Gestiune bancară – Ionut Dumitru

RISCUL DE RATĂ A DOBÂNZII

Acoperirea extrabilantiera a riscului de rata a dobânzii

1.1. Acoperirea riscului de rată a dobânzii prin acorduri FRA

1.2. Acoperirea riscului de rată a dobânzii prin contracte
futures pe rata dobânzii
1.3. Acoperirea riscului de rată a dobânzii prin contracte swap
pe rata dobânzii
1.4. Acoperirea riscului de rată a dobânzii prin contracte de
opţiuni pe rata dobânzii (CAP, FLOOR si COLLAR)

1.1 Acoperirea riscului de rată a dobânzii prin acorduri FRA

Contractele FRA sunt contracte negociate pe piaţa OTC (over-the-counter) si sunt

instrumente extrabilanţiere. Ele au similarităţi cu contractele forward-forward, diferenţa
constând in faptul ca FRA nu presupune un depozit sau împrumut efectiv ca la un
depozit sau împrumut forward-forward ci doar plata unei diferente de dobânda intre doua
contrapartide, diferenţa calculata la o valoare nominala convenţionala fictiva numita
valoare noţională.
Elementele unui acord FRA sunt:
Valoarea noţională – suma ipotetica de bani care este împrumutata sau data cu
împrumut intr-un FRA1;
Rata FRA – rata de dobânda FRA sau rata de dobânda fixa;
Cumpărătorul (long) – sau debitorul (împrumutatul) este persoana care este de acord
sa plătească rata de dobânda fixa si sa primească rata de dobânda variabila. De regula el
vrea sa-si acopere un împrumut viitor.

1
Aceasta valoare noţională nu este reala – o obligaţie de a lua un împrumut sau de a constitui un depozit in
viitor - ci este doar o suma fictiva care serveşte ca baza de calcul pentru o diferenţa intre doua rate de
dobânda.

1
Gestiune bancară – Ionut Dumitru

Vânzătorul (short) – sau creditorul (împrumutătorul) este persoana care este de acord
sa primească rata de dobânda fixa si sa plătească rata de dobânda variabila. De regula el
vrea sa-si acopere un depozit viitor.
Data decontării – momentul in care începe împrumutul ipotetic din FRA. De
exemplu, pentru un FRA 2v5, data decontării va fi peste doua luni.
Perioada contractului – perioada pe care se calculează diferenţa de dobânda. Pentru
un FRA 2v5, perioada contractului este de 3 luni începând de la data decontării.
Data maturităţii – data la care împrumutul / depozitul ipotetic ajunge la maturitate
(scadenta). Pentru un FRA 2v5 data maturităţii este peste 5 luni din momentul încheierii
contractului sau 3 luni de la data decontării.
Data fixing-ului – data la care se determina rata de referinţa variabila si anume cu
doua zile înaintea datei decontării.
Rata de referinţa – reprezintă rata de dobânda variabila luata ca referinţa, de regula
LIBOR, EURIBOR sau BUBOR.
Daca rata dobânzii de referinţa este mai mare decât rata FRA, cumpărătorul de
FRA va primi diferenţa dintre rata de referinţa si rata FRA aplicata la valoarea noţionala
pentru perioada contractului de la vânzătorul de FRA. Daca rata de referinţa este mai
mica decât rata FRA cumpărătorul de FRA va plăti diferenţa dintre rata FRA si rata de
referinţa aplicata la valoarea noţionala pentru perioada contractului vânzătorului de FRA.
Astfel, cumpărătorul / vânzătorul de FRA se poate acoperi împotriva creşterii /
scăderii ratei de dobânda pe piaţa. Cum diferenţa de dobânda este plătita la data
decontării si nu la data maturităţii, ea se va actualiza folosind rata de referinţa la data
decontării pentru perioada contractului.

Exemplu:
Fie un FRA 3v9 tranzacţionat pe data de 12 martie 2002 în următoarele condiţii:
valoarea noţionala 10 mil USD, rata FRA 3,5%, rata de referinţă LIBOR (la 6 luni),
perioada contractului este de la 12 iunie (data decontării) la 12 decembrie 2002 (data
maturităţii). Să se analizeze situaţia în care rata dobânzii LIBOR la 6 luni la data fixing-
ului (10 iunie) este 3,7% şi situaţia în care aceasta este 3,1%.

