Curs 10. Drept civil. Semestrul 2.

Identificarea persoanei fizice

Identificarea persoanei fizice reprezintă o necesitate generală în societate pentru că intăm

în raporturi juridice. Identificarea se face prin atribute de identificare (nume, domiciliu, stare
civilă)
Natura juridică a atributelor de identificare este data de drepturile personale
nepatrimoniale; dretul la nume/stare civilă.
Caracterele juridice ale atributelor de indentificare sunt:

 Drepturi absolute, opozabile erga omnes

 Inalienabile ( nu pot forma obiectul unui act juridic)
 Imprescriptibile; atât extinctiv, cât și achizitiv( situatia in care pers nu si exercita aceste
dr nu si le pierde )
 Au un caracter strict personal; ele pot fi exercitate doar de titularul lor
Obs: 1. În afară de aceste caractere generale, fiecare atribut de identificare are caractere
juridice propria specific.
2. Toate caracterele juridice specifice capacității de folosință sunt…

A. Numele = reprezintă mijlocul de individualizare care constă în folosirea unui sir de

cuvinte pentru a desemna o persoană .
Terminologic are două sensuri:
1. Sens restrâns, când desemnăm doar numele de familie
2. Sens larg, când desemnăm atât numele de familie, cât și prenumele
Potrivit Art. 83 CC, prin nume se înțelege atât numele de familie (patronimic), cât și
prenumele (nume de botez).
Discutăm despre un drept subiectiv civil, deoarece discutam și despre numele de familie și
despre prenume.
Art. 282 CC (Alegerea numelui de familie)- reglementează numele de familie în cazul
căsătorie.
Numele este reglementat de la Art. 82, la Art. 85 CC, dar există și alte dispozitii legale, în
cartea a II-a a Codului Civil (Art. 282, 307-311).
Există însă și legi speciale, de exemplu OG 41/2003, care se referă la dobândirea și
schimbarea pe cale administrativă a numelui persoanei fizice.
Cararcterele juridice ale numelui:

 Opozabilitatea față de terți; în măsura în care este stabilit în mod legal, este opozabil
terților;
 Inalienabilitatea;
 Iprescriptibilitatea;
 Personalitatea ; numele este strâns legat de persoana omului și nu poate fi exercitat
decât personal, nu și prin reprezentanță;
 Universalitate;
 Legalitate ;
 Unitate (nume de familie și prenume);
 Purtarea numelui este un drept (corform art. 82 CC, orice persoană are dreptul la
numele stabilit, ori dobândit, potrivit legii);
 Purtarea numelui este și o obligație - orice persoană fizică este obligată să raspundă la
numele ce i-a fost atribuit și să se considere vizată de acest nume;
Cele doua componente ale numelui:
1. Numele de familie
Numele de familie este cheia individualizării persoanei fizice. Numele de familie este
cel care arată apartenența familială. Poate să fie dobândit, modificat sau schimbat.
I. Dobandirea numelui de familie - Spre deosebire de prenume, numele de
familie nu este lăsat la alegerea persoanelor. (art. 84, al.1 CC).
Obs: În noul Cod Civil avem o nouă ipostază, reproducerea umană asistată cu terț
donator. În situația în care ne aflăm în această ipoteză, se pune problema filiației
copilului. În acestă situație avem text care reglememntează expres, Art.441, CC, care
dispune că acest procedeu nu determină nicio legatură de filiație între copil și donator,
iar filiația copilului nu poate fi contestată prin nici o cale.
Exceptie: Art.443, al.2 CC, soțul mamei poate tăgădui paternitatea copilului dacă nu a
consimtit la reproducerea asistată cu terț donator. Filiația nu poate fi contestată nici
măcar de către copil, dar soțul mamei poate contesta filiația în ipoteza în care nu a
consimtit la efectuarea acestei proceduri cu terț donator.
Exista 3 ipoteze privind dobândirea numelui de familie:
a) Ipoteza copilului din căsătorie – copilul născut din căsătorie ia numele de familie
comun al părinților. Dacă nu au, copilul ia prin convenția soților, unul din numele
părinților. Dacă nu se hotărăsc, stabilește instanța de tutela. Dacă cei doi și-au
păstrat numele fiecăruia și au mai mulți copii, se stabilește prin convenția
celorlalți copii. Propunere legislative: toți copiii să poarte același nume.
b) Ipoteza copilului din afara căsătoriei – copilul născut din afara căsătoriei ia
numele de familie al aceluia dintre părinți față de care filiația a fost mai întai
stabilită (mama). În situația în care se știu ambii părinți, numele copilului va fi
stabilit de către părinți în cazul în care sunt amândoi de acord, iar în cauză
contrară, se ajunge la instanța de tutela a copilului.
c) Ipoteza copilului găsit, născut din părinți necunoscuți – în această situație,
numele de familie si prenumele copilului găsit, se va stabili prin dispoziție de
către primarul orașului unde se înregistrează nașterea (Art. 84, al. 3, CC)

