Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„Cum să zugrăvești taina? Dacă ai înțeles că Cel Netrupesc s-a făcut om pentru tine,
atunci este evident că poți zugrăvi chipul său omenesc. Pentru că Nevăzutul a devenit vizibil
luând trup, este firesc să redai chipul Celui ce a fost văzut.”(Sf. Ioan Damaschinul P.G. 94
col.1239).
Icoana este rodul tradiției. Este rezultatul unei îndelungi strădanii de desăvârșire a
structurii compoziționale, care începe din îndelunga ucenicie alături de un meșter iconar și
studiu după vechile îndrumare ale zugravilor cunoscute ca erminii sau ustave și manuscrise.
Măiestria execuției icoanelor atrage atenția istoriei artei asupra lor, iar ceea ce era considerat
un meșteșug devine artă și sursă de inspirație a creației laice.
În acestea sunt descrise atât scenele religioase cât și formulele compoziționale pentru
spații generale dar și soluții ajutătoare în compunerea de spații speciale ce nu se încadrau în
tipar. Utilizarea perspectivei inversate nu are ca justificare necunoașterea deoarece practicarea
în antichitate a artei ”iluzioniste” combate această ipoteză. Astfel se consideră că perspectiva
inversă ce creează mai multe puncte
de fugă, de fapt și de drept se
desfășoară către privitor deschizând
spațiul compozițional spre acesta în
detrimentul profunzimii compoziției.
Acesta se dezvăluie privitorului spre
a crea activ o punte între privitor și
reprezentare (Mântuitorul, sfinți,
pilde, praznicare).
Icoana restaurată reprezintă
momentul intrării Mântuitorului în
Ierusalim, cunoscut și ca Floriile.
Aceasta păstrează descrierea
specificată în erminie. Reprezentarea
Mântuitorului pe asin este
poziționată central ca redare a Icoana înainte de restaurare
hristocentrismului. În jurul său compoziția se împarte în două registre verticale, unul în fața
Mântuitorului iar altul în spatele Acestuia. Dacă în față sunt reprezentați locuitorii
Ierusalimului reticenți la noua învățătură, în celălalt registru sunt reprezentați ucenicii și cei ce
au îmbrățișat creștinismul. Legătura secundară dintre aceste registre sunt reprezentările unor
copii ce culeg ramuri de finic și le aștern în calea Mântuitorului. Fondul, rezolvat prin aurire,
simbolizează împărăția lui Dumnezeu.
Din punct de vedere al paletei cromatice utilizate, icoana poartă o mare încărcătură
simbolică. Cu toate că nu sunt utilizate doar cu scop dogmatic, culorile sunt contrastante și
armonios alese (vermilion lângă albastru de prusia, roșu lângă verde de smarald) pentru a
sublinia desăvârșirea structurală. Culorile în sine sunt elemente simbolice astfel: verdele
simbolizează dumnezeirea; albastrul – puritatea; roșu și vermilionul viața. Pete vibrate,
translucide simbolizează înduhovnicirea, alternează cu petele decorative compacte ce
reprezintă trăinicia centrului compozițional.
Liniatura modulată creează volum pe formele
cromatice. Ritmicitatea liniaturii și cromaticii
induc armonia ca expresie a ordinii dumnezeiești.
Tehnica de execuție a obiectelor, calitatea
materialelor componente, conferă durabilitate în
timp obiectului. Defectele tehnologice determină
în timp degradări greu de remediat sau
iremediabile.
Obiectul a fost depus pe un suport curat,
alb, pentru a observa dacă există un atac xilofag
activ. După o săptămână se observă resturi de lemn
și se realizează proba de aderare a resturilor