VARA, ANOTIMPUL VESELIEI

Luni: “Vara draga, bine ai venit!”

Intalnirea de dimineata: „Vara, anotimpul preferat!”- fise
Biblioteca: ”Citim imagini despre anotimpul vara”
DLC: „Vino, vino, draga vara” - memorizare
DS: “Simboluri ale anotimpului vara”(plaja, soare, curcubeu, pepene, inghetata,etc.)
Arta: „Maci si albastrele, frumoase floricele”- pictura
ALA: „Milkshake” – activitate practic gospodareasca (capsuni, banane)

Marti: „Buna dimineata soare, buna dimineata culoare!”

Intalnirea de dimineata: „Vara ne aduce soare, lumina si culoare”- fise
DS: “Natura in anotimpul vara”-lectura dupa imagini
DOS: „Cum protejăm micile vieţuitoare?”- convorbire
Arta: „Soarele” – confectionare
Biblioteca: „La scaldat”, de Ion Creanga – lectura ed.
DOS: „Cele trei luni” – repetam lunile de vara
DLC: „Povestea cireselor” – lectura educatoarei

Miercuri: „Vara e prietena mea!”

Intalnirea de dimineata: „Vine vacanta, marea ne asteapta!”- fise
Tranzitii: „Stau la soare cu masura ca nu vreau nicio arsura” (deprinderea de a evita
expunerea prelungita la soare)
DOS: „Cum ne comportam la mare, pe plaja?” –convorbire/poveste creata
DEC: „Vacanta”, „Tarzan la mare”- cantece auditie
Arta: „Peisaj de vara” - desen
Stiinta:”Unde vrei sa pleci in vacanta de vara?” – discutii libere

Joi: „Vara incepe cu Ziua Copiilor”

Intalnirea de dimineata: „Jocurile copiilor vara”- fise
Rutine: „Fiindca-i inceput de vara, bine-i sa te joci afara!” (deprinderea de a se juca
cat mai mult timp in aer liber)
DOS: “Unde si cu ce ne jucam vara?” - convorbire
DPM: ”Incarcam trenul verii cu pepeni”-aruncare si prindere a mingii cu ambele
maini.
Stiinta: Labirint – Joc de perspicacitate
DS: „Vara-mult timp de joc, distractie cu role si biciclete”

Vineri: „Zana Vara ne povesteste!”

Intalnirea de dimineata: “Zana Vara ne ajuta cum sa ne-mbracam”- fise
Tranzitii: „Stiu cum sa ma imbrac vara” (deprinderea de a se imbraca adecvat)
DPM: „Suntem repezi ca ploaia de vara!” – intrecere
DOS: „Imbracaminte de vara” – colorare in contur
ALA: „Fresh de portocale” – activitate gospodareasca
Arta: “Evantai” - confectionare
 Vino, vino, dragă vară

Vino, vino, dragă vară

Noi cu drag te aşteptam
De cu zori şi până-n seară
Tot pe-afară să zburăm!

Tu aduci caldură mare

Şi mult soare zi de zi
Tu eşti anotimpul care
Îi bucură pe copii.

Povestea cireselor
Demult, departe, dincolo de zarea în care totul se pierde în umbra albastră a
depărtării, se întindea o ţară a colinelor pe care locuitorii ei cultivau cu multă
dragoste şi pricepere tot felul de pomi roditori. Livezile erau întinse şi de cum
dădea primăvara şi se porneau razele calde ale soarelui, toţi, cu mic cu mare
roboteau în jurul pomilor curăţindu-i de crengile uscate, văruindu-le trunchiurile
spre a-i feri de gângănii, stropindu-i cu leacuri numai de ei ştiute pentru ca omizile
să nu-i atace, săpând pământul în jurul lor pentru ca apa să pătrundă bine la
rădăcină şi să-i ferească de seceta verii. Pomii înfloreau şi dădeau roade bogate spre
bucuria tuturor, dar mai ales a copiilor care aşteptau cu nerăbdare ca ele să se
coacă si să se poată înfrupta din miezul lor dulce şi aromat. De dragul lor oamenii
făcuseră o înţelegere şi nimeni nu-şi îngrădea livada, astfel încât copiii puteau
mânca oricând fructe proaspete după pofta inimii.

