Bughetul public si CHELTUIELILE PUBLICE

5.1. Delimitări conceptuale privind bugetul public.

5.2. Bugetul general consolidate.
5.3. Caracteristicile bugetului public.
5.4. Principii bugetului public cheltuielile publice.
5.5. Cheltuieli publice.
5.1 Delimitări conceptuale privind bugetul public

Bugetul public poate fi interpretat ca fiind:

un document anual , prin care se previzionează şi aprobă anual, veniturile şi
cheltuielile bugetare, precum şi perioada în care se realizează execuţia indicatorilor
bugetari.
o lege, act juridic în care se prevăd şi se aprobă, prin lege, veniturile şi cheltuielile
anuale ale statului sau ale instituţiilor publice.
un instrument de politică economico-financiară a statului, document de
previziune, indicând resursele băneşti ale statului şi destinaţiile acestora sub forma
cheltuielilor;
act de autorizare, a fluxurilor financiare publice, prin care puterea executivă este
împuternicită de puterea legislativă să cheltuiască şi să perceapă venituri, potrivit
prevederilor legale;
Bugetul public reflectă un sistem de fluxuri financiare legate: de formarea
resurselor financiare publice (impozite, taxe, contribuţii,), pe de o parte, de
repartizare a acestora, pe de altă parte.
În cea mai mare parte, aceste fluxuri sunt reprezentate de prelevările şi
transferurile prin care statul şi colectivităţile locale îşi constituie resurse
băneşti necesare desfăşurării activităţii specifice, prin cheltuieli.

Bugetul public este un instrument de politică economico-financiară a statului în

domeniul fiscalităţii şi al cheltuielilor publice, întrucât prin acest document sunt
stabilite veniturile bugetare ce reflectă politica fiscală şi cheltuielile bugetare,

subvenţiile şi transferurile care au un rol important în plan economic şi social .

Calitatea de instrument a bugetului public se concretizează în următoarele sensuri:
 instrument de management: pentru că delimitează ansamblul
previziunilor şi al obiectivelor politicilor financiar-fiscale ale statului;
instrument de simulare: înaintea stabilirii bugetului definitiv se
testează mai multe ipostaze;
instrument de motivare şi de prevenire a conflictelor: prin negocieri se
ajunge la compromis.
Organizaţiile publice din sec. XXI trebuie să-şi elaboreze bugete suple, flexibile,
adaptate schimbărilor din mediul endogen şi exogen al organizaţiilor.
Conceptul de buget public naţional, care cuprinde:
bugetul de stat;
asigurărilor sociale de stat;
bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor
Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor
sociale de stat, pe care le supune separat, aprobării Parlamentului
5.2 Bugetul general consolidate.
Reprezinta ansamblul bugetelor, componente ale sistemului unitar, agregate si
consolidate pentru a forma un intreg.

