BIODETERIORAREA MATERIALELOR, OPERELOR DE ARTA SI DE

PATRIMONIU

1. Definitii. Procesele de descompunere microbiana a unor substraturi.

Definitii
Biodegradarea reprezinta procesul de modificare nedorita a proprietatilor
material, datorita activitatii organismelor din diferite grupe sistematice: bacterii,
actinomicete, alge, ciuperci, licheni, plate superioare si animale.
Caneva, Nugari si Salvadori (1997) fac unele precizari in care delimiteaza net procesele de
biodegradare si biodeteriorare.
Biodegradarea reprezinta un proces care actioneaza in sens pozitiv atat in natura,
cat si in economia societatii umane. Procesele de biodegradare au o contributie majora
in circulatia elementelor biogene in natura, iar pe plan local implica acumularea de
material rezidual si a diferitilor contaminati ai mediului.
Biodeteriorarea reprezinta actiunea prin care microorganismele in general si
ciupercile in special determina transformarea unui material valoros intr-un material
rezidual. Aceasta este considerat un proces cu influente negative si din aceasta cauza se
impune evitarea, oprirea sau intarzierea acestuia.
Speciile de ciuperci pot avea un rol semnificativ in acest proces, cauzand nu doar
deteriorari de genul alterarilor estetice, ci, mai ales, pot determina transformari chimice
si/sau structurale in diferite materiale.
Biodeteriorarea este conditionata de urmatorii factori:
-natura si caracteristicile substratului;
-categoriile de organisme implicate in acest proces;
-conditiile de mediu care permit sau nu cresterea si multiplicarea cestora,
Diferentele dintre cele doua procese pot fi evidentiate prin actiuni de biodegradare
exercitata de specia Chaetomium globosum Kunze asupra hartiei care polueaza solul din
padure sau intr-un bioreactor cu scopul recuperarii anumitor constitutii utile. Situatia in
care aceeasi specie actioneaza asupra rezervoarelor de hartie dintr-un depozit si pe care
o transforma in reziduri nefolositoare reprezinta un proces de biodegradare.
In general, o anumita substanta organica nu este degradata integral de o singura
specie de microorganisme. De obicei, atacul microbian este produs de o specie care
poseda enzimele extracelulare necesare unei prime scindari a substantei complexe in
componente mai simple si este continuat, pe masura ce degradarea avanseaza, de alte
specii de microorganisme care metabolizeaza ulterior, mult mai rapid, substantele
intermediare care rezulta din activitatea de degradare initiala. In alte cazuri,
microorganismele se absorb pe substratul inca intact si utilizeaza numai subunitatile din
structura acestor care trec spontan in solutie. Substantele anorganice prezente ca atare
sau rezultate in urma procesului de biodegradare sunt descompuse sub actiunea unor
produsi ai metabolismului microbian.
Procesele de descompunere microbiana a unor substraturi (piele, lemn, hartie,
textile) determina distruderea unitatilor structurale ce are ca rezultat pierderea
proprietatilor functionale si fizice ale acestor materiale, iar, in cazul in care produsele
alimentare, determina aparitia unor produsi de catabolism (acizi, glucide, ammoniac,
baze organice, compusi sulfurati, proteine, aldehide ,cetone din lipide), care dau gust si
miros neplacut alimentelor si sunt toxici.
Ciupercile actioneaza diferit asupra substraturilor: mecanic, chimic si biochimic.
Actiunea mecanica se manifesta in general asupra substraturilor poroase (hartia),
fibroase, stratificate (icoane), care sunt penetrate de hifele ciupercilor si separa
elementele constitutive ale materialului la nivel atomic (fizic), determinand o umiditate
ridicata.
Actiunea chimica este exercitata in special de fungi microscopici filamentosi care
secreta diferiti acizi organici dintre care multi actioneaza asupra metalelor, dar si asupra
altor materiale aparent rezistente.
Pigmentii ciupercilor determina patarea caracteristica a materialelor, deoarece patrund
in acestea. Nu intodeauna sunt remarcate modificari fizice, insa au loc modificari de
aspect si de alterare cromatica.
Actiunea biochimica se evidentiaza prin activitatea enzimatica exercitata de
ciuperci care, pentru a obtine C necesar metabolismului, biodegradeaza materiale extrem
de variate (substante xenobionte). S-a remarcat faptul, ca materialele textile celulozice
(inul, canepa, iuta, bumbacul), fibre natural (lana, matasea naturala) si fibre sintetice
(matasea artificiala) sunt sensibile la atacul ciupercilor, deoarece aceste organisme
consuma cu predilectie forme de carbon asimilabil. Sensibilitatea diferita a fibrelor
naturale si sintetice este datorata prezentei substantelor pectice care favorizeaza
germinarea sporilor, precum si de tipul de celuloza, hemiceluloza sau lignina care pot fi
hidrolizate ulterior. Degradarea celulozei reprezinta un proces de o mare importanta in
circuitul biogeochimic al carbonului in natura.

