NOȚIUNI IMPORTANTE CAPITOLUL 6 – PARLAMENTUL

Parlamentul este un organ reprezentativ suprem și unica autoritate legiuitoare în România.

În calitate de legiuitor, Parlamentul poate adopta reglementări generale și obligatorii pentru toți
cetățenii și pentru toate autoritățile statului, inclusiv pentru cele reprezentative, dar nu poate dispune în
privința modului în care Președintele își exercită atribuțiile sau organele admnistrației publice locale
își exercită propriile atribuții din cadrul autonomiei locale consacrate de Constituție.
Parlamentul poate reglementa, prin lege, în orice domeniu al vieții sociale, limitele puterii sale
legislative fiind stabilite în Constituție.

Despre formarea Parlamentului:

Formarea parlamentului presupune alegerea membrilor camerelor prin vot universal, egal, direct,
secret și liber exprimat, potrivit legii electorale.
Nr. Deputaților și al senatorilor este stabilit în raport cu populația Țării:
 Un mandat de deputat corespunde unui număr de 70.000 loc.
 Un mandat de senator corespunde unui număr de 160.000 loc.
Condiții pentru a candida la alegerile parlamentare:

 Cetățenie română
 Drept de vot
 Să nu-i fie interzisă asocierea în partide politice.
 Să fi împlinit, până în ziua alegerilor, vârsta de 23 de ani pentru Deputat, și 33. pentru Senat.

Scrutinul reglementat de legea electorală este un scrutin de listă.

Nu există diferențe între Senat și Camera Deputaților în privința datei alegerilor, a modului de
atribuire a mandatelor sau a modului de stabilire a rezultatelor alegerilor.
Atribuirea mandatelor se face în două etape, la nivelul circumscripției și la nivel național.
Legea stabilește un prag electoral, respectiv o excepție de la acesta în cazul formațiunilor
reprezentând minoritățile naționale.
Camerele nou alese se întrunesc, la convocarea Președintelui, în termen de 20 de zile de la data
alegerilor.

Validarea mandatelor:
 Prima activitate a Camerelor nou alese constă în validarea mandatelor parlamentarilor.
 Se alege o comisie de validare, formată din 30 deputați și 12 senatori.
 Comisia își alege un președinte și doi vicepreședinți – care alcătuiesc biroul comisiei și se
organizează în mai multe grupuri de lucru (3 Senat, 9 Cam. Deputaților).
 Biroul comisiei repartizează grupurilor de lucru dosarele referitoare la alegerea membrilor
Camerei, primite de la BEC.
  Biroul comisiei verifică legalitatea alegerii membrilor grupurilor de lucru.
 Nici un grup nu va primi dosare referitoare la alegerea vreunuia dintre membrii săi.
 Birourile comisiilor de validare și grupurile de lucru propun plenului, în cel mult 3 zile de la
constituirea comisiei, validarea sau invalidarea mandatelor de parlamentar, iar propunerile
sunt adoptate de plenul comisiei cu majoritatea de voturi.
 Comisia de validare a CD poate propune invalidarea mandatului unui parlamentar, în cazul
în care se constată că alegerea s-a făcut prin încălcarea legii, inclusiv prin fraudă electorală.
 În cazul Senatului, posibilitatea de a propune invalidarea este condiționată de faptul ca
încălcarea legii invocată ca temei al invalidării să nu fi constituit obiect al contestațiilor
soluționate definitiv, în conformitate cu dipozițiile legii electorale.
 Cele două Camere se întrunesc în a 5-a zi de la constituirea comisei de validare pentru
dezbaterea raportului prezentat de comisie.
 Camera se va pronunța în bloc asupra listei parlamentarilor, în privința cărora comisia a
propus validarea mandatului și în mod individual în privința fiecărei propuneri de
invalidare.
 Camerele sunt legal constituite după validarea a două treimi din numărul mandatelor
membrilor lor.

