IMPACTUL PRINCIPIILOR FORMULATE DE

ȘTIINȚA ADMINISTRAȚIEI ASUPRA ACTIVITĂȚII

ADMINISTRATIVE

Patrașcu Răzvan
Grupa 5, AP, Anul 1
Cuprins
1. Principii de bază...............................................................................................................................4
1.1 Descentralizarea.........................................................................................................................4
1.2 Autonomia locală........................................................................................................................4
1.3 Deconcentrarea...........................................................................................................................4
2. Principii generale aplicate în știința administrației.......................................................................4
2.1 Administrația publică se află în serviciul omului.....................................................................4
2.2 Administrația se subordonează interesului general (public)...................................................4
2.3 Administrația trebuie să se adapteze la mediul în care-și desfășoară activitate....................5
2.4 Cunoașterea cerințelor sociale actuale și prevederea celor viitoare.......................................5
2.5 Respectarea normelor de drept în înfăptuirea administrației publice...................................5
2.6 Asigurarea profesionalizării funcțiunii publice........................................................................5
2.7 Creșterea eficienței administrației.............................................................................................5
3. Principii specifice științei administrației.........................................................................................5
3.1 Organizarea unitară...................................................................................................................5
3.2 Autonomia de organizare...........................................................................................................6
3.3 Conducerea unitară....................................................................................................................6
3.4 Participarea funcționarilor la conducerea instituțiilor............................................................6
3.5 Comunicarea directă dintre șef și funcționar...........................................................................6
3.6 Recunoașterea meritelor ce revin funcțioarilor........................................................................7
3.7 Simplificarea activității și structurii administrației.................................................................7
4. Alte principii specifice administrației.............................................................................................7
4.1 Principiile proactive (de activare).............................................................................................7
4.1.1 Principiul transparenței......................................................................................................7
4.1.2 Princpiul participării...........................................................................................................7
4.1.3 Principul responsabilității...................................................................................................8
4.1.4 Principiul economiei, eficienței și eficacității.....................................................................8
4.2 Principiile restrictive (de restricționare)...................................................................................8
4.2.1 Principiul legalității.............................................................................................................8
4.2.2 Principiul egalității..............................................................................................................8
4.2.3 Principiul obiectivității........................................................................................................8
4.2.4 Principiul continuității........................................................................................................8
5. Concluzii...........................................................................................................................................8
 INTRODUCERE

Administrația reprezintă una dintre cele mai utile și eficiente activități umane, regăsindu-se
pretutindeni.

Administrația publică are ca scop realizarea valorilor politice care exprimă interesele
generale ale societății, organizate în stat și care sunt formulate în legi de către organele puterii
legiuitoare, precum și executarea hotărârilor judecătorești.

Activitatea administrației se realizează corect și pe baza legii, datorită principiilor sale care
constituie factorii principali ce conduc la o bună funcționare a administrației publice.

Administrația publică urmărește realizarea interesului general al comunității, indiferent dacă

vorbim de comunitatea locală sau de comunitatea generală a unui stat, de aceea administrația
publică în România este structurată pe două nivele: administrația publică centrală și
administrația publică locală.

Administrația publică este subordonată:

-În primul rând, ea este subordonată dreptului legii care îi stabilește obiectivele, îi formează
limitele, îi impune respectarea unor garanții. Legile, regulamentele înlătură arbitrariul în
administrație. De fapt, întreaga activitate a organismelor sociale este guvernată de legi și
reguli care stabilesc organizarea și determină principiile de funcționare a serviciilor.

-În al doilea rând, este subordonată Guvernului care-i stabilește factorii superiori de
conducere și îi furnizează mijloacele necesare. Administrația constituind un corp intermediar,
creat în vederea acțiunii, însă, caracteristica de subordonare nu exclude o anumită putere
proprie. Pentru șeful statului, Guvern și Parlament, administrația constituie un sprijin tehnic în
urma colaborării ce se instituie, ea le face cunoscute nevoile și posibilitățile, contribuind astfel
la optimizarea tuturor activităților.

Administrația cunoaște mai multe accepțiuni:

1. Ca activitate umană (de realizare a administrației)

2. Ca strucutră sau organizare indispensabilă în scopul înpătuirii administrației

3. Ca instituție constituită din activitatea și structura sa, cu scopul de a îndeplini interesele

generale.
Administrația publică este pusă în folosul și în interesul general al societății. Ea se realizează
prin intermediul urmatorilor subiecți:

-Președintele României.

-Guvernul României.

-Ministerele și celelalte organe care nu sunt în subordonarea Guvernului.

1. Principii de bază
1.1 Descentralizarea
Acest prim principiu de bază presupune existența unor persoane publice locale, desemnate de
comunitatea teritoriului, care au atribuții proprii, intervenind direct în administrarea afacerilor
colectivității.

Pe de o parte, descentralizarea presupune delegarea unor responsabilități și resurse unor

autorități relativ independente și autonome care răspund în fața cetățenilor regiunii sau
comunității și nu în fața puterii centrale.

Pe de altă parte, descentralizarea face trimitere la diminuarea unor sarcini care aparțin
autorităților centrale.

