Licitatia de Vara

35.
Constantin Artachino, Crini
Licitația de Vară
Duplex București- Iași
joi, 19 iunie 2018, 19.00,
Athenée Palace Hilton, București - Palatul Culturii, Sala Voievozilor, Iași
24 25
1 | Theodor Aman 4 | Theodor Aman
1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti 1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti
Car cu boi După mure | 1872
acvaforte și gravură cu acul, 12,5 × 21,5 cm, semnat acvaforte și gravură cu acul, 19 × 11 cm, semnat şi datat,
stânga jos, gravat, „Th. Aman fec.” gravat lateral dreapta, „Th.Aman, 1872”
€ 600 - 900 € 400 - 600
5 | Theodor Aman
1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti
Cinci figuri şi un nud
acvaforte şi gravură cu acul, 15,5 × 12 cm
€ 400 - 600
6 | Theodor Aman
Portretul lui Carol I | 1874
acvaforte și gravură cu acul, 23 × 16 cm, semnat, gravat
stânga jos, „Theodore Aman del et sculpsit”, datat, gra-
vat dreapta jos, „1874”
€ 400 - 600
6 4
2 | Theodor Aman
Scamatorul | 1874
acvaforte și gravură cu acul, 12 × 16 cm, semnat şi da-
tat, gravat, stânga jos, „Théodore Aman fecit, 1874”
€ 400 - 600
3 | Theodor Aman
Serată | 1874
gravură cu acul, 8 × 12 cm, semnat şi datat, gravat,
dreapta jos, „Aman fe., 1874”
€ 400 - 600 5
26 27
8 | Constantin Iliescu
1899, Râmnicu Vâlcea - 1980, Râmnicu Vâlcea
În lumina soarelui
ulei pe carton, 47 × 37 cm, semnat stânga jos,
cu albastru, „C. Iliescu”
€ 400 - 600
7 | Eustaţiu Stoenescu »9 | Kimon Loghi

1885, Craiova - 1957, New York 1873, Serres, Macedonia - 1952, Bucureşti
Micul dejun | 1945 Inocență
ulei pe carton, 16 × 12,5 cm, semnat și datat pe verso, ulei pe carton, 49 × 50 cm, semnat dreapta jos cu brun,
cu negru, „E. Stoenescu, 1945” „KIMON LOGHI”
€ 1.500 - 2.500 € 1.000 - 1.800
28 29
10 | Nicolae Tonitza
1886, Bârlad - 1940, Bucureşti
Curte la Mangalia (Cofetăria lui Delureanu) | 1928-1930
ulei pe carton, 61,5 × 49,5 cm, semnat dreapta jos,
cu brun, „Tonitza”
€ 40.000 - 60.000
Fosta cetate antică a reprezentat un important izvor de

inspirație pentru numeroși artiști în perioada interbeli-
că datorită subiectelor și peisajelor captivante cu care
își fermeca publicul. Exemplificând țărmul Mării Negre,
barcazurile surprinse în larg, farurile maritime, hanuri-
le, cafenelele, brutăriile, casele, curțile, stradelele, fân-
tânile, așezămintele islamice, cimitirele dar și bazilicile
ortodoxe, toate reprezintă imagini ale peisajului dobro-
gean de care creatorii săi s-au lăsat impresionați. Cele
mai întâlnite motive surprinse erau scenele periferice,
peisajele marine, Farul de orientare al Vapoarelor de la
dig, Geamia Esmahan Sultan, Biserica Greacă, interioare
ale curților sau simple colțuri de stradă.
Printre artiștii care au ajuns aici și au oglindit peisajul
dobrogean reprezentat de Mangalia se numără: Dumitru
Ghiață, Alexandru Satmary, Jean Alexandru Steriadi, Ion
Țuculescu, Gheorghe Petrașcu, Francisc Șirato, Ștefan
Dimitrescu sau Nicolae Tonitza - ultimii trei făcând par-
te din celebrul trio de pictori din Grupul celor Patru,
Nicolae Tonitza, Curte (detaliu) artiști ce au oglindit în operele lor numeroase peisa-
Muzeul Municipiului București je mangaliene, probabil în cea mai reușită monografie
vizuală a orașului.
Nicolae Tonitza "descoperea" Mangalia în vara anu-
lui 1924 și continuă să revină aici pană în 1930-1932,
timp în care realizează scene din natură, tema naturii
însemnând pentru artist o retragere spre o altă latură
a realității, mărturisind că "suprema voluptate nu stă
în diversitatea și adâncimea jocurilor sufletești pe care
mi le provoacă natura, cât în aspectele pe care sufletul
meu le dorește și le impune naturii".
Prin trecerea anilor, tendințele creatoare ale lui Tonitza
s-au îndreptat ușor și spre o tematică mai senină, cum
sunt peisajele surprinse în plein-air, unde coloritul
începe să dobândească un loc al său, într-un tumult de
ocru, galben, terra di Siena arsă, vibrații de auriu sau
cobalt.
Nicolae Tonitza, Cafeneaua mică, Mangalia (detaliu)

Muzeul de Artă Craiova
30 31
Motivele creațiilor sale rămân aparent umile, simple și
cotidiene, alegându-și de cele mai multe ori colțuri de
mahala, interioare tărănești, case, hanuri, brutării sau
curți. Fire prietenoasă, este găzduit în casa bătrânului
Tefik, gazda sa din vara anului 1930, pe care îl ilustrea-
ză într-un portret în ulei dar și casa acestuia care se
regăsește imortalizată în acuarelă în multe din operele
sale. Din casa acestuia îi împărtășește camaradului său,
Constantin Vlădescu impresiile sale despre Mangalia și îl
invită să picteze alături de el.
Meleagurile dobrogene l-au inspirat la crearea peisaje-
lor periferice, redându-le ambianța și surprinzându-le
esența chiar și reprezentărilor interioare ale curților de
care se pare că era fascinat. Într-unul din aceste pei-
saje, cum este și tabloul de față, pictorul aduce în prim
plan ocrul dominant al solului dobrogean, arămiul încă-
perilor din lemn și azurul pal al unui cer lipsit de nori.
În pictura sa forma și spațiul sunt integrate în culoare,
iar liniei i se consacră valențe armonioase de lumină.
Nicolae Tonitza, Mangalia - Curtea cu rufe (detaliu) Perspectiva de asemenea este surprinsă din unghiuri
Muzeul Național de Artă al României diferite unde elementele compoziționale pot fi observa-
te din față, ca prin ochii artistului.
Multe din aceste peisaje de inspirație mangaliană le va
prezenta cu diferite ocazii, atât în cadrul Manifestaţiei
renumitului Grup al celor patru, în anul 1929 cât şi în
expoziţii personale de atelier, precum cea din anul 1930.
Cârciuma lui Delureanu, loc celebru în epocă de întâlni-
re a "cafenelei" artistice din Mangalia este aici amintită
printr-un pitoresc colț de curte, printr-o tehnică folosi-
tă de Tonitza în cazul mai multor localuri. Atracția pen-
tru aspectul marginal, izolat, dezumanizat dar amin-
tind totuși prezența omului (rufele, uneltele, scaunul și
masa) croiește o temă unică în pictura românească. În
același timp, pe perioada anilor petrecuți în Mangalia,
Tonitza reușea să creeze o monografie vizuală a locuri-
lor celor mai interesante, expoziția din 1930 fiind grăi-
toare prin onomastica lucrărilor: "Brutărie la Mangalia",
"Curtea Cofetăriei Sublime", "Atenanțele hanului", "Hotel
Brusalis" sau "Cafeneaua Mică".(G. M)
Restaurantul lui Vasile Delureanu, Mangalia, perioada

interbelică Bibliografie:
BREZIANU, Barbu, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1986
COMARNESCU, Petru, ‘‘N. N. Tonitza’’, Ed. Tineretului,
Bucureşti, 1962
‘‘Nicolae Tonitza’’, catalog de expoziţie, text de
Georgeta Peleanu, Bucureşti, 1964
PĂULEANU, Doina, “Pictori români la Balcic”, Monitorul
Ofcial, Bucureşti, 2008
ŞORBAN, Raul, ‘‘Tonitza’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1973
32 33
11 | Ludovic Bassarab
1868, Galaţi - 1933, Bucureşti
În fața vetrei
ulei pe carton, 15,5 × 18 cm, semnat dreapta jos,
în creion, „Bassarab”
€ 500 - 800
12 | Ludovic Bassarab
1868, Galaţi - 1933, Bucureşti
Slujba de duminică
ulei pe lemn, 8,5 × 16,5 cm, semnat dreapta jos,
în creion, „Bassarab”
€ 500 - 800
13 | Octav Băncilă 14 | Constantin Jiquidi

1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti 1865, Bucureşti - 1899, Bucureşti
Aparul | 1906 Popas la han | 1894
ulei pe pânză, 36,5 × 20,5 cm, semnat și datat dreapta ulei pe pânză, 72,5 × 51 cm, semnat şi datat stânga jos,
jos, cu brun, „Octav Băncilă, 1906” cu brun, „Jiquidi, (18)94”
€ 1.500 - 2.500 € 2.000 - 3.000
34 35
17 | Sava Henţia
1848, Sebeşel - 1904, Bucureşti
Flori de primăvară | 1879
ulei pe pânză, 83,5 × 59,5 cm, semnat și datat stânga
jos, cu brun, „S. Henția, 1879”
€ 2.500 - 3.500
Chiar dacă tema apare după sejurul parizian (1871-1874),

natura moartă cu flori pictată într-un stil academist
pare să fie direct influențată de acei ani petrecuți de
Sava Henția în capitala Franței. Atras de decorativis-
mul aranjamentului floral, de eclerajul accentuat, dar și
de paleta diversă ocazionată de o astfel de temă, ope-
ra lui Henția amintește de creația barocă celebrată în
secolul al XVIII-lea în vestul Europei. Totodată această
temă putea sp intre în vizorul lui Henția și datorită lui
Nicolae Grigorescu, care și el pictase flori sub influența
maeștrilor frencezi.
15 | Sava Henţia 16 | Juan Alpar (Alexandru Paraschivescu)

1848, Sebeşel - 1904, Bucureşti 1855, Bucureşti - 1901, Bucureşti
Spre fântână | 1882 Ţărăncuţă cu fuior
ulei pe lemn, 24 × 18,5 cm, semnat și datat dreapta jos, ulei pe pânză, 41,5 × 25,5 cm, semnat stânga jos,
cu negru, „S. H, 1882” cu brun, „Alpar”
€ 1.200 - 1.800 € 1.500 - 2.500
36 37
18 | Elena Muller-Stăncescu
Trandafiri
cu negru, „M. Stăncescu”
€ 600 - 900
19 | Elena Muller-Stăncescu 20 | Elena Muller-Stăncescu 21 | Constion (Constantin Ionescu)

Ulcior cu liliac Bujori și mimoze Vas cu gladiole
ulei pe carton, 70 × 49,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 49 × 70 cm, semnat dreapta jos, ulei pe placaj, 65 × 46 cm, semnat stânga jos, cu roşu,
cu negru, „M. Stăncescu” cu negru, „M. Stăncescu” „Constion”
€ 600 - 900 € 600 - 900 € 600 - 900
38 39
22 | Ştefan Luchian
1868, Ştefăneşti - 1916, Bucureşti
Ciobănaș pe islaz | 1900-1904
ulei pe pânză, 27 × 41,5 cm, semnat dreapta jos,
cu brun, „Luchian”
€ 20.000 - 30.000
Chiar dacă cele câteva uleiuri și imagini ce ne-au rămas din perioada de studii a lui
Opera este reprodusă în catalogul „Peisajul impresi- Ștefan Luchian nu denotă clar un atașament față de subiectele și valorile lui Nicolae
onist în pictura din România”, Mircea Deac, Monitorul Grigorescu, creația de mai târziu (1890-1904) respiră fără îndoială un aer grigores-
Oficial, 2009, la pag. 50. cian. Însă opera lui Grigorescu prezenta o altfel de atmosferă, cu totul deosebită în
comparație cu celelalte manifestările artistice din Bucureștiul anilor 1880-1900.
Opera a participat la expoziția "Luchian și Firea lui Luchian se asemăna temperamentului lui Grigorescu, învăţăturile adevă-
Independenții", Artsafari 2017 și este reprodusă în ratului său maestru croindu-şi calea firesc în conştiinţa sa. De la el a învăţat să-şi
catalogul expoziției la pag. 96. bazeze observaţia direct pe aspectele realităţii, să cunoască natura în aspectele
ei fundamentale şi să caute să se confunde cu ea, pentru a o putea evoca cu sin-
ceritate. Însă aceste precepte îl făceau dezavuabil pe Grigorescu în rândul profe-
sorilor de la Belle Arte, cât și în ochii criticii oficiale, considerând operele pictoru-
lui „nesfârșite”, cât și desenul acestuia, limitări artistice. Însă poate tocmai aici
stă descifrarea alegeri lui Luchian de a se lăsa influențat atât de stilul, cât și de
subiectele realizate de Grigorescu în țară. Anii de început de carieră ne înfățișează
un Luchian prea puțin stăpân pe mijloacele tehnice, desenul său suferea, iar picta-
rea figurii umane era fără îndoială greoaie și nedesăvârșită. Ani mai târziu, în 1912,
Luchian se confesa cu privire la școală și la ce însemnase Grigorescu în tinerețea
sa: „nu m-am împăcat niciodată cu școala...am învățat mai mult de la Grigorescu
și prin muzeele și expozițiile din străinătate” („Ce spune pictorul Luchian”, Aslan, în
„Rampa”, 16 feb. 1912). Ca experiență capitală pentru evoluția ulterioară a lui Ștefan
Luchian, contactul cu arta lui Nicolae Grigorescu avea să se resimtă în mod intere-
sant și după perioada petrecută de cel dintâi la studii în Paris și München, ecourile
grigoresciene lăsându-le să se stingă încet, până către 1900.
"Ciobănaș pe islaz" ne reproduce tocmai aceste reinterpretări ulterioare pe care
Luchian le decantează printr-o paletă și manieră absolut personale. Imaginarul atât
de celebru creat de Grigorescu prin abordarea temei ciobănașului trezește afinități
figurative în creația de maturitate a lui Luchian, compozițiile create după 1900
marcând o cu totul altă abordare față de influența pe care Grigorescu o emana la
sfârșitului secolului al XIX-lea.
Bibliografie:
CIOFLEC, Virgil, „Luchian”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924
COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti,
1955
DRĂGUŢ , Vasile, „Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968
ENESCU, Theodor, ”Ştefan Luchian şi spiritualul modern în pictura românească”, Ed.
Meridiane, Bucureşti, 2000
ENESCU, Theodor, „Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen”, Institutul
Cultural Român, Bucureşti, 2007
JIANU, Ionel, „Luchian”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947
Ștefan Luchian, Păstoriță, 1900-1901 (detaliu)
Muzeul de Artă Craiova
40 41
23 | Nicolae Vermont
1866, Bacău - 1932, Bucureşti
Florăreasă | 1915
ulei pe carton, 37 × 20,5 cm, semnat și datat dreapta
jos, cu brun, „Nicolae Vermont, 1915”
€ 1.500 - 2.500
Ţărăncuţe | 1924
ulei pe pânză, 50,5 × 40 cm, semnat şi datat dreapta
€ 4.000 - 6.000
Opera este reprodusă în catalogul “Pictorii portretului

– Despre orgoliu în artă”, Mircea Deac, Monitorul Oficial,
București, 2013, la pag. 44, poziția 39.
Florăreasă | 1920
ulei pe pânză, 49,5 × 29,5 cm, semnat şi datat, dreapta
€ 2.000 - 3.500
42 43
26 | Octav Băncilă
1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti
Coş cu caise
ulei pe pânză, 39,5 × 48 cm, semnat stânga sus,
cu ocru, „Octav Băncilă”
€ 2.000 - 3.500
27 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 28 | Octav Băncilă 29 | Octav Băncilă

1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti
Natură statică cu dovleac şi pere Vas cu panseluţe Iasomie şi irişi | 1908
ulei pe carton, 38 × 56,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 35 × 29,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 69 × 49,5 cm, semnat si datat dreapta
cu brun, „Schweitzer-Cumpăna” cu verde, „Octav Băncilă” jos, cu oranj, „Octav Bancilă, (1)908”
€ 2.000 - 3.000 € 2.000 - 3.000 € 2.500 - 3.500
44 45
31 | Constantin Piliuţă
1929, Botoşani - 2003, Bucureşti
Gălbenele
ulei pe pânză, 65 × 65 cm, semnat dreapta jos,
cu negru, „C. Piliuță”
€ 3.000 - 5.000
30 | Ştefan Câlţia 32 | Constantin Piliuţă

n. 1942, Braşov 1929, Botoşani - 2003, Bucureşti
Casa cu ochi | 1999 Flori de câmp | 1989
ulei pe pânză, 50 × 50 cm, semnat și datat dreapta jos, ulei pe pânză, 65 × 65 cm, semnat și datat dreapta jos,
cu brun, în monogramă, „Câltia, (1)999” cu negru, „C. Piliuță, (19)89”
€ 2.500 - 3.500 € 3.000 - 5.000
46 47
33 | Nicolae Tonitza 34 | Constantin Artachino
1886, Bârlad - 1940, Bucureşti 1870, Giurgiu - 1954, Bucureşti
Pe malul lacului | 1910-1915 Caise proaspete
ulei pe pânză, 35 × 45,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 43,5 × 51 cm, semnat stânga jos,
cu negru, „Toniță” cu negru, „C. Artachino”
€ 9.000 - 14.000 € 1.800 - 2.500
35 | Constantin Artachino
1870, Giurgiu - 1954, Bucureşti
Crini | 1903
ulei pe pânză, 70 × 85 cm, semnat și datat de două ori
dreapta jos, cu negru, „C. Artachino, 1903”
€ 2.500 - 3.500
48 49
36 | Eugenia Filotti Atanasiu
1880 - 1968, Bucureşti
Cârciumărese | 1935
ulei pe carton, 51,5 × 74 cm, semnat și datat dreapta
jos, cu roșu, „Eugenia Filotti-Atanasiu, 1935”
€ 700 - 1.200
37 | Eugenia Filotti Atanasiu 39 | Eugenia Filotti Atanasiu

1880 - 1968, Bucureşti 38 | Ion Doboşariu 1880 - 1968, Bucureşti
Crăițe Tufănele Ulcior cu garoafe | 1930
ulei pe carton, 50,5 × 72 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 45 × 35,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 51 × 37,5 cm, semnat și datat dreapta jos,
în creion, „Eugenia Filotti-Atanasiu” cu negru, „I. Doboşariu” în creion, „Eugenia Filotti-Atanasiu, 1930”
€ 600 - 900 € 300 - 500 € 600 - 900
50 51
40 | Adam Bălţatu 41 | Ion Theodorescu-Sion
1899, Huşi, Vaslui - 1982, Bucureşti 1882, Ianca, Brăila - 1939, Bucureşti
Scenă din Dobrogea | 1927 În grădină | 1915
ulei pe carton, 49,5 × 60,5 cm, semnat și datat dreapta ulei pe carton, 45,5 × 54,5 cm, semnat stânga jos,
jos, cu brun, „Bălțatu, 1927” cu negru, „Theosion, (1)915”
€ 3.000 - 5.000 € 6.000 - 9.000
52 53
42 | Theodor Pallady 44 | Theodor Pallady
1871, Iaşi - 1956, Bucureşti 1871, Iaşi - 1956, Bucureşti
Biserica Saint Martin din Vallangoujard | mijlocul Nud pe fotoliu | anii ‘30
anilor ‘30 creion și acuarelă pe hârtie, 29 × 20,5 cm
acuarelă şi creion pe hârtie, 15 × 20,5 cm, semnat şi
localizat dreapta jos, în creion, „TP, Vallangoujard”; € 700 - 1.200
semnat stânga jos, în creion, „TP”
€ 600 - 900
43 | Theodor Pallady 45 | Corneliu Baba