Despre structura Parlamentului:

BICAMERAL
 Sistemul bicameral este specific organizării statale federale.
 Sistemul bicameral conduce la împletirea și armonizarea intereselor statelor membre ale
federației cu interesele tuturor membrilor (cetățenilor).
 Parlamentul bicameral are un potențial mai ridicat de chibzuință a conținutului reglementărilor
adoptate.
 Prima tendință – camera inferioară – rezultat al legăturii directe și nemijlocite cu alegătorii,
reacția mai promptă la schimbările de opțiuni sau voința electorilor.
 A doua tendință – camera superioară – tendință de constanță, de a adopta soluții mai
ponderate, urmărind gestionarea intereselor membrilor colectivității la scară mai largă (de
exemplu, regională).
 Are avantajul echilibrului.
 Conduce la stabilitatea vieții politice și a legislației.
 Presupune costuri mai mari în raport cu cel unicameral.
 Procedură legislativă mai greoaie (complexă).
UNICAMERAL
 Este mai potrivit în plan teoretic pentru statele unitare (Danemarca, Grecia, Luxemburg,
Ungaria, Finlanda, Portugalia).
 Costuri electorale și parlamentare mai scăzute și rapiditatea procedurii legislative.
 Stabilitate mai scăzută a vieții politice și a legislației, expuneri mai directe la fluctuațiile
opiniei publice.
Despre organizarea Parlamentului:
Camerele își aleg:
- câte un președinte
- câte un birou permanent
- un număr de comisii parlamentare
- la nivelul fiecărei Camere se vor constitui și grupuri parlamentare.

Birourile permanente sunt constituite din președintele Camerei, 4 vicepreședinți, 4 secretari și un

număr de 2 chestori în cazul Senatului, și respectiv 4 chestori în cazul Camerei Deputaților.
Atribuțiile biroului permanent:
 propune Camerei data începerii și data încheierii sesiunilor parlamentare
 solicită președintelui convocarea unei sesiuni extraordinare
 supune aprobării Camerei regulamentul acesteia precum și propunerile de modificare
 pregătește și asigură desfășurarea în bune condiții a lucrărilor Camerei
 primește și distribuie membrilor Camerei proiectele de lege și propunerile legislative
 întocmește proiectul ordinii de zi a ședințelor Camerei precum și programul de activitate
 conduce și controlează serviciile Camerei
Birourile permanente ale Camerelor se convoacă la cererea președintelui Camerei sau la cererea a
cel puțin 4 din membrii săi.

Președinții Camerelor sunt aleși pe dura mandatului Camerei, prin vot secret, la propunerea
grupurilor parlamentare, în condițiile în care fiecare grup parlamentar face o singură propunere.
Atribuțiile Președinților Camerelor:
 convoacă pe membrii Camerei în sesiuni ordinare și extraordinare
 conduc lucrările Camerei de care aparțin, asistați de câte doi secretari
 acordă cuvântul, moderează discuția, sintetizează problemele puse în dezbatere, stabilesc
ordinea votării și anunță rezultatul votării, Președintele CD precizează semnificația votului și
anunță rezultatul acestuia, pe când Președintele Senatului anunță rezultatul acestuia și
proclamă rezultatul votului.
 conduc lucrările ședințelor Biroului Permanent
 reprezintă Camera în relațiile interne și externe
 sesizează Curtea Constituțională

Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei.

Grupurile parlamentare asigură suplețea activității Parlamentului precum și concentrarea diverselor
tendințe politice existente în cadrul acestuia.
Grupurile parlamentare se pot constitui din cel puțin 10 deputați, respectiv 7 senatori.
Atribuții ale grupurilor parlamentare:
 fac propuneri pentru componența comisiei de validare, comisia trebuie să reflecte configurația
politică a Camerei
 propun candidați pentru alegerea președinților celor două Camere, precum și a
vicepreședinților, secretarilor și chestorilor.
 își dau acordul la desemnarea membrilor comisiilor parlamentare
  propun încetarea calității de membru al unei comisii parlamentare
 prezintă amendamentele la proiectele sau propunerile legislative

Comisiile parlamentare sunt organe interne de lucru ale Camerelor.

