UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE TEOLOGIE
DEPARTAMENTUL ARTE VIZUALE
MASTER – ANUL 1

EXAMEN

CREAȚIE ȘI RESTAURARE SCULPTURĂ ÎN LEMN, PIATRĂ ȘI

METAL

Profesor:

Expert restaurator Lect.univ.dr. Bădescu Alexandrina

Masterand:

Udrea Iuliana Andreea

 Degradările biologice ale lemnului

Lemnul reprezinta un material constituent al patrimoniului natural, construit si cultural, in

functie de domeniul la care ne raportam. Pentru a fi prezent in viata omului si in istoria
dezvoltarii societatii, a trebuit, mai intai, sa fie inventat de natura pe principii active biologice si
raspandit sub o mare diversitate de specii, foioase si rasinoase, in toate zonele geografice.

Controlul eficient asupra factorilor care degradeaza lemnul din muzee si colectii de arta si
din monumentele istorice a devenit un principiu de baza al activitatii conservatorilor si un
obiectiv strategic in cercetarea produselor si tehnologiilor destinate prezervarii patrimoniului. In
acest sens, un rol important il are reducerea impactului generat asupra patrimoniului de factorii
agresivi de mediu si agentii biodistructivi prin control si autocontrol in conservarea si
managementul durabil al resurselor naturale si bunurilor culturale din lemn.

Exista o mare varietate de factori de risc privind degradarea lemnului, dar si o baza
comuna de factori de degradare a lemnului din padure, montat in constructii sau in bunuri de
patrimoniu. Ca urmare a actiunii factorilor de degradare, lemnul, ca material organic complex,
sufera modificari ireversibile in timp: deformare, decolorare, inchidere la culoare, fisurare,
crapare, exfoliere, mucegaire, putrezire, slabirea rezistentei mecanice din cauza atacului
insectelor. Toate acestea conduc la modificarea starii de conservare, a structurii, formei si
rezistentei obiectelor din lemn care devin din ce in ce mai fragile si mai vulnerabile, degradarea
accentuata si neinterventia la timp ducand la disparitia lor.

Lemnul reprezinta unul dintre materialele cel mai des intalnite in monumentele de
patrimoniu. El devine tinta atacului factorilor biodeteriogeni, care intra in actiune numai in
anumite conditii, atunci cand lemnul capata anumite particularitati fizico-chimice.

Avand in compozitia sa celulara diferite substante organice degradabile (celuloza,

hemiceluloza, lignina, amidon etc.), devine perisabil in anumite conditii de mediu. Lemnul
sufera, in timp, anumite transformari, anumite metamorfozari, care ii schimba atat compozitia,
cat si structura arhitectonica, devenind mai mult sau mai putin vulnerabil.
 Lemnul poate contine si unele substante cu rol protector – rasini, taninuri, terpene,
oleo-rasini etc., care difera mult in concentratie in cadrul aceluiasi trunchi.

Doua piese confectionate din lemnul aceluiasi trunchi pot diferi foarte mult in ceea ce priveste
rezistenta la anumiti factori sau preferinta anumitor daunatori. Daca una dintre piese a stat mai
mult timp in contact cu apa, atunci substantele solubile in apa scad in concentratie (taninul,
terpenele etc.).

Aceste modificari, produse in concentratia unor substante, induc si alte schimbari care, in
circuitul cauzal, determina modificari ale rezistentei substratului lemnos.

Factorii biologici

In anumite conditii de temperatura si umiditate, lemnul poate fi colonizat de o varietate

de ciuperci si insecte. Degradarile cauzate lemnului de agentii biologici sunt produse de:

• ciupercile de albastrire si mucegaire (ciuperci lignicole, care produc alterari cromatice);

• ciuperci de putrezire (ciuperci xilofage, de degradare celulolitica);

• insecte xilofage.

Ciupercile de mucegai se instaleaza pe suprafata lemnului producand spori pigmentati, de

culori diferite: galben, orange, verde, negru s.a., colorare ce se limiteaza, de obicei, la suprafata
lemnului.

Ciupercile de albastrire coloreaza lemnul si in adancime si nu sunt usor de indepartat.

Deprecierile cauzate de albastreala sunt de natura estetica datorita pe de o parte alterarii culorii,
din cauza coloratiei pigmentilor miceliului secretati de hifele ciupercilor sau endosporilor
acestora, fie coloratiei tesutului lemnos in urma actiunii ciupercii.

