Stapana Castelului Vandermour

giannijollys
CHARLOTTE MANN
St`pâna
castelului
Vandermoor
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
ALEXANDRA-MINODORA DUMITREL
ALCRIS
Romance
giannijollys
Capitolul 1
Markus de Haltern \[i opri Vulpea – calul sù preferat [i

privi ca fermecat tabloul care i se oferea pe nea[teptate. La
poalele dealului, contesa Irina [edea pe malul lacului [i
hr`nea lebedele albe ale castelului Vandermoor. Soarele \i
poleia p`rul [i-i d`dea o str`lucire de m`tase, iar culoarea
albastr` a rochiei radia de lumin`, ca [i cum cerul \i
\mprumutase din harul sfånt.
Lebedele se \ntorceau mereu \ncrez`toare la mal [i
ciuguleau precaute din måna fin` a Irinei buc`]ele mici de
hran`. Irina le oferise \ncredere din timpul copil`riei [i
lebedele o cuno[teau ca pe o prieten` care f`cea parte din
via]a lor.
Markus nu se mai s`tura privind acest tablou idilic. O
durere dulce \i ardea \n piept [i el sim]i \nc` o dat` cåt de
6 CHARLOTTE MANN
tare o iubea pe Irina. Inima lui \i apar]inea \n \ntregime. Cu

ea dorea s`-[i \mpart` averea, mo[ia [i \ntreaga via]`.
Cobor\ dealul [i ocoli lacul, astfel ca s`-i ias` \n cale
Irinei pe drumul de \ntoarcere la castel. De[i el ajunsese pe
malul cel`lalt al lacului, Irina [edea \nc` visånd \n acela[i
loc, privind lebedele, care, s`tule acum, alunecau
maiestuos pe oglinda apei. Contesa observ` c`l`re]ul abia
cånd copita calului se opri \n apropierea sa [i privi \n sus.
– Bun` diminea]a, contes` Irina, o salut` Markus [i s`ri
din [a. Sper c` nu v` deranjez din contemplare? \ntreb` el
[i se apropie.
Irina \i zåmbi [i scutur` negativ din cap.
– Nu, cum s-ar putea, domnule Markus? M` bucur s` v`
v`d. |l invit` lång` ea. Lua]i loc lång` mine, s` savur`m
\mpreun` aceast` minunat` diminea]`.
– Mul]umesc. N-am s` a[tept s` m` invita]i de dou` ori.
Markus se a[ez` lång` prin]es`, pe iarb`.
– Nu vi se pare un tablou \ncånt`tor? \ntreb` Irina [i-i
ar`t` lebedele. Atåta gra]ie [i farmec m` aduc mereu la extaz.
– Da, aprob` Markus. Atåta gra]ie [i farmec trebuie s` ne
aduc` mereu la extaz.
Totu[i, el nu se uita spre lebedele, care apar]ineau de
multe genera]ii castelului Vandermoor, ci la femeia
fermec`toare de lång` el, iar inima \i b`tea atåt de tare,
\ncåt se temea ca aceasta s` nu observe.
ST~PÂNA CASTELULUI VANDERMOOR 7
Ast`-sear` am s`-i m`rturisesc dragostea mea, \[i

propuse el. {i dac` inima ei \mi va r`spunde, am s` o rog s`
fie so]ia mea.
La acest gånd, se v`zu \ntinzånd bra]ele [i cuprinzånd-o
pe Irina, avånd voie s`-i s`rute buzele dulci, iar sångele \i
umplu inima [i sim]i nevoia s` \nchid` ochii o clip` pentru
a savura clipa norocoas`.
Contele Soliturn st`tea la fereastra camerei de lucru [i-i
observa \n t`cere pe cei doi tineri, jos, lång` lac.
Baronul mi-ar fi un ginere bun, se gåndea el. Markus
este un om de \ncredere [i simpatic. {i chiar dac` nu este
atåt de bogat, se \n]elege c` ar fi fericit s`-[i primeasc`
partea de avere [i s`-[i administreze cu prevedere mo[ia.
Dac` a[ [ti ce simte Irina pentru el. Nu s-a exprimat
niciodat` ce p`rere are despre el, iar la \ntreb`rile directe
evit` s` r`spund`. Poate este prea tån`r` pentru dragoste?
Jos, pe malul lacului, Markus de Haltern se ridicase [i-i
oferise curtenitor måna Irinei.
Ea \l privi [i o clip`, contele de Soliturn avu impresia c`
baronul ar fi vrut s`-i cuprind` fiica \n bra]e. Totu[i, Markus
\[i permise doar s` s`rute måna Irinei.
Poate ar trebui s`-l \ncurajez pu]in? se gåndi contele. Ar
putea fi destul de u[or s`-l re]in` deoarece se pare c` se
teme s` nu fie considerat un vån`tor de zestre. Contele råse
[i \i privi \n continuare pe cei doi. Erau o pereche
8 CHARLOTTE MANN
frumoas`. Apoi se trase un pas \napoia ferestrei, c`ci nu

vroia s` fie v`zut.
Ast`-sear`, la bal, va avea desigur ocazia s` poarte
\mpreun` o discu]ie \n particular.
***
Markus de Haltern o conduse pe Irina p\n` la poarta

castelului. Spera ca ea s`-l invite s` intre s` ia o gustare,
\ns` Irina \i \ntinse måna [i se desp`r]ir`.
– Mul]umesc pentru c` m-a]i condus, domnule Markus.
Ne vedem disear`, cred?
– Da, r`spunse el. Ast`-sear`. |i lu` måna cu o strångere
tandr` [i-i cùt` privirea. Ve]i fi desigur, din nou, cea mai
frumoas`.
Irina råse [i pentru cåteva secunde, ochii ei alba[tri
str`lucir`.
– |mi dezv`lui]i culoarea rochiei dumneavoastr`? o rug`
Markus.
– E ca o floare de magnolie \n aprilie, r`spunse Irina.
– Ce vis`tor! exclam` Markus. O vedea deja pe Irina
\mbr`cat` \n rochia de bal \naintea lui. Aproape nu mai pot
a[tepta s` v` v`d \mbr`cat` \n minunata rochie de bal.
Se aplec` u[or \n fa]a ei [i \n timp ce Irina urca u[oar` ca

un fulg treptele largi ale castelului, o urm`ri admirativ cu
privirea. Se ar`ta ca \ntotdeauna fermecat de gra]ia ei.
Irina se \ntoarse \nc` o dat` spre el din vårful sc`rilor
[i-i f`cu un semn de r`mas-bun, \nainte de a-l urma pe unul
din servitorii castelului.
Markus persever` secunde \n [ir, a[teptånd s`-[i z`reasc`
pe ascuns iubita. Ca \ntr-un vis, \[i chem` calul, s`ri \n [a
[i-[i \ndemn` Vulpea sa devotat` mångåind-o pe gåt.
– Hai, iubitule, s` mergem. Hai [i du-m` acas`, s`-mi pot
l`sa inima s` respire, s` spun visul meu de dragoste
våntului [i copacilor. Pån` disear` trebuie s` m` st`pånesc.
Apoi voi da glas inimii.
Calul porni ascult`tor pe drumul spre cas`.
Markus se retrase \n visare, cum f`cea de obicei cånd se
\ntorcea de la castelul Vandermoor.
O cuno[tea pe Irina de Soliturn demult, de cånd era
copil`, dar abia de cåteva luni, de cånd contele se hot`råse
s` dea un bal \n cinstea \ntoarcerii fiicei de la internat,
Markus se \ndr`gostise de ea; devenise \ntre timp o
fermec`toare domni[oar`.
Uneori, inima lui tulburat` \l f`cea s`-[i imagineze c`
este cu femeia iubit` \n bra]e [i toate visele se transformau
\n realitate, iar el r`månea ore \n [ir transpus. Totu[i, pån`
ast`zi \[i revenise repede de fiecare dat` din st`rile de vis,
10 CHARLOTTE MANN
c`ci Irina nu-i d`duse nici un semn c` ar fi \mp`rt`[it cumva

sentimentele lui.
Contele Soliturn \l primise mereu plin de bun`voin]`.
Uneori p`rea c` las` s` se \n]eleag` c`-i face pl`cere s`-l [tie
pe tån`rul st`pån al mo[iei \nvecinate \n compania fiicei
sale. Oare \[i va men]ine aceast` bun`voin]` cånd va afla c`
baronul dore[te måna contesei?
Markus ajunse la drumul de ]ar`. De cealalt` parte
\ncepeau p`måturile mo[iei sale. Calul se opri, ca [i cum ar
fi dorit s`-i aminteasc` st`pånului c` trebuie s` fie atent la
eventuala circula]ie din zon` \nainte de a traversa [oseaua.
Tån`rul baron se gåndea: "De[tept animal!" \l lùd` el
[i-l mångåie cu dragoste pe gåt. |n acela[i moment, se
apropie de ei \ntr-o vitez` incredibil` un automobil sport
decapotabil. {oferul probabil \l observase de departe pe
c`l`re].
Ar fi trebuit s`-[i dea seama c` [i c`l`re]ul l-a observat.
Un claxon ar fi fost deci inutil. Totu[i, [oferul \l ac]ion`
exact cånd ajunsese lång` cal [i c`l`re].
Calul deveni agitat la vederea automobilului ivit \n drum
[i mai cu seam` la sunetul persistent al claxonului. |ntåi se
sperie [i apoi \ncepu s` necheze, \ncåt Markus reu[i cu greu
s`-l lini[teasc`.
– Calm, b`tråne, stai lini[tit, \i vorbi el cu blånde]e [i-l
mångåie pe spate. Nu s-a \ntåmplat nimic. |ncerc` s`-[i
st`påneasc` propria iritare, de[i era furios, c`ci

automobilul cel ro[u \i speriase calul din pur` obr`znicie.
Markus privi \n urma ma[inii. Mergea direct la castelul
Vandermoor. Cine putea fi? {i ce cùta acolo? Era oare o
cuno[tin]` a contelui Soliturn? Sau o cuno[tea doar pe
Irina? Venise oare din cauza ei la Vandermoor?
Plin de gånduri [i \ntreb`ri f`r` r`spuns, c`l`re]ul trecu
drumul [i porni pe o c`rare din p`dure care ducea la
conacul mo[iei Haltern.
{i acum, dac` inima Irinei nu era liber`, dac` b`tea
sensibil` pentru alt b`rbat? Aceast` ipotez` \l ap`sa atåt de
tare pe tån`rul baron, \ncåt respira]ia \i deveni dificil`. Frica
de a pierde femeia iubit` \nc` \nainte de a o fi cå[tigat \i tìa
respira]ia ca un aer tare de munte. |[i dorea s` nu se fi
temut atåt [i s`-i fi m`rturisit dragostea.
***
Contele Soliturn st`tea \n u[a camerei sale de lucru.

– Irina! strig` el chemånd-o, \n timp ce ea traversa
marele hol de la intrare.
Tån`ra se opri [i se \ntoarse s`-l priveasc`.
– Tat`? \ntreb` ea råzånd [i veni spre el.
12 CHARLOTTE MANN
– Vrei s`-mi ]ii pu]in companie? o \ntreb` el [i deschise

larg bra]ele.
– Desigur, cu pl`cere, aprob` Irina [i-l s`rut` tandru pe
obraz.
– Ai fost la lebede? se interes` contele. |i \nconjur` u[or
umerii cu bra]ul [i o conduse spre un fotoliu comod.
– Stau cu atåta pl`cere acolo, lång` lac! r`spunse Irina.
Ast`zi a fost deosebit de frumos.
– Deoarece baronul Markus ]i-a f`cut surpriza s` vin`
acolo? \i sc`par` cuvintele de pe buze contelui.
– Markus? O ro[ea]` fugar` trecu peste obrajii Irinei.
Mi-a ]inut pu]in companie [i m-a condus pån` la castel.
Ne-ai v`zut?
Contele Soliturn ridic` din umeri.
– Eram cu totul accidental \n dreptul ferestrei. Markus
vine \n ultimul timp destul de des la Vandermoor, nu ]i se
pare? Lu` din caseta de filde[ abia umplut` o ]igar` [i o tìe
atent cu cu]ita[ul. Nu te-ai \ntrebat deloc oare de ce face
acest lucru?
O cercet` pe Irina cu o privire fugar` [i observ` c`
ro[ea]a din obrajii ei devenise mai intens`.
– Doar este vecinul nostru, r`spunse fata.
Te deranjeaz` c` se plimb` c`lare a[a de diminea]` pån`
\n zona noastr`?
Contele Soliturn ridic` måinile, respingånd ideea.
– Dimpotriv`, n-am nici un singur cuvånt \mpotriva lui,

copila mea, o asigur` el. Ba chiar \l apreciez mult pe
Markus. Este de spi]` nobil` [i foarte capabil. Tat`l lui ar fi
måndru dac` ar putea vedea cåt de multe \mbun`t`]iri a
adus mo[tenirii primite.
O mic` und` de duio[ie trecu tacit \ntre tat` [i fiic`, apoi
Irina \ntreb` \ncet:
– Ai fi vrut s` ai mai degrab` un fiu decåt o fiic`, nu-i a[a?
|mi pare rù dac` ...
– Irina, drag`! o \ntrerupse contele, impresionat. |[i
a[ez` ]igara nefumat` \nc` \ntr-o scrumier` [i se gr`bi spre
fat`. Cum po]i s` gånde[ti astfel? O strånse cu dragoste la
piept. Nici un copil n-a s`dit atåta dragoste \n sufletul meu
ca tine. Nici o mo[tenire de la iubita ta mam` nu-mi este
mai scump` ca tine. Sprijini cu drag capul copilei pe
um`rul sù. S` nu mai aud niciodat` ceva asem`n`tor din
gura ta!
Irina t`cu la pieptul tat`lui.
– Iart`-m`, tat`. N-am vrut s` te sup`r.
Contele \i mångåie cu duio[ie p`rul m`t`sos.
– Ai s` vrei s` te m`ri]i \ntr-o zi [i ai s`-mi aduci \n acest
fel un fiu \n castel.
Sunt sigur c` va fi cineva \n måinile c`ruia s` pot
\ncredin]a lini[tit mo[ia. {i dac` acel cineva ar fi ca Markus
de Haltern, n-a[ putea fi mai fericit.
14 CHARLOTTE MANN
Contele sim]i clar c` la auzul acestei considera]ii, Irina

tres`ri. Se gåndise oare [i ea la o astfel de leg`tur`? Contele
Soliturn a[tepta cu sufletul la gur` r`spunsul Irinei, doar c`
vorbele ei nu sosir`. Fata se desprinse din \mbr`]i[area
tat`lui [i spuse:
– Trebuie s` m` interesez de ornamentele florale pentru
ast`-sear`, argument` ea [i se ridic` gr`bit`, \ncåt contele
trebui s` se mul]umeasc` doar cu atåt, f`r` a putea cerceta
mai adånc \n sufletul fetei.
Tocmai cånd Irina vroia s` p`r`seasc` biroul contelui, de
afar` p`trunse \n castel un zgomot puternic de motor de
automobil.
– Ce s-a \ntåmplat? \ntreb` contele, \ncruntat. Cine
[ofeaz` \n a[a hal [i ne deranjeaz` lini[tea cu un zgomot
atåt de inutil? Se \ndrept` spre fereastr` [i tocmai v`zu cånd
un tån`r elegant s`ri cu u[urin]` din automobilul sport de
culoare ro[ie [i se repezi spre trepte. Un vizitator? se adres`
el Irinei.
Aceasta \ns` r`spunse, scuturånd negativ din cap:
– Nu a[tept pe nimeni. Poate vrea s` vorbeasc` cu tine?
– Nici eu nu a[tept pe nimeni. Irina \[i urm` tat`l spre
fereastr` [i arunc` o privire de control spre automobilul
sport. Nu cunosc pe nimeni cu un astfel de automobil.
Cåteva secunde mai tårziu, la u[a camerei de lucru se
auzi un cioc`nit [i Benton, valetul, intr`.
Adusese cu el pe o tav` de argint o carte de vizit`.

– Domnul v` roag` s`-l primi]i, anun]` el \n stilul sù
festiv, contelui.
Contele arunc` o privire c`r]ii de vizit` [i f`cu ochii
mari, [i mai mirat.
***
– M` duc s` m` interesez de flori, spuse Irina [i-o lu`

\naintea lui Benton spre u[`.
– Cum crezi, copila mea, r`spunse contele, derutat.
Nelini[tea \i cuprinsese måinile, atåt de mult \l deranja
aceast` \ntåmplare care-i aducea un vizitator surprinz`tor.
Irina nu plecase \nc`. R`m`sese \n picioare, \ngrijorat`.
– Sau poate vrei s` r`mån al`turi de tine? \ntreb` ea.
– Nu, nu, o \ndep`rt` contele. Intereseaz`-te de flori,
vezi ca seara asta totul s` fie bine preg`tit pentru oaspe]ii
no[tri.
Irina se apropie de el [i-l mångåie cu dragoste pe obraji.
– }i-e team` de el? \[i \ntreb` tat`l, cercetåndu-l cu
privirea.
– S` m` tem? contele oft` [i scutur` din cap. Nu, n-am
nici un motiv s` m` tem, r`spunse el [i-i aranj` cu grij` o
16 CHARLOTTE MANN
bucl` dup` ureche Irinei. Dup` nume, se pare c` trecutul

meu a \nviat iar`[i, råse amar contele. Acum nu vreau s`-mi
las vizitatorul s` mai a[tepte. O s`rut` pe Irina pe frunte [i
p`r`si camera de lucru.
|n timp ce intra \n micul salon, contele z`ri la fereastr`
un tån`r cu p`rul negru, bine f`cut, dup` cum \l ar`ta
silueta. Fa]a sa era \n semi\ntuneric, totu[i contele
recunoscu imediat apartenen]a acestuia la unul din fo[tii
sì prieteni din tinere]e.
– Bodo de Thamin? \ntreb` el [i f`cu cå]iva pa[i \n
\ntåmpinare.
– Da, r`spunse tån`rul domn. Fiul prietenului
dumneavoastr` Robert.
Contele Soliturn \i strånse tån`rului ambele måini cu
c`ldur`.
– Fii binevenit, Bodo.
– Mul]umesc. Bodo strånse [i el måinile celuilat cu
putere. Tat`l meu era singur c` m` ve]i primi ca pe un
prieten, de[i noi nu ne-am cunoscut niciodat`.
– A fost cel mai bun prieten al meu, r`spunse contele
Soliturn [i ochii-i devenir` umezi.
Dac` mi-a trimis fiul, ar trebui s` consider c` nu mai este
de mult sup`rat.
Abia acum v`zu chipul lui Bodo.
– Tata nu mai este sup`rat, conte Soliturn.
{i m-a rugat \nainte s` moar` s` fac drumul pån` la

Vandermoor s` v` spun acest lucru [i s` v` transmit
ultimele lui salut`ri.
Contele Soliturn fu afectat profund.
– Mort? [opti el. Robert e ... mort? Se cl`tin` pe picioare
[i deveni atåt de palid, \ncåt Bodo de Thamin \ntinse
bra]ele s`-l sprijine, [i-l conduse cu grij` spre unul din
fotolii.
Contele Soliturn c`zu oftånd profund \n fotoliu.
– Mort! murmur` el cu uimire [i ridic` måinile s`-[i
ascund` ochii \n lacrimi \n fa]a tån`rului domn.
Bodo de Thamin se a[ez` lång` el [i a[tept` un timp
s`-[i revin`. Abia dup` un timp spuse:
– Tat`l meu mi-a vorbit mult despre dumneavoastr` \n
ultimele sale zile.
Acum, contele Soliturn ridic` privirea cercet`tor spre
tån`r.
– Presupun c` v-a povestit ce s-a \ntåmplat atunci?
Contele Bodo råse [i aprob`.
– Vechea poveste; doi b`rba]i care iubesc aceea[i femeie
[i din care cauz` frumoasa lor prietenie se destram`.
Contele Soliturn se ridic` [i se apropie cu pa[i nesiguri
de fereastr`.
– Nu m` mir` c` dumneavoastr` nu ave]i \n]elegere
pentru situa]ia de atunci, tinere prieten, replic` el.
18 CHARLOTTE MANN
Dragostea este un lucru ciudat. Este mai puternic` decåt

orice prietenie. |n fa]a ei nu exist` compromisuri. A[a cum
st`teau lucrurile, doar unul dintre noi putea fi fericit.
– {i acest – unul – a]i fost dumneavoastr`, continu`
Bodo.
Contele Soliturn se \ntoarse [i-l privi \ngåndurat.
– Atunci, a[a au p`rut lucrurile, mai spuse el. M-am
sim]it cel mai fericit b`rbat de pe p`månt. Dar a trebuit s`
pl`tesc dur pentru acest noroc. Mi-au fost \ng`dui]i doar
cå]iva ani.
– {tiu, spuse serios Bodo. Frumoasa Eliette a murit la
na[terea primului ei copil. {i n-a fost un bìat, ci o fat`.
– O fat` care mi-a d`ruit tabloul viu al mamei sale, spuse
contele. De[i aceasta n-a \nsemnat pentru mine doar
fericire, c`ci ori de cåte ori o privesc pe Irina, am \n fa]a
mea chipul Eliettei, iar durerea [i triste]ea mea de ani [i ani
de zile nu s-au mic[orat cu nimic.
– A[a c`, \n cele din urm`, a]i pierdut mai mult decåt
tat`l meu, continu` Bodo.
– N-a[ putea contesta aceast` constatare, r`spunse
contele. {i dac` am presupune c` a[a i-a fost sortit, inima
lui a g`sit curånd o alt` dragoste.
– P`rin]ii mei au fost destul de ferici]i, råse Bodo
jucåndu-se cu degetele. |n orice caz, n-a fost o fericire
calm`, contemplativ`. Mama era mult prea temperamental`
pentru astfel de via]`. Råsul sù deveni mai profund. Ea

descindea dintr-o veche ramur` nobiliar` spaniol` [i avea
lav` \n loc de sånge.
Povestea tån`rului conte devenea captivant`.
– |mi permite]i s` cred c` n-a]i venit pån` aici, la
Vandermoor, doar pentru o vizit` scurt`, ci ve]i r`måne un
timp mai \ndelungat oaspetele nostru? A[ vrea s` [tiu mai
multe despre via]a tat`lui dumneavoastr`. {i a[ dori s`-l
cunosc mai bine pe fiul celui mai bun prieten al meu.
Bodo se ridic`.
– R`mån cu pl`cere, \l asigur` acesta pe conte.
Mul]umesc pentru invita]ie. Aveam de fapt alte planuri, dar
dac` m` invita]i cu atåta dragoste, am s` m` organizez
altfel. Voi putea s` aranjez \n a[a fel lucrurile, ca totul s` se
desf`[oare dup` dorin]a dumneavoastr`. V` rog doar s`-mi
permite]i s`-mi aduc bagajul.
– Desigur, r`spunse contele [i \ntinse bra]ul s`-i
cuprind` umerii cu un gest patern. |nainte de a porni iar la
drum, trebuie s` lua]i o mic` gustare \mpreun` cu mine.
Capitolul 2
Contesa Irina trecu prin camerele de primire [i prin

ambele s`li [i verific` preg`tirile pentru balul care urma s`
aib` loc. Nu g`si \ns` nimic de ordonat, c`ci Benton
veghease continuu, cu mult` aten]ie [i talent pe to]i
angaja]ii, [i ]inuse chiar personalul auxiliar sub control.
– Sper, contes` Irina, ca totul s` fie aranjat pe placul
dumneavoastr`, se interes` el, cånd ea ajunse s` inspecteze
gr`dina de iarn`.
– Mul]umesc, Benton, va fi o serbare minunat`, aprecie
ea. Poate doar ornamentele de flori din hol ar putea fi pu]in
mai mari.
– Desigur, contes`. Benton se \nclin` u[or. Au fost deja
comandate patru decora]iuni. Ghirlandele vor sosi dup`
amiaz` devreme. Contesa mai are vreo dorin]`?
– A[ vrea ca u[ile terasei s` fie deschise numai dup`

aprinderea lampioanelor din parc, preciz` Irina. {i aduce]i
vasele de flori suspendate, chineze[ti, din salonul galben \n
gr`dina de iarn`.
– Foarte bine, contes`. Benton r`mase a[teptånd.
– Asta e tot, Benton. Irina \nclin` u[or capul, aprobator.
Mul]umesc.
Cånd se \ntoarse, al doilea servitor al castelului
Vandermoor o a[tepta.
– Domnul conte v` roag` s` veni]i \n salonul mic, i se
adres` el respectuos.
– |n salonul mic? \ntreb` Irina, surprins`, [i \[i aminti
imediat c` acolo invita tat`l sù musafirii nea[tepta]i.
– Dac` \mi permite]i s` v` conduc? i se adres` servitorul
[i porni \naintea ei.
Servitorul deschise u[a salonului mic [i o invit` pe
contes` s` intre. Contele Soliturn \i ie[i \n \ntåmpinare cu
bra]ele larg deschise.
– Draga mea copil`! S-a \ntåmplat o minune! spuse el
bucuros, eliberånd-o din \mbr`]i[are.
Mul]umit` }ie, Doamne, fiul celui mai bun prieten al
meu din tinere]e nu s-a temut de drumul lung din
Argentina pån` aici, pentru a-mi transmite ultimul salut al
tat`lui sù. Doresc s`-i urezi [i tu contelui Bodo bun venit
la Vandermoor.
22 CHARLOTTE MANN
Apoi f`cu un pas lateral, \[i puse måna dreapt` pe

um`rul Irinei [i-i \ntinse lui Bodo måna stång`.
– Aceasta, prietene este fiica mea [i imaginea vie a
frumoasei sale mame.
Cånd Irina p`[i \n fa]a tån`rului conte, privirea ei sim]i
dogoarea ochilor negri [i i se p`ru c` o flac`r` parc` o
cuprinse. Un fior \i str`b`tu corpul [i trebui s` se
str`duiasc` s`-[i p`streze st`pånirea de sine.
– Primi]i [i din partea mea urarea de bun venit la
Vandermoor, conte Bodo, spuse ea \ncet.
Contele Bodo nu era neobi[nuit cu societatea femeilor
[i citi imediat pe fa]a Irinei ce se petrecuse cu ea. |[i
cuno[tea prea bine puterea asupra femeilor [i afi[` un
zåmbet satisf`cut \n timp ce se aplec` politicos asupra
måinii Irinei.
– Mul]umesc pentru urarea dumneavoastr` c`lduroas`,
spuse el [i buzele lui atinser` ca o adiere strångerea de
mån`.
***
Gustarea fu servit` \n sufrageria mic`. Era amenajat` cu

mobil` scump` Biedermeier, tocmai pe gustul fostei
contese Soliturn. |n memoria ei, deasupra servantei atårna

portretul ei \ntr-o ram` scump` de por]elan.
Contele Bodo descoperi tabloul imediat ce intr` \n
camer`.
– Ce tablou! exclam` el destul de tare [i privirea lui o
cuprinse imediat pe Irina. Este ca [i cum tabloul ar fi prins
via]` [i ar fi coboråt din ram` printre noi.
Contele Soliturn \l aprob`.
– Da, a[a este, oft` el [i \[i trecu måna \ntr-un gest de
oboseal` prin p`rul des [i c`runt. Aceast` asem`nare a fost
pentru mine ani la rånd bucurie [i durere \n acela[i timp.
Contele Bodo se apropie de tabloul contesei decedate [i
se \nclin` \n fa]a lui ca [i cum ar fi vrut s`-i prezinte \ntregul
sù respect.
– Mama a fost o femeie frumoas`, spuse el c`zånd pe
gånduri, totu[i, dånsa este o madon`.
Irinei i se ridic` tot sångele \n obraji, ca [i cum
complimentul i-ar fi fost adresat. Inima \i b`tea puternic \n
piept, iar r`suflarea devenise accelerat`. Se sim]ea \ntr-o
stare de agita]ie pe care n-o mai trìse pån` atunci, o stare
emo]ional` excep]ional` [i \ncet, \ncet, [tiu c` aceasta e
dragoste. Bodo de Thamin \i provocase aceast` furtun` \n
suflet [i totul de acum se referea la el, c`ci [i el p`rea
\ndr`gostit.
O zi plin` de vise.
24 CHARLOTTE MANN
Contele Bodo p`ru c`-[i aminte[te ceva [i se \ntoarse

cùtånd privirea Irinei:
– M` simt ca \ntr-un vis. |n timpul c`l`toriei mele
\ncoace, am \ncercat s`-mi imaginez ce voi trì aici. Unele le
[tiam din descrierile tat`lui meu, altele din tablouri.
Realitatea dep`[e[te \ns` totul. Sunt cople[it.
Aparent f`r` inten]ie atinse måna Irinei [i sim]i cum fata
se \nfioar`.
– Dac` a[a este, conte Bodo, pute]i considera castelul
Vandermoor ca [i c`minul dumneavoastr`, r`spunse
contele Soliturn. R`måne]i aici atåta timp cåt dori]i. Tat`l
dumneavoastr` a fost pentru mine ca un frate. Fiul sù \i va
lua locul \n inima mea. |i \ntinse apoi cu dragoste ambele
måini [i-i ur`: |nc` o dat` fii bine venit! dragul meu.
Dup` aceste cuvinte, contele Bodo putea s` considere c`
a cå[tigat \ntreaga simpatie a b`trånului conte. |i mul]umi
\n cuvinte alese [i continu`, invitånd-o pe Irina s` ia loc la
mas`.
Contele Soliturn comand` cele mai alese feluri de
måncare [i desigur o [ampanie scump`. Bodo savur`
måncarea cu un apetit deosebit, \n timp ce contele Soliturn
[i contesa Irina gustau cåte pu]in [i doar din polite]e,
pentru ca oaspetele s` nu se simt` singur la mas`.
– V` este prea dureros s` vorbi]i despre tat`l
dumneavoastr`? se interes` contele Soliturn.
– Deja mai pu]in, r`spunse Bodo. {tiu \ns` c` aceasta a

fost dorin]a lui, ca dumneavoastr` s` afla]i totul despre el.
De aceea, \mi va face pl`cere s` v` vorbesc despre el [i
despre mama mea. Duse paharul cu [ampanie la buze [i
privi peste pervazul ferestrei, visånd afar`. Era frumoas` –
Carmencita noastr`, oft` el \nainte de a bea. To]i b`rba]ii \i
c`deau la picioare, dar ea l-a iubit doar pe tata. Aproape l-a
divinizat \n felul ei, continu` el cu un u[or surås. {i el se
sim]ea atunci ca un rege.
– Ceea ce desigur \n dezam`girea lui de atunci a fost
destul pentru a-l reabilita, aminti contele Soliturn.
Privirea lui Bodo se \ntoarse \napoi, o m`sur` pe Irina [i
se adres` din nou contelui.
– |ntr-o oarecare m`sur`, sublinie el. Dac` po]i s` te
\ndr`goste[ti \n via]` de dou` ori, totu[i nu este acela[i fel
de dragoste. Privirea lui r`t`ci din nou asupra Irinei [i
r`mase \n contemplare pe chipul ei. Uneori crezi c` iube[ti
[i abia cånd soarta \]i scoate \n cale marea iubire a vie]ii,
consta]i c` tot ceea ce a \nsemnat pentru tine iubire pån`
atunci a fost doar un foc de paie, nesemnificativ [i trec`tor.
Irina realiz` ceea ce vroise tån`rul conte s` spun` prin
aceste vorbe. Inima ei tres`ri.
***
26 CHARLOTTE MANN
Dup` gustare, contele Soliturn [i contesa Irina \[i

conduser` oaspetele la ma[in`.
– E o ma[in` rapid`, observ` contele.
– E doar \mprumutat`, r`spunse Bodo. Acolo, \n
Argentina, am \ntr-adev`r o ma[in` rapid`. La distan]ele de
acolo, pe anumite drumuri, e indicat s` folose[ti astfel de
vehicule. Aici, am constatat c` puterea motorului o po]i
exploata destul de rar. Apoi råse [i ridic` din umeri. Poate
c` va trebui s` m` mul]umesc cu o ma[in` mai serioas`.
Mul]umi din inim` pentru c`lduroasa primire [i promise
s` se \ntoarc` \n aceea[i dup`-amiaz`. Apoi se urc` \n
automobil, f`cu \nc` un semn de salut Irinei [i contelui
Soliturn, [i demar` \n tromb`.
Irina privi fascinat` \n urma lui, pån` cånd automobilul
ro[u deveni un punct \n dep`rtare.
Contele Soliturn o observ` [i punåndu-[i bra]ul pe
umerii ei, spuse:
– Te vei bucura s`-l revezi, nu-i a[a?
Irina råse fericit`, [i-l aprob`.
– Da, foarte, \[i permise ea. Pentru mine, e ca [i cum el
ar schimba totul. Soarele arat` mai luminos, iarba de pe
paji[te parc` n-a fost niciodat` mai verde ca ast`zi.
Contele Soliturn råse u[or [i o trase cu drag lång` el.
– Te-ai \ndr`gostit, inimioara mea, spuse el [i \[i apropie
un moment fa]a de p`rul ei m`t`sos.
A[a se \ntåmpl` cånd cineva este cu adev`rat \ndr`gostit.