2. Biodeteriorarea lemnului
Deprecierea lemnului este determinata de ciupercile care ataca arborii, in special
coniferele, pe trunchi: Heterobasidion annosus (Fr) Bref., [Fimes annous (Fr) Cooke],
Armillatia mella (Vahl) P.Kumm, Polyporus schweinitzii Fr., cu numele current (n.c)
Phaeolus schweinitzii (Fr) Pat. (Botton si colab ., 1990).
Cel mai puternic inamic al lemnului este specia Serpula lacrymans (Wulfen) J Schrot., syn.
Merulius lacrymans (Wulfen) Schumach., Gyrophana lacrymans (Wulfen) Pat. Aceste
specii de ciuperci determina putrezirea cubica a lemnului, respectiv fisurarea acestuia in
3 planuri rectangulare, ca urmare a alterarii selective a celulozei; lignina din constitutia
lemnului nu este degradata, lemnul se transforma intr-o substanta friabila, colorata brun-
roscat. Miceliul acestor specii de ciuperci ataca si alte esente lemnoase, dar si hartia,
pielea, textilele sau zidaria. Pentru supravietuirea in locuri relative uscate, aceste ciuperci
emit rizomorfe, care permit rezistenta inn conditii nefavorabile de mediu.
Speciile de ciuperci din familia Polyporaceae, Phelliuns cryptarum Quel si P.
megaloporus (pers) Bondartsev, n.c. Donkiporia expansa(Desm.) Kolt & Pouraz produc
putrezirea fibroasa a lemnului, respectiv distrugerea ligninei. Aceste specii sunt un pericol
pentru distrugerea parchetului de stejar.
Lucrarile realizate din lemn sunt distruse de Coniophora cerebella (Pers) n.c.
(nume curent) C. puteana (Sxhumach) P. Karst., Paxillus pannoides Fr., n.c. Tapinella
panuoides (Batsh) E-J. Gilbert, Stereum frustulosum Fr., n.c Xylobolus frustulousu (Pers.)
Boidin s.a care produs putrezirea alveolara, adica distrugerea lemnului in insulele izolate.
Acoperisurile caselor sunt afectate de specii ca: Poria xanthan (Fr) Cooke, n.c
Antrodia xanthan (Fr.) Ryvarden, Lenzites trabea (Pers) Fr., n.c. Gloeophyllum trabeum
(Pers.) Murrill s.a
Portile, usile, ferestrele de lemn care retin umiditatea sunt distruse de ciupercile:
Coriolus Versicolor (L.) Quel., n.c Trametes vericolor (L.) Lloyd, Aureobasidium pullulans
(De Bary) G. Arnaud s.a.
In literatura se foloseste si o clasificare a putregailor pe baza umidtatii lemnului si
a consistentei acestuia, fiind deosebite urmatoarele trei grupe:
-putregai uscat (dry rot, characteristic ciupercii Serpula lacrymans)
-putregai umed (wet rot), cauzat de alte ciuperci in afara de buretele de casa, ciuperca
tipica fiind Coniophora puteana).
-putregai moale (soft rol), denimit si “ putregai mucilaginos”, care este provocat de unele
ascomicete si fungi imperefecti.Recunoasterea tipului de putregai este uneori foarte
dificila, in special in fazele incipiente.

