 72 respectiv 76 minute.
După Jensen şi Recen (1989), intervalul între două supturi tinde să crească, de
la 40 minute, în prima săptămână, la 55 minute, în cea de-a 4-a. Durata masajului
sfârcurilor scade, de la prima la a treia săptămână de lactaţie şi intensitatea
stimulilor legaţi de supt tinde să scadă în cursul lactaţiei.
Mulgerea scroafei cu mâna sau cu maşina este posibilă numai după injectarea
oxitocinei. Cantitatea de lapte obţinută este în funcţie de doza de oxitocină
administrată. După Braude şi Mitchel1 (1960), citaţi de Feredean, 1974, o doză de 10
UI oxitocină permite să se obţină 104 ml de lapte dintr-un sfârc. O doză de 1 UI
oxitocină elaborează 41 ml lapte, care este egală cu cantitatea ce o obţine un purcel
la un supt.
1 Cantitatea de lapte a fost stabilită după relaţia M=W2-W1+(0,21·t)/W10,75, unde: W1 = greutatea dinaintea
suptului, W2= greutatea după supt, t = intervalul în minute între două cântăriri. În total, în primele trei zile, fiecare
mamelon a eliberat 432 g, 516 g, respectiv 588 g lapte / zi.
Comunicarea scroafă-purcei în timpul suptului este foarte elaborată.
Kasanen şi Algers (1998) şi Wittemore(1999) sugerează divizarea suptului în mai multe
faze (fig. 7.5).
Prima fază este aşa-numitul premasaj; scroafa vocalizează (grohăie) ritmic şi
purceii masează ugerul scroafei, împingându-l şi lovindu-l cu capul. După puţin
timp de masaj, ocitocina, care influenţează şi creşterea numărului grohăiturilor spre
un vârf, determină creşterea presiunii intramamare şi ejecţia laptelui, aspect care
corespunde cu începutul suptului cu mişcări lente. Deoarece scroafele nu au lapte
cisternal, acesta devine disponibil doar pe durata a 15-20 secunde. În momentul în
care ejecţia laptelui este maximă, purceii încep să manifeste comportament de supt
mai intens. După vârf, vocalizările (numărul grohăitului) începe să se reducă iar
purceii, odată cu reducerea ejecţiei laptelui, reîncep un nou masaj. Prin acest tip
special de comunicare din timpul suptului, scroafa reuşeşte distribuirea laptelui spre
toţi purceii alăptaţi.
Vârsta şi greutatea corporală. După Aumaitre, 1970 (citat de Feredean,
1974), greutatea scroafei nu este hotărâtoare în ceea ce priveşte producţia de lapte,
în schimb vârsta este un factor important. Primiparele, de exemplu, au cu 28% mai
puţin lapte decât scroafele multipare, aflate în lactaţiile 2-7.
Poziţionarea glandei mamare. Primul sfârc eliberează o cantitate mai
mare de lapte (34 g) decât sfârcurile posterioare (19 g), fapt ce se poate explica prin
diferenţa de irigare sanguină, constatare făcută de Turner (1952), citat de Feredean,
1974.
7.A.4.3. Factorii tehnologici şi factori externi

Factorii tehnologici şi externi intervin într-o manieră directă sau indirectă în
întreţinerea lactaţiei şi nivelul producţiei de lapte a scroafelor. [115]
7.A.4.3.1. Principii în alimentaţia scroafelor lactante

Alimentaţia din timpul lactaţiei are un rol esenţial în menţinerea condiţiei de
reproducţie a scroafelor şi în creşterea şi dezvoltarea purceilor. În cazul scroafelor,
obiectivul urmărit este asigurarea alimentaţiei care să permită realizarea unei
producţii bune de lapte, limitarea pierderilor în greutate a scroafelor, iar la sfârşitul
lactaţiei, reluarea rapidă a unui nou ciclu reproductiv.
7.A.4.3.2. Normare a alimentaţiei în funcţie de factorii de influenţă

În lactaţie, predomină procesele de dezasimilaţie; în consecinţă, rezultă
pierderi în greutate de 10-15% (chiar mai mari la scrofiţe) faţă de greutatea
înregistrată la parturiţie. Lactaţia scroafei este mai epuizantă comparativ cu cele ale
altor specii de mamifere, deoarece laptele de scroafă este de două ori mai bogat în
energie şi azot comparativ cu laptele de vacă (1200 Kcal, faţă de 750 Kcal şi 5,5 %
proteină, comparativ cu 3,2 % ).
La scroafele care alăptează, stabilirea condiţiei de calitate a furajului este
variabilă de la o fermă la alta şi de la un sistem de întreţinere la altul: stabilirea
necesarului energetic, proteic şi mineral şi, în consecinţă, cantitatea de nutreţ
combinat, sunt influenţate de o serie de factori; dintre aceştia, cei mai importanţi
sunt:
Numărul purceilor alăptaţi este specific fiecărei ferme şi structuri genetice
şi solicită îmbunătăţirea condiţiilor de calitate ale nutreţului; în conformitate cu
datele din tabelul 7.4. Scroafele cu număr mare de purcei solicită niveluri ridicate de
energie, proteină şi minerale.
În cazul lactaţiei cu 14 purcei, devine foarte dificilă susţinerea unui spor de
250 g, întrucât scroafa trebuie să consume 7,55 kg nutreţ; în astfel, de situaţii şi în
cazul în care nu se poate face redistribuirea purceilor, este mai facilă susţinerea
unui spor de 200 g. Pentru performanţele exemplificate şi conform datelor din
tabelul 7.4, necesarul de lizină creşte odată cu alăptarea unui număr mai mare de
purcei; astfel, pentru cele şase situaţii exemplificate, procentele lizinei sunt: 0,56%
în cazul alăptării a 4 purcei, 0,77%, 0,90%, 0,98%, 1,04% şi respectiv 1,08% lizină
în cazul alăptării a 14 purcei1; variaţii proporţionale sunt surprinse şi în cazul
celorlalţi aminoacizi. [119]
Tabelul 7.4
Caracteristici ale nutreţului combinat administrat scroafelor lactante în funcţie de
numărul purceilor alăptaţi
Specificare *
Număr de purcei alăptaţi
4 6 8 10 12 14 14
Spor mediu zilnic la purcei (g/zi) 250 250 250 250 250 250 200
Producţia de lapte zilnică (kg) 3,77 5,66 7,55 9,44 11,32 13,21 10,36
Necesar zilnic de ED (kcal) 9173 12472 15770 19069 22367 25665 20683
Consum zilnic de furaj (g) 2,70 3,67 4,64 5,61 6,58 7,55 6,08
Proteină brută (%) 14,2 16,8 18,3 19,3 20,0 20,5 20,0
Lizină (g/zi) 18,14 31,40 44,67 57,93 71,19 84,45 72,19
Calciu (g/zi) 20,32 27,51 34,79 42,06 49,34 56,62 45,63
Acid linoleic (g/zi) 2,70 3,67 4,64 5,61 6,58 7,55 6,08
Prelucrare după NRC, 1998
* Necesar calculat pentru scroafe cu o greutate de 180 kg şi pierderi pe durata unei lactaţii de 35 zile de maxim
10% din greutatea corporală (-18 kg, din care -7,15 kg carne şi -10,85 kg grăsime). Acestea sunt întreţinute în
condiţii optime de temperatură şi sunt hrănite cu NC cu 3400 kcal/kg ED şi se doreşte să susţină un spor
mediu zilnic al purceilor de 200-250 g/zi.
1 De regulă, pentru fiecare kg de spor al lotului de purcei, sunt necesare 26 g de lizină. La acestea se adaugă
necesarul pentru menţinerea funcţiilor vitale ale scroafei, care este de 2 g de lizină pe zi. În medie, dacă greutatea
lotului de purcei ajunge în primele 2 săptămâni la 30 kg, sunt necesare 30x26=780 g lizină pentru sporul lotului de
purcei, plus 14x2=28 g pentru necesarul scroafei, adică 800 g lizină.
În cazul scroafelor cu mai mult de 10 purcei, nesatisfacerea necesarului de
lizină în cazul administrării unor raţii cu un conţinut mai mic de 1%1, cumulat cu
particularităţile alimentaţiei în perioada imediat următoare parturiţiei, fac ca
scroafele să folosească proteina endogenă, apărând în scurt timp slăbirea
accentuată a acestora, cu efecte negative concretizate în: mortalitatea purceilor
sugari, greutatea lotului de purcei înţărcaţi şi prelungirea service period-ului.
Temperatura care poate fi asigurată scroafelor în maternitate;
tehnologic, opţiunile pot fi două: fie se creşte temperatura în maternitate în limitele
confortului termic al scroafelor, fie se modifică condiţia de calitate a furajului
administrat scroafelor lactante, în acord cu microclimatul asigurat. Ultima variantă
este prezentată în tabelul 7.5 şi, în mod evident, temperaturile reduse solicită
asigurarea unui furaj mai energetic. [14]
Sporul mediu zilnic dorit în rândul purceilor sugari; maximizarea
acestuia necesită creşterea condiţiilor de calitate, pentru maximizarea producţiei de
lapte. În tabelul 7.6, sunt prezentate câteva elemente care trebuie susţinute atunci
când se doreşte controlul sporului purceilor sugari pe durata lactaţiei.
Controlul pierderilor în greutate ale scroafelor lactante; tehnologic, se
doreşte minimizarea acestor pierderi. Din acest motiv, condiţia de calitate a
nutreţului permite, într-o oarecare măsură, controlul acestor pierderi; acest aspect
este însă strâns legat de durata lactaţiei. Cerinţele nutritive ale nutreţului pentru
diferite obiective privind controlul pierderilor în greutate sunt prezentate în tabelul
7.7.
Tabelul 7.5
Caracteristici ale nutreţului combinat administrat scroafelor pentru susţinerea unei
producţii de lapte de 7,4 kg în funcţie de temperatura asigurată în maternitate
Specificare * Temperatură la nivelul scroafelor (°C)
5 10 15 20 25 30
Producţia de lapte zilnică (kg) 7,40 7,40 7,40 7,40 7,40 7,40
Necesar zilnic de ED (kcal) 20354 18739 17124 15510 13895 12281
Consum zilnic de furaj (g) 5,99 5,51 5,04 4,56 4,09 3,61
Proteină brută (%) 15,4 16,3 17,3 18,5 20,0 21,9
Lizină (g/zi) 45,48 45,20 44,91 44,62 44,33 44,04
Calciu (g/zi) 44,90 41,34 37,77 34,21 30,65 27,09
Acid linoleic (g/zi) 5,99 5,51 5,04 4,56 4,09 3,61
* Necesar calculat pentru scroafe care au o greutate de 180 kg şi pierderi pe durata unei lactaţii de 35 zile de
maxim 10% din greutatea corporală (18 kg, din care 7,15 kg carne şi 10,85 kg grăsime). Acestea alăptează 10
purcei, pentru a susţine un spor de 200 g/zi şi sunt hrănite cu NC cu 3400 kcal/kg ED .
1 În prima zi post-partum, scroafele nu consumă furaj, în a II-a consumă 1 kg, în a III-a - 2 kg şi apoi ad libitum,
astfel că, în prima săptămână, se consumă în medie 3,4 kg, iar în a II-a - 4,5 kg, rar peste 5 kg; astfel, cele 80 kg
furaj cu 1% lizină care ar trebui să fie consumate pentru satisfacerea necesarului de lizină nu pot fi consumate,
motiv pentru care scroafele recurg la autoconsum.
Tabelul 7.6
Caracteristici ale nutreţului combinat administrat scroafelor lactante în funcţie de
sporul mediu zilnic al purceilor alăptaţi
Specificare * Spor mediu zilnic dorit (g/zi medie pentru 10 purcei)
150 175 200 225 250 275
Producţia de lapte/zi (kg) 5,36 6,38 7,40 8,42 9,44 10,46
Proteină brută (%) 17,3 18,0 18,5 19,0 19,3 19,6
Lizină (g/zi) 31,31 37,96 44,62 51,27 57,93 64,58
Calciu (g/zi) 26,36 30,29 34,21 38,14 42,06 45,99
* Necesar calculat pentru scroafe care alăptează 10 purcei, au o greutate de 180 kg şi pierderi pe durata unei
lactaţii de 35 zile de maxim 10% din greutatea corporală (18 kg, din care 7,15 kg carne şi 10,85 kg grăsime).
Acestea sunt întreţinute în condiţii optime de temperatură şi sunt hrănite cu NC cu 3400 kcal/kg ED.
Tabelul 7.7
Caracteristici ale nutreţului combinat administrat scroafelor pentru controlul
pierderilor în greutate pe durata lactaţiei
Specificare * Evoluţia greutăţii scroafei lactante
(+/- kg / lactaţie)
+5 0 -5 -10 -15 -20
Producţia de lapte zilnică (kg) 7,40 7,40 7,40 7,40 7,40 7,40
Câştig/pierdere substanţe proteice +2,27 +0,22 -1,82 -3,87 -5,92 -7,97
(kg)
Câştig/pierdere substanţe lipidice (kg) +2,73 -0,22 -3,18 -6,13 -9,08 -12,03
Proteină brută (%) 17,2 17,5 17,7 18,0 18,3 18,7
Lizină (g/zi) 49,77 48,65 47,53 46,41 45,29 44,17
Calciu (g/zi) 42,13 40,41 38,69 36,97 35,25 33,52
* Necesar calculat pentru scroafe cu o greutate de 180 kg, care alăptează; durata lactaţiei este de 35 zile, 10
purcei, pentru obţinerea unui spor mediu zilnic de 200 g. Acestea sunt întreţinute în condiţii optime de
temperatură şi sunt hrănite cu NC cu 3400 kcal/kg ED.
Durata lactaţiei; se stabileşte în conformitate cu specificul şi posibilităţile