La lemnul cu albastreala se inregistreaza o crestere a masei volumice, ca urmare a prezentei

hifelor si calciului din structura chimica a hifelor miceliene care strabat traheidele si razele
medulare (specifica traheomicozelor). Ciupercile de mucegaire si albastreala nu ataca, deci,
peretii celulari ai lemnului, limitandu-se la consumarea substantelor nutritive din celulele de
parenchim ale razelor medulare. In consecinta, atacul acestora nu diminueaza rezistentele
fizico-mecanice ale lemnului, dar coloreaza lemnul si ii maresc permeabilitatea.
 Fenomenul de mucegaire si albastrire poate sa apara la lemnul nefinisat sau finisat (sub
pelicula de finisare) in conditii de umiditate ridicata (eventual condens) si fara o ventilatie
corespunzatoare (in incaperi inchise). Temperatura optima este de 25-26 0C, dar ciupercile se pot
dezvolta intre limite mult mai largi: 4…35 0C si la umiditatea lemnului de peste 40%. In lemnul
din monumente istorice, aceste ciuperci, in conditii climatice favorabile, pot determina instalarea
atacului de insecte si ciuperci de putrezire.

Ciupercile de putrezire – xilofage se dezvolta atunci cand lemnul este expus la anumite conditii
de umiditate si temperatura. Speciile cu frecventa cea mai ridicata la monumentele istorice
studiate sunt: Coniophora puteana, Serpula lacrymans, Phellinus cryptarum, Fibroporia vaillanti,
Dacrymxces contigus.

Aceste tipuri de ciuperci ataca interiorul lemnului, distrugand structura peretelui celular si
reducand in final rezistenta lemnului. Degradarea provocata de ele este ireversibila, fiind
necesara inlocuirea.

Faza finala de degradare a lemnului se manifesta macroscopic, sub diferite forme de putrezire,
caracterizate de:

• culoare: alb, brun-roscat, brun, cafeniu, negru;

• structura: tare, moale, cubic, fibros, sfaramicios;

• continut de apa: uscat, umed;

• tipul de degradare al peretelui celular: alveolar, coroziv.

Insecte xilofage

Lemnul uscat de foioase si rasinoase utilizat in constructii poate fi infestat si degradat de

unele insecte xilofage, specifice lemnului cu umiditate scazuta (25% – 30%) sau uscat (sub
10%).

Infestarea lemnului cu insecte xilofage se poate produce in urmatoarele situatii:

• existenta atacurilor insectelor xilofage inca de la padure: ipidele de scoarta, insecte care ataca
alburnul si duramenul (de genul Tetropium, Sirex si Monochamus); atacurile de insecte sunt
intotdeauna insotite de atacul de ciuperci, stabilindu-se relatii de comensualism (simbioza) intre
acestia;

• cherestea infestata din depozit;

• utilizarea in constructii a bustenilor cu coaja sau a cherestelei nezvantate sau uscate care
prezinta forme incipiente de atac de insecte.

Temperatura si umiditatea sunt factori deosebit de importanti in dezvoltarea si raspandirea

insectelor xilofage. Temperaturile medii de crestere sunt cuprinse intre 10-40 0C. Viteza de
crestere a larvelor de Anobium prezinta un optim la 22 0C, pe cand larvele de Hylotrupes au un
optim de crestere la 30 0C, temperatura la care larvele de Anobium mor.

Intre speciile de insecte xilofage, identificate la monumentele istorice studiate,

sunt: Anobium punctatum, Xestobium rufovillosum, Hylotrupes bajulus. Cercetarile au pus in
evidenta asocieri intre atacul de ciuperci si insecte xilofage, la lemnul de rasinoase; cu frecventa
cea mai mare apare asocierea intre Xestobium rufovillosum si Coniophora puteana, urmata de
asocierea dintre Xestobium rufovillosum si Serpula lacrymans si o asociere aproape permanenta
si mai frecventa intre Xestobium rufovillosum si Fibroporia vaillanti. La lemnul de stejar, aso-
cierea dintre Xestobium rufovillosum si Phellinus cryptarum apare cu frecventa cea mai ridicata.
Speciile de Hylotrupes, Anobium, Lyctus prefera pe tot parcursul ciclului de viata lemnul uscat.

Referitor la dezvoltarea insectelor, s-a constatat ca, in general, toti componentii lemnului pot
servi ca hrana pentru insectele xilofage.

Cercetandu-se lemnul atacat de Anobium punctatum, s-a constatat in cazul ligninei coeficientul
de digestibilitate este de 26% (in cazul probelor infestate cu larve); celuloza si polizaharidele
sunt ingerate in proportie de 40% impreuna cu mici cantitati de hemiceluloza. S-au asimilat, de
asemenea, amidonul si substantele proteice.

Nevoile de substante albuminoide difera de la o specie la alta, speciile de Anobium fiind foarte
sensibile la albumine, pe cand larvele de Hylotrupes bajulus cresc foarte bine si in lipsa totala a
acestora.
 Lemnul atacat de insecte (in asociatie sau nu cu atac de ciuperci) are rezistentele
fizico-mecanice inferioare lemnului sanatos, iar ca aspect apare intens colorat in brun-roscat, este
casant, prafos si curge rumegus din el.

Fig.1, 2 – detaliu poze la microscop, orificii de zbor

Fig 3 - orificii de zbor Fig.4 -galerii în structura lemnoasă