– Da, oft` Irina. Da, asta poate fi dragoste adev`rat`. Se
rezem` de um`rul tat`lui. {i el? |[i \ndrept` privirea spre
conte. Crezi c` [i el s-a \ndr`gostit?
– A[a p`rea, din cåte am observat, r`spunse contele, [i
urc` al`turi de Irina treptele spre intrare. M` \ntreb doar ce
va spune Markus cånd va afla.
Irina se opri brusc.
– Markus? \ntreb` ea uimit` [i deveni pentru o clip` mai
palid`. |n ultimele dou` ore nu se gåndise o secund` m`car
la el. Acum abia \[i d`du seama.
– Da, Markus. Fa]a contelui deveni serioas`. Te iube[te
din toat` inima [i pån` acum am avut impresia c` nici ]ie
nu-]i este indiferent. De fapt, m` a[teptam ca ast`-sear` s`
aib` ocazia de a clarifica aceste lucruri [i s` accept logodna
voastr` pe care sigur o va cere.
– Da, respir` profund Irina. Pån` acum, totul era altfel.
Lumea mea a devenit deodat` alta. Markus \mi este drag [i
pre]ios, dar pentru mine Bodo \nseamn` altceva, nu [tiu ce,
cred c` dragoste. Abia acum, prin el, voi afla ... Se
\ntrerupse brusc [i \[i privi tat`l, nefericit`. Sunt rea din
cauza asta?
– De ce, pentru c` nu mai vrei s` te c`s`tore[ti cu
Markus, ci cu Bodo? \ntreb` contele Soliturn [i scutur` din
cap. Nu, asta e ceva ce nimeni nu poate explica. Se petrece
28 CHARLOTTE MANN
cumva ca o boal`. Nu po]i face nimic s` te opui. Cine [tie

mai bine ca mine? continu` el melancolic, oftånd.
– Mul]umesc pentru \n]elegere, tat`, r`spunse Irina
zåmbind.
Bra] la bra], tat` [i fiic` se \ntoarser` \napoi \n palat.
– Vrei s`-mi poveste[ti mai multe despre acele timpuri?
\ntreb` Irina.
– Da, cu pl`cere, r`spunse contele. Aceste amintiri sunt
\nc` vii \n sufletul meu [i pot spune c` m-au \nso]it toat`
via]a. O conduse apoi \n bibliotec` [i scoase dintr-un raft
un volum gros, legat \n piele. |n el am toate amintirile pe
care le-am p`strat de atunci, spuse el [i se a[ez` lång` Irina.
Apoi vår\ o mic` chei]` aurie \n l`c`]elul frumos
ornamentat [i deschise coperta din piele. |n fa]a ochilor nu
ap`ru un album, cum probabil ar fi a[teptat Irina, ci o
caset` legat` de asemenea \n piele, \n care fuseser` adunate
la un loc fotografii [i diverse mici obiecte.
– Robert de Thamin [i cu mine am fost prieteni de cånd
ne-am \ntålnit la internat, \[i \ncepu contele povestea vie]ii.
Primisem \mpreun` aceea[i camer` [i \n aceea[i sear` am
decis s` fim mereu uni]i \n fa]a oric`ror greut`]i ale vie]ii,
\n lumea strìn` din jurul nostru. Dup` moda jur`mintelor
din tinere]e, am jurat \n noapte, sub lun` plin`, [i am
pecetluit jur`måntul ca fra]i de sånge.
– Fra]i de sånge? spuse Irina cu o u[oar` mirare.
Contele Soliturn råse u[or de uimirea fetei.

– Nu trebuie s` te sim]i [ocat`. Ne-am \n]epat pu]in cu
un ac \n vårful degetelor [i am l`sat s` curg` cåte o pic`tur`
de sånge \ntr-un pahar cu suc de mere pe care apoi l-am
bùt. Asta pare acum, dup` atåta timp, pu]in amuzant, dar
atunci noi consideram jur`måntul nostru foarte serios. Am
fost \n to]i acei ani un trup [i un suflet. Eram aproape
nedesp`r]i]i, \ncåt porecla noastr` era "gemenii".
|n acest moment, contele se \ntrerupse din povestire,
deoarece Benton \[i f`cuse apari]ia \n bibliotec`. Ducea cu
el un co[ cu trandafiri ro[ii pe jum`tate \nflori]i.
– Aceste flori au sosit pentru contesa Irina, anun]` el.
– Trandafiri? ochii Irinei str`lucir`. Apoi \ns` \[i aminti
c` Bodo de Thamin abia p`r`sise Vandermoor de cåteva
minute. Deci, florile nu puteau fi de la el.
– Mul]umesc, Benton. |ncuviin]` apoi servitorului s`
lase florile.
Po]i s` le la[i pentru moment aici.
Benton a[ez` co[ul cu trandafiri pe o m`su]` joas`, se
\nclin` u[or [i se retrase.
Contele Soliturn \[i privea fiica, a[teptånd. B`nuia de la
cine au venit trandafirii. Probabil c` [i ea [tia.
Irina \i admir`, dar nu spuse nimic.
– Nu vrei s` cite[ti c` ]i-a scris Markus? o \ntreb` direct
contele.
30 CHARLOTTE MANN
– Dac` mi-a trimis trandafiri ro[ii, nu este greu de b`nuit

ce a dorit s`-mi spun`, r`spunse ea. {i de aceea nici nu m`
pot bucura acum de florile sale, continu` ea cu un u[or
oftat.
Contele Soliturn \i lu` måna [i i-o strånse cu dragoste [i
\n]elegere.
– Nu trebuie s` te pripe[ti, copila mea, o aten]ion` el.
Bodo \]i este deocamdat` complet strìn. |n timp ce Markus
... Irina \i arunc` o privire complet nemul]umit`. Ai
dreptate, copila mea. O mångåie p`rinte[te pe cre[tet.
Dragostea este un dar ceresc. Noi suntem supu[ii ei. Ne
une[te sau ne desparte via]a dintr-un motiv sau altul. Ceea
ce pån` ieri p`rea foarte sigur, ast`zi nu mai este valabil.
Irina \[i l`s` capul pe um`rul tat`lui.
– Nu-i a[a, cum s`-l accept a[a deodat` pe Markus,
r`spunse ea.
Acum [tiu c` niciodat` nu voi sim]i pentru el ce simt
pentru Bodo. Parc` m-a cuprins un fel de ame]eal` [i nu
pot face nimic s` m` opun.
***
Bodo de Thamin se \ntoarse \napoi \n ora[, cùt` hotelul

la care tr`sese [i \mpachet` cele cåteva lucruri \n singurul
bagaj pe care [i-l luase cu el la plecare.
"A fost o idee bun` s` merg imediat la Vandermoor", se
gåndi el \n timp ce fluiera una din melodiile lui preferate.
"Nici n-a[ fi putut avea o idee mai bun`, c`ci astfel toate
grijile mele sunt spulberate."
Se gr`bi la telefon [i ceru leg`tura cu recep]ia.
– V` rog s`-mi face]i nota! ceru el. Plec imediat. Apoi
a[ez` gr`bit receptorul \n furc` [i privi \n jur.
"De acum, voi avea o suit` princiar`", gåndi el. Fiecare
dorin]` \mi va fi citit` \n priviri. "Iar dup` ce vor suna
clopotele de nunt` [i micu]a contes` va p`[i al`turi de mine
la altar, voi deveni un om aranjat."
Ap`s` apoi capacul cuf`rului ca [i cum prin acest gest ar
fi \nchis un capitol al vie]ii lui de pån` acum.
"{i pentru asta n-a trebuit s` aduc nici o jertf`." Råse
distrat.
"E dulce micu]a contes` – foarte dulce. Imaginea ei
neprih`nit` m` incit`. De fapt, p`cat c` s-a \ndr`gostit de
mine la prima vedere. Ar fi fost mult mai incitant dac` ar fi
trebuit s-o cuceresc."
|[i lu` mantaua de piele pe bra] [i p`r`si camera de
hotel. Pu]in mai tårziu, [edea din nou \n automobil [i
conducea \napoi spre castelul Vandermoor.
32 CHARLOTTE MANN
Cånd aproape ajunsese la castel, aten]ia \i fu atras` de o

amazoan`. C`l`rea un cal alb ca spuma [i de sub casc` \i
zburau pletele blonde. Bodo strånse genele, deoarece
lumina soarelui \l orbea. Puteau oare s`-l \n[ele ochii?
C`l`rea]a din fa]a lui era \ntr-adev`r Irina de Soliturn?
Acceler` [i claxon` \n acela[i timp.
Irina \l observase, recunoscuse mai \ntåi ma[ina ro[ie [i
apoi [oferul, fa]a ei nostim` se \nro[ise.
Bodo se apropie [i conducea acum \ncet.
Irina c`l`rea al`turi.
– Ce surpriz` minunat`! \i strig` Bodo.
Irina råse. Se str`duia s` nu-[i arate emo]ia, dar nici s`
fie indiferent`.
– Am fugit de \nv`lm`[eala de la castel, \ncerc` ea s`
explice, de[i cuvintele nu sunar` prea conving`tor [i Bodo
realiz` c` pornise c`lare \n \ntåmpinarea lui. Ner`bdarea de
a-l vedea o adusese aici.
– Se anun]` o s`rb`toare special`, presupun? Bodo opri
motorul [i cobor\ din ma[in`. |i \ntinse måna Irinei [i o
ajut` s` coboare din [a. Dintr-o dat`, se afla atåt de aproape
de Bodo, \ncåt \i sim]ea r`suflarea pe fa]`. O cuprinse un
fior, ca [i cum ar fi cuprins-o \n bra]e s-o s`rute, ceea ce de
fapt nu se \ntåmpl`.
Bodo n-o s`rutase, o ]inea \ns` sub observa]ie [i-i citise
\n priviri totul.
Ace[ti ochi negri necru]`tori topiser` måndria multor

femei.
– Da, va fi o serbare deosebit`, r`spunse Irina \ntr-un
tårziu. Tata a decis c` trebuie s` fie un bal de bun venit.
Dac` sunte]i de acord, continu` ea repede.
– Dac` sunt de acord? r`spunse Bodo råzånd [i strånse
u[or måna Irinei. Totul \mi convine atåta timp cåt sunte]i
aproape de mine, frumoas` contes` Irina.
Irina sus]inu privirea ochilor lui un timp, apoi pleoapele
ei coborår`.
– Cred c` ar trebui s` m` \ntorc la castel, spuse ea. S-ar
putea s`-mi observe lipsa.
"Deci, m-a a[teptat deja un timp aici" continu` Bodo
observa]ia \n gånd. Spuse apoi cu voce tare:
– Cum ar fi dac` v-a]i urca \n ma[ina mea? V` promit s`
conduc foarte atent. Murgul dumneavoastr` presupun c`-[i
va g`si singur grajdul sau nu?
– O, ba da, [tie drumul, doar c` ... \ncerc` Irina s`
obiecteze.
– Doar c`? \ntreb` Bodo [i-i strånse måna mai hot`råt.
Trebuie s` \nchei eu cuvintele dumneavoastr`, c` nu v` face
pl`cere s` merge]i cu mine cu ma[ina?
– O, nu, \l contrazise Irina \n grab`. Nu este deloc a[a.
Vin cu pl`cere cu dumneavoastr`.
– Minunat! se bucur` Bodo.
34 CHARLOTTE MANN
Hei, alearg` la grajd, \ndemn` el murgul [i-i d`du din

prietenie o palm`.
Calul r`mase \ns` pe loc [i \ntoarse capul dup` c`l`rea]a
lui.
– E bine, Heiko, spuse Irina [i-l mångåie pe bot. Alearg`
\napoi la grajd, bunul meu prieten.
Heiko nechez`, o privi \nc` o dat` [i porni \n trap.
Oricum, alerga o anumit` distan]`, se oprea [i o cùta cu
privirea, apoi pornea iar, ca [i cum ar fi vrut s` se asigure
ce se \ntåmpl` cu c`l`rea]a lui.
Bodo o conduse pe Irina pe partea cealalt` a ma[inii
[i-i deschise politicos portiera. |[i ar`ta acum manierele
sale cavalere[ti. Evit` s` ambaleze motorul prea tare [i [of`
pe cåt posibil \ntr-o vitez` potolit`.
Heiko sim]ise ma[ina strìn` [i alerga u[or cånd \nainte,
cånd \n urma ei, a[a ca s` poat` p`stra un ochi vigilent
asupra st`pånei.
Bodo \l observa \n oglinda retrovizoare.
– Un cal devotat, observ` el mirat.
– L-am primit pe Heiko \n dar cånd era doar un månz,
explic` Irina \nso]itorului. {i de atunci, am r`mas prieteni
foarte buni. De fiecare dat` cånd vin de la internat, Heiko
are voie \n parc s` m` a[tepte. El este \ntotdeauna primul
care m` \ntåmpin`.
Bodo råse.
– Deci, am un rival foarte gelos, preciz` el.

– Dac` dumneavoastr` ave]i acolo o mo[ie atåt de mare,
trebuie c` sunte]i obi[nuit s` v` purta]i cu caii, r`spunse
Irina. Asta va sim]i [i Heiko. {i dup` ce vom c`l`ri de cåteva
ori \mpreun`, se va obi[nui cu dumneavoastr`.
Asta nu prea-i pl`cu, s-ar fi putut spune c` Bodo f`cuse
deja \n aceast` clip` prima sa gre[eal` fundamental`, c`ci el
nu iubea caii, se sim]ea mai bine la volanul ma[inii sale
rapide decåt \n [a.
– Sunt un c`l`re] pasionat, o asigur` el. Cu toate astea,
n-am avut niciodat` o rela]ie atåt de apropiat` cu caii
no[trii ca dumneavoastr`.
– Cu caii este la fel ca [i cu oamenii, replic` Irina.
Prieteniile adev`rate se dezvolt` foarte rar.
– Asta e atåt de adev`rat! sublinie Bodo. N-am avut
niciodat` un prieten care s`-mi fie atåt de aproape cum au
fost tat`l meu cu tat`l dumneavoastr`. Poate [i datorit`
faptului c` n-am avut ocazia s` cunosc tineri de vårsta mea
[i de aceea[i condi]ie social` cu care s` petrec \mpreun`
trecerea anilor. Am crescut de fapt pe mo[ia tat`lui meu [i
am fost instruit de un profesor, \n particular.
|ntre timp ajunseser` la castel, a[a c` Irinei nu-i mai
r`mase timp s` pun` \ntreb`ri. Bodo era bucuros c` poate
schimba vorba.
– Vandermoor este un castel romantic, spuse el.
36 CHARLOTTE MANN
|mi pare rupt dintr-un basm devenit realitate. Aduse

ma[ina pån` la scar`, cobor\ [i-i oferi cavalere[te måna
Irinei s-o ajute.
– Cea mai mare uimire mi-o produce \ns` frumoasa
zån`, care m-a adus aici, continu` el [i cùt` privirea Irinei.
Capitolul 3
Markus de Haltern nu presim]ea ce se petrecuse \ntre

timp la castel. Num`ra orele pån` la revederea cu frumoasa
contes` [i cu cåt se l`sa seara, cu atåt nelini[tea lui cre[tea.
Se schimbase mult prea devreme \n hainele pentru bal,
dar nu vroia s` apar` \nainte de timpul cuvenit la castel, a[a
c` m`sura cu pasul toate camerele conacului sù, \ncolo [i
\ncoace.
Cånd m` voi \ntoarce acas`, gåndea el, soarta \[i va fi
spus deja cuvåntul. Irina va fi a mea. |n fapt, nici n-ar fi
trebuit s` tac atåta, trebuia s` fi spus mai de mult ce simt.
Cånd servitorul sù intr` s`-l anun]e c` este timpul s`
plece la mo[ia Vandermoor, Markus respir` adånc. Acum, \l
desp`r]eau doar cåteva minute de urm`toarea \ntålnire cu
Irina.
38 CHARLOTTE MANN
Dup` ce intr` cu [oferul sù pe aleea principal` a

castelului, Markus trebui s` \ncetineasc`, deoarece se
formase o \ntreag` coloan` de ma[ini care se \ntindea pån`
la scara intr`rii principale.
Markus \[i d`dea silin]a s`-[i ]in` sub control nervozitatea
crescånd`. Cånd \ntr-un final automobilul familiei de
Haltern ajunse \n fa]a impun`toarelor trepte, tån`rul baron
respir` u[urat. Un lacheu veni \n \ntåmpinare, \i deschise
u[a [i-l conduse pe trepte pån` sus.
Irina \l \ntåmpin`, \i \ntinse måna [i el o s`rut`, dar
vorbele ei \i sunar` strìn \n urechi, de parc` n-ar fi vorbit
cu vocea ei obi[nuit`.
– Mul]umesc frumos pentru aranjamentul floral,
continu` ea gr`bit, dar nici o silab` nu amintea c` era vorba
despre trandafiri, de trandafiri ro[ii – florile iubirii!
Contele Soliturn \l salut` pe Markus paternal, ca
totdeauna. Sau cuvintele sale au fost mai impersonale?
Markus nu reu[i s` se gåndeasc` la acest aspect, c`ci \i fu
prezentat contele de Thamin.
– Fiul celui mai bun prieten al meu din copil`rie, spuse
st`pånul castelului. Este pentru un timp oaspetele nostru
scump la castel.
Markus constat` dintr-o privire cum \l prive[te Irina pe
strìn [i [tiu imediat ce se petrecuse. Irina se \ndr`gostise
de acest strìn.
Recunoa[terea c` femeia iubit` i-a fost luat` de alt b`rbat

deveni dureroas`. Se auzi singur f`cånd observa]ii
politicoase cu o voce st`pånit` [i se gr`bi s` treac` mai
departe. Auzea vorbindu-se [i råzånd \n jurul sù, dar totul
p`rea atåt de ireal ca \ntr-un vis stupid.
Cel mai bine s-ar fi sim]it s` plece din castel, dar pentru
asta \i lipsea for]a necesar`. Se vorbea cu el, primea salut`ri,
i se adresau \ntreb`ri. R`spundea tuturor, se str`duia s` fie
politicos ca de obicei, dar reac]iona ca o marionet` [i-i era
team` c`-[i poate pierde st`pånirea de sine \n orice
moment, deoarece durerea din piept cre[tea continuu [i
amenin]a s` explodeze.
Un servitor \i oferi un pahar de [ampanie. |l lu` [i bù
mecanic [i deodat` cupa stråns` cu putere se sparse \n
måna sa. Se r`ni \n cioburi [i abia durerea \l f`cu s` se
sperie.
Acum, trebuia s` se ocupe doar de el. Tån`rul baron
murmur` o scuz` [i \ncerc` s` se fereasc` de privirile
curioase. Se retrase \n ni[a unei ferestre [i fum` o ]igar`
tr`gånd fum dup` fum.
– Nu trebuie s` exagera]i acest incident, spuse
nea[teptat o doamn` lång` el [i cånd privi \n acea direc]ie,
lång` el se afla Helena de Marken. Desigur, paharul avea o
fisur`, \i zåmbi ea f`r` griji. Nimeni nu poate fi asigurat
contra acestor incidente. |l prinse apoi de bra]. Doare?
40 CHARLOTTE MANN
– Nu, nu doare deloc, o asigur` Markus. Råsul ei \l durea

mai mult decåt rana din palm`.
C`ci din aceast` sear` [tiu cåt de mult va suferi ea,
deoarece \l iubea, iar el nu putea r`spunde acestei iubiri.
***
Contele Soliturn deschise balul cu fiica sa. Dup` runda

de onoare, \l invit` pe contele de Thamin.
Markus st`tea \nc` \n ni[a ferestrei [i privea dansatorii.
Nu, el urm`rea o singur` pereche [i dac` ar mai fi avut vreo
\ndoial`, acum putea definitiv s-o \nl`ture. Irina \l iubea pe
contele de Thamin [i nu f`cea nici un secret din asta. {i
contele Thamin avea ochi doar pentru ea. O ]inea stråns \n
bra]ele sale ca [i cum n-ar fi vrut s`-i mai dea drumul
niciodat`, [i o privise neclintit tot timpul dansului.
Nu vorbeau unul cu cel`lalt, ci doar se priveau
ne\ncetat.
– Frumoas` pereche, nu-i a[a? \ntreb` Helena al`turi de
el.
– Cum? \ntreb` Markus readus din visare.
|n timp ce Helena \ncerca s` lege o conversa]ie cu el, se
apropie unul din domni [i o invit` la dansul urm`tor.
Markus fu bucuros s` r`mån` singur.

Trebuie s` m` retrag, se gåndi el. Este peste puterile
mele s` stau s`-i privesc toat` seara cåt sunt de ferici]i
\mpreun`. Nu va observa nimeni dac` plec.
Totu[i, cånd p`r`sea ni[a ferestrei, contele Soliturn
ap`ru lång` el.
– Markus, cum v-a]i r`nit? Observ` imediat bandajul
improvizat pe måna sa dreapt`.
– Nu este nimic serios, r`spunse Markus. |mi pare rù
de pahar.
Contele Soliturn \[i d`duse \ns` seama.
– Acesta nu este totu[i purul adev`r, \[i exprim` el
p`rerea. Cauza principal` este c` nu v-a]i \ntålnit a[a cum
trebuia.
– Nu, chiar nu este atåt de grav, \l asigur` Markus \nc` o
dat`. Privirea lui \l ocoli pe conte, o cùta din nou pe Irina,
care dansa mai departe cu contele de Thamin.
Contele Soliturn \i urm`rise privirea.
– Pare a fi jocul sor]ii, spuse el. A[a cum tat`l sù a
iubit-o pe mama ei. Acum foarte mul]i ani \n urm`, tat`l lui
a trecut oceanul pentru c` mama Irinei m-a ales pe mine.
– Da, dac` a[a stau lucrurile ... Markus tu[i u[or, apoi se
\nec` iar, deoarece sim]i un mare nod \n gåt. Cuvintele
contelui reu[iser` s` \nchid` [i ultima cale pe care ar fi
putut-o spera \ntre ei doi. |i doresc Irinei tot binele.
42 CHARLOTTE MANN
|l salut` pe conte [i vru s` plece.

– Nu, r`måi te rog, Markus, \l invit` contele Soliturn [i-i
puse måna pe bra]. Este \nc` ceva ce vreau s` v` spun. Am
fost \ntotdeauna vecini buni [i cred c` am fost [i prieteni.
Nu vreau s` pierd aceast` prietenie numai pentru c`
lucrurile au luat alt curs decåt ne-am dorit dumneavoastr`
[i cu mine. Pot s` \n]eleg dac` pentru un timp ve]i ocoli
domeniul Vandermoor. V` rog \ns` s` nu uita]i pentru
totdeauna drumul la Vandermoor. Apoi \ns`, va trebui s`
reveni]i la plimbarea dumneavoastr` [i pe la noi. {i Irinei
i-ar p`rea rù s` piard` prietenia dumneavoastr`.
Markus de Haltern \[i strånse puternic buzele.
– Prietenia mea v` r`måne, conte Soliturn. {i acum,
scuza]i-m` v` rog. Dac` apreciez corect situa]ia,
participarea mea la acest bal nu este \n mod deosebit
binevenit`.
Fa]a contelui deveni serioas`.
– Nu, prietene, spuse el [i-i \ntinse måna. |mi pare rù.
Markus o cuprinse pe Irina \ndelung, cu o ultim` privire,
ca pentru o desp`r]ire definitiv`. Apoi plec` cu pa[i gr`bi]i
[i p`r`si castelul.
Irina nici nu observase. Ea nu sim]i deloc lipsa
baronului. Avea ochi doar pentru contele de Thamin. |n
timpul dansului se sim]ise fericit` \n bra]ele lui [i ar fi dorit
ca aceast` sear` s` nu se termine niciodat`.
Dup` ce pe teras` [i \n parc se aprinser` lampioanele,

u[ile terasei se deschiser`. Serbarea ajunsese la punctul
culminant.
Bodo era decis s` bat` fierul cåt e cald, atåta timp cåt
situa]ia \i era favorabil`. Dans` cu Irina prin u[ile deschise
ale terasei [i ie[i afar`.
– Ce noapte minunat`, \i [opti el foarte aproape de
ureche, a[a \ncåt respira]ia lui cald` s`-i \nfioare pielea.
Niciodat` stelele n-au fost mai luminoase ca acum, nici
aerul mai plin de parfumul florilor. Puteri miraculoase
ne-au a[eptat. Irina, s` l`s`m adev`rul s`-[i spun` cuvåntul.
Ea se \nfior` la vorbele lui [i nu se opuse deloc bra]elor
care o strångeau tot mai puternic, \ncåt aproape nu mai
putea s` respire. |nchise ochii [i se l`s` cu totul la voia
\ntåmpl`rii, cånd Bodo \[i lipi obrazul de al ei.
– De cånd te-am v`zut azi-diminea]`, Irina, m` simt ca
fermecat. Niciodat` inima mea n-a fost mai plin` de iubire
ca acum. Cred c` numai soarta m-a adus aici, s` te \ntålnesc
[i s`-mi g`sesc fericirea vie]ii mele.
Buzele lui atinser` pleoapele Irinei cu un s`rut fierbinte.
Irina! spuse el. Dulce Irina, te iubesc, te implor, fii a mea!
F`r` tine, via]a mea nu mai are sens. Vreau s` te ]in mereu
\n bra]e ca acum, pån` la sfår[itul zilelor mele.
Irina deschise ochii [i-l privi. Pasiunea din privirea lui
amenin]a s` o ard`.
44 CHARLOTTE MANN
– {i eu te iubesc, [opti ea. {i eu te iubesc. Apoi sim]i

buzele lui fierbin]i s`rutånd-o [i r`scolindu-i sim]urile.
– Irina! jubil` Bodo, acum cånd se sim]i sigur de ea.
Irina mea! Pasiunea mea fierbinte, Irina! O s`rut` din nou,
mereu, pån` cånd cucerirea ei fu deplin`.
Bodo \[i a[ez` bra]ul ocrotitor pe umerii Irinei [i o
conduse \napoi spre teras`.
– Ce crezi, tat`l tù va fi de acord cu dragostea noastr`?
\ntreb` el råzånd fericit al`turi de ea.
Obrajii Irinei se \mbujorar`, iar ochii ei devenir`
str`lucitori de emo]ie [i fericire.
– Te va cuprinde \n bra]ele sale ca pe fiul lui, r`spunse
ea f`r` [ovìal`. Vizita [i afec]iunea ta l-au emo]ionat
profund. Sunt sigur` c` nu [i-ar fi dorit alt ginere mai mult
ca pe tine.
***
Contele Soliturn nu fu deosebit de susprins cånd Bodo

de Thamin se prezent` \n diminea]a urm`toare conform
ritualului cerut rangului, s` cear` måna fiicei sale.
– E drept ca totul s` se petreac` astfel, spuse el [i-l
cuprinse cu dragoste \n bra]e. Fii binevenit la noi ca un fiu
drag. M` bucur c` prin dragostea voastr` tot ce a fost

