Ciuperci Lignicole

Ghinghiloschi Petru CBME anul 1

Ciupercile lignicole includ Ascomycetes i Basidiomycetes si un
numar mare de clase si ordine in fiecare din aceste grupuri. Ele au
capacitatea de a degrada celuloza si lignina, componentele majore ale
lemnului. Arborii pot fi infectati si pot putrezi din cauza acestor ciuperci.
Cunoscand ecologia speciilor care cresc pe un arbore putem determina
probabilile pierderi. Unele ciuperci pot dezintegra lemn sanatos, altele
descompun numai lemnul i scoarta arborelui.
Fr aceste ciuperci, lemn nu s-ar dezintegra, substantele nutritive
valoroase din acest lemn ar ramane indisponibile pentru o noua crestere.
Ciupercile lignicole sau xilofage joaca un rol important n natura, pentru ca
ele sunt singurele forme de viata capabile s reduca lemnul la
componentelor sale initiale. Cu toate acestea, ele pot fi, de asemenea,
periculoase pentru persoane si bunuri, deoarece acestea pot afecta
stabilitatea si sanatatea arborilor.
Ele pot fi clasificate in functie de putregaiul pe care il produc. Cele
mai cunoscute tipuri de putregai sunt:
- putregaiul brun
- putregaiul moale
- putregaiul alb
Putregaiul brun



Ciupercile ce produc putregaiul brun descompun hemiceluloza i
celuloza. Celuloza este descompusa prin peroxidul de hidrogen (H2O2)
care este produs n timpul descompunerii hemicelulozei. Pentru ca
peroxidul de hidrogen este o molecula mica, ea poate difuza rapid prin
lemn, ceea ce duce la o degradare care nu se limiteaza la mprejurimile
hifelor fungice. Ca rezultat al acestui tip de degradare, lemnul se
micsoreaza, apare o decolorare maro, si fisuri aproximativ cubice; de unde
si numele de putregai brun sau putregai brun cubic.
Ciuperci ce produc putregaiul brun de importanta economica includ
Serpula lacrymans, Fibroporia vaillantii i Coniophora puteana care pot
ataca lemnul folosit in constructii. Alte ciuperci: Phaeolus schweinitzii, si
Fomitopsis pinicola.

Putregaiul moale
Aceste ciuperci secreta din hife lor, o enzima care descompune
celuloza din lemn. Aceasta duce la formarea de cavitati microscopice in
interiorul lemnului, si, uneori, un model decolorare si fisurare similar cu
putregaiul brun. Acestea au nevoie de azot pentru a sintetiza enzime, pe
care il obtin fie din lemn fie din mediu. Exemple de ciuperci cauzatoare de
putregai moale sunt Chaetomium, Ceratocystis, i Kretzschmaria deusta.









Putregaiul alb


Putregaiuri albe descompun lignina si celuloza si de obicei fac ca
lemnul putrezit sa se simta umed, moale, spongios, sau fibroase alb sau
galben.
Unele dintre ele descompun atat lignina cat si celuloza. Deoarece aceste
ciuperci sunt capabile de a produce enzime, cum ar fi laccaza, necesare
pentru a descompune lignina i alte molecule organice complexe, acestea
au fost investigate pentru utilizarea n aplicaii mycoremediere. Intr-un
experiment realizat n colaborare cu Dr. SA Thomas, un teren contaminat
cu motorina a fost inoculat cu miceliu de Pleurotus ostreatus. Dupa patru
saptamani, mai mult de 95% dintre hidrocarburile aromatice policiclice au
fost reduse la componente netoxice n miceliu.. Ciuperci sunt deosebit de
eficiente in distrugerea poluantilor aromatici (componente toxice de petrol),
precum si compusi clorurati (anumite pesticide persistente) pe care le
reduce n cele din urma in dioxid de carbon si apa.

Instalarea ciupercilor lignicole pe rnile arborilor de molid

Prin intermediul ranilor o serie de ciuperci xilofage infesteaza
tesuturile lemnoase, iar prin activitatea lor trofica descompun pereii celulari
ai celulelor lemnoase producand aa numitul putregai de rana.
O rana proaspata este infectata de sporii mai multor specii de
ciuperci, fie concomitent fie in timp, dar datorita unor preferinte diferentiate
fata de baza de nutritie sau a unei concurente deosebit de active ce se
desfasoara in primele straturi de celule ale lemnului ranit, inving numai cele
care sunt mai virulente, mai putin sensibile la compozitia trofica a bazei de
nutritie, mai bine adaptate la mediul de viata respective.Odata ranit
arborele reactioneaza atat prin formarea de tesuturi cicatrizante la
marginea ranilor cat i prin formarea n lemn de componeni chimici
inhibitori asupra miceliului ciupercilor. Dintre acestia, taninii si fenolii sunt
cei mai importanti. Dintre fenolii care au efect negativ asupra ciupercilor ce
traiesc n lemn cei mai importanti sunt pinosilvina i eterul sau monometil.
Aceste substante sunt sintetizate atat n duramen cat i n tesutul liberian,
iar dupa ranire ele se acumuleaza intre zona ranita si infectata si lemnul
sanatos. Vulnerabilitatea ranilor la infectii mai este influentata si de
localizarea lor. Ranile situate in zona coletului sunt mai frecvent infectate
de ciuperci xilofage comparativ cu cele de pe trunchi.
Dupa producerea infectiilor, invingand rezistenta arborilor si concurenta
unor antagonisti, incep sa se manifeste primele specii de ciuperci xilofage
destul de virulente i cu putere de fructificare mare ca speciile din genul
Stereum. In primii 2-3 ani de la producerea infectiilor miceliul acestora
patrunde adanc in lemn producand un putregai concentrat la inceput mai
mult in razele medulare, apoi cuprinzand tot duramenul. Sunt infectate mai
frecvent ranile de pe trunchi. Ranile de la colet sunt infectate mai frecvent
de ciupercile Fomes annosus (Fr) Cooke si Polyporus borealis Fr. care
produc un putregai de rana localizat mai mult in partea bazala a tulpinilor.