Armonia ar fi fost perfectă dacă printre ei nu ar fi trăit o femeie ciudată şi

ursuză, căreia toţi îi spuneau Cireşoaia, fără să ştie însă de

unde vine acest nume nemaiântâlnit. Ea îşi ducea traiul singură într-o casă din
vârful unei coline înconjurată de un zid de piatră dincolo de care nici o privire nu
putea pătrunde. Aici nu era nici o livadă. Doar în faţa casei creştea un pom înalt cu
coroana ramificată ce rodea nişte fructe fără seamăn pe lume. Primăvara, după ce
petalele albe şi gingaşe ale florilor se scuturau, pe ramurile lui apăreau nişte bobiţe
mici şi verzi ce atârnau perechi, perechi la capătul unor codiţe lungi şi subţiri. Apoi
creşteau, creşteau, până începeau să se pârguiască. Pieliţa lor căpăta o culoare
sângerie, miezul devenea cărnos şi zemos cu un gust dulce şi aromat de-ţi lăsa gura
apă. Oamenii le spuneau „fructele Cireşoaiei”, după numele femeii, sau mai simplu
„cireşe”, iar pomului, „cireş”. Nimeni nu mai văzuse undeva asemenea fructe şi
nimeni nu ştia de unde apăruse pomul în curtea Cireşoaiei. Femeia păstra secretul
cu străşnicie. Mulţi au încercat să-l cultive aşa cum ştiau ei, punând sâmburii
cireşelor în pământ, udându-i şi aşteptând să răsară ceva, dar fără folos.  Din
pământ nu răsărea niciodată nimic.

Cireşul şi fructele lui aduceau în casa de pe colină bani frumoşi căci faima lor
se dusese până hăt, departe. Dar nu oricine se putea bucura de gustul acestor fructe 
nemaivăzute. Preţul lor era mare astfel încât numai cei bogaţi le puneau pe masă.
Ele se coceau înaintea tuturor fructelor, iar copiii le priveau cu jind, roşii şi
cărnoase, printre frunzele crengilor ce se vedeau de după zidul cel înalt de piatră.
Femeia nu găsea altceva mai bun de făcut cu banii câştigaţi din vânzarea cireşelor,
decât să-l ridice tot mai sus, ca nu cumva taina să treacă dincolo de el şi cireşul să
crească şi în livezile altor oameni.

În vecinătatea zidului se afla o căsuţă sărăcăciosă plină de copii care mai mari,
care mai mici, pe care-i creştea sora lor mai mare după ce părinţii lor închiseseră
ochii pentru totdeauna, plecând în lumea fără de întoarcere. Fata muncea din casă-n
casă, pe la străini, pentru o bucată de pâine cu care-şi hrănea frăţiorii. Nu-i vorbă, că
poame mâncau destule cu toţii de prin livezile fără garduri. Dar tare ar mai fi gustat
şi ei din minunatele fructe ale Cireşoaiei care însă îi alunga din preajma zidului de
cum îi zărea apropiindu-se.Dar iată că într-o zi Cireaşoaia căzu bolnavă la pat. Nu
avea pe nimeni, căci nimeni nu-i  trecuse vreodată pragul casei. Trăise singură cu
cireşul ei, înconjurată de zidul din ce în ce mai înalt. Aşa că nu avea cine să-i dea un
pahar cu apă şi să-i uşureze bătrâneţele. Oamenii erau obişnuiţi cu poarta mereu
ferecată cu şapte lacăte şi treceau nepăsători, în grabă, spre treburile lor fiecare,
gândind cu toţii că bătrâna Cireşoaia îşi merita soarta. Doar sora cea mare avea milă
de biata bătrână. Fată cu suflet bun, îşi făcuse un obicei din a-i lăsa la poartă în
fiecare dimineaţă, când pleca la muncă, câte o găleată cu apă, iar seara, la
întoarcere, câte o bucată din pâinea pe care o câştigase. După o vreme bătrâna
începu să lase şi ea la poartă câte un pumn de cireşe. Mare fu bucuria fetei, dar şi
mai mare a frăţiorilor ei. Îşi împărţeau în mod egal râvnitele boabe rubinii şi le
mâncau încet, fără grabă, ca să nu se termine prea repede. Într-o seară, pe când fata
se întorcea de la lucru, o găsi pe Cireşoaia în poarta casei. Femeia, fără nici o vorbă
îi făcu semn să intre, îi puse în braţe un coş mare plin cu cireşe şi-i spuse să le
aleagă pe cele cu codiţele unite perechi şi să le pună la  urechile frăţiorilor ei ca
nişte cercei! Restul cireşelor să le mănânce... Apoi, fără să-şi dea jos de la urechi
cerceii din cireşe, să sape o groapă în faţa casei lor în care să pună toţi sâmburii
fructelor mâncate. Cireşoaia nu a vrut, până atunci, să dezvăluie nimănui secretul
cultivării minunatului pom, de frică să nu aibă concurenţă şi preţul să scadă
rămânând astfel fără venit. Acum îi părea rău, şi pentru că îşi simţea sfârşitul s-a
gândit să dezvăluie şi altora secretul cireşului. Şi-apoi era prea bătrână să mai care
la piaţă coşuri grele încărcate cu cireşe. Ştia că fata noastră dragă n-o s-o lase să
moară de foame.  Fata luă coşul mulţumind bătrânei, se duse acasă şi făcu întocmai
cum o învăţase aceasta. Nu după multă vreme, în faţa casei sărăcăcioase se ridica un
cireş mare, frumos şi plin de roade. Copiii făcuseră roată în jurul lui şi priveau
uimiţi minunea. Au mâncat pe săturate, neuitând să-şi pună cireşe-cercei la urechi
şi să mulţumească lui Dumnezeu şi Cireşoaiei pentru bucuria care le fusese dată. În
fiecare zi, sora cea mare pleca de acasă cu câte un coş plin cu cireşe pe care îl lăsa la
câte o casă cu mulţi copii, neuitând să le spună şi taina creşterii. În scurt timp
colinele s-au umplut cu aceşti pomi şi de copii cu cireşe la urechi.