tulbure \n trecut s-a [ters. Doar un lucru s`-mi promi]i:
s`-mi faci copila fericit`.
– Nimic nu-]i pot promite cu mai mult` pl`cere, drag`
tat`, \l asigur` Bodo. Cel mai frumos vis al vie]ii mele va fi
s-o fac pe Irina cea mai fericit` femeie de pe p`månt. Nimic
nu este mai scump inimii mele.
Cåteva s`pt`måni mai tårziu, la castelul Vandermoor se
s`rb`torea logodna oficial` a tinerei perechi. Chiar Markus
de Haltern primi o invita]ie, numai c` el nu lu` parte la
petrecere, ci trimise doar un cadou scump.
Evita domeniul Vandermoor din seara \n care soarta \i
ar`tase clar c` inima Irinei apar]ine altui b`rbat. Imediat ce
treburile cu strånsul recoltei se \ncheiaser`, dori s` plece
\ntr-o lung` c`l`torie, s` \ncerce s` uite. |nainte de toate,
nu dorea s` fie aici s` aud` clopotele bisericii anun]ånd
c`s`toria, s` aud` strigarea din biseric` pentru Irina [i
rivalul sù.
Irina era bucuroas` c` n-a trebuit s`-l \ntålneasc` pe
Markus \n tot acest timp. |n orele de lini[te, \[i permitea s`
cìneze durerea lui, dar de fiecare dat` fericirea ei revenea
mereu \nving`toare [i-i alunga \ntristarea. Pentru ea, totul
p`rea bine stabilit [i cu un final fericit. Credea acum \n
fericire, c` nimeni [i nimic nu i-o mai putea schimba.
Toamna veni \n acest an rece [i umed`.
giannijollys
46 CHARLOTTE MANN
Era atåt de furtunoas`, \ncåt \n mijlocul lui octombrie

to]i pomii se ridicau gola[i spre cerul \ntunecat.
Irina rådea deasupra furtunii [i ploii nesfår[ite. Nimic nu
putea s`-i strice bucuria, s`-i tulbure fericirea. Pentru ea
\nfloreau trandafirii iubirii, indiferent dac` soarele
str`lucea sau ploaia \i b`tea insistent \n fereastr`.
Doar contele Soliturn sim]ea c` fericirea fiicei sale parc`
nu era atåt de stabil` cum credea ea, ci se sprijinea pe ni[te
picioare de lut. |i ajunseser` la urechi unele zvonuri care-l
puneau pe Bodo de Thamin \ntr-o lumin` dubioas`. |nc` se
\ndoia dac` s` cread` ceea ce mai mult sau mai pu]in putea
fi adev`rat [i evit` s` clarifice aceste lucruri \ntr-o discu]ie
deschis` cu viitorul ginere.
Nici un tån`r b`rbat nu este un \nger, se lini[ti el.
Dragostea – adev`rata dragoste – \l va conduce [i-l va face
s` fie un so] bun.
Pentru Bodo, de cånd o \ntålnise pe Irina, \ncepuse o nou`
via]`. Putea oare cineva s` fie mai atent [i mai iubitor ca el?
Dar soarta nu se l`sa intimidat`, \ncåt b`trånul conte \[i
vår\ singur capul \n nisip pentru o vreme.
|ntr-o diminea]`, \n fa]a castelului opri o limuzin`
neagr`, [i un domn decent \mbr`cat anun]` c` dore[te s`
vorbeasc` cu contele Soliturn. Deoarece acesta preciz` c`
este vorba despre o afacere discret`, contele \l primi, de[i
numele sù nu-i era cunoscut.
Dup` cåteva argumente clarificatoare, contele Soliturn

afl` spre surprinderea sa, c` viitorul sù ginere a ajuns s`
datoreze o sum` de aproximativ 25.000 de m`rci prin
diverse manipula]ii [i \n[el`torii.
Contele Soliturn ceru insistent strìnului:
– Sunte]i sigur c` este vorba de o \n[el`torie? \ntreb` el
autoritar.
– Bine\n]eles, r`spunse vizitatorul [i-l privi deschis \n
ochi pe conte, ca [i cum ar fi vrut s` \nl`ture greutatea ce
ap`sa acum asupra acestuia.
– Poate ... m` gåndesc ... Contele Soliturn \[i drese
glasul [i \[i d`du silin]a s`-[i p`streze cump`tul. Poate este
vorba de o ne\n]elegere?
Vizitatorul ridic` u[or b`rbia [i ar`ta ca [i cum aceast`
remarc` venise ca o declara]ie de r`zboi.
– Cred c` este \n interesul amåndurora dac` aceast`
afacere va fi reglat` \ntre noi, replic` el, ca [i cum n-ar fi
luat \n seam` obiec]ia contelui. De aceea am venit pån` aici,
ca dumneavoastr` ... s` v` asuma]i ... scuzele pentru
ginerele dumneavoastr`, dac` desigur vre]i s` feri]i
renumele familiei dumneavoastr` de un denun].
Contelui Solturn i se ridic` tot sångele \n obraji.
– Denun]? tun` el [i ridic` måinile spre cer. O, Doamne,
nu! Te rog, Doamne, asta nu! Am s` aduc lucrurile \n
ordine.
48 CHARLOTTE MANN
Trase cu o mån` tremurånd` sertarul m`su]ei de scris [i

scoase de acolo carnetul de cecuri.
– Vre]i s` primi]i un cec de la mine? \ntreb` iritat
contele.
Cel`lalt råse [i aprob`.
– De la dumneavoastr`, conte Soliturn, \ntotdeauna.
Asupra dumneavoastr` nu exist` nici cea mai mic` \ndoial`.
Dumneavoastr` sunte]i un cunoscut om de onoare. {i de
aceea mi-am dat osteneala s` vorbesc mai \ntåi cu
dumneavoastr`, \nainte de a face pasul urm`tor \n ceea
ce-l prive[te pe contele de Thamin.
– V` sunt \ndatorat pentru acest gest, r`spunse contele
Soliturn. Scrise cecul [i se preg`ti s`-l \nmåneze b`rbatului.
Ave]i vreun act sau ceva asem`n`tor? Expresia fe]ei sale
ar`ta c` vrea s` clarifice cåt mai repede situa]ia ginerelui
sù. Atunci, vizitatorul deschise mapa sa neagr`, pe care tot
timpul o ]inuse \n poal` [i scoase din ea un teanc de
\nscrisuri \ndosariate cu grij` [i i le \ntinse contelui.
– Vre]i s` arunca]i o privire?
Contele Soliturn frunz`ri documentele \n grab`. Era
enervat c` trebuie s` se ocupe cu astfel de lucruri.
– |mi da]i voie s` v` ar`t ca s` pute]i fi lini[tit? \ntreb`
vizitatorul. Misitul verific` cecul [i \l adùg` \n mapa sa
neagr`, nu \nainte de a arunca \nc` odat` o privire de
verificare. Ne-am \n]eles deci, preciz` el.
De ce ar fi trebuit s` v` fac rù dumneavoastr`? Se ridic`.

M` retrag.
Contele Soliturn \l chem` pe Benton [i permise
vizitatorului s` plece.
Capitolul 4
Irina [i Bodo de Thamin plecaser` dis-de-diminea]` \n

marele ora[ din apropiere pentru a face ultimele
cump`r`turi \n vederea c`l`toriei lor de nunt`.
C`s`toria urma s` aib` loc \n trei zile.
Ferici]i [i \nc`rca]i cu multe pachete [i pache]ele
ajunser` la castel abia dup`-amiaz`.
Benton \i \ntåmpin` [i le lu` imediat mantourile \n hol.
– Ce vreme nesuferit`! spuse Bodo. S` sper`m c` la
nunta noastr` va fi mai bun`. Mi-am dorit dintotdeauna o zi
de nunt` plin` de soare.
Irina i se ag`]` de gåt [i-[i rezem` capul de um`rul lui.
– Dac` asta vrei, atunci vom amåna c`s`toria pån` va fi
var` iar? Asta vrei? \l \ntreb` ea alintat.
– Nu, \n nici un caz! Bodo o s`rut` tandru pe obraz.
C`s`toria noastr` nu va fi \ntårziat` nici cu o singur` or`,

preciz` el.
– Nici cu o singur` or`, [opti Irina [i totul sun` ca un
jur`månt de dragoste.
– Unde este contele, Benton? se adres` apoi Irina
valetului.
– |n camera sa de lucru, contes`. Domnul conte v` roag`
imediat ce v-a]i \ntors, pe dumneavoastr`, conte de Thamin
s` veni]i la dånsul, anun]` el.
– Tata este ner`bd`tor s` afle dac` am terminat de
cump`rat totul, fu de p`rere Irina. S` nu-l l`s`m s` ne
a[tepte inutil. Hai s` mergem la el, da?
– Ierta]i-m`, contes`, interveni Benton. Domnul conte
l-a invitat la dånsul doar pe contele Thamin.
– Doar pe mine? \ntreb` Bodo [i o privi nedumerit pe
Irina. Treburi b`rb`te[ti, glumi el. Deci, fii amabil` [i nu-]i
strica bucuria pentru aceste mici secrete pe care vrea s` mi
le \mp`rt`[easc`.
O s`rut` pe Irina pe frunte. Du-te sus s` te refaci dup`
atåta alerg`tur`.
Irina se supuse [i Bodo se uit` \n urma ei pån` cånd
ajunse sus pe trepte. Apoi se \ndrept` spre camera de lucru
a b`trånului conte. B`tu scurt [i intr`.
Contele Soliturn [edea \n spatele m`su]ei de scris. Fa]a
sa era cenu[ie, iar ochii \l privir` pe cel ce intrase \ntr-un fel
52 CHARLOTTE MANN
care-l f`cu pe Bodo s`-[i \nghit` cuvintele de salut pe care

le preg`tise.
– Benton mi-a spus ... murmur` el apropiindu-se [i
dregåndu-[i glasul, deoarece sim]ea c` \n timpul absen]ei
sale se petrecuse ceva important.
Contele Soliturn strånse buzele cu hot`råre [i-i ar`t`
fotoliul pe care diminea]` st`tuse executorul.
Bodo urm` \ndemnul [i deveni din secund` \n secund`
mai nesigur. Cånd contele Soliturn trase din nou sertarul
m`su]ei de scris [i scoase din ea un dosar \ntreg de
documente, Bodo \n]elese \ntr-o secund` c` fusese
demascat.
Contele Soliturn \i \ntinse hårtiile r`scump`rate.
– Presupun c` te-ai folosit de astea? \ntreb` el [i vocea sa
nu mai p`stra nici m`car o umbr` de polite]e.
Bodo privea pe deasupra documentelor incriminatoare
cu care contele \[i cheltuise banii, gåndind cum ar putea
acoperi timpul r`mas pån` la c`s`torie, acum c` jocul sù
fusese demascat.
Ar fi trebuit s` iau \n serios aceast` ultim` aten]ionare a
c`m`tarului, gåndea el. Dar cum [i-ar fi putut imagina c` va
\ndr`zni s` vin` pån` aici.
{i mai sunt doar trei zile pån` la nunt`!
Contele Soliturn nu-l sc`pa din ochi. Jocul mimicii
viitorului sù ginere \i ar`ta foarte clar c` orice speran]` era
nefondat`, ar fi putut s` \ncerce s` spun` c` totul e o

ne\n]elegere.
– Crezi c` po]i s`-mi oferi o explica]ie? spuse contele [i
se rezem` cu spatele de fotoliu, preg`tit s` a[tepte.
Bodo \[i drese iar glasul, \[i frec` degetele \ntre ele [i
ridic` din umeri.
– Desigur, spuse el. O explica]ie. M` tem \ns` c` nu m`
va pune \ntr-o lumin` favorabil`.
– Nu \n]eleg deloc toate aceste lucruri, oft` contele
Soliturn scuturånd negativ din cap. Cum se poate \ntåmpla
a[a ceva? {i pentru ce ai f`cut astfel de lucruri? Dac` erai \n
dificultate, trebuia s` vii s`-mi spui limpede. Te-ai \ndoit
cumva c` te-a[ fi ajutat? {tiu foarte bine c` pot exista
dificult`]i la transferul de bani. A[a ceva se poate \ns`
reglementa.
Bodo sperase c` descoperirea c`r]ii sale de credit ar fi
putut s` fie f`cut` abia dup` c`s`torie. Acum se sim]ea ca
un diletant neputincios \n fa]a destinului. N-avea de ales.
Trebuia s` recunoasc` faptul c` este s`rac.
– Nu exist` nici un fel de bani, care ar putea fi
transfera]i, r`spunse el brusc. Totul a fost pierdut.
Contele Soliturn se aplec` [i-l privi \nm`rmurit.
– Cum adic` ... totul a fost pierdut?
Bodo ocoli privirea cercet`toare a acestuia.
– Da, cum a]i auzit, totul a fost pierdut, repet` el.
54 CHARLOTTE MANN
Apoi continu` aproape impertinent. Dac` ]i-ai cunoscut

\ndeajuns de bine prietenul, n-ar trebui s` te mire ce afli; c`
el iubea via]a [i asta cost` \ntotdeauna bani, cu cåt \naintezi
\n vårst`.
Contele Soliturn sim]i c` se sufoc` [i duse degetul
ar`t`tor s`-[i l`rgeasc` nasturele c`m`[ii.
– {i de ce n-ai spus nimic pån` acum?
– Pentru c` nu m-a \ntrebat nimeni, r`spunse Bodo
obraznic. |[i recå[tigase st`pånirea de sine. {i \n afar` de
aceasta n-am venit aici s` m` laud cu averea mea, ci s`
transmit ultimele salut`ri din partea tat`lui meu decedat
unui vechi prieten din tinere]e.
Contele Soliturn \l privea uluit. Bodo l`sa impresia c`
pu]in \i pas`, c` este oricum \nving`tor.
– Dincolo, acolo unde m-am n`scut [i am crescut,
continu` el cu hot`råre, un prieten este un prieten,
indiferent dac` este bogat sau s`rac. Am considerat c`
poate [i pentru mine aici \n castel am g`sit \ntr-adev`r
vechiul prieten al tat`lui meu. Apoi se ridic`. |mi pare rù
c` m-am \n[elat. |mi pare rù pentru tot. Se gr`bea s` plece.
Voi p`r`si Vandermoor chiar \n acest moment [i niciodat`
nu vreau s` v` mai v`d \n ochi!
Pus \n fa]a acestei scene, contele Soliturn uitase c` Bodo
\i pusese numele [i prestigiul \n pericol, pentru c` efectiv
cheltuind aiurea [i f`r` acoperire, \i furase bani. Se sim]ea
lovit \n locul sù cel mai sensibil: vorbise \ndoielnic despre

prietenia adev`rat` dintre el [i defunctul conte de Thamin.
– Dac` \mi permi]i s`-mi iau r`mas-bun de la Irina, plec
imediat.
– Irina? Contele Soliturn s`ri \n sus la auzul numelui
fiicei sale dragi. Irina va ... {i amu]i imediat, c`ci \n acel
moment u[a se deschise [i contesa intr` \n camera de lucru
a tat`lui sù.
– Gata cu secretele! strig` ea, vesel` [i cu ochi
str`lucitori. Nu mai vreau s` fiu exclus`.
Contele o privi cu aten]ie, iar Bodo \[i frec` nervos
b`rbia.
– Vezi, Irina ... spuse el.
Ea \ns` nu-l l`s` s` vorbeasc` ci \i s`ri råzånd \n bra]e, \l
cuprinse de gåt [i-l s`rut` pe gur`.
– Asculta]i pu]in, nu voi cùta pretexte, scumpilor mei.
Am observat mai de mult c` am trecut cumva \n umbra
voastr`. Amåndoi m` privi]i ca [i cum a]i a[tepta de la mine
doar lucruri rele. Fi]i lini[ti]i \ns`, nu [tiu nimic [i nici n-am
ascultat pe la u[i. Secretul nostru este \nc` secretul nostru.
V` promit c` nu voi pune \ntreb`ri penibile, ci voi a[tepta
pån` cånd voi afla totul.
Abia \n acest moment realiz` contele Soliturn c` nu-i va
fi u[or s`-l goneasc` din castel pe Bodo de Thamin. Irina \l
iubea [i credea \n el cu orbire.
56 CHARLOTTE MANN
Ar fi un [oc teribil pentru ea s` afle c` dragostea ei

apar]ine unui nemernic.
C`zu \napoi \n fotoliu [i-[i cuprinse capul \n måini.
Bodo exploat` situa]ia \n favoarea lui.
– Vino, scumpa mea. Las`-l pe tat`l tù singur pentru o
vreme. Trebuie s` se gåndeasc` acum \n lini[te la toate
acestea. |[i a[ez` bra]ul pe umerii ei [i o trase gr`bit s` ias`
din camer`.
***
|n urechile contelui sunau \nc` cuvintele viitorului sù

ginere, ca un ecou. |i era foarte clar cåt de riguros va [ti
Bodo s`-[i foloseasc` acest avantaj \n favoarea sa.
Ce mai putea face? Ce era mai bine pentru copila sa?
Contele Soliturn \[i fr`månta de zor capul f`r` s` g`seasc`
nici un r`spuns. Era \nc` \n camera sa de lucru, se ridica, se
a[eza [i se uita \n toate p`r]ile, se sim]ea ca un pu[c`ria[
evadat, care se [tie cùtat [i \ncearc` s`-[i ascund` c`tu[ele.
|n cele din urm`, nu mai suport` spa]iul \ngust al camerei
de lucru. |l strig` pe Benton, \i ceru s`-i aduc` mantoul [i
p`r`si castelul. Afar`, ploaia \i biciuia fa]a, dar el nu b`g` de
seam`.
Mergea cu pa[i mari \nainte, \[i ridic` gulerul mantoului

[i-[i vår\ måinile \n buzunare.
Drumul \l ducea direct la lacul care se afla \n parcul
domeniului Vandermoor.
Lebedele, observ` el, perechi unite \ntre ele pe via]`, se
ad`postiser` \ntr-un mic golf. Nu-[i amintea din istoria
vechiului castel de cåt timp \noat` lebede pe lacul de la
Vandermoor; aduseser` oare noroc \n via]a locuitorilor
castelului?
Aceste gånduri erau pentru conte o mic` lumini]` \n
infernul \n care intrase, singura pe care contele reu[ise s`
[i-o ofere.
Trebuie s` g`sesc o cale de ie[ire din aceast` situa]ie, se
\ncuraja el. Poate c` mi-o ofer` chiar Bodo, schimbåndu-[i
comportamentul? A[a este; Robert a fost \ntotdeauna un
u[uratic. {i atunci este de mirare c` fiul \i seam`n`? N-ar
trebui s`-i dau o [ans` al`turi de Irina, s` se schimbe? Ea \l
iube[te din toat` inima [i a[ feri-o de o mare suferin]` dac`
nu va trebui s` se despart` de Bodo.
Voi vorbi \nc` o dat` cu Bodo, \[i propuse contele.
Trebuie s`-l dojenesc mai aspru. {i dac` o iube[te
\ntr-adev`r pe Irina, cum a ar`tat pån` acum, s-ar putea ca
\n ciuda tuturor celor \ntåmplate, s` fie un so] bun.
R`mase o clip` locului, se \ndrept` de spate ca [i cum ar
fi dus o povar` grea pe umeri [i se \ntoarse, c`ci ajunsese
58 CHARLOTTE MANN
m`car la concluzia c` trebuie s` vorbeasc` din nou cu

Bodo.
Dar nu putu face nici un pas \nd`r`t, deoarece i se p`ru
c` aude o voce, o voce de copil care striga plångånd dup`
ajutor.
R`mase pe loc [i ascult` din nou, de[i era aproape sigur
c` trebuie s` fie un copil, dar pe vremea asta? Ce cùta oare
\n curtea castelului?
Vocea se auzi \nc` o dat` [i acum contele fu sigur c` nu
se \n[al`. Un copil care cerea ajutor [i strig`tul p`rea c`
vine dinspre lac.
Se \ntoarse iar [i alerg` \ntr-acolo.
– Unde e[ti? strig` el \mpotriva furtunii [i a ploii
biciuitoare, dar cuvintele fur` spulberate imediat ce ie[iser`
de pe buzele sale.
Apoi, o umbr` str`b`tu deodat` aerul. Era o creang` mai
mare pe care furtuna o rupsese dintr-un copac [i o azvårlise
spre lac. De creang` atårna ceva ro[u.
O c`ciuli]` de copil! \i trecu prin minte contelui. C`zuse
\ntr-adev`r un copil \n lac.
Contele Soliturn nu se gåndi prea mult cum [i de ce. |[i
scoase mantoul [i haina [i s`ri \n lac. Apa rece fu ca un [oc
pentru corpul sù, dar era prea agitat s`-[i dea seama cåt
este de rece. |not` gr`bit spre locul \n care copilul se
ag`]ase cu ambele måini de creanga cea mare. Ajunse lång`
el tocmai cånd acesta \ncerca din r`sputeri s`-[i recupereze

c`ciuli]a.
Cu destul` greutate, contele reu[i s` prind` copilul pe
jum`tate \nghe]at [i s` \noate cu el \napoi la mal. Acolo,
\nveli copilul \n propriul sù mantou [i alerg` cu el spre
palat.
Bìatul avea probabil vreo [ase – [apte ani. Avea fa]a
sl`bu]` [i se ag`]ase de salvatorul sù, bucuros c` a sc`pat
de moartea cea crud`. Abia acum \l recunoscu pe conte [i
\ncepu s` strige [i s` dea din picioare.
– Nu trebuie s` te temi de mine, \ncerc` contele s`-l
lini[teasc`. Nu m` recuno[ti? Sunt contele Soliturn. Vreau
doar s` te ajut. Ai s` faci o baie fierbinte, ai s` prime[ti
haine uscate [i apoi te vom duce la mama ta.
Imediat ce contele aminti de mama, Hansi se dezmetici;
de aceea ajunsese el \n lac.
– Mama e bolnav`, spuse el cu o voce pierdut`. Nu
trebuie s` [tie c` am c`zut \n lac. Doctorul a spus c` nu
trebuie s` se enerveze [i c` trebuie ... Hansi \[i frecase pån`
acum buza inferioar` [i deodat` deveni con[tient c` f`cuse
o m`rturisire.
– Dac` mama ta este bolnav`, nu-i frumos din partea ta
s` pleci de-acas` [i s` faci prostii, \l dojeni contele.
Hansi nu-i r`spunse \ns`, ci strångea din]ii ap`sat peste buza
inferioar`, ca nimeni s` nu-i poat` scoate un cuvånt \n plus.
60 CHARLOTTE MANN
Contele Soliturn se opinti cu c`ratul bìatului pån` sus

\n fa]a u[ii de la intrare. Benton deschise [i r`mase [ocat la
vederea copilului [i a st`pånului sù.
– Domnule conte?
– Ia bìatul, Benton. Cineva s`-i fac` o baie [i poate
g`se[te undeva prin castel ni[te haine uscate care s` i se
potriveasc`. |nainte de a-l duce acas`, vreau s`-i vorbesc.
– Desigur, domnule conte, aprob` Benton. Dar [i
dumneavoastr` sunte]i ud complet.
– L-am pescuit din lac \n ultimul minut. Desigur, [i eu
am nevoie de o baie.
– Imediat, domnule conte. Benton alerg` cu Hansi spre
camera servitorilor [i-l pred` cu instruc]iunile de rigoare
unei cameriste. Apoi se ocup` singur de conte.
***
Hansi realiz` curånd c` \n castel toat` lumea se purta

frumos cu el. Baia cald` \l lini[ti. Bù o can` mare cu cacao
[i se \nc`lzi. Dar la buc`t`rie nu månc` nimic.
– |]i plac pr`jiturile? se interes` Roza. Mie \nc` nu mi
s-a \ntåmplat s` v`d un tån`r c`ruia s` nu-i plac` pr`jiturile.
Atunci, m`nånc`. Nu trebuie s` te jenezi.
– Hansi \nghi]i \n sec, privi pofticios la o bucat` de

pr`jitur` mai mare [i \nghi]i din nou, deoarece de poft` i se
umpluse gura cu saliv`. Dar nu vru s` m`nånce deloc.
– M` uit la tine c` ai månca bucuros din ele, spuse Roza,
care credea c` tån`rul are o re]inere. Hai, \ndr`zne[te.
Hansi scutur` negativ din cap, se \ntoarse spre ea [i apoi
\ntreb`:
– Pot s` iau pr`jiturile cu mine? Mama mea este bolnav`
[i doctorul a spus c` trebuie s` m`nånce ceva bun.
Roza mångåie micu]ul pe p`rul buclat.
– M`nånc` lini[tit. Pentru mama ta prime[ti \n plus o
bucat` mare pentru acas`.
– Precis? \ntreb` Hansi.
– |]i promit, \l asigur` Roza.
Hansi nu mai a[tept` alt \ndemn, ci \nghi]i dintr-o
\mbuc`tur` pr`jitura cea mai mare. Vroia s` fac` [i cu cea
de-a doua la fel, a[a c` Roza \i strig`:
– |ncet! Ai s` te \neci! Po]i s` te saturi f`r` grij`.
Contele Soliturn \[i f`cuse [i el \ntre timp baia. Ceru s`
fie adus Hansi.
– Ei? \l \ntreb` contele [i-i zåmbi. Acum, m`rturise[te. Ce
cùtai \n parc? De ce ai c`zut \n lac? Nu [tii c` pe vremea
asta uråt` e periculos s` te scalzi \n lac?
– Nu [tiu s` \not, r`spunse brusc micu]ul.
– Am v`zut, \l aprob` contele.
62 CHARLOTTE MANN
Cum ai ajuns atunci a[a departe de mal, dac` nu po]i s`

\no]i?
Hansi \[i fr`månta de zor måinile [i privea \n podea.
– Nu pot s` spun, fiindc` ... fiindc` dumneavoastr` apoi
... cred, a fost doar a[a ... Tu[i, se \nec` iar [i strånse din
buze, \n semn c` nu mai spune nimic.
Contele Soliturn se apropie de el [i-i ridic` u[or b`rbia
cu degetul ar`t`tor.
– Uit`-te la mine, \l rug` el. {i eu am fost un bìat mic,
a[a ca tine. E mult de atunci, dar \mi amintesc bine, [i eu
f`ceam nenum`rate prostii. |]i promit c` nu te pedepsesc [i
nici nu-i spun mamei tale nimic de n`zdr`v`nia ta. Dar
vreau s` [tiu adev`rul. Trebuie c` ai avut un motiv
\ntemeiat, ca pe o astfel de vreme, s` faci o plimbare cu
luntrea pe lac. C`ci ai plecat cu luntrea, nu-i a[a? Hansi
aprob`. {i apoi, barca s-a r`sturnat [i ai c`zut \n ap`.
Adev`rat? continu` contele. Hansi aprob` din nou. Deci
]i-ai pierdut echilibrul, explic` mai departe contele. Asta
\nseamn` c` te-ai aplecat peste marginea b`rcii, deoarece
vroiai s` prinzi ceva.
Atunci, lacrimi mari izbucnir` din ochi[orii speria]i ai lui
Hansi.
– Da, dar nu pentru mine, oft` el. Vroiam s` iau o ra]`,
deoarece mama este a[a bolnav` [i doctorul a spus c`
trebuie s` m`nånce regulat [i noi n-avem bani fiindc` mai
de mult tata aducea cåte o dat` o ra]` acas` [i atunci putea

månca friptur`. Cuvintele ]å[nir` [uvoi de pe buzele
micu]ului.
– Ai vrut deci s` furi o ra]`? \ntreb` contele surprins,
deoarece nu s-ar fi gåndit \n nici un caz la a[a ceva.
Hansi \[i [terse lacrimile de pe obraz.
– Credeam c` dac` vremea este a[a de uråt`, sigur \n
parc nu mai e nimeni [i nu m` va vedea nimeni cånd iau
ra]a. {i oricum sunt atåt de multe, \ncåt dac` luam una, nu
i se va sim]i lipsa. Dac` mama s-ar face s`n`toas`, a[ fi
putut... Se \ntrerupse din nou [i-[i ascunse obrajii umezi \n
palme.
Contele Soliturn \l mångåie impresionat pe p`rul
cårlion]at.
– Nu-i nimic, Hansi. Lini[te[te-te. Nu ]i se va \ntåmpla
nimic. Este trist c` vroiai s` furi ceva nu pentru tine, ci
pentru mama ta. Ai vrut s` faci asta, doar pentru c` n-ai
g`sit alt` cale de ie[ire din situa]ia asta grea. |n locul tù,
nici un alt tån`r nu poate face prea mult. S` furi nu este
desigur o solu]ie. Acum \ns` nu trebuie s`-]i mai faci griji
pentru mama ta. Va avea destul` måncare [i m` voi ocupa
personal ca mama ta s` fie bine \ngrijit`.
Fa]a lui Hansi se lumin`.
– Adev`rat? Ochi[orii \i str`luceau din nou. Oh, dac`
face]i asta...
64 CHARLOTTE MANN
– Stai lini[tit, micu]ule, \l opri contele råzånd. De acum,

ai \n mine un prieten adev`rat.
***
Contele Soliturn nu-l l`s` pe Hansi s` plece singur acas`.