II. Modificarea numelui de familie= înlocuirea acestuia ca urmare a intervenirii

unor schimbări în starea civilă a persoanei fizice; adopția, căsătorie, filiație
Obs: Nu trebuie sa confundam modificarea numelui de familie cu schimbarea
numelui pe care administrativa. Schimbarea pe cale administrativă se face în situații
expres prevăzute de lege ( OG 41/2003)
1. Modicarea numelui de familie determinate de schimbări în filiație:
a) Stabilirea filiației copilului născut din părinți necunoscuți (Art 84, al. 3, CC) –
se stabilește filiația către cel puțin un părinte. În acestă ipoteză, copilul va lua
numele de familie al parintelui, față de care s-a stabilit filiația pe care îl avea
în momentul nașterii copilului.
b) Stabilirea filiației copilului născut din afara căsătoriei – în această situație, în
măsura în care părinții sunt de acord, copilul poate lua ulterior numele
tatălui. În măsura în care cei doi nu sunt de acord, decizia o va lua instanța
tutulei a copilului.
c) Tăgăduirea paternității copilului – 2 soți, se naște un copil, se prezumă
paternitatea, dar nu este tatăl, dacă copilul poartă numele soțului, el va lua
numele mamei de la momentul nașterii lui. Devine un copil din afara
căsătoriei. Există și situații de conflict de paternitate: mama este căsătorită,
iar în timpul legal de concepție al copilului ea divorțează și se căsătorește din
nou; nu se știe cine este tatăl.
d) Modificarea numelui ca urmare a contestării sau anulării recunoașterii de
filiație – copilul va pierde numele de familie al părintelui care a pierdut
filiația și va redobândi numele celuilalt părinte față de care a rămas filiația.
2. Modificarea numelui ca urmare a adopției ( Art. 473, al.1, CC) – adoptatul
dobândește prin adopție numele adoptatorului. Dacă ulterior adopția este
desfăcută sau anulată, fostul adoptat va reveni la numele de familie anterior
(de regulă), dar, ca exepție, pentru motive temeinice, instanța poate încuviința
ca adoptatul să păstreze numele de familie dobândit prin adopție. Această
situție e și în cazul desfacerii, cât și în cazul anulării adopției.
 3. Modificarea numelui determinate de căsătorie ( Art. 282, CC) – există 4
variante referitoare la numele pe care soții îl vor purta:
a) Soții pot păstra numele avut anterior căsătoriei;
b) Soții iau ca nume comun numele unuia din cei doi;
c) Soții iau ca nume comun numele celor doi reunite;
d) Păstrarea de către un soț al numelui, iar celălalt soț să ia numele lor
reunite.
III. Schimbarea numelui și prenumelui pe cale administrative = operațiune de
înlocuire a numelui și prenumelui sau numai a unuia din ele la cererea celui
interesat cu un alt nume sau prenume printr-o decizie administrativă. (OG
41/2003)
Cazurile de schimbare a numelui și prenumelui
1. Art. 4, al. 2, lit. a-m: când numele e format din expresii indecente, ridicole;
când cineva și-a facut un statut în societate prin numele respectiv; dacă
poartă un nume de familie străin și vrea un nume românesc;
2. Art. 4, al. 3, lit. a-h: dacă adoptatorul vrea să schimbe prenumele copilului
adoptat.
Obs: Motivele prevăzute la Art. 4, al. 2, lit. a-m, sunt motive prevăzute
enunțiativ, Art.4, al.2, lit. m spune alte cazuri temeinic justificate.
Cine poate cere schimbarea numelui? Cetățenii români cu domiciliul în țară sau
în străinătate, precum și persoanele fără cetățenie care domiciliază în România și
care au capacitate de exercițiu deplină; pentru minori de părinți sau tutore, prin
încuviințarea instanței de tutelă.
Procedura de schimare a numelui: cerere de către persoana interesată, cerere
motivată, depusă la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor.
Trebuie atașate mai multe acte, precum un exemplar al Monitorului Oficial al
României, unde a fost publicat extrasul din cererea de schimbare a numelui, iar
de la această publicare să nu fi trecut mai mult de un an.
IV. Retranscrierea numelui de familie
Art. 20, al.1, OG 41/2003 – Persoana a cărui nume de familie a fost înregistrat în
actele de stare civilă tradus în alta limbă decât cea maternă, ori cu ortografia altei
limbi, poate cere înscrierea prin mențiune pe aceste acte a numelui de familie sau
prenumelui retradus sau cu ortografia limbii materne.
Cererea de retranscriere se aprobă de către primar.
B. Prenumele = cuvânt sau grup de cuvinte care individualizează persoana fizică în
familie și împreună cu numele de familie, în societate.
 Se stabilește printr-o manifestare de voință private pe baza declarării
nașterii;
 Ofițerul de stare civilă poate să refuze prenumele dacă e indecent sau ridicol;
 Prenumele nu poate fi schimbat decât prin cale administrativă.
Caractere juridice:

 Drept absolut;
 Inalienabil;
 Imprescriptibil;
 Personal;
 Are o valoare juridică inferioară numelui, atunci când nu este însotit de nume.

Pseudonim = nume pe care o persoană și-l dă ei însăși, altul decât numele legal prin
care ea se individualizează în societate, dar în special într-un domeniu de activitate. E
protejat de lege prin Art. 254, al.3, CC.
Porecla = cuvânt sau grup de cuvinte care ajută la individualizarea unei persoane, este
atribuită de către altcineva. În dreptul civil ea nu are nici o valoare și nu formează
obiectul unui drept subiectiv și nu se bucură de nici o protecție legală.