1871, Iaşi - 1956, Bucureşti 1906, Craiova - 1997, Bucureşti
Case vechi pe strada Griviței Nud | 1962
acuarelă şi creion pe hârtie lipită pe carton, cărbune pe hârtie, 26 × 39 cm, pe verso, ștampilă de
14,5 × 19,5 cm, semnat dreapta jos, în creion, „TP” atelier, „Colecția Artistului Corneliu Baba”
€ 600 - 900 € 400 - 600
54 55
46 | Gheorghe Petraşcu
1872, Tecuci, Galați - 1949, Bucureşti
La scăldat | 1904
ulei pe pânză, 65 × 80,5 cm, semnat și datat dreapta
jos, cu brun, „G. Petrașcu, (1)904”
€ 12.000 - 18.000
Încă de la prima expoziție personală (Ateneul Român, 1900) critica recunoștea o

anumită aplecare poetică în pictura acestuia, atât ca onomastică, cât și ca execuție
- peisaje la crepuscul sau nocturne. Predilecțile lirice ale lui Petrașcu se vor păstra,
iar pasiunea pentru romanticii Byron și Eminescu (Theodor Enescu, pag. 165) se va
face simțită mai ales prin interpretarea plastică a operei celui de-al doilea, pictând
inspirat de "Scrisoarea a IV-a", în 1897. La fel ca în acea operă, și în creațiile ulte-
rioare, de maturitate, Petrașcu își însușește o recuzită profund romantică, așadar
recursiv simbolistă: castelul îndepărtat, lacul, crepusculul sau nimfa. De altfel,
acest ultim element figurativ avea să prelungească această afinitate a lui Petrașcu
față de o tematică simbolistă: nudul feminin și variantele ce pornesc de la acesta
justifică într-o bună măsură și opera de față, care este fără îndoială tributară aces-
tor aplecări lirice ale lui Petrașcu.
Uleiul de față ne prezintă în prim-plan o reinterpretare inedită a unei scene pseu-
do-mitologice, din recuzita Simbolismului, în care o suită de personaje se regăsește
la marginea lacului, fiind acompaniată și de o prezență animală, și ea o tentă pro-
fund simbolistă. Analizând onomastica operelor expuse de Petrașcu în acea peri-
oadă (în expozițiile personale sau în cele ale Tinerimii Artistice) descoperim că unul
dintre interesele artistului se muta asupra momentului zilei, lumina și poziția soare-
lui amintind de impresioniști - "Raze de Septembre", " Seară de Septembre", "Seară
la Mangalia" sau "Impresie de seară" fiind unele dintre cele mai grăitoare opere pic-
tate în acei ani.
Bibliografie:
CONSTANTINESCU, Paula, SCHOBEL, Doina, "Expoziția de pictură G. Petrașcu" [cata-
log], Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1972
COSTESCU, Eleonora, "Gheorghe Petraşcu", Editura Meridiane, Bucureşti, 1975
Gheorghe Petrașcu, La scăldat

Licitația unei colecții de Artă Modernă importantă, 2017,
Artmark, adjudecat pentru 28.000 €
56 57
47 | Gheorghe G. Vânătoru 49 | Ion Theodorescu-Sion
1908, Olteniţa, Călăraşi - 1983, Bucureşti 1882, Ianca, Brăila - 1939, Bucureşti
Natură statică cu tablă de şah | 1939 Natură statică cu flori și cărți | 1925
ulei pe pânză, 54 × 65 cm, semnat şi datat stânga sus, ulei pe carton, 39 × 30,5 cm, semnat și datat dreapta
cu alb, „Gng. Vânătoru, (19)39” jos, cu negru, „TheoSion, 1925”
€ 1.800 - 2.500 € 1.800 - 2.500
48 | Gheorghe Petraşcu 50 | Ion Theodorescu-Sion

1872, Tecuci, Galați - 1949, Bucureşti 1882, Ianca, Brăila - 1939, Bucureşti
Floarea-soarelui Ulcior cu narcise | 1937
ulei pe carton, 15,5 × 18,5 cm, semnat dreapta sus, ulei pe carton, 45,5 × 34 cm, semnat și datat stânga jos,
cu negru, „G. Petraşcu” cu negru, ”TeodoSion, 1937”
€ 2.000 - 3.500 € 2.500 - 3.500
58 59
51 | Fried Pal 53 | Nicolae Gropeanu
1893 - 1976 1865, Bacău - 1936, Paris
Balerină Femeie în interior
ulei pe pânză, 81 × 60 cm, semnat stânga jos, pastel pe hârtie, 80,5 × 64,5 cm, semnat şi dedicat
cu negru, „Fried Pal” dreapta jos, cu negru, „A notre belle-soeur aprecieux
souvenir de la part de Anna et Nicolas Gropeano, N.
€ 1.000 - 1.800 Gropeano”
€ 800 - 1.500
52 | Paul Scorţescu 54 | Magdalena Rădulescu

1895, Iași - 1976, Paris 1902, Râmnicu Vâlcea - 1983, Paris
Crizanteme și maci Amicul
ulei pe pânză, 108,5 × 79,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 70 × 56 cm, semnat dreapta jos,
cu negru, „Scortesco” cu negru, „Magdalena Rădulescu”
€ 1.000 - 1.800 € 1.800 - 2.500
60 61
Autoportret cu pipă | 1900-1905
ulei pe pânză, 50 × 41 cm, semnat lateral dreapta,
cu negru, „Petrașcu”
€ 18.000 - 25.000
Fără nici cea mai mică intenție de individualizare,

Gheorghe Petrașcu elimină amănuntele fizionomice,
gestica, reușind să creeze echilibrul dorit între măreția
cadrului natural și om. Exceptând perioada romanti-
că, de început de secol al XX-lea, când personajele sunt
încadrate unui spațiu mistic sau floral, inspirat de poe-
zia simbolistă, Petrașcu s-a mai folosit de personajul
uman, de fiecare dată feminin, fie în interioarele fami-
liale sau în compoziții cu nuduri, din nou însă fără un
interes pictural crescut față de motiv.
Petrașcu are totuși o viziune plastică asupra ființei
umane, raportarea la el însuși determină în procesul
pictural o introspecție și analiză a sufletului într-o serie
extinsă de autoportretizări extrem de valabile atât bio-
grafic, stilistic dar și compozițional. Pictorul s-a scrutat
pe sine însuși, stăruitor, încă din anii tinereții până spre
sfârșitul carierei, în opere determinante în stabilirea
unui traseu pictural elocvent.
Primul autoportret cunoscut semnat de Gheorghe
Petrașcu datează din anii studenției, din 1895, o ope-
ră de pură inspirație grigoresciană, dar relevantă pen-
tru pictura pe care o va practica Petrașcu pentru încă
câțiva ani. Avea doar 23 de ani, însă elementul atât de
recognoscibil mai târziu, privirea ageră, este prezent
încă din această apariție timpurie. Peste 8 ani, la doar
a doua expoziție personală, Petrașcu se prezenta cu o
serie impresionantă de autoportrete, nu mai puțin de
20 de studii în ulei sau creion fiind prezente pe sime-
zele Ateneului. O dată cu înaintarea în vârstă, Petrașcu
nu renunță la această metodă de autobiografiere și
cunoaștere, pictând opere remarcabile prin severita-
tea și profunzimea cu care își definește personalitatea.
Chiar dacă pictorul nu a căutat să se definească drept
un Rembrandt autohton, Petrașcu ne-a lăsat o serie de
uleiuri extrem de prețioase ce ne pot ajuta să înțelegem
și omul din spatele pictorului.
Bibliografie:
FLOREA, Vasile, “Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane,
București, 1989
Gheorghe Petrașcu, Autoportret (detaliu)

Muzeul Zambaccian
62 63
56 | Leon Biju
1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti
Barcă pe Nil |
ulei pe carton, 47,5 × 56,5 cm, semnat stânga jos,
cu brun, „L.A. Biju”
€ 1.200 - 1.800
57 | Dumitru Ghiaţă 58 | Lucian Grigorescu Opera a participat la expoziția “Franța văzută de pictori Proveniență:
1888, Colibaşi, Mehedinţi - 1972, Bucureşti 1894, Medgidia - 1965, Bucureşti români”, realizată sub auspiciile Asociației “Les amis de colecția istorică G. Crăciun;
la France”, București, 1946 și este menționată și repro- colecția istorică a criticului de artă Marin Mihalache.
Golf în Mangalia | 1921-1923 Cassis | prima jumătate a anilor ‘30 dusă în catalogul expoziției la cat. 57, sub titlul “Cassis”.
ulei pe carton, 48 × 59 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 46 × 64 cm, semnat dreapta jos, cu brun,
în creion, „Ghiață D” „L. Grigorescu” Opera este reprodusă în monografia “Lucian
Grigorescu”, Magda Cârneci, Ed. Meridiane, București,
€ 1.800 - 2.500 € 6.000 - 9.000 1989 la cat. 54.
64 65
59 | Vasile Popescu
Natură statică cu fructieră și oglindă | 1937
ulei pe carton, 60,5 × 48,5 cm, semnat și datat stânga
jos, cu brun, „Vasile Popescu, 1937” 60 | Iosif Iser
1881, București - 1958, Bucureşti
€ 6.000 - 10.000
La pozat | 1933
guașă pe hârtie, 65,5 × 45 cm, semnat și datat dreapta
"Natura statică cu fructieră și oglindă" ne introduce jos, cu negru, „ISER, (19)33”
într-unul dintre cele mai specifice subiecte ale creației
lui Vasile Popescu, fiind variantă a "Naturii statice cu € 6.000 - 9.000
oglindă" expusă în anul 1936 la Salonului Oficial (astăzi
în colecția M.N.A.R.). Acea operă și implicit ciclul din
care făcea parte deveneau una dintre cele mai impor-
tante abordări ale temei naturii statice din pictura
modernă românească. Opera de față, cea mai apropiată
interpretare a acelei opere, reia desigur motivul central
al fructierei, dar poate mai important, punctează etapa
din creația lui Popescu în care albul este centrul pictu-
ral compozițional. Rama oglinzii ce se găsea în locuința
pictorului, obiect de rezonanță vizuală și simbolistică
certă, pictată în albul ca de var introduce prin contrast
un discurs cromatic limitat la perioada 1935-1940, defi-
nind aceste opere excepționale realizate de Popescu în
acei ani.
Bibliografie:
PREUTU, Marina, “Vasile Popescu”, Ed. Meridiane,
București, 1990
66 67
61 | Nicolae Dărăscu 62 | Constantin C. (Ali-Baba) Constantinescu 63 | Constantin Artachino
1883, Giurgiu - 1959, Bucureşti 1897 - 1967 1870, Giurgiu - 1954, Bucureşti
Velă în Deltă | 1914 Tătăroaică la Balcic | 1930-1935 Profil de turc | 1934
ulei pe pânză, 45,5 × 52 cm, semnat și datat dreapta jos, ulei pe pânză, 81,5 × 61,5 cm, semnat stânga jos, ulei pe pânză, 50 × 40 cm, semnat și datat stânga jos,
cu negru, „N. C. Dărăscu, 1914” în creion, „C. C. Constantinescu” cu negru, „C. Artachino, 1934”
€ 6.000 - 9.000 € 2.000 - 3.000 € 1.500 - 2.500
68 69
64 | Elena Muller-Stăncescu 66 | Elena Muller-Stăncescu
Coacăze şi cireşe Bujori
ulei pe carton, 33 × 47 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 49,5 × 69,5 cm, semnat dreapta jos,
cu negru, „E. Muller” cu negru, „E. Muller-Stăncescu”
€ 350 - 550 € 600 - 900
65 | Dimitrie Serafim 67 | Elena Muller-Stăncescu

Coş cu flori de câmp
Solitudine ulei pe carton, 50 × 70 cm, semnat dreapta jos,
ulei pe pânză lipită pe carton, 80 × 50,5 cm cu negru, „M. Stăncescu”
€ 1.200 - 1.800 € 600 - 900
70 71
68 | Nicolae Gropeanu
1865, Bacău - 1936, Paris
Parcul Palatului de la Versailles
ulei pe carton, 62 × 75 cm, semnat dreapta jos,
cu negru, „N. Gropeano”
€ 1.500 - 2.500
70 | Nicolae Grimani
1872 - 1925
Plimbarea | 1900
ulei pe pânză, 75 × 60,5 cm, semnat şi datat stânga jos,
cu ocru „N. GRIMANI, 1900”
€ 1.000 - 1.800
69 | Sile Ionescu 71 | Sile Ionescu

1890 - 1960 1890 - 1960
Vedere spre Castelul Sant’Angelo (Roma) | 1939 Sânziene | 1938
ulei pe carton, 35 × 48,5 cm, semnat, datat și localizat ulei pe pânză, 72 × 57 cm, semnat, datat și localizat
dreapta jos, în creion, „Sile Ionescu, Roma, 1939” dreapta jos, cu roșu, „Sile Ionescu, 1938, Neapoli”
€ 400 - 600 € 500 - 800
72 73
Garoafe
ulei pe carton, 49 × 71 cm, semnat stânga sus,
cu galben, „Octav Băncilă”
€ 3.000 - 5.000
Zambile
ulei pe pânză, 72 × 40 cm, semnat dreapta sus,
cu galben, „Octav Băncilă”
€ 2.000 - 3.000
Pe verso, ștampilă de participare la expoziția retros-

pectivă Octav Băncilă, Muzeul de Artă Iași.
73 | Octav Băncilă 75 | Ludovic Bassarab

1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti 1868, Galaţi - 1933, Bucureşti
Flori de liliac Natură statică cu garoafe şi pisică
ulei pe pânză, 50,5 × 60 cm, semnat stânga sus, ulei pe pânză lipită pe carton, 42 × 31 cm, semnat
cu brun, greu lizibil, „Octav Băncilă” dreapta jos, în creion, „Bassarab”
€ 2.500 - 3.500 € 900 - 1.500
74 75
Casă la Târgoviște | mijlocul anilor '20
ulei pe pânză, 46,5 × 32 cm, semnat stânga jos,
cu negru, „G. Petrașcu”
€ 8.000 - 12.000
Plein-air-ismul petrașcian a adus în prim-planul dis-
cursului pictural o gamă inedită de tehnici de reinter-
pretare formală, atât în cadrul cromatic, dar mai ales
în accesarea dimensiunii materiale a pastei. Această
atât de binecunoscută caracteristică a uleiurilor lui
Gheorghe Petrașcu a evoluat sub auspicii plastice origi-
nale, într-un proces temperat, de acumulări succesi-
ve. Chiar dacă artistul abordează pictura după cadre-
le ei clasice, lucrând aproape toate genurile picturale,
peisajul s-a detașat ca cel ce a ajutat cel mai mult la
transformarea și evoluția stilului. Aici găsim cu adevărat
sursele de influență cele mai pertinente, acele subiecte
preferate de Petrașcu în rândul unei manifestări plasi-
ce extinse. Motivul, așa cum îl descoperim și în uleiul de
față, se îndreaptă către materialitatea proximă a cultu-
rii omului: “Casele vechi boierești, clădirile de altăda-
tă cu livriile simple și pline de poezie ale stilului româ-
nesc; casele cu streașini largi și cu acoperișuri țuguiate,
cu prispe ori pălimare misterioase, cu câte un gârlici de
pivniță întunecoasă ce îți lasă impresia ruinei și a pără-
duirii [...]”(Nicolae Pralea). Târgoviște, fosta reședință
domnească medievală, târg important și cale de acces
între principalele orașe ale României vechi, îl atrăgea
pe Petrașcu încă din tinerețe, devenind pentru o bună
perioadă de timp casa și atelierul preferat. Între 1920 și
până către izbugnirea celui de-al Doilea Război Mondial,
artistul va surprinde pe pânzele sale fie peisaje din
orașul adoptiv, fie instanțe din propriul atelier, fixând
astfel Târgoviște în marea monografie picturală a artei
românești moderne.
Bibliografie:
FLOREA, Vasile, “Gheorghe Petrașcu”, Ed. Meridiane,
București, 1989
76 77
77 | Rodica Maniu Mützner 79 | Octav Băncilă
1890, Bucureşti - 1958, Bucureşti 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti
Maternitate | a doua jumătate a anilor ‘20 Ciobănaș cu desagă | 1912
ulei pe carton, 61 × 50 cm, semnat dreapta jos, cu brun, ulei pe pânză, 35 × 25,5 cm, semnat şi datat stânga jos,
„R. Maniu” cu negru, „Octav Băncilă, 1912”
€ 1.500 - 2.500 € 2.000 - 3.500
78 | Richard Hette 80 | Octav Băncilă