tehnologice privind creşterea tineretului în fermă şi este legată de controlul
pierderilor în greutate – tehnologic, se doreşte reducerea lactaţiei şi diminuarea
pierderilor. Evident, relaţia dintre cele două este una proporţională; o lactaţie
prelungită este urmată de pierderi mari în greutate. Cerinţele nutritive ale nutreţului
pentru cele două obiective sunt prezentate în tabelul 7.8.
Tabelul 7.8.
Caracteristici ale NC administrat scroafelor în concordanţă cu durata lactaţiei şi
controlul pierderilor în greutate pe durata lactaţiei
Specificare* Evoluţia greutăţii scroafei lactante (+/- kg / lactaţie)
-3,5 -7,0 -10,5 -14,0 -17,5 -21,0
La o lactaţie de ... 7 zile 14 zile 21 zile 28 zile 35 zile 42 zile
Sporul mediu zilnic - purcei (g/zi) 215 200 220 230 250 275
Producţia de lapte (kg/zi) 8,01 7,40 8,22 8,62 9,44 10,46
Pierderi substanţe proteice (kg) -1,39 -2,78 -4,17 -5,56 -6,94 -8,33
Pierderi substanţe lipidice (kg) -2,11 -4,22 -6,33 -8,45 -10,56 -12,67
Proteină brută (%) 18,7 18,4 18,8 19,0 19,3 19,6
Lizină (g/zi) 48,81 44,80 50,10 52,74 58,04 64,67
Calciu (g/zi) 37.09 34,65 37,70 39,18 42,24 46,07
* Necesar calculat pentru scroafe cu o greutate de 180 kg, care alăptează 10 purcei. Acestea sunt întreţinute în
condiţii optime de temperatură şi sunt hrănite cu NC cu 3400 kcal/kg ED.
Raportul energo-proteic, cu referire exactă la raportul energie-lizină,

influenţează puternic secreţia de hormoni reproductivi, cu implicaţii asupra
performanţelor reproductive următoare. Nivelul redus al aminoacizilor şi al
energiei din raţie influenţează mai ales secreţia LH-ului şi, prin aceasta, calitatea
estrului, ovulaţiei şi fecundării.[118]
7.A.4.4. Controlul şi stimularea apetitului scroafelor lactante

Este bine cunoscut faptul că la scroafele în lactaţie consumul de nutreţ
(apetitul) este influenţat de o serie de factori; diferenţierea şi identificarea acestora a
făcut obiectul mai multor cercetări. [Dourmad (1988)]
Gradul şi direcţia ameliorării genetice influenţează apetitul scroafelor în
lactaţie. Selecţia pentru obţinerea de animale specializate pentru producţia de carne
(implicit cu grăsime redusă în carcasă) are efecte diferite asupra apetitului: dacă
selecţia se face pe baza consumului redus de nutreţ, evident vor exista probleme
mai mari privind apetitul scroafelor lactante decât în cazul selecţiei pe baza
procentului de carne din carcasă. [64]
Numărul de ordine al fătării sau vârsta este un factor important, mai ales
în cazul scroafelor primipare. În fig. 7.6 se observă faptul că apetitul scroafelor
creşte până la nivelul lactaţiei a 6-a, după care rămâne constant, dar dependent de
prolificitate şi greutatea corporală a scroafelor. [99]
Stadiul lactaţiei. În prima perioadă a lactaţiei, consumul mediu zilnic de
furaje creşte, în perioadele următoare manifestă o tendinţă staţionară sau uşor
descrescătoare.
În practică, principalele
variaţii ale apetitului din timpul
Grady şi col. citaţi de Quiniou 1998
lactaţiei sunt cauzate de conduita

alimentară impusă în prima
săptămână post-partum. Totuşi, de
cele mai multe ori, raţionalizarea
administrării hranei scroafelor
parturiente este menţinută în
fermele cu exploatare intensivă, în
scopul prevenirii agalaxiei sau
diminuării apetitului.
Figura 7.6. Efectul numărului de ordine al Concentraţiile energetice
gestaţiei asupra apetitului mari şi nivelurile proteice ridicate
(surplus de NC consumat de către scroafe) din furaj pot compensa apetitul
diminuat. Suplimentarea nutreţului
cu 10% substanţe energetice permite ingerarea unei cantităţi mai mari de energie, în
ciuda ingestiei unei cantităţi de nutreţ mai reduse; aportul suplimentar de energie
corespunde unui export important de lipide în lapte. În definitiv, această strategie
este acompaniată de cele mai mari capacităţi de alăptare, dar nu are un efect probat
asupra tuturor scroafelor. Diminuarea conţinutului în proteină, în condiţiile
asigurării aminoacizilor esenţiali, prin administrarea aminoacizilor de sinteză şi
optimizarea raporturilor dintre aminoacizi1, poate reprezenta o altă cale în
contracararea efectelor unui apetit diminuat.
Frecvenţa şi forma de prezentarea a nutreţului. Trecerea de la un regim
cu un tain la un regim cu trei tainuri pe zi, determină creşterea consumului de
nutreţ cu 15% / scroafă. De regulă, în alimentaţia scroafelor lactante, se iau în
considerare cele două momente preferenţiale pentru comportamentul de ingestie,
respectiv dimineaţa şi după-amiaza. [28]
Administrarea nutreţului umed are, de asemenea, un efect pozitiv asupra
consumului mediu zilnic, determinând o creştere a ingestei cu +3 % [23], +5 %
[39], până la +12 % [89].
Alimentaţia în timpul gestaţiei. Pe ansamblul gestaţiei, aportul energetic
ridicat antrenează diminuarea consumului mediu zilnic din timpul lactaţiei. [5]
Dourmad (1993) demonstrează că o creştere a nivelului alimentar de la 2,25 la 2,70 /
zi în timpul gestaţiei antrenează o scădere a consumului mediu zilnic în timpul
lactaţiei de 280 g / zi. Creşterea nivelului alimentar în timpul gestaţiei, fără
creşterea aportului energetic (prin diluţia nutreţului cu surse vegetale), pare să
exercite un efect favorabil asupra consumului de furaj pe durata lactaţiei. [35].
1 Nerespectarea echilibrului aminoacizilor administraţi are efecte negative asupra apetitului. Un aport scăzut în
triptofan raportat la valină şi izoleucină antrenează o scădere a consumului mediu zilnic la 6 -12 zile după
parturiţie. [120]
Temperatura din maternitate este componenta al cărei efect este cel mai
intens studiat la ora actuală1; aceasta depăşeşte frecvent limita superioară a
confortului termic al scroafei. Factorul limitant în consumul de nutreţ pare să fie
capacitatea redusă a scroafelor de a disipa căldura internă. Aceasta din urmă poate
fi redusă, fie prin scăderea cantităţii de nutreţ [14;88], fie prin diminuarea
mobilizării rezervelor corporale pentru producţia de lapte. [83] Prin compilare
bibliografică, Black şi col. (1993) au stabilit că o creştere cu 1°C a temperaturii
ambientale în intervalul 16-32 °C este acompaniată, în medie, de diminuarea cu 2,4
MJ energie digestibilă / zi2.
Pentru diminuarea efectelor negative ale temperaturii asupra apetitului, unii
autori [28] sugerează compensarea deficitului prin creşterea conţinutului în energie,
iar alţii [99] sugerează utilizarea sistemelor de răcire eficiente (diferite tipuri de
ventilaţie -aspersia apei, răcirea râtului cu picături de apă, ceaţa sau stropirea
spaţiilor din adăpost).
7.A.4.4.1. Administrarea nutreţului