Consolidarea: Operatiunea de eliminare a transferurilor dintre bugetele

componente ale bugetului general consolidat, in vederea evitarii dublei evidentieri
a acestora Virari de sume intre bugete ce reprezinta transferuri consolidabile
Virari de sume de la bugetul de stat catre bugetele locale
Practica bugetară şi literatura de specialitate a impus conceptul de buget general
consolidat, care cuprinde totalitatea veniturilor şi cheltuielilor de natură publică ale
unui stat.
Bugetul general consolidat are următoarele componente:
bugetul de stat,
bugetele comunităţilor locale,
bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetul fondurilor speciale,
bugetul fondului pentru plata ajutorului de şomaj,
bugetul creditelor interne si externe,
bugetul Trezoreriei Statului,
bugetul fondurilor nerambursabile.
Bugetul de stat este documentul elaborat si administrat de Guvern, care
dimensionează veniturile si cheltuielile publice şi care este aprobat de Parlament,
prin legea bugetară anuală. Bugetul de stat cuprinde resursele financiare publice
mobilizate la dispoziția statului si repartizarea acestora în vederea realizării
obiectivelor de dezvoltare economică si socială a statului, precum si pentru
funcţionarea autorităţii publice.
 În practica bugetară, prin bugetul de stat se realizează o previzionare, pentru
o anumită perioadă de timp (anual sau multianual) a veniturilor şi a cheltuielilor
publice ale unui stat, a celor alocate unităţilor administrativ-teritoriale (comună,
oraş,municipiu, sau judeţ), agenţilor economici cu capital de stat (regii autonome,
societăţi comerciale) şi a unor organizaţii obşteşti de utilitate publică.
Bugetul de stat este un instrument important al managementului
administraţiei publice care prezintă într- un mod ordonat date despre efectele şi
consecinţele financiare ale activităţii puterii executive.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este documentul ce se întocmeşte
distinct de bugetul de stat si se aprobă de Parlament prin lege, fiind gestionat de
Ministerul Muncii.
Veniturile ce sunt cuprinse în acest buget nu pot fi utilizate pentru alte
cheltuieli bugetare decât cele pentru care sunt repartizate prin prevederile legii de
aprobare a bugetului respectiv.
Destinaţia sumelor prevăzute în acest buget este pentru a asigura plata pensiilor,
ajutoarelor si a celorlalte cheltuieli prevăzute în bugetul asigurărilor sociale de
stat.
Bugetele locale sunt bugetele unităților administrativ-teritoriale cu
personalitate juridică, elaborate în condiţii de autonomie financiară locală, menite
să stimuleze iniţiativa locală în realizarea veniturilor pentru satisfacerea nevoilor
de dezvoltare şi sociale la nivel local.
Unităţile administrativ - teritoriale îşi dimensionează cheltuielile în raport cu
strategiile proprii de dezvoltare, în corelare strictă cu resursele pe care le pot
mobiliza din impozite, taxe si celelalte venituri stabilite prin legea bugetară sau
prin legi specifice, efectuând controlul propriu asupra modului de utilizare al
fondurilor alocate.
Bugetele fondurilor speciale se întocmesc în vederea finanţării unor
obiective sau acţiuni considerate prioritare într-o anumită perioadă. În acest scop se
instituie prelevări obligatorii pe baza unor legi speciale (Fondul de mediu, Fondul
de şomaj, Fondul pentru reabilitarea infrastructurii rutiere, etc.).
Fondurile colectate în acest mod au o afectare specială fiind destinate
finanţării exclusiv a obiectivelor sau acţiunilor pentru care au fost instituite.
Bugetul trezoreriei statului este documentul în care sunt înscrise veniturile si
cheltuielile trezoreriei statului şi privesc activitatea desfăşurată de această instituţie
în scopul îndeplinirii funcţiilor sale.
Bugetele instituţiilor publice autonome include veniturile si cheltuielile
institutiilor publice centrale, nesubordonate nici unei alte instituţii de drept public.
Bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial de la bugetul de
stat, includ veniturile si cheltuielile instituțiilor publice centrale, care nu sunt
subordonate nici unei alte instituții de drept public dar care primesc subvenții de la
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau de la bugetele fondurilor
speciale în completarea fondurilor proprii.
 Bugetele instituțiilor publice finanţate integral din venituri proprii sunt
documentele în care sunt prevăzute si aprobate anual veniturile si cheltuielile unor
instituţii publice centrale, care nu sunt subordonate nici unei alte instituții de drept
public. Veniturile proprii provin din; prestații editoriale, chirii, organizarea de
manifestări culturale si sportive, concursuri artistice, publicații, studii, proiecte,
valorificări de produse din activități proprii sau anexe, prestări de servicii, etc.
 Bugetul fondurilor provenite din credite externe este documentul în care
sunt prevăzute si aprobate veniturile provenind din credite externe sau garantate de
stat si a căror rambursare, dobânzi si alte costuri se asigură din fonduri publice.
 Bugetul fondurilor externe nerambursabile este documentul în care erau
prevăzute şi aprobate veniturile provenind din credite externe sau garantate
de stat care nu trebuie rambursate. Bugetul fondurilor externe nerambursabile de la
UE sunt incluse în bugetul de stat.

5.3Caracteristicile bugetului public.

