Universitatea din Pitești

TLIA
SPECIALIZAREA: ARTĂ SACRĂ
An: I
Student:

Degradarea operelor de artă

Umiditatea este una din cele mai grave cauze de degradare a operei de artă, iar in cazul

picturilor murale este principala și cea mai devastatoare.

Prin urmare identificarea originii si apoi eliminarea cauzei sunt primele măsuri ce se

iau inainte de a interveni chiar asupra operei.

Tipurile de umiditate

umiditate de infiltrare - defecte la acoperiș, canalizari, expunerea la ploaie, ziduri,

poduri, tâmplărie, etc.

-umiditatea de condensare pe suprafețe reci.

-umiditatea variabilă.

- umiditatea indusă sau datorată aerului umed provenit din sol.

Între temperatură si umiditatea relativă a aerului este o strânsă legătură. Astfel o

diagramă higrometrică ne arată că aerul conține o cantitate mai mare de vapori de apă atunci

când este cald fată de când atunci când este rece; după o temperatură anume incalzirea

continuă duce la scăderea umiditătii relative. Condiția este ca umiditatea absolută să nu fie

forte ridicată caci atunci temperatura va trebui ridicată forte mult pentru a obține o

umiditate relativă satisfacătoare.Umiditatea relativă se poate măsura cu diferite aparate:

-psicrometre
 Universitatea din Pitești
TLIA
SPECIALIZAREA: ARTĂ SACRĂ
An: I
Student:

-aparate cu punct de rouă

-higrometre de capron

- higrometre electrolitice

Degradările a caror cauză este umiditatea relativă sunt multiple dar le vom aminti pe

cele mai importante:

- umiditatea ce solubilizează si dezintegrează unele materiale.

-umiditatea ce transportă și migrează unele săruri solubile, recristalizarea or duce apoi

la dezagregare.

Întâlnesc sărurile din tencuieli și le antrenează și pe acestea, le aduce apoi la suprafată

și in momentul in care se usucă acestea cristalizează. Sărurile pot cristaliza la

suprafată iar degradarea se va numi eflorescentă, însă dacă procesul are loc în

profunzime (în interiorul porilor) forma de degradare se va numi criptoflorescența. În

ambele cazuri se produce o confruntare de forțe între cristalele în expansiune si pereții

porilor: unul dintre ei va trebui să cedeze in funcție de rezistența materialelor. Dacă

tencuiala este mai rezistentă cristalul este expulzat si vom avea eflorescențe. Dacă

pereții porilor nu rezistă se sparg și provoacă dezagregarea tencuielii. De cele mai

multe ori avem de a face cu ambele fenomene simultan pentru că materialele nu sunt

omogene si au o compoziție variată.

Umiditatea creează medii favorabile microorganismelor. Astfel grundurile pot

mucegaii, cleiurile se dezagregează, suporturile de lemn umede sunt atacate (umede

find) de insectele xilofage; provoacă dilatări si contractări ale suporturilor flexibile

 Universitatea din Pitești
TLIA
SPECIALIZAREA: ARTĂ SACRĂ
An: I
Student:

textile; desprinderea straturilor de culoare cu atât mai mult cu cât ele prezintă deja

cracluri sau nu sunt protejate cu verniuri.

Mediul optim de dezvoltare a fungilor este dat de valori ce depăsesc limita de 70%

pentru umiditatea relativă și o temperatură ambiantă de peste 25 - 30°, cu atât mai

mult cu cât aerul ambiant este stătut și opera este conservată în conditii reduse de

luminozitate.

Valorile de umiditate recomandate pentru o buna conservare a operelor de artă se

situează intre 45-50%, maxim 65%, iar valorile de temperatură trebuie să se situeze intre 15°-

18° C iarna si 18°-23° C vara.

Este de dorit ca fluctuațiile de temperatură si umiditate să fie stopate. Uscăciunea

indusă de ,,incălzirile centrale" este un dușman de temut. Materialele pe bază de celuloză sunt

cele mai afectate: pânzele, lemnul. Pierderea bruscă de apă le modifică volumul ceea ce duce

la aparitia craclurilor.

Înghetul alternat cu caldura succesivă provoacă fluctuații de umiditate foarte mari ce duc la
dilatări contractari care pot distruge până si piatra. Uscarea excesivă va face ca unele cleiuri,
gume să se deshidrateze.