Alimentaţia scroafelor lactante trebuie controlată în cele mai mici detalii: în
cele mai multe sisteme, furajarea se face gradual, de două ori pe zi. Astfel, în ziua
parturiţiei se administrează un kg NC, după care cantitatea creşte cu 0,5 kg/zi, până
în ziua 7-10, când se înregistrează un maxim care se păstrează pe durata lactaţiei;
această situaţie este numită curba standard a consumului de furaje (vezi fig. 7.7).
Comparativ cu această situaţie standard, pot exista diferite variaţii, care pot
oferi informaţii despre condiţiile de mediu şi starea de sănătate a scroafelor
lactante. Astfel, în cazul consumului de furaj, se pot surprinde consumuri foarte
mari, consumuri reduse pe toată durata lactaţiei sau numai la debutul acesteia,
fluctuaţii minore sau fluctuaţii majore.
În sistemul intensiv românesc clasic, cerinţele zilnice sunt acoperite prin
utilizarea unei reţete de NC de tip 0 – 5, cu condiţiile de calitate şi structură care au
fost prezentate pentru scroafele în pregătire pentru montă. Maximul cerinţelor
nutriţionale la scroafe se înregistrează între săptămânile a II-V de lactaţie.
Cantitatea zilnică de furaj pentru maximizarea producţiei de lapte se poate
aprecia calculând un necesar de 1,2 – 1,5 kg NC pentru întreţinerea funcţiilor vitale
şi 0,4 – 0,5 kg NC pentru fiecare purcel alăptat. În practica creşterii intensive, cu
înţărcare la 35 zile, cantitatea de furaj administrat are următoarea distribuţie:
- în ziua fătării, scroafa primeşte numai apă sau un terci subţire : 1 kg tărâţe /
4 – 5 l apă, care au efect laxativ;
1 Confortul termic pentru scroafe este de 12 - 20 °C, în timp ce pentru purcei este de 30 - 35 °C.
2 Totuşi, cea mai mare parte a cercetărilor disponibile compară două niveluri constante de temperatură din cursul
lactaţiei, dar este foarte probabil ca efectul temperaturii asupra apetitului să nu fie liniar. În consecinţă, nici un
rezultat nu permite, actualmente, stabilirea sensibilităţii scroafelor la variaţii nictemerale ale temperaturii în funcţie
de amplitudine şi de valoarea medie considerată a acesteia.
Prelucrare după PigChamp
a)
b)
Figura 7.7. Curbe ale consumului de furaje
a) curba standard de furajare b) curba cu fluctuaţii mari (1) şi fluctuaţii mici (2) P – ziua parturiţiei; 1-20 – zile de
lactaţie; a.m. – antemeridian; p.m. - postmeridian
- în perioada 2-10 zile de la fătare, cantitatea de NC creşte progresiv de la 2,5

kg la 5-6 kg la sfârşitul perioadei;
- în perioada 11-32 zile, cantitatea de furaj combinat este cea maximă (6 kg)
sau la discreţie
- premergător înţărcării, în zilele 33 şi 34 , se reduce cantitatea de NC la 2,5 –
3 kg;
- în ziua a 35 - a nu se administrează furaj.
În funcţie de sezon, în alimentaţia scroafelor în lactaţie se pot utiliza: lucerna
masă verde, sfecla furajeră, cartofii în cantitate de 4 – 6 kg /cap / zi, şi, de
asemenea, lapte ecremat, zer sau zară. [75]
La înţărcarea scroafelor, se poate recurge la un complex de măsuri care
cuprinde: suprimarea furajului şi chiar şi a apei în ajunul înţărcării; administrarea de
purgative; efectuarea unor tratamente sau vaccinări şi mutarea scroafelor în alte
boxe.
7.A.4.5. Alţi factori care influenţează producţia de lapte la scroafă
Sistemul de creştere. După Algers (2000), în sistemul de creştere cu boxe de
claustrare a scroafei, comportamentul maternal activ este diminuat, din cauza
faptului că scroafa nu este capabilă să construiască cuibul şi să interacţioneze cu
progenitura ei; totodată, scroafa este frustrată şi lipsită de motivaţie, ceea ce poate
conduce spre boli, inclusiv ale glandei mamare. Similar, în sistemele de creştere cu
mai multe scroafe care sunt libere în aceeaşi incintă, scroafele nu pot să-şi
construiască un cuib de fătare complet (propriu, personalizat); astfel, acestea nu
vor putea beneficia de un mediu propriu restrâns la propria progenitură. Acelaşi
autor sugerează că semnalele acustice şi tactile sunt cruciale, atât pentru
comunicarea mamă-progenitură, cât şi pentru transferul laptelui de la mamă spre
purceii sugari. Aşadar, întreţinerea scroafelor în grupuri mari poate deforma această
comunicare şi astfel are loc o diminuare a producţiei de lapte şi a transferului
acestuia la purceii sugari.
Lumina şi fotoperioada. Prelungirea perioadei de iluminare de la 8-12 ore
la 12-16 ore nu influenţează producţia de lapte a scroafelor, dar reduce pierderile în
greutate ale scroafelor lactante şi are un efect favorabil asupra apetitului, chiar în
condiţiile în care temperaturile ambientale sunt ridicate. [34;96;97]
Durata şi intensitatea luminii pot afecta producţia totală de lapte. Scroafele
expuse la lumină pentru 16 ore / zi produc mai mult lapte decât cele expuse, dar
numai pentru 8 ore. Lungimea foto-perioadei determină o producţie de lapte mai
mare şi, astfel, greutăţi mai mari ale purceilor înţărcaţi şi pierderi mai reduse prin
mortalitate. [101]
Păstrarea scroafelor în efectivul matcă şi reforma – aplicarea unor rate
mari ale reformei permite eliminarea din efectiv a scroafelor cu experienţe
nemulţumitoare privind producţia de lapte (fig7.8). Eissen şi col.(2000) sugerează că
aportul insuficient de nutreţ cauzează pierderi accentuate în greutatea corporală şi
în grosimea stratului de grăsime, rezultând o creştere a procentului de reforme şi o
reducere a performanţelor pe Tabelul 7.8
durata vieţii productive.
Aportul insuficient pe durata Principalele cauze ale reformei scroafelor
lactaţiei este, în mod Tip de cauză care justifică reforma %
particular, mai puternic Tulburări la montă 21,4
resimţit de către primipare, Mortalitatea purceilor 17,8
Vârsta înaintată 15
deoarece acestea, raportate la Fecunditatea redusă 10
multipare, au rezerve Boli şi restricţii date de acestea 10,7
corporale mai reduse şi, în Tulburări ale glandei mamare şi secreţiei lactate 6,1
situaţia aporturilor zilnice Fătări neregulate sau nesănătoase 4,5
reduse, necesită aport Răniri 2,6
Obezitate sau greutate mari 2,1
energetic extern pentru sporul
Distocii 2,0
mediu zilnic. [139] Altele 7,8
Prelucrare după Ensminger şi Parker, 1997
7.B. PERIOADA PUERPERALĂ ŞI ÎNŢĂRCAREA

Prin puerperium se înţelege perioada de după parturiţie (postpartum) în care
organismul matern şi mai ales aparatul genital suferă modificări care-i permit
reluarea activităţii sexuale ciclice normale. Puerperiumul reprezintă ultima fază a
unui ciclu de reproducţie, după care urmează din nou ovogeneza, în cadrul unui
nou ciclu sexual. Principalii factori care asigură un puerperium normal sunt
reactivitatea organismului şi homeostazia neuroendocrină, alături de o alimentaţie
raţională şi un microclimat corespunzător. [7;8;9;12] În perioada puerperală au loc
o serie de modificări ovariene, involuţia uterină, modificări ale secreţiilor vaginale,
modificări comportamentale etc. [9;12;40;42]
7.B.1. ENDOCRINOLOGIA PERIOADEI PUERPERALE ŞI A

ÎNŢĂRCĂRII
Imediat după parturiţie, concentraţiile plasmatice ale LH şi FSH cresc [24],
dar, după 2-3 zile, eliberarea acestor hormoni este inhibată din nou; concentraţia de
LH rămâne redusă, probabil consecinţă a nefuncţionării feed-back-ului pozitiv al
estrogenului. După trecerea a 3-5 zile de la parturiţie, se manifestă un estru, de
obicei anovulator. [90]
În cursul lactaţiei, hipofiza rămâne sensibilă la GnRH sangvin şi eliberează
LH şi FSH în concentraţii care cresc moderat şi progresiv (fig. 7.8).
Sensibilitatea hipofizară la GnRH exogen continuă să crească în perioada 1-3
săptămâni de lactaţie, dar ovarele exercită încă un feed-back negativ asupra eliberării
FSH.
În timpul lactaţiei, foliculogeneza este activă. Numărul şi talia foliculilor
creşte progresiv, fără îndoială sub influenţa concentraţiilor crescute de FSH şi LH1.
Concentraţiile plasmatice de progesteron şi estradiol rămân scăzute pe durata
întregii lactaţii2. Cu toate acestea, ovarele prezintă puţini foliculi cu un diametru
mai mare de 5 mm şi nici un folicul nu atinge diametre considerate preovulatorii,
respectiv mai mari de 7-8 mm.
După Horth şi col.(1998), concentraţiile de prolactină în momentul parturiţiei
(147ng/ml) şi pe durata lactaţiei (43ng/ml, în ziua a 5-a a lactaţiei) sunt crescute
dar, după înţărcare, revine la niveluri bazale.
Ocitocina este crescută în timpul suptului şi al furajării scroafelor lactante. [30]
1 Cox şi Tubbs (1997) susţin că, în timpul lactaţiei, LH este mai reprimat decât FSH; FSH se pare că este reprimat
de către inhibina ovariană, deoarece îndepărtarea ovarelor determină o creştere a FSH dar nu şi a LH.
2 Tratamentele cu gonadotropine exogene permit obţinerea unor ovulaţii care indică faptul că ovarul rămâne
funcţional. La începutul lactaţiei, eficacitatea benzoat- estradiolului pentru inducerea estrului şi ovulaţiei este nulă,
apoi creşte până la a 4-a săptămână de lactaţie, aceasta sugerând restaurarea capacităţii hipofizei de a răspunde unui
feed-back pozitiv al estradiolului. [21]
60 Estrogen pg/ml) 7
Progesteron (ng/ml) 6
50
LH(ng/ml)
5
După Dial şi Britt, 1986
FSH(ng/ml)
FSH, LH şi P4
40
Estrogen
4
30
3
20
2
10 1
0 0
0 5 10 15 20 25 30 0 1 2 3 4 5
Zilele post-partum / post-înţărcare
Figura 7.8. Dinamica concentraţiilor hormonale în timpul lactaţiei şi după înţărcare

După înţărcare, în primele 48 de ore, concentraţia hipotalamică a GnRH şi
nivelul plasmatic al LH-ului au tendinţe crescătoare1 (fig. 7.8).
Creşterea concentraţiei de FSH este mai puţin evidentă. Ca răspuns la aceste
variaţii hormonale, apare creşterea numărul foliculilor mari. Creşterea foliculară şi
variaţiile secreţiilor hormonale (LH, FSH şi estradiol) sunt similare celor observate
la scroafele ciclice [253] Astfel, ca o consecinţă a accelerării creşterii foliculare,
creşte secreţia de estrogen şi, ulterior, a celei de LH. [26] Aceste modificări post-
înţărcare au ca rezultat apariţia ovulaţiilor normale, de regulă la 4-9 zile (3-5 zile
Parrish, 1998) de la înţărcare. În general, ovulaţia este acompaniată de
comportament estral; ovulaţiile însoţite de călduri şterse sunt rare.
Prolactina nu este implicată în întârzierea apariţiei estrului după înţărcare;
estrul poate fi indus chiar în situaţia unor concentraţii crescute de prolactină.
7.B.2. MODIFICĂRILE APARATULUI GENITAL ÎN TIMPUL

PERIOADEI PUERPERALE
Procesele fiziologice din perioada puerperiului au drept rezultat
redobândirea statusului dinaintea instalării gestaţiei. Procesele se desfăşoară atât la
nivelul ovarelor, cât şi la nivelul uterului. (fig. 7.9) La nivelul ovarelor, are loc
reluarea steroidogenezei, recrutării, selecţiei şi dominanţei foliculare, iar la nivelul
1 Paterson şi Pearce (1994) susţin existenţa unor corelaţii negative între durata intervalului înţărcare-estru şi numărul
vârfurilor de LH sangvinic surprinse în ziua înţărcării şi ziua următoare acesteia (r = - 0,58, la p=0,018 în ziua
înţărcării şi r = - 0,54, la p = 0,033 în prima zi după înţărcare). Aceste corelaţii se menţin şi în cazul concentraţiei
medii de LH (r = - 0,54, la p=0,032 şi r = - 0,62 la p=0,011). În mod logic, intervalul dintre două pulsuri de LH
eliberate în aceste două zile este corelat pozitiv cu durata intervalului (r = 0,58, la p=0,018 şi r = 0,54, la p=0,033).
Aceste date sugerează importanţa dinamicii secreţiei de LH survenite în preajma înţărcării asupra reluării activităţii
ciclice a ovarului şi apariţia primului estru.
uterului au loc modificări ale miometrului, endometrului şi eliminarea conţinutului
uterin luminal. [59]
7.B.2.1. Modificări ovariene în timpul perioadei puerperale

