Degradarea operei de artă, de orice natură ar fi, este un efect al unor cauze diverse, între

aceste cauze, una creând condiţiile favorabile intrării în acţiune a alteia. Astfel, efectul
poate apărea târziu după apariţa cauzei, iar de cele mai multe ori se prelungeşte după
eliminarea acesteia. „Notând cu grijă şi analizând modificările suferite de operă de-a
lungul timpului, vom putea decide şi apoi acţiona eficient asupra cauzelor suprimândule
sau reducându-le şi să se asigure protejarea pe termen lung a monumentului.”1 Una
dintre cele mai grave cauze de degradare a operei de artă este umiditatea, iar în cazul
picturilor murale este principala şi cea mai devastatoare. Umiditatea este cantitatea de
vapori de apă conţinută într-un eşantion de aer. Există 3 moduri de a exprima umiditatea:
umiditate absolută, umiditate relativă şi umiditate specifică. Când vorbim despre
umiditatea absolută, vorbim despre totalitatea vaporilor de apă (o stare moleculară)
conţinut într-un volum de aer. Umiditatea absolută se exprimă în g/mc (g/m3). Apa este
întâlnită în natură în 3 stări de agregare, numite şi faze: faza solidă, faza lichidă şi faza
gazoasă. În atmosferă, apare prezentă în proporţie de 95% sub forma de vapori, iar sub
forma de particule lichide şi/sau solide, în proporţie de 5%. Aşadar, umiditatea absolută
este un factor natural ce depinde de intensitatea proceselor naturale de evaporarea apei
meteorice, precum şi de procesele naturale de respiraţie şi transpiraţie biologică. Astfel,
umiditatea absolută se află în strânsă legătură cu temperatura, viteza vântului, altitudinea,
relieful, prezenţa sau absenţa vegetaţiei, ş.a.m.d. În consecinţă, umiditatea este un factor
prezent, întotdeauna variabil în timp şi spaţiu determinat de capacitatea aerului de a
absorbi sau de a conţine vapori de apă. Atunci când aerul nu mai poate absorbi vapori,
afirmăm că s-a ajuns la saturaţie, în condiţiile unei temperaturi date. În ceea ce priveşte
conservarea şi restaurarea operelor de artă, nu se poate vorbi despre concludenţa
cunoaşterii umidităţii absolute (U.A.), iar pentru că măsurarea ei se poate realiza numai în
condiţii de laborator, nu vom evalua calitatea aerului din mediul ambiant folosind U.A., ci
cunoscând umiditatea relativă (U.R.). „Umiditatea relativă (U.R.) este raportul dintre
presiunea parţială a vaporilor de apă în condiţiile date şi presiunea parţială a vaporilor în
condiţii de echilibru, la aceeaşi temperatură.”2 1Ioan

Darida- “Degradarea operelor de artă- Cauze şi efecte”-suport de curs 2015

2https://dexonline.ro/definitie/umiditate

Pagina 2 din 6

Aşadar, umiditatea relativă exprimă gradul de saturare al aerului cu vapori de apă şi se

poate calcula cu următorea formulă: U.R. =

𝑝𝑃

· 100 (la temperatura respectivă)

p= conţinutul de umiditate al aerul P= cantitatea maximă de vapori pe care aerul poate

să o conţină la temperatura momentului înregistrării (valoare de saturare). „Cunoaşterea
exactă a raporturilor dintre cei trei factori U.A., U.R. şi temperatură stă la baza
climatologiei în zona conservării operei de artă.”3 Indicând gradul de saturare al aerului
cu vapori de apă, umiditatea relativă este folosită pentru determinarea exactă a
condiţiilor de păstrare a bunurior culturale (în special în cadrul muzeelor), indicându-ne
dacă aerul este mai umed sau mai uscat decât ar trebui. „Limitele umidităţii acceptabile
pentru operele de artă se situează între 45-50% şi maxima 65%. Temperatura optimă este
între 15º-18ºCelsius iarna şi 18º-23ºCelsius vara.”4 Astfel, prezenţa umidităţii în orice
structură este normală până la valorile prezentate anterior, dar în acelaşi timp,
normalitatea valorilor se stabileşte în funcţie de arealul geografic, orice materie
adaptându-se la condiţiile de umiditate atmosferică specifică zonei în care este
amplasată. Dacă în ceea ce priveşte reţeaua muzeală, lucrurile sunt mult mai uşor de ţinut
sub un control strict, în ceea ce privesc monumentele, schimbările de temperatură şi
umiditate sunt frecvente, iar atunci când valorile sunt depăşite, ori înregistrează variaţii
mari, umiditatea devine o problemă.