Un servitor \l \nso]i, ducånd cu el un co[ greu plin cu multe
alimente de la buc`t`rie.
Mama lui Hansi mul]umi mult, totu[i cadoul contelui o
stånjeni. Se ru[ina de s`r`cia ei.
Contele Soliturn [tiu \ns` s-o lini[teasc`.
– Ar trebui s`-mi fie mie ru[ine, nu dumneavoastr`,
replic` el. C`ci atåt de aproape de mine o femeie sufer`
neajutorat` [i bolnav`, iar micu]ul sù fiu este \nc`rcat cu
griji [i probleme pe care nu le poate rezolva, \n timp ce eu
nu m-am interesat deloc de aceast` problem`. V` promit c`
de acum totul va fi altfel. Contele strånse måna femeii la
desp`r]ire. Voi da dispozi]ie la castel ca dumneavoastr` [i
fiul dumneavoastr` s` fi]i aproviziona]i \n mod regulat. {i
de dragul micu]ului, va trebui s` accepta]i ajutorul meu.
Am s` fac ceva pentru el, c`ci de azi \ncolo este prietenul
meu.
Chipul lui Hansi devenise ro[u de emo]ie [i bucurie.
Era atåt de fericit c` cineva \i preluase grijile [i mama sa

va fi din nou s`n`toas`.
La \ntoarcerea acas`, contele Soliturn se sim]i pentru
prima oar` \n acea zi cu sufletul \mp`cat.
Toate celelalte probleme fuseser` l`sate deoparte,
cumva se vor rezolva, gåndi el. Trebuie s` g`sesc o cale s-o
feresc pe Irina de aceast` mare dezam`gire. Trebuie s` fie
fericit` cu Bodo, iar el nu trebuie s` piard` [ansa de a-[i
face un viitor mai bun.
Capitolul 5
|nc` \n acea sear`, contele Soliturn avu o prim` rund`

de discu]ii cu viitorul sù ginere.
– Din grija mea fa]` de Irina, vreau s`-]i ofer \nc` o
[ans`, spuse el. A[tept \ns` de la tine s` dovede[ti c` meri]i
aceast` \ncredere. |]i voi da o sum` lunar` de bani care
s`-]i asigure independen]a. |n schimb, am s`-]i pretind s`
\ncerci s` te faci cumva util aici, la castel.
– {tiu cåte ceva despre cai [i despre cre[terea vitelor,
r`spunse Bodo. Dac` a[ avea ocazia, a[ putea s` m` ocup de
administra]ie, cred c` m-a[ descurca bine [i acolo.
– Nu trebuie s` decidem chiar \n seara asta, preciz`
contele. |n trei zile are loc nunta. Apoi, pleca]i \n c`l`toria
de nunt`. Pån` cånd v` \ntoarce]i, voi g`si o ocupa]ie
temporar` pentru tine.
– Voi accepta orice munc`, promise Bodo. Dar Irina nu

va afla ce s-a \ntåmplat?
Contele Soliturn scutur` negativ din cap.
– De la mine, nu. Nu vreau s`-i distrug imaginea pe care
[i-a f`cut-o despre tine. Trebuie s` fie fericit` pe deplin. {i
deocamdat` sunt aici [i voi veghea permanent asupra ta.
|n timpul mesei de sear`, cånd toat` lumea era prezent`,
p`ru c` fericirea se re\ntorsese la castelul Vandermoor.
Bodo se ar`ta foarte atent cu Irina, iar contesei \i str`lucea
fericirea \n ochi.
Spre ora nou`, contele se retrase.
– Deja pleci? \ntreb` Irina, surprins`. N-ai mers
niciodat` a[a devreme la culcare.
– M` simt pu]in obosit dup` baia involuntar` din lac,
r`spunse contele Soliturn.
O s`rut` pe Irina pe frunte. {i \n afar` de asta, ar fi de
mirare ca o mireas` atåt de fericit` s` duc` lipsa tat`lui ei
cu dou` zile \nainte de nunt`.
Irina \i cuprinse gåtul cu ambele bra]e [i se alint` la
pieptul lui.
– Nu trebuie s` crezi c` acum te iubesc mai pu]in, tat`.
– Sigur c` nu, inimioara mea. Contele Soliturn \i
mångåie duios p`rul blond, m`t`sos. |ntre noi nu s-a
schimbat nimic, draga mea. Noapte bun`!
Apoi p`r`si micul salon [i urc` treptele.
68 CHARLOTTE MANN
Picioarele \i erau grele ca plumbul [i inima \i b`tea atåt

de furtunos, de parc` ar fi \ncercat s` urce la trei mii de
metri altitudine.
Benton \l ajuta \n fiecare sear` s` se schimbe.
– Dac` \mi da]i voie s` observ, domnule conte, spuse el
dup` ce \i aruncase de mai multe ori priviri \ngrijorate,
ar`ta]i foarte obosit ... ca s` nu spun bolnav. N-ar fi mai
precaut s` anun]`m doctorul?
– N-are rost. Contele Soliturn se opuse. De ce? O s`-mi
fie bine. M-am obosit azi peste m`sur`. Dup` ce voi dormi,
totul va fi uitat.
– Cum crede]i, domnule conte. Benton se retrase
imediat \n atitudinea sa rezervat`.
Contele dormi prost \ns` \n aceast` noapte. Visa c` se
urc` \n Alpi, c` lebedele p`r`siser` lacul, iar fiica sa \[i
[tergea lacrimile cu v`lul de mireas`. Se trezise de mai
multe ori, \ns` \i fusese imposibil s`-l cheme pe Benton.
Cånd servitorul \i aduse \n diminea]a urm`toare, la
timpul obi[nuit, gustarea de diminea]`, \l g`si pe conte cu
fa]a \n pern` [i constat` c` acesta \l recunoa[te cu greu,
deoarece avea febr` mare. Cånd se p`rea c` l-a recunoscut
pe Benton, contele \ncerc` s`-i vorbeasc`, dar cuvintele
erau neinteligibile.
Benton nu mai st`tu pe gånduri, ci chem` doctorul
ne\ntårziat, f`r` a mai cere permisiune. Cånd doctorul
Steiger afl` ce s-a \ntåmplat, sosi \n mare grab`. |l consult`

pe conte [i stabili c` a f`cut aprindere de pl`måni.
– Trebuie s` v` duc neap`rat la spital, conte, spuse el.
Contele Soliturn p`rea s` se fi trezit un moment din
delirul sù datorat febrei.
– La spital? oft` el. Nu, nu, nu se poate. E nunta! Nu-mi
pot p`r`si copila!.
– Nunta va fi amånat` cåteva s`pt`måni, \[i lini[ti
doctorul pacientul. |n aceast` stare, nu pute]i participa
oricum la c`s`torie.
– Lebedele! strig` contele Soliturn. Au plecat. Am v`zut.
Lebedele au plecat! Trebuie s` le cùt`m! Trebuie s` se
\ntoarc` \napoi! reintr` \n delir contele.
Doctorul Steiger \[i puse måna pe bra]ul contelui.
– Lebedele sunt pe lac, conte. Am trecut chiar adineaori
cu ma[ina pe lång` ele [i le-am v`zut cu propriii mei ochi.
De ce ar fi plecat?
– Au plecat! [opti contele cu buzele tremurånde [i \n
ochii sì sticlo[i din cauza febrei se citea frica.
– N-au plecat, conte. Ave]i febr` [i delira]i. Doctorul
Steiger \i f`cu o injec]ie s`-l lini[teasc`. Apoi vorbi cu Irina.
– Desigur, mai \ntåi trebuie s` se \ns`n`to[easc` tata,
decise ea. Nunta va fi amånat`. Am s`-l lini[tesc eu pe tata.
Vru s` mearg` imediat \n dormitorul tat`lui ei, dar doctorul
o re]inu.
70 CHARLOTTE MANN
– Contele doarme, acum. Se va trezi dup` cåteva ore.

Presupun c` vre]i s`-l \nso]i]i la clinic`, nu?
– Vom merge amåndoi, preciz` Bodo.
Contele Soliturn nu fu con[tient dou` zile. La spital, \l
internaser` la salonul de reanimare. Doctorii se luptar` din
greu pentru via]a lui. |n cele din urm`, dep`[i criza.
Pericolul persist` \ns` \nc` o s`pt`mån`. Contele era foarte
sl`bit [i inima sa \nc` nu-[i revenise.
Irina petrecu multe ore la c`p`tåiul tat`lui ei. Fa]a sa
deveni palid` [i slab`, iar \n ochii ei nu mai str`lucea
fericirea cånd \l vedea pe Bodo.
– Nu trebuie s`-]i mai faci griji cu mine, copila mea, o
rug` contele. Din zi \n zi m` simt mai bine. Simt c` \n
curånd aceast` poveste nedorit` se va sfår[i.
|n realitate, se sim]ea din zi \n zi mai sl`bit. Contele \i
m`rturisi numai doctorului sù asta, dar nu primi de la el
un r`spuns direct, acesta \i ceru s` mai aib` r`bdare.
Dup` alte dou` s`pt`måni, starea contelui se \nrùt`]i \n
loc s` devin` mai bun`, [i contele Soliturn \ncepu s` simt`
c` va muri \n curånd. Inima sa \[i pierdea \ncetul cu \ncetul
puterea.
Gåndul la moartea apropiat` \l m`cina pe conte zi [i
noapte, nu atåt din cauza sa, cåt mai ales pentru Irina. Era
atåt de tån`r`, [tia atåt de pu]ine despre via]`. Oare Bodo
va fi de partea ei, va fi un garant sigur pentru fericirea fiicei
sale? Nu va uita el oare toate promisiunile imediat ce va

deveni st`pånul mo[iei Vandermoor? Dac` Irina s-ar fi decis
asupra lui Markus de Haltern, se gåndea contele, ar fi putut
\nchide acum ochii lini[tit.
De la \ntålnirea avut` la bal, contele \ns` nu-l mai v`zuse
pe tån`rul baron. Totu[i, \[i amintea foarte bine discu]ia pe
care o avusese atunci cu Markus. Dac` ar fi putut s`-l re]in`?
Desigur, ar fi putut atunci s`-l opreasc`, \[i d`du singur
contele r`spunsul. Markus este prin excelen]` un om de
onoare. Nu [i-ar fi \nc`lcat niciodat` cuvåntul.
Dac` ar putea s` dep`[easc` situa]ia [i s`-mi fac` o vizit`?
se fr`månta contele. Trebuie s` vorbesc cu el neap`rat.
Trebuie s`-i las \n grij` fericirea Irinei. Trebuie s`-l rog sub
jur`månt s` r`mån` un bun prieten, chiar dac` acest lucru
acum \l doare.
O noapte \ntreag` de nesomn, contele Soliturn se gåndi
la toate aceste probleme. Apoi telefon` la domeniul de
Haltern. Markus \ns` nu se afla la conac, era plecat \ntr-o
c`l`torie [i se g`sea pe o insul` \nsorit` din sud.
– Trebuie totu[i s`-l g`sesc, spuse contele Soliturn,
dezam`git. Este de maxim` urgen]`. Nu pot s` a[tept pån`
cånd se va \ntoarce. Pute]i cumva s` m` ajuta]i?
– Baronul de Haltern telefoneaz` la fiecare dou` zile,
r`spunse administratorul. Pot s`-i transmit c` l-a]i cùtat.
Sigur v` va suna dånsul.
72 CHARLOTTE MANN
– Nu sunt la Vandermoor, preciz` contele. M` aflu la

spital. Trebuie neap`rat s`-i vorbesc, eu ... inima mea! V`
rog spune]i-i c` nu mai am ... timp, \l rug` contele cu o voce
pierdut`.
Abia \n acest moment realiz` administratorul cåt de
grav` era situa]ia.
– Am s`-i dau de [tire imediat, conte Soliturn, promise
el cu mult` solicitudine. Unde v` poate g`si?
– Clinica privat` a doctorului Sorrin, la spital. Contelui
\i tremura receptorul \n mån`. Mul]umesc pentru
\n]elegere. {i te rog, nu spune nim`nui nici un cuvånt, mai
spuse el cu ultimele for]e.
– Ave]i \ncredere \n mine, conte Soliturn, \l mai asigur`
administratorul domeniului de Haltern.
Contele Soliturn \nchise epuizat ochii. Pu]in mai tårziu,
cånd sora medical` veni s`-l vad`, adormise. Receptorul \i
alunecase din mån` [i r`m`sese lång` el, pe marginea
patului.
Cånd, dou` ore mai tårziu, Irina veni s`-l viziteze,
contele dormea \nc`. Ea se a[ez` pe marginea patului [i-l
privea \ngåndurat`. "Cåt de palid este!" se gåndea ea
\ndurerat`. "{i cåt de slab \i este chipul! S`n`tatea lui n-a
f`cut nici un progres."
Vorbi apoi \n [oapt` cu doctorul Sorrin. Acesta o
mångåie \ns` [i-i ur` curaj. Apoi \i d`du unele explica]ii
pentru starea de epuizare a pacientului. {i chiar cånd ea

\ncerc` voit obiectiv s`-i spun` c` starea tat`lui ei nu pare a
se ameliora, ci dimpotriv` pare a se \nrùt`]i, doctorul o
sf`tui s` aib` r`bdare.
Doar Bodo aflase de cåteva zile \ntregul adev`r. El [tia c`
starea contelui nu va reveni la normal. Era vorba doar de
cåteva zile pån` cånd lumina vie]ii sale se va stinge.
***
Markus de Haltern tocmai ie[ise din marea \n care

\notase, ajunsese la mal [i se \ntinsese pe spate. Privea cerul
care se \ntindea calm [i albastru deasupra lui. Nu exista nici
un nori[or [i totul era cåt se poate de firesc, c`ci aici era
var`.
Amintirea verii trecute \l f`cea \ns` pe Markus s` devin`
melancolic, se gåndea la ce se \ntåmplase acas`, \n patria
sa, se gåndea la timpul cånd crezuse \n dragostea [i
fericirea sa. Irina \[i d`duse probabil de mult
consim]`måntul altui b`rbat. Era, credea el, plecat` deja \n
c`l`torie de nunt` undeva \n lumea larg`. Sigur, era foarte
fericit` [i n-avea de ce s` se gåndeasc` la b`rbatul care
sperase s` poat` p`[i al`turi de ea la altar.
74 CHARLOTTE MANN
Cånd Markus se \ndrepta spre hotel p`[ind peste nisipul

alb al plajei, veni spre el un mesager.
– O convorbire telefonic`, domnule, \i spuse acesta \n
limba englez`. Din Germania. Trebuie s` telefona]i
dumneavoastr`, cåt mai repede posibil.
Markus fu tulburat considerabil de aceast` [tire [i
presupuse c` s-a \ntåmplat o nenorocire la Haltern. Afl`
apoi de la administratorul sù de apelul contelui Soliturn.
– Desigur c` vin. Iau primul avion spre cas`, r`spunse
Markus, emo]ionat. Telefona]i-i contelui [i spune]i-i c` vin.
Voi pleca de la aeroport direct la spital. Plata, v` rog! strig`
el c`tre recep]ie, \n timp ce ie[ea din cabina telefonic` [i
\ntinse cartea de credit. {i cånd este urm`toarea curs` de
avion spre Germania?
– Ave]i urm`toarea curs` \ntr-o jum`tate de or`,
r`spunse recep]ionerul dup` o privire fugar` spre ceas. Pe
acesta \ns` nu cred c`-l mai prinde]i.
– Trebuie, r`spunse categoric Markus. Chema]i-mi un
taxi. Nu stau s` \mpachetez. |mi pute]i trimite lucrurile
direct acas`. Trebuie s` prind neap`rat avionul! E vorba de
via]` [i moarte! Ajuta]i-m`!
– Desigur, dac` a[a stau lucrurile. Imediat, \l asigur`
recep]ionerul [i ridic` deja receptorul telefonului, \n timp
ce Markus urc` \n fug` pån` \n camera sa s` se preg`teasc`
rapid de drum. Cånd cobor\ din nou \n hol, taxiul \l a[tepta.
– Cåt? \ntreb` Markus scurt; i se spuse o sum`, o trecu

pe fila cu num`rul c`r]ii sale de credit, adùg` semn`tura
sa obligatorie [i-i \nmån` recep]ionerului \nc` o bancnot`
mare. Mul]umesc. Te rog, reglementeaz` restul lucrurilor
pentru mine. Cu asta, ie[ea deja pe u[`.
{oferul taxiului [tia deja despre ce e vorba [i c` va primi
un bac[i[ serios, a[a \ncåt conduse ca un diavol.
Markus ajunse la aeroport \n ultimul minut. O
stewardes` \l a[tepta la scara avionului. U[a se \nchise
imediat dup` el [i avionul \ncepu s` ruleze pe pist`, \nainte
ca Markus s` ajung` la locul sù.
Patru ore mai tårziu, ateriza \n Germania. La ie[irea din
aeroport \l a[tepta [oferul sù.
– Winter? E[ti aici? \ntreb` baronul surprins.
– {tiam c` ve]i veni cu cursa aceasta sau cu urm`toarea,
domnule baron, r`spunse [oferul. A]i avut un zbor agreabil?
– Da, mul]umesc. Ai mai aflat ceva? se inform` Markus.
– Eu? \ntreb` mirat [oferul. Nu, nu [tiu nimic.
– Atunci, direct la spital, preciz` Markus. Gr`be[te-te, te
rog, Winter. Timpul fuge.
Winter f`cu tot ce este posibil [i ajunse la spital \ntr-un
timp record. De[i a[tepta o laud` din partea baronului,
r`mase surprins.
– A[teapt` \n parcare! \i strig` Markus coborånd din
mers, f`r` a a[tepta ca ma[ina s` se opreasc` definitiv.
76 CHARLOTTE MANN
Travers` holul cu pa[i gr`bi]i [i abia \n timp ce liftul \l

ducea la cel de-al treilea etaj \[i d`du seama c` aici s-ar
putea s-o \ntålneasc` pe Irina. Inima \l \mpiedica s`
gåndeasc`, de[i trebuia s` dea ochii cu ea. Ezit` un moment
s` p`r`seasc` liftul, dar gåndul c` a ajuns poate prea tårziu
[i c` a trebuit \n ultima clip` s` \n[ele \ncrederea contelui,
\l \mpinse \nainte. Se prezent` \n fa]a asistentei medicale [i
o rug` s`-l anun]e pe conte.
– Pe contele Soliturn? Scutur` negativ din cap. N-are
voie s` primeasc` nici o vizit`. |mi pare rù.
– Contele m` a[teapt`, \i spuse Markus. Am venit direct
din vacan]`, deoarece mi-a transmis c` vrea s`-mi vorbeasc`
neap`rat, doar dac` n-a murit.
– Ei, cum, spuse asistenta \mbunåndu-se. Dar, dac` a[a
stau lucrurile ... V` rog, veni]i.
Markus porni \n spatele ei. |n clipa urm`toare, nu mai
[tiu ce era mai dureros pentru el: \ntålnirea cu femeia \nc`
iubit` sau imaginea unicului prieten care-i putea fi tat` pe
patul de moarte.
Cånd intr` \n camera de spital, fu [ocat [i sim]i nevoia s`
respire profund, c`ci contele era acum doar o umbr` a
st`pånului de alt` dat`. Fa]a lui tr`da o epuizare complet`
[i devenise alb`strie. Cearc`ne \ntunecate se formaser` sub
ochii sì larg deschi[i, iar buzele sale deveniser` \nguste [i
palide. Lång` patul sù [edeau Irina [i Bodo de Thamin.
Irina se \nro[i toat` cånd privirea ei \ntålni vechiul

prieten de familie. Måinile ei se \ntinser` spre el ca [i cum
ar fi vrut s`-i transmit` c` se bucur` s`-l vad`.
Chipul lui Bodo r`mase \ntunecat, aproape ostil. |l privi
pe vizitator ca pe un intrus.
Contele Soliturn \[i mi[c` buzele \ntr-un zåmbet
\ndurerat.
– Markus, [opti el f`r` putere. Prietene drag! Måna
contelui se mi[c` [i se \ntinse spre el, \ntr-un gest
neajutorat, \ncåt Markus cu greu reu[i s`-[i re]in` lacrimile.
– Conte Soliturn! Se gr`bi spre el, \i cuprinse måna cu
dragoste, cu ambele måini, ca [i cum ar fi dorit s`-i
transmit` din via]a [i din puterea sa.
Contele tu[i.
Nu era mai pu]in emo]ionat ca Markus. Faptul c` \[i
\ntrerupsese vacan]a [i zburase \n patru ore pentru a-l
vedea, \l impresionase profund.
– Mul]umesc, Markus, oft` el [i \nchise ochii pentru o
clip`.
Cåteva secunde, \n camera spitalului se l`s` o lini[te
adånc`. Apoi, contele spuse:
– V` rog, l`sa]i-m` un moment singur cu Markus.
Bodo ridic` ochii spre tavan. Apoi o privi pe Irina, care,
f`r` s` ezite, spuse:
– Desigur, tat`. A[tept`m afar` pån` ne chemi.
78 CHARLOTTE MANN
Apoi se uit` la Markus cu o privire tragic` [i-l f`cu

aproape s`-[i piard` cump`tul. Dar Bodo o prinse de mån`
[i-i spuse:
– Hai s` mergem, atunci! {tia c` acum nu poate da
\napoi.
***
Contele Soliturn a[tept` pån` cånd u[a se \nchise \n

spatele lui Bodo [i al Irinei, apoi deschise ochii [i-l privi
intens pe Markus.
– Ierta]i-m`, baroane Markus, c` mi-am permis s` v`
\ncarc cu problemele mele.
– Nu vorbi]i astfel, conte, \l rug` Markus. Am venit cu
pl`cere. Am fost mereu prietenul dumneavoastr` [i [tiu c`
[i dumneavoastr` ve]i r`måne mereu prietenul meu. N-are
importan]` nimic din ce s-a \ntåmplat \ntre noi \n ultimele
luni. Toate aceste lucruri nu ne pot \nstrìna.
– Ce bine \mi fac aceste vorbe spuse de dumneavoastr`,
Markus, afirm` contele. Atunci, am dreptul s` sper c` nu-mi
ve]i lua \n nume de rù, dac` am s` v` reamintesc
promisiunea c` \mi ve]i fi mereu aproape.
– Este valabil pentru totdeauna, \nt`ri Markus.
– {i sentimentele dumneavoastr` pentru Irina? \ntreb`

contele.
– Nu se vor schimba niciodat`, afirm` Markus. Am
\ncercat s-o uit pe Irina, dar \mi este peste puteri. Nu mi se
va putea \ntåmpla niciodat`, chiar dac` a[ zbura la polul
Nord. {tiu asta precis.
Un moment, contele se temu s` vorbeasc` mai departe.
|i era foarte greu s` vorbeasc`, dar dragostea pentru Irina [i
grija lui pentru ea \l f`cu s`-[i adune toate for]ele.
– Fericirea Irinei nu este atåt de imaculat` cum pare din
afar`, \ncepu el cu grij`. Au fost descoperite unele
probleme acum cåteva s`pt`måni, pe care am putut \nc` s`
le reglementez. Irina n-a aflat nimic despre asta, iar Bodo a
promis s` se schimbe. Dac` Dumnezeu mi-ar fi \ng`duit
\nc` cå]iva ani, a[ fi putut sigur s`-l aduc pe calea cea bun`
... Se \ntrerupse [i oft` adånc.
Markus a[tept` r`bd`tor pån` cånd contele reu[i s`
continue.
– Irina are nevoie de un prieten adev`rat, Markus, cånd
nu voi mai fi ... A[ vrea s` mor cu con[tiin]a \mp`cat` c`
dumneavoastr` ve]i r`måne prietenul ei sincer, cum a]i fost
[i pån` acum, [i ve]i veghea la tot ce se petrece.
Markus \ntårzie cu r`spunsul cåteva secunde.
– {tiu cåt de mult v` cer, prietene Markus, continu`
contele Soliturn. V` va fi foarte greu s` r`måne]i atåt de
80 CHARLOTTE MANN
aproape de Irina. Totu[i, v` rog \nc` o dat`, din toat` inima,

\ndeplini]i-mi dorin]a. Fi]i \n continuare prietenul ei de
n`dejde, pentru ca s` pot muri \n lini[te.
Atunci, baronul Markus lu` måna contelui [i o puse la
inima sa.
– V` jur, conte Soliturn. Voi fi acela[i ca [i pån` acum, cel
mai bun prieten al Irinei. Inima mea va bate totdeauna pentru
ea. Cel de Sus s`-mi dea puterea s`-mi pot ]ine acest jur`månt.
– Mul]umesc. Mii de mul]umiri, bunul meu prieten, oft`
contele, u[urat. Dumnezeu a fost martor acestui jur`månt
[i v` va acorda fericirea pe care o merita]i.
Dup` aceste cuvinte, contele r`mase un timp lini[tit,
apoi \l rug`:
– Vre]i s`-i chema]i pe Irina [i Bodo, baroane Markus?
– Da, desigur, r`spunse Markus. |l privi lung pe conte
[i-i ur` "R`måne]i s`n`tos!"
Contele Soliturn \l privi [i el cu luare aminte [i-i
r`spunse la fel de cald:
– R`måne]i s`n`tos!
Apoi \l urm`ri cu privirea pån` la ie[irea din camer`. "De
ce oare nu vede Irina unde poate g`si adev`rata fericire?"
r`m`sese \n continuare \ntrebarea perpetu` \n mintea
contelui.
Afar`, pe hol, Irina [i Bodo st`teau lång` o fereastr`.
Cånd Markus ie[i din salonul contelui, Irina alerg` spre el.
– Markus! Ce se \ntåmpl` cu el? \ntreb` ea cu buzele

tremurånde, privindu-l cu ochii \nl`crima]i. Va muri, nu-i
a[a?
Markus sim]i cum inima i se frånge cånd v`zu suferin]a
femeii iubite. |i strånse måinile cu c`ldur` [i-i cuprinse
ocrotitor umerii.
– Da, Irina, m` tem c` va muri, r`spunse el.
– Oh, Markus! Irina izbucni \n plåns [i f`r` s` mai
gåndeasc` ce face \[i sprijini capul de pieptul lui, cùtånd
ad`post [i ocrotire.
Fiori de emo]ie \l trecur` pe Markus. Femeia iubit`
venise s` plång` la pieptul sù, \i sim]ea apropierea,
sufletul ei tremura [i cerea ocrotire, necazul \i ar`tase c` \n
sufletul ei \l pre]uia. Atåt de aproape! |i r`scolise inima [i
sentimentele. |[i puse bra]ul pe um`rul ei, s-o lini[teasc`.
– Oricånd ai nevoie de un prieten, Irina, voi fi mereu
al`turi de tine.
Sigur c` \n aceste clipe ar fi uitat toate \ndoielile [i i-ar fi
mångåiat chipul plåns [i p`rul r`v`[it, dac` Bodo n-ar fi
intervenit:
– Irina m` are pe mine. N-are nevoie de nimeni
altcineva! spuse el cu o voce atåt de dur`, \ncåt Markus [i
Irina tres`rir`.
– N-am avut inten]ia s` v` deranjez \n nici un fel, preciz`
Markus cu o voce oficial`. Contele Soliturn v` a[teapt`.
82 CHARLOTTE MANN
Se \nclin` \n semn de salut [i se \ndep`rt` cu pa[i repezi.