1890, Piatra Neamţ - 1981, Iaşi 1872, Corni, Botoșani - 1944, Bucureşti
Micuța țărăncuță Peisaj pe Valea Agapiei | 1915
teracotă, 36 × 15 × 11,5 cm, semnat lateral dreapta, „R.P. ulei pe pânză, 57 × 39 cm, semnat, datat și localizat
Hette” stânga jos, cu roșu, „Octav Băncilă, 1915, Agapia”
€ 500 - 700 € 2.500 - 4.500
78 79
81 | Samuel Mützner
Calea Victoriei | 1944
ulei pe carton, 56 × 44 cm, semnat şi datat dreapta jos,
cu roşu, „S. Mutzner, 1944”
€ 8.000 - 12.000
Între impresioniştii români, Samuel Mützner se deta-
şează prin devotamentul personal pentru cuceri-
rea luminii şi pentru culoare. Lucrând doar în aer liber,
dorind să surprindă permanent efectele luminii asu-
pra culorii, Mützner a dovedit a reală adeziune la lecţia
impresioniştilor francezi. Evoluţia impresionismului în
pictura românească apare marcată de creaţiile câtorva
artişti români ce au dovedit o hotărâtă aderare la pre-
ceptele curentului şi o asimilare a teoriilor neoimpre-
sioniste. Astfel, începutul secolului XX este momentul
debutului lui Jean Al. Steriadi, Nicolae Dărăscu, Samuel
Mützner, iar mai târziu al lui Lucian Grigorescu. În con-
tinuarea unor tematici preferate de impresioniști,
Mützner pare a aborda peisajul în toate variantele sale
grăitoare pentu adeziunea la cel mai celebreu curent
al picturii mondiale. De la peisajul marin, la călătoria
de studiu, la sejurul de la Giverny, Mützner încearcă să
reintrepreteze mereu figurativul pornind de la lumină
și perspectivă, iangurând în pictura românească teme
absolut unice (Japonia, America de Sud, arhipelagul
Mediteranean). Cu toate că de cele mai multe ori când
ne referim la peisajul practicat de Mützner ne rapor-
tăm la ciclurile celebre din nordul Africii, din Franța sau
din Balciculul interbelic, pictorul a abordat mai mereu
și peisajul urban, o categorie aparte în "cultul" vizual
impresionist. Astfel de la nopțile newyorkeze (pictate
de Mützner în 1916), la străduțele din Tokio sau Peking,
până la scene din București, descoperim o temă bien
definită și la fel de importantă în creația de aproape 50
de ani a lui Samuel Mützner. "Calea Victoriei", operă
pictată în 1944, devine cu atât mai interesantă, cu cât
observăm forfota unui oraș aflat în plin conflict mon-
dial, o forfotă urbană indiferentă uneori la bombarda-
mentele ce zguduiau Bucureștiul începând cu aprilie
1944.
Bibliografie:
ANDREESCU, Viorica, „Samuel Mützner”, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1974
MARIAN, Rodica, „Samuel Mützner”, Ed. Antet,
Bucureşti, 2005
80 81
82 | Dimitrie Berea
1908, Bacău - 1975, Paris
Stradă în Montmartre | 1954
ulei pe pânză, 38 × 46 cm, semnat și datat stânga jos,
cu verde, „Berea, (19)54”
€ 1.200 - 1.800
84 | Francisc Gall
1912, Cluj - 1987, Paris
Montmartre | 1971
ulei pe pânză, 61 × 50 cm, semnat, datat şi localizat
dreapta jos, cu roşu, „F. Gall, Montmartre, (19)71”
83 | Francisc Gall
1912, Cluj - 1987, Paris € 2.000 - 3.000
Vânzătorii de carte de pe Grands Augustins
ulei pe pânză, 54 × 66 cm, semnat şi localizat dreapta Doamna Marie-Lize Gall a avut amabilitatea de a con-
jos, cu roşu, „F. Gall, Paris” firma autenticitatea acestei operei și la cerere, poate 85 | Lili Pancu
emite un certificat de autenticitate. 1908, Măicăneşti, Vrancea - 2006, București
€ 2.000 - 3.000
Portret de fetiță
Doamna Marie-Lize Gall a avut amabilitatea de a con- cu negru, „Lili Pancu”
firma autenticitatea acestei operei și la cerere, poate
emite un certificat de autenticitate. € 800 - 1.200
82 83
Capodopere din colecția dirijorului George Georgescu (1887-1964)
George Georgescu este cunoscut drept dirijor, academician, director al Orchestrei Darius Milhaud, Francis Poulenc și Germaine Tailleferre.
Filarmonice din București și unul dintre cei mai mari reprezentați ai stilului clasic Între 1926-1927 va conduce Filarmonica din New York şi orchestra Operei din
specific școlii germane, mediu în care și-a aprofundat și studiile. Washington, preluând bagheta lui Arturo Toscanini. Reîntors în ţară, va relua până în
Talentul său muzical s-a evidențiat foarte devreme, reușind să deslușească sin- anul 1944, direcţia Orchestrei Filarmonice din Bucureşti și în paralel, pe cea a Operei
gur secretele viorii. La Giurgiu, unde a locuit o perioadă, va dirija corul bisericii, Române, între 1930-1940.
afirmându-și încă de pe atunci vocația. Încurajat de profesorul Ştefan Nanulescu, În timpul directoratului său, orchestra Filarmonicii va atinge o maturitate de apre-
de care va rămâne legat multă vreme, se decide să urmeze cariera muzicală. ciat, ajungând la nivelul marilor orchestre ale lumii, promovând de-a lungul carierei
Mai târziu, urmează cursurile Conservatorului din Bucureşti, între 1906 - 1910, sale mulți compozitori și muzicieni români.
finalizându-le mult mai timpuriu, în 4 ani, în loc de 7 şi, la îndemnul colegului său Este invitat şi celebrat peste tot ca unul din marii şefi de orchestră ai momentului,
Theodor Popovici, decide să-şi continue studiile în străinătate. Va studia vio- la Florenţa, Viena, Berlin, Barcelona, unde i se va înmâna Diploma de onoare pen-
loncelul la Şcoala Superioară de Muzică din Berlin, între 1911 – 1918 cu profesorul tru cel mai strălucit dirijor, iar Statul francez îi va oferi titlul de Cavaler al Legiunii de
Hugo Becker, la propunerile căruia va face parte ulterior din celebrul cvartet Henry Onoare.
Marteau și va lua primul contact cu publicul internațional. În toamna lui 1944 dirijorul George Georgescu riscă să își întrerupă din nou carie-
În urma unui accident la mâna stângă, va fi nevoit să-și întrerupă cariera de vio- ra în urma unei acuzații prin care rezulta că ar fi "interpretat muzică germană", însă
loncelist, însă sub îndrumările dirijorului Arthur Nikisch și a compozitorului Richard în 1947, la intervenţia lui George Enescu, acesta va reveni la pupitru, la conduce-
Strauss, care i-au urmărit îndeaproape parcursul, va reuși să își urmeze reala rea Orchestrei Radio și ulterior directorul primelor ediții ale Festivalului „George
vocație, și anume cea de dirijor, trecând la pupitrul Orchestrei filarmonicii berlineze. Enescu"(după 1958).
Prima sa reprezentație o va susține în 1918, când va dirija orchestra cu mare suc- Susține numeroase turnee, atât singur, dar şi cu orchestra Filarmonicii, la
ces, reprezentare în urma căreia va fi foarte apreciat atât de public cât şi de critica Budapesta, Praga, Moscova, Sankt Petersburg, dar şi în Austria, Germania, Italia,
vremii. Franţa, Statele Unite fiind fără îndoială unul din marile nume ale muzicii clasice
La întoarcerea în țară, în 1920, va susține primul său concert la Ateneul Român, internaționale.
invitat de dirijorul Dimitrie Dinicu care îi ceda locul său la pupitru, în seara de 4 Soția sa, Tutu George Georgescu, muzicolog si scriitor, născută Florica Oroveanu,
ianuarie. provenită dintr-o familie de moşieri din Oltenia, descendentă din familia de boieri
În 1921 este numit Directorul artistic al Filarmonicii din București, al cărei preşedinte moldoveni Plesnilă, a fost fiica adoptivă a inginerului Constantin D. Buşilă, decan la
de onoare la acea vreme era Regele Ferdinand, prin însărcinarea căruia va pleca mai Politehnică şi întemeietor al energeticii româneşti, ministru al Lucrărilor Publice şi
apoi la Viena pentru a aduce prin concurs instrumentişti pentru Filarmonică. Comunicaţiilor în Guvernul Ion Antonescu. În cartea dedicată soțului său, "Amintiri
Un an mai târziu, este numit directorul Operei Române timp în care va înființa prima dintr-un secol", publicată în 2001, așterne și rememorează seri alături de Enescu
școală de balet din România. În cursul anului 1926 se va afla la Paris, unde va face sau priveliști cu Regina Măria trecând în caleaşcă și imortalizări fotografice ale vieții
parte din Grupul celor 6, format din muzicienii: Georges Auric, Arthur Honegger, de familie, alături de George Georgescu, "un aristocrat al baghetei vârstei de aur".
În septembrie 1958, la ediția inaugurală a Festivalului "George

Enescu", George Georgescu, împreună cu Yehudi Menuhin şi
David Oistrah, deschidea festivitățile prin Concertul în re minor
pentru două viori şi ansamblu de corzi, de Johann Sebastian
Bach.
84 85
86 | Eustaţiu Stoenescu George Oprescu vorbește în monografia dedicată lui Eustațiu Stoenescu de influența
1885, Craiova - 1957, New York lui James Whistler asupra viziunii plastice a artistului român. În portrete sau inte-
rioare, dar și în peisaje, influența englezului se resimte în special în tehnica griu-
Ponte Vecchio (Florența) | prima jumătate a ani- rilor pictorului român, tehnică care se reclamă totodată și pe filiația John Singer
lor ‘20 Sargent. Dedicat mai ales creării unei impresionante galerii de portrete care-l vor
ulei pe carton, 51 × 70, semnat stânga jos, cu gri, face cunoscut în Europa, dar și în America, Stoenescu se va dedica peisajului odată
„Stoenescu” cu amplele călătorii la Londra, Paris sau în Italia ori în țară, la Drăghiceni. 87 | Ion Theodorescu-Sion Proveniență: În cursul verilor anilor 1919 și 1920, Ion Theodorescu-
În momentul în care ia contact cu lumina italiană (Veneția și Florența), surprinsă 1882, Ianca, Brăila - 1939, Bucureşti colecția istorică a inginerului Constantin Bușilă (1877 - Sion a întreprins campanii de lucru în județul Brașov, în
€ 6.000 - 9.000 în diverse lucrări și în diferite momente ale zilei, pictorul avea deja ”gestul sigur și 1950); colecția istorică a acad. George Georgescu (1887- compania bunului său prieten, Camil Ressu. Aceștia vor
sensibil” al manierei post impresioniste. Fluiditatea luminii venețiene ori ceața den- Colţ de dumbravă | 1920 1964). Lucrarea trecea cel mai probabil dintr-o colecția picta atunci în împrejurimile Brașovului, în Satulung și
Proveniență: să londoneză îl învățaseră pe Stoenescu să privească și să redea în manieră perso- ulei pe carton, 70 × 87 cm, semnat stânga jos, cu negru, în alta prin intermediul lui Tutu Georgescu (1912-2008), Noua, dar și la poalele Pietrei Craiului.
colecția istorică a acad. George Georgescu (1887-1964). nală efectele subtile ale peisajului. Siguranța fusese obținută și prin perspectivele „TheoSion” fiica adoptivă a lui Constantin Bușilă, care devenea în
ample din vederile venețiene în care clădirile și oamenii erau topiți în tușe nervoase, 1933 soția compozitorului și dirijorului Gogu Georgescu.
exemple ale spontaneității în redare. € 6.000 - 9.000
86 87
88 | Nicolae Grigorescu
1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina
Cântecul ciobănașului | 1895-1900
ulei pe lemn, 46,5 × 29,5 cm, semnat stânga jos,
cu brun, „Grigorescu”
€ 60.000 - 90.000
Proveniență: Ultimul deceniu de viață al lui Nicolae Grigorescu ne

colecția istorică Elena și ing. Constantin Bușilă (1877- prezintă un personaj extrem de interesat și motivat în
1950); a-și găsi locul cuvenit și în arta europeană, nu numai
colecția istorică a acad. George Georgescu (1887-1964). în cea românească, pentru care reprezenta absolutul și
măiestria. Regăsim astfel motivația deselor incursiuni în
Lucrarea trecea cel mai probabil dintr-o colecția în alta Occident pe care Grigorescu și le stabilea în funcție de
prin intermediul lui Tutu Georgescu (1912-2008), fiica programul mai tânărului său prieten, William Ritter, sau
adoptivă a inginerului Constantin Bușilă, care deve- în funcție de starea sănătății și necesitatea unui tra-
nea în 1933 soția compozitorului și dirijorului George tament. Apropierea de criticul elvețian s-a dovedit mai
Georgescu. Figură excepțională a culturii românești, mult decât o simplă colaborare artist – cercetător, iar
George Georgescu devenea încă din perioada interbeli- prietenia strânsă dintre cei doi a reprezentat și punc-
că unul dintre cei mai importanți dirijori pe plan mon- tul de plecare al proiectului neîndeplinit pe care Ritter
dial. De la primul concert dijirat la Ateneul Român în îl susținea necondiționat, un Grigorescu european.
1920, până în ultimul an de viață, în 1964, Georgescu Probabil acest lucru a fost influențat și de dezamăgi-
și-a pus amprenta asupra fenomenului muzical, fiind rea profundă cauzată de modalitatea în care Pavilionul
pe rând directorul artistic al “Societăţii Filarmonica” Românesc, și mai mult decât atât, spațiul dedicat lui
din București, dirijor al Filarmonicii din New York și al Grigorescu, au fost organizate și repartizate în 1900.
celei din Varșovia, director al Orchestrei Filarmonice Ultima apariție a lui Nicolae Grigorescu pe simezele
din Bucureşti (până în 1944), director al Orchestrei europene nici nu a mai existat, supărarea provocată de
Naționale Radio (după 1947) și pentru ultimii zece ani spațiul repartizat la Expoziția Universală de la Paris fiind
de viață, din nou director al Filarmonicii București, mai mult decât nedemnă pentru cel mai mare pictor
perioadă în care a organizat și supervizat inaugurarea român, în viață, la acel moment.
Festivalului „George Enescu”; colecția Tutu Georgescu
(1912-2008). Itinerarul pe care l-a urmat Grigorescu după 1895-
1900, în ultimii 10 ani ai vieții, a avut un parcurs ine-
dit pentru un om care trecuse de 60 de ani, dar care
își dorea încă foarte multe. Dacă ar fi să ignorăm pic-
torul Grigorescu pentru o scurtă vreme, această ulti-
mă etapă a vieții ne prezintă ”cutezătorul” Grigorescu,
care nu își uitase impulsurile tinereții. Este recunoscu-
tă drept valabilă nota biografică conform căreia anii de
după 1900 au reprezentat anii călătoriilor prin Moldova,
apoi restrângerea treptată, iminentă a spațiului, în
jurul Câmpinei. Pentru început se resimte o dimi-
nuare a aparițiilor în spațiul european, frecventarea
stațiunilor balneare reprezentând acum unica direcție
Ing. Constantin Bușilă

sursă: "Amintiri dintr-un secol", Tutu Georgescu, Ed.
Muzicală, 2001.
88 89
pe care o luau călătoriile lui Grigorescu. La Karlovy-
Vary se întâlnise cu Ritter și în anii ce trecuseră, însă
acum stațiunea devenise singurul punct de conexiu-
ne între cei doi. Una dintre cele mai însemnate acțiuni
pe care Grigorescu dorea să le întreprindă în compania
elvețianului trebuia să aibă loc în 1901, și ar fi fost pro-
babil un traseu inițiatic pentru cel ce ar fi trebuit să fie
primul monografist al lui Grigorescu. Călătoria prin ini-
ma Moldovei nu s-a mai ținut, sănătatea pictorului fiind
prea șubredă pentru o acțiune atât de solicitantă.
În ceea ce privește legăturile cu prietenii din România,
Alexandru Vlahuță a rămas cel mai apropiat suflet de
care Grigorescu nu s-a simțit niciodată străin. Chiar
dacă nu se întâlneau de fiecare dată, corespondența
dintre cei doi stă mărturie pentru grija cu care își
Nicolae Grigorescu, Ciobănaș (detaliu) împărtășeau gândurile și peripețiile din locurile în care
Muzeul Național de Artă al României călătoreau.
Desigur că pentru Grigorescu Agapia a reprezentat locul
idilic pe care l-a păstrat în suflet, dar și pe pânză, fiind
definiția spațiului sacru românesc. L-a pictat avându-l
în fața ochilor până în 1902, ultimul an în care vizitea-
ză vechea bisericuță din complexul monastic. L-a pic-
tat în albul caselor cernute, ce îi aminteau de casele
din Valea natală, a pictat omul și stările lui primordi-
ale la fel de implicat emoțional ca și în locurile dragi,
muntenești. După acest an, Grigorescu nu va mai pleca
mai departe de Buzău, față de casa nouă ce se ridica la
Câmpina. A pictat Muncelul, a pictat la Rucăr, în Sinaia
și la Poiana, a pictat Câmpina locală, toate aceste ima-
gini fiind aduse o ultimă oară la Ateneu, în fața publicu-
lui bucureștean, în 1904, drept finalitate a seriei impre-
sionante de expoziții consecutive pe care energicul,
Grigorescu le organizase din 1900.
Nicolae Grigorescu, Țărancă torcând (detaliu)

Muzeul Național de Artă al României
90 91
Devenit un fel de “subiect naţional” al spaţiului româ-
nesc, motivul ciobănaşului însoţit de turma sa de oi
revine frecvent în creaţia artistului, cu precădere în
ultima perioadă artistică, oferindu-ne numeroase vari-
aţii ale temei. Deşi fiecare reluare aduce în prim-plan
aproape aceeaşi figură a ciobanului, cu mici transfor-
mări la nivelul fizionomiei sau al costumului, cu bâta pe
umăr sau sprijinindu-se în ea, urmat de câine şi de tur-
ma de oi pe partea stângă sau pe partea dreaptă, sau
cântând la fluier, operele devin spaţii ale unor noi cău-
tări în materie de artă, mai ales la nivelul compoziţiei.
O analiză detaliată a „ciobănaşilor” lui Grigorescu ne-a
oferit-o Alexandru Vlahuţă: „În picioare, în atitudinea
lui obişnuită, de o firească eleganţă, cu palma stân-
gă pe măciuca ghioagei, cu braţul drept adus ca un arc,
sprijinit pe mâna stângă, se uită-n adâncul zărilor, cu
ochi cari mai mult gândesc decât văd; lângă el, câine-
le lui cel mai iubit stă parcă în aşteptarea unui cuvânt,
a unei porunci. E tăcere, - nu se aude decât ronţăitul
oilor cari pasc mai prin apropiere şi, din când în când
– cling, clang – tilinca sutaşelor” (v. ”Pictorul Nicolae
Grigorescu. Viaţa şi opera lui”, Ed. Casa Şcoalelor,
Bucureşti, 1910).
Nicolae Grigorescu, Ciobănaș cu turma de oi

Licitaţia Internațională de Artă, România - Moldova,
2012, Artmark, adjudecat pentru 195.000 € Bibliografie:
BREZIANU, Barbu, ”Nicolae Grigorescu”, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1987
ENACHE, Monica (şi alţii), ”Grigorescu – pictor al naturii,
(catalog)”, MNAR, 2008
MATEESCU, Denia (şi alţii), ”Nicolae Grigorescu (1838-
1907). Ininéraire d’un peintre roumain de l’école de
Barbizon à l’impresionisme” (catalog), Somogy éditions
d’art, Paris 2006
VLAHUŢĂ, Alexandru, ”Pictorul Nicolae Grigorescu. Viaţa
şi opera lui”, Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1910
Nicolae Grigorescu, Ciobănaș (detaliu)

92 93
90 | Apcar (Abgar) Baltazar
Luminiș
ulei pe pânză lipită pe carton, 31,5 × 40 cm, semnat
dreapta jos, cu negru, „A. Baltazar”
€ 1.200 - 1.800
89 | Camil Ressu 91 | Ion Stoica Dumitrescu