Gradul de dezvoltare al elementelor democraţiei într-un stat, experienţa
acumulată în domeniul finanţelor publice conferă procesului bugetar particularităţi
specifice şi anumite caracteristici, ca rezultat al rolului pe care bugetul îl are de
îndeplinit.
În derularea procesului bugetar, bugetul ca instrument financiar al managementului
public are următoarele caracteristici:

 Decizional
 Democratic
 Preponderent politic
 Ciclic (de dezvoltare)
 Public
 Decizional, normativ alocarea unor resurse bugetare limitate în raport cu
nevoile societăţii pentru bunuri şi servicii publice, reprezintă un act de decizie
publică.
 Democratic, urmare faptului că în cursul derulării etapelor procesului
bugetar se manifestă atât atributele statului de drept, al separaţiei puterilor în stat,
cât şi posibilitatea impunerii intereselor economico-sociale ale diferitelor grupuri
de cetăţeni care deţin majoritatea politică de decizie;
Preponderent politic. Această caracteristică vine din faptul că, bugetul în
etapa de elaborare şi în special după ce este aprobat, reprezintă un act specific al
deciziei politice a forţelor majoritare care se regăsesc în forul politic cu atribuţii
legislative şi executive.
 Forţele politice majoritare reprezintă, în forul legislativ al statului, interesele
economico- sociale ale grupurilor de cetăţeni, care le-au acordat votul. Optând
pentru un tip sau altul de politică fiscal-bugetară şi selectând anumite opţiuni de
alocare a resurselor bugetare, reprezentanţii forţelor politice adoptă, cu certitudine,
o hotărâre de ordin politic.
 Ciclic (de dezvoltare) pentru că etapele procesului bugetar sunt stabilite prin
legi speciale anuale într-un calendar bugetar şi cu precizarea termenelor de
derulare şi finalizare a fiecărei etape, în baza principiilor anualităţii şi publicităţii
bugetare;
 Public, pentru că priveşte direct sectorul public şi are implicaţii la nivel
macro şi microeconomic în plan economic şi social. Fundamentarea bugetului se
înscrie ca o componentă esenţială a procesului de stabilizare macroeconomică
durabilă, iar soldul bugetului influenţează direct evoluţia creşterii economice, a
nivelului preţurilor, a şomajului şi indirect dinamica ratei dobânzii şi a soldului
contului curent al balanţei de plăţi.
 Procesul bugetar generează efecte în profil economic şi social, deoarece
elaborarea, aprobarea şi executarea unui anumit tip de buget se repercutează direct
asupra cererii şi ofertei agregate din economie, precum şi asupra gradului de
satisfacere cu bunuri şi servicii publice a nevoilor membrilor societăţii.
 Elaborarea unor criterii de performanţă specifice fiecărui domeniu finanţat
din buget, este necesară pentru a permite factorilor de decizie eliminarea
subiectivismului şi arbitrarului în alocarea resurselor bugetare şi pentru aprecierea
corectă a modului cum sunt utilizate fondurile publice. Aceste criterii sunt:
al eficienţei, al eficacităţii, şi al economicităţii
 Eficienţa urmăreşte maximizarea rezultatelor unei activităţi în relaţie directă
