Factorii limitativi ai unei culturi de afin

Denumire ştiinţifică: VACCINIUM MYRTILLUS L.

Denumire populară: AFIN

Arbust indigen, scund, 50 cm, foarte ramificat, cu înrădăcinare trasantă, alcătuind o

reţea de fire lungi, puternic întreţesute, de pe care drajonează abundent.
Tulpini şi lujeri verzi, geniculaţi, muchiaţi, glabri (figura 150 a). Muguri alterni, foarte
mici, turtiţi, alipiţi de lujer.
Frunze caduce, ovate, 1-3 cm, acute, mărunt serate, verzi deschis pe ambele feţe.
Flori roz, solitare, pendente, în axila frunzelor; apar în maiiunie.
Fructele sunt bace negre, albăstrui brumate, de 6-10 mm, comestibile, se coc în iulie-
august.
Afinul este un element circumpolar, cu areal larg, la noi fiind comun de la dealuri până
în etajul alpin.
Este un bun indicator de soluri uşoare, acide, sărace în baze de schimb, cu acumulări
de humus brut. Apare pe podzoluri, soluri brune acide, din gorunete şi până în molidişuri,
alcătuind covoare întinse. Contribuie astfel la podzolirea şi acidificarea solului; avansează şi
în turbării oligotrofe. Fiind o specie heliofilă, invadează cu uşurinţă parchetele tăiate ras.
Afinul de cultura sau afinul american, este o specie arbustiva cu o dinamica deosebita
in ultimii ani, se extinde tot mai mult in cultura in tara noastra datorita cererii ridicate pe piata
care este in crestere in europa.
Afinul se adapteaza bine atat in zonele de campie dar mai ales in zonele de deal si de
munte fiind i specie rustica rezistenta la gerurile puternice din timpul iernii si la bolile foliare
avand mai putini agenti patogeni decat alte specii mai sensibile.
Factorul limitativ pentru cultura afinului este aciditatea solului. Afinul de cultura se
dezvolta bine pe soluri usoare, bine drenate, fertile si cu un pH intre 4,5-5,5, prefera solurile
acide. In caz contrar planta nu se dezvolta.
Solurile cu pH ai ridicat pana inspre 6,5-6,7 pot fi ameliorate prin cresterea aciditati si
scaderea pH prin diferite modalitati: folosirea turbei acide la plante, rumgus de conifere, sulf
muiabil, sulfat de amoniu, uree sau alte ingrasaminte care ajuta la cresterea aciditatii.
In functie de analizele solului trebuie respectat un program foarte strict de fertilizare si
amendare a solului pentru a mentine echilibrul aciditatii in sol in limite optime.
In solurile cu nivelul pH-ului peste 6,5-6,7 nu se recomanda infiintarea plantatiilor de
afin datorita cheltuielilor prea mari si ineficiente cu cresterea aciditatii solului.
 In conditii optime de cultura afinul este specie cu randamente deosebite. Planta creste
pana la inaltima de 2 m (7-8 ani) si produce regulat, cu randamente mari pana la 45-50 ani.
Este o cultura longeviva cu deosebit de multe avantaje, atat datorita calitatilor gustative si
terapeutice cat si din cauza multiplelor utilizari: industria gemurilor, siropuri, vinuri,
marmelade, cofetarie, farmacie, etc.
Afinul este o specie iubitoare de lumina, se planteaza in locuri insorite si pretentioasa
la lipsa de apa din sol, avand cerinte mari fata de apa.
Se recomanda plantarea doar in zonele cu sursa de apa sigura pentru irigare, consumul
de apa la ha ese undeva de 40-50.000 l apa/saptamana in perioadele secetoase.
Necesita instalarea unui sistema de irigare prin picurare cu posibilitate de ferti-irigare
pentru creerea de conditii optime nutritiei plantelorsi mentinerea aciditatii solului.
La o tehnologie corecta de cultura si conditii aptime de sol, afinul poate da productii
mari de peste 12-15 t fructe/ha, pretul de valorificare fiind foarte bun ceea ce explica
extinderea tot mai mult in cultura aceste specii.
Exista mai multe sisteme de cultura la afin cel mai mult se practica plantarea pe
biloane cu agrotextil si turba acida sau plantarea in camp fara biloane cu mulcire de rumegus
de conifere.

SIDOR LUCIAN
Dezvoltare Rurala,
An I