2
 Gestiune bancară – Ionut Dumitru

12.03: data tranzacţiei 12.06: data decontării 12.12: Maturitatea

Plata diferenţei de
dobândă

 LIBOR − 3.5  183

1000000 ×  ×
Suma _ decont =  100  360 =  997.89 USD (LIBOR = 3.7%)

1+
LIBOR 183
× − 2001.78 USD (LIBOR = 3.1%)
100 360

Astfel daca LIBOR=3.7%, cumpărătorul primeşte de la vânzătorul de FRA pe

data de 12.06 suma de 997.89 USD. Daca LIBOR este 3.1%, atunci cumpărătorul de
FRA plăteşte vânzătorului suma de 2001.78 USD.
La modul general, suma decontata se calculează ca:
S D - suma decontata la data decontării;
(± N ) ×  REF − RFRA  × D N - valoarea noţionala (+/- pentru cumpărător/vânzător);
 100  N Z _ an REF - rata de referinţa;
SD =
D RFRA - rata FRA;
1 + REF ×
N Z _ an D - perioada contractului
N Z _ an - numărul de zile convenţional dintr-un an;

Contractele FRA pot fi utilizate pentru:

Acoperirea riscului (hedging) de rata a dobânzii;
Obţinerea de profit pe baza aşteptărilor cu privire la evoluţia ratei de dobânda.
Astfel, pentru a obţine profit daca se anticipează creşterea / scăderea ratei de dobânda pe
piaţa se va cumpăra / vinde FRA.
Arbitraj între diferenţele de preţuri pentru FRA-uri, futures pe rata dobânzii si ratele
forward (au acelaşi suport – rata dobânzii).

3
Gestiune bancară – Ionut Dumitru

1.2 Acoperirea riscului de rată a dobânzii prin contracte futures

Futures-urile pe rata dobânzii sunt futures-uri cu suport ce depinde de rata

dobânzii si pot fi grupate in doua tipuri principale: futures pe rata dobânzii pe termen
scurt (money market futures) si futures pe rata dobânzii pe termen lung (capital market
futures).
In cazul futures-ului pe rata dobânzii pe termen scurt (engl. money market
futures) activul suport este un depozit noţional pe piaţa monetara (cel mai popular fiind
futures pe depozite EURODOLLAR2) intr-o suma standard si pentru un termen
specificat (de regula un depozit pe trei luni – 90 de zile sau o luna – 30 de zile) sau o
cantitate standard dintr-un instrument al pieţei monetare (ex. 1 milion USD titluri de stat
SUA pe 90 de zile). Preţul pieţei futures reflecta rata de dobânda pentru un depozit sau
pentru un alt instrument al pieţei monetare.
Cotaţia futures este index (100-rata). Astfel, preturi futures mai mici reflecta rate
de dobânda mai mari (sunt cotate in acelaşi sens cu obligaţiunile).
Exemplu:
Un money market futures cu suport un depozit EURODOLLAR pe 3 luni a fost
cumpărat la un preţ de 96.50. In ultima zi de tranzacţionare rata dobânzii este 3.35%.
Pentru o poziţie de 500 contracte suma decontata va fi:
90
500 ctr × 1000000 USD/ctr × (96.65% − 96.50%) × = 187500 USD
360
In cazul futures-ului pe rata dobânzii pe termen lung (engl. capital market futures)
activul suport este reprezentat de obligaţiuni. Cumpărătorul / vânzătorul de capital market
futures este obligat sa cumpere / vândă obligaţiunea suport3 la o data prestabilita si la un
preţ fixat.
O cumpărare de FRA este echivalenta cu o vânzare de futures pe rata
dobânzii, iar o vânzare de FRA este echivalenta cu o cumpărare de futures. O
cumpărare de futures pe rata dobânzii asigura acoperire la scăderea ratei de
dobânda, iar o vânzare de futures asigura protecţie împotriva creşterii ratelor de
dobânda.

2
Eurodollar futures este un contract bazat pe LIBOR USD la 3 luni cu valoare nominala standardizata de 1
mil USD. Valoarea unui tick - 1 b.p. = 0.01% este de 1000000*0.01/100*90/360=25$. Eurodolarii
reprezintă depozite in dolari americani in afara Statelor Unite ale Americii.
3
Obligatiunea suport este o obligatiune sintetica cu un cupon si o maturitate specifice pietei pe care se
tranzactioneaza futures-ul.

