Baltă Bogdan Petrișor

Anul 1, Grp. 1
Teologie Pastorala

Sf. Wilfrid, Episcop de York (12 octombrie)

In romană

Sfântul Wilfrid de York este un prim exemplu de sfânt care era în conflict
constant cu alții - regi, călugări, episcopi - dar care, prin toate aceste
conflicte, a convertit păgâni, a înființat mănăstiri și a făcut tot ce a putut
pentru a construi Credința creștină în Marea Britanie a secolului al VII-lea

S-a născut în Northumbria în 634 și a fost educat la Lindisfarne iar apoi a

petrecut un timp la Lyon și la Roma. S-a întors în Anglia, fiind ales stareț
la Ripon în 658. Aici a introdus regulile și practicile romane, în opoziție cu
obiceiurile celte din nordul Angliei.

În 664 a fost arhitectul victoriei definitive a influenței romane la Sinodul

de la Whitby. A fost hirotonit Episcop de York și, după niște piedici, a
reușit sa preia Scaunul Episcopal în 669. A lucrat cu râvnă și a întemeiat
multe mânăstiri, dar a fost obligat să apeleze la Roma pentru a preveni
împărțirea episcopiei sale de către Sf. Teodor, Arhiepiscopul de
Canterbury. În timp ce aștepta rezolvarea cazului, a fost însă silit să
plece în exil, lucrând din greu la evanghelizarea saxonilor sudici păgâni
până la rechemarea sa în 686.

În 691 s-a retras din nou în zona de mijloc a Angliei, până când Roma l-
a reabilitate pe deplin. În 703 și-a dat demisia din slujire și s-a retras la
mânăstirea din Ripon acolo unde a petrecut restul vieții în rugăciune și
asceză până la moartea sa în 709.

Sf. Wilfrid a fost o personalitate de excepție a vremii sale, foarte capabil

și caracterizat de un curaj fără margini, ferm în convingerile sale în ciuda
opoziției autorităților civile sau eclesiastice. A fost de asemenea un
păstor dedicat slujirii sale și un misionar plin de râvnă și de pricepere.

In engleză
Baltă Bogdan Petrișor
Anul 1, Grp. 1
Teologie Pastorala

He was born in Northumbria in 634 and was educated at Lindisfarne and

then spent time in Lyon and Rome. He returned to England, being
elected abbot at Ripon in 658. Here he introduced Roman rules and
practices, in opposition to the Celtic customs of northern England.

In 664 he was the architect of the final victory of Roman influence at the
Synod of Whitby. He was ordained Bishop of York and, after some
obstacles, managed to take over the Episcopal See in 669. He worked
diligently and founded many monasteries, but was forced to turn to
Rome to prevent the division of his diocese by St. Theodore. ,
Archbishop of Canterbury. While waiting for the case to be resolved, he
was forced into exile, working hard to evangelize the pagan Southern
Saxons until his recall in 686.

In 691 he withdrew again to the middle of England, until Rome fully

rehabilitated him. In 703 he resigned and retired to the monastery of
Ripon where he spent the rest of his life in prayer and asceticism until his
death in 709.

St. Wilfrid was an exceptional personality of his time, very capable and
characterized by boundless courage, firm in his beliefs despite opposition
from civil or ecclesiastical authorities. He was also a pastor dedicated to
his ministry and a zealous and skillful missionary.
Baltă Bogdan Petrișor
Anul 1, Grp. 1
Teologie Pastorala