Irina privi \n urma lui, nedumerit`. Sim]ise cåt de tare-l
jigniser` cuvintele lui Bodo [i-i p`rea rù. S-ar fi sim]it mai
bine dac` ar fi mers dup` el s`-i cear` iertare.
Dar Bodo era acolo. |i cuprinse umerii posesiv cu bra]ul
[i spuse:
– S` nu-l l`s`m pe conte s` a[tepte, Irina.
Capitolul 6
Contele Soliturn auzise c` Irina [i Bodo intraser` \n

camer`, dar era \nc` epuizat dup` discu]ia lung` cu Markus
[i nu avea puterea s` deschid` ochii. Abia cånd Irina \i
atinse måna, deschise ochii s-o priveasc`.
– Copila mea, [opti el. Copilul meu drag. Privirea lui
\ncerca s`-i re]in` chipul \n suflet cu toat` puterea. S` m`
ier]i c` te p`r`sesc atåt de devreme. A[ fi dorit mult s` mai
fiu cu tine.
– Ah, tat`! Irina plångea, r`v`[it`, [i-[i ascunse fa]a \n
måna contelui. Te rog, nu mai vorbi a[a cu mine. M` doare
prea tare.
– Lini[te[te-te, inimioara mea, o rug` contele. {i nu mai
plånge. |mi faci desp`r]irea [i mai grea. Nu mai am atåta
putere. Dar trebuie s`-]i spun un lucru pentru sufletul tù.
84 CHARLOTTE MANN
Nu uita s` te-ngrije[ti de lebedele de pe lac. {tii ce se scrie

\n cronica domeniului Vandermoor: atåta timp cåt lebedele
r`mån pe lacul mo[iei, norocul n-o va p`r`si.
– "Dac` norocul \]i este ..." Irina ridic` fa]a [i-l privi cu
durere pe conte. "Dac` norocul \]i este credincios, trebuie
s` r`måi. Atunci, n-ai voie s` ne p`r`se[ti", cit` Irina din
memorie.
Contele zåmbi, \ncurajånd-o.
– A muri e totu[i un lucru natural, copila mea. Unul
pleac` mai devreme, altul pleac` mai tårziu. Ceasul meu a
venit acum. {i nu m` pot \mpotrivi sor]ii. Am gustat toate
urcu[urile [i cobor\[urile vie]ii. Am avut [i noroc destul, am
cunoscut [i suferin]a, a[a cum sufer` un om care pierde o
fiin]` iubit`. A[ r`måne cu mare drag cu tine, dar ...
Vocea i se pierdu. Privirea alunec` spre Bodo, se v`zu c`
\ncearc` s`-l roage pe viitorul so] al fiicei sale s` nu-[i uite
promisiunea de a o face fericit`, dar soarta nu-i mai l`s`
for]a s` articuleze aceste cuvinte.
Privirea lui se \ntoarse \napoi la Irina. O asigur` \nc` o
dat` c` a fost unica lui fericire dup` moartea so]iei iubite.
Apoi, privirea r`mase fix` [i capul \i c`zu u[or \ntr-o parte.
Bodo v`zu imediat ce se \ntåmplase. Irina \nc` nu-[i
d`duse seama.
– Tat`? \l strig` ea, u[or speriat`. Se aplec` asupra lui
[i-l chem` din nou. Tat`?
Bodo veni imediat \n spatele ei, o cuprinse de umeri [i

o trase deoparte.
– {i-a g`sit lini[tea, spuse el, [i o cuprinse pe Irina \n
bra]e. Acum, realiz` [i ea ce se \ntåmplase.
– Nu! O, nu! strig` ea [i \ncepu s` plång` \n hohote.
– Hai, vino! Bodo o scoase apoi din camer`. Irina vru s`
se \mpotriveasc`, ar fi dorit s` r`mån` al`turi de tat`l sù
decedat, dar Bodo o lu` cu el. Acum este mai bine s`
mergem, preciz` el. Po]i s`-]i iei r`mas-bun de la dånsul mai
tårziu.
Irina sim]ea cum se chinuie s` nu i se \mpotriveasc`. Pur
[i simplu se supunea pentru c` nu avea for]a s` se opun`.
Dup` ce Bodo se ocup` de formalit`]ile necesare pentru
scoaterea contelui din spital, o conduse pe Irina la castelul
Vandermoor. {i acolo lu` desigur h`]urile \n mån` ca un
st`pån, ca [i cum ar fi fost deja conte de Vandermoor.
Irina \l l`s` s` conduc` totul, mai mult \nc`, s-ar putea
spune c` era bucuroas` c` cineva ia decizii \n locul ei. Cånd
Bodo o \ntreb` totu[i dac` este de acord cu deciziile luate
de el, aprob` [i spuse:
– Ce faci tu e bine, Bodo.
Era atåt de cople[it` de durere, \ncåt totul \i era
indiferent.
A[tepta doar clipa cånd va putea sta la catafalcul tat`lui
ei, pentru a-[i lua un ultim r`mas-bun de la dånsul. Abia
86 CHARLOTTE MANN
cånd Bodo o anun]` c` defunctul conte va fi depus la

capela mortuar`, Irina se opuse.
– Nu! Nu, nu se poate a[a ceva! \l contrazise ea cu
putere. El apar]ine castelului Vandermoor. Va fi adus aici,
\n bibliotec`, [i eu voi sta de veghe la catafalcul lui.
Bodo \nghi]i \n sec.
– A[a vrei tu? \ntreb` el uimit.
– Vreau s` stau de veghe la c`p`tåiul lui, repet` Irina.
– Dar nu este peste demnitatea ta? \ntreb` Bodo uluit,
de[i sim]ea c` Irina a[tepta ca [i el s` fac` acela[i lucru.
Acesta e un obicei \nvechit. Un mort trebuie s` stea la
capela funerar`.
– Nu [i dac` a fost conte de Vandermoor, r`spunse Irina
\ndårjit`, [i-[i sus]inu \n continuare punctul sù de vedere.
Tat`l meu va fi depus aici, \n bibliotec`, pån` cånd va fi
condus pe ultimul drum, preciz` ea \nc` o dat`.
Bodo fu destul de de[tept s` nu mai insiste, s` nu fac`
dovada for]ei sale. Totu[i, \nc` nu era c`s`torit cu Irina. Ea
era deocamdat` adev`rata mo[tenitoare a domeniului
Vandermoor. Era complet indispus, nu era deloc de acord
cu aducerea contelui la castel, dar de aceast` dat` trebuia
s` cedeze.
– Dac` insi[ti atåt, draga mea, spuse el, atunci voi da
dispozi]ii \n acest sens [i contele va fi adus aici dup`
dorin]a ta.
***
|n ziua urm`toare, contele Soliturn fu adus [i depus pe

un catafalc \n bibliotec`, \ntre lumån`ri aprinse [i
\nconjurat de zeci de flori. Irina sosi imediat lång` catafalc.
Ar`ta atåt de slab` [i de palid` \n hainele sale de doliu, iar
ochii sì \nro[i]i de plåns \i ascunsese \n spatele unor
ochelari fumurii.
Cånd \[i v`zu tat`l f`r` via]`, lungit \n sicriu [i \nvelit \n
giulgiul alb de m`tase, r`mase un moment blocat` [i-l privi
ca [i cum persoana aceea nu-i era cunoscut`, apoi
picioarele i se \nmuiar` [i pu]in lipsi s` nu se pr`bu[easc`.
Bodo s`ri imediat lång` ea [i o sprijini. Irina se rezema
acum de el, a[a cum te-ai sprijini de un copac, f`r` s`-i
acorde nici o aten]ie.
Dup` un timp, Bodo vru s` plece [i s-o scoat` [i pe ea de
acolo, dar Irina se opuse.
– Vreau s` r`mån, spuse ea hot`råt.
Bodo nu se opuse [i o privi cu \ng`duin]`. O a[tept` o
jum`tate de or`. Irina nu se clinti din loc \n tot acest timp.
P`rea c` durerea [i triste]ea \i d`duser` putere. Privea
neclintit` chipul \mp`cat al tat`lui sù.
88 CHARLOTTE MANN
– Haide, Irina, o rug` din nou Bodo, deoarece nu mai

suporta s` vad` cadavrul contelui.
Irina se trezi din absen]a sa, se uit` \n jur [i-l privi pe
Bodo ca pe un strìn.
– N-ar trebui s` mai stai aici, \i spuse Bodo.
Irina se desprinse \ns` din bra]ele lui.
– Asta e doar treaba mea, r`spunse ea cu o voce
\nstrìnat`, aproape du[m`noas`. Pleac` [i las`-m` singur`!
Bodo ridic` din umeri, nedumerit, [i se gr`bi s` plece.
Un timp, se retrase \n umbra \nc`perii, apoi se duse la bar.
Dorea s` uite ne\n]elegerile ap`rute, starea lui de enervare
[i indispozi]ia care-l cuprinsese cu ajutorul unui coniac.
Irina c`zu din nou \n durere [i visare pån` cånd Benton
ap`ru lång` ea. El tu[i u[or pentru a-i atrage aten]ia. Cånd
Irina \l privi, spuse cu voce rug`toare:
– Ierta]i-m`, contes`, slujitorii castelului a[teapt` [i v`
cer permisiunea s`-[i ia [i ei r`mas-bun de la contele
Soliturn.
– Da, desigur, spuse Irina. Au tot dreptul. Dar v` rog,
Benton, s` nu-mi vorbeasc`, \mi e prea greu.
– Desigur, contes`. Benton se \nclin` u[or. El care-i
fusese atå]ia ani contelui nu doar valet, ci [i om de
\ncredere, nu era mai pu]in impresionat ca Irina, cu toate
acestea chipul sù atåt de \ncercat nu tr`da decåt triste]e [i
surprindere.
Irina r`mase \n picioare lång` catafalc, \n timp ce

angaja]ii tat`lui sù intrar` cu sfial` [i trecur` s`-i aduc` un
ultim omagiu. {i pe chipurile lor se citea \ntristarea [i
consternarea, c`ci contele fusese un om plin de \n]elegere,
un st`pån bun. Nu exista nimeni care s` nu-i regrete
moartea.
Dup`-amiaz` sosir` [i primii oaspe]i \ndurera]i din
vecini. Nu fuseser` trimise \n[tiin]`ri oficiale despre
decesul contelui, dar [tirea se \ntinsese repede.
Irina se sim]ea mai lini[tit` c` Bodo se ocupa de
onorurile casei.
Ast`zi, nu era capabil` s` \ntre]in` nici o conversa]ie
politicoas`. Inima \i era cuprins` de o durere imens`, iar
creierul sù nu [tia decåt un singur lucru: "Tata a murit!
Vandermoor va fi pustiu f`r` el."
Spre sear`, ap`ru la Vandermoor [i Markus de Haltern.
Revederea cu femeia iubit` \n \mprejur`ri atåt de tragice \l
marcase profund. {i cum Irina [tia cåt de mult \nsemnase
Markus pentru tat`l ei, \i ie[i \n \ntåmpinare [i-i \ntinse
måna \n semn de salut.
– A]i fost cel mai bun prieten al lui, baroane Markus,
spuse ea cu o voce pe jum`tate pierit`. P`stra]i-l \n
amintirea dumneavoastr`.
Markus \i lu` måna [i o duse la inima lui.
– Nimic nu poate fi mai sfånt, r`spunse el.
90 CHARLOTTE MANN
Ar \nsemna mult pentru mine dac` mi-a]i permite s` stau

[i eu de veghe noaptea aceasta la catafalcul sù.
Irina ezit` un moment s` r`spund`. Ar fi a[teptat ca
Bodo s`-i cear` aceast` permisiune, dar el nu spusese nimic
despre asta.
Markus \i citise gåndurile.
– Dac` totu[i logodnicul dumneavoastr` dore[te acest
lucru, sublinie el, pot fi desigur de acord s` vin \n alt` sear`.
Ca la comand`, Bodo ap`ru deodat` \n bibliotec`. Lui i
se f`cuse foame [i comandase pentru el [i cå]iva din
vizitatorii sosi]i pentru condolean]e o mic` gustare. De
\ndat` ce-i v`zu pe Irina [i pe Markus, chipul sù se
posomor\ [i decise s` intervin` \ntre ei.
– Irina, ar fi timpul s`-]i preiei sarcinile tale fire[ti, spuse
el, dup` ce \l salutase pe Markus cu o u[oar` \nclinare a
capului. Ar trebui s`-]i invi]i oaspe]ii la mas`.
– Eu? \ntreb` ea intrigat`. Nu pot s` stau acum cu
nimeni la mas`. Benton va avea grij` de tot ce trebuie.
Locul meu este aici.
– Cu toat` \n]elegerea pentru suferin]a ta, Irina, g`sesc
c` exagerezi, r`spunse Bodo scuturånd din cap. Nimeni nu
are nimic de cå[tigat, dac` tu stai tot timpul aici, nici m`car
tat`l tù.
Markus nu coment` \n nici un fel cåt de mult o r`neau
pe Irina aceste vorbe.
– Am venit s` stau de veghe prima noapte la catafalcul

contelui Soliturn, spuse el. Era vorba dac` nu cumva dori]i
dumneavoastr`, conte de Thamin, s` presta]i acest serviciu
de stim` [i de dragoste.
Din col]ul gurii lui Bodo ie[i dispre]uitor:
– Nu v`d la ce ajut` acest lucru.
– E o tradi]ie, r`spunse Markus. |n afar` de aceasta,
pentru mine este o necesitate s`-mi dovedesc stima fa]` de
prietenul meu decedat.
– Doar nu trìm \n evul mediu, spuse Bodo f`r` s`
cedeze, [i-i \ntoarse spatele.
Markus t`cu din respect, iar Irina se str`dui s`-[i re]in`
lacrimile. O durea c` Bodo n-o \n]elege, c` lui totul i se
pare complet altfel decåt ei. Era contrariat`, c`ci dragostea
ei fa]` de tat`l decedat nu putea fi luat` drept tradi]ie,
deoarece \nsemna mult mai mult. Oare el nu sim]ea c` are
nevoie mai mult ca oricånd de dragostea [i de \n]elegerea
lui?
– Voi r`måne eu atunci de veghe \n aceast` noapte,
decise Markus.
Irina i se adres` [i-i cùt` privirea.
– Vom r`måne atunci amåndoi de veghe la noapte,
r`spunse ea.
Cuvintele Irinei \l desp`gubir` pe Markus de multe. |n
ochii lui se ivi pentru un moment sentimentul c` poate
92 CHARLOTTE MANN
deveni din nou puternic. Dac` totu[i vroia s` stea de veghe

al`turi de el, aceasta \nsemna c` sentimentele ei pentru el
nu s-au schimbat \ntre timp.
***
Benton \[i d`du seama c` Irina ar trebui s` bea m`car

ceva cald, iar Markus aduse un fotoliu comod \n apropierea
catafalcului, deoarece se temea pentru for]ele Irinei, dac`
dorea s` r`mån` de veghe \ntreaga noapte.
Bodo mai ap`ru o singur` dat` \n bibliotec` [i \ncerc`
s-o conving` s`-i cedeze locul la c`p`tåiul contelui, dar ea
nu-l auzi. Atunci, se \ntoarse [i plec` f`r` s` salute.
Markus privi \n urma lui, f`r` \n]elegere. Cum poate fi
atåt de f`r` inim`? Irina, \n durerea ei, se poate \mboln`vi.
Dac` ar iubi-o din toat` inima, ar fi trebuit \n aceste zile
s`-i citeasc` din priviri orice dorin]`. Cum poate fi atåt de
indiferent?
Markus nu se bucura s` vad` c` ap`ruse deja un prim
ghimpe \n fericirea tinerei perechi. |i p`rea rù pentru
Irina, deoarece trebuia s` suporte pe lång` \ntreaga durere
pricinuit` de moartea tat`lui sù [i aceast` deziluzie
provocat` de comportarea viitorului ei so].
Irina nu vorbea cu el [i Markus \i respecta t`cerea.

Spre miezul nop]ii, Irina se pr`bu[i la podea. Totul se
\ntåmpl` atåt de rapid, \ncåt Markus nu avu timp s`
reac]ioneze, de[i pån` atunci n-o pierduse din ochi. O
ridic` \n bra]e [i o a[ez` \n fotoliu.
Ea \[i reveni rapid [i dori s` se ridice, dar Markus o
convinse s` r`mån` \n fotoliu.
– V` rog s` r`måne]i acolo, \i ceru el. Vede]i c` v-au
cedat puterile, Irina. |i mångåie cu blånde]e p`rul. Pot s` v`
\n]eleg durerea destul de bine, dar tat`l dumneavoastr` ar
fi foarte nefericit dac` din cauza decesului v-a]i \mboln`vi.
Mi-a cerut sub jur`månt \n ultimele sale clipe s` veghez la
bun`starea dumneavoastr`. De aceea, v` rog \n numele
dånsului r`måne]i aici, dac` nu dori]i s`-l l`sa]i doar sub
veghea mea.
Irina \[i ascunse fa]a \n palme [i \ncepu s` plång` \ncet,
dup` ce \ntreaga zi se str`duise s`-[i st`påneasc` lacrimile
\n fa]a atåtor oameni strìni.
Markus ar fi luat-o cu drag \n bra]e s`-i [tearg` lacrimile
[i s-o lini[teasc`, dar aceste lucruri ar fi fost posibile doar
dac` ar fi apucat s`-i m`rturiseasc` dragostea [i Irina ar fi
acceptat sentimentele lui.
A[a c` abord` lucrurile \n alt fel; \l chem` pe Benton, [i
se ocupar` \mpreun` de Irina. |i a[ez` o pern` sub cap [i o
mångåie tandru pe p`r.
94 CHARLOTTE MANN
– Plånge]i, contes` Irina, spuse el cu dragoste, lacrimile

v` vor u[ura pu]in sufletul.
Irina nu r`spunse [i accept` mångåierea duioas` a
baronului.
Treptat, plånsul ei deveni mai pu]in furtunos, iar cånd
Markus o rug` s` \nchid` cåteva clipe ochii [i s` se
odihneasc`, \l ascult`. Devenise mai lini[tit` [i \n cele din
urm` chiar adormi.
Markus r`mase de veghe lång` contele decedat [i iubita
lui fiic` adormit`. |n lumina lumån`rilor, chipul ei \i p`rea
chiar mai dulce ca alt`dat`. Sau poate durerea pierderii
iubitului sù tat` \i adùgase o tr`s`tur` nou`, mai duioas`.
Se f`cuse deja diminea]`, dar Irina, extenuat`, dormea
\nc`. Corpul avea nevoie s` se refac`.
Benton ap`ru \n bibliotec` [i privi cu grij` tån`ra lui
st`pån`.
– Pot fi cu ceva de folos, domnule baron? i se adres` el
lui Markus.
– Mul]umesc, Benton, r`spunse el. Nu-mi voi p`r`si
locul pån` cånd nu se treze[te contesa. Apoi, vom mai
vedea. S-a trezit deja contele de Thamin? vru el s` [tie.
– N-a chemat \nc` pe nimeni, r`spunse Benton.
Obi[nuie[te s` doarm` mai mult diminea]a.
Markus avea pe limb` o replic` ustur`toare, dar nu
spuse nimic, accept` tacit r`spunsul lui Benton.
Benton \ns` nu p`r`si nici el biblioteca, pån` cånd

contesa se trezi. Ea privi tulburat` \n jur [i trebui mai \ntåi
s`-[i dea seama unde se afl`; ceea ce vedea \n jurul ei nu
erau imagini dintr-un co[mar, ci chiar realitatea crud`.
Markus de Haltern st`tea \n picioare la catafalc
veghindu-l pe conte. Se ridic` \n picioare, \nl`turånd p`tura
care o acoperise.
– Markus? \[i ridic` privirea spre el. Dumneavoastr`
sunte]i \nc` aici?
– V` a[tepta]i la altceva din partea mea, contes` Irina?
\ntreb` acesta \n loc de r`spuns.
– Nu, oft` ea. |mi pare rù c` am adormit. N-a[ fi vrut s`
mi se \ntåmple a[a ceva. De aceea, nu trebuia s` stau \n
fotoliu.
– Nu v` g`sesc nici o vin`, dumneavoastr` a]i vrut
neap`rat s` petrece]i noaptea \n veghe, Irina, r`spunse
Markus, dar rezisten]a dumneavoastr` a cedat.
Irina se apropie de el [i-i puse måna pe bra].
– Este bine s` [tim c` prietenia noastr` nu s-a pierdut,
mai spuse ea.
Markus \i acoperi måna ginga[` cu a sa [i o ap`s` tandru.
– Nu se va pierde niciodat`, Irina, o asigur` el din vorbe
[i din priviri.
|n spatele lor se auzi deschizåndu-se u[a bibliotecii [i
Bodo de Thamin \[i f`cu apari]ia. Nu dormise foarte bine \n
96 CHARLOTTE MANN
aceast` noapte [i se gåndise la unele lucruri. Ajunsese s`-[i

dea seama cåt de nechibzuit fusese \n ziua anterioar`. |nc`
nu era st`pånul domeniului Vandermoor [i atåta timp cåt
Irina nu era c`s`torit` cu el, trebuia s` fie fericit s`-i
\mplineasc` dorin]ele, dar poate c` totu[i ea nu d`duse
prea mare importan]` acelui moment.
Privirea ambilor tineri care se aflau \n bibliotec` \i
dovedeau cåt de bine f`cuse s` transpun` vorbele sale \n
fapte.
– Bun` diminea]a, spuse el [i se apropie \ncet de ei.
Markus [i Irina se \ntoarser` spre el. |nainte ca ei s`
poat` spune ceva, Bodo \i spuse Irinei:
– Am venit s` preiau veghea la catafalcul tat`lui tù. |i
cuprinse måinile [i o trase la pieptul sù. Te rog s` m` ier]i
c` ieri nu eram preg`tit s` fac acest lucru. N-am realizat ce
mult \nseamn` pentru tine acest lucru. N-am putut s` te
\n]eleg, c`ci acest lucru \mi era total strìn. Iart`-m`, o rug`
el \nc` o dat`.
Irina nu-[i d`du seama c` el f`cea acest pas doar
dintr-un simplu calcul. Crezu c` era din dragoste. De aceea,
vorbele lui \i u[urar` sufletul [i o f`cur` s`-[i recapete
fericirea.
– Mul]umesc, iubitule. Råse chiar [i-l mångåie u[or pe
obraji. Mul]umesc.
Bodo \i lu` din nou måinile [i le a[ez` pe obrajii lui.
– De acum, nu vei mai avea de ce s` te plångi din partea

mea, iubito, o asigur` el.
Markus privea consternat cum este din nou dat la o
parte. Era pedepsit s` vad` cum \l privea Irina pe Bodo de
Thamin, cum i se ml`dia vocea cånd vorbea cu el.
Mai bine ar fi zburat din camer`, dar se gåndea \n acela[i
timp la rug`mintea contelui. A[a c` se st`påni [i r`mase.
Bodo \[i a[ez` apoi bra]ul stång \n chip de st`pån pe
um`rul Irinei [i se adres` lui Markus.
– Baroane, v` mul]umesc c` a]i fost un prieten atåt de
generos cu logodnica mea \n aceste ore, spuse el [i-i \ntinse
måna dreapt`. M-a[ bucura dac` prietenia dumneavoastr`
m-ar include [i pe mine.
Markus \[i ]inu respira]ia. La orice s-ar fi a[teptat, doar la
a[a ceva nu, c`ci ieri, contele de Thamin \[i ar`tase deschis
ostilitatea. Ezit` s`-i r`spund`. Irina crezu c` [tie de ce [i
interveni:
– {i eu v` rog, baroane Markus, s`-i acorda]i prietenia
dumneavoastr` [i contelui. Aici, lång` catafalcul tat`lui
meu, permite]i ca aceast` prietenie s` se \nf`ptuiasc`.
Markus trebui s` se gåndeasc` din nou la jur`måntul
f`cut contelui de Soliturn. Avea oare o alt` cale decåt s`
accepte aceast` solicitare? Cum ar putea s-o apere altfel pe
Irina dac` va r`måne un strìn pentru casa lor?
– Da, voi accepta, spuse el [i strånse måna rivalului sù.
98 CHARLOTTE MANN
S` l`s`m prietenia s` \nving`.

Contele de Thamin nu se limit` doar la strångerea de
mån`, [i-l cuprinse pe Markus cu ambele bra]e.
– {i acum, drag` prietene, ar trebui s` p`r`si]i acest loc
[i s` pleca]i acas`, c`ci eu am r`mas dator de ieri, preciz`
el.
Markus se sim]i dat afar`. Ar fi r`mas cu pl`cere s` afle
ce se petrece cu Irina, dar Bodo nu-i d`du nici o [ans` s`-l
contrazic`.
– Chiar [i Irina se va retrage, \l asigur` Bodo. Voi cere
insistent s` se odihneasc` [i ea cåteva ore. Contele Soliturn
nu mi-ar ierta niciodat` dac`, a[a cum am promis, nu voi
avea grij` de fiica sa.
De aceast` dat`, Irina nu-l contrazise [i se retrase.
Capitolul 7
Markus de Haltern plec` acas` [i se \ntoarse la

Vandermoor doar \n ziua cånd urma s` aib` loc ceremonia
\nmormånt`rii.
Era o diminea]` ce]oas`, cenu[ie de noiembrie, p`rea c`
\ns`[i natura e trist` de plecarea contelui din råndul celor
vii.
Irina veni sprijinit` de bra]ul lui Bodo pån` la
mormåntul deschis al tat`lui ei [i arunc` trandafiri albi. Fa]a
sa era ascuns` \n umbra unui voal negru destul de dens, dar
umerii sì \ncovoia]i tr`dau cåt de tare o ap`sa durerea.
Mul]i oameni veniser` s` ureze contelui la desp`r]ire:
"Odihneasc`-se \n pace!". A[a c` ceremonia a durat destul
de mult [i totul s-a r`sfrånt destul de puternic asupra
contesei.
100 CHARLOTTE MANN
Irina s` str`duia s` se arate cåt mai curajoas` [i,

avåndu-l acum \n mod con[tient pe Bodo al`turi de ea,
sim]indu-se iubit`, p`rea c` se maturizase.
La \ncheierea ceremoniei de \nmormåntare, cei mai buni
prieteni [i cunoscu]i ai contelui de Solinger fur` invita]i la
castel la o mas` de adio. Irina trebui s`-[i dea jos voalul
negru [i \[i puse din nou ochelarii cei negri.
O singur` persoan` lipsi de la masa de pomenire:
Markus de Haltern. Dup` \nmormåntare, plecase discret
acas`, deoarece era prea mare durerea s-o vad` mereu pe
Irina la bra]ul altui b`rbat, care primise acceptul dragostei
ei.
Bodo de Thamin se bucurase mult de aceast` rapid`
desp`r]ire de baron, c`ci \n prezen]a lui se sim]ea tot
timpul observat strict [i critic. |[i propusese s` men]in`
aceast` rela]ie doar pån` la oficierea c`s`toriei lui cu Irina,
cånd ob]inea dreptul irevocabil de st`pån la Vandermoor.
Irina nu g`si nici un motiv \n urm`toarele zile de a
discuta despre nunt`. Iar Bodo se ar`ta plin de dragoste,
str`duindu-se s` fie grijuliu [i s`-i \ndeplineasc` toate
dorin]ele.
S`rb`toarea Cr`ciunului o determin` pe Irina s` se
retrag` \ntr-un col] de lini[te, care corespundea cumva
situa]iei. Dar cu o zi \naintea Anului Nou, Bodo o \ntreb`:
– N-ar trebui s` invit`m cå]iva oaspe]i måine sear`, la
Vandermoor, Irina? Ea \l privi [ocat`. Acum, s` \ncepem

Anul Nou complet singuri, este destul de sumbru, nu crezi?
continu` Bodo.
– Presupun c` \n aceast` zi vrei s` ai al`turi un prieten,
r`spunse Irina. Pentru mine, este suficient s` te am pe tine.
Nu simt nevoia s` am nici un om strìn lång` mine. Pur [i
simplu nu-i pot \mpiedica s` råd`.
– Crezi c` tat`l tù ar fi de acord s` te retragi din fa]a
tuturor celorlal]i? insist` Bodo, c`ci a trecut destul de mult
timp de atunci pentru a l`sa acele zile \n urma noastr`.
Irina nu era prin excelen]` o fire foarte sociabil`. De la
moartea tat`lui sù se schimbase mult, era t`cut` [i \nchis`
\n sine [i reac]iona la toate \ncerc`rile de \nveselire, de
schimbare a mediului \n care se retr`sese printr-o
rezisten]` \ndårjit`.
– A murit abia de cåteva s`pt`måni, [opti ea cu buzele
strånse. Trebuie s`-mi mai dai timp s`-mi pot reveni. Anul
de doliu va trece destul de repede.
Bodo \[i \nghi]i nemul]umirea cu un whisky [i spuse
\ng`duitor:
– Desigur, inima mea. Iart`-m`, n-am vrut s` te deranjez.
|n sinea lui \ns`, tremura de enervare. Sim]ea nevoia unei
vie]i normale. |n aceste lungi s`pt`måni, ea preferase s` se
refugieze adesea \n natur`. Dac` ea crede c` o s` ne juc`m
un an \ntreg cu c`]eii castelului, se \n[al`, \[i spuse Bodo.
102 CHARLOTTE MANN
Sunt tån`r [i vreau s` trìesc!

A fost un ajun de Cr`ciun trist, iar \n diminea]a
urm`toare Irina nu dori s` fac` nici o vizit`. Dori s` mearg`
doar pån` la mormåntul contelui.
Bodo o l`s` \n pace, dar dou` zile mai tårziu plec`, sub
pretextul unor afaceri urgente, \n ora[.
– Sigur nu vrei s` vii cu mine, inima mea? o \ntreb` el.
{i f`r` a mai a[tepta r`spunsul Irinei, continu` repede. Ar fi
destul de obositor [i enervant pentru tine. Mai bine
odihne[te-te pån` m` \ntorc. Nu stau mult.
Irina d`du aprobator din cap. |ncercarea lui Bodo de a o
s`ruta mai pasional la dep`r]ire, o irit` de-a dreptul.
Voi ajunge cumva la drepturile mele, decise Bodo,
\nciudat \n sinea lui. Voi trece [i de acest an de doliu
impus.
Dar [i cånd voi ajunge st`pånul domeniului
Vandermoor, m` voi r`zbuna pentru toate cele \ndurate.
Bodo nu se \ntoarse pån` tårziu \n noapte [i se a[tepta
ca Irina s`-l \ntåmpine cu repro[uri, dar ea st`tea \n
bibliotec` \n fa]a c`minului [i urm`rea transpus` jocul
fl`c`rilor [i nici nu-l privi cånd o salut`.
Bodo \nregistr` gestul, dar nu spuse nimic.
Cåteva zile mai tårziu, plec` din nou \n ora[ sub un
pretext oarecare, l`sånd-o din nou pe Irina singur`, la
Vandermoor. Ei i se p`rea corect a[a. Se sim]ise bucuroas`
\n toat` aceast` perioad` cånd era l`sat` \n pace, s` r`mån`

cu gåndurile ei [i cu amintirea tat`lui disp`rut.
Plec`rile lui Bodo \n ora[ devenir` \n curånd atåt de
obi[nuite, \ncåt venea [i pleca oricånd dorea, apoi anun]a
prin Benton c` r`måne peste noapte.
Irina era atåt de neclintit` \n durerea sa [i \n visurile ei,
\ncåt nici nu \ncerca s` protesteze. |n afar` de aceasta, era
atåt de ne[tiutoare \n privin]a comportamentului
b`rba]ilor, \ncåt n-avea nici o idee de ce r`måne Bodo
mereu peste noapte \n ora[.
***
Bodo \[i luase pentru desele sale plec`ri \n ora[ o

anumit` precau]ie, de[i \i era din ce \n ce mai clar c` nu va
putea continua s` trìasc` \n acest fel f`r` ca cineva s`-l
descopere, [i din bun`voin]` fa]` de Irina de Soliturn, s`-i
aduc` acesteia la cuno[tin]`. Atåta timp cåt nu era c`s`torit
cu ea, comportamentul lui putea fi considerat o toan` de
tinere]e.
|n martie sosir` primele zile calde. Se p`rea c` Irina va
dep`[i durerea dup` tat`l sù. Devenise mai vorb`rea]`.
Cånd se plimba, nu mai mergea doar la mormåntul tat`lui
104 CHARLOTTE MANN
sau la lebede, s` le dea de måncare. Dup` un timp, dori

chiar s` c`l`reasc`.
Bodo respir` adånc [i sper` c` Irina va accepta c`s`toria
\nc` \nainte de \ncheierea anului de doliu. |ntr-o diminea]`,
cånd Irina se afla din nou lång` lac [i le d`dea lebedelor s`
m`nånce buc`]ele de påine, o \nso]i, se a[ez` lång` ea [i
privind \n zare, spuse:
– Minunate p`s`ri, \ncerc` el s` \nceap` o conversa]ie.
Irina \l aprob` [i råse.
– Ele apar]in domeniului Vandermoor de cånd a fost
ridicat castelul. Dup` cum ai v`zut probabil, [i pe stema
con]ilor de Vandermoor exist` o leb`d`. Lebedele
\nseamn` noroc pentru Vandermoor. |]i aminte[ti c` tata,
\n ultimele sale clipe, mi-a cerut s` respect tradi]ia [i s` le
ocrotesc.
– Da, tat`l tù, spuse Bodo. E a[a de mult de atunci!
– Pentru mine e ca [i cum s-ar fi petrecut ieri, r`spunse
Irina. Uneori, nici nu pot s` cred c` nu mai este [i c` nu va
reveni niciodat`. Vocea ei se stinse [i ochii i se umplur` de
lacrimi.
Bodo \[i a[ez` bra]ul peste umerii ei [i o trase mai
aproape de el.
– Dac` am fi fost deja c`s`tori]i, probabil acum am fi
a[teptat un copil, \ncerc` el s-o aduc` la dorin]a lui.
Irina \[i l`s` capul pe um`rul lui [i privi spre lac.
– Cred c` am putea lua \n calcul pentru nunta noastr`,

a doua jum`tate a lunii decembrie ...
– Decembrie? ridic` involuntar vocea Bodo. Pån` atunci,
nu exist` nici o alt` posibilitate? Nu te gånde[ti deloc la ce
spun oamenii c` locuim sub acela[i acoperi[ de atåta timp
f`r` a fi c`s`tori]i?
Irina aprob`.
– Ba da, m-am gåndit, r`spunse ea. Dar [i \n lunile
trecute a fost la fel, iar eu am nevoie de ajutorul tù. Cum
a[ putea s` administrez singur` un domeniu atåt de mare?
– Am putea face o ceremonie restråns`, propuse Bodo,
care era iritat pån` \n vårful unghiilor.
Irina \ns` scutur` din cap.
– M` gåndesc c` \i dator`m tatii m`car atåt respect, s`
a[tept`m pån` \n decembrie, decise ea.
Bodo mai bine [i-ar fi atårnat o piatr` de gåt [i s-ar fi
aruncat \n råu, la lebede.
– Avem \n fa]a noastr` o via]` \ntreag`, Bodo, \i aminti
Irina. {i este deja stabilit. Atåta timp cåt lebedele vor
r`måne la noi, norocul nu ne va p`r`si.
Bodo se gåndea la datoriile sale de joc, la chitan]ele pe
care le semnase [i care urmau s` devin` scadente \nc`
\nainte de nunt`. |ncrederea \n \nrudirea sa mult a[teptat`
cu bogatul conte de Vandermoor se \ntorcea acum
\mpotriva sa. Trebuia s` fac` \n a[a fel ca aceast` nunt` s`
106 CHARLOTTE MANN
nu mai \ntårzie atåt, s` poat` fi sigur de achitarea datoriilor,

s` devin` credibil la joc, c`ci \n nou` luni se pot \ntåmpla
multe.
|n nou` luni se putea ca Irina s` afle unde pleac` el,
cånd \i spune c` merge \n ora[ dup` afaceri. S-ar putea
gåndi chiar s` rup` logodna. Ceea ce trebuia s` \mpiedice
cu orice chip.
– Cum crezi tu, Irina, spuse el rece, [i se ridic`.
Scuz`-m`, am treab`.
Irina \l aprob`, zåmbind.
– Nu te re]in, Bodo. Nici nu se uit` \n urma lui, ci se
concentr` cu toat` aten]ia asupra lebedelor, care se
\ntorceau mereu la mal s` prind` buc`]elele de påine din
m\inile ei.
Din nou, Bodo sim]i nevoia de a-[i v`rsa furia pe lebede.
|n ciuda furiei sale nest`vilite, \i veni un gånd care-i calm`
pe loc sup`rarea.
Lebedele! se gåndi el. Ele sunt cheia succesului meu. Voi
face lebedele s` dispar`. Atunci, Irina se va convinge c`
ghinionul pa[te castelul de la Vandermoor [i m` va chema
s-o ajut. Va fi \n måna mea, u[or de modelat precum ceara,
iar eu voi cå[tiga, voi cå[tiga totul.
Trebui s` se opreasc`, pentru a nu da singur totul \n
vileag, c`ci de bucurie \ncepuse s` vorbeasc` cu voce tare.
Totul era acum preg`tit, trebuia doar pus \n practic` [i
pentru asta avea nevoie de un partener care s` ia lebedele.

