1.

Sindroamele care pot determina abdomenul acut

chirurgical si semnele caracteristice lor
SINDROMUL DE IRITAŢIE PERITONEALĂ: → contractura
abdominală;
SINDROMUL OCLUZIV: → oprirea tranzitului pentru
fecale şi gaze;
SINDROMUL HEMORAGIC: → semne de şoc hemoragic
cu anemie acută;
SINDROMUL DE TORSIUNE DE ORGANE: → tumoră
abdominală palpabilă;
SINDROMUL ABDOMINAL SUPRAACUT: → şoc cu
tendinţă la decompensare
2.Clasificarea peritonitelor
1. PERITONITE PRIMARE
2. PERITONITE SECUNDARE
3. PERITONITE TERŢIARE
4. ABCESELE INTRAABDOMINALE
3.Semnele clinice in sindromul de iritatie peritoneala
= Durerea; = Vărsăturile
= Oprirea tranzitului pentru fecale şi gaze; = Sughiţul;
= Febra ; = Pulsul rapid
= TA ; = Dispneea şi respiraţia superficială;
= Alterarea stării generale în raport cu vechimea
peritonitei;
= Poziţia antalgică
4.Clasificarea ocluziilor intestinale
etiologic:
1. ocluzii dinamice sau funcţionale
2. ocluzii mecanice sau organice:
* topografic:
1. înalte
2. joase (localizate pe intestinul gros);
* clinico-evolutiv:
1. acute
2. subacute
3. Cornice
* al tulburărilor vasculare ale intestinului:
1. neischemiante
2. ischemiante
* chirurgical:
1. primitive
2. secundare
5.Semne clinice in ocluziile intestinale
= anamneza = debutul
= durere = vărsături
= oprirea tranzitului pentru fecale şi gaze
= distensia abdominală;
= examenul local = TR, TV;
= semne generale
6.Clasificarea pancreatitei acute
* CLINICĂ
1. PA uşoară
2. PA severă
* HISTOPATOLOGICĂ
1. PA edematoasă
2. PA necrotico-hemoragică
3. PA supurată
7.Explorari paraclinice pentru diagnosticul pancreatitei
acute
* examenele de laborator
* examenele imagistice
* echografia
* examenele de laborator
* examenele imagistice
8.Definiti asepsia, antisepsia, sterilizare,dezinfectie
Asepsia reprezintă un ansamblu de măsuri profilactice
prin care împiedicăm contactul germenilor cu plaga
operatorie.
Antisepsia reprezintă totalitatea mijloacelor prin care
urmărim distrugerea germenilor prezenţi într-o plagă,
pe tegumente sau în mediu.
Sterilizarea reprezintă metoda cea mai completă de
dezinfecţie capabilă să distrugă germenii
Dezinfecţia = procedura de distrugere a
microorganismelor patogene sau nepatogene de pe
orice suprafeţe utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici
9.Pasteurizarea
* metodă imaginată de Pasteur care poate distruge
microorganismele patogene în proporţie de 90-95%;
* folosită pentru lichide, mediile de cultură
* pasteurizarea se poate face la temperaturi joase sau
la temperaturi înalte
10.Sterilizarea prin fierbere
* astăzi se mai foloseşte doar pentru pregătirea
instrumentelor pentru sterilizare, lenjeriei, tacâmurilor
şi veselei;
* a fost interzisă pentru că temperatura de fierbere a
apei (100˚ C) nu este suficientă pentru distrugerea unor
microorganisme
* se folosesc cutii metalice sau fierbătoare speciale
prevăzute cu o rezistenţă electrică sau fierbătoare de
tip I.T.M.
11.Enumerati 3 antiseptice si caracteristicele lor
ALCOOLUL
= este foarte folosit în chirurgie pentru antisepsia
tegumentelor uscate, în concentraţie de 70%;
= are acţiune bactericidă şi nu este nociv pentru piele;
= contraindicată păstrarea instrumentelor în alcool
deoarece produce ruginirea metalelor
= dezavantaje: nu se poate aplica direct pe plagă sau pe
zone fără strat cornos deoarece produce deshidratarea
sau coagularea celulelor cu care vine în contact
CLORUL
= este un bun antiseptic cu acţiune bactericidă,
fungicidă şi virucidă acţionând prin distrugerea
proteinelor şi oxidarea substanţelor organice
= are acţiune maximă în mediul acid şi scade în
prezenţa compuşilor organici cu care reacţionează
rapid
IODUL
= acţiune bactericidă asupra bacteriilor, sporilor şi
ciupercilor;
= are următoarele dezavantaje: - soluţiile vechi sau
prea concentrate produc iritaţii ale tegumentelor ; - pot
apare fenomene de hipersensibilizare datorită
proprietăţilor alergizante ale iodului; - poate produce
necroza ţesuturilor moi, seroaselor şi mucoaselor dacă
sunt aplicate direct
12.Clasificarea hemoragiilor dupa locul de varsare a
sangelui
1. externă
2. Internă
3. internă exteriorizată
4. Interstiţială
5. Mixtă
13.Clasificarea hemoragiilor dupa natura vasului lezat
1. hemoragia arterială
2. hemoragia venoasă
3. Capilară
4. Mixtă
14.Clasificarea hemoragiilor in functie de organul care a
generat sangerarea
1.otoragie → prin ureche;
2. epistaxis → la nivelul nasului;
3. gingivoragie → la nivelul gingiilor;
4. hemopericard → din pericard;
5. hemoperitoneu → din peritoneu;
6. hematemeză → la nivelul tubului digestiv;
7. melenă → la nivelul tubului digestiv;
8. rectoragie → la nivelul tubului digestiv;
9. hematochezie → la nivelul tubului digestiv;
10. hemoptizie → din plămâni;
11. hemotorax → în cavitatea pleurală;
12. hemomediastin → din mediastin;
13. menstruaţia → sângerare fiziologică, regulată, la
cca. 28 de zile;
14. menoragia → menstruaţie abundentă şi
prelungită, patologică;
15. metroragia → sângerare patologică apărută în
afara ciclului menstrual;
16. hematurie → din căile urinare;
17. hemartroză → în articulaţie;
15.Semnele generale obiective intr-o hemoragie
= paloare
= modificările de puls
= transpiraţia rece
= tensiunea arterială
= tahipneea
16.Hemostaza definitive
= se realizează de regulă în sala de operaţie sau într-o
sală de pansamente utilizând:
- electrocauterizarea;
- ligatura;
- forcipresura;
- tamponamentul compresiv;
- capitonajul;
- obliterarea prin corpi străini
17.Tratamentul de urgenta in accidentele
posttransfuzionale
= stoparea transfuziei;
= înlocuirea trusei de perfuzie;
= continuarea perfuziei cu soluţii cristaloide, cu ser
glucozat, clorură de sodiu, manitol;
= se administrează: antihistaminice şi corticoizi;
furosemid 20-40 mg intravenos; alcalinizarea urinei cu
bicarbonat de sodiu
= hemodializă;
= tratamentul specific al şocului;
18.Accidentele posttransfuzionale
1. Hemoliză acută
2. Hemoliză tardivă
3. Reacţie febrilă
4. Purpură posttransfuzională
5. Transmiterea hepatitei virale de tip B sau non A-non
B
6. Transmiterea virusului SIDA
7. Infecţia cu virus citomegalic
8. Infecţia cu spirochetă
9. Hipercaliemia post transfuzională
10. Edemul pulmonar
11. Şocul posttransfuzional