În timpul lactaţiei, ovarul este relativ inactiv, prezentând puţini foliculi cu
diametrul mai mare de 5 mm. Greutatea ovarelor în perioada puerperală se reduce
la scrofiţele hibride Marele Alb x Landrace în medie de la 17 g în ziua a doua post-
partum, la 10 g în ziua a 10-a, 5 g în ziua a 17-a; 2,85 în ziua a 25-a, până la 1 g în
ziua a 35 post-partum. Rezultatele examenului morfopatologic au arătat că, pe
măsură ce scroafele se îndepărtează de momentul parturiţiei, scade numărul
corpilor galbeni activi (apreciaţi prin mărimea lor) şi creşte numărul celor aflaţi în
regresie. Totodată, se observă o funcţionalitate mai accentuată a ovarului stâng.
Funcţionalitatea, se exprimă prin greutăţi mai mari ale acestuia, prin menţinerea
corpilor galbeni până în ziua a 25 post-partum şi printr-un număr mai mare de
foliculi.
7.B.2.2. Involuţia uterină

La toate speciile domestice, involuţia uterină este un proces esenţial pentru
apariţia unei noi gestaţii. Acest proces este în acelaşi timp un fenomen dinamic,
complex, care implică mai mulţi factori (vasoconstricţia, contracţiile uterine – în
primele două zile postpartum, redistribuţia sangvină - minoră şi reorganizarea
tisulară – precoce) cu acţiunea simultană la diferite niveluri ale uterului.
Involuţia uterină se desfăşoară la toate nivelurile: miometrul revine la
dimensiunile avute înaintea parturiţiei; endometrul manifestă procese de reparare şi
restructurare a activităţii glandelor uterine şi din lumen are loc eliminarea
bacteriilor. [90]
Prin natura principalilor factori pe care involuţia uterină îi implică, prin
compoziţia elementelor celulare şi hormonale prezentate, prin însăşi derularea sa,
Slama şi col.(1999) consideră că, la scroafă, involuţia uterină poate fi asimilată cu o
reacţie inflamatorie fiziologică de tip acut. Ea conduce, ca orice reacţie
inflamatorie, la repararea şi revenirea la normal a ţesutului afectat, reprezentat de
endo- şi miometru, care
sunt mai mult sau mai
După Jainudeen şi Hafez, 1993
puţin afectate în urma

gestaţiei şi parturiţiei.
[108] Involuţia uterină
este determinată de
intensitatea reacţiei
inflamatorii, care
depinde, la rândul său, de
Figura 7.9. Diagrama principalelor evenimente tipul de placentaţie. La
derulate în perioada parturiţie-concepţie
scroafă, placentaţia fiind epitelio-corială difuză, durata normală a involuţiei uterine
este de 15-25 zile. Practic, în cursul fătării, în timpul fazei de expulzare a fătului, se
constată primele procese de desprindere a placentei; după ruperea cordonului
ombilical, capilarele de la nivelul învelitorilor fetale se ischemiază şi, în consecinţă,
are loc o micşorare a vilozităţilor coriale şi vasoconstricţia.
Vasoconstricţia este legată de producerea PGF2α în perioada imediat
postpartum. Efectul PGE2, produsă prin reacţia inflamatorie, ar putea explica
îngroşarea coarnelor uterine şi a colului în timpul primelor 54-72 ore de la
parturiţie. PGE2, ca şi în cursul unei reacţii inflamatorii, acţionează mai ales în
timpul primelor ore, favorizând indirect, prin efectul său vasodilatator, trecerea
celulelor şi lichidelor din sectorul sangvin. PGF2α, prin efectele sale
vasoconstrictoare, contrabalansează efectul antiinflamator al PGE2 şi evoluţia
raportului PGF2α / PGE2 încă din primele ore post-partum; acest fapt ar putea
influenţa involuţia uterină.
Redistribuţia sangvină joacă un rol neglijabil în involuţia uterină la scroafă.
Contracţiile uterine intervin esenţial în momentul fătării şi în următoarele
două zile. Contracţiile uterine intense din primele 48 de ore de la parturiţie pot fi
de asemenea legate de producerea PGF2α. Uterul este sursa primară de PGF2α, dar
celulele inflamatorii care migrează din sectorul sangvin spre uter pot fi şi ele
responsabile de sinteza unei părţi din PGF2α măsurat în sângele periferic.
Reorganizarea tisulară, în particular regenerarea epitelială, este extrem de
precoce. Reluarea activităţii ovariene în perioada puerperală precoce poate
determina apariţia căldurilor începând din a treia zi postpartum, dar chiar dacă are
loc monta, rata concepţiei este extrem de scăzută. Schimburile tisulare în cursul
involuţiei uterine, ca şi în cursul unei reacţii inflamatorii, implică factori
imunologici nespecifici (complement, anticorpi, polinucleare, macrofage); în plus,
endometrul prezintă toate caracterele sistemului reticulohistiocitar. Se consideră că
celulele endometriale au o putere similară celor ale sistemului reticulohistiocitar
(macrofage, monocite şi mastocite). La toate femelele domestice, fenomenul cel
mai important în timpul involuţiei uterine, ca şi în timpul reacţiei inflamatorii, este
fenomenul de fagocitoză. Aceasta priveşte toate elementele necrozate şi anumite
molecule mari, cum sunt fibrele de colagen. Fagocitele umplute de debriurile
tisulare migrează spre stratul spongios şi trec în circulaţia generală, ca într-o reacţie
inflamatorie clasică1.
Celulele leucocitare reprezentate în special de limfocite, plasmocite şi
macrofage migrează din sectorul sangvin spre peretele şi lumenul uterin. În primele
1 În timpul involuţiei uterine, ca şi în timpul unei reacţii inflamatorii, sunt eliberaţi anumiţi factori hormonali.
Aceşti mediatori sunt reprezentaţi de prostaglandine, tromboxani şi leucotriene şi interreacţionează unii cu alţii,
putând, atunci când sunt prezenţi în concentraţii anormale, să afecteze dinamica bacteriană in utero, precum şi
derularea involuţiei uterine. Numeroase studii au demonstrat rolul esenţial al raportului PGF2α / LTB4 în controlul
activităţii macrofagelor. PGE2 inhibă activitatea fagocitară, iar LTB4 o stimulează. PGF2α, prin efectele sale
uterotocice, vasoconstrictoare şi imunostimulatoare, în anumite cazuri, se opune efectelor miorelaxante,
vasodilatatoare şi imunosupresoare ale PGE2α .
2-3 zile postpartum se observă în uter o hipoleucocitoză, care prin acţiunea sa
asupra peretelui uterin, prin procesele de degradare, menţine fluxul leucocitar spre
uter şi infecţiile spontane observate foarte timpuriu. De fapt, rareori involuţia
uterină evoluează sub forma unui proces aseptic şi, cel mai frecvent, infecţiile
spontane antrenează o creştere bacteriană masivă, favorizată de acumularea loşiilor.
De altfel, până la sfârşitul involuţiei uterine, sunt observate aceste infecţii spontane
cu floră bacteriană diversă (coliformi, streptococi şi stafilococi etc.) care justifică
aportul leucocitar. [108]
Reducerea greutăţii şi lungimii. Ca urmare a acestor procese, se modifică
greutatea şi dimensiunile uterului şi ale coarnelor uterine1. Se consideră că la
scroafele care alăptează, involuţia uterului se face mult mai repede decât la
scroafele cărora li s-au îndepărtat purceii imediat după fătare. [36]
7.B.2.2.1. Secreţiile loşiale

Loşiile sunt formate dintr-un amestec de sânge, lichide fetale, porţiuni de
anexe fetale, mucus, celule descuamate. Dacă nu intervin procese patologice,
culoarea, cantitatea şi aspectul acestor secreţii se modifică după fătare, până la
dispariţie, la sfârşitul primei săptămâni post-partum.
Eliminarea loşiilor este maximă în primele trei zile postpartum. La început
culoarea lor este roşiatică, iar consistenţa este mai mare, dar treptat se produce
decolorarea secreţiilor loşiale, până ce acestea devin incolore şi cu aspect
predominat mucilaginos
Petroman şi col. (1998) au surprins la analiza loşiilor granulocite neutrofile,
floră cocobacilară şi polimorfă, celule epiteliale descuamate din mucoasa uterină şi
vaginală, celule spongioase, pavimentoase, intermediare şi levurice; ponderea a fost
variabilă, fiind observate până la cea de-a 42 zi postpartum. Autorii susţin că
această alcătuire atestă o evoluţie normală a proceselor regenerative de la nivelul
aparatului genital, o garanţie a reinstalării unei noi gestaţii.
7.B.3. INTERVALUL ÎNŢĂRCARE-ESTRU ŞI FACTORI DE

INFLUENŢĂ
Mai mulţi autori acceptă că reluarea cât mai rapidă a ciclului sexual, respectiv.
reducerea intervalului de la înţărcare până la concepţie, este metoda cea mai puţin
costisitoare în creşterea indicelui de utilizare a scroafei. Calculul pleacă de la faptul
că, dacă scroafa rămâne gestantă la 5 zile de la înţărcare, chiar dacă aceasta s-a
produs la 6 săptămâni post-partum şi s-au înţărcat doar 9 purcei, se obţine o
producţie anuală de 20 de purcei.
1 Conform datelor oferite de Petroman şi col. (1998), la scroafele hibride Marele alb x Landrace, greutatea uterului se
reduce de 5 ori în decursul primelor 35 de zile post partum, după cum urmează: la 3,15 kg, în a 2-a; 1,5 în a 10-a
zi, 1,18 în a 17-a zi, 0,78 în a 25 zi şi 0,63 în ziua a 35-a. Totodată, lungimea coarnelor uterine se reduce de la 145
cm la 72 cm, iar diametrul de la 10,2 cm la 3,5 cm.
7.B.3.1. Factori genetici
Rasa are influenţe semnificative asupra reluării activităţii ciclice, respectiv
asupra duratei intervalului înţărcare – concepţie. Tantasuparuk şi col. (2000) susţin că
rasa Yorkshire are, din punct de vedere genotipic, un interval mai redus decât rasa
Landrace. Napel şi col. (1997, 1998) susţin chiar existenţa unor corelaţii genotipice şi
fenotipice între durata intervalului înţărcare - estru şi o serie de factori, dar şi
ipoteza unei dependenţe rasiale.
Individualitatea - Năforniţă şi col.(1979) sugerează implicarea genotipului şi a
prolificităţii în durata intervalului înţărcare-estru; în conformitate cu rezultatele
cercetării efectuate de către autorii mai sus menţionaţi, rasa Marele Alb intră mai
repede în călduri decât rasa Landrace.
7.B.3.2. Factori fiziologici