Nici aceast` problem` nu putea fi a[a greu de rezolvat dup`
p`rerea sa.
***
Markus de Haltern \[i chemase calul, v`zånd cåt de

frumos e timpul [i ie[ise la plimbare. |n fa]a ochilor \i ap`ru
din nou, ca pe vremuri, tabloul minunat care-l invita s`
colinde pe dealuri.
O v`zu pe contesa Irina coborånd spre malul lacului [i
chemånd lebedele. |n lumina soarelui de prim`var`, p`rea
atåt de frumoas`, \ncåt parc` atunci cobor\se din basme.
B`tuse de mai multe ori acest drum, f`r` succes. |n
aceast` diminea]` \ns`, dorin]a lui fusese \mplinit`. V`zuse
de departe femeia iubit`; bucuria sufletului sù era atåt de
mare, \ncåt \i p`rea ireal ce se \ntåmpl`. Acum era acolo,
doar cåteva tufi[uri \i desp`r]eau [i nu se putea s`tura
privind-o.
Inima lui ardea de dragoste [i de durere. Zi [i noapte,
gåndurile lui alergau c`tre Irina. Uneori era atåt de r`scolit,
\ncåt se gåndea dac` n-ar fi mai bine s` strång` tot [i s`
plece \n lume. Atunci, \[i amintea din nou de jur`måntul
108 CHARLOTTE MANN
f`cut contelui de Soliturn, care-l rugase fierbinte s`-i fie

mereu aproape.
Din locul sù, Markus \l putu observa pe contele de
Thamin a[ezånd-se al`turi de logodnica lui. Amåndoi
discutau ceva unul cu cel`lalt, apoi deodat` el se ridicase [i
plecase, dup` cåt se pare enervat.
Ea nu pare atåt de fericit` ca \n seara \n care iluzia mea
a fost spulberat`, se gåndea Markus. Dar nu se schimbaser`
doar \mprejur`rile. {i ea devenise alta. Era ca o floare care
abia s-a deschis sub soarele prim`verii [i trebuia s` treac`
peste o noapte rece. Desigur, \[i va reveni dup` acest
\nghe], dar nu va mai fi niciodat` ca \nainte.
Jos, lång` lac, Irina se ridicase [i pornise \ncet \napoi
spre castel. |n ultimele dimine]i, Bodo de Thamin o
\nso]ise mereu pe acest drum spre Vandermoor. Mersese
lång` ea, a[a cum ar fi urmat s` fie drumul lor \mpreun`
pån` la sfår[itul zilelor. {i deja azi, fusese ultima dat`.
Markus sim]i deodat` un nod puternic \n gåt. Ochii-i
devenir` umezi. |[i chem` calul [i-l struni \napoi spre
Haltern.
Trebuie s` m` obi[nuiesc s` trìesc cu aceste gånduri, cu
aceast` sup`rare, se gåndi el. {i dac` voi vedea c` cel pu]in
ea este fericit`, voi suporta totul, tot acest chin.
Pe drum spre cas`, Markus \ntålni un alt c`l`re], care \l
salut` politicos, deoarece se cuno[teau de mult timp. Dup`
cåteva \ntreb`ri [i r`spunsuri politicoase, cum – necum,

doctorul Rosenberg i se adres` deodat` lui Markus cu o
voce [optit`:
– Veni]i de la Vandermoor? \l \ntreb` el, [i \nainte de a
a[tepta confirmarea lui Markus, se gr`bi s` continue. Mare
nenorocire s-a ab`tut peste frumosul domeniu [i peste
tån`ra contes`! {i-a pierdut tat`l mult prea devreme.
Markus nu vroia s` discute cu nimeni despre gåndurile
[i sentimentele sale, cel pu]in \n ceea ce privea castelul
Vandermoor [i pe Irina, a[a c` r`spunse:
– Contesa Irina este logodit`. Se va c`s`tori dup`
trecerea anului de doliu [i ...
– |ntocmai, asta spuneam [i eu! \l \ntrerupse doctorul
Rosenberg enervat. Dac` ar fi [tiut b`trånul conte Soliturn
pe måna cui \[i las` fiica, sigur n-ar fi acceptat o astfel de
logodn`.
Markus nu-[i mai putu ascunde consternarea.
– Sunt cuvinte grele, nu crede]i?
– Cuvintele nu pot fi \nc` destul de grele, replic`
doctorul Rosenberg. {tiu dintr-o surs` \ntåmpl`toare c`
deja contele de Thamin [i-a arogat rolul de st`pån al mo[iei
[i \[i petrece timpul la jocuri de noroc. Nu cunosc exact
datoriile sale, dar [i dup` o apreciere aproximativ` s-ar fi
adunat o sum` considerabil` de achitat. {i \n afar` de
aceasta, mai [tiu de la o alt` persoan` c`-i este oaspete
110 CHARLOTTE MANN
constant la local [i din cauza m`rinimiei sale \nc` nu l-a

presat s` achite datoria.
Markus strånse puternic din h`]uri. Valuri de furie reci –
calde \i str`b`tur` trupul la gåndul rivalului. Totu[i, se
st`påni [i spuse:
– Unele zvonuri sunt lipsite de adev`r [i apar doar din
invidie.
Doctorul Rosenberg scutur` din cap.
– Tocmai dumneavoastr` spune]i asta? Este imposibil!
Am avut totdeauna impresia c` dumneavoastr` nu v` este
indiferent` contesa Irina. Ca prieten al contesei ar trebui
totu[i s` interveni]i [i s-o ap`ra]i de o asemenea
nenorocire.
– Dac` este a[a, am s` m` gåndesc, spuse Markus,
rezervat. De[i pån` acum n-am avut nici o informa]ie de
aceast` natur`. {i totu[i, cu ce drept a[ putea s` m` amestec
\ntr-o problem` atåt de intim`?
– Cu dreptul unui prieten adev`rat, sus]inu doctorul
Rosenberg. Eu nu v`d \n orice caz cu ce drept a ajuns
Thamin la castelul Vandermoor [i la frumoasa contes`.
Cred c` b`trånul conte are partea sa de vin`, deoarece n-a
fost vigilent cu fiica sa.
– Asta este problema lui, r`spunse Markus [i se desp`r]i
de doctor cu un salut scurt. |n timp ce c`l`rea spre cas`,
toate aceste ve[ti \ngrozitoare \ncepur` s`-l chinuiasc`.
Oare tot ce aflase de la doctorul Rosenberg era adev`rat?

Dar el nu era omul care s` stea la bårfe, pur [i simplu ce
aude s` \mpr`[tie. Era un tip serios [i se ar`tase de-a
dreptul \ngrijorat. |i spusese pentru c`-l [tia apropiat de
contes`.
|ntreaga zi, Markus se agit` tot timpul la gåndul celor
aflate [i \n cele din urm` ajunse s` fie \ngrijorat de soarta
Irinei atåt de mult, \ncåt decise s` verifice dac` \ntr-adev`r
ceea ce aflase de la doctorul Rosenberg era adev`rat. Se
sim]ea aproape r`spunz`tor, c`ci promisese contelui c`-i va
purta de grij` Irinei.
Apel` la un detectiv cu experien]`, care doar \n cåteva
zile \i puse \n mån` o descriere complet` a tuturor
datoriilor, \ncåt se dovedi c` toate temerile se adeveriser`.
Doctorul Rosenberg nu aflase decåt vårful aisbergului.
***
|n afar` de Markus, mai exista cineva care-i purta de grij`

Irinei. Era camerista ei, Roza, care o ocrotea de cånd se
n`scuse. {i cum Irina nu-[i cunoscuse niciodat` mama,
devenise omul ei de \ncredere, deoarece contesa [tia s`
iubeasc` necondi]ionat.
112 CHARLOTTE MANN
De cånd Irina crescuse [i plecase la [coal`, rela]ia \ntre

ele se schimbase pu]in [i Roza o privea acum pe contes` cu
respectul cuvenit, dar \n situa]iile de excep]ie, nu ezita s`-i
dea sfaturi [i uneori s` se amestece chiar \n lucruri mai
personale. Atunci, Roza o alinta ca pe vremuri, spunåndu-i:
"copili]a mea". A[a se \ntåmpl` [i \n aceast` sear`, cånd
Irina se \ntinse \n pat.
– Cu b`rba]ii mereu sunt probleme, copili]a mea,
\ncepu ea. Ei au nevoie de femeie [i nu trebuie s`-i la[i prea
mult s` a[tepte c`s`toria, deoarece atunci apar probleme
pe care o femeie apoi le regret`.
– De ce crezi asta? \ntreb` Irina, scuturånd dezaprobator
din cap [i privind-o cu ochi mari, f`r` s` \n]eleag` nimic.
– M` gåndesc c` n-ar trebui s` mai amåni nunta,
copili]o, spuse Roza. Chiar dac` nu s-a \mplinit \nc` anul de
doliu. Domnul conte gånde[te probabil la fel ca mine. S-ar
putea face o nunt` simpl`, deocamdat`.
Irina \[i aminti imediat scena de pe malul lacului. Poate
totu[i Bodo are dreptate s` doreasc` nunta mai repede? Ea
nu se gåndise pån` acum decåt la tat`l ei decedat. Nu era
oare datoria ei s` se gåndeasc` [i la fericirea lui Bodo? {i
aceste lucruri despre care \i vorbe[te Roza, poate chiar
Bodo s-a gåndit la ele ...
I se f`cu deodat` team` pentru dragostea ei, pentru
fericirea \n care crezuse atåt de mult.
Roza o \nveli [i o mångåie duios pe p`r.

– Noapte bun`, copili]a mea. {i nu lua \n nume de rù
c` b`tråna ta Roza \[i permite s`-]i spun` astfel de lucruri.
– Nu, Roza. Irina \i lu` måna [i o strånse cu dragoste.
{tiu c` nu-mi vrei decåt binele, iar eu \n]eleg atåt de pu]in
din via]`. M` voi gåndi la toate astea.
– A[a s` faci, \ngerul meu, mai spuse Roza. Cånd p`r`si
camera contesei, zåmbi mul]umit` c`-[i sf`tuise copili]a.
Irina dormi prost \n noaptea care urm` [i avu chiar un
vis foarte ciudat, doar c` diminea]a nu putu s` [i-l
aminteasc`. {tia doar c` s-a trezit cu o team` \ngrozitoare,
deoarece se \ntåmplase ceva \nspìmånt`tor.
Ce vis prostesc! se gåndi ea. M-am speriat singur`,
fiindc` m-am culcat cu gåndul la ciud`]eniile Rozei. Atåta
timp cåt lebedele sunt pe lac, la Vandermoor nu se poate
\ntåmpla nici o nenorocire.
Se \mbr`c` totu[i \n grab` [i alerg` \nainte de micul
dejun jos, la lac, pentru ca acolo, lång` lebede, s`-[i
\nfrång` teama ei nest`vilit`.
Dar cånd ajunse pe malul lacului, lebedele nu se vedeau
nicìeri. Doar un pålc de ra]e \notau la o oarecare
dep`rtare, aproape de insuli]a cu micul ad`post de pe ea.
Irina le strig`, dar lebedele nu se z`reau nicìeri, de[i
[tiau c` acest semnal \nsemna c` vor primi de måncare. Dar
\n aceast` diminea]`, nici o leb`d` nu se vedea [i nu venea
114 CHARLOTTE MANN
\notånd spre mal. Oricåt se str`dui Irina s` le g`seasc`, cu

cele mai bune inten]ii, p`s`rile nu fur` de g`sit.
Alerg` \n jurul lacului [i le strig` mereu, dar lebedele
nu-[i f`cur` apari]ia. Irina refuza s` \n]eleag`. Nedumerit`,
se a[ez` totu[i pe locul ei favorit [i r`mase o bun` bucat`
de timp, a[teptånd ca lebedele s` apar`. Spera \nc` s` se
trezeasc` din acest co[mar [i din clip` \n clip` favoritele ei
s` vin` s` ciuguleasc` din palm` buc`]ele de påine.
Puternic tulburat`, Irina se \ntoarse dup` mai bine de o
or` la castel. Benton o privi \ngrijorat.
– Nu v` sim]i]i bine, contes`? se interes` el.
– Lebedele, Benton! strig` ea. Au disp`rut lebedele!
– Lebedele? Benton cuno[tea povestea lor [i \n]elese
imediat tulburarea contesei. Dar e imposibil!
– A[a am crezut [i eu, spuse Irina. Le-am cùtat peste
tot. Au plecat. Au plecat lebedele! Sim]i ca o sl`biciune, [i
fu gata s` cad` din picioare.
Benton o conduse repede spre un fotoliu.
– Am s` m` interesez imediat, promise Benton.
Atunci, ap`ru Bodo.
– Lebedele, Bodo! strig` Irina agitat`, se ridic` [i se
arunc` la pieptul lui. Au disp`rut lebedele!
– Cum? f`cu el mirat. Unde trebuie s` fie? Doar tot
timpul au fost pe lac. Sigur \nc` nu te-ai trezit din somn,
cånd ...
– Nu, nu! \l \ntrerupse Irina agitat`. Au plecat! Le-am

cùtat \ndelung. Nu mai sunt pe lac, au plecat!
Bodo [tia desigur c` nu mai sunt. A[tepta scena asta
dis-de-diminea]`, de[i \ntåmpinase oarecare greut`]i la
r`pirea lor [i ac]iunea trebuise s` \nceap` \nc` din cursul
nop]ii. Acum, lovitura fusese dat`.
– Nu pot fi a[a departe, \ncerc` el s-o lini[teasc` pe
Irina. S-au obi[nuit s` vin` la måncare [i se vor \ntoarce.
– Dar n-au p`r`sit lacul niciodat`, se opuse Irina.
Niciodat` \n atå]ia ani!
– Ei bine, spuse Bodo. Atunci, vom merge s` le cùt`m.
Benton, te rog s` te interesezi.
– Desigur, domnule conte. Imediat, se gr`bi Benton
s`-l asigure.
Bodo \[i a[ez` bra]ul pe umerii Irinei.
– Ai s` vezi, totul se va l`muri. Måine, lebedele vor fi din
nou pe lac. {i referitor la ce spune cronica acestui castel
despre lebede, p`rerea mea este ... råse el ... c` n-are nici o
semnifica]ie. Cu asta nu merit` s`-]i spargi capul. Astfel de
pove[ti nu mai crede nimeni \n secolul nostru.
– Tat`l meu credea \n asta, \l contrazise Irina. Altfel nu
mi-ar fi atras aten]ia s` am grij` de lebede.
– Tat`l tù era un om b`trån [i \n ultimele sale clipe de
via]`, probabil era deja ...
Irina \i puse un deget pe buze lui Bodo.
116 CHARLOTTE MANN
– Te rog, s` nu spui niciodat` ceva nedrept despre tat`l

meu! \i strig` ea pe nea[teptate, iar ochii ei str`lucir` de
månie, a[a cum Bodo nu v`zuse \nc` pån` acum.
– Bine. N-am gåndit nimic rù, spuse el \ncercånd s-o
lini[teasc`. Vrei s` juc`m o partid` de [ah? Asta te-ar putea
calma.
– Acum? Irina scutur` din cap [i-i spuse cu ton de
repro[. Cred c` nu-]i dai seama ce s-a \ntåmplat.
Bodo \[i \ncre]i fruntea.
– Doar nu vrei s` stai s` boce[ti \ntreaga zi din cauza
unor lebede proaste?
– Cåteodat` mi se pare c` n-ai pic de inim` \n piept, \l
apostrof` Irina [i-i \ntoarse spatele.
Bodo \[i aminti de scrisoarea care sosise cu po[ta de
diminea]` [i se apropie de contes`, s-o lini[teasc`.
– Iart`-m`, \ngerul meu, o rug` el. Sunt pu]in nervos.
aceast` lung` a[teptare a c`s`toriei noastre este peste
puterile mele. Apoi o s`rut`. Chiar nu m` \n]elegi? Te v`d
\n fiecare zi, trìm sub acela[i acoperi[ [i ...
Irina \[i aminti explica]iile Rozei din seara trecut`.
– Poate dispari]ia lebedelor este un semn c` dragostea
noastr` este \n pericol? continu` Bodo imediat. Trebuie s`
ne c`s`torim [i s` fim ferici]i, a[a cum visam anul trecut.
Sunt sigur c` lebedele se vor \ntoarce la Vandermoor.
Irina \l aprob` [i-l l`s` s-o s`rute cu pasiune.
– Da, cred c` ai dreptate. Nu trebuie s` mai a[tept`m

atåt de mult cu nunta. Vom face invita]iile, ast`zi chiar,
decise ea.
Bodo mul]umi cerului pentru ideea lui genial` cu
lebedele, de[i se feri s`-[i manifeste prea tare bucuria.
– Nu va fi desigur decåt o mic` s`rb`toare, spuse el. Iar
tat`l tù va fi prin spiritul sù \n mijlocul nostru, pentru a
ne \ncuviin]a unirea. Porni pe trepte spre camera sa. |n
jum`tate de or`, vin s` te iau. Apoi vom merge \n ora[ la
oficiul st`rii civile, spuse el [i \nainte de a se desp`r]i o
s`rut` fierbinte ca \n prima sear` \mpreun`, atunci, \n
gr`dina de iarn`. Irina nu se mai opuse s`rut`rii lui. Acum
reflecta. P`rea c` se trezise dintr-un somn adånc. Fericirea
din primele zile se \ntorsese \n inima sa.
– Cum este posibil? se gåndea ea, \n timp ce se schimba.
Lebedele au p`r`sit Vandermoor [i eu am devenit a[a
deodat` fericit`.
Pe drum spre ora[ st`tuse stråns lipit` de Bodo [i t`cuse.
El \i ]inuse måna [i-i s`ruta din cånd \n cånd vårfurile
degetelor. Cånd privirile li se \ntålneau, se cufundau adånc
unul \n inima celuilalt.
Bodo considera c`-[i atinsese scopul. |n zece zile,
contesa Irina de Soliturn va deveni contesa de Thamin. {i
aceasta va schimba raporturile de proprietate la castelul
Vandermoor. |n sfår[it, va deveni bogat [i independent.
Capitolul 8
Bodo era acum atåt de sigur de acest lucru, \ncåt o

trimise pe Irina singur` cu ma[ina \napoi la Vandermoor,
pentru ca el s`-[i poat` reglementa \n lini[te problemele
financiare.
– M` \ntorc repede, inima mea, mai spuse el Irinei la
desp`r]ire. O s`rut` fierbinte, \ncåt Irina se topi toat`. Pe
curånd, iubito! \i promise el.
Irina nu observ` lic`rirea ciudat` din ochii lui [i nici nu
putu citi zåmbetul satisf`cut de pe buzele lui, cånd Bodo
r`mase privind \n urma ma[inii. Ea nu realiz` c` Bodo cùta
drumul cel mai rapid pentru a ajunge la bani. C` nu dorea
decåt s` ob]in` cea mai rapid` programare la oficiul st`rii
civile, pentru ca a[teptarea s` nu dureze mai mult de dou`
s`pt`måni [i s` nu trebuiasc` s` ia vreo m`sur` important`
\n ultimul moment. Dorea s` se asigure c` toate chitan]ele

scadente ale datoriilor nu vor ajunge \ntre timp la castel.
Irina [edea cu ochii aproape \nchi[i pe perna din spate
a vechii limuzine a castelului [i visa la fericirea sa viitoare,
care fusese atåta timp sf`råmat` \n mii de cioburi.
La castel o a[tepta \ns` un oaspete.
– Markus? Råse fericit` la vederea tån`rului baron [i-i
\ntinse måna. Ce frumos c` a]i venit chiar ast`zi la noi.
Dumneavoastr` trebuia s` fi]i primul care s` afla]i c` m` voi
c`s`tori \n curånd. Nunta mea va avea loc \n zece zile. V`
rog s` fi]i unul din martorii cununiei noastre; \n calitate de
cel mai bun prieten, nu m` pute]i refuza.
Markus se albi la fa]` ca varul.
– Nu! tun` el. Nu, este imposibil! N-am venit
\ntåmpl`tor aici, am venit s` v` spun ceva ce v` va \ntrista
foarte tare contes`, ceva ce v` va opri s` v` c`s`tori]i cu
Bodo de Thamin.
Irina \l privi ne\ncrez`toare.
– Nimic nu m` poate opri s` m` c`s`toresc cu Bodo,
r`spunse ea rece. {i dac` nu vre]i s` fi]i martorul meu,
ridic` ea din umeri, atunci e bine c` [tiu [i voi cùta un alt
prieten care m` va \nso]i la acest ceremonial al dragostei.
– Dar, contes` Irina, nu v` da]i seama c` aceast`
c`s`torie v` va duce la dec`dere! o avertiz` Markus.
Dumneavoastr` nu [ti]i cine este Bodo de Thamin cel
120 CHARLOTTE MANN
adev`rat. El \[i dore[te doar banii dumneavoastr`.

Crede]i-m`!
Irina \[i strånse buzele \n gest de refuz [i i se adres`
tìos:
– Nu cred nimic din ce-mi spune]i. Nici un singur
cuvånt. Doar invidia v` face s` spune]i astfel de lucruri.
De[i de la dumneavoastr` m` a[teptam cel mai pu]in s`-mi
ar`ta]i un astfel de caracter. Pleca]i, v` rog, imediat!
– Dar am promis tat`lui ... \ncerc` Markus s` se apere.
– Tat`l meu m-a logodit cu Bodo de Thamin, deoarece
este fiul celui mai bun prieten al sù. Trebuie c` l-a
cunoscut mai bine ca dumneavoastr`, a[a gåndesc, \l
\ntrerupse Irina cu convingere. Pleca]i, v` rog! repet` ea.
Markus \[i plec` \nvins capul. |[i d`du seama c` nu poate
face nimic. |ncepuse gre[it explica]ia.
Acum se afla \n cea mai proast` lumin` \n fa]a Irinei, care
oricum \i spusese c` nu-l crede, de[i putea s`-[i sus]in` cu
dovezi acuza]iile.
– Bine, atunci ... spuse el mai mult pentru sine. V` las.
Totu[i, dac` ve]i avea nevoie de un prieten adev`rat, v` stau
la dispozi]ie. {i nu uita]i c` am r`mas acela[i din totdeauna!
Markus nu mai a[tept` reac]ia Irinei [i p`r`si \nc`perea. Se
\ntoarse la Haltern, cu con[tiin]a \mp`cat` c` f`cuse ce
trebuia [i implor` cerul s` g`seasc` alt` cale de a-i deschide
Irinei ochii.
Bodo nu se \ntoarse a[a curånd la Vandermoor, cum \i

promisese Irinei.
Apoi, dup`-amiaz` tårziu, contesei i se anun]` un alt
vizitator. Era doctorul Rosenberg, un vechi prieten al
tat`lui sù. De la el afl` Irina ceea ce nu putuse Markus
s`-i spun`. Dar nici pe el Irina nu vru s`-l cread`. |l goni [i
pe el la fel ca pe Markus.
Dup` aceste discu]ii, nu putea \ns` trece a[a de u[or
peste acuza]iile care i se aduseser` lui Bodo. |i a[tepta
revenirea la castel plin` de ner`bdare [i cu fiecare jum`tate
de or` care trecea f`r` ca el s` se fi \ntors, cre[tea \n ea
nelini[tea [i \ndoiala privind garan]ia c`s`toriei [i dragostei
lui.
Abia seara tårziu Bodo \[i f`cu \n sfår[it apari]ia. Avea
ochii sticlo[i [i o r`suflare greoaie, iar costumul sù era
serios [ifonat. Cånd o v`zu pe Irina, afi[` un zåmbet fericit.
– E[ti \nc` treaz`, porumbi]a mea? Ce curajoas` e[ti!
|ntotdeauna e un gest frumos s`-]i a[tep]i iubitul! reu[i el
cu greu s` articuleze.
Irina \[i d`du seama c` e beat. {i \n afar` de asta,
\mpr`[tia \n jurul sù o dår` de parfum dulceag [i deodat`
realiz` la ce se referise Roza, cånd \i vorbise de pericolele
dragostei.
– Bodo! [opti ea uluit`, deoarece pån` atunci nu-l
v`zuse niciodat` astfel. Bodo!
122 CHARLOTTE MANN
El råse dur [i-o prinse brutal de umeri.

– Nu m` privi a[a. Am \ntålnit ni[te prieteni vechi. Am
bùt \mpreun` un pahar – poate unul prea mult. Este a[a
de rù?
Irina \ncerc` s`-[i \nghit` nodul de plåns care i se
ridicase f`r` s` vrea din stomac pån` \n gåt.
– A fost cineva pe aici care a spus lucruri rele despre
tine, arunc` ea, pentru c` nu mai putea suporta s` tac`.
Lucruri pe care tata sigur nu ]i le-ar fi admis.
Bodo råse din nou, de aceast` dat` cu un rås sinistru.
– Tat`l tù? Scutur` ne\ncrez`tor din cap. Nu pot crede
asta. El a pl`tit deja o dat` toate datoriile mele [i a avut
mult` \n]elegere pentru comportamentul meu. A fost [i el
odat` tån`r [i sigur n-a fost un \nger.
Irina r`mase blocat`.
– Nu vorbi a[a despre tat`l meu, [opti ea cu ultimele
for]e.
Bodo nu-[i d`du seama c` \n starea sa de be]ie
distrusese totul, tot ce construise cu atåta viclenie. O lu` pe
Irina despotic \n bra]e [i o strånse la pieptul sù.
– Nici un b`rbat nu suport` s` trìasc` sub acela[i
acoperi[ cu o femeie atåt de rece, tun` el [i o \nv`lui \n
aburul respira]iei sale greoaie, \ncåt ea se str`dui din
r`sputeri s` se \ndep`rteze. {i ce altceva s-a mai \ntåmplat?
Am f`cut datorii la joc, a[a e. Dar pentru un domeniu ca
ST~PÂNA CASTELULUI VANDERMOOR giannijollys
123
Vandermoor, aceste datorii sunt ne\nsemnate. Oricum, \n

cåteva zile voi fi st`pån la Vandermoor ...
– Nu! strig` de aceast` dat` Irina. Nu, nu! strig` ea cu
putere [i se trase atåt de repede \napoi, \ncåt fu foarte
aproape s`-[i piard` echilibrul. Niciodat`! Se repezi spre
u[` [i \n clipa urm`toare ie[i afar`.
Abia cum realiz` Bodo ce f`cuse. |[i d`du seama c` a
distrus totul [i vru s-o ajung` din urm` pe Irina, dar \n u[`
ap`ru Benton.
– Conte de Thamin, am primit \ns`rcinarea s` v` fac
bagajul [i s` v` preg`tesc ma[ina, spuse el \ntr-o astfel de
manier`, \ncåt Bodo n-avu nici o \ndoial` asupra seriozit`]ii
privind alungarea lui din castel.
***
Bodo \ncerc` zadarnic s` vorbeasc` cu Irina. Ea \i

interzise accesul \n castel [i-i \napoie prin Benton toate
cadourile pe care i le f`cuse pe perioada logodnei. |n plus,
\i complet` un cec cu care s`-[i achite toate datoriile pe
care le f`cuse.
Acum, Bodo [tiu c` nimic nu mai putea fi schimbat.
Putea s`-[i smulg` urechile de furie, deoarece fusese atåt de
giannijollys
124 CHARLOTTE MANN
aproape s`-[i ating` scopul [i stricase totul singur, prin

limbu]ia sa la be]ie.
|n diminea]a urm`toare, Irina observ` de la o fereastr`
cånd Bodo p`r`sea castelul [i se urca \n ma[ina lui ro[ie.
Din ziua \n care tat`l sù plecase de lång` ea, nu se mai
sim]ise atåt de nenorocit`. Sim]ea c` mai bine ar fi murit.
Ploua toren]ial, de parc` [i cerul ar fi plåns dragostea ei
pierdut`.
Irina urm`ri ma[ina pån` cånd aceasta p`r`si domeniul
Vandermoor. Dar nici atunci nu-[i p`r`si locul de la
fereastr`. Mii de gånduri \i treceau prin cap. Fusese oare
prea dur` cu Bodo? Era oare vina ei c` el dec`zuse? N-o
avertizase oare Roza cu cåteva zile \nainte? Nu-i ar`tase
chiar tat`l ei \n]elegere [i acceptase s`-i pl`teasc` datoriile?
Dragostea nu \nseamn` s` po]i ierta totul? O veche zical` \i
str`pungea inima: "A fi \ndr`gostit, \nseamn` s` nu
trebuiasc` niciodat` s` fii rugat s`-]i ceri iertare".
Nu-l iubea destul, pentru a-l ierta? Oare nu avea dreptul
Bodo de a primi \nc` o [ans`? Nu a insistat el mereu s`
gr`beasc` nunta? Avusese oare dreptul s`-l alunge, cånd el
probabil dorise s`-i cear` iertare?
Irina ajungea de fiecare dat` la convingerea c` f`cuse
totu[i o gre[eal` fatal`. Chem` limuzina castelului, se a[ez`
la volan [i porni \n goan` dup` automobilul \nchiriat de
Bodo spre ora[.
Trebuie s`-l ajung! \[i impuse ea cu hot`råre. Trebuie

s`-i acord \nc` o [ans`, s` poat` face totul mai bine. Trebuie
s` dau dragostei noastre o [ans`!
Copacii de pe aleea castelului \i atingeau cu crengile
geamurile ma[inii, iar drumul de ]ar` se pierdea rapid sub
radiatorul ma[inii, ca o band` cenu[ie din cauza vitezei.
Irina gonea cu måinile lipite parc` de volan [i cu capul
aplecat \n fa]`, deoarece ploaia furioas` \i \ngreuna
vederea.
Deodat`, anvelopele pierdur` contactul cu drumul ud.
Automobilul \[i pierdu direc]ia [i derap`; oricåt \ncerc`
Irina, volanul n-o mai asculta, totul trosnea [i p`rea c` se
desface \n buc`]i \n jurul ei. Sim]i o lovitur` puternic`, fu
aruncat` din scaun [i apoi pentru ea totul se cufund` \n
noapte.
***
– Ei, \n sfår[it v-a]i revenit, spuse o voce strìn`.