Fiecare Cameră își constituie comisii permanente, putându-și constitui și comisii temporare.
Comisiile temporare pot fi: speciale, de anchetă, de mediere sau alte comisii excepționale
Propunerile de membri ai comisiilor se fac de către grupurile parlamentare și se aprobă de plenul
Camerei.
Hotărârile comisiilor se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor prezenți.
Comisiile își aleg, la prima ședință, câte un președinte și câte unul sau mai mulți vicepreședinți și
secretari, care alcătuiesc împreună biroul comisiei.
Un deputat nu poate face parte decât dintr-o singură comisie.

Atribuții ale comisiilor permanente:

 examinează proiecte și propuneri legislative
 solicită rapoarte, informații, documente de la autorități publice
 efectuează anchete parlamentare
 controlează modul în care ministerele și celelalte organe ale administrației publice îndeplinesc
programul de guvernare aprobat de Parlament
Comisiile de anchetă sunt constituite la cererea unei treimi din numărul membrilor camerei.(7 membri
ai fiecărei Camere).
Comisiile de mediere sunt constituite în cazul în care Camera Deputaților și Senatul adoptă un proiect
de revizuire a Constituției într-o redactare diferită.

Despre funcționarea Parlamentului:

Funcționarea Parlamentului are loc în intervalul de timp dintre două alegeri parlamentare
consecutive.
Legislatura normală în țara noastră este de 4 ani. Prin lege organică se poate decide asupra
prelungirii mandatului în caz de război, stare de mobilizare, asediu sau urgență.
Sesiunea este forma de desfășurarea a activității Parlamentului pe parcursul unui an
calendaristic. Sesiunile pot fi ordinare și extraordinare.
Parlamentul se întrunește de 2 ori pe an în sesiune ordinară.
Prima sesiune începe în luna februarie și nu poate depăși sfârșitul lunii iunie, iar a doua
sesiune începe în luna septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie.
Sesiunile extraordinare au loc la cererea Președintelui României, a biroului permanent al
fiecărei Camere sau a cel puțin o treime din numărul deputaților sau al senatorilor.
Ședințele Parlamentului se desfășoară în plen, în comisii sau în cadrul grupurilor
parlamentare.
Ședințele în plen sunt publice, însă Camerele pot hotărâ ca anumite ședințe să fie secrete.
În cursul ședinței are loc dezbaterea asupra problemelor de pe ordinea de zi a Camerei (sau,
eventual, de pe ordinea de zi a ședinței comune a Camerelor).
Camerele se pot întâlni în ședințe comune în următoarele împrejurări:
 primirea mesajului Președintelui României
 aprobarea bugetului de stat și al asigurărilor sociale de stat
 declararea mobilizării generale sau parțiale
 declararea stării de război
 suspendarea sau încetarea ostilităților militare
 aprobarea strategiei naționale de apărarare a țării
 examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Țării
 numirea directorilor serviciilor de informații și exercitarea controlului asupra activității acestor
servicii
 numirea Avocatului Poporului
 stabilirea statutului deputaților și al senatorilor
 îndeplinirea altor atribuții care se exercită în ședință comună

Mandatul Parlamentar:
 Mandatul parlamentar poate fi definit ca o funcție publică cu care titularul este învestit prin
alegeri, drepturile și obligațiile acestuia fiind stabilite prin lege.
 Mandatul imperativ implică posibilitatea ca alegătorii dintr-o circumscripție electorală să
transmită indicații reprezentantului lor în privința modului de exercitare a mandatului,
inclusiv în privința votului ce urmează a fi dat în adoptarea unor legi sau hotărâri ale adunării
în care acesta a fost ales.
 Alegerile pentru viitoarele Camere trebuie să aibă loc în decurs de 3 luni de la expirarea
mandatului.
 În perioada în care mandatul Parlamentului este prelungit, nu poate fi revizuită Constituția și
nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
 Proiectele de legi și propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent
își continuă procedura în noul Parlament.
 Mandatul Parlamentului poate expira și înainte de termen, în cazul dizolvării sale.
 Mandatul individual începe de la data alegerii, însă sub condiția validării și a depunerii
jurământului. Mandatul individual încetează odată cu încetarea mandatului Camerelor.
 Mandatul deputaților și al senatorilor mai poate înceta în caz de demisie, de incompatibilitate,
de pierdere a drepturilor electorale sau de deces.
 Durata mandatului Camerelor Parlamentului este de 4 ani.
Mandatul are un caracter reprezentativ, se naște în baza alegerilor și este caracterizat prin
independență și irevocabilitatea mandanților.
Drepturi individuale ale Deputaților și Senatorilor:
dreptul de a participa la lucrările Camerei
dreptul de a lua cuvântul în dezbateri
dreptul de a propune ca votul asupra chestiunilor dezbătute să fie deschis sau secret
dreptul de a vota asupra chestiunilor supuse dezbaterii
dreptul de a face propuneri legislative
dreptul de a formula amendamente la proiecte sau propuneri legislative
dreptul de a face interpelări
 dreptul de a cere date, informații sau documente din partea autorităților publice
dreptul de a face parte dintr-o comisie parlamentară și de a participa la lucrările acesteia
dreptul de a face parte din alte structuri interne ale Parlamentului sau ale Camerei

