Aventurile unei frunze

1. A fost odată, tare demult, un împărat bătrân, care avea numeroşi slujitori voinici ca ursul şi tari ca
piatra. Aceştia aveau grijă de sute de copile, care mai de care mai blânde şi mai frumoase. Oamenii l-au
numit Copac. El sta de veghe toată noaptea, iar ziua adăpostea pe trecători lăsându-i să stea la umbra
frunzelor care erau... copilele sale.
Slujitorii, după iscusinţa lor, aveau nume de ramuri. Toţi formau împreună un singur copac cu multe
ramuri şi frunze, un copac bătrân, de neîntrecut la numărul anilor.
Ziua era tot mai zglobie şi copacul juca diferite jocuri cu ramurile şi frunzele care trăiau în linişte şi
pace.

2. Într-o zi se năpusti asupra lor un vânt tare şi puternic de spărgea ferestrele oamenilor şi ridica în
slavă praful de pe drum.
Atunci, copacul tată-împărat chemă toate frunzele fiice şi pe toţi slujitorii ramuri şi le spuse:
- Dragii mei, suntem în pragul despărţirii, vântul suflă. Nu se ştie care dintre voi va avea mai multe
zile sau care va pluti şi se va aşterne covor de rugină la poalele mele. Eu, ca tată, vă sfătuiesc să vă ţineţi de
frunza mamă şi să nu vă dezlipiţi de ea.
Vorbele împăratului sunau tare şi zgomotos.
Se auzea cum vântul trece prin el ca o sabie, se vedea cum tremură şi cât pe ce era să se aplece la
pământ cu toată împărăţia.
Dar… să vedem ce s-a întâmplat mai departe.

3. Mezina, o frunză neascultătoare, dar grijulie pentru împărăţiile din jur, se strecură pe sub
ramuri şi o luă din loc prin vecini să ducă vestea vorbelor tatălui său-bătrânul împărat
copac, altor copaci împăraţi.
Merse ce merse şi vesti pe cei ce îi ieşeau în cale, de primejdia ce avea să urmeze.

4. Unul dintre împăraţi o opri din drum şi o luă de mână zicându-i:

- Draga mea copilă, am aflat ce vremuri vor veni, dar nu-ţi face griji si nu-ţi fie teamă! Să ştii că va
veni toamna.
Fata-frunză făcu ochii mari. Îşi închipui că toamna este un monstru, o sperietoare, ori un cântec, un
leagăn, un copil...
- Ce-ar fi să-l întreb cum e toamna? îşi zise în gând mezina frunză. Hotărâtă, prinse curaj şi spuse:
- Bătrânule unchi, ce este toamna?

5. - Toamna este a treia fiică a anului, ce coboară din înaltul cerului să-şi aştearnă trena ei de
culoare galben-arămie, iar voi, frunzele, veţi fi covor de rugină peste întreaga natură. Sosirea ei face
răcoarea să brăzdeze întinsul, sămânţa se scutură. Frunzele îngălbenite se desprind de pe ramurile copacilor
şi se cufundă într-un somn adânc.
Bruma rece şi vântul sturlubatic sunt prietenii nedespărţiţi ai toamnei. Împreună saltă frunzele până
în înaltul cerului şi le coboară apoi pe pământ. Voi vă veţi apleca în faţa toamnei părăsindu-vă tatăl copac
ce v-a susţinut atâta timp în adierea vântului slab.
Pentru oamenii vrednici, toamna este ca o pagină din cartea vieţii lor, sosirea ei vorbind celor din jur
de hărnicia lor de peste an. Astfel, de cum o zăresc, se apucă să-i culeagă veşmintele: perele, merele, nucile,
gutuile, pentru care au muncit tot anul, sunt puse la adăpost.

6. Ascultând cu luare-aminte toate cele spuse de copac, frunza îl salută cuviincios pe bătrânul
copac. Înţelesese în cuvintele lui care îi este rostul. Cu lacrimi în ochi, istorisi ce i s-a întâmplat părinţilor.
Cum termină de povestit îşi aruncă privirea către dealuri: frumoasa toamnă se apropia de ea. Fructele
îi ţineau trena, coroniţa de flori îi strălucea pe frunte, iar în calea ei se aşezau frunze şi miresme de flori.
 Cu încuviinţarea tatălui împărat, frunza şi toate surorile ei, copilele copacului, porniră să se aştearnă
pe minunata trenă a toamnei. Îşi îndepliniseră rostul iar acum urma să-i coloreze mantia.
Desprinsă de pe ram, frunza plecă, lăsând în urmă dorul părinţilor, lacrimi amare, pustietate.
Doar o urmă a mai rămas, o lacrimă de frunză şi roua ce se aşeza pe copacul împărat.
El urma să stea de veghe şi să adăpostească în continuare trecătorii ce poposeau la umbra lui bătrână.

ANEXA
Metoda predicţiei
Ce credeţi că se va întâmpla? Ce s-a întâmplat de fapt?
După citirea
primului fragment

După citirea celui

de-al II-lea
fragment

După citirea celui

de-al III-lea
fragment

După citirea celui

de-al IV-lea
fragment

După citirea celui

de-al V-lea
fragment

După citirea celui

de-al VI-lea
fragment