4
Gestiune bancară – Ionut Dumitru

Contractele futures pe rata dobânzii pot fi folosite atât pentru acoperirea riscului
la un activ / pasiv (microhedging) cat si pentru acoperirea riscului de rata a dobânzii
pentru un portofoliu de active / pasive (la nivelul bilanţului), operaţiuni cunoscute sub
denumirea de macrohedging.
Poziţia ce trebuie adoptată pe piaţa futures şi în contractul ce trebuie cumpărat
(vândut) pentru a obţine o imunizare la rata dobânzii depind de expunerea la aceasta.
Modificarea valorii capitalului băncii în funcţie de rata dobânzii depinde de
ecartul de durată activ-pasiv, de talia băncii şi de efectul de levier:
A, P – valoarea de piaţă a
∆r activului (pasivului îndatorat);
∆CP = ∆A − ∆P = −( DA − DP × l ) × A ×
1+ r D A - durata activelor;
∆r D P - durata datoriilor;
∆CP = −DGAP × A ×
1+ r l - ponderea pasivelor îndatorate
în total active;
O creştere a ratei dobânzii determină pierderi dacă ecartul de durată este
pozitiv şi câştiguri în caz contrar.
Similar, creşterea ratei dobânzii conduce la scăderea preţurilor contractelor
futures. Printr-o vânzare de futures şi lichidarea poziţiei la un preţ mai mic
(determinată de scăderea ratei dobânzii) se obţine un câştig ce poate compensa
scăderea valorii capitalului băncii (când DGAP>0).
Odată stabilită poziţia pe piaţa futures se pune problema numărului de contracte
ce trebuie cumpărate pentru o imunizare completă. Modificarea valorii contractelor
futures cu suport obligaţiuni depinde de durata obligaţiunilor suport:
∆r
∆F = − D F × F × = ∆F = modificarea valorii poziţiilor futures;
1+ r
PF = preţul iniţial al unui contract futures;
∆r
= − D F × ( N F × PF ) × N F = numărul de contracte ce trebuie cumpărate.
1+ r

Pentru o imunizare completă:

( D A − DP × l ) × A
∆CP = ∆F ⇒ N F =
DF × PF
Aşadar numărul contractelor futures ce trebuie vândute depinde direct
proporţional de ecartul de durată a bilanţului bancar, talia băncii şi invers proporţional
de preţul iniţial al contractelor futures şi durata acestora.
Un mecanism similar se poate pune în practică şi în cazul în care ecartul de
durată al bilanţului este negativ şi asistăm la o scădere a ratei dobânzii pe piaţă.

5
Gestiune bancară – Ionut Dumitru

Efectul consecutiv este scăderea valorii capitalului băncii, care poate fi compensată
printr-o poziţie de cumpărare pe piaţa futures (scăderea ratei dobânzii duce la creşterea
valorii contractelor futures).

Exemplu:
Considerăm că DA=3 ani, DP=2 ani, l =0,9. Preţul unui contract futures având ca
suport obligaţiuni cu scadenţa 5 ani, cupon 8% este 95% din valoarea nominală
(VN=100000 u.m.). Durata obligaţiunii suport este 4.55 ani. Ştiind ca valoarea de piaţa
a activului este 100 mil u.m., să se determine numărul de contracte futures ce trebuie
tranzacţionate pentru acoperirea riscului de rată a dobânzii?

Ecartul de durata al băncii este:

DGAP = D A − l × D P = 3 − 0.9 × 2 = 1.2 > 0
Deoarece ecartul de durata este pozitiv, banca poate înregistra pierderi de valoare
de piaţa a capitalurilor proprii daca dobânda pe piaţa creste. Ca urmare, pentru a acoperi
riscul de rata a dobânzii trebuie luata o poziţie short (de vânzare) pe futures.
Numărul de contracte futures necesare va fi:
A – valoarea de piaţă a activului;
( D A − DP × l ) × A l - ponderea pasivelor îndatorate în total active;
NF =
DF × PF PF - preţul unui contract futures;
N F - numărul de contracte futures.
( 3 − 0 ,9 × 2 ) × 100 mil 120000000
NF = = = 277 . 62
4 . 55 × 95000 432250
Numărul de contracte tranzacţionate va fi 277 si nu 278. Se alege astfel o
subacoperire si nu o supraacoperire pentru ca in cazul subacoperirii rentabilitatea
aşteptata este mai mare la acelaşi risc ca in cazul supraacoperii.