Umiditatea excesivă va afecta si verniurile. in structura lor umiditatea infiltrată va

duce la aparitia unor halouri albe opace.

În ultimul rând trebuie mentionată alterarea unor pigmenti in prezenta umidității

excesive mai ales cei ce au in compozitie un exces de materiale de legătură. Astfel unii pigmenți
se pot decolora si in funcție de liantul in care au fost înglobati. Pe parcursul evolutiei tehnicii
picturii s-au folosit balsamuri si răsini naturale nerezistente ce s-au întunecat foarte mult în timp.
 Universitatea din Pitești
TLIA
SPECIALIZAREA: ARTĂ SACRĂ
An: I
Student:

Lumina are un mod specific de acțiune sub formă de energie, asupra materialelor

sensibile, îmbătrânite ce constituie opera de artă. Radiatiile vizibile si invizibile

afectează o serie de pigmenti, materiile organice - lianti, cleiuri, fibre animale si vegetale,

toate pe bază de celuloză - si chiar unele anorganice (de ex. culoarea sticlei).

Piatra, ceramica, metalele sunt in genere insensibile. Se consideră sensibile:

pigmenții, verniurile, textilele, hârtia, filmele. Se consideră foarte sensibile: pictura in ulei și

tempera, lemnul ca suport pentru decor, lacurile. Sunt extrem de sensibile: acuarelele,

desenele, textilele si tapiseriile, manuscrisele, miniaturile, timbrele, etc.

Acuarelele nu rezistă la lumina prea puternică din cauza suportului preoponderent . Uleiurile
se înnegresc la întuneric , ele au nevoie să fie asezate pe nord in muzee, depozitate cu lumină
egală.

Temperatura, lumina puternică îngălbeneste verniurile si uleiurile prin procesele accelerate de

fotooxidare. Dar radiatia luminoasă, prin acțiunea radiatiei UV, poate inhiba creșterea și
dezvoltarea anumitor fungi microscopici sau macroscopici. Lipsa luminii actionează puternic
asupra picturilor proaspete, împiedicând procesele de uscare ale peliculelor de culoare.

Iluminatul muzeal si al atelierelor trebuie să fie bine calculat stiut find că dintre

sistemele de iluminat comerciale, becurile obisnuite sunt mai putin dăuntoare decât tuburile

de neon. De aceea este indicată orientarea încăperilor sau a ferestrelor spre nord si vest, pe

parcursul zilei interiorul find ferit de lumina puternică a soarelui, aceasta pătrunzând spre

seară când radiatiile scad mult in intensitate. Reglarea in muzee a iluminării se poate face cu

ajutorul celulelor fotoelectrice care măresc sau micsorează iluminatul artificial in funcție de

nevoie. Acoperirea ferestrelor cu diverse filtre este de asemenea indicată pentru muzee și
 Universitatea din Pitești
TLIA
SPECIALIZAREA: ARTĂ SACRĂ
An: I
Student:

laboratoare de restaurare. Principalul scop este eliminarea radiației UV, realizarea unui iluminat
cât mai uniform.

Aerul poluat actioneaza asupra operelor si componentelor prin compușii lui acizi,

alcalini, hidrogenul sulfurat înegreste culorile care conțin plumb si cupru,

îngălbeneste culorile care conțin arsen. Sulful si compușii săi atacă și descompun celuloza și

induc procesele de alterare chimică a pigmentilor pe bază de plumb, oxid de fier si culorile

derivate din cupru. Clorura de sodiu in aerul sărat al mării afectează textilele, pielea, metalele.

Orasul modern este poluat cu gaze cu caracter acid precum: CO2, SO2 provenit din

combustia cărbunelui, a uleiului mineral, oxizi de azot, acid clorhidric, etc. Precipitațiile sunt

un vehicul ideal pentru aceste gaze si un mijloc de a fi trecute in solutii corozive dăunătoare

monumentelor in aer liber. Fierul si zincul sunt atacate de bioxidul de sulf, cuprul se acoperă

cu o peliculă protectoare de sulfat bazic de cupru care-i conferă și un aspect invechit. Oxizii de
sulf SO2 in reacție cu apa rezultă acidul sulfuric ce reactionează la rândul sau cu materialele
calcaroase și se transformă in sulfat de calciu.