Vârsta primei monte, mai ales în cazul genotipurilor specializate pentru
carne, apare ca un factor important implicat în determinismul reluării activităţii
ciclice a scroafelor după înţărcare. După Hanenber şi col., (2001), la rasa Landrace
Danez vârsta primei monte se corelează pozitiv (r = + 0,310) cu intervalul
înţărcare- montă. De asemenea, concepţiile survenite înainte de 220 zile, generează
intervale înţărcare-concepţie şi parturiţie-concepţie semnificativ mai reduse
comparativ cu cele ale scrofiţelor care concep mai tardiv. [15]
Numărul de ordine a parturiţiei şi categoria - intervalul înţărcare - estru
mai lung la primipare decât la multipare [114]; în cele mai multe sisteme de
exploatare, numărul de ordine al parturiţiei nu influenţează esenţial durata
intervalului înţărcare-estru, excepţie făcând comparaţia dintre prima şi a treia
parturiţie; de regulă, după prima parturiţie, intervalul înţărcare-concepţie se
prelungeşte. [58; 105]
Prolificitatea este considerată adeseori un factor de influenţă al reluării
activităţii ciclice. Unele studii prezintă asociaţii nefavorabile [126;127] între
prolificitate şi intervalul înţărcare-estru, iar altele nu prezintă aceste asociaţii.
[71;121] După Vesseur şi col. (1996), intervalul înţărcare - estru este influenţat de
prolificitate, fiecare purcel în plus creşte riscul prelungirii intervalului înţărcare-
estru cu 23%.
Starea de sănătate are, de asemenea, influenţe asupra duratei intervalului
înţărcare – concepţie; o mare parte din patologia reproducţiei influenţează diferite
caractere reproductive. De asemenea, patologia infecţioasă poate avea impact
indirect asupra funcţie de reproducere - Hoffmann şi Bilkei (2002) sugerează
implicarea rujetului cronic în prelungirea intervalului înţărcare-estru.
Durata lactaţiei are implicaţii dovedite asupra momentului reluării activităţii
ciclice. De cele mai multe ori, lactaţia scurtă prelungeşte intervalul înţărcare-estru,
iar cea lungă determină un interval redus.
Unii autori susţin o corelaţie pozitivă între durata lactaţiei şi intervalul
înţărcare-estru, dar, în condiţiile unei alimentaţii eficiente şi suficiente pe durata
lactaţiei (≥5,6 kg/zi), această corelaţie nu mai este semnificativă. [71] Alţi autori
sugerează că reducerea duratei lactaţiei determină creşterea acestui interval
înţărcare-estru, precum şi diminuarea supravieţuirii embrionare şi scăderea
prolificităţii la parturiţia următoare.[129;133] Totuşi, în situaţia extremă de înţărcare
a purceilor în ziua naşterii, estrul şi ovulaţia scroafelor pot întârzia mai multe
săptămâni, pe lângă faptul că are loc o creştere a incidenţei ovarelor polichistice.
În aceste condiţii, cei mai mulţi autori consideră că durata optimă a lactaţiei,
privită prin prisma fertilităţii şi intervalului înţărcare-estru, succesiv, este de 17-30
zile.
Nivelul pierderilor în greutate şi body condition score (BCS). Pierderile
mari în greutate pe durata lactaţiei sunt corelate cu prelungirea intervalului înţărcare
- concepţie, mai ales la scroafele primipare şi secundipare. [113] Clowes şi col. (2003)
susţin că scroafele cu pierderi masive de proteină pe durata lactaţiei vor avea
activitatea ovariană diminuată, mai puţini foliculi cu dimensiuni medii (>4 mm),
care au un conţinut redus de lichid folicular, estradiol şi IGF-I.
După Bracken şi col.(2003), numărul de ordine al parturiţiei şi BCS afectează
intervalul înţărcare-ovulaţie; primiparele şi scroafele cu condiţie corporală redusă
prezintă intervale prelungite; populaţia foliculară, măsurată la 3 zile după parturiţie,
este asociată cu prelungirea intervalului, iar factorii de tipul ordinea parturiţiei şi
BCS sunt puternic asociaţi dinamicii foliculare.
7.B.3.3. Factori tehnologici

Sistemul de întreţinere şi cazare destinat scroafelor lactante are influenţe
marcante asupra performanţelor obţinute de acestea (vezi tabelul 7.8) Conform
datelor din tabel, rata fătării este mai bună în cazul întreţinerii scroafelor în boxe
comune; implicit, intervalul înţărcare-concepţie se reduce.
Alimentaţia influenţează momentul apariţiei estrului după înţărcare.
[122;123;124] Alimentaţia din timpul lactaţiei, studiată de către Durmand şi col.
(1994), Zak şi col. (1998), sugerează următoarele efecte:
Efectul aportului nutriţional insuficient sau furajarea restricţionată prelungesc
intervalul înţărcare-estru; aspectul este mai evident la primipare decât la multipare1.
Durmand şi col.(1994) au demonstrat că durata intervalului înţărcare-estru este direct
proporţională cu cantitatea de ţesut muscular şi energetic mobilizat pentru
susţinerea lactaţiei şi invers proporţională cu greutatea femelelor în momentul
înţărcării.
Influenţa conţinutului în proteină şi aminoacizi - pierderile de proteină sunt mai
intense pe durata lactaţiei (făcând diferenţa dintre pierderile în greutate şi pierderile
1Demn de remarcat este faptul că, la scroafele cu o producţie de 8 kg lapte / zi, această situaţie nu se manifestă
dacă se administrează zilnic 45,10 x 106 jouli energie digestibilă şi 700 g proteină.
Tabelul 7.8
Performanţe reproductive generate de sistemul de întreţinere al scroafelor
tipul întreţinerii pe durata parturiţiei şi lactaţiei
în boxe de fătare individuală cu întreţinere
în boxe comune în boxe individuale
liberă legată
Rata fătării (100%) 100 90,4 89,6 83,3
Purcei născuţi 13,0 11,1 10,6 9,1
Purcei înţărcaţi 9,1 9,3 9,4 8,1
Fertilitate 20,9 20,5 21,5 18,6
Prelucrare după McGlone şi Pond, 2003
în grăsime) şi se poate susţine faptul că proteina este un factor mult mai critic şi
rezervele de proteină se modifică mai dramatic pe durata lactaţiei. [37] Necesarul
de lizină pe durata lactaţiei variază de la 32 la 58 g / zi [111;119 şi 63]; Yang şi col.,
2000, sugerează că, prin asigurarea acestui necesar, se susţine şi ciclul reproductiv
următor. Practic, la primipare, se sugerează că o creştere a consumului de lizină de
la 50 la 66 g/zi ar reduce intervalul înţărcare-concepţie. [131]
Homeostazia hormonală. King şi Martin (1989) sugerează faptul că perturbările
secreţiei de cortizol, GH, IGF-I şi, mai cu seamă, perturbările secretorii ale insulinei
pot influenţa funcţionarea axei gonadotrope, motiv pentru care pot avea loc
dezechilibre nutriţionale cu impact asupra apariţiei estrului. De asemenea, restricţia
proteică şi energetică din timpul lactaţiei induc diminuarea LH înaintea înţărcării,
cu acelaşi rezultat, respectiv prelungirea momentului de apariţie a estrului.
Calitatea managementului depistării căldurilor şi montei se pare că are
efecte asupra acestui interval (vezi capitolul 3C). Cu toate acestea, Knox şi
col.(2002) susţin că nu există corelaţii semnificative între numărul depistărilor zilnice
şi durata intervalului, iar Xue şi col.(1998), practicând monta naturală simplă, dublă
şi triplă, au relevat faptul că nu există interacţiuni între numărul montelor executate
şi intervalul înţărcare-montă.
7.B.3.4. Factori de mediu extern

Sezonul; la fel ca şi alte specii de mamifere din zonele temperate, scroafele
prezintă variaţii sezonale în activitatea de reproducţie; în acest context, de regulă,
primăvara durata intervalului înţărcare-estru este mai scurtă, iar vara şi toamna- mai
lungă. [57] Explicaţiile considerate pentru desluşirea acestor variaţii sunt multiple:
Prima explicaţie pare a fi dată de ciclul fotoperiodic anual; mecanismele care
explică efectul fotoperioadei1 asupra funcţiei de reproducţie la suine rămân totuşi
1 Informaţiile furnizate de fotoperioadă sunt convertite de neuronii retinieni spre glanda pineală, unde lumina este
transformată în ciclul zilnic de secreţie a melatoninei. Secreţia acesteia este mai crescută noaptea şi mai scăzută
ziua. După Malpaux şi col. (1999), durata secreţiei nocturne a melatoninei reflectă durata nopţii, moderând secreţia
pulsatilă a GnRH-lui hipotalamic şi eliberarea hormonilor luteinizanţi, responsabili de activitatea ciclică la femele şi
cu variaţia producţiei spermatice la masculi; astfel, aspectul poate fi legat de creşterea nopţii/zilei şi regimul
secreţiei nocturne a melatoninei.
greu explicabile. Ceea ce se cunoaşte [74] este faptul că, la animalele cu reproducţie
sezonieră, melatonina secretată de glanda pineală este mediatorul neuro-endocrin
prin care fotoperioada afectează reproducţia, dar, la porcul domestic, acest lucru nu
a putut fi demonstrat evident. Astfel, Prunier şi col.(1994) susţin faptul că durata
redusă ai luminatului şi temperaturile ridicate joacă un rol important în această prelungire
a intervalului înţărcare-estru; în acelaşi timp, creşterea fotoperioadei reduce acest
interval. Armstrong, citat de Quesnel şi Prunier (1995), sugerează efectul unor secreţii
hormonale reduse pe durata verii; astfel, pe durata anotimpului verii, conţinutul
hipotalamic în GnRH şi secreţia de LH pe durata lactaţiei şi după înţărcare sunt
mai scăzute decât pe durata iernii.
Cum apetitul şi tainul scroafelor menţinute la temperaturi ridicate sunt
diminuate, Black (1993) sugerează că întârzierea estrului poate fi legată, cel puţin în
parte, de deficitul nutriţional care îi este asociat.
În consecinţă, pe lângă urmele unor instincte ancestrale, efectele sezonului
asupra performanţelor reproductive s-ar putea manifesta prin fotoperioadă,
temperatură şi, indirect, prin cantitatea de furaj consumată.
7.B.4. INTERVENŢII TERAPEUTICE PE DURATA LACTAŢIEI

Este evident faptul că, în condiţii normale, anestrul de lactaţie şi suptul
purceilor împiedică apariţia estrului şi deci instalarea lactaţiei la scroafe.
Hausler şi col., 1980, propun un protocol îndrăzneţ pentru inducerea estrului
şi inseminarea scroafelor lactante în ziua a 15-a a lactaţiei, utilizând tratamentul cu
gonadotropine (vezi protocolul descris în fig. 7.10).
Prelucrare după Hausler şi col.
1980
Figura 7.10. Sincronizarea cu gonadotropine şi substituenţi hipofizari

