LICEUL IENACHITA VACARESCU

sau

ELEV:Predescu Radu
CLASA: a-V-a B
 Inca inainte de aparitia tiparului,credinciosii nostri au cunoscut
cuvantul lui Dumnezeu cuprins in Sfanta Scriptura,din slujbele bisericesti la
care participau :
 Sfanta Liturghie;
 Cele sapte laude;
 Sfintele Taine,etc.
Randuiala atat de bine inchegata a acestor slujbe cuprinde largi
pericope din cartile Sfintei Scripturi si invataturi biblice imbracate intr-o
desavarsita expresie liturgica si romaneasca.Prin participarea la viata
liturgica a Bisericii,credinciosii ortodocsi au putut sa se familiarizeze cu
textul biblic si cu invataturile acestuia.
Prin folosirea lor in cult,textile biblice traduse si talcuite credinciosilor
de slujitorii bisericesti au dobandit o claritate si expresivitate proprii textelor
care se citesc des si indelung, din usa altarului sau de la strana, si au intrat in
constiinta asculatatorilor.
De aceea, primele texte biblice in limba romana cuprind Psalmii,
partea din Sfanta Scriptura cea mai mult folosita in cultul ortodox.Sa ne
amintim de Psaltirea Scheiana, din Psaltirea Voronoteana sau de Psaltirea
Hurmuzachi, care sunt cele mai vechi traduceri bisericesti in limba
romana,ajunse pana la noi.
In Biserica noastra, deci, textul Sfintei Scripturi este mai intai
rugaciune, parte a slujbelor bisericesti care sunt podoaba de mult prêt a
Bisericii,parte dintr-un intreg viu al evlaviei traite impreuna de toti
credinciosii ortodocsi. In acest fel, adevarurile Sfintei Scripturi sunt nu
numai cunoscute, dar si curat intelese prin slujbele bisericesti atat de bogate
in intelesuri duhovnicesti si prin lucrarea harului Sfantului Duh, care se
revarsa asupra credinciosilor prin rugaciunile slujitorilor bisericesti. Biserica
este deci cea care face cunoscut, in felul sau unic,prin mijlocirea cultului
sau,cuvantul lui Dumnezeu,ferindu-l astfel de orice rastalmacire si de orice
incercare de rauvoitoare intrebuintare.
De aici, evlavia si respectul adanc al credinciosului ortodocs fata de
textul scripturistic,in care el vede voia si lucrarea lui Dumnezeu, folositoare
tuturor si fiecaruia. Drept aceea,credinciosul ortodox n-a cautat,in textul
biblic, motive de disputa cu cei ce apartin altor culte crestine, nici temeiuri
pentru respingerea vreunei invataturi ortodoxe, ci, dimpotriva, el a aflat in
acest text temeiurile trairii sale in duhul dragostei si unitatii crestine, valori
pe care slujbele bisericesti le-au propovaduit neincetat.
 Biblia nu poate fi, asadar, separata de viata de rugaciune si har a
Bisericii, de Sfintele Taine,de adancirea intelesurilor ei prin cultul atat de
bogat si de infrumusetat al Ortodoxiei.
Sfanta Scriptura nu cuprinde decat o parte din propovaduirea Sfintilor
Apostoli, din indrumarile lor bogate privind viata crestina, pe care Biserica
le-a primit la inceput prin viu grai de la acestia si le-a pastrat ca pe-un
nepretuit odor de-a lungul intregii sale existente. De aceea, cu multa
staruinta si in repetate randuri, crestinii din veacul apostolic sunt indemnati
de Sfintii Apostoli :
“Fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat fie prin
cuvant, fie prin epistola noastra”(II Tes. 2, 15; cf. Fapte, 2, 42; 5,
28;17,19;Rom. 6, 17; 16, 17; I Cor. 14, 6; II Tim.2, 2; 4, 2; Tit1, 9; Evr. 6, 2;
II Ioan 1, 9; Apoc. 2, 24; etc.).
Sfanta Scriptura isi capata deplinul sau inteles numai in Biserica,
pastratoarea lor si cunoscatoarea tuturor imprejurarilor care au dus la
scrierea cartilor din Sfanta Scriptura si la primirea acestora in canonul biblic.