cu resursele alocate şi cheltuite. Ea exprimă rezultatele care se obţin dintr-o
activitate economico-socială prin utilizarea anumitor resurse economice (materiale,
financiare şi umane). Cuantificarea eficienţei se poate calcula fie ca raport între
efectele (rezultatele) obţinute şi eforturile (cheltuielile) făcute într-o unitate de
timp, fie invers. În prima ipoteză, eficienţa poate fi exprimat astfel:
Ef = R/C .
în care: Ef – eficienţa, R – rezultatele (efecte) obţinute, C –cheltuieli effectuate
 Compararea efectelor cu eforturile se face sub multiple aspecte. Astfel,
efectele obţinute apar sub diferite forme de manifestare şi pot fi clasificate după
locul apariţiei în directe şi indirecte, după momentul apariţiei: prezente şi viitoare,
după perioada de analiză: anuale şi totale, după gradul de cuprindere: globale sau
nete, după gradul de cunoaştere: programate sau realizate.
 Este important ca în analiză să fie urmărite şi aspecte ce privesc manifestarea
unor efecte conexe sau colaterale, care se propagă în plan economic, cultural,
social, politic, spiritual, etc.;
Eficacitatea, exprimă gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru
o activitate, raportul dintre efectul proiectat şi rezultatul obţinut al activităţii
respective,.
 Cuantificarea eficacităţii este rezultatul raportului dintre efortul bugetar
alocat şi efectul estimat ce se va obţine la proiectarea şi implementarea unor
programe economico- sociale.
 Dacă eficienţa este măsurată prin raportul dintre efect şi efort sau invers,
eficacitatea reflectă raporturile fie numai între efectele realizate faţă de cele
prevăzute, fie numai între mijloacele (eforturile) consumate comparativ cu cele
programate.
Determinarea eficacităţii prin luarea în considerare a rezultatelor (efectelor)
se face utilizând următoarea formulă:
Er = Rî/Rp ,
În care: Er – eficacitatea, Rî– rezultatul efectiv realizat (înregistrat), Rp – rezultatul
programat.
În acest caz, valoarea supraunitară a raportului reflectă o situaţie favorabilă.
 Determinarea eficacităţii, prin luarea în considerare a mijloacelor consumate
(eforturilor) se face astfel:
Er = Mr/Mp,
În care: Mr – mijloace efectiv utilizate (consumate), Mp – mijloace programate a fi
consumate. Un rezultat subunitar al acestui raport este de natură să confere
fenomenului examinat caracteristici pozitive.
 Economicitatea este un criteriu atribuit unei acţiuni, activităţi sau
implementării unui proiect, în care se urmăreşte minimizarea costurilor alocate
pentru atingerea rezultatelor estimate, condiţionat de menţinerea calităţii
corespunzătoare a rezultatelor.
 Ea se materializează în surprinderea fenomenului de reducere a volumului
mijloacelor consumate efectiv pentru realizarea unui anumit cuantum al
rezultatelor proiectate.
 Măsurarea economicităţii se poate efectua utilizând următoarea relaţie: Ec =
Rc/Rp
 Un rezultat subunitar al expresiei de mai sus conduce la
aprecieri favorabile pentru evoluţia fenomenului analizat.