Irina auzise cuvintele, era \ns` prea obosit` pentru a
putea s` r`spund`. Adormi din nou [i cånd se trezi, Markus
de Haltern era la picioarele patului ei. |l recunoscu imediat,
de[i se mira de ce a venit la patul ei.
126 CHARLOTTE MANN
– Ave]i dureri? o \ntreb` el.

Irina vru s` ridice capul de pe pern`, dar o str`punse o
durere atåt de puternic`, \ncåt \n aceea[i clip` scoase un
strig`t [i sim]i nevoia s` \nchid` din nou ochii.
– Nu v` mi[ca]i, spuse Markus, a]i suferit o como]ie
cerebral`. Bra]ul dumneavoastr` este rupt [i cåteva coaste
au fost strivite.
Atunci \[i aminti Irina de cursa ei nebuneasc`.
– A]i avut un accident care ar fi putut s` v` coste via]a,
spuse Markus. Doar printr-o minune a]i sc`pat.
Irina nu-i mai asculta cuvintele. Se gåndea doar la Bodo,
pe care-l alungase din castel deoarece o min]ise [i o
\n[elase. Oare accidentul fusese un semn al sor]ii? Nu
trebuia s`-l mai \ntålnesc` pe Bodo?
– |mi pare tare rù c` ne vedem \n situa]ii atåt de tragice,
contes` Irina, \l auzi ea pe Markus. Apoi, acesta \i lu` måna
\ntr-a sa. A[ fi vrut s` v` feresc de aceast` dezam`gire.
Irina se ru[in` \n fa]a lui, deoarece el [tiuse \ntreaga ei
nenorocire. Probabil c` mai [tiau [i al]i oameni \n afara lui
[i a doctorului Rosenberg, cum o min]ise Bodo. Poate chiar
rådeau de ea [i sigur existau [i voci care s` se bucure.
– L`sa]i-m`! strig` ea. Pleca]i, [i s` nu-mi mai ap`re]i \n
cale. Nu vreau s` v` mai v`d niciodat`!
Markus se uit` uluit la ea. Se a[teptase ca ea s`
recunoasc` adev`rul; c` el a vrut s`-i fie un prieten bun [i a
giannijollys
dorit doar s-o fereasc` de necazuri, [i ce primise drept

r`spuns?
– Dar, contes` Irina! Am venit din grij` pentru
dumneavoastr`. Ave]i nevoie de oameni care s` v`
\ngrijeasc` [i s` v` ocroteasc`, continu` el hot`råt.
– N-am nevoie de nimeni! spuse ea printre din]i. Cu atåt
mai pu]in am nevoie de comp`timirea dumneavoastr`.
Pleca]i din ochii mei! Vreau s` fiu singur`! Complet
singur`! N-auzi]i ce spun? Vocea i se \nec`. |nchise
pleoapele pentru a-[i st`påni lacrimile, ca Markus s` nu le
vad`.
Mai \ntåi r`mase pe loc, derutat, deoarece nu \n]elegea
reac]ia Irinei. Apoi, deoarece ea nu mai deschise ochii, se
retrase [i \nchise \ncet u[a \n urma sa. Spera atåt de mult ca
Irina s`-l cheme \napoi, dar ea t`cea cu \nc`p`]ånare. A[a c`
nu-i r`mase altceva de f`cut decåt s` plece.
***
Irina [tia cåt de nedreapt` fusese cu baronul, dar nu

putuse face altfel. |i ura pe to]i cei care [tiau de
nenorocirea ei. Se ura chiar pe ea \ns`[i pentru c`-[i
d`ruise inima unui om care n-o merita.
128 CHARLOTTE MANN
Nu-[i va putea ierta asta niciodat`.

A durat destul de mult pån` cånd Irina avu voie s`
p`r`seasc` spitalul [i s` se \ntoarc` la Vandermoor. Grånele
crescuser` mari [i a[teptau recoltatul. Parcul \i devenise
strìn, iar pe lac \nota doar o pereche de ra]e. Despre
lebede nu auzise nimeni nimic.
Benton o primi pe Irina cu un buchet mare de flori [i
to]i angaja]ii se adunaser` \n hol s-o salute.
Irina le mul]umi cu un surås trist [i obosit [i se retrase
imediat. Roza se \ngrijea de ea cu toat` dragostea, dar Irina
o goni [i pe ea, dorind s` r`mån` singur`. Orice cuvånt i se
p`rea prea mult.
Amintirea celor petrecute \nainte de accident o ap`sa
\nc`, [i nu se putea bucura nici m`car de \ntoarcerea acas`.
Ar fi fost mai bine dac` dup` accident n-a[ mai fi r`mas
\n via]`, se gåndea \ntruna. Ce s` fac acum cu zilele mele?
Totul e cenu[iu [i pustiu, nimic nu m` mai bucur`. N-am
decåt amintiri triste [i nici o speran]` \ntr-un viitor mai
bun.
Pe sear`, doctorul Steiger \i f`cu o vizit`. Irina \l rug`
s`-i dea un somnifer. El sim]i \ns` \ncotro duc gåndurile
contesei [i-i f`cu o injec]ie.
– Dup` ce ve]i dormi lini[tit` prima noapte, v` ve]i sim]i
sigur mai bine, o \ncuraj` el. Depresia dup` p`r`sirea
clinicii este un lucru perfect normal. Schimb`rile datorate
[ocului prin care a]i trecut constituie un efort mare, atåt

pentru corp cåt [i pentru psihic. Iar somnul este cel mai
bun mijloc contra acestor st`ri de epuizare.
Irina dormi adånc \ntreaga noapte [i \ntr-adev`r \n
diminea]a urm`toare se sim]i mult mai bine, mai odihnit` [i
mai puternic` decåt cu o zi \nainte. Dar spre prånz, cånd
ap`ru \n hol, o a[tepta o veste rea. Administratorul
domeniului Vandermoor disp`ruse peste noapte. Nu luase
doar banii de salarii ai oamenilor, ci dup` cum ar`tau
primele cercet`ri, falsificase [i bonuri, iar \n ultimele luni
sustr`sese aproape un sfert de milion.
Irina era gata s` le[ine. Neajutorat`, se uita de la unul la
cel`lalt. Nu [tia ce trebuie s` fac` [i murmura distrus`:
– Nu se poate! Nu este posibil! Nu \n]eleg de ce a f`cut
a[a ceva? E angajat de atåta vreme la Vandermoor, [i tata
avea deplin` \ncredere \n el. De ce [i-a schimbat brusc
caracterul?
Benton propuse s` anun]e poli]ia [i s`-l prind` pe fugar.
Irina aprob` [i apoi se retrase \n camera de lucru a
tat`lui ei. Plin` de disperare, se a[ez` \n fa]a m`su]ei de
scris, s`-[i poat` desc`rca sufletul. |[i ascunse fa]a \n måini
[i plånse pån` cånd auzi cioc`nind la u[` [i Benton \[i f`cu
apari]ia.
– Ierta]i-m`, contes`. Str`dui]i-v` s` v` [terge]i lacrimile.
Contele de Thamin este la telefon. Dori]i s`-i vorbi]i?
130 CHARLOTTE MANN
Bodo! se gåndi Irina. Chiar acum? Asta nu poate fi doar

o \ntåmplare.
L-am alungat pentru c` avea datorii la joc, [i acum dup`
ce m-a \n[elat atåta. Sigur nu se va \ntoarce s` r`mån` conte
de Vandermoor.
– Am s` vorbesc, Benton, decise ea [i \ncerc` s` spere.
Aproape f`r` s` respire, [i cu inima b`tånd s`-i ias` din
piept, a[tepta acum s` aud` vocea lui Bodo.
– Alo, spuse acesta, Irina? La auzul vocii lui, inima ei
\ncepu s` bat` nebune[te. Sim]ea c` cele dou` vorbe \i
treziser` la via]` toate ceasurile de fericire pe care le
trìser` \mpreun`.
– Bodo, oft` ea. Bodo!
– Da, eu sunt, r`spunse el. Presupun c` [tii deja. Dac`
nu, vei afla ast`zi mai mult ca sigur. Cineva ]i-a furat bani
mul]i [i asta \]i d` dreptul ... Vreau doar s` spun c` nu
mi-am luat decåt partea mea [i \]i mul]umesc pentru ei. {i
\nainte de a chema poli]ia, ar trebui s` te gånde[ti cåt de
tare ne-am distrat de o gåsc` mic` [i atåt de proast`, care a
putut fi \n[elat` atåt de u[or.
Irina r`mase ca \mpietrit`. |nainte de a putea r`spunde
ceva, telefonul fusese \nchis. Bodo \ntrerupsese convorbirea.
Era un co[mar sau realitate? Irina \ncerca \nc` uluit` s`
aud` ceva \n receptor; \l puse din nou la ureche, se uit` la
el, dar leg`tura fusese \ntrerupt`.
Cåt` batjocur` era \n vorbele lui Bodo! |i sunau mereu [i

mereu \n urechi, [i-[i d`dea seama c` \n mare m`sur` avea
dreptate; se \n[elase de dou` ori. Putea fi \n acela[i timp
comp`timit` sau luat` \n b`taie de joc. Ambele variante
erau la fel de motivate. Iar cercet`rile poli]i[tior urmau s`
fac` [i mai mult` vålv`. Ar fi trebuit s` r`spund` la o serie
de \ntreb`ri incomode.
Dar putea acum s` revoce chemarea poli]i[tilor? Putea
invoca pur [i simplu c` s-a \n[elat? Poate se mai putea
recupera ceva din banii pe care-i luase administratorul?
Scoase din sertarul mesei de scris tabloul tat`lui sù,
care se afla acolo de la moartea acestuia, [i-l privi
\ntreb`toare.
– Ce s` fac? [opti ea. De ce ai plecat a[a de timpuriu de
lång` mine? De ce m-ai l`sat f`r` un prieten adev`rat?
Apoi \[i aminti de Markus de Haltern. Cu siguran]`, ar fi
putut s-o apere m`car de unele din toate aceste necazuri.
Poate i-ar fi [i acum de ajutor, dar tocmai lui nu-i putea cere
sprijinul, dac` mai avea o scånteie de måndrie. |l
dezam`gise [i de atåtea ori, se purtase foarte uråt cu el. Ar
fi fost ultimul de la care ar fi cerut ajutor.
{i cine i-a mai r`mas? Doctorul Rosenberg? Fusese [i el
prieten cu tat`l ei [i de[i nu-i promisese ajutorul, \ncercase
s`-i aduc` la cuno[tin]` adev`rul, dar [i pe el \l alungase.
Ar putea ob]ine m`car un sfat, dar de la cine?
132 CHARLOTTE MANN
Ridic` fotografia tat`lui sù [i o puse la locul ei de

odinioar`.
Måine, am s` \ncerc s` vorbesc cu doctorul Rosenberg,
poate m` va ierta. Ast`zi este o zi \ngrozitoare, \ncåt f`r`
\ndoial` nu voi reu[i s` fac nimic.
Capitolul 9
Doctorul Rosenberg afl` ultimele ve[ti despre cele

\ntåmplate la Vandermoor [i \[i program` o vizit` pentru
dup` amiaz` tårziu la Irina de Soliturn. O ascult` cu
luare-aminte [i \ncerc` s-o \n]eleag` [i s-o lini[teasc`. {i
dup` cum se a[tepta, Irina \l rug` s-o ajute. {i el avea o
propunere pentru contes`.
– Recolta de pìoase se va strånge \n urm`toarele zile;
pån` va fi våndut` [i banii vor intra \n banc`, pute]i lua un
credit. Acesta v` va fi acordat cu siguran]` \n contul
recoltei, nu este nici o problem`. Cred c` pute]i \ncerca s`
aranja]i chiar acum lucrurile. Iar eu m` voi interesa pentru
un nou administrator, \i promise doctorul. El va pune toate
la punct. Trebuie doar s`-mi promite]i c` nu ve]i intra \n
panic`.
134 CHARLOTTE MANN
Nu uita]i niciodat` c` am fost prieten cu tat`l

dumneavoastr`.
– Nu, cum s` uit a[a ceva? |i strånse måna cu c`ldur`.
Mul]umesc, mul]umesc din inim`! Un prim zåmbet ap`ru
pe buzele Irinei.
Doctorul Rosenberg s` gåndi c` Markus de Haltern \nc`
o mai iubea pe contes`. Era foarte surprins c` cei doi nu
reu[eau deloc s` fie \mpreun`.
"Trebuie s` fie bine pån` la urm`", \[i r`spunse el
acestor gånduri.
– Sunt sigur, totul se va rezolva cu bine.
Ultimele cuvinte fur` \nso]ite de un fulger puternic
urmat imediat de un tunet asurzitor. Irina [i doctorul
Rosenberg tres`rir`, speria]i. Amåndoi \ntoarser` privirea
aproape \n aceea[i clip` spre fereastr`, c`ci afar` \ncepuse
o ploaie \n ropote. Tun` din nou [i pietricele de grindin`
\ncepur` s` bat` cu zgomot \n fereastr`. Furtuna se
\nver[una parc` din ce \n ce mai tare. Se \ntunecase [i
grindina zornìa \n pervazul ferestrei.
– |n mijlocul verii, a[a o vreme! exclam` doctorul
Rosenberg privind \n continuare spre fereastr`. Acum
urmeaz` un tr`snet!
A[a ceva n-am mai v`zut \n ultimii zece ani. Ce furtun`!
Era complet tulburat.
Irina se scufundase tremurånd \n fotoliu.
Furtuna, se gåndea ea, aceast` vreme nea[teptat` va

distruge toat` recolta. Nu va r`måne nimic. Voi pierde
totul. De cånd lebedele au p`r`sit lacul, nenorocul nu mai
p`r`se[te castelul Vandermoor. Povestea din cronica
domeniului Vandermoor s-a adeverit.
Doctorul Rosenberg st`tea \n fa]a ferestrei [i se gåndea
la acela[i lucru. {i el [tia c` aceast` grindin` putea s`
\nsemne sfår[itul castelului Vandermoor.
Dup` o jum`tate de or`, cerul era din nou senin. Norii
cei negri disp`ruser`, ca [i cum o mån` magic` i-ar fi
\ndep`rtat, iar soarele \nveselea natura aruncånd pe cer un
curcubeu de toat` frumuse]ea.
Doctorul Rosenberg [i contesa pornir` c`lare spre cåmp
[i ceea ce presupuseser`, se \ntåmplase. Toat` recolta de
pìoase era culcat` la p`månt. Spicele fuseser` \n cea mai
mare parte distruse. Paiele nu puteau decåt s` fie
\ngropate.
Optimismul doctorului Rosenberg disp`ruse, iar Irina
nu putu decåt s`-[i plång` \nc` o dat` nefericirea.
|n zilele urm`toare, \ncerc` s`-[i fac` o imagine general`
asupra averii sale [i asupra pierderilor suferite. La
Vandermoor, totul ar`ta rù. Doar o minune ar mai fi putut
schimba lucrurile. Dar cum s` mai speri \n minuni, dac`
pån` [i lebedele p`r`siser` lacul, deoarece presim]iser`
nenorocirea?
136 CHARLOTTE MANN
S`pt`månile care urmar` ar`tau tot mai clar c` sfår[itul

istoriei castelului Vandermoor se apropie. Irina trebui s`
constate din zi \n zi c` f`r` un ajutor corespunz`tor nu este
\n stare s` administreze domeniul, c` nu poate \mpiedica \n
nici un fel adåncirea crizei \n care intrase, iar Vandermoor
nu a[tepta decåt s` i se pun` lan]urile.
Pån` \n prim`vara urm`toare, Irina reu[ise s` aduc`
domeniul \ntr-o stare atåt de precar`, \ncåt \i lipseau [i
mijloacele necesare \ns`mån]`rii. Toate veniturile anului
trecut fuseser` aproape nule, un deficit enorm la
\ntre]inerea castelului, costurile cu administrarea [i
\ntre]inerea cl`dirii, ca [i veniturile angaja]ilor [i
muncitorilor din cåmp crescuser`.
Irina se \ngropase \n datorii pån` peste cap [i dup` ce
culese prima recolt`, \i fu foarte clar c` nu va putea pl`ti
decåt ceea ce este foarte urgent, iar fantoma cå[tigului se
\ndep`rta din ce \n ce.
Markus de Haltern \ncerca pe ascuns s-o ajute, atåt cåt
putea. |i rug` pe bancheri s`-i mai acorde credite Irinei. Dar
ajutorul lui nu era decåt o pic`tur` peste o piatr` \ncins`.
Vandermoor nu mai putea deveni o proprietate
profitabil` decåt dac` venea un alt investitor.
Markus de Haltern se gåndea zi [i noapte cum ar putea
s-o re]in` pe Irina \n locul ei natal, s` nu fie nevoit` s`
p`r`seasc` locurile ei dragi. Licita]ia nu mai putea fi
\mpiedicat` [i pentru ca Vandermoor s` nu cad` \n måini

strìne, trebuia s`-[i asume riscul s` creasc` pre]ul
propriet`]ii. Doar a[a putea fi sigur c` Irina nu va fi obligat`
s`-[i p`r`seasc` locurile natale.
Pentru a cre[te pre]ul propriet`]ii, trebuia \ns` s` fac`
cel mai mare sacrificiu pe care [i-l putea permite. S`-[i
vånd` propriul domeniu [i cu banii ob]inu]i s` poat` salva
c`minul Irinei.
Decizia nu era deloc u[oar`, c`ci [i el se sim]ea foarte
legat de aceste locuri pline de amintiri. Iubea fiecare piatr`
[i fiecare arbust de pe p`månul sù. De cånd luase
domeniul Haltern, reu[ise s`-l dezvolte cu mult` trud` [i cu
administrare priceput`. Trebuia s` renun]e la toate acestea,
dac` vroia s` salveze pentru Irina domeniul Vandermoor.
***
|n fa]a atåtor greut`]i, Irina se resemnase. Privea apatic`

tot ce se petrecea la Vandermoor. Evaluatorii veniser` [i
cercetau castelul, totul era r`scolit pentru preg`tirea
licita]iei.
Doctorul Rosenberg o sf`tuise s`-[i preg`teasc` bagajele
[i s` fie gata de drum. Irina \ns`, \nc` nu se putea decide.
138 CHARLOTTE MANN
– |ncotro s` plec? \ntreba ea trist`. Oriunde a[ fi, m` voi

gåndi la Vandermoor. Trebuie s` r`mån [i s`
supravie]uiesc, cåt de jos voi ajunge, nu pot face altceva.
Ce ar mai fi putut spune doctorul Rosenberg \n fa]a unui
astfel de argument? {i \n afar` de aceasta, el [tia c` \n ciuda
oric`rei ra]iuni, Irina \nc` spera \ntr-o minune. De mai
multe ori pe zi mergea jos la lac [i privea cu speran]` [i
emo]ie dac` totu[i lebedele nu s-au \ntors. Dar lebedele nu
veniser` \napoi.
Dou` zile \naintea deschiderii licita]iei, Irina primi vizita
notarului, care patronase deja \n timpul vie]ii tat`lui sù
toate evenimentele oficiale. El \i comunic` informa]ia c` \n
ultima clip` a ap`rut un cump`r`tor pentru Vandermoor
care vrea s` preia toate datoriile, \i ofer` dreptul de a ocupa
aripa stång` a castelului, [i-i pl`te[te de asemenea o rent`
anual` care s`-i asigure o via]` f`r` griji.
Irina \l privi ne\ncrez`toare.
– Vre]i s` spune]i c` licita]ia nu va mai avea loc [i
proprietatea va fi a unui singur om?
– Nu numai asta, r`spunse notarul. Dumneavoastr` nu
ve]i fi obligat` s` p`r`si]i domeniul, ve]i putea trì [i \n
continuare ca pån` acum, c`ci noul proprietar nu va locui
aici. |n plus, v` va fi asigurat viitorul, ceea ce dac` ar fi avut
loc licita]ia, cu siguran]` nu s-ar fi \ntåmplat. Interesul
pentru Vandermoor nu este prea mare. Trebuie s` lu`m \n
giannijolys
considerare c` proprietatea ar putea trece \n alte måini sub

valoarea sa [i dup` achitarea datoriilor, pentru
dumneavoastr` n-ar mai fi r`mas nimic. Dac` \mi permite]i
s` v` dau un sfat, accepta]i aceast` ofert`.
– {i cine este inimosul cump`r`tor? \ntreb` Irina.
– Despre asta nu v` pot spune din p`cate nimic,
r`spunse notarul. Pot doar s` v` asigur c` este vorba de o
ofert` foarte serioas`, iar cump`r`torul \mi este cunoscut
ca un om de onoare [i de \ncredere.
– Am s` m` gåndesc, spuse Irina, dar notarul scutur`
dezaprobator din cap.
– N-ave]i timp s` v` mai gåndi]i contes`, replic` el. Am
preg`tit totul pentru semn`tura dumneavoastr`. Dac` nu
sunte]i preg`tit` s` semna]i acum, nu mai pot opri licita]ia.
Atunci, totul \[i va urma cursul.
Ca notar, n-am voie s` v` dau sfaturi, dar trebuie s` v`
aten]ionez c` licita]ia ar putea s` v` aduc` mari dezavantaje.
|n afar` de aceasta, nu v` pot asigura c` nu vor ap`rea
oferte neserioase.
– Nu, n-ave]i dreptul s` face]i asta, r`spunse Irina. Privi
spre fotografia tat`lui sù, care se afla pe m`su]a de scris, [i
c`zu pe gånduri.
Dac` ai fi trìt, Vandermoor n-ar fi ajuns \n starea asta,
se gåndi ea cu triste]e.
– Semnez, spuse contesa, decizåndu-se.
140 CHARLOTTE MANN
Cineva care s-a gåndit c` aici trìesc oameni, a c`rui

inim` bate pentru Vandermoor, nu poate fi un om rù.
Notarul råse [i-i \ntinse contractul pentru semn`tur`.
– Nu e rù, nu, chiar nu e deloc un om rù.
– {i cånd trebuie s` m` mut \n aripa stång` a castelului?
se inform` Irina dup` ce toate formalit`]ile fuseser`
\ndeplinite.
– Deocamdat`, totul r`måne a[a cum este, r`spunse
notarul. Ve]i primi \n curånd ve[ti de la mine. |i strånse
måna [i o asigur` din nou. M` bucur pentru dumneavoastr`
c` nu va trebui s` p`r`si]i Vandermoor. {i acum, nu v` mai
face]i griji pentru viitor. Dac` totu[i ave]i vreo problem`, v`
pute]i adresa mie cu deplin` \ncredere. Voi avea grij` s`
reglementez totul pentru dumneavoastr`.
Irina r`mase cu un sentiment de nedumerire. Pe de o
parte se bucura c` nu mai trebuia s` p`r`seasc` domeniul
Vandermoor [i va fi scutit` de-acum de griji, pe de alt`
parte, \n ciuda cuvintelor lini[titoare ale notarului asupra
viitorului ei, avea totu[i \ndoieli. Dup` toate dezam`girile
pe care le trìse \n ultimii ani, nu-[i permitea s` cread` \n
ajutorul dezinteresat al unui strìn.
***
La castelul Vandermoor, via]a \[i urma cursul obi[nuit.

|n cåteva zile dup` ce Irina semnase contractul, primi de la
notar o scrisoare. El \i comunica efectuarea transcrierii
propriet`]ii \n cartea funciar` [i o mai \n[tiin]a c` pån` la
primirea dispozi]iei, care s-ar putea s` dureze circa dou`
luni, nu se impune mutarea contesei \n aripa stång` a
castelului.
Irina citi din nou scrisoarea, deoarece g`sea formularea
cel pu]in ciudat`, de[i primise cu pl`cere vestea de a
r`måne \n mediul ei obi[nuit, dar dac` noul proprietar a[a
dorea!
Cu excep]ia notarului, doar pu]ini oameni [tiau cine
este noul proprietar al domeniului Vandermoor [i fuseser`
obliga]i s` tac`.
Markus de Haltern dorea s` r`mån` necunoscut pån`
cånd ar fi putut recå[tiga dragostea Irinei, \n ciuda tuturor
lucrurilor pe care le f`cuse pentru ea. Mai \ntåi, ar fi trebuit
s` afle ce sacrificiu f`cuse, renun]ånd la casa [i la domeniul
ridicat cu måinile [i cu for]ele sale.
{i pentru a o face s` cread` c` norocul s-a \ntors la
Vandermoor, se gåndi c` ar fi bine s` aduc` din nou lebede
pe lacul din parc. Luase deja cåteva contacte, cånd noul
administrator de la Vandermoor se anun]` la el, seara
tårziu, [i-i spuse c` unul din gr`dinarii castelului \i
povestise foarte sp`[it c` [tia precis cum au disp`rut
142 CHARLOTTE MANN
lebedele. I se oferiser` foarte mul]i bani, dac` \ndep`rteaz`

lebedele, [i pentru c` era obi[nuit cu ele, n-avusese prea
mare dificultate s` duc` ac]iunea la \ndeplinire.
– {i cine i-a cerut acest lucru? vru s` [tie Markus, dup`
ce afl` \ntreaga poveste cu lebedele.
– Un bine cunoscut conte de Thamin, care a fost mai de
mult logodit cu contesa, r`spunse administratorul.
– Thamin? Markus scutur` ne\ncrez`tor din cap. De ce
ar fi f`cut a[a ceva? Trebuie s` m` gåndesc bine la acest
lucru. Sunt ani, de atunci. Important este s` afl`m unde
sunt lebedele. Presupun c` probabil le-a våndut. Le voi
r`scump`ra indiferent cu ce pre]. Lebedele trebuie s` se
\ntoarc` la Vandermoor [i totul va reveni la normal.
– Deci, [i dumneavoastr` crede]i aceast` poveste, despre
care to]i oamenii de pe mo[ie vorbesc? \ntreb` surprins
administratorul.
– Dac` eu cred sau nu \n aceast` poveste e mai pu]in
important. Contesa Soliturn crede cu sfin]enie acest lucru.
Cånd lebedele vor reveni la Vandermoor, va crede din nou
\n fericirea ei, doar asta conteaz`.
– Am \n]eles, r`spunse administratorul. M` voi str`dui s`
aflu, promise el. Am s` v` anun] cåt de curånd, lebedele
trebuie s` \noate iar pe lacul Vandermoor.
– Mul]umesc. Markus \i strånse måna cu prietenie. Mi-a]i
f`cut azi un mare serviciu.
***
Cåteva zile mai tårziu, Irina ie[ise la plimbarea de

diminea]`. Pe lac, lebedele \notau din nou cu elegan]`.
Ne\ncrez`toare fugi spre minunatele f`pturi, care alunecau
gra]ioase sub soarele dimine]ii, måndre, t`cute [i tandre.
Irina \[i frec` ochii cu måinile, deoarece i se p`rea c`
viseaz`, se uit` din nou spre lac, dar lebedele se aflau tot
acolo, erau reale. Atunci, \ncepu s` alerge. Ajunse ca o
furtun` pe mal, c`zu \n genunchi \n fa]a lor [i le chem`. Dar
vocea \i era prea gåtuit`. Nu scotea nici un sunet clar. A
durat un timp s` se lini[teasc`, s`-i revin` glasul [i s` poat`
chema lebedele.
{i atunci, minune, lebedele o auzir`, \[i schimbar`
direc]ia [i venir` spre mal.
– Lebedele mele, murmur` ea. Cunoa[te]i chemarea!
Sunt lebedele castelului! A]i reu[it s` v` \ntoarce]i acas`!
Mul]umescu-]i ]ie Doamne! Acum, totul va fi bine! Norocul
se va \ntoarce la Vandermoor!
|n acela[i moment, \[i aminti c` Vandermoor nu-i mai
apar]ine, c` este al unui strìn. Lebedele se \ntorseser` prea
tårziu.
144 CHARLOTTE MANN
Markus de Haltern se ascunsese dup` o m`gur` \n spatele

unor tufi[uri [i a[teptase ca Irina s` ajung` la lac [i s` descopere
lebedele. Dorea s` trìasc` al`turi de ea clipa de bucurie.
Cånd lebedele \notau spre mal, \i d`du o palm` plin` de
dragoste calului sù.
– Alearg`, b`tråne, \i spuse el. S` sper`m c` lebedele ne
vor aduce [i nou` noroc. C`l`ri \n jurul lacului [i s`ri din [a
cåteva minute mai tårziu, lång` Irina.
Cuprins` de bucuria de a fi reg`sit lebedele pe lac, Irina
uit` complet cåt` \nstrìnare n`scuse \ntre ei comportarea
sa din ultimii ani.
– Markus! se ag`]` aproape de gåtul lui. Lebedele! Uite,
lebedele s-au \ntors la Vandermoor! Irina avea lacrimi de
bucurie \n ochi [i Markus fu \ncåntat. |[i dorea atåt de mult s`
]in` femeia iubit` \n bra]ele sale. Se str`duia \ns` s` se ab]in`.
– Le-am v`zut de departe, spuse el. De aceea am c`l`rit
pån` aici. Este o minune. Sunt aproape doi ani de atunci, de
cånd lebedele au p`r`sit doameniul Vandermoor, nu-i a[a?
– O eternitate! oft` Irina. Dar acum nu mai sunt lebedele
mele. M` voi bucura mereu pentru noul proprietar,
continu` ea, cuprins` de o triste]e nea[teptat`. Cel pu]in
lui \i vor aduce noroc.
Markus \[i sim]i inima plin` de dragoste [i de durere
[i-i era extraordinar de greu s` nu-i m`rturiseasc` Irinei
sentimentele sale.
– |mi pare rù c` n-a]i putut p`stra Vandermoor, contes`