3Dana 4Ioan

Postolache şi Ioan Darida- “Metodologia de conservare-restaurare a suporturilor de

lemn”-2014, pagina 5 Darida- “Degradarea operelor de artă- Cauze şi efecte”-suport de
curs 2015

Pagina 3 din 6

Umiditatea indusă sau datorată aerului umed provenit din sol Pentru că majoritatea
materialelor existente în componenţa operelor de artă sunt de natură organică, este
necesar să discutăm despre calitatea acestora de a fi hidroscopice, aşadar despre
calitatea lor de absorbţie sau de sorbţie a unei cantităţi de apă. Cantitatea de umiditate
pe care un material hidroscopic o poate absorbi este limitată de doi factori, aceştia fiind
structura şi compoziţia obiectului 5Magdalena Umiditatea variabilă (datorată
eterogenităţii materialelor hidroscopice);  Umiditatea de condensare pe suprafeţe reci; 
Umiditatea de capilaritate, în ziduri, în contact cu solul umed;  Umiditatea de infiltrare
(acoperişuri sparte, canalizări defectuase, ziduri, poduri, tocării uzate, geamuri lipsă, etc);
Prin urmare, persistenţa umidităţii atmosferice şi variţiile de temperatură crează în
interiorul şi structura monumentului degradări majore, iar în cazul în care vorbim şi de
existenţa componentelor artistice (pictură murală sau sculptură), aspectul distructiv este
mult mai pregnant, ajungându-se chiar la pierderi ireversibile, extinse pe suprafeţe
considerabile. „Degradările provocate de umiditate iau amploare cu cât aceasta
persistă.”5 Aşadar, pe tot parcursul procesului de restaurare a unui monument se vor
monitoriza cu atenţie modificările valorilor de temperatură şi umiditate, iar în acest scop,
restauratorii folosesc în general higrometrul cu fir de păr, care este un aparat de măsură
de tip mecanic, al cărui principiu de funcţionare se bazează pe modificarea lungimii firului
de păr în funcţie de gradul de umiditate. De asemenea, dacă monumentul este găsit într-
un stadiu mai mic sau mai mare de degradare provocată de umiditate, identificarea
originii şi mai apoi eliminarea cauzei sunt primele măsuri care se iau, chiar înainte de a
interveni asupra componentelor artistice existente in situ. Tipurile de umiditate pot fi
diverse, de asemenea şi cauzele lor:
Drobotă, Anca Dina- “Problema umidităţii” - https://acs.org.ro/../61-surse de umiditate

Pagina 4 din 6

Umiditatea excesivă sau variaţile periculoase pot produce alterarea unor pigmenţi,
determinând decolorarea, întunecarea sau chiar modificarea totală şi ireversibilă a culorii
(ex.: azurit→malahit). Aşadar, în concluzie, se poate spune că pentru a avea un proces
riguros şi corespunzător (conform cu „Principiile de restaurare”7), de conservare şi
restaurare a operelor de artă este necesară observarea cu foarte mare atenţie a valorilor
umidităţii şi implicit ţinerea acesteia în limitele acceptable în funcţie de structura şi
caracterul fiecări obiect. 6Dana În ceea ce priveşte anumite verniuri, umiditatea excesivă
va provoca halouri albe ce vor reduce lizibilitatea operei de artă;  Lipsa umidităţii-
„uscăciunea” produce pierderea bruscă a cantităţii de apă, ceea ce duce la modificarea
volumului, în consecinţă, la apariţia craclurilor, a desprinderilor, deshidratarea unor
materiale precum cleiul sau diferite gume, acestea devenind vitruase, „spărgându-se” prin
contractări;  Creează medii favorabile dezvoltării microorganismelor;  Transportă-
migrază unele săruri solubile, apoi recristalizarea acestora duce la dezagregare  Dizolvă
şi dezintegrează unele materiale; şi valorile U.R. ambientale. În general, cele mai
hidroscopice materiale sunt cele care în compoziţia lor conţin celuloză (lemnul, hârtia,
etc.). În privinţa lemnului, pornind de la calitatea celulozei de a fi hidroscopică, putem
afirma ca el absoarbe umiditatea din mediul ambiant şi o cedează în egală măsură. El îşi
adaptează umiditatea la cea din mediul înconjurător până ajunge la o umiditate de
echilibru. „În urma proceselor repetate de absorbţie şi desorbţie, umflarea şi contracţia au
ca efect modificarea dimensiunilor lemnului,consecinţele acestui fapt putând fi nefaste:
degradarea stratului pictural care, pierzându-şi elasticitatea, în timp nu va mai putea
urma aceste mişcări ale suportului.”6 Degradările provocate de umiditate pot fi multiple,
iar cele mai importante sunt:

Postolache şi Ioan Darida- “Metodologia de conservare-restaurare a suporturilor de

lemn”-2014 Brandi: „Principiile restaurarii”, editura Meridiane, Bucuresti, 1994

7Caesare

Pagina 5 din 6

Umiditatea devine astfel cel mai important fenomen fizic existent în cauzele degradărilor
operelor de artă, precum şi în conservarea sau tratamentele de restaurare aplicate
diferitelor componente artistice.

Pagina 6 din 6

Company Bio
We are a group of students working on this project as if it were a full time job. Any amount
will help support and continue the development of this project and will be greatly appreciated.

About Us

 About
 Contact Us

Policy