Drepturi colective:
dreptul de a iniția revizuirea Constituției (1/4 din numărul deputaților sau al senatorilor)
dreptul de a iniția o moțiune de cenzură (1/4 din numărul deputaților și al senatorilor)
dreptul de a cere suspendarea Președintelui României (1/3 din numărul deputaților și al
senatorilor)
dreptul de a propune un candidat pt. funcția de președinte al Camerei

Protecția mandatului parlamentar se realizează prin: incompatibilități, imunități, indemnizații,

precum și prin regimul disciplinar propriu.

1. Incompatibilitățile
 nici un parlamentar nu poate fi concomitent și deputat și senator.
 incompatibilitate cu orice funcție publică implicând exercițiul autorității de stat, cu excepția
celei de membru al Guvernului.
 alte incompatibilități pot fi stabilite prin lege organică.
 nepunearea unui parlamentar într-o postură ce i-ar afecta independența, sau mai ales, față de
punerea executivă.

2. Imunitatea parlamentară
 necesitatea obiectivă de a proteja aleșii poporului împotriva unor eventuale abuzuri, ingerințe
sau șicane din partea autorităților executive sau chiar a celor judecătorești.
 un parlamentar nu poate fi arestat, cercetat sau urmărit penal, fără autorizarea Camerei din
care face parte.
 Imunitatea propriu-zisă – parlamentarul nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile
exprimate în exercitarea mandatului și pentru votul său.
 Imunitatea de procedură (inovalibilitate) – procedura tragerii la răspundere a unui
parlamentar pentru fapte penale, altele decât cele care ar intra sub incidența art.72 alin 1.
 un deputat sau senator nu poate fi reținut, arestat sau percheziționat, decât cu încuviințarea
prealabilă a Camerei din care face parte, după ascultarea sa.
 Urmărirea și trimiterea în judecată penală se poate face numai de către Parchetul de pe lângă
Curtea de Casație și Justiție, iar competența în privința judecății aparține ÎCCJ.

3. Indemnizațiile parlamentarilor:
Deputații și senatorii primesc o indemnizație lunară al cărei cuantum este stabilit prin lege.