Irina, spuse el [i-i lu` måna. V-a[ fi oferit toate economiile
mele, dar nu mi-a stat \n putere.
Se sim]i fericit c` ea nu-[i retr`sese måna [i nu-[i ferise
privirea. A[a c` prinse curaj s-o \ntrebe:
– Am putea fi oare prieteni, ca pe vremuri, contes` Irina?
Irina sim]i cum, sub privirea lui, sångele i se urc` \n
obraji. Se ru[in`, c`ci \n sinea ei recunoscuse de mult cåt
de uråt se purtase cu el, cåt de nedreapt` fusese.
– Dac` a]i putea s` m` ierta]i, r`spunse ea \ncet. Am
f`cut multe gre[eli \n trecut. Dac` v-a[ fi ascultat, a[ fi putut
desigur s`-mi p`strez m`car o parte din avere. |n via]`
\ntålne[ti atåt de rar prieteni adev`ra]i, iar unul dintre ei a]i
fost dumneavoastr`. Am reu[it cu greu s`-mi dau seama.
Markus duse mi[cat måna ei la buze.
– Trecutul a murit, spuse el. Haide]i s`-l uit`m. Viitorul
va fi fericit. Trebuie s` fie norocos, c`ci lebedele au revenit.
Totul va fi bine [i pentru dumneavoastr`.
Irina råse, \mp`cat`.
– Trebuie s` fiu mul]umit` c` mi s-a permis s` r`mån \n
continuare la Vandermoor, r`spunse ea.
Markus puse måna ei \n dreptul inimii sale.
– Ochii dumneavoastr` tri[ti m` \ndurereaz`, contes`
Irina. Crede]i \n fericire! Trebuie s` crede]i \n ea, ca s` se
\ntoarc` la dumneavoastr`.
146 CHARLOTTE MANN
Din nou, privirea ei \l a]inti [i Markus putu citi \n ea ceea

ce gåndea.
"Dac` Bodo de Thamin n-ar fi venit atunci la
Vandermoor, i-ar fi d`ruit lui inima [i måna sa, iar o mare
sup`rare [i o mare dezam`gire ar fi fost evitate."
– Dac` \mi permite]i, voi mai veni diminea]a devreme,
aici, lång` lac, s` v` privesc cum hr`ni]i lebedele, spuse
Markus. Noul proprietar cred c` n-are nimic \mpotriv`.
– Precis, nu. Chipul Irinei se lumin`. El nu st` deloc aici.
{i nici n-are inten]ia s` se mute curånd la Vandermoor, c`ci
mi-a permis deocamdat` s` r`mån \n zona central` a
castelului.
– Atunci, ne putem \ntålni måine diminea]` aici? \ntreb`
Markus, ner`bd`tor.
Irina aprob`.
– Da, v` rog. M-a[ bucura mult. {i ochii ei \ncepur` s`
str`luceasc` din nou ca \n zilele fericite de atunci.
– Pe måine! spuse Markus [i \[i struni calul, c`ci bucuria
din ochii Irinei se rev`rsa acum \n valuri \n inima sa.
C`l`ri gr`bit [i cånd ajunse la o dep`rtare considerabil`,
privi \n urm`; Irina \i f`cea semn cu måna. R`spunse [i el \n
acela[i fel, apoi \[i arunc` de bucurie casca \n aer.
Lebedele mi-au adus [i mie noroc. |n sfår[it, se gåndi el
[i c`l`ri \napoi la Haltern.
Capitolul 10
Irina se \ntoarse dup` plimbarea la lac, complet

schimbat`. Benton se f`cu a nu observa [i \[i re]inu orice
remarc`.
– Lebedele, Benton! povesti Irina agitat`. Lebedele s-au
\ntors la Vandermoor! Sunt lebedele noastre. Le-am chemat
[i m-au recunoscut. Lebedele noastre s-au \ntors! Aproape
nu pot s` cred.
Benton era unul din pu]inii ini]ia]i. Desigur, [tia c`
lebedele se \ntorseser`, dar chipul lui nu tr`da secrete.
– O [tire minunat`, contes`, spuse el \n felul sù demn.
Poate va fi cum spune povestea din cronica veche a castelului,
doar c` norocul nu poate c`dea chiar a[a din cer. A[a cum
s-au schimbat lucrurile \n ultimul timp, totul pare un noroc
[i proprietarul cel nou va aduce prosperitate la Vandermoor.
148 CHARLOTTE MANN
Irina nu [tia ce semnifica]ie aveau vorbele lui [i-l privea

oarecum nedumerit`. F`r` s` r`spund` nimic, trecu mai
departe.
|n diminea]a urm`toare, Markus de Haltern o a[tepta pe
Irina la locul convenit. O \ntåmpin` cu pa[i gr`bi]i [i-i
strånse cu c`ldur` ambele måini. Se vedea clar cåt se
bucur` de aceast` revedere. {i Irina, care \n anii trecu]i nu
avusese parte de noroc [i prietenie, sim]i cum inima i se
\nc`lze[te.
– M` bucur s` v` rev`d, \l salut` ea. Erau primele cuvinte
spuse din inim`, de cånd st`tuser` amåndoi de veghe la
c`p`tåiul tat`lui sù.
– V` mul]umesc pentru acest salut c`lduros, contes`
Irina, r`spunse el [i-i s`rut` måinile. Haide]i, lebedele v`
a[teapt`. |i cuprinse ocrotitor umerii cu bra]ul [i o conduse
spre mal.
Un timp, st`tur` t`cu]i unul lång` cel`lalt. Markus o
privea pe Irina cum hr`nea lebedele [i nu se mai s`tura de
frumuse]ea tabloului. Mai n`valnic ca oricånd, inima lui se
umplu de dragoste.
O dorea din tot sufletul.
Nu pot s` mai a[tept atåt ca speran]ele mele s` se
\mplineasc`, gåndi el, altfel s-ar putea din nou s`-mi scape
norocul. Måine, am s`-i vorbesc. Måine trebuie s` afle totul,
tot ce i-am ascuns pån` acum.
– Trebuie s` plec pentru cåteva zile, contes` Irina,

m`rturisi el. |mi ve]i sim]i oare lipsa, dac` nu voi putea fi
aici?
Ea se \ntoarse spre el, \l privi, iar sångele lui se
transform` \n lav`, [i-i suråse ca o zei]`.
– Desigur, domnule Markus, am s` v` simt lipsa,
r`spunse ea \ncet. De cånd ne-am \ntålnit ieri, [tiu c` nu
mai vreau s` v` pierd niciodat`.
– Irina! Markus oft` din tot sufletul sù r`v`[it, o privi
un moment ca [i cum ar fi vrut s` nu piard` controlul [i s`
se smulg` vr`jii. Apoi, reveni la realitate. Am s` stau doar
dou` zile. Ne vom revedea curånd. Se ridic` [i-i oferi ca pe
vremuri måna, s-o ajute. |mi permite]i s` v` conduc \napoi
la castel?
– Da, cu pl`cere, r`spunse ea.
Ca odinioar`, merser` al`turi t`cu]i [i fiecare se gåndea
la ultimele dimine]i \n care totul p`rea s` urmeze firul unei
pove[ti \ncepute de mult [i care ar putea continua o via]`.
Era dat oare s` [i-o petreac` \mpreun`? Irina nu cuteza s`
rup` farmecul, iar lui Markus \i era \nc` team` s`-[i exprime
gåndurile.
|n fa]a castelului, \i strånse cu c`ldur` \nc` o dat`
måinile, iar ea \[i cùt` ocrotirea la pieptul lui. |nc` o
privire [i se desp`r]ir`:
– Pe curånd, contes` Irina, spuse el. Pe curånd.
150 CHARLOTTE MANN
– Pe curånd, r`spunse ea. S` v` \ntoarce]i cu bine,

baroane Markus!
Apoi urc` treptele spre portalul de la intrare. Sus, \n
vårful sc`rilor, \l mai privi o dat` pe Marcus
\ndep`rtåndu-se, [i-i transmise un ultim salut.
Poate lebedele mi-au adus [i mie un pic de noroc, se
gåndea Irina \n timp ce Benton \i ie[ise \n \ntåmpinare.
Markus este un om cu totul deosebit. Cum ar fi fost via]a
mea, dac` nu l-a[ fi \ntålnit pe Bodo?
Bodo! |ncerc` s`-[i aminteasc` fa]a lui, dar totul \i
ap`rea acum \nv`luit \n cea]`. Nu mai sim]ea nici o durere
cånd se gåndea la el, doar un imens regret pentru anii
pierdu]i, pentru suferin]ele [i umilin]ele \ndurate. Ce
a[teptase de la iubire nu fusese decåt un foc de paie. O
am`gire care \ntre timp se destr`mase. Trebuise s`
pl`teasc` scump pentru un vis prea scurt de fericire. Dac`
soarta i-ar fi oferit o ocazie s` \nceap` din nou via]a din
momentul cånd apucase pe un drum gre[it, ar fi dorit s`
procedeze cu mai mult` maturitate.
Pe sear`, \n amurg, la Vandermoor sosi un curier
aducånd un pachet pentru contes` [i o scrisoare din partea
notarului.
Pachetul \l recunoscu imediat ca trimis de o cunoscut`
cas` de mod`. Dar ce avea \n comun notarul cu acest
pachet? Putea fi doar o gre[eal`.
Pe m`sur` \ns` ce Irina citea scrisoarea, uimirea ei

cre[tea tot mai mult.
"... permite]i-mi s` v` trimit acest pachet \n numele

clientului meu. Considerånd c` poate avea consim]`måntul
dumnevoastr`, noul proprietar al domeniului Vandermoor
dore[te s` v` fac` o vizit` de curtoazie måine sear`, [i v`
roag` s` purta]i \n onoarea lui rochia pe care v-o trimite [i
s` accepta]i invita]ia la o mas` festiv` pentru dou`
persoane.
Benton va fi instruit \n acest scop [i va primi cuvenita
\n[tiin]are.
Dac` termenul nu v` este convenabil, voi lua eu leg`tura
telefonic` cu dumneavoastr` spre a reglementa data [i
ora..."
Irina se mir` de ciudata prezentare.

Acest lucru a fost pån` acum un mister, se gåndi ea. De
acum \nainte, \l voi cunoa[te \n sfår[it pe noul proprietar al
domeniului Vandermoor. Dar de unde pån` unde \mi
trimite o rochie? \ncerca ea \n zadar s` afle un r`spuns.
Desf`cu ambalajul cutiei [i-i scoase capacul. |n interior
se afla o rochie superb` din m`tase de culoare roz-alb`,
\mpodobit` cu perle. Prob` rochia. Era \ntocmai m`sura ei.
Este foarte straniu, \[i spuse ea.
152 CHARLOTTE MANN
Cineva pe care nu-l cunosc \mi trimite o rochie exact pe

m`sura mea. Atunci, \nseamn` c` m` cunoa[te. Cine poate
fi, \ns`?
|[i fr`månt` degeaba capul cu aceast` \ntrebare, c`ci nu
g`si nici un r`spuns.
|n seara urm`toare, Irina se sim]ea complet nelini[tit`.
Ce a[tepta de fapt? Cum se va råndui oare viitorul ei?
Actualul proprietar al domeniului Vandermoor va veni s`
locuiasc` aici, vor lua seara masa \mpreun`, va trebui s`
p`r`seasc` partea central` a castelului [i s` se mute \n aripa
lateral`?
Cånd Roza o ajut` s`-[i \mbrace rochia, nu-[i putu
st`påni o exclama]ie de uimire. |[i strånse måinile
amåndou` [i ducåndu-le spre gur`, exclam`:
– Ce frumoas` e! Ar`ta]i ca o floare de magnolie \n luna
aprilie, contes`!
Aceast` remarc` a b`trånei cameriste \i aminti Irinei o
scen` cu Markus de Haltern. Atunci, la un bal, care urma s`
fie de fapt balul ei de logodn`, el o \ntrebase despre
culoarea rochiei sale, iar ea \i r`spunsese: "Arat` ca o floare
de magnolie \n aprilie."
Observ` gånditoare rochia \n oglind`. Ar`ta foarte
asem`n`tor cu rochia ei de bal de atunci. Ziua \n care
\mbr`case acea rochie \i p`ruse a fi \nceputul unei imense
fericiri, [i cåt de repede se destr`mase, durerea [i
dezam`girea \i luaser` locul. Oare aceast` zi va fi un nou

\nceput?
Se auzi un cioc`nit. Benton ap`ru \n u[` [i anun]` c`
este momentul s`-[i primeasc` musafirul.
Irina \l aprob`.
– Vin imediat, Benton, mul]umesc. O l`s` pe Roza s`-i
pun` [alul sub]ire pe umeri [i \[i aminti \n aceea[i clip` c`
[i vechea rochie avusese un astfel de [al.
Toate astea erau o pur` \ntåmplare? Sau \n spatele lor
exista o inten]ie? Dac` noul st`pån al castelului o cunoa[te,
poate vrea s`-i aminteasc` de balul de atunci, de rochia pe
care a purtat-o, de clipa \n care a cunoscut-o?
Se temea deodat` de \ntålnirea cu noul proprietar al
castelului, de[i [tia c` n-are cum s` evite acest lucru.
Benton f`cu o mic` plec`ciune cånd trecu prin fa]a lui.
Irina \ncercase s` afle pe chipul lui un r`spuns la \ntreb`rile
sale, dar fa]a diplomatului Benton era ca totdeauna de
nep`truns.
Trebui s`-[i adune tot curajul, dar cånd ajunse \n
dreptul treptelor, genunchii \i tremurau atåt de tare, \ncåt
trebui s` se opreasc` un moment s` se lini[teasc`.
Benton mergea cu o treapt` \n spatele ei, [i Irina se
\ntoarse pu]in spre el ca s` cå[tige timp.
– Totul este preg`tit pentru \ntåmpinarea noului
st`pån? \ntreb` ea, pentru o clip` de odihn`.
154 CHARLOTTE MANN
– Totul, contes`, o asigur` el.

A[a c` acum nu mai exista nici un motiv de \ntårziere.
Cobor\ treptele.
Lebedele! se \ncuraj` ea. Lebedele s-au \ntors, deci totul
se va schimba \n bine [i pentru mine.
|n fundul holului se deschise o u[`. Era camera de lucru
a contelui Soliturn. Un domn \n costum de sear` \i ie[i \n
\ntåmpinare. Irina r`mase locului de uimire.
Era Markus! Cum a ajuns el la aceast` mic` serat`?
Markus veni pån` la baza sc`rilor.
– Irina! Ar`ta]i fermec`tor, contes`!
Markus avea \n mån` un trandafir care se potrivea
perfect culorii rochiei [i ea r`mase surprins`.
– Markus? se bålbåi ea, \ncurcat`. Sunte]i aici ca
oaspete?
El råse [i o cuprinse \n bra]e.
– Pentru cea mai minunat` dintre femei, r`spunse el
oferindu-i trandafirul. {i sper s` nu m` alunga]i din castel.
Deruta Irinei cre[tea tot mai mult.
– A[tept ... ast` sear` ... pe noul st`pån al domeniului
Vandermoor, \ncerc` ea s`-i explice. El ... se \ntrerupse [i
\ncepu s` sughit` de emo]ie. |ntre timp, Benton intrase cu
o tav` \n mån` [i ceru \ntåi \ncuviin]area contesei s` o
a[eze. Pe tav` existau doar dou` pahare cu [ampanie. Apoi,
Benton se \ntoarse spre Markus [i spuse:
– Bine a]i venit, domnule baron.

Irina se uita f`r` s` priceap` nimic de la unul la altul [i
\ntr-un tårziu \ncepu s` \n]eleag`.
– Dumneavoastr` sunte]i ... Dumneavoastr` a]i ... Dar
cum a]i putut ... N-am avut nici cea mai mic` b`nuial`!
exclam` ea oprindu-se \n fa]a lui.
Markus råse mul]umit, [i-i oferi unul din cele dou`
pahare.
– M` bucur c` surpriza a fost bine primit`. S` ciocnim \n
cinstea ei. S` bem \n aceast` sear` pentru norocul
castelului Vandermoor. Sunt sigur c` lebedele nu vor mai
p`r`si niciodat` lacul.
|n timpul mesei festive, Irina afl` tot ce se \ntåmplase
f`r` [tirea ei. Markus de Haltern \[i ipotecase mo[ia pån` la
ultimul copac pentru a putea anula cåt mai repede posibil
datoriile domeniului Vandermoor [i s` poat` opri licita]ia
amenin]`toare \n ultimul moment.
|i povesti [i despre lebedele care nu p`r`siser` de
bun`voie lacul din parcul Vandermoor, ci Bodo pusese la
cale r`pirea lor.
– N-a fost greu s` le dau de urm` [i s` le r`scump`r,
\ncheie el povestirea.
A[a c` \n diminea]a urm`toare s-au sim]it din nou
fericite s` alunece pe lac.
Irina \l privea tulburat`, cu lacrimi \n ochi.
156 CHARLOTTE MANN
– Toate astea le-a]i f`cut pentru mine, baroane Markus?

spuse Irina [i-i puse måna pe bra], cùtåndu-i privirea.
Toate astea le-a]i f`cut pentru mine, de[i eu v-am provocat
o sup`rare atåt de mare, dup` ce v-am jignit [i alungat?
Markus \i sus]inu hot`råt privirea.
– V` iubesc, contes` Irina. V-am iubit \n to]i ace[ti ani [i
voi pune mereu fericirea dumneavoastr` \naintea fericirii
mele, c`ci doar dac` dumneavoastr` sunte]i fericit`, pot fi
[i eu.
La aceast` destìnuire, Irina sim]i c` tot sångele \i
n`v`le[te \n inim`.
– Cåt de oarb` am fost, spuse ea. Cåt de necugetat`!
Cum m-am putut am`gi! De ce n-am recunoscut atunci
unde era fericirea mea?
Markus \i lu` måna [i o a[ez` \n dreptul inimii lui.
– Nu este prea tårziu s` \ncepem \mpreun` o nou`
fericire, contes` Irina, o opri el. Nu vom putea trì \n primii
ani chiar f`r` griji, a[a cum mi-am dorit \ntotdeauna. Dar cu
pu]in noroc, vom reu[i s` sc`p`m de datorii [i s` readucem
prosperitatea pe domeniile Vandermoor [i Haltern.
– Trebuie s` avem noroc, dac` lebedele \noat` din nou
libere pe lacul din parc, r`spunse \ncet Irina.
Markus o privi adånc \n ochi.
– Nu doar lebedele ne vor aduce noroc, Irina. Dragostea
pentru tine m` face puternic, simt c` a[ putea r`sturna
lumea. {i dac` tu crezi c` po]i r`spunde acestei iubiri,

nimic nu m` va putea opri s` \nving.
– Dar te iubesc, [opti ea emo]ionat`. Acum [tiu exact c`
te iubesc. {tiu c` inima mea doar pe tine te-a iubit. Tot ce
s-a \ntåmplat n-a fost decåt un vis uråt. M-am \n[elat
amarnic [i mi-a trebuit mult timp pån` s` g`sesc drumul
corect. Dac` ai putea s` ui]i ... dac` \n ciuda tuturor celor
\ntåmplate m` mai po]i iubi ...
– Te iubesc, Irina! o \ntrerupse el. O cuprinse dup`
umeri [i o trase spre el, o cuprinse \n bra]e [i o strånse la
piept – \n sfår[it, minunea se \ntåmplase! Te iubesc, \i
repet` el cu toat` dragostea. Te iubesc [i te-am iubit
dintotdeauna! Apoi, buzele lor se unir` \ntr-un s`rut lung [i
tandru pentru a [terge toate amintirile triste [i \ntunecate.
|naintea lor se \ntindea acum fericirea cea mult visat`,
fericirea dragostei adev`rate, care trecuse peste toate
piedicile [i se verificase \n \ncerc`rile vie]ii.
Benton fu primul care adres` tinerei perechi ur`rile sale
de fericire [i via]` lung`.
– V` rog s` m` ierta]i, contes`, c` mi-am permis s`
conspir, ca s` spun a[a, \n spatele dumneavoastr`, cu
domnul baron, \[i ceru el iertare \n \ncheiere. Nu s-ar fi
\ntåmplat niciodat`, dac` n-ar fi fost \n conformitate cu
dorin]a domnului conte Soliturn, o asigur` el.
– {tiu asta, Benton, spuse Irina.
158 CHARLOTTE MANN
|]i mul]umesc mult pentru devotamentul tù.

Doctorul Rosenberg auzi [i el despre logodna tån`rului
baron [i se bucur` din inim`, se bucur` de asemenea
pentru rezolvarea fericit` a problemelor domeniului
Vandermoor.
– Dragostea! spuse el [i suråse vis`tor \n seara
urm`toare, cånd se afla pe teras` \mpreun` cu tinerii
logodnici. Mereu intervine pronia cereasc`. Cåt de ciudat
poate ac]iona dragostea, \n bine [i \n rù. Privea, meditånd,
fl`c`rile din c`min. P`cat doar c` seara aceasta n-a mai
apucat s-o trìasc` [i contele Soliturn. {i-a dorit atåt de
mult s` v` vad` \mpreun`.
Irina [i Markus se luar` de måini [i se privir` \n ochi.
– Vrem ca primul nostru fiu s`-i poarte numele, e[ti de
acord, iubita mea? \ntreb` Markus.
– Da, desigur, r`spunse ea [i sim]i cum i se urc` sångele
\n obraji.
Cåteva s`pt`måni mai tårziu, la Vandermoor b`teau
clopotele pentru nunt` [i doi oameni, care se g`siser` dup`
mult zbucium, \[i jurar` credin]` reciproc` pån` la moarte.
Fiecare din cei care se aflau \n biserica satului cuno[teau
povestea lor [i erau convin[i c` un jur`månt mai puternic
decåt al lor nu fusese f`cut de nimeni cu atåta dragoste.
Markus [i Irina se limitar` la o festivitate modest` [i invitar`
doar cå]iva prieteni foarte apropia]i la masa de dup` cununie.
Nu plecar` nici \n c`l`torie de nunt`. S` r`mån` aici, la

Vandermoor-ul pe care-l salvaser`, \nsemna pentru Irina
cea mai mare bucurie din lume.
Cånd ziua era pe sfår[ite [i la Vandermoor se reinstalase
lini[tea, Markus \[i lu` tån`ra so]ie de mån` [i o conduse
jos, pe malul lacului. Ultimele raze de soare se jucau \n
penele albe ale lebedelor [i le \mbr`cau \ntr-un crepuscul
roz-auriu, \ncåt p`reau venite dintr-un basm, trimise de o
zån` fermecat`.
– Poate aceste lebede au totu[i o putere fermecat`, a[a
cum scrie \n cronica Vandermoor-ului, spuse Irina,
fascinat` de imagine, l`såndu-[i vis`toare capul pe um`rul
so]ului ei.
Markus \i mångåie tandru fa]a [i p`rul.
– |n orice caz, ne-au adus noroc, scumpa mea, r`spunse
el. Apoi o apropie de el [i o s`rut`, o s`rut` uitånd de sine,
transpus de dragostea m`rturisit`, de parc` trebuia s`
recupereze tot timpul pierdut \n suferin]e [i \ndoieli.
Sfâr[it
giannijollys

Stapana Castelului Vandermour

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stapana Castelului Vandermour

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

giannijollys

Markus de Haltern \[i opri Vulpea – calul s`u preferat [i

tare o iubea pe Irina. Inima lui \i apar]inea \n \ntregime. Cu

Ast`-sear` am s`-i m`rturisesc dragostea mea, \[i

frumoas`. Apoi se trase un pas \napoia ferestrei, c`ci nu

Markus de Haltern o conduse pe Irina p\n` la poarta

Se aplec` u[or \n fa]a ei [i \n timp ce Irina urca u[oar` ca

c`ci Irina nu-i d`duse nici un semn c` ar fi \mp`rt`[it cumva

st`påneasc` propria iritare, de[i era furios, c`ci

Contele Soliturn st`tea \n u[a camerei sale de lucru.

– Vrei s`-mi ]ii pu]in companie? o \ntreb` el [i deschise

– Dimpotriv`, n-am nici un singur cuvånt \mpotriva lui,

Contele sim]i clar c` la auzul acestei considera]ii, Irina

Adusese cu el pe o tav` de argint o carte de vizit`.

– M` duc s` m` interesez de flori, spuse Irina [i-o lu`

bucl` dup` ureche Irinei. Dup` nume, se pare c` trecutul

{i m-a rugat \nainte s` moar` s` fac drumul pån` la

Dragostea este un lucru ciudat. Este mai puternic` decåt

pentru astfel de via]`. Råsul s`u deveni mai profund. Ea

Contesa Irina trecu prin camerele de primire [i prin

– A[ vrea ca u[ile terasei s` fie deschise numai dup`

Apoi f`cu un pas lateral, \[i puse måna dreapt` pe

Gustarea fu servit` \n sufrageria mic`. Era amenajat` cu

contese Soliturn. |n memoria ei, deasupra servantei atårna

Contele Bodo p`ru c`-[i aminte[te ceva [i se \ntoarse

– Deja mai pu]in, r`spunse Bodo. {tiu \ns` c` aceasta a

Dup` gustare, contele Soliturn [i contesa Irina \[i

A[a se \ntåmpl` cånd cineva este cu adev`rat \ndr`gostit.

cumva ca o boal`. Nu po]i face nimic s` te opui. Cine [tie

Contele Soliturn råse u[or de uimirea fetei.

– Dac` mi-a trimis trandafiri ro[ii, nu este greu de b`nuit

Bodo de Thamin se \ntoarse \napoi \n ora[, c`ut` hotelul

Cånd aproape ajunsese la castel, aten]ia \i fu atras` de o

Ace[ti ochi negri necru]`tori topiser` måndria multor

Hei, alearg` la grajd, \ndemn` el murgul [i-i d`du din

– Deci, am un rival foarte gelos, preciz` el.

|mi pare rupt dintr-un basm devenit realitate. Aduse

Markus de Haltern nu presim]ea ce se petrecuse \ntre

Dup` ce intr` cu [oferul s`u pe aleea principal` a

Recunoa[terea c` femeia iubit` i-a fost luat` de alt b`rbat

– Nu, nu doare deloc, o asigur` Markus. Råsul ei \l durea

Contele Soliturn deschise balul cu fiica sa. Dup` runda

Markus fu bucuros s` r`mån` singur.

|l salut` pe conte [i vru s` plece.

Dup` ce pe teras` [i \n parc se aprinser` lampioanele,

– {i eu te iubesc, [opti ea. {i eu te iubesc. Apoi sim]i

Contele Soliturn nu fu deosebit de susprins cånd Bodo

drag. M` bucur c` prin dragostea voastr` tot ce a fost

Era atåt de furtunoas`, \ncåt \n mijlocul lui octombrie

Dup` cåteva argumente clarificatoare, contele Soliturn

Trase cu o mån` tremurånd` sertarul m`su]ei de scris [i

De ce ar fi trebuit s` v` fac r`u dumneavoastr`? Se ridic`.

Irina [i Bodo de Thamin plecaser` dis-de-diminea]` \n

C`s`toria noastr` nu va fi \ntårziat` nici cu o singur` or`,

care-l f`cu pe Bodo s`-[i \nghit` cuvintele de salut pe care

nefondat`, ar fi putut s` \ncerce s` spun` c` totul e o

Apoi continu` aproape impertinent. Dac` ]i-ai cunoscut

lovit \n locul s`u cel mai sensibil: vorbise \ndoielnic despre

Ar fi un [oc teribil pentru ea s` afle c` dragostea ei

|n urechile contelui sunau \nc` cuvintele viitorului s`u

Mergea cu pa[i mari \nainte, \[i ridic` gulerul mantoului

m`car la concluzia c` trebuie s` vorbeasc` din nou cu

el tocmai cånd acesta \ncerca din r`sputeri s`-[i recupereze

Contele Soliturn se opinti cu c`ratul b`iatului pån` sus