Baltă Bogdan Petrișor

Anul 1, Grp. 1
Teologie Pastoală

Lucrare de seminar-Noul Testament

Matei 22,15-22

Cele opt versete ale capitolului 22 din Sfânta Evanghelie după Matei
descriu vicleșugul fariseilor de a-l prinde pe Mântuitorul Iisus în cuvânt ,
trimițându-i pe ucenicii lor și pe irodianii, aceștia făceau parte dintr -un
partid politic iudeu ce favoriza casa lui Irod Antipa, pentru a-L întreba
dacă se cuvine sau nu să dea dajdie Cezarului.
Farisei voiau să-L învinovățească pe Iisus, considerând că dacă va fi
deacord cu plătirea tributului către autoritățile romane , atunci, ar fi
împotriva Legii lui Dumnezeu, sau dacă ar interzice acest lucru, ar fi
considerat de către autoritățile romane un trădător și un revoluționar .
Răspunsul Mântuitorului a venit, însă , ca o dezamăgire în rândul
fariseilor, refuzând a da un răspuns direct pentru rezolvarea dilemei: „Ce
mă ispitiți fatarnicilor?.” Apelativul adus acestora arată motivul care
determină întrebarea lor.
În continuare Mântuitorul le cere să Îi arate banul dajdiei, întrebându
-i al cui este chipul de pe ban . Aceștia raspunzând „al Cezarului”,
Mântuitorul oferă răspunsul suprem: „ Daţi deci Cezarului cele ce sunt
ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu ”, rezolvand
astfel nelămurirea vicleană a fariseilor.
Ultimul verset arată mirarea fariseilor, aceștia dându-si seama că nu
pot fi împotriva lui Iisus, în ciuda planuiriilor lor fătarnice.