Universitatea de artă și design Cluj -Napoca

Facultatea de arte plastice

Departamentul conservare și restaurare

Metodologie de conservare și restaurare a icoanei pe lemn

Maica Domnului cu pruncul

Student : Turculeț Ada Raluca Anul I Master

Cluj-Napoca 2020
 Principii de restaurare

”Primum non nocere”. Potrivit acestui principiu nici un bun de patrimoniu nu trebuie să fie
afectat în nici o formă sau împrejurare în cursul procesului de restaurare; minima intervenţie
primează. Respectarea integrităţii obiectului, nici o intervenţie nu trebuie să înlăture sau să
diminueze, să falsifice sau să facă obscură valoarea obiectului sau părţi ale acesteia. Folosirea
unor materiale similare calor originale sau, dacă acest lucru nu este posibil, materialele de
substituire să aibă proprietăţi fizico-mecanice cât mai apropiate celor originale. Folosirea unor
materiale, substanţe testate în restaurare un timp mai îndelungat şi care să fie reversibile. Se
consideră reversibile numai acele substanţe şi materiale care se pot înlătura din operă oricând
după restaurarea acesteia în condiţii care nu ar afecta în nici un fel starea obiectului. Evitarea
unor substanţe, materiale, produse comerciale de sinteză, ale căror propietăţi nu se cunosc.
Prevenirea efectelor secundare. În activitatea de restaurare, conservare, se vor utiliza numai
materiale şi substanţe care nu ar modifica, prin intermediul unor efecte secundare, starea
obiectului sau patina acestuia, imediat sau în timp. Lizibitatea intervenţiei. Toate intervenţiile pe
obiect din punctul de vedere al naturii, completării zonale sau lacunare etc.să se poată decela
uşor fie prin examinare directă (macroscopic, cu ajutorul radiaţiilor Uv şi IR) sau cu ajutorul
documentaţiei afalate în dosarul de restaurare. Actul de restaurare nu îşi propune să creeze un
obiect nou. El urmăreşte să aducă obiectul la o stare, aspect, morfologie care să comunice cât
mai complet funcţia acestuia înainte de introducerea în colecţie. Restaurarea încetează acolo
unde începe ipoteza. Se pot completa lacunele sau se întregesc părţile lipsă la obiecte la care s-a
păstrat cel puţin 50% din original, dar numai dacă există analogii care să permită reconstituirea
lor ştinţifică. Urmărirea evoluţiei stării obiectului restaurat prin efectuarea unor controale
periodice. Toate operaţiile, procesele, intervenţiile la care este supus obiectul se consemnează. Se
interzice intervenţia pe obiect înainte de a se consemna şi prin imagini vizuale (fotografii, schiţe
etc.) starea acestuia. Conform metodologiei de conservare și restaurare a picturii pe suport de
lemn utilizată în marea majoritate a cazurilor, prima operațiune efectuată după finalizarea
investigaților fizico-chimice ce determină starea de conservare a obiectului și natura degradărilor
acestuia, este asigurarea stratului de culoare pentru a nu îl pierde pe parcursul următoarelor
operațiuni. Ca ghid pentru efectuarea metodologiei de intervenție sunt principiile restaurării,
Cesare Brandi vorbește despre acest subiect în „Teoria restaurării “ publicată în anul 1963.
Aspecte de degradare a picturilor pe suport de lemn