1880, Galaţi - 1962, Bucureşti 1886, Zănoaga, Dolj - 1956, Bucureşti
Biserica din deal | 1915-1920 Ciobănaș cu turma de oi
ulei pe carton, 49 × 63,5 cm, semnat stânga jos, ulei pe lemn, 37,5 × 46,5 cm, semnat stânga jos,
în creion, „C. Ressu” cu brun, „Stoica D.”
€ 5.000 - 8.000 € 300 - 450
94 95
92 | Alexandru Ciucurencu
1903, Ciucurova, Tulcea - 1977, Bucureşti
1907 1886, Bârlad - 1940, Bucureşti
cu negru, în monogramă, „AC” Libertatea la porțile închisorii | 1919
tuş şi accente de acuarelă pe hârtie lipită pe car-
€ 2.000 - 3.500 ton, 38,5 × 27,5 cm, semnat stânga jos, cu negru, „N.
TONITZA”
€ 800 - 1.500
Notat central jos, cu negru, "-Cine-i? -Libertatea... -Nu
cunosc- în lături!!..."
"Dacă ne mai faceți hoți..."| 1919
tuş şi laviu pe hârtie lipită pe carton, 33 × 24,5 cm,
semnat şi datat stânga sus, cu negru, „N. Tonitza, nov.
(1)919”
€ 800 - 1.500
Notat central jos, cu negru, "Dacă ne mai faceţi hoţi în
gazeta voastră dăm ordine jurnalului nostru să vă scoa-
93 | Iosif Iser tă la iveală toate pungăşiile..."
Adeziunea lui Nicolae Tonitza la viziunea socialistă avea să ofere graficii sale o cate-
Tăiem toate subvenţiile! | 1910-1915 gorie aparte, și anume grafica militantă. Ororile războiului, prizonieratul, statu-
tuş şi acuarelă pe carton, 42,5 × 34,5 cm, semnat lateral tul social precar pe care îl avea ca artist și desigur situația financiară și neajunsuri- sale. În anii 1919-1920 Tonitza va expune zeci de lucrări de grafică în principalele
dreapta, cu alb, „ISER” le de zi cu zi îl vor transforma pentru perioada imediat următoare Primului Război ziare de stânga ale vremurilor- "Avântul" și "Cuvântul Liber", criticând în special cla-
Mondial într-un militant, atât prin articolele redactate, dar mai ales prin ilustrațiile sa politică de la conducere.
€ 700 - 1.000
96 97
96 | Constantin Jiquidi 98 | Ary Murnu
1865, Bucureşti - 1899, Bucureşti 1881, Veria, Macedonia - 1971, Bucureşti
Bătăuș electoral | 1898 În urmărire | 1927
acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 38 × 29 cm, semnat acuarelă, tuş și creion pe hârtie, 66 × 47,5 cm, semnat,
şi datat stânga jos, cu brun, „Jiquidi, (18)98” datat şi intitulat dreapta jos, în creion „În urmărire, 5 IX
1927, MURNU”
€ 500 - 800
€ 500 - 800
O variantă a operei se regăsește în colecția Muzeului
Național de Artă al României, Cabinetul de stampe și
desene, inv. 27.434/2825.
99 | Ary Murnu
1881, Veria, Macedonia - 1971, Bucureşti
Împreună în același pat (Regele Ferdinand şi
Kaiserul Wilhem I) | cca. 1910
97 | Constantin Jiquidi acuarelă şi tuş pe hârtie, 35,5 × 26,5 cm, semnat stânga
1865, Bucureşti - 1899, Bucureşti jos, cu negru, „A. MURNU”
Oleacă de psaltichie (Lascăr Catargiu, € 200 - 300
preşedintele Consiliului de Miniştri la 1895) | 1895
acuarelă pe hârtie, 33,5 × 26 cm, semnat stânga jos,
cu roşu, „Jiquidi, (18)95” Creația lui Ary Murnu ocupă un loc extrem de important
în ilustrația și caricatura românească modernă, artistul
€ 600 - 900 fiind unul dintre cei mai importanți graficieni ai înce-
Probabil cel mai celebru grafician și ilustrator de la sfârșitul secolului al XIX-lea, putului de secol XX. Colaboarea cu revistele “Furnica”
Constantin Jiquidi murea la doar 34 de ani, în 1899, lăsându-și neterminată marea și “Reforma” aveau să îl propulseze în fruntea graficii
monografie a figurilor României lui 1900. Amic cu Caragiale și prieten bun cu Radu Notat dreapta sus, în creion, "O LEACĂ DI PSALTICHIE"; politice, însă măiestria lui avea să fie evidențiată și prin
Rosetti, Jiquidi cunoștea consacrarea prin publicarea albumului "Caricatura". intitulat central jos, cu brun, "Lascăr Catargiu, ilustrația de carte (“Iliada”, “Gruie-al lui Novac” sau
Tipurile umane create, dar mai ales reproducerea figurilor tipului lui reprezintă președintele consiliului de Miniștri 1895, 30 feb." “Povestea neamului nostru”) și chiar în grafica pentru
creația sa grafică cea mai importantă. copii (“Lumea copiilor”).
98 99
101 | Iosif Steurer
1885, Viena - 1971, Bucureşti
La perceptor
acuarelă şi tuş pe hârtie, 28 x 42 cm (fiecare), semnat
dreapta jos, în tuş, „I. St”
€ 400 - 600
100 | Nicolae Petrescu-Găină Notat stânga jos, cu negru, "Maestrul V. Al. Jean nemai
1871, Craiova - 1931, București putând răspunde enormului număr de clienţi şi solici-
tatori plus căldura din ultimele zile, părăseşte ocazional
Caricatură cu privire la tirajul Ziarului Dimineața Capitala, când clienţii şi solicitatorii, prinzând de veste
| 1928 aleargă după dânsul...Ziarul Dimineaţa 8/7/928"
acuarelă şi tuş pe hârtie lipită pe carton, 42 × 78 cm,
semnat dreapta jos, cu negru, „C. Petrescu”
€ 500 - 800
100 101
102 | Victor Ion Popa 103 | Iosif Iser 104 | Jean Alexandru Steriadi 105 | Ary Murnu 106 | Diodor Dure 107 | Gruia Păunescu
1895, Bucureşti - 1946, Bucureşti 1881, București - 1958, Bucureşti 1880, Bucureşti - 1956, Bucureşti 1881, Veria, Macedonia - 1971, Bucureşti 1901, Mehadia, Caraş-Severin - 1941, Rusia 1887 - 1976
Scriitorul Isaiia Răcăciuni | 1934 Politician | cca. 1910 Generaţia de sacrificiu Burghez la promenadă Diplomat | 1938 În căutarea substituţilor | 1919
tuș și cărbune pe hârtie, 31 × 23 cm, semnat şi datat tus şi laviu pe carton, 35 × 25 cm, semnat stânga jos, tuş pe hârtie lipită pe carton, 25 × 19,5 cm tuş şi acuarelă pe carton, 33,5 × 24,5 cm, semnat tuș și acuarelă pe hârtie lipită pe carton, 29 × 23 cm, tus şi acuarelă pe hârtie, 46 × 27,5 cm, semnat și datat
stânga jos, cu negru, „POPA, 1934” cu negru, „ISER” dreapta jos, cu negru, „A. MURNU” semnat şi datat stânga jos, cu negru, „DURE, 1938” dreapta jos, cu negru, „GRuIA, V/(1)919”
€ 350 - 550
€ 200 - 300 € 400 - 600 € 300 - 500 € 200 - 300 € 200 - 300
Notat central jos, cu negru, "Noi generaţia de sacrificiu,
care am murit pentru ţară..." Notat dreapta sus, cu negru, "În căutarea substituților"
102 103
108C | Nicolae Tonitza
Odaia prizonierilor | 1919-1920
ulei pe carton, 78 × 68,5 cm, semnat stânga sus,
cu negru, „Tonitza”
€ 60.000 - 100.000
Opera a fost pictată în perioada imediat următoare Personalitate vizibilă în pictura, grafica și în scriitu-
Primului Război Mondial, între 1919 și 1920, având punct ra publicistă cu precădere, Nicolae Tonitza a avut un
de pornire experiența propriu-zisă din lagărul de la mesaj curat și propriu prin ceea ce a creat și a lăsat
Kârdjali, cât și unele desene-studii pe care Tonitza le-a generațiilor. Fie cu penelul sau cu penița, a știut să
realizat în anii 1916-1918. așterne realități, să ierarhizeze valori, să încurajeze
talente și să omagieze artiști distinși.
Putem considera studiu preliminat desenul “Soldați S-a născut la 13 aprilie 1886, la Bârlad, iar după
în lagărul bulgăresc de la Kîrdjali”, 1916, din colecția afirmațiile artistului se pare că vocația i s-ar dezvă-
Muzeului Național de Artă al României, Cabinetul de luit încă din copilărie, în jocurile de-a teatrul în care
Stampe și Gravuri, inv. 27853/3255. îndeplinea misiunea de scenograf. Abilitățile artistice
s-au evidențiat și mai târziu, în 1902, la absolvirea cla-
sei a IV-a gimnaziale, când încheia cu nota 10 la desen.
Aceste abilități l-au condus mai departe spre Academia
de belle-arte din Iași, unde printre cei aleși la clasa pro-
fesorului Gheorghe Popovici se mai aflau și viitorii artiști
Ștefan Dimitrescu, Grigore Negoșanu, Dimitrie Pavlu
cu care a colaborat încă de la începutul drumului său
artistic.
Potrivit mărturiilor sale, momentul fascinant din anii de
academie a fost când a început să studieze natura vie,
moment în care a început să simtă fiorii artei, rezulta-
tele fiindu-i apreciate și de profesorii săi care îi acor-
dau în 1905 o medalie de bronz pentru o <figură depinsă
după natură>.
Printre primele sale proiecte se numără zugrăvirile
bisericești în stil Tattarescu, stil favorizat la acea vre-
me, proiecte pe care le desfășura de obicei pe perioada
vacanțelor de vară alături de colegii săi sau de profeso-
rul său, Gheorghe Popovici pe care în anul 1906 l-a aju-
tat la decorarea capelei mitropolitane din Iași.
Spiritul său naționalist și evenimentele la care a luat
parte l-au împins spre meleagurile Germaniei în 1908,
decizie pe care a luat-o în semn de protest pentru eli-
minarea a doi dintre colegii săi. Ajuns la München, se
înscrie la Königliche Bayerische Akademie der Bildende
Künste, la clasa profesorului Hugo von Habermann cu
care a avut o relație foarte bună deoarece amândoi
erau atrași de capodoperelor trecutului, direcție care va
deveni pentru Tonitza ,,învățătura sa supremă”.
În această perioadă susține o expoziție la Kunstverein
Nicolae Tonitza soldat

din "Tonitza", Barbu Brezianu, Meridiane, 1967
104 105
și debutează în publicistică cu primul său articol,
"Importanța criticii de artă", destinat revistei Arta
Română din Iași, prin care aducea în lumină necesita-
tea educației artistice prin intermediul criticii de artă. O
altă revistă cu care începea să colaboreze la acea vre-
me a fost Furnica, unde trimitea desene și caricaturi pe
temele sociale din România.
După Germania, urmează Italia unde va experimenta
pictura de peisaje în plein-air, urmată de Franța unde
va lucra în atelierele artiștilor Edmond Aman- Jean și
Pierre Laprade, perioadă în care va realiza peisaje, por-
trete și compoziții incluse într-o expoziție cu 40 de
opere în atelierul său din Montparnasse, în 1910.
Anul următor se întoarce în țară, își termină studii-
le și obține certificatul de pictor bisericesc, reluându-și
totodată și activitățile de artist expozant, de caricatu-
rist și de zugrav de biserici alături de vechii săi prieteni,
Constantin Bacalu și Ștefan Dimitrescu.
Revenirea în țară i-a deschis drumul spre noi carie-
re, precum cea de profesor de desen la Liceul militar
din Iași în 1914 sau secretar de redacție al ziarului Iașul
în 1915.
Anul următor, în august este mobilizat și trimis pe front
unde cade prizonier în batălia de la Turtucaia (începu-
tul lui septembrie 1916), cade prizonier și este închis în
lagărul de la Kîrdjali în Bulgaria timp de aproape doi ani
unde se îmbolnăvește de malarie și reumatism.
Această perioadă îi schimbă foarte mult stilul și tema-
ticile cu care expune în anii de după război, operele sale
primind astfel pecetea celor doi ani de detenție. În toate
aceste creații influențate de prizonierat se pot obser-
va expuse propriile trăiri sau cele alături de camarazii
săi, scriitorul Gheorghe Banea sau pictorul Constantin
Vlădescu. Cu cel din urmă a realizat chiar și o revis-
tă umoristică în timpul de prizonierat, în cinci nume-
re- "Nu te lăsa", "Nici mort", "Ține-o aici", "Sărbătorile",
"Nu te lăsa", lăsând în urmă însă doar câteva foi grafice
grăitoare.
La aproximativ un an, în urma unor acorduri
internaționale, i se îngăduie să își reia profesia într-un
atelier improvizat, unde va compune desene, ilustrații
Nicolae Tonitza, Ofițer în captivitate (detaliu)

Muzeul Național de Artă al României, Cabinetul de
Stampe
106 107
și texte de propagandă pacifistă, care deși nu vor tre-
ce fizic de temniță, le va transpune mai târziu, la alte
proporții, după eliberarea din aprilie 1918.
Primele expoziții ale sale de după această perioa-
dă expun tema războiului trăită de artistul însuși
și este redată în opere precum- "După căderea
Turtucaiei", "Convoi de prizonieri", "Curtea prizonieri-
lor", "Înmormântarea unui prizonier român în Bulgaria"
sau "Mama soldatului", adevărate pagini de jurnal, dar
poate și una dintre cele mai coerente creații ce ilustrea-
ză ororea războiului. Totodată, evidența asimilare a unui
discurs expresionist oferă acestor opere un statut pri-
vilegiat, fiind printre puținele abordări plastice din arta
românească de o asemenea anvergură.
O mărturie picturală interioară este și opera "Odaia pri-
zonierilor", realizată în tehnica uleiului pe carton, între
anii 1919-1920, unde artistul expune angoasa împovă-
Nicolae Tonitza, Lt. col. Simionof, comandantul rată a anilor grei de război și nevoința îndurată de cei
lagărului (detaliu) doi camarazi, surprinși într-un colț de cameră cenușiu.
Muzeul Național de Artă al României, Cabinetul de Simplitatea paletei de culori redă ternul și ritmul difuz
Stampe al scenei, integrând această operă evident în tema largă
a războiul,dar mai specific în cea a prizonieratului temă
ce va dăinui în opera artistului încă câțiva ani, până
către 1925.
Bibliografie:
Tonitza, Raoul Șorban, Ed. Meridiane, 1973
Catalog Expoziția N.N. Tonitza, Muzeul de artă al R.P.R.,
București, ianuarie- martie 1964
N. N. Tonitza, Barbu Brezoianu, Ed. Meridiane, 1986
Nicolae Tonitza, Dezertorii, 1919 (detaliu)

Muzeul de Artă Iași
108 109
109 | Paul Scorţescu
1895, Iași - 1976, Paris
Buna Vestire | anii ‘50
cu brun, „Scorţesco”
€ 1.200 - 1.800
111 | Hans Mattis Teutsch

1884, Braşov - 1960, Braşov
Compoziție | 1919-1920
tempera pe hârtie, 36 × 28,5 cm, semnat stânga jos,
în creion, „MT”
€ 2.000 - 4.000
Artist de talie internaţională, Mattis-Teutsch pe lângă

colaborarile cu reviste şi grupuri marcante ale avan-
gardei, expune activ alături de cele mai importante
nume ale epocii, personalităţi care la fel ca şi artistul
proliferau primatul spiritual al artei, concept cu care
Kandinsky revoluţiona arta modernă cantonată în reda-
rea realităţii imediate, cotidiene. În anul 1921 expune de
două ori alături de cei din Der Sturm – alături de Paul
Klee, și în expoziția colectivă ce marca 100 de numere
ale revistei omonime, alături de Boccioni, Braque, Itten,
Kandinsky, Klee, Picabia.

1895, Iași - 1976, Paris
Jocul ielelor
cu roşu, „Scorţesco”
€ 1.200 - 1.800
110 111
Pieta | 1930
ulei pe carton, 99 × 69 cm, semnat şi datat stânga jos,
cu negru, „Al. Ciucurencu, (1)930”
€ 10.000 - 15.000
Ciucurencu a studiat la Şcoala de Belle Arte din

București cu G.D. Mirea și Camil Ressu, cel care l-a
îndrumat spre studii la Academia Julian din Franța. În
mediul artistic parizian, sub influența lui André Lhote, ia
contact cu arta lui Cézanne, a fauviștilor și a cubiștilor.
Ciucurencu a fost fascinat de personalitatea artisti-
că a lui Lhote, precum și de discursul său teoretic, care
postula rigoarea pentru desen pe care i-o insuflase
Camil Ressu. Filtrul ascetizant și esențializarea au con-
dus mai târziu la cicluri picturale excepționale, culoa-
rea fiind cea responsabilă pentru modelarea regimului
compozițional.
Alexandru Ciucurencu a fost văzut, pentru o scur-
tă perioadă a carierei sale, drept un foarte bun elev al
lui Camil Ressu, pentru că, la debutul său pe simezele
bucureștene, în jurul lui 1930, arta sa emana o profun-
dă concepție plastică preluată de la maestrul său din
timpul anilor de studii. Debutul, marcat de lucrarea “În
gară”, îl impunea aproape instantaneu pe Ciucurencu
în rândul generației noi – era laureat al Salonului Oficial
din 1930 cu această lucrare, în special datorită potenței
picturale de care dădea dovadă un creația sa, dar și
din cauza unor factor externi – pictorul era deja tre-
cut prin viață - simțise războiul, și era mult mai matur
decât colegii săi, debutând la 27 de ani. Până la marea
revelație modernistă, instituită în urma contactului cu
arta franceză – prin figura lui Andre Lhote, Ciucurencu a
experimentat în regim pictural sub infuența unei gândiri
universaliste asupra artei și a marilor curente clasice.
Acest fapt e lesne de înțeles în special datorită acestor
prime opere realizate la începutul anilor ’30, așa cum
este și opera de față.
Bibliografie:
IONESCU, Radu, ”Ciucurencu”, Ed. Semne, București,
1994
Alexandru Ciucurencu, Țărani (detaliu)

colecția B.C.R.
112 113
114 | Corneliu Brudașcu
n. 1937, Tusa, Sălaj
Câmpie |
ulei pe pânză, 48 × 48,5 cm, semnat stânga jos,
cu brun, „C. Brudaşcu”
€ 1.200 - 1.800
113 | Sabin Bălaşa 115 | Sorin Ionescu

1932, Dobriceni, Olt - 2008, Bucureşti 1913, Bucureşti - 1999, Bucureşti
Azur | 1973 Vas cu flori
ulei pe pânză, 64 × 83 cm, semnat şi datat dreapta jos, ulei pe placaj, 52,5 × 41 cm, semnat dreapta jos, cu alb,
cu negru, „Sabin Bălaşa, (19)73” „Sorin Ionescu”
€ 7.000 - 12.000 € 600 - 900
114 115
116 | Ion Pacea 118 | Liviu Suhar
1924, Horopani, Macedonia - 1999, Bucureşti n. 1943, Iacobeni, Suceava
Natură statică de atelier Jocul caprei | 1981
ulei pe pânză, 73,5 × 92,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 41,5 × 41 cm, semnat şi datat dreapta jos,
cu negru, „Pacea” cu rosu, „L. Suhar, (19)81”
€ 1.800 - 2.500 € 700 - 1.200
117 | Harry Guttman 119 | Spiru Chintilă

1933, Bucureşti - 2015, București 1921, Bazargic, Caliacra, Bulgaria - 1985, Bucureşti
Citadină Natură statică cu pâine și cuțit
ulei pe pânză, 39,5 × 47,5 cm, semnat stânga jos, ulei pe pânză, 55 × 73 cm, semnat dreapta jos,
în creion, „H. Guttman” cu negru, „Sp. Chintilă”
€ 1.000 - 1.600 € 1.500 - 2.500
116 117
120 | Ion Musceleanu
1903, Caracal - 1997, Bucureşti
Pe gânduri
ulei pe carton, 46 × 38 cm, semnat dreapta jos, cu roşu,
„I. Musceleanu”
€ 800 - 1.200
121 | Ion Musceleanu

1903, Caracal - 1997, Bucureşti
Vas cu flori | 1990
ulei pe pânză lipită pe carton, 61 × 46 cm, semnat și
datat stânga jos, cu roșu, „I. Musceleanu, (1)990”
€ 600 - 900
122 | Eva Cerbu (Siegler)

Țărănci la șezătoare
ulei, acuarelă și cărbune pe hârtie, 43 × 36,5 cm,
semnat stânga jos, cu negru, „E. Cerbu”
€ 500 - 800
123 | Corneliu Baba