Vestea s-a răspândit dincolo de hotarele ţării colinelor, care de acum se numea Ţara
Cireşelor. Veneau acolo, oameni din toate cele patru zări şi plecau cu câte un coş cu
cireşe pe care îl primeau fără bani odată cu secretul înmulţirii minunatului pom. Şi
astfel cireşul a devenit faimos şi s-a răspândit în lumea largă. Ba chiar şi luna iunie,
luna în care se coc cireşele, a fost numită de cei bătrâni şi de calendarele bisericeşti:
„Cireşar”! Cu timpul povestea sădirii cireşului s-a mai uitat. A rămas însă bucuria
copiilor care şi în zilele noastre îşi mai pun cireşe la urechi... şi nostalgia celor mari,
care atunci când nu-i vede nimeni îşi mai atârnă cerceii copilăriei la urechi sau în
suflet ca să se poată întoarce în timp şi să retrăiască bucuria fără seamăn a acestui
obicei.

CE TREBUIE SA STIM:

Vara este anotimpul mult asteptat de copii.

Vara incepe cu Ziua Copiilor.
Vara este anotimpul florilor, a insectelor, a bucuriei, etc.
Insectele sunt mici vietati cu rol important în viata plantelor.
Vara incepe vacanta mare.
Cum ne petrecem vacanta de vara.
Copiii se imbraca mai subţire, lejer.
Soarele este arzator si afara este foarte cald;
Ne acoperim capul cu palarii si sepcute;
Purtam ochelari de soare;
Pentru ca e foarte cald trebuie sa udam florile si legumele din gradina;
Ne jucam mult pe afara;
Mancam inghetata si bem multe lichide;
Mergem cu parintii la concerte, spectcole in aer liber – zilele orasului;
Vara mergem cu parintii in vacanta la mare, la munte, la picnic sau la bunici;
Ne racorim la piscina;
Infloresc multe flori cum ar fi trandafirii si crinii;
Se coc fructele: ciresele, visinele, caisele, piersicile, merele de vara;
Se coc legumele: rosiile, castravetii, ridichii, salata, etc.
Trandafirii si crinii, sunt cele mai cunoscute flori de vara
Lunile de vara sunt: Iunie, Iulie, August.
Vara este un anotimp cald si plin de culoare.
CE NU STIM SI VREM SA AFLAM?

Unde traiesc insectele si cu ce se hranesc?

De ce inteapa albina?
De ce apare curcubeul?
Cate culori are curcubeul?
Care este semnificatia curcubeului?
Ce semnificatie au culorile?
De ce ne plac culorile?
Pe 1 Iunie e doar ziua copiilor romani?
Sunt copiii lumii diferiti?
Cum sarbatoresc copiii aceasta zi?
Cum ne petrecem vacanta de vara?
Care sunt cele mai cunoscute flori de vara?