3. Biodeterioarerea hartiei
Alteratile cauzate de micromicete pe hartie apar sub forma unor pete de diferite
tipuri, de forma rotunda sau neregulata si de culoarea rosie, violeta, galbena sau neagra.
Aceste pete pot fi datorate fie prezentei speciilor de ciuperci care prezinta miceliu
pigmentat, fie pigmentilor de substrat.
Culoarea pigmentilor produsi de aceeasi categorie de ciuperci pot varia in functie
de conditiile de crestere si de proprietatile hartiei (pH, prezenta metalelor, prezenta
amidonului si a gelatinei). Prejuditiile semnificative sunt urmarea pierderii proprietatilor
mecanice ale hartiei prin alterarea componentei celulozice de baza.
 Din aceasta categorie, cele mai daunatoare specii de ciuperci sunt considerate:
Chaetomim globosum Kunze, Trichoderma viride Pers. si Stachybotrys atra Corda, n.c. S.
chartarum (Ehrenb.) S. Hughes.
Din categoria alterarilor special datorata de obicei dezvoltarii coloniilor unor specii
de Aspergillus si Pencillium se mentioneaza delocorarea cernelurilor prin actiuneea
enzimelor care catalizeaza hidrolizele taninurilor galice continute in cerneluri.

4. Biodeteriorarea pergamentului
In cazul pergamentului, atacul ciupercilor determina pierderea calitatilor originale,
devenind dur si fragil, se deformeaza, apar pete de diverse culori, o patina albicioasa si
solubilizarea scrisului. Pergamentul poate fi atacat de specii ale genurilor: Cladeosporium,
Fusarium, Ophiostoma, Scopulariopsis, Aspergillus, Penicillium si Trichoderma.

5. Bioteteriorarea tesuturilor
Ciupercile care degradeaza tesuturile sunt foarte active si pot fi celulozolitice sau
necelulozolitice: Alternaria, Aspergillus, Fusarium, Myrothecium, Neurospora, Penicillium,
Scopulariopsis, Stachybotrys si Stemphylium. Specii alea genulilor Chaetomium, Mucor si
Rhizopus care sunt isolate din tesuturile vechi sunt considerate foarte daunatoare ca
urmare a activitatii celulozolitice.
Textilele de origine animala (lana, matase) pot fi degradate de specii de ciuperci,
insa efectele determinate de insectele daunatoare sunt multmai semnificative.
Specile de ciuperci care pot produce degradari ale acestor materiale apartin
genurilor Aspergillus, Fusarium, Trichoderma sp.
Matasea este in general mai rezistenta la atacul ciupercilor daca impuritatile si
sericina (guma de mestecat) sunt indepartate in timpul procesului de productie. Speciile
care degradeaza matasea sunt cele care ataca si celelaltefibre proteice. Alterarile sunt
asemanatoare cu cele de la alte materiale: modificari de culoare si pete de tipuri variate.
In aceaste sitiatii rezistenta mecanica este mult mai redusa, matasea devine fragile, se
taie si se rupe cu usurinta.
Lana este colonizata de Peyronellaea glomerata (Corda) Goid., n.c. Phoma
glomerata (Corda) Wollenw. & Hochaphel, ciuperca ce produce colorarea in negru a
extremitatilor fibrelor in care se localizeaza si determina detasarea fibrelor in procesul de
degresare. Lana degresata este deteriorate de specii ale genurilor Penicillium si
Aspergillus. Desi lana are o umiditate de 24%, nu este atacata de ciuperci decat la valori
ridicate de umiditate, peste 95% (Botton si colab.,1990).
 6. Biodeteriorarea picturilor
Precesele de biodegradare a picturilor se pot desfasura fie pe portiuni ale picturii,
fie pe toate componentele.
La picturile executate pe panza atacul incepe aproape intodeauna pe verso, fie
datorita biodegradabilitatii mari a panzei fata de suprafata pictata, sporita prin prezenta
cleiurilor vegetale, fie pentru ca, intre panza si peretele pe care tabloul se gaseste plasat,
se creaza un microclimat stabil si slab aerat, favorabil dezvoltarii ciupercilor. Suprafata
pictata este degradata, deoarece microorganismele patrund in interiorul suportului si pot
ajunge pe fata interna a peliculei picurale, cauzand mici fracturi si desprinderi de
fragmente.
La picturile de lemn, degradarea suportului este foarte diferita de cea a
substratului pictoral, insa alterarea lemnului interfereaza puternic cu cea a stratului
pictoral,datorita modificarilor pe care lemnul le suporta: contractii, fisurari, orificii, mici
fracturari.
Speciile de ciuperci care au fost identificate apartin genurilor: Penicillium,
Aspergillus, Trichoderma, Phoma pigmentivora.