5.4 Principii bugetului public

Principii bugetului public include următoarele:
 Principiul unităţii;
 Principiul universalităţii;
 Principiul echilibrului bugetar;
 Principiul anualităţii;
 Principiul specializării bugetare;
 Principiul neafectării veniturilor bugetare;
 Principiul realităţii bugetului;
 Principiul unităţii monetare;
 Principiul publicităţii.
Principiul unităţii impune ca:
 toate veniturile si cheltuielile publice se înscriu într-un singur document,
pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice.
 toate veniturile reţinute si utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme
si denumiri, se introduc în bugetul de stat, urmând regulile si principiile acestui
buget.
Principiul universalităţii :
 Veniturile si cheltuielile publice se includ în buget în totalitate, în sume
brute.
 Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli
bugetare anume, cu excepţia donaţiilor si
sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte.
Principiul echilibrului bugetar: prevede ca veniturile publice să acopere cheltuielile
publice ceea ce înseamnă că bugetul trebuie să fie echilibrat, balansat.
Echilibrul bugetului pe parcursul execuţiei se realizează atunci când lichidităţile
băneşti provenite din încasarea veniturilor publice acoperă nevoile de plăţi
scadente.
Total încasări la momentul T (L) = total plăţi exigibile la momentul T (P) Dacă: L
= P = echilibru de trezorerie L < P = gol de trezorerie L > P = excedent de
trezorerie
Echilibrul bugetului anual : presupune egalitatea dintre nivelul încasării veniturilor
obligatorii ale statului ( R ) şi nivelul cheltuielilor totale (C). În funcţie de relaţia
dintre (R) şi (C) putem avea una din următoarele situaţii: R = C = echilibru bugetar
anual R < C = deficit bugetar anual R> C = excedent bugetar anual.
Principiul anualităţii, conform căruia:
 Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un
an, care corespunde exerciţiului bugetar.
 Toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar în
contul unui buget aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului
respectiv.
Principiul specializării bugetare
 Veniturile si cheltuielile bugetare se înscriu si se aproba în buget pe surse de
provenienţa si, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor
economica si destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare.
Principiul neafectării veniturilor bugetare
 Veniturile bugetare servesc la acoperirea cheltuielilor publice privite în
ansamblul lor, nefiind permisă perceperea unui venit public pentru finanţarea unei
anumite cheltuieli publice.
Principiul unităţii monetare
 Operaţiunile bugetare se exprima în moneda naţionala.
Principiul publicităţii - sistemul bugetar este deschis si transparent.
Procesul bugetar presupune parcurgerea următoarelor faze consecutive:
a) elaborarea proiectului de buget;
b) aprobarea bugetului;
c) execuţia bugetului;
d) încheierea exerciţiului bugetului;
e) controlul execuţiei bugetului;
f) aprobarea execuţiei bugetului.
5.5. cheltuielile publice
 Cheltuielile publice exprimă relaţii economico - sociale în formă bănească,
care se manifestă între stat, pe de-o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă
parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul
îndeplinirii funcţiilor acestuia.
 Trebuie făcuta distincție între cheltuielile publice si cele bugetare,
acestea din urma fiind o subcategorie a primelor.
Cheltuielile publice cuprind în sfera lor:
 cheltuieli bugetare,
 cheltuieli din fonduri cu destinație speciala,
 cheltuieli extrabugetare si
 cheltuieli efectuate din bugetul trezoreriei publice.
Conceptul de cheltuieli publice este indisolubil legat de conceptul de sector public
şi se caracterizează prin faptul că:
 sunt ocazionate de îndeplinirea rolului statului ca autoritate publica si ca
actor economic ;
 sunt suportate de contribuabili ;
 reprezintă costurile realizării politicilor publice, fiind dependente de
politicile publice ale puterii politice;
 constituie indicatorul cel mai utilizat pentru a măsura gradul de intervenție al
statului in economie.
Din punct de vedere al efectului lor în viaţa social- economică deosebim
următoarele categorii de
cheltuieli:
 Cheltuieli negative - reprezintă un consum efectiv şi definitiv de venit şi nu
au efect asupra viitorului PIB, acestea fiind necesare pentru funcţionarea,
aparatului de stat, a armatei sau pentru a chita dobânzile plătite la creditele externe.
 Cheltuieli pozitive, realizate în domeniul economic şi social cultural care au
efecte mai apropiate sau îndepărtate asupra creşterii economice prin investiţii
efectuate de către stat, prin finanţarea cheltuielilor pentru învăţământ sau pentru
sănătate.
 Cheltuieli neutre, care nu reprezintă un consum efectiv de resurse dar nici nu
au influenţă asupra creşterii ulterioare, cum sunt, cheltuieli sociale.
În raport cu clasificaţia funcţională se disting următoarele grupe de cheltuieli
publice:
1. Cheltuieli publice pentru acţiuni social - culturale care cuprind:
 Cheltuieli publice pentru învățământ
 Cheltuieli publice pentru cultură, culte si acțiuni cu activitatea sportivă si de
tineret
 Cheltuieli publice pentru sănătate
 Cheltuieli publice pentru securitate naţională
2. Asigurări sociale;
3. Asigurările sociale pentru sănătate;
4. Cheltuielile publice pentru obiective şi acțiuni economice, pentru protecția
mediului si pentru cercetare-dezvoltare;
5. Cheltuieli pentru finanţarea administraţiei publice centrale şi locale, pentru
servicii publice generale, ordine publică, siguranță naţională si apărare, pentru
finanţarea datoriei publice;
Dinamica cheltuielilor publice se analizează prin intermediul următorilor
indicatori:
 creșterea nominala si cea reala a cheltuielilor publice;
 raportul cheltuielilor publice în PIB;
 evoluţia volumului mediu al cheltuielilor publice pe cap de locuitor;
 schimbarea structurii cheltuielilor publice;
 corelația dintre creșterea cheltuielilor publice si creșterea PIB;
 elasticitatea cheltuielilor publice raportata la PIB.