Rentabilitate
asteptata Neacoperit
Subacoperit (277)
Complet acoperit (277.62)
Supraacoperit (278)

Risc
Risc minim

6
Gestiune bancară – Ionut Dumitru

Daca rata de dobânda pe piaţa este 10% si ar creste cu 1 p.p atunci modificarea
valorii poziţiei futures va fi:
∆r 0.01
∆F = − D F × ( N F × PF ) × ⇒ ∆F = −4.55 × (−277 × 95000) × = 1088484.09 u.m.
1+ r 1 + 0 .1

In acelaşi timp, modificarea valorii de piaţa a capitalului este:

∆r 0.01
∆CP = − DGAP × A × ⇒ ∆CP = −1.2 × 100 mil. × = −1090909.09 u.m. (3)
1+ r 1.01

Câştigul net pentru operaţiile bilanţiere şi extrabilanţiere ale băncii este:

R = ∆CP + ∆F = −1090909.09 + 1088484.09 = −2425 u.m.

Concluzie: Diferenţa de 2425 u.m. reflectă faptul că banca nu poate obţine o acoperire
perfectă datorită valorii standardizate a contractelor futures.

1.3 Acoperirea riscului de rată a dobânzii prin contracte swap pe rata

dobânzii

Un swap pe rata dobânzii reprezintă un contract intre doua contrapartide (A si B)

de a schimba plăti de dobânzi diferite si specificate pe o anumita durata de timp
contractuala. Dobânzile schimbate se calculează la o valoare nominala (valoare noţionala
sau noţional4) si se decontează doar diferentele de dobânda.
Deşi swap se aseamănă cu FRA, spre deosebire de acesta care este pentru o
singura perioada, swap-ul se refera la mai multe perioade.
Funcţie de tipul dobânzilor plătite, swap-ul poate fi:
I. Cupon swap (sau swap cu rata de dobânda fixa sau par swap sau plain vanilla swap) –
in care se schimba dobânzi fixe contra dobânzi variabile. Cumpărătorul de swap plăteşte
rata fixa de dobânda vânzătorului de swap si primeşte de la el rata de dobânda variabila.
Vânzătorul de swap primeşte rata de dobânda fixa de la cumpărătorul de swap si ii
plăteşte rata de dobânda variabila.

4
Acest noţional nu implica o plata de principal ci este, la fel ca si la FRA si futures, doar o baza pentru
care se calculează nişte dobânzi.

7
Gestiune bancară – Ionut Dumitru

A B
Plătitorul de Rata fixa Plătitorul de
rata fixa rata variabila
(cumpărătorul (vânzătorul de
Rata variabila
de s w ap) s w ap)

II. Basis swap – in care se schimbă dobânzi variabile care sunt legate de doua rate de
dobânda de piaţă diferite.

A Rata variabila X B
Plătitorul ratei Plătitorul ratei
variabile X Rata variabila Y variabile Y

III. Swap pe rata dobânzii cu valute diferite – in care se schimba dobânzi in valute
diferite.

A Dobânda moneda 1 B
Plătitorul Plătitorul
dobânzii in dobânzii in
moneda 1 Dobânda moneda 2 moneda 2

Plain vanilla swap sau swap dobândă fixă contra dobândă variabilă este forma
cea mai utilizată de swap de rata a dobânzii. Formatorul de piaţă (engl. market maker)
afişează o cotaţie bid si offer. De exemplu, pentru un swap pe 5 ani rata fixa contra
LIBOR la 6 luni – rata fixă 4.25%-4.50%, semnifică faptul că formatorul de piaţă este de
acord să plătească dobândă fixă (să cumpere swap) de 4.25% si să primească dobândă
fixă (să vândă swap) de 4.5%.

Contractele swap pot modifica expunerea la riscul de rata a dobânzii atât pe

partea de activ a bilanţului (engl. asset swap) cat si pe partea de pasiv (engl. liability
swap). Pe partea de activ a bilanţului, prin swap se pot transforma plasamentele la rata
fixa in plasamente la rata variabila (prin cumpărare de swap) sau pe cele la rata variabila
in plasamente la rata fixa (prin vânzare de swap). De asemenea, pe partea de pasiv, prin
cumpărare de swap se pot transforma datoriile la rata variabila in datorii la rata fixa iar
prin vânzare de swap se transforma datoriile la rata fixa in datorii la rata variabila.

