În elaborarea practică în relaţiile manageriale subordonaţii pleacă de la următoarele
principii ,,Poziţia de lider a managementului poate fi asigurată numai dacă latura formală a puterii se conjugă cu latura informală, capacitatea lui influienţată”, dar există diferite stiluri manageriale şi asta pune amprenta asupra acestor relaţii. CE ESTE STIL MANAGERIAL? Este suma calităţii profesională organizatorice, morale şi care ţin de personalitate care se manifestă mai mult sau mai puţin în activitatea zilnică, şi în anumite împrejurări relevante. Patrizia Picker în 1993 menţionează că sunt trei tipuri de meneger: 1) Care are visuri şi mare ambiţie numit prescurtat ,,ARTISTUL” 2) Managerul care consideră că trebuie să stăm cu picioarele pe pămînt ,,PROFESIONISTUL” cel care consideră că visurile sunt de prisos 3) Managerul care despreţuieşte visurile ,,TEHNOCRATUL”
CE CARACTERISTICI ARE FIECARE DIN ACESTE STILURI?
1. Managerul ARTIST --- este îndrăzneţ, plin de imaginaţie, holeric în tot ce face, explosiv, intuziast, vizionar, imprevizibil, emotiv, vesel, ciudat, inspirator, cu spirit de iniţiativă şi intuiţie, avînd o imaginaţie bogată. Management ARTIST nu acceptă nici într-un caz interpretările convenţionale despre afaceri, piaţa, lumea nici nu se discută, fiind ataşat pe deplin organizaţiei, cheltuie din plin energie, încearcă să-i antreneze, inspiră prin exemplele sale pe subalterni. 2. ARTIZANUL--- are de obicei o experienţă bogată în domeniul care activează, a reuşit să dobîndească cunoştinţele necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile ca meseriaş, parcurgînd toate treptele carierei şi consideră că în domeniul său cunoşte tot. Nu acceptă ca munca să se desfăşoare pe aliator, respectînd toate etapele pentru fiecare gen de activitate. Este exigent şi în general răbdător, îi place tot ce face şi nu doreşte să facă altceva, intelegenţă, este prudent, amabil, binevoitor, demn de încredere, onest, direct, realist, responsabil, conservator, pentru că respectă tradiţiile şi le pune în valoare. ARTIZANUL greu acceptă schimbările organizaţionale şi doar atunci cînd înţelege utilitatea lor, este tematic şi îşi cunoaşte concurenţii. Deseori în relaţiile cu subalternii dă dovadă de flexibilitate, toleranţă, dar greu merge la compromis, dacă artizanul e convins că tot ce ii propun subalternii are sens, e solid, de perspectivă el nu face tot ca să îşi atingă obiectivul propus. De obicei profesionistul folosesc tactica ,, paşilor mărunţi”, adică mai întîi riscă, face să se amelioreze ceea ce încă nu este desăvîrşit şi apoi urmează explorarea etapelor următoare promovînd spiritul de echipă. 3. Managementul TEHNOCRAT--- tehnocraţii autentici sunt în excelenţă menegerilor, lucrează precis, rapid, fără ezitări sau complexe punînd în valoare principii, metode. Tehnica menegerială tehnocraţii fac să prevaleze aspecte concrete, date tehnice a unei probleme, în deprimentul poziţiei sociale. Managementul tehnocrat îşi controlează absolut emoţiile, menţin distanţa subalterni, serioşi, analitici, metodici, conservatori, hotărît şi cu multă experienţă. În colective sunt respectaţi dar nu iubiţi. Puterea lor constă în profudă analiză a situaţiei pe care o gestionează ei sunt capabile de a oferi pentru orice situaţie variante alternativelor au capacitatea de a transmite altora cunoştinţele şi oportunitatea în toate planurile şi în toate programele care le fac.
Calităţile necesare managerului?
a. Capacitatea de a decide ~ 16%; b. Cunoştinţele manageriale ~12%; c. Cunoştinţe economice ~10%; d. Capacitatea de a menţine relaţiile umane ~10%; e. Capacitatea de a învăţa permanent ~ 10%; f. Experienţa managerială ~ 9%, g. Cunoştinţe psihosociale(distanţa scială) ~ 7%; h. Abordarea hotărîtă a soluţionării problemelor(capacitatea de a hotărî) ~7%; i. Studii generale ~ 5%; j. Dorinţa de conduce ~ 4%; k. Starea de sănătate ~ 4%; l. Vechimea în organizaţia respectivă ~ 4%; m. Conduită morală ~ 2%.