1906, Craiova - 1997, Bucureşti
Cici | 1932
ulei pe placaj, 50 × 40 cm, semnat şi datat dreapta sus,
cu brun, „C. Baba, (19)32”
€ 4.500 - 5.500
Cecilia (Cici) Baba a fost sora artistului și apare portre-
tizată în câteva opere pictate de Corneliu Baba în prima
perioadă de creație, atunci când locuia alături de părinți
Notat pe verso, cu brun, "Autentificat, Baba, (19)95" și soră în Banat.
118 119
Natură statică cu flori de primăvară | a doua
jumătate a anilor ‘30
în monogramă, cu alb, „AC”
€ 7.000 - 12.000
Ciucurencu a studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti cu G.D. Mirea și Camil
Ressu, ultimul lăsându-şi amprenta asupra personalităţii sale artistice, prin efec-
tul pe care l-a avut cultivarea desenului şi a compoziţiei. Tot el a fost cel care l-a
îndrumat spre studii în Franța, Ciucurencu obţinând prin concurs o bursă. La Paris,
ia contact mai întâi cu Academia Julian şi apoi lucrează în atelierul lui André Lhote
(1885-1962), a cărui influenţă va marca evoluţia artistică a tânărului pictor. Ajuns în
Franța în 1931, Ciucurencu descoperă atmosfera efervescentă a capitalei, care găz-
duia dintre cele mai diferite forme de manifestare artistică. Ciucurencu, cu o voca-
ţie naturală de colorist, s-a orientat către acele curente care puneau în centru pre-
ocuparea pentru culoare, impresionismul, post-impresionismul și fovismul, care,
deşi depăşite în epocă, îi puteau furniza cunoştinţe relevante.
După prima expoziție personală din 1934 la Sala Mozart, au urmat participări con-
stante în cadrul Salonului Oficial și alte expoziţii personale, care au dat ocazia criticii
de artă de a recunoaşte în Ciucurencu un fruntaş al generaţiei sale. Operele primei
sale perioade se caracterizau prin interesul pentru obţinerea unui efect pictu-
ral rafinat, prin utilizarea tonurilor în straturi subţiri şi transparente şi tendinţa de a
investi culoarea cu capacitatea de a conţine forma. După anii 1946-1947, pictura sa
începe să se înscrie în coordonatele realismului socialist, demonstrând o preocupa-
re specială pentru compoziţia monumentală şi pentru o tematică inspirată din isto-
ria poporului, peisajele industriale şi scenele de muncă din fabrici şi de pe ogoare.
Ciucurencu porneşte de acum cu mai multă determinare pe calea investigării rea-
lului, pictura sa dobândind noi mijloace de accentuare a veridicului scenelor înfăţi-
şate.
De la Pallady, Ciucurencu a preluat anumite reguli de compunere a naturilor statice,
precum şi respectul pentru ordine şi rigoare geometrizată în compunerea tablou-
lui, menită să înfrâneze elanurile debordante. De la marii colorişti români, Luchian,
Petraşcu, Tonitza, a învăţat în special că pictura nu trebuie concepută ca pe un
mesaj al intelectului, cât mai degrabă, ca pe unul al emoţiei artistice resimţite în
faţa fenomenelor vieţii. După ce traversează o etapă constructivistă, Ciucurencu se
dezlănţuie într-o explozie de culoare şi îşi îngăduie libertatea celor mai îndrăzne-
ţe combinaţii, intrând în faza sa de maximă jubilare coloristică, despre care vorbea
criticul Radu Bogdan în 1947, referindu-se la raportul dintre culoare şi obiect: ”asis-
tăm la o inversiune de roluri: obiectul aparţine culorii, şi nu culoarea obiectului”.
Altfel spus, ”pictura lui Ciucurencu porneşte de la senzaţie. O simplă pată de culoa-
re care a impresionat retina pictorului, continuând să obsedeze câmpul lui vizual,
devine punctul de plecare al unui întreg tablou”.
”Natură statică cu flori de primăvară” afirmă preocuparea pictorului de a inves-
ti culoarea cu capacitatea de a sugera forma în mod material. Culorile pe care le
foloseşte aici sunt cele la care recurge în mod constant în naturile sale moarte,
într-o intensitate moderată, izvorâtă din trăirea sa lirică în faţa motivului. Armonii
de brun, albastru deschis şi verde, în diferite consistenţe de pastă şi opacităţi, tind
către un acord decorativ, fără a se îndepărta însă de la concordanţa cu realitatea.
Bibliografie:
GRIGORESCU, Dan, ”Ciucurencu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965
IONESCU, Radu, ”Ciucurencu”, Ed. Semne, București, 1994
JIANU, Ionel, ”A. Ciucurencu”, Ed. de stat pentru Literatură și Artă, 1958
OPRESCU, George, ”Alexandru Ciucurencu”, Ed. Meridiane, București, 1962
Alexandru Ciucurencu, Vas cu flori

Licitația de Toamnă, 2013, Artmark, adjudecat pentru
13.000 €
120 121
125 | Spiru Chintilă
1921, Bazargic, Caliacra, Bulgaria - 1985, Bucureşti
Natură statică cu fructe
ulei pe carton, 49 × 59 cm, semnat dreapta jos, cu brun,
„Sp. Chintilă”
€ 1.200 - 1.800
127 | Henri H. Catargi

Natură statică cu paravan și scoică | 1972
ulei pe hârtie lipită pe pânză, 140,5 × 90,5 cm, semnat
şi datat stânga jos, cu roşu, „H.H. C. (19)72”
€ 4.000 - 6.000
Printr-un proces de redescoperire a existenţei materiei,

Catargi recurge la compoziţii monumentale în redarea
temelor abordate, în special în reprezentarea naturi-
lor moarte. Tematică deprinsă din contactul cu Pallady,
un mare pasionat al naturilor statice, demersul plastic
iscat de Catargi, prin decantare şi epurare a impresiilor
vizuale, se va materializa în rafinamentul pictural ofe-
rit pânzelor sale. Construcţia lucrărilor porneşte întot-
deauna de la limbajul de expresie, ce este preliminar
conturat după precepte de filiatură palladiană. Filtrarea
imaginii, care porneşte logic de la construcţia liniei, are
drept prim rezultat o simplificare a volumelor, urmată
instinctual de o reducere a formelor la esenţial.
126 | Mircea Ciobanu

1950, Bucureşti - 1991, Geneva
Natură statică cu vase
ulei pe pânză, 60 × 80 cm, semnat dreapta sus,
cu galben, „Ciobanu”
€ 2.000 - 3.500
122 123
128 | Adam Bălţatu 130 | Dumitru Ghiaţă
1899, Huşi, Vaslui - 1982, Bucureşti 1888, Colibaşi, Mehedinţi - 1972, Bucureşti
Uliţă din Huşi De la fântână
ulei pe carton, 50 × 65 cm, semnat stânga jos, cu roz, ulei pe carton, 33 × 40 cm, semnat dreapta jos,
„Bălţatu” în creion, „Ghiață D.”
€ 1.800 - 2.500 € 2.500 - 3.500
129 | Adam Bălţatu 131 | Ion Mirea

1899, Huşi, Vaslui - 1982, Bucureşti 1912, Răsucenii de Jos, Giurgiu - 1987, Paris
Case la Constanţa | 1925-1927 Acoperişuri
ulei pe carton, 34,5 × 49 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 29,5 × 33,5 cm, semnat stânga jos,
cu brun, „Bălţatu” cu negru, „mirea”
€ 1.800 - 2.500 € 700 - 1.200
124 125
Peisaj de pe Valea Doftanei | 1895-1904
ulei pe lemn, 34 × 55,5 cm, semnat dreapta jos, cu roșu,
„Grigorescu”
€ 20.000 - 35.000
Opera lui Nicolae Grigorescu din preajma lui 1900 încă trezește dispute în legătu-
ră cu adevărata sursă a imaginarului modelat - și aici nu ne referim la inspirație,
ci la acțiunea conștientă de a interpreta natura într-o anumită manieră, tehnică,
abordare. Fie că Grigorescu e racordat la curentele contemporane lui și trebuie să
evidențiem întâietatea Art-Nouveau-ului la 1900, fie că problemele de vedere au
fost adevărata cauză a “perioadei albe”, răspunsul este cel mai probabil la mijloc.
Justificarea acestei ambiguități biografice pare totuși plauzibilă: folosirea albului
excesiv era cauzat de vederea slăbită, însă totodată albul este caracteristic decora-
tivismului Art-Nouveau. În același timp, nu putem exclude din discuție, atât în cazul
personajelor, cât și a peisajelor, efectele picturale individualizate în această ulti-
mă perioadă. Trupurile fusiforme ale ciobănițelor sau orizonturile unduite, curbilinii
sunt elemente ale unui limbaj ce poate explica apropierea artei lui Grigorescu de cel
mai celebru curent din jurul lui 1900.
Calitatea primară a operei dezvoltate în ultimii 10 ani de creație ține de viziune, o
viziune inconfundabilă ce s-a tradus prin contactul nemijlocit cu realitatea ime-
diată, filtrată (sau nu) prin sensibilitatea lirică atât de pasională. Peisajul a fost cu
adevărat câștigat atunci când Nicolae Grigorescu a capacitat să racordeze stilul la
acea viziune, prin propria-i opinie despre Impresionism, valoarea lucrurilor și este-
tica coordonatoare. Câștigurile acestei ultime perioade, în special în maniera pic-
turală, au constat în valorația oferită întregii compoziții, prin capacitatea artistului
de a picta întregul, dar și fracțiunile, cu aceeași însemnătate și calitate a universu-
lui luminos. În plus, Grigorescu a reușit să împrumute din pictura cu personaje acea
idealizare tipică ce îl împiedica să prezinte altceva decât frumosul și optimistul,
astfel , peisajul său se înscrie în coordonatele unei topografii senzoriale cu adevărat
reușite. Dealurile, vâlcelele, posadele, luminișurile, pajiștile străbătute de ciobănașii,
toate intră în imaginarul grigorescian și sunt transformate, în parte, în excelențe
estetice, inaugurând fiecare în parte cicluri elocvente.
Puternic stilizat, “Peisajul din Valea Doftanei” ne introduce în creația ultimilor ani,
desfășurându-se sub ochii privitorului drept o piesă de impresie nealterată, la pri-
ma mână, senzorială și pictată instinctiv. Grigorescu se folosește de pensule mai
late cu care întinde culoarea pe suprafețe generoase ale panoului de lemn, reușind
să esențializeze forma, care, în afara copacului, se topește în volumele cromatice.
Bibliografie:
BREZIANU, Barbu, ”Nicolae Grigorescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987
ENACHE, Monica (şi alţii), ”Grigorescu – pictor al naturii, (catalog)”, MNAR, 2008
VLAHUŢĂ, Alexandru, ”Pictorul Nicolae Grigorescu. Viaţa şi opera lui”, Ed. Casa
Şcoalelor, Bucureşti, 1910
Nicolae Grigorescu, Peisaj de toamnă (detaliu)

126 127
134 | Nicolae Dărăscu
Mahoane la Balcic | 1914
tempera pe hârtie lipită pe carton, 48 × 48,5 cm, sem-
nat, datat și localizat dreapta jos, cu brun, „Dărăscu,
Balcic, 1914”
€ 3.000 - 5.000
133 | Iosif Iser

Piața de Flori înspre Bărăție | mijlocul anilor ‘30
guaşă vernisată pe hârtie lipită pe carton, 65,5 × 50 cm,
semnat stânga jos, cu negru, „ISER”
€ 6.000 - 9.000
Pentru Iser peisajul citadin a prezentat mereu o atracție

nemaipomenită și nu o dată s-a apropiat de scenele
animate oferite de locurile pe care le-a vizitat, precum
Spania sau mai ales, Franța. Aglomerările umane au
fost vizate în special de Iser, aglomerări pe care le cău-
ta atât pe străzile pariziene, dar și în piețele pitorești ale
Iașiului sau Bucureștiului. De cele mai multe ori pictorul
alege să folosească tehnica guașei, rapidă și jucăușă,
cea mai la îndemână pentru o prezentare spontană și
imediată a unei priveliști sau a unui subiect interesant.
Iser dezvoltă astfel o tehnică relativ minoră, pe care o
transformă într-o manieră picturală excelentă.
135 | Nicolae Enea

1897, Lucăceşti, Bacău - 1960, Bacău
Turnul din Sibiu
ulei pe pânză, 68,5 × 44,5 cm, semnat dreapta jos,
cu brun, „N. Enea”
€ 1.000 - 1.800
128 129
136 | Ştefan Constantinescu
1898, Târgu Ocna - 1984, Bucureşti
Piața Unirii | 1938
ulei pe pânză lipită pe carton, 24 × 31 cm, semnat şi da-
tat dreapta jos, în creion, „Șt. Constantinescu, 1938”
€ 1.500 - 2.000
138 | Jean Alexandru Steriadi În preajma lui Lucien Simon, cel care a înlesnit călătoria în Bretania lui Alexandru
1880, Bucureşti - 1956, Bucureşti Steriadi și lui Ștefan Popescu, pictorul nostru va prelua principalele elemente ale
stilului ce se va definitiva în timp, decenii mai târziu. Impresionismul a reprezen-
Iarnă în București | 1914 tat pentru Steriadi probabil ultima redută pe care un artist și un profesionist ca el
ulei pe pânză, 50,5 × 80,5 cm, semnat și datat dreapta o putea răzbate. Chiar dacă nu s-a lăsat condus de teorii și principii constitutive,
137 | Micaela Eleutheriade jos, cu negru, „Jean Al. Steriadi, 1914” Steriadi s-a îndreptat toată cariera către acest stil, atât de îndrăgit de o gintă artis-
1900, Bucureşti - 1984, Bucureşti tică caracterizată de un epigonism grigorescian.
€ 6.000 - 9.000 După depășirea marilor compoziții tematice, cu care asalta genurile cele mai perso-
Peisaj pe Valea Prahovei nale ale artei universale, Steriadi își va descoperi adevărata chemare în peisagisti-
ulei pe pânză, 55 × 60 cm, semnat dreapta jos, cu brun, că. Așa cum și moștenirea plastică ne-o arată, peisajul, fie el de sorginte marină, în
„Eleutheriade” Balcicuri zenitale sau în Bretanii efemere, sau de inspirație urbană, în urma contac-
tului cu parfumul de epocă al capitalei, s-a modelat independent de contextul sau
€ 1.000 - 1.800 epoca din care lesne poate fi extras.
130 131
139 | Paul Scorţescu 141 | Rudolf Negely
1895, Iași - 1976, Paris 1883, Sopron, Ungaria - 1950,
Pe malul lacului Como | mijlocul anilor ‘20 Plecarea în larg | 1938
ulei pe pânză, 60 × 50 cm, semnat dreapta jos, ulei pe pânză, 59,5 × 80 cm, semnat și datat stânga jos,
cu negru, „Scorțesco” cu negru, „Rudolf Negely, (1)938”
€ 800 - 1.500 € 1.000 - 1.800

1895, Iași - 1976, Paris 142 | Ştefan Constantinescu
1898, Târgu Ocna - 1984, Bucureşti
Stradă în Franța | mijlocul anilor ‘20
ulei pe pânză, 65 × 54 cm, semnat dreapta jos, Vedere din portul Concarneau
cu negru, „Scorțesco” ulei pe pânză, 60,5 × 81 cm
€ 1.000 - 1.800 € 1.500 - 2.500
132 133
143 | Iulia Hălăucescu 145 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna
1924, Tarcău, Neamţ - 2008, Piatra Neamţ 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti
La Moși Stradă din Augsburg | 1938
ulei pe pânză, 55 × 72,5 cm, semnat dreapta jos, în ulei pe pânză lipită pe carton, 21 × 27 cm, semnat
creion, „Iulia Hălăucescu” dreapta jos, cu negru, „Schweitzer-Cumpăna”
€ 500 - 800 € 800 - 1.200
146 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna

144 | Hortensia Masichievici Mişu 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti
1917, București - 2010, București
După muncă
La bâlci ulei pe pânză, 43 × 50 cm, semnat dreapta jos,
ulei pe pânză, 50 × 60 cm cu negru, „Schweitzer-Cumpăna”
€ 400 - 600 € 1.800 - 2.500
134 135
147C | Ştefan Luchian
Gălbenele și ulcior | 1908-1910
cu negru, „St. Luchian”
€ 100.000 - 180.000
Ștefan Luchian avut nevoie să fie recuperat în momen-

tele în care, ulterior dispariției sale, creația celui dece-
dat la doar 48 de ani nu avea nici monografie dedi-
cată (avea să primească abia în 1924), nici o expoziție
retrospectivă revelatoare (cele comune din 1923, 1932
culminau în 1939 cu o mare retrospectivă organizată
sub egida Academiei Române). Momentul inoportun al
dispariției lui Luchian (28 iunie 1916) era concretizat, la
doar două luni distanță, de intrarea oficială a României
în Primul Război Mondial (27 august 1916), perioadă
după care manifestările artistice vor lipsi sau vor face
loc unor mișcări cu caracter național, care se vor liniști
abia ulterior, după entuziasmul Marii Uniri și al înco-
ronării lui Ferdinand I. Ce-i drept nici în timpul vieții
recunoașterea nu va fi lesne de atins. Cu toate că carie-
ra lui Luchian nu s-a întins pe o durată foarte însem-
nată, receptarea de către critică, oficialități și marele
public va avea un caracter volatil. Este pe rând apre-
ciat, elogiat și dat exemplu pentru creația modernă de
sorginte europeană, cât și criticat, sabotat sau subiect
al unui dezinteres ciudat în primii ani ai secolului XX. În
toată această sinusoidă putem însă recunoaște per-
sonajele care vor fi campionii artei lui Luchian atunci
când acesta se dovedește a fi incapabil în a-și pro-
mova creația. Alexandru Bogdan-Pitești, acel mece-
na și promotor al artei moderne în cultura românescă,
apoi Virgil Cioflec, prieten bun și ulterior prim mono-
graf al artistului vor oferi, primul, o colecție impresio-
nantă de uleiuri, pasteluri (27 la număr) și desene (37)
de Luchian, iar cel de-al doilea o susținerea mora-
lă continuă, o critică elogioasă și, finalmente un prim
catalog de artă dedicat amicului său pictor. În tot acest
proces de susținere, prezentare și promovare a meri-
telor indiscutabile pe care Ștefan Luchian le-a avut în
promovarea unei atmosfere moderne în pictura româ-
nească după 1900 s-au aliniat pictori, poeți și istorici de
Ștefan Luchian, Tufănele galbene

Licitația de Iarnă, 2013, Artmark, adjudecat pentru
170.000 €
136 137
artă, generând în cultura românească acest proces de
însușire și de recunoaștere a artistului. Tudor Arghezi,
Nicolae Tonitza și Francisc Șirato, ulterior Oscar Walter
Cisek, Krikor Zambaccian, George Oprescu, Jacques
Lassaigne, Ionel Jianu, Petre Comarnescu și, final-
mente, Theodor Enescu sunt cei care rememorează,
apreciază, cercetează și diseminează viața personală,
cariera și creația lui Ștefan Luchian. Marile retrospec-
tive din perioada 1966-1968 reintroduceau și reconfir-
mau superioaritatea picturală a lui Luchian în tabloul
artei românești moderne. Expoziția dedicată peisajului
și cea închinată florilor aveau să devină poli culturali în
sine, cea din urmă fiind fără îndoială cea mai aplauda-
tă și însemnată expoziție dedicată artistului. Florile lui
Luchian deveneau încă din epocă subiectul celor mai
înflăcărate comentarii, cu atât mai mult cu cât aura de
martir pe care Luchian o căpăta în ultimii 3-4 ani de
viață era hrănită și de dedicarea lui totală către acest
subiect. Însă naturile statice cu flori intrau în imaginarul
Ștefan Luchian, Flori galbene (detaliu) plastic al artistului încă din prima perioadă de creație,
Muzeul de Artă Iași natura statică fiind la sfârșitul secolului al XIX-lea o
temă deja celebră în pictura românească. Grigorescu
pictase flori, de la nalbe și trandafiri la ghivece flam-
boiante cu flori de câmp, instaurând un anumit gust
pentru subiect. Aman aborda și el în deceniile 8 și 9
această mare și generoasă temă, construiind compoziții
excepționale în care florile sunt fie actorul principal,
fie adjutant. Însă probabil capacitatea lui Luchian de a
introduce un anume fler acestor opere aveau să îl deli-
miteze clar față de breasla sa, devenind chiar după 1900
- așadar după o perioadă predispusă picturii de farmec
Art Nouveau - cel mai reprezentativ pictor al florilor.
Acest lucru se corobora și cu elemente grăitoare ale
biografiei artistului, astfel apariția maladiei degenera-
tive de după 1901 avea să îi limiteze la diverse interva-
luri de timp deplasarea, așadar lucrul în atelier devenea
mult mai important decât pictura în natură. Șevaletul
de lucru și scenografia naturii statice devine atunci
importantă, structura (pe alocuri cezanniană) a acestor
compoziții cu flori fiind intens analizată. Buchetele cu
flori, ulcelele, școarțele, mănunchiurile de tufănele sau
firele de anemone sunt distribuite și interpretate în toa-
te acele picturi ce astăzi construiesc sintagma de "pic-
tor al florilor". Recurența tablourilor cu flori devine din
ce în ce mai evidentă către 1910-1912, când sănătatea
lui Luchian era șubrezită. Dacă în expozițiile din 1902-
1904 putem descoperi câte 3-4 pânze cu flori, către
1908-1910 lucrurile se schimbă: în 1908, la Ateneu,
expune 11 uleiuri cu flori de primăvară, trandafiri si tufă-
nele; iar în 1910, la Tinerimea Artistică din noiembrie
prezenta din 15 opere, 13 erau flori.
Ștefan Luchian, Crizanteme (detaliu)