8
Gestiune bancară – Ionut Dumitru

Exemplu:
Banca A se finanţează de la banca X cu împrumuturi la rata variabila pe termen
de 5 ani cu dobânda LIBOR la 6 luni +0.15%. Banca anticipează o creştere a ratelor de
dobânda in următorii ani si doreşte transformarea dobânzii variabile in dobânda fixa.
Acest lucru il poate face plătind anticipat datoria si contractând simultan un împrumut la
rata fixa. Plata anticipata a datoriei cu rata variabila se poate dovedi a fi foarte
costisitoare. O soluţie alternativa este acoperirea împotriva riscului de rata a dobânzii
transformând datoriile la rata variabila in datorii la rata fixa cumpărând un swap pe rata
dobânzii cu următoarea cotaţie pe piaţa: 4.5% contra LIBOR la 6 luni, termen 5 ani.

A Partenerul de
Plătitorul de 4 .5 0 % s w ap ,
rata fixa Plătitorul de
(cumpărătorul rata variabila
LIBOR (vânzătorul de
de s w ap)
s w ap)

LIBOR+0.15%

X
Creditorul la
rata variabila

Astfel, A ii va plăti LIBOR+0.15% lui X si va primi de la contrapartida din swap LIBOR

plătind acestuia dobânda fixa 4.5%. Ca urmare, X va plăti 4.5%+LIBOR+0.15%-
LIBOR=4.65%5.

Swap-ul pe rata dobânzii este utilizat adesea pentru a profita de avantajul

comparativ6 pe care il poate avea o banca in termeni de dobânda fixa si/sau variabila fata
de o alta banca.
Exemplu:
Presupunem ca banca A care are un rating evaluat de agenţia Standard & Poors la AAA7,
iar banca B are rating BBB8. Banca A se poate împrumuta pe piaţa la rata fixa de 4.50%
si la rata variabila LIBOR9, Banca B se poate împrumuta la o rata fixa de 5.75% sau
variabila de LIBOR+45 b.p. Banca A are nevoie de finanţare pe 5 ani cu rata variabila,
iar B are nevoie de finanţare pe 5 ani cu rata fixa. Astfel, A s-ar putea împrumuta la
5
Ignorând convenţiile diferite pentru calculul dobânzilor pentru rata fixa (30/360) si variabila (actual/360).
6
Teoria avantajului comparativ a fost introdusa de David Ricardo in secolul 19 in contextual schimbului
internaţional de bunuri. Pe pieţele financiare, in cazul swap-ului acesta teorie se traduce in avantajul pe
care il pot avea doua parţi din schimbul de dobânzi daca ele au acces la pieţe diferite si condiţii diferite de
dobânda.
7
Siguranţa maxima, stare financiara foarte puternica.
8
Stare financiara adecvata. Vulnerabilitate la schimbările din mediul economic.
9
In practica, rata de dobânda la care se poate împrumuta banca pe piaţa interbancara este luata ca referinţa
pentru rata variabila.

9
Gestiune bancară – Ionut Dumitru

LIBOR iar B la 5.75%. Cele doua bănci pot alege sa se finanţeze invers decât ar avea
nevoie de finantare (A la rata fixa si B la rata variabila) si simultan sa intre intr-un swap
intre ele prin care A primeşte dobânda fixa (presupunem 4.90%) si plăteşte LIBOR
(vânzător de swap) si B primeşte LIBOR si plăteşte dobânda fixa (cumpărător de swap).
LIBOR