Depunerile atmosferice care se acumulează pe suprafetele operelor de artă, reprezintă

med propice pentru dezvoltarea microorganismelor care la rândul lor sunt responsabile de

deteriorări asupra operelor de artă. Particulele rezultate prin procese de carbonizare, aflate în

suspense în aer, odată ajunse pe suparafața operelor de artî absorb materialele aflate în stare

gazoasă în aer, fapt ce duce la creșterea locală a concentrațiilor materialelor cu acțiune

corozivă, deosebit de periculoase.

Curenții de aer încărcati cu materiale particulate reprezintă un factor de eroziune

mecanică ce trebuie menționat in cazul decorațiilor murale exterioare. Forta cu care

particulele aflate in suspense si transportate prin aer, intra in contact cu suprafetele

 Universitatea din Pitești
TLIA
SPECIALIZAREA: ARTĂ SACRĂ
An: I
Student:

decorurilor murale, acționeaza abraziv asupra acestora producând eroziuni.

De asemenea, curentii de aer accelerează evaporarea apei din structura murală provocând
cristalizarea sărurilor in proporție mai mare in structura internă a peretilor decât la suprafată.

Caldura degajată de un incendiu, sau chiar lumânările arse in imediata vecinătate a

suprafețelor pictate determină modificäri chimice reversibile ale materialelor componente

picturilor. Cel mai comun exemplu transformă carbonatul de Ca in oxid de calciu, cu

modificări de volum, care absorb apoi o nouă cantitate de vapori ce la rândul lor determină

dezagregarea tencuielilor. Unii pigmentii pot fi de asemenea alterati, precum oxizii de fier din

ocru, galben - devin rosii, iar unii pigmenti verzi se modificã in diverse tonuri de brun.

Aceeași pigmenti pot suferi și procese inversate, sub actiunea umiditatii.

Pamânturile galbene - virează spre rogu la 250%. La 500% devin roçu - brun, se

întunecă de tot la 750%. Peste această temperatură nu se produce nici o modificare cromatică.

La temperaturile ridicate în cazul incendiilor interioare verniurile suferă fenomene de

gonflare, se aglomnerează în formă de granule de culoare brun-închis / negru, care apoi se

carbonizează.

Vibrațiile datorate traficului de automobile, deasemenea sistemele ce produc sunete

puternice pot produce desprinderi periculoase în timp.

Cutremurele fac parte din seria calamitătilor naturale, ca și inundațiile, iar acțiunea

acestora poate fi atenuată prin măsuri de sigurantă adecvate.

Temperatura dorită nu trebuie niciodată obținută brusc ci progresiv și nu poate fi în

nici un caz intermitentă. Se impune un sistem de ventilate care să funcționeze la o anumită viteză.
 Universitatea din Pitești
TLIA
SPECIALIZAREA: ARTĂ SACRĂ
An: I
Student:

Larvele insectelor ce infestează suporturile din lemn formează o structură de galerii uneori
invizibile ce afectează rezistenta mecanică a suportului prin procese de descompunere a lemnului
in rumeguș fin - fapt ce determină uneori prabușirea stratului pictural. In faza finală de dezvoltare
a larvei,

aceasta se transformă in insectă si părăseste suportul din lemn prin creearea unor

orificii de bor, de formă circulară, cu o adâncime variabilă.

Fungi microscopici si macroscopici, precum si bacterile, prin activitatea lor nutritivă,

de crestere si multiplicare, prin functii biologice specifice, afecteazà in mod direct

componentele organice si anorganice ale suporturilor pe care se dezvoltă

Miceliul fungilor este direct responsabil cu procesele de descompunere a celulozei,

menține mediul umed; fenomene care accelerează distrugerea suporturilor

producând reducerea rapidă a rezistenței mecanice.

 Universitatea din Pitești
TLIA
SPECIALIZAREA: ARTĂ SACRĂ
An: I
Student:

Bibliogafie

Corr 2000- Corr, Susan, Caring for Collections, A Manual of Preventive Conservation, Dublin,The
Heritage Council, 2000

Guillemard, Laroque 1999 -Guillemard, Denis, Laroque, Claude, Manuel de conservation préventive,
Gestion et contrôle des collections, Dijon, 1999

Brandi 1996-Brandi, Cesare, Teoria restaurării, Bucureşti, Editura Meridiane, 1996