Muzeul de Artă Arad Vasele folosite de Ștefan Luchian drept recuzită pen-
tru picturile sale. Vasul central se regăsește pictat în
"Gălbenele și ulcior".
138 139
140 141
Ultimii 5 ani de carieră și anume 1908-1913 (ultimul an
în care Luchian mai putea picta) reprezintă din multe
puncte de vedere cea mai importantă parte a vieții și
carierei pictorului. Aceste momente surprind evoluția
finală și desăvârșirea unui stil, dar și a unor subiec-
te celebre ale creației ultimilor 15 ani de viață. Peisajul
primea una dintre experiențele fundamentale, ciclu-
rile realizate la Brebu și Moinești în verile anilor 1908,
respectiv 1909, atât în pastel, cât și în ulei, îl fixau def-
nitiv pe artist în vârful creației peisagiste autohtone.
Concepția despre natură văzută și realitate și proiec-
tarea lor pe pânză primeau tot atunci cea mai însem-
nată adnotare stilistică, operele individualizându-l
definitiv, drept acel “iluminat al picturii românești”.
Interpretarea formală și coloristă a motivelor picturale
reprezentau unicul obiectiv al creației lui Luchian, fapt
evidențiat înzecit atât în peisaje (Brebu, Moinești), cât și
în compozițiile de interior (de la "Maci" la "Lăutul").
Ștefan Luchian, Gălbenele (detaliu) Gălbenele lui Luchian și modul în care este construi-
Colecția Zdrobiș tă opera de față ne introduc într-o subcategorie a marii
teme a florilor. Florile scoase din ulcior și ulciorul împins
într-o parte a pânzei ne oferă o imagine inedită, regă-
sibilă în doar alte câteva pânze ("Portocale și garoa-
fe", Muzeul de Artă Constanța, "Flori și cană", Muzeul de
Artă Cluj sau "Crizantemele lângă vas", Muzeul de Artă
Craiova) și acelea muzeale. Tăria culorilor folosite, atent
racordate la lumină și la acumularea vizuală, este ate-
nuată, ca la mai toate operele de maturite, prin registrul
inferior, în acel "paravan afigurativ" ce contrastează și
evidențiază prim-planul atât de viu și colorat. Scoarța,
și ea o apariție rară, este probabil una dintre cele mai
puternic cromatic recuzite folosite de Luchian în cari-
era sa, iar explozia de culoare este susținută doar de
măiestria pensulei și a cuțitului de paletă.
Bibliografie:
CIOFLEC, Virgil, „Luchian”, Ed. Cultura Naţională,
Bucureşti, 1924
COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. de Stat pentru
Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955
COMARNESCU, Petru, „Luchian”, Ed. Tineretului,
Bucureşti, 1965
JIANU, Ionel, „Luchian”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti,
1947
LASSAIGNE, Jacques, „Ştefan Luchian”, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1972
PELEANU, Georgeta, OPREA, Petre, SCHOBEL, Doina,”
Ștefan Luchian, Portocale și garoafe (detaliu) Catalogul Expoziţiei Florile în opera pictorului Ştefan
Muzeul de Artă Constanța Luchian”, Muzeul Naţional de Artă al României,
Bucureşti, 1966
142 143
148 | Nicolae Vermont 150 | Nicolae Grant
1866, Bacău - 1932, Bucureşti 1868, Bucureşti - 1950, Câmpulung Muscel
Săsoaică în grădină | 1930 Primăvara în grădina bunicilor | 1910-1915
ulei pe pânză lipită pe carton, 47,5 × 35 cm, semnat și acuarelă şi guaşă pe hârtie lipită pe carton, 37,5 × 45,5
datat dreapta jos, cu brun, „Nicolae Vermont, 1930” cm, semnat dreapta jos, în peniță, „N. Grant”
€ 2.500 - 3.500 € 600 - 900
149 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna

1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 151 | Samuel Mützner
Plecarea la câmp | 1924
ulei pe carton, 73 × 50 cm, semnat stânga sus, cu brun, Vedere spre Piatra Craiului | 1932
„Schweitzer-Cumpăna”; datat stânga jos, cu brun, „1924” ulei pe carton, 33 × 40,5 cm, semnat și datat dreapta
jos, cu negru, „S. Mutzner, (19)32”
€ 3.000 - 5.000
€ 2.500 - 3.500
144 145
152 | Jeno Karpathy 153 | Dimitrie Ştiubei
1870 - 1950 1901, Bacău - 1986, Mettmann, Germania
Furtună pe mare Dimineață în Istanbul | 1945
ulei pe pânză, 150 × 200 cm, semnat central jos, ulei pe carton, 49 × 67 cm, semnat și datat dreapta jos,
cu negru, „E. Karpathy” cu negru, „Știubei, (19)45”
€ 3.000 - 5.000 € 1.500 - 2.500
154 | Dimitrie Florian (Doboșariu)

Nocturnă
cu negru, „D. Florian”
€ 600 - 900
146 147
155 | Ştefan Luchian
Jochei | 1898-1908
pastel pe hârtie, 19 × 25 cm, semnat dreapta jos,
cu brun, „Lukian”
€ 8.000 - 14.000
Inaugurată în anii petrecuți în Paris (1891-1893), tema

hipistă la Ștefan Luchian nu avea să cunoască decât
o singură lucrare în ulei, cunoscuta "Ultimă cursă de
toamnă" pictată de artist cel mai probabil în toam-
na lui 1892 la Paris. Astăzi la Muzeul Național de Artă
al României, această operă, pictată sub influența
impresioniștilor (Manet și Degas pictau în anii 1870
instantanee de la cursele celebre ale Parisului din Bois
de Boulogne), este polul de interes al acestei teme,
și, chiar dacă rămâne singurul ulei cunoscut, inițiază
un mic ciclu de desene și pasteluri hipice ce continuă
câtiva ani până după 1900. Luchian, cunoscut pasio-
nat de sporturile "extreme" ale sfârșitului de sec. XIX,
se pare că își continuase pasiunea și la reîntoarcerea în
țară, unde, pe lângă ciclism și cursele cu caleașca, pe
care le practica la nivel amatoresc, se pare că deținea
și un cal, fapt foarte probabil pentru unul dintre cei mai
Ștefan Luchian, Jochei (detaliu) reprezentativi "dandy" ai Bucureștiului sfârșitului de
M.N.A.R., Cabinetul de Stampe secol XIX. Suita de 4 - 6 desene, pasteluri și acuralele
care continuă tema cursei de cai pare să continue până
spre 1908, moment în care se inaugura celebrul hipo-
drom bucureștean de la Băneasca. Însă pe durata anilor
1893-1900, moment din care dateaza aceste schițe și
pasteluri realizate de Luchian, hipismul pare că exista
într-o variantă amatorească, așa cum ne-o arată inte-
resul pictorului pentru subiect. Cel mai probabil cursele
văzute de bucureșteni, inclusiv de Luchian, aveau loc
pe platoul Cotroceni, acolo unde se pare ca a funcționat
primul hipodrom din capitală.
Bibliografie:
DRĂGUŢ , Vasile, „Luchian”, Ed. Meridiane, Bucureşti,
1968
ENESCU, Theodor, ”Ştefan Luchian şi spiritualul modern
în pictura românească”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2000
ENESCU, Theodor, „Ştefan Luchian: Pictură. Pastel.
Acuarelă. Desen”, Institutul Cultural Român, Bucureşti,
2007
JIANU, Ionel, „Luchian”, Ed. Căminul Artei, Bucureşti,
1947
LASSAIGNE, Jacques, „Ştefan Luchian”, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1972
Ștefan Luchian, la curse (detaliu)

din "Luchian. Catalog critic" de Theodor Enescu, ICR,
2007
148 149
156 | Ştefan Câlţia 158 | Constantin Piliuţă
n. 1942, Braşov 1929, Botoşani - 2003, Bucureşti
Vas cu flori de câmp | 2013 Peisaj de iarnă | 1979
ulei pe pânză, 22,5 × 20,5 cm, semnat şi datat central ulei pe pânză, 55,5 × 55,5 cm, semnat și datat dreapta
sus, cu roşu, în monogramă, „Câlția, 2013” sus, în creion, „C. Piliuță, (19)79”
€ 800 - 1.200 € 1.800 - 2.500
159 | Ion Irimescu

1903, Preuţeşti, Suceava - 2005, Fălticeni
Muză
bronz, 26,5 × 21 × 11 cm, semnat la bază, „Irimescu”
€ 1.200 - 1.800
157 | Ovidiu Avram
n. 1953, Teius, Alba
Personaj cosmic
cu galben, „Avram”
€ 1.000 - 2.000
150 151
160 | Constantin Piliuţă
1929, Botoşani - 2003, Bucureşti
După pescuit | 1964
ulei pe placaj, 50,5 × 66 cm, semnat și datat dreapta
sus, cu negru, „Piliuță C., (19)64”
€ 2.500 - 4.500
162 | Paul Miracovici

1906, Frumoasa, Harghita - 1973, Bucureşti
Natură statică cu vânat
cu negru, „miracovici”
€ 1.800 - 2.500
161 | Gheorghe G. Vânătoru 163 | Constantin Piliuţă

1908, Olteniţa, Călăraşi - 1983, Bucureşti 1929, Botoşani - 2003, Bucureşti
Nud | 1980 Vas cu flori
ulei pe carton, 32 × 41,5 cm, semnat și datat dreapta ulei pe carton, 34 × 14 cm, semnat stânga sus,
jos, cu alb, „Gng. V, (19)80” cu negru, „Piliuţă C.”
€ 1.500 - 2.500 € 700 - 900
152 153
164 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 166 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 167 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna
1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti 1886, Piteşti - 1975, Bucureşti
Natură statică cu ulcior și mere Toamnă târzie Țăran cu desagă | 1928
ulei pe carton, 33,5 × 43,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 43,5 × 34 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 104 × 70 cm, semnat și datat dreapta jos,
cu negru, „Schweitzer-Cumpăna” cu negru, „R. Schweitzer-Cumpăna” cu roșu, „Schweitzer-Cumpăna, 1928”
€ 1.200 - 1.800 € 1.800 - 2.500 € 3.000 - 4.500
165 | Petre Bulgăraş

1884, Bârlad - 1939, Iaşi
Natură statică cu legume și ulcior | 1921
ulei pe carton, 49,5 × 70 cm, semnat și datat stânga jos,
cu roșu, „Bulgăraș, 1921”
€ 600 - 900
154 155
168 | Ion Stoica Dumitrescu 170 | Aurelia Ananescu
1886, Zănoaga, Dolj - 1956, Bucureşti
Repetiții pentru concert
Școlăriță ulei pe carton, 26 × 37 cm, semnat dreapta jos, cu alb,
ulei pe pânză, 62,5 × 73,5 cm, semnat și localizat stânga „Ananescu”
jos, în creion, „Stoica D., Munchen”
€ 300 - 500
€ 900 - 1.500
169 | Ipolit Strâmbu

1871, Mărășești, Gorj - 1934, Bucureşti
În grădină | 1910-1915
ulei pe pânză lipită pe placaj, 33,5 × 48,5 cm, semnat
dreapta jos, cu brun, „Strâmbu”
€ 1.500 - 2.500
171 | Gheorghe (Geo) Zlotescu

Vas cu garoafe | 1931
ulei pe carton, 49,5 × 35 cm, semnat stânga sus,
în creion, „gL”; datat dreapta sus, în creion, „(1)931”
€ 400 - 600
156 157
172F | Nicolae Tonitza
Visare | 1926-1928
ulei pe carton, 18 × 15 cm, semnat stânga sus, cu brun,
"Tonitza"
€ 7.000 - 10.000
Proveniență: Pictor, grafician, literat, critic de artă şi profe-

anii '30-'50, colecția diplomatului român Basil Stoica sor, Nicolae N. Tonitza este una dintre personalitățile
(1889 - 1959), apropiat al lui Thomas Masaryk și al lui emblematice ale artei româneşti moderne. Cunoscut
Ionel I.C. Brătianu, cunoscător a 14 limbi străine, lup- drept "pictorul copiilor", datorită portretelor de copil
tător pentru fondarea și consacrarea României Mari, pe care le-a reprezentat prin prisma amintirilor pro-
președinte în 1918 al Ligii Naționale a Românilor din priei copilării triste, marcate de neajunsuri şi violență
America, ministru plenipotențiar în Bulgaria și Albania în familie, Tonitza s-a conturat plastic drept unul dinte
(1930-1936), Țările de Jos (1937-1939), secretar general cei mai autentici reprezentanți ai expresionismului în
al Ministerului Afacerilor Externe (1939-1945), negoci- arta românească modernă. Primul contact al lui Nicolae
ator în 1946 al cauzei României ca și țară cobeligeran- Tonitza cu arta a avut loc în Bârlad, oraşul său natal,
tă la Conferința de Pace de la Paris; decedat la Jilava unde în 1895 are o profundă revelație artistică văzând
după 9 ani de detenție; preluată din familia diplomatu- un desen de-al lui Nicolae Vermont expus în vitrina unei
lui prin confiscare în 1977 de Muzeul Național de Artă al librării.
României; în 2009, după căderea regimului comunist, în
urma unui şir îndelungat de procese, restituită moşte- Portretele lui Tonitza, în special cele create între 1920
nitorilor diplomatului; și 1938, se derulează pe parcursul acestor două dece-
nii într-o manieră cursivă, dinspre universul intim(soția,
Opera este clasată în categoria Fond a Patrimoniului copiii) către o creație universal-românească. Chipurile
Naţional Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii, copiilor sunt cele ce deschid drumul unei portretis-
nr. 2041 din 29.01.2010. tici afective, în care Tonitza își declară crezul artis-
tic. Pentru artist portretul nu trebuie să răspunde unor
cerințe de veridicitate absolută, zugrăvirea trăsătu-
rilor fiind abordată de foarte multe ori într-o manieră
sumară, chiar vagă uneori. Intensitatea culorii devine
astfel principala caracteristică definitorie în prezen-
tarea chipului, chiar și în desenarea trupului. Jocul de
nuanțe căutat de Tonitza, nuanțe de interpretare dar
și de nuanțe cromatice, a dus la conceperea efectivă
a complexității umane, care nu trebuie să fie cuantifi-
că într-o reproducere rece, insensibilă, după “natură”.
Aprofundarea portretului a dus astfel la o interpretare
psihologică, cauzată și de caracterul pictorului, răscolit
de propria-i existență tumultoasă. Tenta dramatizan-
tă nu apare imediat, ci se dezvoltă treptat, însă aceasta
se va manifesta destul de pregnant începând cu a doua
jumătate a deceniului trei al secolului trecut. Odată cu
modelarea chipurilor propriilor copii, Tonitza va începe
să conceapă treptat un portret-tip, unde nu mai caută
să reproducă un chip anume, ci să surprindă expresia,
trăsătura, grimasa prin căutarea sentimentului profund
uman, de cele mai multe ori chiar cel propriu.
Bibliografie:
CIUCĂ, Valentin, “Pe urmele lui Nicolae Tonitza”, Ed.
Sport-Turism, București, 1984
COMARNESCU, Petru,”N.N.Tonitza”, Ed. Tineretului,
București, 1962
158 159
173 | Jean David
1908, București - 1993, Tel Aviv
La scăldat
cu negru, „JEAN DAVID”
€ 2.500 - 3.500
175 | Nadia Grossman-Bulighin

1891 - 1930, Câmpulung Muscel
Natură statică cu librete și mănuși | mijlocul
anilor ‘20
ulei pe carton, 70 × 49 cm
€ 2.000 - 3.500
Proveniență:
în anii ‘30 colecția unei prietene apropiate a artistei;
din anii ‘80 colecția dr. V. Grigorescu;
În scurta sa activitate, Nadia Bulighin se apropie de

mediile avangardiste bucureștene. O prezență discretă,
ale cărei lucrări se fac remarcate cu ușurință datori-
tă inovațiilor tehnice și stilistice la care artista recur-
ge natural, fără ostentație. Formată în mediul artistic
parizian, Nadia Bulighin adoptă modul de reprezentare
cubist, reușind să aplice vocabularul plastic redus la linii
și curbe unor compoziții aproape totdeauna inspirate
din viața cotidiană.
174 | Magdalena Rădulescu

1902, Râmnicu Vâlcea - 1983, Paris
Dansul căluşarilor
ulei pe pânză, 50 × 61 cm, semnat stânga jos, cu negru,
„Magdalena Rădulesco”
€ 1.200 - 1.800
160 161
177 | Henri H. Catargi
Flori de câmp | 1967
ulei pe carton, 64,5 × 48,5 cm, semnat și datat stânga
jos, cu oranj, ”H.H. Catargi, (19)67”
€ 1.200 - 1.800
176 | Dumitru Ghiaţă