A B
4 .9 0 %

4 .5 0 % LIBOR+0.45%

Astfel, banca A plăteşte dobânda fixa 4.50% la împrumutul sau iar din swap
primeşte rata fixa de 4.90% si plăteşte dobânda variabila LIBOR. Ca urmare, A va plăti
net LIBOR-0.40%. Banca B plăteşte dobânda variabila de LIBOR+0.45% la împrumutul
sau iar din swap primeşte dobânda variabila LIBOR si plăteşte dobânda fixa de 4.90%.
Ca urmare, B va plăti net 5.35%. Astfel, A face o economie de cost de 0.40% (de la
LIBOR la LIBOR-0.40%), iar B o economie de 0.40% (de la 5.75% la 5.35%).
Beneficiul total din swap este 0.80% si este rezultatul condiţiilor pieţei pentru
cele doua bănci. Pe rata variabila A are un avantaj fata de B de 0.45% (LIBOR+0.45%-
LIBOR), iar pe dobânda fixa de 1.25% (5.75%-4.50%), ceea ce conduce la o diferenţa
totala de 0.80% (1.25%-0.45%) care reprezintă avantajul comparativ pus in valoare prin
swap. Castigul de 0.80% apare din faptul ca daca cele doua bănci s-ar împrumuta asa
cum au nevoie de finanţare - A la rata variabila (LIBOR) si B la rata fixa (5.75%) costul
total al celor doua bănci ar fi de LIBOR+5.75% iar daca s-a împrumuta contrar nevoii lor
de finanţare – A la dobânda fixa (4.50%) si B la dobânda variabila (LIBOR+0.45%)
costul total al împrumuturilor celor doua bănci LIBOR+4.95% ar fi mai mic cu 0.80%
(LIBOR+5.75%- LIBOR-4.95%=0.80%).

Macrohedging cu swap pe rata dobânzii

Gestionarea riscului de rată a dobânzii la nivelul întregului bilanţ bancar se

realizează şi prin intermediul contractelor swap. Expunerea netã la şocurile ratei
dobânzii este direct legată de efectul de levier, durata şi mărimea activului bilanţier.
Modificarea în câştigul net al băncii se scrie:
∆CP - modificarea valorii de piaţa a capitalurilor proprii;
D A - durata activului;
DP - durata pasivului indatorat;
∆r
∆CP = - (D A - l × D P ) × A × A - active;
1+ r P - pasive îndatorate;
l - efectul de levier;
A - mărimea activului;
∆r
- "şocul" pe rata dobânzii
1+ r

10
Gestiune bancară – Ionut Dumitru

Modificarea valorii swap-ului, când rata dobânzii se modifică se poate scrie

ca :
∆S - modificarea valorii de piaţă a
contractului swap;
D f - durata obligaţiunilor cu rată fixă de
dobândă (platile de dobânda fixa din swap);
Dv - durata obligaţiunilor cu rată variabilă
∆r de dobândă (platile de dobânda variabila din
∆S = −( D f − Dv ) × Vs ×
1+ r swap);
Vs - valoarea noţională a contractelor swap
necesare pentru acoperire (produsul dintre
numărul de contracte şi valoarea nominală);
∆r
- "şocul" pe rata dobânzii.
1+ r

Atât timp cât se menţine inegalitatea D f > Dv , iar rata dobânzii pe piaţă

creşte, debitorii care au de plătit la rata fixă vor câştiga. Când rata dobânzii pe
piaţă se reduce, plătitorii de rată fixă vor pierde.
Pentru a determina numărul optim de contracte swap necesare
macrohedgingului (acoperirii întregului bilanţ bancar), este necesară condiţia:
∆S = ∆CP
∆r ∆r
− ( D f − Dv ) × V s × = -(D A - l × D P ) × A ×
1+ r 1+ r
∆r
După reducerea factorului , obţinem:
1+ r
( D f − Dv ) × V s = ( D A − l × D P ) × A

În final, valoarea noţională optimă a contractelor swap necesare

macrohedgingului este:
( D A − l × DP ) × A
Vs =
D f − Dv

Exemplu:

Să presupunem cã, în vederea acoperirii la riscul ratei dobânzii banca A urmăreşte sã

determine numărul optim de contracte swap necesare acoperirii întregului bilanţ. Se

11
Gestiune bancară – Ionut Dumitru

cunosc durata activului 6 ani, durata datoriilor 4 ani, efectul de levier 0,85 valoare
totala a activului 125.000.000 USD. Durata obligaţiunilor cu rata de dobândã fixã este
8, iar cea a obligaţiunilor cu rata variabilã de dobânda are valoarea 1.
REZOLVARE:
Valoarea noţională optimă a contractelor swap necesare macrohedgingului
este:
D f - durata obligaţiunilor cu rată fixă de dobândă;
( D A − l × DP ) × A
Vs = Dv - durata obligaţiunilor cu rată variabilă de dobândă;
D f − Dv
Vs - valoarea noţională a contractelor swap necesare pentru
acoperire.