7. Biodeteriorarea pietrei

Piatra nu reprezinta un substrat favorabil pentru dezvoltarea ciupercilor, insa

reziduurile organice, care sunt intodeauuna prezente pe aceste suprafete si picturile
murale, favorizeaza dezvoltarea unor specii diferite de ciuperci care manifesta exigente
nutritionale relativ limitate. Prezenta ciupercilor se identifica ca urmare a formarii de pete
colorate, datorita eliberarii de pigmenti sau prezentei miceliului; ciupercile solubilizeaza
consistentei pietrei, metabolitii caracteristici, in special acizi organici.
Principalele genuri de ciuperci care produc degradarea pietrei sunt: Botrytis,
Aspergillus, Cephalosporium, Spicaria, Fusarium, Mucor, Hormodendron, Penicillium,
Trichoderma s.a (Botton si colab.,1990)
Petele sunt mai mult sau mai putin superficiale si adesea de culoare inchisa. Petele,
care sunt produse de ciuperci din familia Dematiaceae (Cladosporium, Stachybotrys,
Alternaria), se datoreaza melaninei (derivate foarte stabil al indochionei) prezenta in
miceliu, si sunt de obicei de culoare neagra, foarte dificil de indepartat. Petele care sunt
provocate de alte specii de ciuperci sunt mai putin stabile. Hifele ciupercilor patrund
profund in tencuiala picturilor murale (10 mm, uneori mai mult) si pot cauza pierderea
coeziunii si desprinderea stratului pictural.
In gresie sunt atacate atat materialele de cimentare cat si aluminosilicatii. Specii
ale genurilor Aspergillus, Penicillium si Spicaria produc mari cantitati de acizi (acid oxalic
si acid citric). Acidul oxalic corodeaza mineralele primare si descompun complet
mineralele argiloase, feruginoase.
Specii ale genurilor Penicillium si Phoma sau Exophiala jeanselmi au fost izolate de
pe gresia deteriorata si pot oxida manganul, formand cruste extracelulare pe hife. Aceste
specii ar putea avea un rol in formarea crustelor si exfolierii pietrelor.

8. Biodeteriorarea sticlei

Formele de degradare constau in orificii minuscule care se pot mari devenind

numeroase, determinand opacizarea suprafetei si formarea produsilor de coroziune care
formeaza cruste.
Ciupercile, precum si bacteriile si algele, altereaza in special partea inferioara a sticlei
din biserici. In aceste cazuri, orificiile sunt datorate activitatii acestor microorganism. Au
fost evidentiate specii de ciuperci care pot forma crapaturi determinate de prezenta
hifelor pe suprafata de sticla slefuita.