Protocol: administrarea a 1500 UI PMSG în ziua a 10-a a lactaţiei, urmată la 96 ore de administrarea a 1000 UI
hCG; la 24, 36 şi 42 ore de la terminarea tratamentului se efectuează monta oarbă. Rezultatele privind rata
concepţiei şi prolificitatea sunt inferioare situaţiilor în care concepţia survine după înţărcare.
Un protocol terapeutic sugerat pentru inducerea estrului cât mai curând

după înţărcare este administrarea unei PGF în maxim 24 ore de la parturiţie şi a
P.G. 600 în ziua înţărcării (vezi fig. 7.11).
Practic, prostaglandina administrată ajută la expulzia învelitorilor fetale şi
totodată, prin eliminarea corpului galben de gestaţie, se reduce efectul negativ al
progesteronului asupra producţiei de lapte; în consecinţă, va rezulta o producţie de
lapte mai mare, greutăţi mai mari ale purceilor şi, în final, o diminuare a mortalităţii
purceilor. De asemenea, P.G. 600, administrat la înţărcare, reduce incidenţa
anestrului şi, prin stimularea creşterii foliculare, creşte concentraţia de estradiol şi
apariţia estrului. [68; 69]
Prin acest tip de tratament, se obţin şi efecte privind reducerea mortalităţii
purceilor sugari şi diminuarea intervalului înţărcare-estru.
Figura 7.11. Sincronizarea cu substituenţi hipofizari şi prostaglandine

Protocol: administrarea a 10 mg Lutalyse (sau 500 mg Estrumate) la maxim 24 ore de la parturiţie şi a 5 ml P.G.600
(o combinaţie de 400 UI gonadotropină serica, cu rol FSH, şi 200 UI gonadotropină corionică, cu rol LH) în ziua
înţărcării sau la o zi după înţărcare.
În cazul primiparelor, pentru contracararea efectului negativ al lactaţiilor

