Universitatea de Stat din Tiraspol

Facultatea:Biologie și Chimie

Specialitatea:Biologie

Studiu independent
Tema: Păsările țesătoare.

A efecuat: Dușa (Lazarciuc) Alina

Profesor: Cozari Tudor

Grupa 31

Disciplina: Etologia ecologică

Despre pasarea tesator Kilombero (Ploceus burnieri) se cunosc foarte putine lucruri pana in prezent. Ocupa
numai o singura vale situata in Tanzania si a fost descoperita in anul 1986; apartine familiei de pasari
Ploceidae – familie ce cuprinde 109 specii si 12 genuri, denumite generic pasari tesator, datorita modului in
care isi construiesc cuiburile.

Pentru a atrage femelele, masculii tesatori impletesc, cu ajutorul ciocurilor puternice, cuiburi din ramuri
tinere si fire de iarba. Acestea au o forma rotunda, intrarea fiind situata pe partea laterala sau inferioara a lor.
Forma cuiburilor, precum si tehnica de construire difera in functie de specie.
De exemplu „Ploceus nigricollis” isi construiesc cuiburile in forma tubulara, cu gura in jos. Cuiburile sunt
examinate de catre femele, care, in cazul in care sunt multumite de aspect, incep sa le captuseasca cu pene,
in vederea depunerii oualelor.

Fiind o pasare poligama, dupa instalarea unei femele intr-un cuib, masculul incepe sa faca cuib pentru o alta
femela.

HRANA PASARE TESATOR

Hrana lor consta din insecte, fructe, seminte. Numeroase specii de pasari tesator traiesc in apropierea
culturilor agricole.

Ele traiesc frecvent in colonii mari, ca „Quelea quelea”, stoluri ce pot atinge 100.000 exemplare, producand
in unele cazuri pagube mari recoltelor agricole. In Africa de Est s-a constatat faptul ca unele stoluri au
zburat peste 1.000 km in cautare de hrana.

Uneori, atunci cand se afla in zone locuite de oameni, consuma resturi aruncate de acestia.

Pradatorii lor naturali sunt vulturul, marabu si serpii care se strecura prin intrarea ingusta de pe partea
inferioara a cuibului.

CARACTERISTICI PASARE TESATOR

Penajul pasarii tesator Kilombero este galben cu maro, partile inferioare ale corpului fiind de un galben
stralucitor deosebit. Aripile sunt, de asemenea, galbene, cu dungi maro. Masculii au fata acoperita cu un fel
de masca neagra, cu marginile de un castaniu inchis, care se ingusteaza pana intr-un punct situat desupra
pieptului.

Femelele reprezinta versiunea mohorata a masculilor, avand penajul mai spalacit si neavand aceasta masca
neagra pe fata. Pasarile din specia Kilombero weaver au ochii maro-inchis, ciocul negru si picioarele
acoperite cu piele maronie.

Scot o serie de sunete, sub forma unor bazaituri, zumzete si chitaituri, tipice tuturor membrilor familiei
tesatorilor.

Distributia mica si neuniforma a pasarilor Kilombero este cauzata de o serie de factori biologici, inclusiv
stransa asociere fizica a lor cu stuful, in sensul ca in timpul inundatiilor acesta este singura vegetatie cu care
se pot hrani.

Nu pot trai in zonele din apropierea copacilor, deoarece aceste zone impadurile reprezinta habitatul unui
concurrent de-al lor, si anume pasarea tesator aurie Ploceus subaureus.

REPRODUCERE PASARE TESATOR

Se crede ca imperecherea are loc in sezonul umed , cel mai probabil intre lunile ianuarie si aprilie, alegerea
acestei perioade putand fi datorata calitatii superioare a capetelor de stuf din acest moment al anului.

Kilombero cuibaresc in colonii de pana la 30 de perechi, pe tulpinile care ies din apa ale stufului. Femelele
depun unul sau doua oua. In timpul sezonului uscat pasarile au fost observate pornind in stoluri pe pamant,
in cautarea hranei.

In momentul de fata populatia are intre 2500 si 10.000 de indivizi maturi si se intinde pe o suprafata de
1500km patrati.