• Temperatura – răspunde de fluctuațiile umidității relative ce pot deveni foarte nocive

pentru starea bunurilor culturale, întrucât face parte din mediul ambiant al obiectului și
paote fi variabilă. Ideal temperatura trebuie să cuprindă între 18- 23 C. Factorii de
deteriorare datorită imidității sunt scăderea presiunii gazelor, oxidare, felxibilitatea
lichidilor și vâscozitatea.
• Umiditatea- reprezintă un factor natural unde cantitatea de vapori de apă existentă în aer,
unele rețin pe suprafața obiectelor molecule de apă iar altele eliberează prin evaporare. O
umiditate scăzută într-un spațiu de păstrare a bunurilor culturale afectează starea sănătații
obiectelor de natură organică : mobilier, icoane de lemn,cărți etc. Scăderea umidității sub
50 % -40% are ca urmare deshidratarea materialelor și scăderea rezistenței .
• Lumina- este o radiație electromagnetică care se implică în degradarea bunurilor în
contribuția distrugerii lor de razele ultraviolete . Degradarea de lumină se pot exprima și
prin intermediul unui alt tip de reacție numită fotoliza : proces chimic în care lumina prin
energia sa poate rupe legăturile chimice ale substanțelor. Prevenirea acestor cosecințe este
de a nu fi expuse obiectele în locuri luminate.
• Poluarea - elementele care poluează aerul pot fi enumerate precum ozonul,praful,fumul,
gazele reactive etc. Poluanții pot fi foarte nocivi, întrucât pot produce decolorarea
pigmenților, frazilizarea materialelor de natură organică. În muzee dacă spațiul nu este
corect igienizat , pot avea efecte neagtive asupra obiectelor. Factorul uman reprezintă una
din principalele amenințări în intervenția lucrărilor de patrimoniu deaorece
iresponsabilitatea sau neglizența în procesul de restaurare poate fi aspru afectat sau chiar
distrus.

Factori biologici de degradare pe suportul de lemn

• Atacurile insectelor xilofage - provoacă distrugerea lemnului, larvele săpând canale
pentru adăpost și hrană. Acestea se înmulțesc cu precădere în condiții de frig și
umezeală. Cariile lemnului numite Anobidae cuprind familii de gândaci a căror larve
distrug lemnul transformându-l într-o scoarță fină . Larvele cariului mobile se dezvoltă
în condiții de umiditate relativă a aerului 55-60% și umiditate lemnului ce depășește
10-12%, iar temperatura optimă de dezvoltare a larvelor este 22-30 C . O altă specie
denumită “ceasornicul morții”,Xestobium rufovillosum atac înspecial lemnul vechi
umed aflat într-un mediu neîncălzit.
 • Fungii – agenții bilogici cei mai fecvenți și care produc degradări ireversibile ale
lemnului, observăm efectele acestor atacuri sub formă de putregai , orificii de zbor ,
galerii larvare sau pierderi de material lemnos. Enzimele lor accelerează
descompunerea macromoleculelor lemnului. Pericolul de infecție crește atunci când
conținutul de umiditate în atmosferă crește cu peste 20% pe un termen lung. Ciuperca
se dezvoltă rapid , rata de creștere poate ajunge la 4.5m diametru, în condiții de
umiditate optimă, slană ventilație , nivel scăzut de oxigen.

Investigatii non-invazive reprezintă modalitatea de a studia opera fără a interveni asupra

ei în măsura în care ar putea fi produsă alterare

1. Examinare fotografică cu razele X – pot traversa obiecte relativ groase și sunt folosite
pentru a imagina interiorul obiectelor opace vizual. Au lungimi de undă mult mai scurte
decât lumina vizibilă, ceea ce permite cercetarea structurilormult mai mici decât se pot
observa utilizând un microscop.
2. Lumina naturală-se pot observa direct degradările, intervențiile și aplica o examinare
fotografică amănunțită.
3. Radiațiile UV – razele ultraviolete sunt radiații electromagnetice cu o lungime de undă
maii mică decât radiațiile luminii percepute de către noi. Cu astfel de radiații observam
pe obiectul cultural materiale atât noi cât și vechi sau substanțe organice.
4. Radiații IR- lumina infraroșu aparține spectrului electromagnetice fiind invizil ochiului
uman însă o putem simnți ca și căldură. Astfel radiații le folosim pentru pătrundere a
stratului de culoare a obiectului restaurat.