reduse (15-17 zile) asupra prolificităţii următoare, se utilizează RegumateTM ; după
tratament, estrul apare în 7 zile –vezi figura 6.13. Efectuat experimental,
tratamentul pare a da rezultate promiţătoare, intervalul înţărcare- estru este de 7
zile, rata concepţiei 95%, rata ovulaţiei 18,2, cu 13,2 embrioni normali şi 73% rata
supravieţuirii embrionare. [117]
BIBLIOGRAFIE
1 Algers, B., 2000, Effects of maternal characteristics and physical constants on milk production in the sow.
EAAP-51th Annual Meeting, The Hague. Paper. Ph.Pl.3.
2 Bates, R.O., Day, B.N., Britt, J.H., Clark, L.K., Brauer, M.A., 1991, Reproductive performance of sows
treated with a combination of pregnant mare's serum gonadotropin and human chorionic gonadotropin at weaning
in the summer. J. Anim. Sci. 69:894-898.
3 Bates, R.O., Day, B.N., Britt, J.H., Clark, L.K., Brauer, M.A., 1991, Reproductive performance of sows
treated with a combination of pregnant mare's serum gonadotropin and human chorionic gonadotropin at weaning
in the summer. J. Anim. Sci. 69:894-898.
4 Belstra, B.A., 2000. Managemant strategies to counteract negative effect of lactation (early weaning) on
subsequent sow reproductive performance Department of Animal Science North Carolina State
University, Raleigh, NC 27695.
5 Belstra, B.A., Richert, B.T., Frank, J.W., 1998, Effect of gestation dietary crude protein level on the lactation
performance of primiparous sows. J. Anim. Sci. 76 (Suppl. 2):51.
6 Black, J.L., Mullan, B.P., Lorschy, M.L., Giles, L.R., 1993. Lactation in the sow during heat stress.
Livest. Prod. Sci., 35, 153-170.
7 Bogdan, A., Bistriceanu, M., Măjină, C., 1981, Reproducţia la animalele de fermă, Ed. Scrisul
Românesc, Craiova.
8 Boitor I., 1975, Profilaxia tulburărilor de reproducţie la animalele de fermă, Ed. Ceres, Bucureşti.
9 Boitor I., 1984, Puerperium normal şi patologic la animalele de fermă, Ed, Ceres, Bucureşti.
10 Bracken, C.J., Lamberson, W.R., Safranski, T.J., Lucy, M.C., 2003, Factors affecting follicular
populations on Day 3 postweaning and interval to ovulation in a commercial sow herd. Theriogenology.
60(1):11-20.
11 Cameron, N.D., Kerr, J.C., Garth, G. B., Fenty, R., Peacock, A., 2002. Genetic and nutritional effects
on lactational performance of gilts selected for components of efficient lean growth. Anim. Sci. 74:25–38.
12 Cernescu, H., 1989, Patologia reproducţie şi clinică obstetricală, Curs Lito IAT, Timişoara.
13 Christenson, R.K., Teague, H.S., 1975, Synchronization of ovulation and artificial insemination of sows after
lactation. J.Anim. Sci. 41:560-563.
14 Christenson, R.K., 1980, Environmental influences on the postpartum animal, J Anim Sci.51(2):53-67.
15 Clark, L.K., Leman, A.D., Morris, R.,1988, Factors influencing litter size in swine: parity-one females. J Am
Vet Med Assoc.192(2):187-194.
16 Clowes, E.J., Aherne, F.X., Foxcroft, G.R., Baracos, V.E., 2003, Selective protein loss in lactating sows
is associated with reduced litter growth and ovarian function. J. Anim. Sci. 81(3):753-764.
17 Constantin, N., Cotruţ M., Şonea A. 1998a. Fiziologia animalelor domestice, vol I Ed. Coral Sanivet,
Bucureşti
18 Constantin, N., Cotruţ, M., Şonea A., 1998b. Fiziologia animalelor domestice, Vol II. Ed. Coral
Sanivet, Bucuresti.
19 Correa, M.N., Lucia, T. Jr., Afonso, J.A., Deschamps, J.C., 2002. Reproductive performance of early-
weaned female swine according to their estrus profile and frequency of artificial insemination. Theriogenology.
58(1):103-112.
20 Cosgrove, J. R., Kirkwood, R.N., Aherne, F.X., Clowes, E.J., Foxcroft, G.R., Zak, L.J., 1997. A
review - management and nutrition of the early weaned sow. In: Manipulating Pig Production VI:
Proceedings of the Sixth Biennial Conference of the Australian Pig Science Association (APSA).
pp 33-56. APSA Committee, Werribee, Vic., Australia.
21 Cox, N.M., Ramirez, J.L., Metamos, I.A., Benett, W.A., 1988. Estrogen induces estrus unaccompanied by
a preovulatory surge in luteinizing hormone in suskling sows. Biol. Reprod., 38:592-596
22 Cox, N.M., Tubbs, R.C., 1997. Applied Reproductive anatomy and physiology of the sow. În Youngquist,
R.S., 1997. Current Therapy in Large Animal Theriogenology - W.B. Saunders Company, Philadelphia,
London, Toronto, Montreal, Sydney.
23 Danielsen V., Nielsen H.E., 1984. The influence of different feeding levels on the performance of lactating sows.
In : Proc. 35th annual meeting of the EAAP, 6-9 August 1984, The Hague, The Netherlands,
NP3-20.
24 De Rensis F., Hunter, M.G., Foxcroft, G.R., 1993, Sukling-induced inhibition of luteinizing hormone
secretion ond follicular development in the early postpartum sow,. Biol. Reprod., 48:964-969.
25 Dial, G.D. 1995. Optimizing breeding performance in early weaning systems: factors affecting the reproductive
response to lactation length. Recent Advances in Swine Production and Health. p:101-112.
26 Dial, G.G., Britt, J.H., 1986. The clinical endocrinology of reproduction in the pig. În Morrow, D.,A., 1986.
Current therapy in theriogenology 2 - Diagnosis, treatment and prevention of reproductive disease in small and large
animals -W.B. Saunders Company, Philadelphia, London, Toronto, Mexico City, Rio de Janeiro,
Sydney, Tokyo, Hong Kong.
27 Dourmad J.-Y., 1993. Standing and feeding behabiour of the lactating sow: effect of feeding level during
pregnancy. Appl. Anim. Behav. Sci., 37:311-319.
28 Dourmad, J.-Y., 1988. Ingestion spontanée d'aliment chez la truie en lactation : de nombreux facteurs de
variation. INRA Prod. Anim., 1:141-146.
29 Edwars, S., Foxcroft, G.R., 1983, Endocrine changes in sows weaned at two stages f lactations, J.Reprod.
Fert. 67:161-172.
30 Einarsson, S.,Rojkittikhun, T., 1993, Effects of nutrition I pregnant and lactating sows. În Foxcroft, G.R.,
Hunter, M.G., Doberska, C., 1993. Control of pig reproduction IV, pag. 241. Cambridge. Journal of
Reproduction and Fertiity LTd.
31 Eissen, J.J., Kanis, E., Kemp, B., 2000. Sow factors affecting voluntary feed intake during lactation. Livest.
Prod. Sci. 64:147–165.
32 Elliot, J. I., King, C.J., Robertson, H.A., 1980. Reproductive performance of the sow subsequent to weaning
piglets at birth. Can. J. Anim. Sci. 60:65-71.
33 Ensminger, M.E., Parker, R.O., 1997, Swine science (Animal Agriculture Series), Six Edition, Interstate
Publisher. Inc. Danville.
34 Estienne, M., Harper, A., 1999. Feeding sows for a rapid return to estrus after weaning Virginia
Cooperative Extension, http://www. ext. vt. edu/
35 Farmer, C., Robert, S., Matte, J.J., 1996. Lactation performance of sows fed a bulky diet during gestation and
receiving growth hormone-releasing factor during lactation. J. Anim. Sci., 74:1298-1306.
36 Feredean, T., 1974, Reproducţia la porcine, Ed.Ceres, Bucureşti.
37 Foxcroft, G.R., 2003, Working with variance: hassle or help in developing breeding management programs,
Advances in Pork Production 14:247-260.
38 Ganţă, C.V., 2002, Angiologia şi sistemul nervos la animalele domestice, Ed. Mirton, Timişoara.
39 Genest, M., D'Allaire S., 1995. Feeding strategies during the lactation period for first-parity sows. Can. J.
Anim. Sci., 75:461-467.
40 Gluhovchi, N., Popescu, P., Vintan, A., Lunca, N., 1971, Reproducţia animalelor domestice, vol II, Ed.
Ceres, Bucureşti
41 Groza I., Munteanu, M., 1998, Elemente de fiziologia reproducţiei la animalele domestice, Ed. Genesis,
Tipo Cluj-Napoca
42 Groza, I., Răpuntean, Gh., Miclauş, V., Ognean, L., 2002, Research concerning the histochemistry and
microbial flora of the puerperal uterus in cow. Buletin USAMV-CN, 57:59-65.
43 Hanenberg, E.H., Knol, E.F., Merks, J.W., 2001 Estimates of genetic parameters for reproduction traits at
different parities in Dutch Landrace pigs. 69(2):179-186.
44 Hausler, C.L., Hodson, H.H.Jr. Kuo, D.C., Kinney, T.J., Rauwolf, V.A., Strack, L.E., 1980, Induced
ovulation and conception in lactating sows. Journal of animal Science, 50:733-778.
45 Hălmăgean P., 1994. Note de curs - Proiectare tehnologică la suine, Ed. Euroart Timişoara.
46 Hălmăgean, P., 1984, Tehnologia creşterii şi exploatării porcinelor, Ed. Ceres, Bucureşti.
47 Hoffmann, C.W., Bilkei, G., 2002, Case study: chronic erysipelas of the sow-a subclinical manifestation of
reproductive problems. Reprod Domest Anim. 37(2):119-20.
48 Horth, S., Laforest, J.-P, Farmer, C. 1998 Dose-response of injected recombinant porcine on concentrations of
prolactin in lactating sows Canadian Journal of Animal Science, 78(3):433-436.
49 Houdebine, Louis-Marie, Teyssot, B., Devinoy, E., Olliver-Bousquet, M., Djiane, J., Delouis, C.,
Kann, G., Fevre, J., 1982. Role of progesterone in the development activity of the mammary gland Raven
Press. New York, 301-323.
50 Houdebine, L.-M., 1998, La transgenèse animale et ses applications INRA Prod. Anim., 11: 81-94.
51 Hühn, U., Jöchle, W., Brüssow,K.P., 1996, Techniques developed for the control of estrus, ovulation and
parturition in the East German pig industry: A review. Theriogenology 46:911-924.
52 Hurley W.L., 2001a, Lactation biology - milk ejection, Department of Animal Sciences -University of
Illinois Urbana-Champaign- ANSCI 308 http://classes.aces.uiuc.edu/AnSci308/index.html.
53 Hurley W.L., 2001b, Lactation biology - lactation in pigs, Department of Animal Sciences -University
of Illinois Urbana-Champaign- ANSCI 308 http://classes.aces.uiuc.edu/AnSci308/index.html.
54 Hurley W.L., 2001c, Lactation biology - galactopoiesis: maintenance of lactation, role of hormones
Department of Animal Sciences -University of Illinois Urbana-Champaign- ANSCI 308
http://classes.aces.uiuc.edu/AnSci308/index.html.
55 Hurley, W.L., 2000, Mammary gland growth in the lactating sow. Reprod. Nutr. Dev. 70(1-2):149-157.
56 Hurley, W.L., Doane, R.M., O’Day-Bowman, M.B., Winn, R.J., Mojonnier, L.E., Sherwood, O.D.
1991, Effect of relaxin on mammary development in ovariectomized pregnant gilts. Endocrinology 128:1285-
1290.
57 Hurtgen, J.P., Leman, A.D., Crabo, B.O., 1980, Seasonal influence on estrous activity in sows and gilts. J.
Am. Vet. Med. Assoc. 176:119-123.
58 Huţu, I. 2003, Cercetări privind specificul reproducţiei la scroafele exploatate în sistem intensiv, Teză de
doctorat, USAMVB Timişoara
59 Jainudeen, M.R., Hafez, E.S.E., 1993. Gestation, prenatal physiology, and parturition În Hafez, E.S.E.,
Reproduction in farm animals, 6-th Edition, Lea&Febiger, Philadelphia
60 Jensen P., Recen, B., 1989 When to wean – observation from free-ranging domestic pigs. Applied Anim.
Behaviour Sci., 23:49-60.
61 Jensen, RG 1995, Handbook of Milk Composition, Academic Press, San Diego.
62 Johnston, L.J., Ellis, M., Libal, G.W., Mayrose, V.B., Weldon, W.C., 1999, Effect of room temperature
and dietary amino acid concentration on performance of lactating sows. NCR-89 Committee on Swine
Management. J Anim Sci 77(7):1638-1644.
63 Johnston, L.J., Pettigrew, J.E., Rust, J.W., 1993, Response of maternal-line sows to dietary protein
concentration during lactation. J. Anim. Sci. 71:2151-2156.
64 Kerr, J.C., Cameron, N.D., 1996. Responses of gilt post-farrowing traits and pre-weaning piglet growth to
divergent selection for components of efficient lean growth rate. Anim. Sci., 63:523-531.
65 Kim, S. W., Hurley, W. L. Han, I. K. Easter. R. A. 1999. Changes in tissue composition associated with
mammary gland growth during lactation in the sow. J. Anim. Sci. 77:2510.
66 Kim, S.W., Hurley, W.L., Han, I.K., Stein, H.H., Easter, R.A. 1999a. Effect of nutrient intake on
mammary gland growth in lactating sows. J. Anim. Sci. 77(Rezumat).
67 King, V. L., Koketsu, Y., Reeves, D., Xue, J., Dial, G.D., 1998. Management factors associated with
swine breeding-herd productivity in the United States. Prev. Vet. Med. 35:255-264.
68 Kirkwood, RN, Thacker, PA,.1998. Induced estrus and breeding during lactation: Effects on sow and litter
performance. Swine Health Prod. 3:95-98.
69 Kirkwood, R.N., Giebelhaus, R.J., 1998, Day of injection does not affect the response of weaned sows to
PG600. Swine Health Prod. 6:171-173.
70 Knox, R.V., Miller, G.M., Willenburg, K.L., Rodriguez-Zas, S.L., 2002, Effect of frequency of boar
exposure and adjusted mating times onmeasures of reproductive performance in weaned sows, J. Anim. Sci.
80:892–899.
71 Koketsu, Y., Dial, G.D., 1997. Factors associated with prolonged weaning-to-mating interval among sows on
farms that wean pigs early. J Am Vet Med Assoc. 211(7):894-898.
72 Koketsu, Y., Dial, G.D., Pettigrew, J.E. King, V.L. 1996. The influence of nutrient intake on biological
measures of breeding herd productivity. Swine Health Prod. 2:85-94.
73 Kusina, J., Pettigrew, J.E., Sower, A.F., Hathaway, M.R., White, M.E., Crooker. B.A., 1999, Effect
of protein intake during gestation on mammary development of primiparous sows. J. Anim. Sci. 77:925.
74 Love, R.J., 1979. Reproductive performance of first parity sows. Vet. Rec. 104:238-240.
75 Luca, I., 2000. Curs de alimentaţia animalelor. Ed. Marinasa, Timişoara..
76 Lucia, T.Jr., Dial, G.D., Marsh, W.E., 1999, Estimation of lifetime productivity of female swine. J. Am.
Vet. Med. Assoc. 214(7):1056-1059.
77 Mabry, J.W., Culbertson, M.S., Reeves, D. 1996. Effects of lactation length on weaning-to-first-service
interval, first-service farrowing rate, and subsequent litter size. Swine Health Prod. 4:185-188.
78 Malpaux, B., Thiéry, J.C., Chemineau, P. 1999. Melatonin and the seasonal control of reproduction -
Reproduction, Nutrition, Development, 39 (3):355-366.
79 Marsteller, T., Armbruster, G., Anderson, D., 1997, Effect of lactation length on ovulation rate and
embryo survival in swine. Swine Health Prod. 2:49-57.
81 Martinat-Botté, F., Forgerit, Y., Maurel, M.C., Corbé, H., Bernelas, D., Mercat, M.J., Guillouet, P.,
Terqui, M., 1997. Etude des moments d'ovulation et d'insémination chez la truie et de leurs conséquences sur la
taille de la portée en élevages. Journées Rech. Porcine en France, 29:103-108.
82 Matte, J.J., Pomar, C., Close, W.H. 1998 - The effect of interrupted suckling and split-weaning on
reproductive performance of sows: a review Livestock Production Science, 30 (3):195-212.
83 Messias de Bragança, M., Quesnel, H., Mounier, A.-M., Prunier, A., 1995. Influence de la température
ambiante sur les performances zootechniques et certains paramčtres sanguins chez des truies Large White
primipares. Journées Rech. Porcine en France, 27: 37-44.
84 Napel, T.J., de Vries, A.G., Buiting, G.A.J., Luiting, P., Merks, J.W.M., Brascamp, E.W., 1995,
Genetics of the interval from weaning to estrus in first-litter sows: Distribution of data, direct response of selection,
and heritability. J. Anim. Sci. 73:2193-2201.
85 Napel, T.J., Meuwissen, T.H.E., Johnson, R.K., Brascamp, E.W., 1998. Genetics of the interval from
weaning to estrus in first-litters: correlated responses, J. Anim. Sci. 76:937–947.
86 Năforniţă, M., Hălmăgean, A., Bedrosian, Ed., 1979, Cercetări privind apariţia căldurilor la scroafe după
înţărcare, în funcţie erasă şi numărul de purcei, Lucr.şt. Seria Zootehnie, 16:147-150.
87 Noble, M.S., Wheeler, M.B ., Hurley, W.L., 2001. Alpha-Lactalbumin: a Limiting Factor in Milk
Production http://dairynet.untreak.uiuc.edu.
88 Noblet, J., Le Dividich, J., Bikawa, T., 1985. Interaction between energy level in the diet and environmental
temperature on the utilization of energy in growing pigs. J. Anim. Sci., 61:452-459.
89 O'Grady, J.F., Lynch, P.B., 1978. Voluntary feed intake by lactating sows: influence of system of feeding an
nutrient density of the diet. Ir. J. Agric. Res., 17:1-5.
90 Parrish, J.J., 1998b, Parturition, Animal Science 434 Reproductive Physiology, University of
Wisconsin-Madison Department of Animal Science, http://www.wisc. edu / ansci_repro/ lec/
lec21/ lec21out.html
91 Paterson, A.M., Pearce, G.P, 1994. Plasma hormone and metabolite concentrations and the interval from
weaning to oestrus in primiparous sows. Animal Reproduction Science 36(3-4):261-279
92 Pentea, M., 2000, Splanchnologie Veterinară, Ed. Mirton, Timişoara.
93 Perez-Llano, B., Lorenzo, J.L., Yenes, P., Trejo, A., Garcia-Casado, P.A., Short hypoosmotic swelling
test for the prediction of boar sperm fertility. Theriogenology. 2001 Aug 1;56(3):387-398.
94 Petroman I., Matiuţi, M., Petroman, Cornelia, 1996. Producerea cărnii de porc, Ed. Mirton, Timişoara
95 Plaut, K., 1993, Role of epidermal growth factor and transforming growth factors in mammary development and
lactation. J. Dairy Sci. 76:1526.
96 Prunier A., Dourmad J.Y., Étienne M., 1994. Effect of light regimen under various ambient temperature on
sow. Livest. Prod. Sci., 37: 185-196.
97 Prunier, A., Dourmad, J.-Y., Etienne, M., 1994. Effect of light regimen under various ambiant temperatures
on sow and litter performance. J. Anim. Sci., 72:1461-1466.
98 Quesnel, H., Prunier, A. 1995. L'ovulation aprés le tarissement des truies : mécanismes physiologiques et
facteurs de variation . 8(3):165-176.
99 Quiniou, N., Dourand, J-W., Noblet, J. 1998. Facteurs de variation de l'appétit des truies en lactation,
INRA Prod. Anim., 11:247-250.
100 Radu, C.,1980. Curs de anatomie şi histologie embrionară, IAT, Timişoara.
101 Rick J., 1986, Farrowing and Lactation in the Sow and Gilt, Cooperative Extension Service, The
University of Georgia College of Agricultural & Environmental Sciences, Bulletin 872.
102 Ricke, W.A., Redmer, D.A., Reynolds, L.P., 1999. Growth and cellular proliferation of pig corpora lutea
throughout the oestrous cycle. J Reprod Fertil 117(2):369-337.
103 Roca, J., Carvajal, G., Lucas, X., Vazquez, J.M., Martinez, E.A., 2003, Fertility of weaned sows after
deep intrauterine insemination with a reduced number of frozen-thawed spermatozoa. Theriogenology,
60(1):77-87.
104 Roijkittikhun T., Einiarsson, S., Uvnäs-Moberg, K., Lundeheim, N., Madej, A., 1993. Patterns of
release of oxytocin, prolactin, insulin and LH in lactating sows, studied using continuous blood collection technique.
J. Vet. Med. 140:412-421.
105 Sechin, A., Deschamps, J.C., Lucia, T. Jr., Aleixo, J.A., Bordignon, V., 1999. Effect of equine chorionic
gonadotropin on weaning-to-first service interval and litter size of female swine. Theriogenology, 51(6):1175-
1182.
106 Seiciu Fl., Voicelescu, S., 1997, Glanda mamară, morfologie şi patologie, Ed. Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti.
107 Sherwood, O.D., 1994, Relaxin, În Knobil E., Neill, J., 1994. The physiology of reproduction, Ltd.,
Raven Press, New York.
108 Slama, H., Tainturier, D., Chemli, J., Zaiem, I., Bencharif, J., 1999. Involution utérine chez les femelles
domestiques: étude comparée. Revue Méd. Vét., 150(10):779-790.
109 Smith, G.H. 1996, TGF-ß and functional differentiation. J. Mam. Gland Biol. Neoplasia 1:343-352
110 Spinka, M., Illmann G., Algers, B., Stetkova Zuzana., 1997, The role of nursing frequency in milk
production in domestic pigs, J.Anim.Sci. 75:1223-1228.
111 Stahly, T.S., Cromwell, G.L., Moneque, H.J. 1990. Lactation reponses of sows nursing large litters to
dietary lysine levels. J Anim Sci 68:369 (Abstract).
112 Tantasuparuk W, Lundeheim N, Dalin AM, Kunavongkrit A, Einarsson S., 2000 - Reproductive
performance of purebred Landrace and Yorkshire sows in Thailand with special reference to seasonal influence and
parity number. Theriogenology, 54(3):481-496.
113 Tantasuparuk, W., Dalin, A., Lundeheim, N., Kunavongkrit, A., Einarsson, S., 2001, Body weight
loss during lactation and its influence on weaning-to-service interval and ovulation rate in Landrace and Yorkshire
sows in the tropical environment of Thailand. Anim Reprod Sci. 65(3-4):273-281.
114 Tarocco, C., De Rensis, F., Kirkwood, R.N., Yang, R-C., 2000, Effect of split-weaning interval on return
to estrus and sow fertility. J. Swine Health Prod. 8(5):221-223.
115 Thibault. C., Levasseur Marie-Claire, 1991, La reproduction chez les mammiferes et l’homme, INRA
116 Thomford, P.J., Sander, K.L., Kendall, J.Z., Sherwood, O.D., Dziuk, P.J., 1984, Maintenance of
pregnancy and levels of progesterone and relaxin in the serum of gilts following a stepwise reduction in the number of
corpora lutea. Biol. Reprod. 31:494-498.
117 Tilton J.E. ,Weigl R. 2000, Regumate treatments to overcome second litter production depression. Proceedings
of 16 th IPVS congress, Melbourne, p 387.
118 Touchette, K.J., Allee, G.L. Newcomb, M.D., Boyd, R.D., 1998. The lysine requirement of lactating
primiparous sows. J. Anim. Sci. 76:1091–1097.
119 Trottier, N.L., Shipley, C.F., Easter, R.A., 1997, Plasma amino acid uptake by the mammary gland of the
lactating sow. J. Anim. Sci. 75:12661278.
120 Trottier, N.L., Easter, R.A., 1995. Dietary and plasma branched-chain amino acids in relation to tryptophan:
effect on voluntary feed intake and lactation metabolism in the primiparous sow. J. Anim. Sci., 73:1086-1092.
121 Tubbs, R.C., Hardin, D.K. Cox, N.M., Groce, A.W., 1990. Influence of parity and litter size on estrus
cycles and progesterone patterns in sows. Theriogenology 33:1287–1296.
122 Van den Brand, H., Dieleman, S.J., Soede, N.M., Kemp, B., 2000. Dietary energy source at two feeding
levels during lactation of primiparous sows: I. Effects on glucose, insulin, and luteinizing hormone and on follicle
development, weaning-to-estrus interval, and ovulation rate. J. Anim. Sci. 78:396–404.
123 Van den Brand, H., Heetkamp, M.J.W., Soede, N.M., Schrama, J.W., Kemp, B., 2000. Energy
balance of lactating primiparous sows as affected by feeding level and dietary energy source. J. Anim. Sci.
78:1520–1528.
124 Van den Brand, H., Soede, N.M., Kemp, B., 2000. Dietary energy source at two feeding levels during
lactation of primiparous sows: II. Effects on periestrus hormone profiles and embryonal survival. J. Anim. Sci.
78:405–411.
125 Vesseur, P.C., Kemp, B., den Hartog, L.A., 1994, The effect of the weaning to estrus interval on litter size,
live born piglets and farrowing rate in sows. J. Anim. Physiol. Anim. Nutr. 71:30-38.
126 Vesseur, P.C., Kemp, B., den Hartog, L.A., 1994. Factors affecting the weaning-to-estrus interval in the
sow. J. Anim. Physiol. Anim. Nutr. 72:225–233.
127 Weitze, K.-F., Petzoldt, R.; 1992, Preservation of semen. Animal. Reprod. Science 28 (1-4):229-235.
128 Weldon, W.C., Thulin, A.J., MacDougald, O.A., Johnston, L.J., Miller, E.R., Tucker, H.A., 1991.
Effects of increased dietary energy and protein during late gestation on mammary development in gilts. J. Anim.
Sci. 69: 194-200.
129 Willis, H.J., Zak, L.J., Foxcroft, G.R., 2003, Duration of lactation, endocrine and metabolic state, and
fertility of primiparous sows, J. Anim. Sci. 81:2088-2102
130 Wilson, M.E., Stein, H., Trottier, N.L., Hall, D.D., Moser, R.L., Orr, D.E., Easter, R.A., 1996,
Effects of lysine intake on reproductive performance in first parity sows. J. Anim. Sci. 74(Suppl. 1):63 (Abstr.).
131 Wilson, M.R., Dewey, C.E., 1993. The associations between weaning-to-estrus interval and sow efficiency.
Swine Health Prod. 1:10-15.
132 Xue, J.L. Dial, G.D., 1995, Early weaning: influence on maternal productivity and longevity. Allen D.
Leman Swine Conference. pp. 174-179.
133 Xue, J.L., Dial, C.D., Marsh, W.E., Davies, P.R., Momont, H.W., 1993. Influence of lactation length on
sow productivity. Livest. Prod. Sci. 34:253-265.
134 Xue, J.L., Dial, G.D., Marsh, W.E., Lucia, T., 1997. Association between lactation length and sow
reproductive performance and longevity. J Am Vet Med Assoc. 210:935-938.
135 Xue, J.L., Lucia, T., Koketsu, Y., 1998. Effect of mating frequency and weaning-to-mating interval on sow
reproductive performance. Swine Health Prod. 4:157-162
136 Yang, H., Foxcroft, G.R., Pettigrew, J.E., Johnston, L.J., Shurson, G.C., Costa, A.N., Zak, L.J.,
2000, Impact of dietary lysine intake during lactation on follicular development and oocyte maturation in
primiparous sows. J. Anim. Sci., 78, 1001-1009.
137 Zak, L.J., Williams, I.H., Foxcroft, G.R., Pluske, J.R., Cegielski, A.C., Clowes, E.J, Aherne, F.X.J.
1998, Feeding lactating primiparous sows to establish three divergent metabolic states: I. Associated endocrine
changes and postweaning reproductive performance. Anim. Sci. 76:1145–1153.
138 Zaleski, H.M., Winn, R.J., Jennings, R.L., Sherwood, O.D. 1996, Effects of relaxin on lactational
performance in ovariectomized gilts. Biology of Reproduction 55:671-675.
139 ***NRC. 1998. Predicting feed intake of food producing animals. Natl. Acad. Press, Washington, DC.
View publication stats