4. Regim disciplinar propriu:

Deputații și senatorii sunt supuși unui regim disciplinar propriu, stabilit de regulamentele
Parlamentului.
Funcțiile Parlamentului:
a. Funcția legislativă
 Parlamentul este unica autoritate legislativă.
 Acest fapt nu împiedică participarea la adoptarea legilor și a altor autorități sau persoane
(Guvernul, Președintele României sau cetățenii).
 Având forță juridică supremă în ierarhia actelor normative, legea este adoptată de Parlament
printr-o procedură specială prevăzută în Constituție și detaliată în regulamentele
Parlamentului.
b. Funcția de control
 Această funcție se află în legătură directă cu principiul separației puterilor în stat.
 Parlamentul controlează activitatea celorlalte autorități publice, după cum activitatea
Parlamentului este supusă unui control sau anumitor modalități de influențare din partea altor
organe (Curtea Constituțională, Președintele României sau Guvernul).
Parlamentul controlează guvernul prin următoarele mijloace:
 acordarea votului de încredere
 prin moțiune de cenzură
 prin informare
 prin întrebări și interpelări
 prin adoptarea unei legi de abilitare și aprobarea ordonanțelor
 prin cererea de începere a urmăririi penale împotriva membrilor Guvernului
 prin comisiile parlamentare
 din stipularea obligației, pentru Președintele României, de a încunoștiința sau a consulta
Parlamentul sau de a cere aprobarea acestuia cu ocazia exercitării anumitor atribuții.
 din modul de reglementare a suspendării Președintelui României.
 din posibilitatea de a cere punerea sub acuzare a Președintelui pentru înaltă trădare.
Parlamentul exercită și un anumit control asupra activității Președintelui României, fapt ce
reiese din următoarele împrejurări:
 din stipularea obligației, pentru Președintele României, de a încunoștiința sau a consulta
Parlamentul sau de a cere aprobarea acestuia cu ocazia exercitării anumitor atribuții.
 din modul de reglementare a suspendării Președintelui României – suspendarea se dispune cu
majoritatea de voturi a membrilor celor două Camere ale Parlamentului, reunite în ședință
comună, cu avizul CCR.
 din posibilitatea de a cere punerea sub acuzare a Președintelui pentru înaltă trădare.
c. Funcția guvernamentală
Implică determinarea politicii externe, asigurarea echilibrului financiar precum și numirea,
desemnarea, alegerea sau avizarea unor persoane în vederea exercitării anumitor funcții sau
demnități publice.
Această funcție este îndeplinită de Parlament prin exercitarea următoarelor atribuții:
 acordarea votului de încredere listei Guvernului și programului de guvernare propus de acesta
 moțiunea de cenzură
 numirea în anumite funcții sau demnități publice
 ratificarea tratatelor internaționale
 adoptarea legilor bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat
Exercitarea funcției interne a Parlamentului se referă la aspecte precum validarea alegerii
parlmentarilor, formarea organelor interne ale Camerelor, stabilirea regulamentului de organizare
și funcționare, aprobarea bugetului propriu, alte atribuții privind statutul deputaților sau
senatorilor, etc.

Actele emise de Parlament:

Principalele acte emise de Parlament sunt legile.
În cazul în care printr-o decizie a Curții Constituționale se constată neconstituționalitatea unui
asemenea act normativ sau a unor prevederi din acesta, actul în cauză devine inaplicabil.
În cazul contradicției dintre lege și un act normativ adoptat anterior legii respective, acesta din
urmă este abrogat, iar în cazul în care legea este contrazisă de un alt act normativ, adoptat
ulterior, acesta va fi lipsit de efecte.
Ordonanțele Guvernului pot abroga sau modifica legea, în măsura în care acest lucru se
conformează cu prevederile legii de abilitare, sau respectiv, prevederilor legii fundamentale.
Legea poate modifica sau abroga orice alt act normativ.
Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului individului de a se adresa justiției.
Definirea legii:
În sens formal – ia în considerare organul emitent și procedura de adoptare.
În sens material – ia în considerare obiectul reglementării.
Legile se clasifică în 3 categorii: legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Legile organice reglementează unul din domeniile prevăzute în art.73 alin.(3).

Etapele procedurii legislative:

1. Inițiativa legislativă
 Au drept de inițiativă legislativă Guvernul, deputații, senatorii precum și un număr de cel
puțin 100.000 de cetățeni.
 În cazul revizuirii Constituției, inițativa poate proveni, conform art.150, din partea
Președintelui României, la propunerea Guvernului, din partea unei pătrimi din numărul
total al deputaților sau al senatorilor ori din partea a 500.000 cetățeni cu drept de vot.
 Guvernul trebuie să înainteze proiecte de legi elaborate în conformitate cu regulille de tehnică
legislativă.
 Majoritate covărșitoarea a legilor sunt adoptate în urma inițiativei Guvernului , fenomen
firesc dacă ținem cont de rolul politic și administrativ al acestuia.
 Parlamentarii și cetățenii pot elabora propuneri de lege, care sunt depuse la una din Camerele
Parlamentului.
 Proiectele de legi se supun dezbaterii Parlamentului , însoțite de avizul acestei autorități.
 Avizul este consultativ şi are ca obiect concordanţa cu Constituţia a reglementării propuse,
precum şi natura legii, înlăturarea contradicţiilor şi a necorelărilor dintre prevederile
proiectului de lege sau ale propunerii legislative şi asigurarea caracterului complet al
acestora precum şi respectarea normelor de tehnică legislativă, prezentarea implicaţiilor
noii reglementări asupra legislaţiei în vigoare, prin identificarea dispoziţiilor legale care,
având acelaşi obiect de reglementare, urmează să fie abrogate, modificate sau unificate,
precum şi evitarea reglementării unor aspecte identice în acte normative diferite
 Toate proiectele și propunerile de lege se înregistrează de Camera Deputaților în ordinea
prezentării lor și se distribuie imediat deputaților.
  Biroul Permanent al acestei Camere va solicita avizul Consiliului Legislativ, în situația în care
acest aviz nu a fost încă dat.
 Proiectul sau propunerea se trimite apoi consiliilor permanente competente.
 Amendamentul reprezintă o modificare de fond sau de formă a unui text supus deliberării.

2. Dezbaterea în plen
a. Dezbatere generală
 Precedată de prezentarea de către inițiator a motivelor care au condus la promovarea
proiectului, precum și a raportului comisiei permanente de către președintele acesteia sau
de un raportor desemnat de comisie.
 Pentru dezbaterea generală fiecare grup parlamentar își poate desemna un singur
reprezentant.
b. Dezbaterea pe articole
Are loc în cazul în care în raportul Comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau
respinse.
La dezbaterea pe articole, deputații și senatorii pot lua cuvântul pentru a expune punctul de vedere
al grupului parlamentar din care fac parte precum și propriul punct de vedere.

3. Votarea
 Votarea în ansamblu a proiectului sau a propunerii legislative are loc după votarea pe
articole a textului acesteia.
 Legile constituționale se adoptă cu votul a două treimi din numărul membrilor celor 2
Camere.
 Legile organice se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere.
 Legile ordinare se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.

4. Medierea
Medierea survine în sistemul nostru actual doar în cazul în care propunerea de revizuirea a
Constituției este adoptată de camere în variante diferite, pentru celelalte acte normative camerele
jucând alternativ.
Comisia de mediere formată din 7 senatori și 7 deputați va elabora un raport care va fi dezbătut de
fiecare Cameră, iar textele rămase în divergență se vor supune dezbaterii în ședință comună a celor
două Camere ale Parlamentului.

5. Semnarea proiectului
 În urma adoptarării textului final al legii, acesta se semnează de către președinții Camerelor,
se comunică Guvernului și Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a da posibilitatea
acestor autorități să sesizeze Curtea Constituțională pe calea controlului anterior de
constituționalitate.
 Se depune la secretarul general al fiecărei Camere pentru a acorda parlamentarilor
posibilitatea sesizării Curții Constituționale în baza acelorași dispoziții.
  Legea va fi depusă la secretarul general cu cinci zile înainte de trimiterea spre promulgare,
iar în cazul procedurii de urgență acest termen va fi de două zile.
 La expirarea termenului sau în cazul primirii deciziei de constatare a constituționalității,
legea este trimisă Președintelui României spre promulgare, de către președintele Camerei
Deputaților.
 Promulgarea se face în termen de 20 de zile.
 Președintele poate cere reexaminarea o singură dată sau de a sesiza Curtea Constituțională.
 Primind legea reexaminată sau declarată constituțională de Curtea Constituțională,
Președintele va trebui să o promulge în termen de 10 zile.

6. Publicarea și intrarea în vigoare

Legea va intra în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitor Oficial al României sau la o dată
ulterioară prevăzută în textul ei.
Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul
Oficial al României, și expiră la ora 24:00 a celei de-a treia zi de la publicare.