Investigațiile invazive ne ajută în cercetarea amănunțită a structurii stratului de culoare ,

eventual pigmenții folosiți și a altor posibile suprafețe obiectului folosindu-ne de un microscop
digital. I-scop este un instrument util pentru analiza și colectarea unor imagini asupra operei
determinând anumite pigmenți . Este strict interzis prelevarea de probe din zone vizibile. Prin
acest proces de analiză se urmărește determinarea factorilor de degradare pentru a stabili
tratamentul corect.
Releveu asupra icoanei Maicii Domnului
Fig. 1 stratul lemnos prezentând orificii de zbor aflate pe stratul de culoare , incizii și dislocări de
lemn pînă la stratul suport

Intervenții necesare la nivelul suportului

Biocidare pentru tratarea atacurilor xilofage prin injectare. Consolidare ( facerea aderentă a
stratului de culoare și grund la suport folosind clei de pește care este un adeziv proteic rafinat ce
nu își mărește volumul după tratamentul termic și e de culoare galben deschis fiind valabil și
cumpărat sub forme de granulație ) și fixare ( se folosește hârtie japon cu clei de pește 5% și se
procedează fie prin pensulație pe suport sau prin injectare, elasticitatea cleiului la apă caldă se
obține o soluție concent). Curățarea suportului de lemn reprezintă un pas important pentru
înlăturarea lacului vechi, murdărie , praf, depuneri aderente și neaderente. E un proces lent care i
se acordă mare grijă folosint pentru curățare o soluție din alcool etilic de o concentrație 5%.
Fig 2 și 3 se observă bucata de pânză tifon cu care a fost preparat stratul de preparație iar langă e
o lacună până la suport deoarece se vede friba lemnului .

Fig.4 Atacuri xilofage avansat ce a deteriorat

stratul suport pe margine , desprindere a
stratului de culoare și depunere aderentă
Strucutra lemnului se modifică în timp iar
stratul de preparație își pierde elasticitatea și de
asta apar dislocări ale suportului iar umiditatea
e un factor important de degradare cauzând ca
panoul sa aibe un caracter concav.
Fig.5 în colțul stâng al icoanei se pot vedea nenumărate urme ale atacului de insecte xilofage și o
suprafață desprinsă a stratului de culoare iar în zona veșmântului pe margine se vede un pic de
grund și incizia pentru aureolă.

Chituirea lacunelor presupune procesul de umplere cu grund a zonelor lipsite de stratul de

culoare , acesta fiind realizată din clei de pește 5% și cretă de munte. Se curăță înainte suprafața
de impurități după care se aplică cleiul urmat de adăugarea grunduri în straturi până se ridică
egal la stratul de culoare. Ca etapă finală de finisare se folosețte un dop de plută și apă distilată
fiind aplicată cu mișări fine circulare. Ca ultimă etapă în finalizarea icoanei e integrarea
cromatică folosind culori tempera și emulsie de ou numa că această se realizează pe lacune
foarte mici și nu pe surprafețe mari cum e în figura 5 . Retușul e realizat în tehnica precum
trateggio adică linii scurte având o direcție oblică care sunt trasate urmărind forma elementului
unde este localizată lacuna în cadrul compoziției, de exemplu tehnica pe aureolele icoanelor sau
drapaje tehnic este denumită selezione cromatica.
 Fig.7 Pe spatele icoanei
se poate vizualiza lipsa
traverselor , sunt
elemente din lemn
transversale aplicate pe
panouri realizate altădată

Traversele sunt confectionate dintr-o esență lemnoasă mai moale decât a panoului sau dintr-una
similara dar să nu fie uzată. Ele se pot opune dezmembrării și tendinței apre curbare a
acestuia,dar cu masără, fără strangulări ce s-ar putea solda cu fisuri.Forma traverselor și numărul
acestora pot varia .
De regulă , există 2 traverse la fiecare panou , așezate simetric și relativ apropriate de marginea
de sus și de jos , fiecare avînd dispusă conicitatea în sens invers, una față de alta.