Numarul indivizilor este in scadere deoarece specia este amenintata de diversi factori printre care cel mai
mare, de obicei, este omul.
Pasările țesător fac parte din familia „Ploceidae” ordinul „Passeriformes”. Familia cuprinde 109 specii și 12
genuri. Numele de „țesător” a fost dat păsării datorită iscusinței cu care masculul construiește cuibul.
Păsările din această familie trăiesc în general în regiuni de pădure, sau tufișuri din savanele din Africa, la
sud de Sahara. Numai un număr mic de specii trăiesc în regiunile tropicale din Asia. Mărimea corpului
păsărilor este între 8 și 24 cm. Culoarea penajului la mascul este de culoare galben neagricioasă, cenușie
neagră sau alb cu negru. Femelele au penajul de culori mai spălăcite. Păsările au cioc scurt și puternic care
este gros la bază. Hrana lor constă din insecte, fructe, semințe. Numeroase specii de păsări țesător trăiesc în
apropierea culturilor agricole. Ele trăiesc frecvent în colonii mari, ca „Quelea quelea”, stoluri ce pot atinge
100.000 exemplare, producând în unele cazuri pagube mari recoltelor agricole. In Africa de Est s-a constatat
faptul că unele stoluri au zburat peste 1.000 km în căutare de hrană. Prădătorii lor naturali
sunt vulturul, marabu și șerpii care se strecura prin intrarea îngustă de pe partea inferioară a cuibului. Cuibul

Cuiburi de păsări țesător

Cuiburile lor care atârnă în arbori, se află grupate în colonii, o colonie poate cuprinde mii de păsări. El este
construit prin împletire cu ciocul de masculii viu colorați care sunt poligami. Împerecherea urmează la unele
specii după ce femela acceptă cuibul după o inspecție prealabilă a lui. Cuiburile au o formă rotundă, intrarea
fiind pe partea laterală sau inferioară a lui. Forma cuibului ca și tehnica de construire diferă în funcție de
specie. De exemplu „Ploceus nigricollis” construiesc cuibul în formă tubulară cu gura în jos. Materialul
folosit la împletirea cuibului sunt ramuri tinere, fire de iarbă, ele fiind fixate pe ramurile arborilor, tufișuri
sau pe stuf.

Home » Planeta Vie » Cuiburile micilor păsări țesător din Africa sunt atât de mari, încât pot provoca
prăbușirea unor arbori maturi. Galerie foto

Cuiburile micilor păsări țesător din Africa sunt atât de mari, încât pot provoca prăbușirea unor arbori maturi.
Galerie foto

Posted on 15 decembrie 2017 by Tomi Tohaneanu in Planeta Vie, Știați că // 0 Comments

Cele mai multe păsări cântătoare își construiesc cuiburi mici, discrete. Spre deosebire de acestea,
zburătoarele din specia Philetairus socius, una dintre numeroasele specii de păsări țesător, construiește
cuiburi gigantice. Atât de mari și de grele sunt cuiburile lor, încât riscă, adesea, să provoace ruperea
crengilor sau a arborilor care le susțin.

Un „simplu” cuib de pasăre țesător poate ajunge să cântărească cam cât un autoturism obișnuit, adică peste o
tonă. Nu-i de mirare că, sub povara unui asemenea cuib s-au prăbușit arbori maturi, cu aspect robust. Un
cuib construit cu migală de către aceste păsări, cărora le servește ca locuință comună, poate ajunge să
măsoare 7 metri în lungime și 3 în înălțime.

Voluminoasele „locuințe”, pe care păsările țesător le folosesc de-a lungul mai multor generații și pe care le
extind de-a lungul anilor, pot ajunge să cuprindă mai mult de 100 de compartimente distincte (încăperi) și să
fie folosite vreme de peste un secol.
Unele încăperi sunt locuite de către 3-4 păsări, simultan. În perioada de împerechere, cuplurile proaspăt
formate pot ocupa, singure, o astfel de cameră. Imensele cuiburi, construite, în principal, din paie și
bețișoare, au capacitatea de a păstra temperaturi interioare optime, protejând păsările de fluctuațiile nocturne
de temperatură ce survin în zonele deșertice. Micile păsări cântătoare trăiesc în Africa și, pe alocuri, în Asia.

Unele încăperi sunt locuite de către 3-4 păsări, simultan. În perioada de împerechere, cuplurile proaspăt
formate pot ocupa, singure, o astfel de cameră. Imensele cuiburi, construite, în principal, din paie și
bețișoare, au capacitatea de a păstra temperaturi interioare optime, protejând păsările de fluctuațiile nocturne
de temperatură ce survin în zonele deșertice. Micile păsări cântătoare trăiesc în Africa și, pe alocuri, în Asia.

Imensele cuiburi comune, ce pot adăposti sute de indivizi, oferă ocrotire și împotriva arșiței, furtunilor, ploii
și a prădătorilor. Intrările voluminoaselor adăposturi comune se află întotdeauna în partea de jos, pentru ca
țesătorii ce ies din cuib să fie mai greu reperați de către păsările de pradă.

Unele cuiburi imense, construite de către păsările țesător, rezistă vreme de secole, cu renovările și reparațiile
de rigoare. Altele, mai ales în sezonul ploios, se îngreunează atât de mult, din pricina apei, încât cauzează
ruperea sau prăbușirea arborilor în coroanele cărora au fost construite.