Theodor Aman

Theodor Aman (n. 20 martie 1831,[1][2][3][4] Câmpulung, Argeș, România – d.  19

august  1891,[5][1][3] București, România) a fost pictor și grafician, pedagog și academician
român, întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București.
Theodor Aman reprezintă pentru istoria plasticii românești primul artist modern în adevăratul
sens al cuvântului, influențând și grăbind, în același timp, prin activitatea sa în Principatele
Unite ale Moldovei și Țării Românești, deschiderea spre modernitate și dezvoltarea
instituțională artistică până la izbucnirea Războiului Ruso-Turc  din 1877.[6]
Atât Theodor Aman cât și Gheorghe Tattarescu  au fost, la data de  5 octombrie 1864,
întemeietorii Școlii de Arte Frumoase din București.

Biografie
Theodor Aman s-a născut în data de 20 martie 1831 în familia unui negustor bogat, Dimitrie
Dimo[7]  (poreclit Aman) de origine cuțovlah (macedonean), dar și armean[8], care a fost
ridicat la rangul boieresc de serdar[9] în anul 1818 de către Ioan Vodă Caragea.[10] Mama sa
era de origine  greacă[7], se numea Despina (alintată Pepica) și s-a născut la Paris.
Aman a fost pentru societatea conservatoare locală, care abia se desprinsese de obiceiurile
fanariote de purtare a ișlicului și giubelei, o adevărată revoluție. Aman însuși a fost ridicat la
rang de boier pitar[11][12] de către domnitorul  Barbu Știrbei în anul 1856, fiind răsplătit
astfel pentru eforturile sale de afirmare în domeniul artelor.[13] Fără să-și renege averea, titlul
și originile sale boierești, Theodor Aman a reușit pe tot parcursul vieții sale să se comporte ca
un senior al artelor.
Atelierul și casa în care locuia, care a fost construită în anul 1869[14] în stil pompeian, era în
acea vreme o locație mondenă unde se întâlnea protipendada Bucureștiului.[15] Astfel, despre
acest loc monden, Alexandru Tzigara-Samurcaș spunea „Atelierul său (...) era singurul centru
artistic în care se aduna elita bucureșteană a timpului.”[16]

Studii
Theodor Aman a urmat cursurile Școlii Centrale din Craiova unde ia lecții de desen la clasa
profesorului Constantin Lecca după care se înscrie la cursurile Colegiului Sfântul Sava din
București la clasa profesorului Carol Wallenstein[17]. În perioada 1850 - 1857 se stabilește
la Paris, unde studiază pictura (1850) cu  Michel Martin Drolling, apoi, din 1851, cu François-
Édouard Picot.[18]
Profesor și întemeietor împreună cu Gheorghe Tattarescu al Școlii de Arte Frumoase din
București. Se dedică picturii influențat de maeștrii Renașterii italiene. Revenit pe meleagurile
natale s-a inspirat din viața muscelenilor lăsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung și
împrejurimi. Numele său a rămas în istoria artei românești nu doar prin valoarea operelor
semnate, ci și prin contribuția avută la întemeierea primelor școli de Arte frumoase, la București
și  Iași (1864).

Cariera
Din punct de vedere al formației sale ideologice, trecerea lui Aman pe la liceul Sfântul Sava a
avut multă însemnătate. În acești ani se pregătea în Țara Românească revoluția de la 1848.
Ideile ei, care trezeau conștiința națională militând pentru înlăturarea feudalității, unirea
Principatelor și întemeierea unui stat autonom, erau cu înflăcărare promovate de la catedră de
profesori ca A. Treboniu Laurian, Costache Aristia și Aaron Florian (care îi fusese profesor și
la Craiova).
Pe băncile școlii se împrietenește cu partizanii înfocați ai revoluției, ca de pildă George
Cretzianu. Însuși fratele pictorului, Alexandru, student în Franța, era înscris în anii 1846 și
1847 în „Societatea studenților români din Paris”, care nu era decât filiala de peste hotare a
„Asociației literare” din Muntenia, îndărătul căreia acționau de fapt revoluționarii pașoptiști.
Între 1848-1850 colegiul Sfântul Sava este închis.
Tînărul pictor nu avea motive să se întoarcă la București. Viața artistică era acum foarte
redusă. Școlile de artă nu existau. „Meseria„ de artist continuă sa fie disprețuită; prejudecățile,
ignoranța și totala lipsă de înțelegere a claselor dominante îngreunau calea dezvoltării picturii
în Principate. Astfel, în 1850, Theodor Aman pleacă la Paris la studii. Aici, Aman se înscrie ca
elev în atelierul lui Drolling și un an mai târziu – după moartea acestuia survenită la 9 ianuarie
1891 – în cel al Picot.

Opera
 Petrecere cu lăutari, 1851
 Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, 1852
 Bătălia de la Oltenița, 1854
 Bătălia de la Alma, 1855
 Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe, 1859
 Unirea principatelor, 1859
 Vlad Țepeș și solii turci, 1861-1864
 Izgonirea turcilor la Călugăreni, 1872
 Tudor Vladimirescu, 1874-1876
 Boierii surprinși la ospăț de trimișii lui Vlad Țepeș, 1885-1887
 Hora de la Aninoasa, 1890
 Peisaj cu barca pe lac
 Stradă în Sinaia
 Portul Constanța
 Petrecere în familie
 Canoniera în portul Constanța
 În parc

“Petrecere cu lautari”:
Petrecere cu lăutari  este mai mult decât un tablou de familie sau o pagină din cronica vizuală a
Bucureştiului de pe la 1880. Este o declaraţie de modernitate.
Tabloul reuneşte, în grădina (reală sau imaginară) a casei, fraţii, cumnatele şi nepoţii pictorului, care se
joacă sau converesează pe fundalul sonor al muzicii unui taraf tradiţional. Familia e îmbrăcată după
moda pariziană – femeile în rochii de vară în culori deschise, cu corset strâns şi fuste ample la spate,
bărbaţii în haine negre şi pantaloni de culoare deschisă; lăutarii poartă anterie, amintind de portul
boierilor de altădată. Doar violoncelistul poartă costum, semn că e muzician şcolit.
Toţi au gesturi relaxate şi se simt în largul lor: Zina de Norÿ, fiica soţiei lui Theodor Aman din prima
căsătorie, stă cocoţată pe postamentul coloanei din partea dreaptă. Din mijlocul familiei, doar Ana
Aman, soţia pictorului, priveşte înspre noi.
Asemeni pictorilor impresionişti contemporani, de la Manet şi Monet la Bazille sau James Tissot, Aman
îşi transformă propria familie în model, observând în deplină libertate, obiceiuri şi contraste
caracteristice societăţii româneşti din epocă. Le regăsim, nuanţate, şi în alte tablouri din aceeaşi sală,
ilustrative pentru dorința lui Aman de a fi mereu în pas cu preocupările confraților europeni:  Pe terasă la
Sinaia,  Vedere din Câmpulung,    Serata (Bal în atelier).