Proceduri legislative speciale:

a. Reexaminarea legii – Legea adoptată de Parlament poate fi reexaminată în cazul în care
Președintele României solicită acest lucru, și în cazul în care Curtea Constituțională a declarat una sau
mai multe dispoziții din această lege ori întreaga lege ca fiind neconformă cu Constituția.
b. Ratificarea tratatelor internaționale – Stabilește că Președintele României încheie tratate
internaționale, negociate de Guvern, și le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen
rezonabil.
c. Legile bugetare – Nu pot fi inițiate de parlamentari și nici de către cetățeni. Elaborarea proiectelor
acestor legi se face de către Guvern, iar dezbaterea și adoptarea lor are loc în ședința comună a celor
două Camere. Adoptarea legilor respective trebuie făcută cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea
exercițiului bugetar, în caz contrar se aplică în continuare bugetul de stat și bugetul asigurărilor de stat
din anul precedent, până la adoptarea noilor bugete.
d. Adoptarea de ordonanțe în temeiul delegării legislative – Ordonanțele sunt emise în baza unei
legi de abilitare. Legea de abilitare va stabili domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe, iar
acestea se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului
de abilitare, în cazul în care legea de abilitare o cere. Nerespectarea termenului atrage încetarea
efectelor ordonanței.

Limite privind modul de exercitare a prerogativelor legislative de către Guvern:

 stabilirea de către Parlament, în mod obligatoriu, a domeniului în care se poat adopta
ordonanțele.
 interdicția abilitării Guvernului cu emiterea de ordonanțe în domeniul rezervat legii
organice.
 stabilirea de către Parlament, în mod obligatoriu, a datei până la care se pot emite
ordonanțele.
 posibilitatea ca Parlamentul să ceară supunerea ordonanțelor spre aprobare, potrivit
procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare.
  sancțiunea încetării efectelor ordonanței în cazul nerespectării termenului menționat
mai sus.

e. Guvernul își poate asuma răspunderea – în fața Camerei Deputaților și a Senatului, întrunite în
ședință comună, asupra unui program, a unei declarații de politică generală sa a unui proiect de lege.
Guvernul este demis dacă o moțiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea
acestora a fost votată în condițiiile art. 113. Moțiunea de cenzură poate fi inițiată și de parlamentari
care au mai semnat o altă moțiune de cenzură în aceeași sesiune, cu excepția cazului în care Guvernul
își angajează răspunderea potrivit art. 114.
f. Parlamentul poate, la cererea Guvernului sau din proprie inițiativă, să adopte proiecte sau
propuneri legislative cu procedura de urgență.
O altă categorie de acte ale Parlamentului, pe lângă legi, o constituie hotărârile Parlamentului, care
se deosebesc de legi prin următoarele aspecte:
- pot emana fie de la Parlament, fie de la o singură Cameră
- sunt adoptate printr-o procedură simplă față de cea a adoptării legilor
- au forță juridică inferioară legilor
- pot cuprinde atât dispoziții cu carcater normativ, cât și dispoziții cu caracter individual
- nu sunt supuse controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, cu excepția
acelor hotărâri prin care se adoptă regulamente ale Parlamentului.
Aceste hotărâri se adoptă ca și legile organice, cu votul majorității membrilor fiecărei Camere.
Moțiunile constituie o subspecie a hotărârilor.
Moțiunea reprezintă actul prin care Parlamentul sau una din Camere își exprimă poziția într-o
problemă de politică internă sau externă.
Pot fi inițiate de cel puțin 50 de deputați, și respectiv, cel puțin o pătrime din numărul senatorilor.
Moțiunile de cenzură constituie o importantă categorie de acte ale Parlamentului. Ele se adoptă de
Camera Deputaților și de Senat, întrunite în ședință comună, cu votul majorității deputaților și
senatorilor.
La senat este necesar votul majorității senatorilor, iar la Deputați este necesar votul majorității
deputaților prezenți.
Moțiunea poate avea importannte efecte de ordin extern.
Votul poate fi atât deschis, cât și secret.
Se comunică Guvernului la data depunerii și se dezbate după trei zile de la data când a fost prezentată
în ședința comună a celor două Camere.
În cazul respingerii moțiunii de cenzură, deputații și senatorii care au semnat-o nu mai pot iniția,
înaceeași sesiune, o nouă moțiune de cenzură decât în situația în care Guvernul își angajează
răspunderea potrivit art. 114.