Pe masura ce crestinismul este cunoscut si la alte neamuri Sfanta
Scriptura va fi tradusa in limbile vorbite de acestea.Astfel, la sfarsitul
secolului al doilea ,inceputul celui de-al III-lea,Sfanta Scriptura va fi tradusa
in limba copta si armeana,in secolul al V-lea,in limba georgiana, iar in
secolul al IX-lea,in limba slavona etc.
Pana la noi au ajuns Codicele Voronotean,care cuprinde fragmente din
Faptele Apostolilor si din unele epistole sobornicesti, Psaltirea
Scheiana,Psaltirea Voronoteana, Psaltirea Hurmuzachi, manuscrise
cuprinzand textul psalmilor. Nu se cunosc datele cand au fost transcrise
aceste manuscrise, dare le sunt anterioare tipariturilor coresiene si nimic nu
ne impiedica sa vedem in aceste lucrari trancscrieri ale altora mai vechi,
limba romana fiind formata cu secole inainte de data cand aceste manuscrise
au fost copiate de slujitorii bisericesti,romani de obarsie.
Un moment de seama in istoria traducerii Sfintei Scripturi in limba
roman ail mconstituie tiparirea Noului Testament de catre Mitropolitul
Ardealului, Simion Stefan, la Balgrad ( Alba Iulia), in anul 1648. Dupa
numai 40 de ani , in 1688, se tipareste, la Bucuresti, in tipografia Mitropoliei
Ungrovlahiei, prima traducere integrala a Sfintei Scripturi in limba romana,
care va intra in istoria culturii romanesti sub numele de Biblia de la
Bucuresti. In 1795, la Blaj, se tipareste o noua traducere romaneasca a
Sfintei Scripturi, datorata lui Samuil Micu (Clain), care va fi reeditata in
1819 la Petersburg, de Societatea Biblica ruseasca la initiative Mitropolitului
Gavriil Banulescu.Intre 1854-1856 apare Biblia de la Buzau, iar intre 1856-
1858, Biblia de la Sibiu cu un text revizuit de Mitropolitul Andrei Saguna.
In secolul nostru, s-au tiparit, cu aprobarea Sfantului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Romane,noi editii ale Bibliei, in 1914, 1936, 1938, 1944, 1968 si
1975, ultimele doua in tirtaje impresionante (cate 100.000 de exemplare).
In prezenta editie a Sfintei Scripturi se reproduce intocmai textul
Vechiului Testament din editia aparuta in 1975 si textul Noului Testament
din editia 1979. La baza ultimelor trei editii ale Sfintei Scripturi, inclusiv cea
de fata, sta Biblia din 1936, tradusa de Gala Galaction, Vasile Radu si
episcopul de atunci, Nicodim Munteanu.
Dat fiind ca, alaturi de viata liturgica a Bisericii, Scrierilor Sfintilor
Parinti si ale Scriitorilor Bisericesti din primele veacuri ale Bisericii au
constituit totdeauna calea cea mai sigura de ajungere la intelesul adanc si
deplin al Sfintei Scripturi, in ultimii ani, Institul Biblic si de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romane, din initiative si sub directa indrumare a Prea
Fericitului Parinte Patriarh Iustin, a inceput tiparirea in limba romana a
operelor Sfintilor Parinti si ale Scriitorilor bisericesti intr-o colectie intitulata
“Parinti si Scriitori bisericesti”.Scrierile Sfintilor Parinti si ale Scriitorilor
bisericesti ne ajuta sa patrundem intelesul adanc al Sfintei Scripturi si ne
arata felul in care adevarul biblic a fost trait in Biserica primelor veacuri si
cum acest adevar a imbogatit tezaurul de gandire si stiinta teologica crestina.
In Biserica noastra se manifesta o deosebita si permanenta grija fata
de studiul Sfintei Scripturi, prin care se urmareste sa se puna la indemana
doritorilor nu numai textul sfant,ci si lucrari ajutatoare menite sa se sprijine
efortul acestora de a intelege cat mai bine invataturile biblice.