1888, Colibaşi, Mehedinţi - 1972, Bucureşti 178 | Mandia (Maria) Ullea Paşcanu
Tufănele Natură statică cu fructe şi carafă
ulei pe carton pânzat, 59,5 × 48,5 cm, semnat dreapta ulei pe carton, 55,5 × 45,5 cm, semnat stânga jos,
jos, cu albastru, „Ghiaţă D.” cu negru, „M. Ullea”
€ 4.000 - 7.500 € 700 - 900
162 163
179 | Eustaţiu Stoenescu
1885, Craiova - 1957, New York
La hipodrom | 1931
ulei pe pânză, 100 × 65,5 cm, semnat şi datat dreapta
jos, cu negru, „Stoenescu, 1931”
€ 12.000 - 18.000
Eustațiu Stoenescu se distinge în pictura românească și nu numai ca unul dintre
cei mai de seamă portretiști, impunându-se atenției pe trei continente. Colorist și
observator în același timp, Stoenescu realizează dincolo de adevărul unei fizionomii,
expunerea totală a frământării interioare. Fie că e vorba de oameni politici, intelec-
tuali, industriași, femei elegante sau simple, pentru fiecare figură el știa să găseas-
că trăsăturile dominante de caracter și să le facă evidente pentru public. Moment
cheie al dezvoltării sale ca artist este anul 1900, cel al plecării la Paris. Tânărul de
16 ani aflat sub o pregnantă influență grigoresciană, este primit în atelierul lui Jean
Paul Laurens, pictor specializat în compoziții istorice și un profesor desăvârșit,
unde studiază alături de Steriadi, Ressu, Dărăscu, Mutzner ș.a. Prin relația strânsă
cu mentorul său, pictorul craiovean îi va cunoaște și pe Rodin și Bourdelle, în ate-
lierul din Dépôt de Marbres. Debutul său are loc în 1905, la Paris și Craiova. Fiind un
mare admirator al lui Velasquez, Stoenescu dă deja dovada unor aprecieri specia-
le față de portret, dar pictura sa încă pendulează între mai multe direcții. Ceea ce-l
impune decisiv în istoria artei este succesul răsunător obținut în primăvara anului
1930, când expune la New York, în celebra Galerie Duran Ruel. America este într-
atât de impresionată de Stoenescu încât se organizează în cinstea lui recepții, cea
mai grandioasă fiind la Colony Club unde participă și F.D. Roosevelt. Anii ‘30 și-i
împarte între Paris, București și Craiova. Își petrece verile zugrăvind Biserica Sfântul
Gheorghe. La București organizează o nouă expoziție personală, la Automobil Club.
Anul 1931 este anul realizării celebrului portret al avocatului Alexandrescu, expus
abia un an mai târziu. După două expoziții la Salonul Oficial din Paris, Stoenescu
începe să fie mai prezent în viața artistică românească, să-și consolideze relațiile
și poziția în lumea mondenă a capitalei. Cererile pentru portete sunt din ce în ce
mai frecvente iar lumea este de-a dreptul emoționată de puterea sa de evocare.
Stoenescu restrânge la un moment și câteva pete de culoare, o existență parcă mai
autentică decât cea reală. Portretele sale, marcate de jocul nuanțelor de gri, roșu
închis și alb-crem, unde manifestă o grijă deosebită pentru efectele luminii, pentru
sugerarea adâncimii sau reliefului prin degradeuri de ton, se prezintă ca o artă des-
tul de controversată pentru pretențiile vremii dar, tocmai prin asta, așa atrăgătoare.
Portretul “fetiței în roșu” este una din operele realizate odată cu noua celebritate
de care se bucura deja Stoenescu în 1931. În opoziție cu numeroasele reprezentări,
uneori aproape satirice, ale unor persoane influente ale Bucureștiului, în acest caz
avem parte de inocență și delicatețe. Aceleași nuanțe extraodinare de gri alcătuiesc
fundalul picturii, același roșu melancolic îmbogățește rochia tinerei, dar ceea ce
frapează în această compoziție, debordând de expresivitate, este chipul acesteia.
Fata pare că privește în depărtare spre ceva ce nu poate obține. Este o dovadă clară
a faptului că Stoenescu a reușit cea mai complexă introducere în portret a elemen-
tului psihologic. Portretele sale, ca și cel de față, par că cer să le fie ghicite poveștile.
Din punct de vedere tehnic, lumina dulce și estompată, distribuită egal, contribuie
la atmosfera de calmitate-frâmântare, emanată direct din sufletul personajului.
Bibliografie:
OPRESCU, George, "Stoenescu", Ed. Casa Școalelor, București, 1946
REZEANU, Paul, "Eustațiu Stoenescu", Ed. ARC – 2000, București
164 165
180 | Valentin Hoeflich 182 | Mina Byck Wepper
1910, Bucureşti - 1995, Bucureşti 1899, Bârlad, Vaslui - 1964, Bucureşti
Vas cu flori Natură statică cu tufănele şi ceaşcă de cafea
ulei pe pânză, 56 × 49,5 cm, semnat stânga sus, ulei pe carton, 52 × 74 cm, semnat dreapta jos, cu brun,
cu roşu, „Hoeflich V.” „Mina Byck”
€ 500 - 800 € 1.200 - 1.800
181 | Adam Bălţatu 183 | Constantin Isachie Popescu

1899, Huşi, Vaslui - 1982, Bucureşti 1888, Paşcani - 1967, Bucureşti
Vas cu crizanteme Anemone | 1928
ulei pe carton, 59,5 × 49,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 44 × 64,5 cm, semnat, datat și localizat
cu brun, „Bălțatu” dreapta jos, cu gri, „Isachie, Nice, (1)928”
€ 1.800 - 2.500 € 800 - 1.500
166 167
184 | Honoriu Creţulescu 186 | Constantin Artachino
1897, București - 1979, Bucureşti 1870, Giurgiu - 1954, Bucureşti
Spre Cheile Bicazului | 1953 Case dobrogene | 1910
ulei pe pânză, 81 × 65 cm, semnat, datat și localizat ulei pe pânză, 45,5 × 59,5 cm, semnat și datat dreapta
dreapta jos, cu roșu, „H. I. Crețulescu, 1953, BICA-CHEI jos, cu negru, „C. Artachino, 1910”
SAT”
€ 1.200 - 1.800
€ 800 - 1.200
185 | Constantin Artachino 187 | Alexandru Popp

1870, Giurgiu - 1954, Bucureşti 1868 - 1949
Sonde pe Valea Prahovei Margine de sat
ulei pe lemn, 41 × 30,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 34,5 × 39,5 cm, semnat dreapta jos,
cu verde, „C. Artachino” cu roșu, „A. Popp”
€ 1.200 - 1.800 € 500 - 800
168 169
Primăvară la Posada | cca. 1900
ulei pe pânză, 42,5 × 55 cm, semnat stânga jos, cu roșu,
„Grigorescu”
€ 18.000 - 25.000
Începând cu anii 1864, drumurile de vară ale lui Grigorescu îl vor duce pe melea-
gurile țării, pe plaiurile moldovene, muntene, transilvănene sau prahovene, de
pe reliefurile cărora va surprinde într-un plein-air modern imaginea vie a pajiștii
românești.
Ca urmare a lecțiilor de la Barbizon, unde experimentează o adevărată școală a
naturii, artistul își însușește o manieră impresionistă, manieră pe care o va con-
sacra unei mari părți a operei sale și căreia îi va rămâne fidel pentru strălucirea cu
care îl răsplătea.
Peisajele lui Grigorescu se nasc din contactul deschis și direct cu natura, observân-
du-i îndeaproape orizonturile și captându-i efectele de lumină pe care le va reda
apoi picturilor sale. Marea sa temă, Natura va fi prezentată publicului într-un număr
impresionant de expoziții personale, în locuri precum Palatul Ateneului, Tinerimea
Artistică sau Palatul Artelor.
Fie la Sinaia, Rucăr, Câmpulung sau pe îndrăgita Vale a Prahovei, atenția artistului se
va îndrepta nu asupra personajelor, ci asupra fundalului pitoresc. Printre cele mai
îndrăgite locuri se află Câmpina, unde va trăi și lucra în ultimii 17 ani ai vieții în casa-
atelier pe care o achiziționa în 1891, de unde va contempla multe din peisajele sale.
Cutreierând împrejurimile, ajunge și la Posada, un cătun de munte, situat între
Comarnic și Sinaia, deasupra Orăștiilor, presărat cu pajiști verzi și adăpostit de
codru. Aici își va instala un atelier de vară, unde va reveni timp de câțiva ani la rând
și unde motivele picturale alese vor fi peisajele libere în natură.
Peisajul de la Posada, prezentat într-o perspectivă aeriană aparte, în care se evită
simetriile mecanice, face parte dintr-o serie de peisagii pe această temă și suge-
reazând în linii simple un colț de natură surprins pe dealurile prahovene, cu un cer
de vară albastru-oriental, arbori răsfirați, prevăzut de un drum șerpuit. Paleta lumi-
noasă de nuanțe descrie introducerea în maniera albă ce avea să îi caracterizeze
această ultimă perioadă de creație, acordând operelor sale acea senzație de atmo-
sferă pe care o înfățișează ultimele sale peisaje. (G.M.)
Bibliografie:
Remus Niculescu, “Expoziţia Nicolae Grigorescu, catalog” de, Muzeul de artă al
Republicii Populare Române, Bucureşti, 1957
G.Oprescu, Nicolae Grigorescu, maturitatea şi ultimii ani, Bucuresti, ed.Meridiane,
1970
A.Vlahuţă, “Pictorul N.I.Grigorescu.Vieaţa şi Opera lui”, Bucureşti, Socec, 1910
Nicolae Grigorescu, Peisaj (detaliu)

170 171
189 | Sabin Popp 191 | Gheorghe Ionescu Doru
1895, Bucureşti - 1928, Viena 1889, Craiova - 1988
Veneția | 1926 Acropole
ulei pe pânză lipită pe carton, 27 × 35 cm, semnat și ulei pe pânză lipită pe carton, 33 × 40,5 cm, semnat
datat dreapta jos, cu roșu, „Sabiin Popp, (1)926” stânga jos, cu albastru, „Ionescu Doru”
€ 600 - 900 € 600 - 900
190 | Sile Ionescu 192 | Constantin Isachie Popescu

1890 - 1960 1888, Paşcani - 1967, Bucureşti
Napoli | 1939 Prima zăpadă
ulei pe carton, 36,5 × 48,5 cm, semnat, localizat și da- ulei pe carton, 50 × 69 cm, semnat dreapta jos,
tat stânga jos, în creion, „Sile Ionescu, Neapole, 1939” cu brun, „C. Isachie”
€ 400 - 600 € 900 - 1.500
172 173
193C | Ştefan Luchian
Tânără pariziancă | 1891-1893
ulei și guașă pe pânză lipită pe carton, 43 × 35 cm,
semnat lateral stânga, cu brun, „LUKIAN S.”
€ 25.000 - 35.000
Opera este reprodusă în monografia “Luchian”, Petru În 1891 începea ultima perioadă de studii pentru Ștefan Luchian, perioadă în care,
Comarnescu, Ionel Jianu, E.S.P.L.A., București, 1956 la în bună măsură, pictorul își desăvârșea educația începută în clasele Școlii de Belle
cat. 38, pag. 51, sub titlul “Portret de femeie”. Arte. Prima perioadă de ședere a lui Luchian la Paris pare să fie legată mai mult de
un sejur cultural, nefiind cunoscută afilierea tânărului pictor cu vreo academie libe-
Opera este catalogată și reprodusă în “Ștefan Luchian. ră sau vreun atelier de artist. De altfel, prezența acestuia la Paris este menționată
Pictură, pastel, acuarelă, desen”, catalog critic de rar, una fiind legată de participarea sa la activitățile Ligii pentru Unitatea Culturală
Theodor Enescu, prefață de Andrei Pleșu, Editura a Tuturor Românilor, denumită şi Liga Culturală, organizație ce își începea activita-
Institutul Cultural Român, București, 2007, cat. 22, pag. tea în ianuarie 1891. În Parisul acelor vremuri se mai regăseau la studii personalități
47, sub titlul “Profil de fată”. ca Nicolae Iorga (bursier al École Pratigue des Hautes Études, secţia istorie-filo-
sofie), dar mai ales o suită importantă de artiști din țară: pictorul, prietenul și vii-
Proveniență: torul colaborator Constantin Artachino, Alexandru Bănulescu, I. Bălănescu, Mihail
colecția istorică Mathilda Rădoi (1864-?); Simonidy, Dimitrie Serafim sau sculptorul D.D. Mirea. Majoritatea acestor artiști
din perioada interbelică, colecția istorică Barbu puteau fi întâlniți în celebrele ateliere ale Academiei Julian, una dintre cele mai
Theodorescu (1905 - 1979), redactor, editor și istoric importante academii private ale perioadei moderne. Perioada petrecută de Luchian
literar, apropiat al lui Nicolae Iorga. la Academia Julian și profesorii sub care acesta avea să stea la corectura săptă-
mânală sau bisăptămânală reprezintă punctul cel mai interesant pentru cerce-
Mathilda Rădoi, născută Luchian, verișoara lui Ștefan tătorii perioadei pariziene a artistului. Robert-Fleury și Bouguereau (profesor din
Luchian, se năștea în familia lui Gheorghe Luchian 1875), cele mai importante figuri ale Academiei, dar și din cadrul Școlii de Belle Arte
(unchiul pictorului) și a Alexandrinei I. Movilă. Relația (același Bouguereau era aici profesor din 1888) și al Salonului Oficial, apăreau în
dintre cei doi veri avea să fie una de prietenie și dreptul profesorilor pe care Luchian îi menționa în expozițiile din 1894 și 1895 din
afecțiune, Luchian comparând-o chiar cu o soră. România, așa cum regulamentul o cerea. Pe lângă lunile petrecute la Academia
Acesta avea să îi realizeze 4 portrete între 1892 și (căci doar un semestru pare a fi activitatea sa în cadrul școlii), Luchian descoperea
1904 și nu o dată o va vizita pe aceasta la moșia din Parisul sfârșitului de secol XIX - Impresioniștii erau acceptați și apreciați la sce-
Filipeștii de Pădure: "dar am uitat să-ți spun că aci sunt nă deschisă, măiestria lui Manet era reconfirmată și expusă în spații publice, Monet
la o verișoară, voioasă și blândă, un tip de adevăra- expunea seriile de “Căpițe” (1891) și “Plopi” (1892), neo-impresioniștii începeau să
tă româncă, și care mă îngrijește mai bine ca o soră" redefinească și ei modernitatea, nume ca Seurat, Signac sau Pissarro impunându-
(într-o scrisoare către Virgil Cioflec din august 1903). se pentru totdeauna în pictura universală. Luchian își completa educația vizuală cu
Tot Luchian avea să realizeze și pictura decorativă din vizitele în muzee și prin realizarea de copii după vechi maeștri, practică preluată din
vila pe care Mathilda Rădoi și-o ridica începând cu 1896 sejurul de studii din München. La Louvre și Luxembourg pictorul avea să acumule-
în centrul Bucureștiului (str. Oțetari), pictură ce rămâ- ze și să contrabalanseze ceea ce putea vedea în expozițiile private sau în Saloanele
ne un document unic în cariera de pictor de fresce a lui Parisului din perioada 1891-1893.
Ștefan Luchian. În ceea ce privește pictura lui Luchian și ceea ce devenea pentru câțiva ani un
numitor comun al reminiscențelor stilistice pariziene, creația lui Édouard Manet
(1832-1883) avea să reprezinte punctul central al intereselor pictorului român.
Chiar dacă ulterior Luchian a lucrat în spiritul creației postimpresioniste, afinitățile
de viziune erau extrase din pictura lui Manet, considerată încă din deceniul zece al
secolului al XIX-lea precursoare atât a impresionismului, cât și a postimpresionis-
mului.
Ca o notă de final pentru perioada extraordinară petrecută de Ștefan Luchian la
Paris și ceea ce însemnase pentru el, putem aminti chiar unele cuvinte ale artistu-
lui, care, la aproape 15 ani distanță, i se destăinuia bunului său prieten și susținător,
Virgil Cioflec: “Coboram pe Bd. St. Michel, vesel că pot să merg și eu ca toată lumea
și mă minunam, și nu-mi venea să cred, cum de pot, așa de-o dată, să mă stre-
cor atât de iute prin mulțimea asta enormă de oameni și trăsuri. Mă duceam spre
muzeul Luxembourg cu o nerăbdare grozavă, să văz noile săli ale impresioniștilor.
Eram atât de mulțumit, în locurile astea, pe care cu 14 ani în urmă, le cunoscusem
atât de bine, unde făurisem atâtea iluzii...”. (scrisoare adresată lui Virgil Cioflec, 14
noiembrie 1906).
Bibliografie:
COMARNESCU, Petru, "Luchian", Ed. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955
COMARNESCU, Petru, "Luchian", Ed. Tineretului, Bucureşti, 1965
DRĂGUŢ , Vasile, "Luchian", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968
ENESCU, Theodor, "Ştefan Luchian şi spiritualul modern în pictura românească", Ed.
Meridiane, Bucureşti, 2000
Opera reprodusă și studiată în "Luchian. Catalog critic"

de Theodor Enescu, ICR, 2007, pag. 47.
174 175
194 | Constantin Isachie Popescu 196 | Leon Biju
1888, Paşcani - 1967, Bucureşti 1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti
Peisaj de iarnă | 1929 Canceu cu trandafiri
ulei pe carton, 35,5 × 54 cm, semnat și datat dreapta ulei pe carton, 54,5 × 49,5 cm, semnat dreapta jos,
jos, cu negru, „C. Isachie, 1929” cu negru, „L. A. Biju”
€ 700 - 1.000 € 700 - 900
195 | Leon Biju 197 | Leon Biju

1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti 1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti
Flori de cireș Tărăncuță cu năframă albă
ulei pe carton, 49,5 × 60 cm, semnat stânga jos, ulei pe carton, 80 × 70 cm, semnat stânga jos,
cu albastru, „L.A. Biju” cu negru, „L. A. Biju”
€ 600 - 900 € 1.000 - 1.800
176 177
198 | Juan Alpar (Alexandru Paraschivescu)
Dumbravă
cu negru, „Alpar”
€ 600 - 900
201 | Cicerone Popescu

1908, Vălenii de Munte, Prahova - 1998, Giurgiu
Ogradă | 1953
ulei pe carton, 38 × 47,5 cm, semnat şi datat dreapta
jos, cu roşu, „Cicerone, 1953”
€ 400 - 700
200 | Petre Bulgăraş

1884, Bârlad - 1939, Iaşi
199 | Juan Alpar (Alexandru Paraschivescu) Țărăncuță
1855, Bucureşti - 1901, Bucureşti ulei pe carton, 69 × 50 cm, semnat dreapta jos, cu roșu,
„Bulgăraș”
Câmpie
ulei pe pânză, 39 × 62 cm, semnat stânga jos, cu brun, € 700 - 1.000
„Alpar”
€ 800 - 1.200
178 179
202 | Ion Theodorescu-Sion Constanța reapare în imaginarul lui Theodorescu – Sion la începutul anilor ’20, după
1882, Ianca, Brăila - 1939, Bucureşti ce orașul de la mare fusese străbătut și pictat în deceniul anterior. Probabil cea mai 203 | Ion Theodorescu-Sion
însemnată constribuție a acestuia a marcat compozițiile alegorice pictate de Sion în 1882, Ianca, Brăila - 1939, Bucureşti
Case în Constanța veche | prima jumătate a ani- jurul lui 1915-1916, orânduite în jurul miturilor Tomisului. Peisajul de față ne prezintă
lor '20 cu adevărat o compoziție descriptivă, a unei vederi ce o recunoaștem și din pictura Bujori | 1927
ulei pe carton, 49 × 60,5 cm, semnat stânga jos, unui Marius Bunescu, mult mai aplecat spre creația peisagistă decât pictorul nos- ulei pe pânză, 50 × 65 cm, semnat şi datat stânga jos,
cu negru, „TheoSion” tru. Plasarea operei într-o perioadă anume ține atât de alegerea subiectului, peisa- cu negru, „TSion, 1927”
jul fiind pentru Theodorescu-Sion un gen bine încadrat în corpul pictural, dar și de
€ 5.000 - 8.000 motivele folosite (femeie în peisaj) și mai ales de maniera de pictare. € 5.000 - 8.000
180 181
Natură statică cu flori şi lulea
ulei pe pânză, 45 × 54,5 cm, semnat stânga sus,
cu roşu, „Dărăscu”
€ 8.000 - 14.000
Proveniență: Din anii ‘20 încep să apară florile în naturile statice ale
anii '30, colecția av. Constantin Ionașcu; lui Dărăscu, de obicei cele de toamnă: cârciumăre-
anii '60, colecţia Angelica Ionaşcu. se, crizanteme, trandafiri. Așezate în căni sunt, în pri-
mă fază, însoțite și de alte obiecte, precum cărți, lămpi,
fructiere sau de alte componente de recuzită relevan-
te interogației plastice. Gama cromatică nu se înde-
părtează de cea care dominase la început și peisajul,
roșul și albastrul rămânând suverane. Se observă însă
și influența cuceririlor din vastele călătorii. Strălucirea
luminii întâlnite la Balcic ori în Deltă pune pe flori albu-
ri sidefate și valorate prin contrastul cu cel de lângă, în
roz și galben pal.
Buchetele sale sunt mereu bogate, par să erupă
din vasul în care stau, revârsându-se către privitor.
Alegerea florilor de toamnă, cu predilecție spre cele de
câmp, susține senzația de aglomerare, acestea fiind
structural flori bogate. Pentru Dărăscu florile dobân-
desc aceeași consistență materială pe care a căutat să
o dea în toate lucrările sale, acea preocupare pentru
materialitate din peisaje.
Pentru Dărăscu, buchetele de flori nu reclamă reda-
rea gingașă de tip impresionist, care i-ar fi dat șansa
unor ample digresiuni subiective. Ele se supun aceleiași
maniere autonome a motivului. Viziunea se apropie de
cea a lui Petrașcu, ale cărui naturi statice par mine-
ralizate, în cazul său și datorită abundenței de pastă.
Încremenirea florilor lui Dărăscu nu anunță o pietri-
ficare în timp, ci surprinderea momentului efemer în
care acestea și-au revelat, în maxim de potență, seva.
Preocuparea pentru lumină se leagă de cea pentru
culoare. Aceasta nu descompune, ci irizează aleatoriu
petalele, punând în valoare tonuri ascunse.
Bibliografie:
Catalogul Expoziţiei Retrospective “Nicolae Dărăscu”,
Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România,
Bucureşti, 1966
DRĂGUȚ, Vasile, “Nicolae Dărăscu“, Ed. Meridiane,
București, 1966
Nicolae Dărăscu, Natură statică cu bujori și carte