CAP 7 Lactatia Puerperium V3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAP 7 Lactatia Puerperium V3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

Capitolul 7. LACTAŢIA şi PUERPERIUMUL

Chapter · January 2005

Neuromodulation in SCI minipigs View project

Bioeconomic approach in animal production View project

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Prof. Dr. Horia Cernescu

Prof. Dr. Emil Sas

Prof. Dr. Păcală Nicolae

Prof. Dr. Dan Drînceanu

Dr. IOAN HUŢU

cu sprijinul financiar oferit de către:

şi cu distribuţia asigurată de către Revista Ferma

Coperta I “The sun in the egg” după Holy, J. şi Schatten, G. 1991

Bun de tipar: 25.10.2004

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

© Copyright 2004, Ioan Huţu

Apariţia acestei cărţi cu o temă atât de importantă şi generoasă survine după

Timişoara, Prof. Dr. Emil Sas

La o privire de ansamblu, întreaga lume poate fi împărţită în două; o parte

1.A. PRODUCŢIA ŞI REPRODUCEREA SUINELOR ÎN CONTEXTUL

CAPITOLUL 2. SCROFIŢA .....................................................................................................

2A ONTOGENEZA APARATULUI GENITAL LA SCROAFE....................................

3A FAZELE ŞI STADIILE CICLULUI ESTRAL 129

CAPITOLUL 4. INSEMINARE ŞI FECUNDAŢIE

4A TRANSPORTUL GAMEŢILOR ...............................................................................

CAPITOLUL 5. EMBRIOGENEZĂ şi GESTAŢIE

5.A. EMBRIOGENEZA LA SUINE .................................................................................

CAPITOLUL 6. PARTURIŢIA LA SCROAFE

6.A. PARTURIŢIA LA SCROAFE ....................................................................................

CAPITOLUL 7. LACTAŢIA şi PUERPERIUMUL

7.A. LACTAŢIA ................................................................................................................

8.A. FERTILITATEA .......................................................................................................

CAPITOLUL 9. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ

9.A. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ – CONCEPT ŞI

ANEXA 1 ......................................................................................................................... 453

ACTH adrenal corticotrophin hormone hormonul adrenocorticotrop

Unităţi de măsură utilizate:

dpm = dezintegrări /minut ΔG = variaţia greutăţii

Secreţia glandei mamare – laptele – are o importanţă covârşitoare în supravieţuirea şi

7.A. LACTAŢIA ........................................................................................................... 275

7.B. PERIOADA PUERPERALĂ ŞI ÎNŢĂRCAREA .................................................. 296

7.A.1. STRUCTURA FUNCŢIONALĂ A GLANDEI MAMARE

vedere de ansamblu secţiune prin acinul mamar

7.A.2. DEZVOLTAREA ŞI FUNCŢIA GLANDEI MAMARE

IGF au potenţial mitogen asupra celulelor mamare.

În timpul lactaţiei se continuă creşterea glandei mamare [65]; estrogenii şi

7.A.3. FORMAREA, SECREŢIA ŞI EJECŢIA LAPTELUI

7.A.3.1. Galactopoeza sau lactogeneza

întâlnesc grăsimi, imunoglobuline, apă şi, cu puţin înaintea parturiţiei, Cl - , Na+ şi K + .

gestaţie parturiţie lactaţie

care debutează cu secreţia colostrului şi corespunde întregii perioade de lactaţie; se

Figura 7.3. Concentraţii hormonale în circulaţia sangvină a scroafelor lactante

7.A.3.1.1. Secreţia laptelui la scroafă

de o parte din precursori întâlniţi în

7.A.3.2. Ejecţia laptelui şi suptul

7.A.3.2.1. Inhibiţia reflexului de ejecţie a laptelui

siturilor receptoare / mg de proteină sau Bmax = 100-500f mol/ mg

7.A.4. PRODUCŢIA DE LAPTE

7.A.4.1. Factori genetici

7.A.4.2. Factori fiziologici

Figura 7.5. Succesiunea fazelor suptului la purcel şi relaţia de comunicare cu scroafa

secreţiei lactate. Autorii au descris un număr de 17 reprize de supt în prima zi post-