Vom obţine:
( D A − l × DL ) × A ( 6 − 0 ,85 × 4 ) × 125.000.000
VS = = = 46.428.571,4285 USD
D f − Dv 8 −1

În general valoarea noţionala a unui contract swap este 100.000 USD, aşa
încât numărul optim de contracte necesare macrohedgingului la banca A este:
46428571.4285
N= = 464.285, adică 464 contracte swap.
100.000

1.4 Acoperirea riscului de rată a dobânzii prin contracte de opţiuni pe rata

dobânzii (CAP, FLOOR şi COLLAR)

1.4.1. Contracte CAP

CAP reprezintă o opţiune call (caplet) sau o succesiune de opţiuni call pe

rata dobânzii care dă posibilitatea cumpărătorului său ca în schimbul plăţii unei
prime (p) să se protejeze împotriva variaţiilor dobânzii de pe piaţă prin intermediul
unei rate de dobândă plafon pentru o sumă şi o perioadă date. Opţiunea CAP poate
avea unul sau mai multe momente de exercitare.
Dacă la anumite momente fixate (datele fixing-ului) rata dobânzii de
referinţă este mai mare decât rata CAP (rata plafon), vânzătorul de CAP plăteşte
cumpărătorului diferenţa de dobândă intre rata de referinţa si rata plafon. Dacă rata

12
 Gestiune bancară – Ionut Dumitru

de referinţă este inferioară ratei plafon nu se va efectua nici o plata.

Cumpărătorul de CAP isi acoperă astfel riscul de creştere excesiva a ratei
dobânzii pe piaţa (creştere peste un anumit nivel).
O banca va cumpăra CAP pentru acoperirea riscului de rata a dobânzii in
următoarele situaţii:
Daca are active la rata fixa si pasive la rata variabila;
Daca are o poziţie neta long pe obligaţiuni;
Daca are ecart de durata pozitiv (DGAP>0) in contextul macrohedging-
ului.

Exemplu:

O banca are nevoie de finanţare de 1 mil USD pe 3 ani si are posibilitatea sa se

împrumute la o dobânda fixa de 6% sau variabila LIBOR. Banca anticipează o
scădere a ratei dobânzii in viitor si se va împrumuta la rata variabila. Pentru a-si
acoperi poziţia, va cumpăra un CAP cu preţ de exercitare (rata plafon) 6% si
valoare noţionala 1 mil USD. Prima plătita este 0.75%.
0.75%
Prima anuala va fi = 0.25% .
3
Rata variabila de finantare
Costul 10%
Rata CAP
finantarii Costul imprumutului
(CAP+finantare la rata variabila)
8%

6%

4%

2%

0%
0% 2% 4% 6% 8% 10% LIBOR

Daca rata dobânzii LIBOR este sub 6%, atunci opţiunea CAP nu se exercita
si costul refinantarii va fi LIBOR+prima (0.25%). De exemplu, daca LIBOR este
5% atunci costul finantarii este 5%+0.25%=5.25%.

13
Gestiune bancară – Ionut Dumitru

Daca LIBOR creste peste 6% atunci se exercita opţiunea CAP si

cumpărătorul va primi diferenţa dintre LIBOR si rata CAP iar costul refinantarii va
fi LIBOR+0.25%-(LIBOR-6%)=6.25%. Oricât de mult ar creste LIBOR peste 6%,
costul refinantarii va fi 6.25%.

1.4.2 Contracte FLOOR

FLOOR reprezintă o opţiune put (floorlet) sau o succesiune de opţiuni put pe

rata dobânzii care dă posibilitatea cumpărătorului său ca în schimbul plăţii unei
prime (p) să se protejeze împotriva variaţiilor dobânzii de pe piaţă prin intermediul
unei rate de dobândă planşeu pentru o sumă şi o perioadă date. Opţiunea FLOOR
poate avea unul sau mai multe momente de exercitare.
Dacă la anumite momente fixate (datele fixing-ului) rata dobânzii de
referinţă este mai mica decât rata FLOOR (rata planşeu), vânzătorul de FLOOR
plăteşte cumpărătorului diferenţa de dobândă intre rata planşeu si rata de referinţa.
Dacă rata de referinţă este superioara ratei planşeu nu se va efectua nici o plata
pentru ca opţiunea FLOOR nu se exercita.
Cumpărătorul de FLOOR isi acoperă astfel riscul de scădere excesiva a ratei
dobânzii pe piaţa (scădere sub un anumit nivel).
O banca va cumpăra FLOOR pentru acoperirea riscului de rata a dobânzii in
următoarele situaţii:
Daca are pasive la rata fixa si active la rata variabila;
Daca are o poziţie neta short pe obligaţiuni;
Daca are ecart de durata negativ (DGAP<0) in contextul macrohedging-
ului.
Exemplu:

O banca vrea sa acorde un credit de 1 mil USD pe 3 ani uni client si are
posibilitatea sa acorde creditul la o dobânda fixa de 6 % sau variabila LIBOR.
Banca anticipează o creştere a ratei dobânzii in viitor si va acorda credit la rata
variabila. Pentru a-si acoperi poziţia, va cumpăra un FLOOR cu preţ de exercitare
(rata planşeu) 3 % si valoare noţionala 1 mil USD. Prima plătita este 0.75 %.
0.75%
Prima anuala va fi = 0.25% .
3

14
 Gestiune bancară – Ionut Dumitru

Rata variabila de creditare

Castigul la 10%
Rata FLOOR
creditului Castigul din credit
aco r d at (FLOOR+creditare la rata
8%
variabila)

6%

4%

2%

0%
0% 2% 4% 6% 8% 10% LIBOR

Daca rata dobânzii LIBOR este peste 3%, atunci opţiunea FLOR nu se
exercita si castigul va fi LIBOR-prima (0.25%). De exemplu, daca LIBOR este 5%
atunci castigul va fi este 5%-0.25%=4.75%.
Daca LIBOR scade sub 6% atunci se exercita opţiunea FLOOR si
cumpărătorul va primi diferenţa dintre rata FLOOR si LIBOR iar castigul va fi
LIBOR-0.25%+(3%-LIBOR)=2.75%. Oricât de mult ar scădea LIBOR sub 3%,
castigul va fi 2.75%.

1.4.3 COLLAR

COLLAR reprezintă luarea unei poziţii simultane pe contracte CAP si

FLOOR.
Daca managerii sunt cu aversiune ridicata la risc si sunt preocupaţi de
volatilitatea ridicata a ratei dobânzii pot sa-si acopere riscul de rata a dobânzii
cumpărând in acelaşi timp un CAP si un FLOOR. Când rata dobânzii scade sub
rata FLOOR se exercita FLOOR si se primeşte diferenţa dintre rata FLOOR si
dobânda pieţei iar când rata dobânzii creste peste dobânda CAP se exercita CAP si se
primeşte diferenţa dintre dobânda pieţei si rata CAP.

15
 Gestiune bancară – Ionut Dumitru

Plaţi primite de cumpărător

Rata dobanzii

Rata CAP
Evolutia ratei dobanzii

Rata FLOOR

timp

Daca dobânda pieţei este situata intre rata CAP si rata FLOOR atunci cumpărătorul nu
primeşte nimic de la vânzător, cele doua opţiuni fiind out of the money si nu se exercita.
Cumpărătorul trebuie sa plătească cele doua prime pentru CAP si pentru FLOOR.
Cea mai utilizata forma de COLLAR este aceea in care se ia o poziţie opusa pe
CAP si FLOOR. Astfel, se finanteaza costul primei pentru o cumpărare de CAP cu o
vânzare de FLOOR sau pentru o cumpărare de FLOOR cu o vânzare de CAP. Daca
cele doua prime – cea încasata si cea plătita sunt egale atunci COLLAR este cu cost zero
(engl. zero cost COLLAR).

Exemplu:

O banca s-a finanţat printr-un împrumut pe 5 ani la rata variabila LIBOR. Valoarea
LIBOR in momentul actual este 5%. Pentru a se proteja împotriva creşterii ratei
dobânzii, banca cumpăra un CAP cu rata plafon 6% pentru care plateste o prima de 3%
(0.6% pe an). Datorita faptului ca prima plătita este ridicata, banca isi va finanţa prima
plătita prin vânzarea unui FLOOR cu rata planşeu 4% pentru care primeşte o prima de
3% (0.6% pe an).
LIBOR 3% 4% 5% 6% 7%
Costul împrumutului la rata variabila -3% -4% -5% -6% -7%
Exercitare CAP NU NU NU NU DA
Rezultat din CAP -0.6% -0.6% -0.6% -0.6% -0.6%+1%
Exercitare FLOOR DA NU NU NU NU
Rezultat din FLOOR +0.6%-1% +0.6% +0.6% +0.6% +0.6%
Rezultat net -4% -4% -5% -6% -6%

Astfel, prin COLLAR s-a obţinut un cost al împrumutului cuprins intre 4% si 6%.

16