Licitația de Vară, 2011, Artmark, adjudecat pentru
18.000 €
182 183
206 | Henri Daniel
1891, Botoşani - 1965, București
Interior | 1937
acuarelă şi cărbune pe hârtie lipită pe carton, 21 ×
25 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu negru, „Henri
Daniel, (1)937”
€ 400 - 700
207 | Max Arnold

1897, Iaşi - 1946, Bucureşti
Biserica Sf. Domenico din Arezzo | 1925
acuarelă pe hârtie, 49 × 39 cm, semnat şi locali-
zat dreapta jos, în creion, „M. W. arnold, St. Dominic,
Volterra”
€ 800 - 1.200
205 | Iosif Iser Prieten din copilărie cu Ion Minulescu, Iser, asemeni marelui poet, va influența
1881, București - 1958, Bucureşti puternic cultura românească printr-o creație picturală universală. Atras de expre-
sionism, dar și de mișcările moderniste franțuzești, Iser va trăi zeci de ani în capita- În plină perioadă de călătorii de studiu, la mijlocul ani-
Intimitate | sfârșitul anilor ‘20 la artelor, Parisul fiind mai mult decât o a doua casă, ci și locul marilor succese din lor ‘20, mai exact între 1925 și 1926, Arnold se stabilește
ulei pe pânză, 50,5 × 61,5 cm, semnat dreapta jos, afara granițelor României. Din multele lucruri demne de menționate putem aminti pentru un an în Italia. Va locui la Florența și Genova,
cu negru, „ISER” marile compoziții de inspirație orientală, Iser fiind deasemeni unul dintre primii pic- însă va călători atât în Lombardia cât și în zona centrală
tori ce descoperă și pictează Balcicul de unde "fură" tema odaliscei, ce se va mula a Italiei, pictând și în orășele mai mici ca Arezzo, Nervi
€ 6.000 - 9.000 unui ciclu la fel de relevant ca cel al lui Henri Matisse. sau Volterra.
184 185
208 | Julius Podlipny
1898, Bratislava - 1991, Timişoara
Acordeonistul | 1928
ulei pe placaj, 76 × 71 cm, semnat şi datat dreapta jos,
în creion, „Podlipny, (1)928”
€ 1.800 - 2.500
210 | Nicolae Popa-Iași

1901, Ipatele, Iaşi - 1962, Iaşi
Întoarcerea de la muncă
cu roşu, „N. Popa”
€ 1.800 - 2.500
209 | Theodor Kiriacoff Suruceanu

1900, Chişinău - 1958, Bucureşti
Harap Alb
acuarelă pe hârtie, 26,5 × 39 cm, semnat dreapta jos,
în creion, „Th. Kiriacoff”
€ 150 - 250
186 187
212 | Natalia Dumitrescu
1915, Bucureşti - 1997, Paris
Nud în atelier
ulei pe carton, 67,5 × 48 cm, semnat stânga sus,
cu negru, „Dumitrescu Natalia”
€ 1.200 - 1.800
Lucrarea a participat la Expoziția „Interbelicii şi con-
tinuatorii” , partea I, 18 mai – 20 iunie 2008, Muzeul
211 | Nicolae Enea Național Cotroceni, Bucuresti, prezentată pe site-ul 213 | Nicolae Enea
1897, Lucăceşti, Bacău - 1960, Bacău muzeului. 1897, Lucăceşti, Bacău - 1960, Bacău
Pe verso are eticheta expoziției și este reprodu-
Sărutul să în albumul expoziției „Interbelicii și continuatorii - La pozat (Elvira)
ulei pe carton, 53,5 × 73 cm, semnat stânga jos, lucrări din colecții particulare”, realizat de Societatea ulei pe pânză lipită pe carton, 76,5 × 46 cm, semnat
cu negru, „N. Enea” Colecționarilor de Artă din România în colaborare cu stânga jos, cu negru, „N. Enea”
Muzeul Național Cotroceni, Decembrie 2008, la pagi-
€ 2.500 - 3.500 na 142. € 2.000 - 3.500
188 189
Pe malul mării | 1937
ulei pe carton, 25 × 35 cm, semnat și datat dreapta jos,
cu albastru, „G. Petrașcu, (1)937”
€ 12.000 - 18.000
Eclectismul tematic ne amintește de opera lui

Grigorescu, în seria de pânze realizate în Bretania, în
care surprinde câte un personaj feminin pe malul mării,
într-una dintre cele mai expresive creații impresionis-
te românești. Petrașcu, urmaș spiritual al lui Grigorescu
și influențat direct de acesta pentru o bună parte a
debutului, pictează această serie într-un fel de oma-
giu adus creației grigoresciene. În plus, ciclul artistu-
lui nostru primește o notă aparte prin faptul că modelul
folosit este aproape exclusiv soția sa, alături de care a
călătorit în majoritatea itinerariilor realizate în perioa-
da interbelică. Exceptând peisajele realizate în Bretania,
marea apare la Petrașcu în urma sejururilor petrecute la
Techirghiol, Mangalia sau Balcic. Primul dintre acestea
apărea încă din 1915 în imaginarul pictorului, iar cu îna-
intarea în vârstă Techirghiol devenea popas obligatoriu,
datorită special calităților balneare ale zonei. Aparițiile
estivale ale Lucreției (sau ale fiicei sale) descriu picturile
anilor '30 care sunt construite după o rețetă pictura-
lă bine studiată de artist. Opera de față este pictată cel
mai probabil în lunile de vară ale anului 1937, după ce în
mai același an Petrașcu era primit oficial în Academia
Română, rostind un discurs despre evoluția picturii
românești.
Bibliografie:
COSTESCU, Eleonora, “Gheorghe Petrașcu”, Ed.
Meridiane, București, 1975
„Gh. Petraşcu”, Catalogul expoziţiei de pictură, Muzeul
Gheorghe Petrașcu alături de soția sa Lucreția, pictând de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1972
la Techirghiol în 1936.
Gheorghe Petrașcu, Femeie pe malul mării

Licitația de Iarnă, 2015, Artmark, adjudecat pentru
35.000 €
190 191
215 | Zamfir Dumitrescu 217 | Gheorghe Vrăneanţu
n. 1946, București 1939, Timişoara - 2006, Pitești
Flori și mere Peisaj de iarnă | 1990
ulei pe pânză, 73 × 54 cm, semnat și notat central jos, ulei pe pânză, 30 × 40 cm, semnat și datat stânga jos,
cu alb, în monogramă, „Z, 7285” cu negru, „făcut de Vrăneanțu, 1990”
€ 800 - 1.200 € 1.000 - 1.800
216 | Mişu Teişanu

1884, Brăila - 1944, Bucureşti 218 | Gheorghe Vrăneanţu
1939, Timişoara - 2006, Pitești
În atelierul artistului
pastel pe carton, 60 × 50 cm, semnat stânga jos, Munci de toamnă | 1971
cu negru, „M. Teişanu” ulei pe pânză, 54 × 65 cm, semnat şi datat central jos,
cu roşu, „Vrăneanţu, 1971”
€ 600 - 900
€ 2.500 - 3.500
192 193
219 | Gheorghe G. Vânătoru 221 | Istvan (Ștefan) Boldizsar (Boldișor)
1908, Olteniţa, Călăraşi - 1983, Bucureşti 1897, Oroshaza (Ungaria) - 1984, Budapesta
Peisaj din Sozopol | 1974 Vedere spre Dealul Florilor
ulei pe pânză lipită pe carton, 49 × 61,5 cm, semnat şi ulei pe pânză, 78 × 99 cm, semnat dreapta jos, cu brun,
datat dreapta jos, cu albastru, „Gng. V., (19)74” „Boldiszar”
€ 1.200 - 1.800 € 800 - 1.500
220 | Vasile Popescu 222 | Gheorghe G. Vânătoru

1894, Bucureşti - 1944, Bucureşti 1908, Olteniţa, Călăraşi - 1983, Bucureşti
Acoperişuri în Bucureşti | 1941 Peisaj de iarnă | 1961
ulei pe carton, 53 × 74 cm, semnat şi datat dreapta jos, ulei pe carton, 44 × 58 cm, semnat şi datat stânga jos,
cu brun, „Vasile Popescu, (1)941” cu brun, „Gng. V., (19)41”
€ 2.500 - 3.500 € 1.000 - 1.800
194 195
Sat din Argeș | a doua jumătate a anilor ‘40
cu brun, „Dărăscu”
€ 8.000 - 14.000
În fața peisajului românesc, viziunea lui Nicolae Dărăscu

avea să se muleze, atât cromatică, cît și compozițional,
pe o structură impresionistă mai personală. Apare
compoziția tipică, ce s-a statornicit cu vremea în arta
sa, prim-planul dominat de arbori ce flanchează cel
de-al doilea plan, peisajul ce se întrezărește în depăr-
tare. Vibrația pensulei se domolește (după perioada
neoimpresionistă), iar paleta se îmbogățește de gri-
uri valorate. De asemenea, stabilirea corespondenței
între realitate și imagine plastică devenea o proble-
mă imperioasă. Nevoia unei stabilități arhitectonice
care să se transmită pe pânză îl apropie de Cezanne, a
cărui influență se simte mai ales în modul de redare a
pâlcurilor de case ce se ivesc din vegetația abundentă,
mereu așezate în fundal. Culoarea este pusă în slujba
creării perspectivei, așezând în prim plan culori reci și
în plan secund culori calde. Peisajele lui Dărăscu indică
prin rezolvarea tehnică locul în care au fost executate.
Dacă în țară acestea sunt realizate în tușe largi, cu tre-
ceri mediate de tonalități intermediare, cele franțuzești
sau Venețiile sunt compuse din tușe mici. Lumina la
Dărăscu nu a descompus ori filtrat, ci a întărit culoa-
rea. Ea este vizibilă în lucrările sale prin capacitatea de
reflectare a suprafeței obiectelor redate, așadar prin
culoarea aplicată. Moștenirea experienței neoimpre-
sioniste a fost dialogul a două dominante cromatice în
opera sa, roșu și albastru, ceea ce l-a apropiat din nou
de metoda lui Cezanne privind raportul cromatic dintre
cald și rece. Specific pentru peisajele realizate în ultimii
10 ani de carieră, și mai exact pentru operele realiza-
te în zona Argeșului, Dărăscu își va recalibra încă o dată
maniera, pictând mult mai dezinvolt, în pensulații libe-
re, iar culoarea, racordată evident la tușă, va vibra mai
mult spre tonurile secundare.
Bibliografie:
“Nicolae Dărăscu, Magician al culorii”, Muzeul Național
Cotroceni, Bucureşti, 2009
CONSTANTINESCU, Paula, CLONARU, Hariton,“Expoziția
N. Dărăscu”, Muzeul de Artă al R.S.R, Bucureşti, 1966
DRĂGUȚ, Vasile, “Nicolae Dărăscu“, Ed. Meridiane,
București, 1966
Nicolae Dărăscu, Peisaj argeșean

Licitația de Impresionism și Postimpresionism, 2010,
Artmark, adjudecat pentru 14.500 €
196 197
224 | Gheorghe Ionescu Doru 226 | Marius Bunescu
1889, Craiova - 1988 1881, Caracal - 1971, Bucureşti
Țărăncuță în fața casei Clopotnița Mănăstirii Radu-Vodă |
ulei pe carton, 49,5 × 65 cm, semnat dreapta jos, prima jumătate a anilor ‘30
cu negru, „Ionescu Doru” ulei pe pânză, 73 × 60 cm, semnat dreapta sus,
cu negru, „Bunescu”
€ 800 - 1.200
€ 1.800 - 2.500
225 | Pan Ioanid 227 | Leon Biju

1878, Bucureşti - 1956, Bucureşti 1880, Bucureşti - 1970, Bucureşti
Popas Canceu cu garoafe
ulei pe carton, 37,5 × 53,5 cm, semnat dreapta jos, ulei pe carton, 43 × 35 cm, semnat stânga jos, cu negru,
cu gri, „Pan Ioanid” „L. A. Biju”
€ 700 - 900 € 500 - 800
198 199
228 | Theodor Pallady
1871, Iaşi - 1956, Bucureşti
Vas cu lalele şi boule-de-neige | anii ‘20
ulei pe carton, 64 × 50 cm, semnat lateral dreapta, în
creion, "TP"
€ 20.000 - 30.000
Unul dintre cele mai expresive duete pe care le-a

cunoscut creația lui Theodor Pallady, nudul și flori-
le, reprezintă o permanentă și discretă alăturare ce a
contribuit la crearea acelei atmosfere de intimitate a
interiorului, atât de îndrăgită de artist.Astfel, în naturi-
le sale statice, Theodor Pallady se relevă drept pictorul
esențelor, al ideilor primordiale, al principiilor profund
personale ce modelează caracterul și ființa creatorului
de frumos. Nu este un secret tipologia picturală pe care
artistul o dislocă prin abordarea acestui subiect, natura
statică fiind tratată – în întregul corp al creației palla-
diene – după precepte nu atât figurative, cât expresi-
ve. Obiectul – drept recuzită a pictorului - recompus
este aproape nul din punct de vedere al existenței lui
cotidiene: un vas de flori, o scrumieră, o pălărie, cărţi,
evantaiul sau o draperie, toate îşi pierd utilitatea clasi-
că. Asemenea lui Cézanne, de la care se inspiră, Pallady
construieşte compoziţii în care structura formei devi-
ne din ce în ce mai independentă de aspectul lucruri-
lor, iar culoarea şi lumina se eliberează de asemănarea
cu natura. Naturile moarte ale lui Pallady sunt rezul-
tat al experimentelor şi teoriilor sale artistice, din care
putem sustrage, dacă nu toată esența estetică, măcar
această componentă ascetizantă (dar personală) pe
care o identificăm și în opera de față. Maniera aceas-
ta o dezvolta încă de la începutul anilor '20 - contem-
porană așadar cu opera de față - iar tehnica va rămâne
aproape de Pallady până la ultimul ciclu de naturi sta-
tice realizate în anii '40, reîntors în România. Atracția
artistului de familiaritatea interiorului propriu reiese
mereu tocmai prin alegerea recurentă a unor elemente
constitutive pe care le vedem și în "Vas cu lalele și bou-
le-de-neige": vasul în sine, cartea, oglinda și mai ales
fața de masă.
Bibliografie:
MÎNDRESCU, Anatol, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1971
NANU, Adina, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane, 1963
ŞORBAN, Raoul, „Theodor Pallady”, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1975
200 201

Licitatia de Vara

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licitatia de Vara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

35.

Constantin Artachino, Crini

7 | Eustaţiu Stoenescu »9 | Kimon Loghi

Fosta cetate antică a reprezentat un important izvor de

Nicolae Tonitza, Cafeneaua mică, Mangalia (detaliu)

Restaurantul lui Vasile Delureanu, Mangalia, perioada

13 | Octav Băncilă 14 | Constantin Jiquidi

Chiar dacă tema apare după sejurul parizian (1871-1874),

15 | Sava Henţia 16 | Juan Alpar (Alexandru Paraschivescu)

19 | Elena Muller-Stăncescu 20 | Elena Muller-Stăncescu 21 | Constion (Constantin Ionescu)

Opera este reprodusă în catalogul “Pictorii portretului

27 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna 28 | Octav Băncilă 29 | Octav Băncilă

30 | Ştefan Câlţia 32 | Constantin Piliuţă

37 | Eugenia Filotti Atanasiu 39 | Eugenia Filotti Atanasiu

43 | Theodor Pallady 45 | Corneliu Baba

Încă de la prima expoziție personală (Ateneul Român, 1900) critica recunoștea o

Gheorghe Petrașcu, La scăldat

48 | Gheorghe Petraşcu 50 | Ion Theodorescu-Sion

52 | Paul Scorţescu 54 | Magdalena Rădulescu

Fără nici cea mai mică intenție de individualizare,

Gheorghe Petrașcu, Autoportret (detaliu)

65 | Dimitrie Serafim 67 | Elena Muller-Stăncescu

69 | Sile Ionescu 71 | Sile Ionescu

Pe verso, ștampilă de participare la expoziția retros-

73 | Octav Băncilă 75 | Ludovic Bassarab

78 | Richard Hette 80 | Octav Băncilă

În septembrie 1958, la ediția inaugurală a Festivalului "George

Proveniență: Ultimul deceniu de viață al lui Nicolae Grigorescu ne

Ing. Constantin Bușilă

Nicolae Grigorescu, Țărancă torcând (detaliu)

Nicolae Grigorescu, Ciobănaș cu turma de oi

Nicolae Grigorescu, Ciobănaș (detaliu)

89 | Camil Ressu 91 | Ion Stoica Dumitrescu

Nicolae Tonitza soldat

Nicolae Tonitza, Ofițer în captivitate (detaliu)

Nicolae Tonitza, Dezertorii, 1919 (detaliu)

111 | Hans Mattis Teutsch

Artist de talie internaţională, Mattis-Teutsch pe lângă

110 | Paul Scorţescu

Ciucurencu a studiat la Şcoala de Belle Arte din

Alexandru Ciucurencu, Țărani (detaliu)

113 | Sabin Bălaşa 115 | Sorin Ionescu

117 | Harry Guttman 119 | Spiru Chintilă

121 | Ion Musceleanu

122 | Eva Cerbu (Siegler)

123 | Corneliu Baba

Alexandru Ciucurencu, Vas cu flori

127 | Henri H. Catargi

Printr-un proces de redescoperire a existenţei materiei,

126 | Mircea Ciobanu

129 | Adam Bălţatu 131 | Ion Mirea

Nicolae Grigorescu, Peisaj de toamnă (detaliu)

133 | Iosif Iser

Pentru Iser peisajul citadin a prezentat mereu o atracție

135 | Nicolae Enea

140 | Paul Scorţescu

146 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna

Ștefan Luchian avut nevoie să fie recuperat în momen-

Ștefan Luchian, Tufănele galbene

Ștefan Luchian, Crizanteme (detaliu)

149 | Rudolf Schweitzer-Cumpăna

154 | Dimitrie Florian (Doboșariu)

Inaugurată în anii petrecuți în Paris (1891-1893), tema