Specii de ciuperci lignicole

Daedalea quercina: Iasca de cioata a stejarului
Prezinta carpozoame perene, suberoase, n forma de consola, sesile,
izolate sau imbricate si intinse, uneori, pe substrat. Partea superioara a
carpozoamelor este aproape plana, este usor paroasa, zonata, galbuie-
cenusie, cu marginea subtire. Tuburile sporifere sunt confluente, de forma
unor lame labirintiforme.
Porii tuburilor sporifere au forma diferita si sunt albiciosi. Trama este
suberoasa, elastica si galbuie.
Bazidiosporii sunt elipsoidali sau cilindrici, hialini, de 5-7 x 2,5-3,5 m.
Ciuperca se dezvolt ca saprofita pe lemnul de stejar i mai rar pe alti
arbori foiosi. Aceasta specie produce un putregai rosietic al lemnului si se
ntalneste tot timpul anului (Eliade i Toma, 1977).


Fomitopsis pinicola: Vacalie de brad, iasca de cioata a rasinoaselor
Ciuperca Fomitopsis pinicola (fam. Fomitopsidaceae, ord. Polyporales;)
prezinta carpozoame izolate sau etajate, sesile, semicirculare, de 10-30 cm
n diametru. Carpozoamele sunt acoperite cu o crusta rosiatica-portocalie,
stralucitoare, care cu timpul devine bruna-roscata. Marginea carpozomului
este de culoare cenusie sau galbuie
Fata superioara a carpozomului este zonata, cu santuri concentrice, iar
regiunea himeniala este format din tuburi sporifere stratificate, galbui-
albicioase. Fiecare strat are 3-8 mm lungime. Porii tuburilor sporifere sunt
circulari
(0,2-0,3 mm n diametru), sunt initial albi, apoi devin albiciosi-galbui i se
coloreaza, la atingere, n brun (Eliade i Toma, 1977).
Trama este alba sau uneori este galbena ca sulful. Bazidiosporii sunt
eliptici, hialini, albiciosi, de 6-10 x 3-4,5 m (Romagnesi, 1995).
Fomitopsis pinicola (sin. Fomes marginatus) se dezvolta pe trunchiuri vii si
moarte de la diferite conifere (pin, brad, molid etc.) si arbori foioi (cires,
visin, salcam), si produce putregai rosu al lemnului. Ciuperca se intalneste
tot timpul anului (Prvu, 1999).

Piptoporus betulinus :Iasca mesteacanului, vacalie de mesteacan, bureti de
mesteacan

Specia Piptoporus betulinus (fam. Fomitopsidaceae, ord. Polyporales)
prezinta carpozom sesil sau prevazut cu un picior scurt, fixat lateral la
palarie. Carpozomul ajunge pana la 8-20 cm in diametru si 2-6 cm grosime,
este reniform, convex, neted si este acoperit cu o crusts subire, bruna-
cenusie, care se desprinde, cu usurinta, in fasii.
Stratul himenial este situat pe fata inferioara a carpozomului si este format
din tuburi sporifere, de 2-8 mm lungime, dispuse pe un singur strat, care se
desprind usor de trama. Porii tuburilor sporifere sunt de 0,1-0,3 mm in
diametru, sunt rotunzi, albiciosi, albi sau cenusii-albiciosi. Trama este
suberoasa, uscata, alba sau putin galbuie, cu miros si gust acid.
Sporii sunt elipsoidali, alungiti, netezi, de 4,5-6,5 x 1,25-1,75 m
(Romagnesi, 1995).
Piptoporus betulinus (sin. Polyporus betulinus) creste pe trunchiuri vii sau
moarte de mesteacan (Betula) si produce un putregai rosiatic intens al
lemnului. Ciuperca se intalneste de vara pana toamna (Parvu, 1999).


Bibliografie:
http://www.fungi.com/blog/items/the-petroleum-problem.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Mycoremediation
https://www.messiah.edu/Oakes/fungi_on_wood/introduction%20page/why
%20wood%20decay%20fungi.htm
http://en.wikipedia.org/wiki/Wood-decay_fungus
Ghid practic de micologie Marcel Parvu
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_e
cologicEcologia_ciupercilor.html
Dinamica instalarii ciupercilor lignicole per anile arborilor de molid Dr. ing.
Ion Sima