1.2 Autonomia locală

Este principiul fundamental care guvernează administrația publică locală, reprezentând
dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a rezolva și de a
gestiona, în nume propriu și sub responsabilitatea lor, o parte importantă a treburilor publice,
în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă.

1.3 Deconcentrarea
Acest principiu privește raporturile dintre puterea centrală și diferitele structuri ale acesteia
repartizate în teritoriu

2. Principii generale aplicate în știința administrației

În activitate din știința administrației și activitatea din administrația publică sunt utilizate și
principii cu un caracter general, ce sunt aplicate în toate domeniile de activitate.

2.1 Administrația publică se află în serviciul omului

Acest principiu are o mare importanță, reprezentând cheia de boltă a activității administrației
publice. Misiunea administrației publice este aceea de a servi cetățenilor colectivității,
spijinindu-se pe moralitate, etică și respect.
2.2 Administrația se subordonează interesului general (public)
Acest principiu se află într-o strânsă legătură cu primul, deoarece, ținând cont de faptul că
administrația publică are ca obiectiv principal servirea omului. În acest mod este acoperit
interesul public. Administrația publică este obligată să satisfacă interesele generale, să apere
societatea și ordinea publică, chiar dacă uneori este nevoită să-și sacrifice interesele
personale. Pe prim plan este satisfacerea ceințelor sociale, și mai apoi a celor personale.

2.3 Administrația trebuie să se adapteze la mediul în care-și desfășoară activitate

Acest principiu presupune că administrația trebuie să se afle într-o permanentă adaptare la
mediul în care-și desfășoară activitatea. Respectarea acestui principiu face ca aparatul
administrativ să fie pregătit în orice moment să facă față circumstanțelor aflate într-o continuă
schimbare.

2.4 Cunoașterea cerințelor sociale actuale și prevederea celor viitoare

Acest principiu pornește de la cunoașterea nevoilor oamenilor. Așadar, administrația publică
trebuie să fie organizată și să funcționeze în așa fel încât să țină pasul cu cerințele cetățenilor.

2.5 Respectarea normelor de drept în înfăptuirea administrației publice

Potrivit acestui principiu, activitatea din administrația publică trebuie să fie realizată într-un
cadru legal, conform cu prevederile actelor normative în vigoare. Prin acest principiu, se
creează o activitate rațională și eficientă, în interesul cetățeanului și al societății.
Nerespecatrea lui face ca activitatea să fie irațională și neeficientă.

2.6 Asigurarea profesionalizării funcțiunii publice

Acest principiu este deosebit de important, deoarece nivelul profesional al funcționarilor
determină și calitatea actului administrativ. În acest context, prezintă o importanță majoră,
adopatrea și aplicarea în practică a unui Statut al funcționarilor publici, în care să fie
reglementate drepturile și obligațiile acestora.

2.7 Creșterea eficienței administrației

Acest principiu vizează o îmbunătățire continuă a activității administrației publice, cât și a
strucutrii acesteia. Dezvoltarea societății impune pentru administrația publică elaborarea unor
noi soluții, adaptate mereu realităților economice și sociale.

3. Principii specifice științei administrației

3.1 Organizarea unitară
Utilitatea acestui principiu provine din faptul că tendințele divergente care pot apărea în
domeniul organizării, datorită numărului mare de instituții publice. Acest principiu are
aplicabilitate pe plan național, deoarece administrația locală de specialitate este subordonată
administrației centrale, iar aceasta, la rândul său este subordonată Guvernului.

3.2 Autonomia de organizare

Administrația publică reprezintă un subsistem al societății, iar instituțiile publice sunt
ansambluri concrete, capabile să soluționeze probleme legate de activitatea și structura lor.

Institutiile publice sunt capabile să se autoregleze, ceea ce înseamnă că au posibilitatea să se

adapteze la sarcinile care le revin, să caute soluții de rezolvare pentru toate cazurile și
probleme apărute. Autonomia de organizare se poate manifesta într-un cadru legal, cu
respectarea normelor juridice și reprezintă ceea ce se numește puterea de apreciere sau puterea
discreționară a administrației.

3.3 Conducerea unitară

Acest principiu se află în strânsă legătură cu cel al organizării unitare și reprezintă o cerință
obligatorie. Relizarea conducerii unitare în administrația centrală este comaptibilă cu
asigurarea autonomiei locale în unitățile teritorial-administrative, care trebuie să satisfacă
cerințele colectivității locale.

În practică, prentru realizarea acestui principiu trebuie ca fiecare conducător al unei entități
publice să stabilească o direcție untiară de acțiune, de la care să nu accepte abaterile. Astfel,
se impune respectarea regulii ca orice funcționar să depindă ierarhic de un singur șef.

3.4 Participarea funcționarilor la conducerea instituțiilor

Participarea funcționarilor publici la activitatea de conducere presupune consultarea
sistematică a acestora asupra stabilirii sarcinilor care le revin, întrucât de efortul lor depind
realizările în plan administrativ. Astfel, un bun conducător trebuie, nu numai să încurajeze
funcționarii săi, ci să le acorde și anumite răspunderi de conducere. Iar pentru a păstra o
atmosferă de colaborare, șeful trebuie să ceară sugestii și propuneri de la funcționari, astfel cei
care participă la elaborarea unui plan vor avea un interes mai mare de al îndeplini. Însă
oricum conducătorul trebuie să aibă ultimul cuvânt, deorece el este cel care își asumă
răspunderea.

3.5 Comunicarea directă dintre șef și funcționar

Rezultatele funcționarilor depind, în mare măsură, de relația de comunicare dintre șef și
funcționar. Dacă subalternul este mereu informat despre orice rezultat, fie pozitiv sau negativ,
atunci se creeză condiții de eficiență a activității sale. Deoarece comunicarea oferă încredere
îna acțiunile realizate.
Cunoașterea subordonaților este un proces important într-o activitate de succes, însă totuși
este de preferat ca șeful să nu se amestece în probleme prea intime sau particulare. Atunci
când este necesar să se afle unele detalii despre viața particulară a colaboratorilor, ele trebuie
reduse la strictul necesar și urmează a fi bine verificate. Dacă aceste date au un caracter
confidențial, discreția devine oblicatorie.

3.6 Recunoașterea meritelor ce revin funcțioarilor

Acest principiu încurajează activitatea funcționarilor, deoarece constă în aprecierea și
premierea celor mai buni. Aprecierea trebuie să fie sinceră, deoarece dacă se va trișa, pe viitor
nu va aduce la nimic mai bun. Acel care a fost apreciat pe nedrept, nu va depunde niciun efort
să își mai depășească propriile puteri. Iar cei din jur nu vor fi stimulați spre o activitate
meritoasă.

Pe de altă parte, pentru a eficientiza activitatea instituției, un conducător trebuie să aplice și

sancțiune de corectarea acelor care au greșit. Deoarece doar așa se va menține regula și
disciplina.

3.7 Simplificarea activității și structurii administrației

Acest principiu se opune supradimensionării aparatului de stat, funcționării unor structuri
paralele cu atribuții similare, birocrației inutile, soluții complicate și formulării voluminoase.
Pentru a se realiza o simplificare a administrației trebuie să se facă în mod rațional, în
concordanță cu cerințele realea ale unei bune funcționări a instituției publice.

În acest sens, există două căi principale de acțiune:

- o simplificare internă, realizată în interiorul instituției, astfel, eliminându-se acțiunile inutile.

- o simplificare externă, care se referă la activitatea exterioară a administrației și se efectuează

la nivelul ministerelor și celorlalte organe centrale și locale. Astfel, se elimină activitățile
paralele și inutile.

4. Alte principii specifice administrației

4.1 Principiile proactive (de activare)
Aceste princpii creează dorința prestării serviciului în condițiile cele mai bune, din partea
organizației, dar nu sunt eligibile în fața tribunalelor.

4.1.1 Principiul transparenței

Acest principiu oferă posibilitate societății un sistem public corect, eficient, etc. Uneori acest
principiu devine și ca un instrument de control al administrației publice din partea cetățenilor.
4.1.2 Princpiul participării
La fel ca primul principiu, acesta garantează ca serviciul administrației să fie realizat corect,
chiar și prin implicarea cetățeanului în colaborare cu unitatea prestatoare.

4.1.3 Principul responsabilității

Responsabilitatea se referă la măsura în care organizația publică se face responsabilă de
prestarea serviciului. Este responsabilitatea statului în fața societății civile.

4.1.4 Principiul economiei, eficienței și eficacității

Toare aceste trei principii au un singur scop, utilizarea rațională și corectă a banilor societății.

4.2 Principiile restrictive (de restricționare)

Aceste principii se caracterizează prin obligativitatea îndeplinirii lor către puterile publice, în
caz contrar, cetățeanul poate depune o plângere la tribunal.

4.2.1 Principiul legalității

Acest principiu presupune că perstarea serviciilor trebuie să se realizeze pe cale legală, în
conformitate cu normele juridice și cu supunerea față de principiile dreptului, atât în sectorul
public, cât și în cel privat.

4.2.2 Principiul egalității

Prin intermediul acestui principiu se urmărește promovrea echității cu privire la accesul
serviciilor publice. Acest principiu prezintă importanță pentru toți cetățenii se bucură de
aceleași dreptui și prin urmare toți trebuie să beneficieze, în aceeași măsură, de serviciile
publice.

4.2.3 Principiul obiectivității

Obiectivitatea are în vedere ca sacrificiile să fie realizate cu imparțialitate, justiției și interes
general.

4.2.4 Principiul continuității

Serviciile publice trebuie să activiteze într-o manieră permanentă, regulată și neîntreruptă.
 5. Concluzii
Concluzionând, sunt de părere că prin respectarea principiilor mai sus menționate, de către
organele și funcționarii administrației publice creează un impact pozitiv asupra dezvoltării și
funcționării eficiente a administrației publice. Prin respectarea lor, consider că avem parte de
o organizare clară a administrației, fiecărei instituții îi este clar cui se subordonează, dar în
același timp și cetățenii știu cui să se adreseze în cazul unor probleme.