19.Rahianestezia – tehnica,materiale necesare

* tehnica puncţiei:
= locul puncţiei variabil pe toată lungimea canalului
rahidian în funcţie de scopul urmărit; trebuie bine
cunoscută anatomia coloanei vertebrale: configuraţia ,
înclinarea apofizelor spinoase şi lungimea sacul
meningeal
* materiale necesare:
= ace lungi (8 cm.), subţiri (8/10 mm.), cu bizou scurt şi
cu mandren;
= seringi de 2 şi 5 ml.; eprubete sterile; soluţii
dezinfectante; soluţii de injectat;
= aparat Claude pentru măsurarea presiunii lichidului
cefalorahidian;
= analeptice, tonicardiace pentru combaterea
eventualelor accidente;
20.Clasificarea plagilor
= după timpul scurs de la producere:
- plăgi recente , plăgi vechi
= după profunzime şi raportul cu cavităţile seroase:
- plăgi nepenetrante , plăgi penetrante , plăgi
penetrante perforante
= după mecanismul de producere:
- mecanice , termice , chimice , agenţi ionizanţi
= după circumstanţele de producere:
- accidente de muncă, de circulaţie, casnice,
intenţionale , iatrogene.
21.Plagile muscate
= sunt compuse, survenite prin mai multe mecanisme
distincte: zdrobire, tăiere, sfăşiere, înţepare
 = infecţiile sunt de regulă polimicrobiene, mixte şi cu
atât mai grave cu cât distrugerile tisulare sunt mai
mari;
= evoluţia cea mai defavorabilă o au plăgile muşcate de
om.
22.Plagile contuse
= caracterizate prin margini tegumentare neregulate,
anfractuoase, cu zone sau lambouri devitalizate;
= ţesuturile subiacente sunt mai mult sau mai puţin
zdrobite;
= mecanismul de producere are la bază efecte
mecanice combinate: strivire, tracţiune, torsiune;
= riscul infecţios este major, datorat caracterului
profund, anfractuos şi amplorii devitalizării tisulare
23.Factori care influenteaza vindecarea plagilor
LOCALI:
= vasculari; arteriali , venoşi , temperatura locală ,
prezenţa unui hematom sau serom , abundenţa
ţesutului adipos , infecţia şi prezenţa corpilor străini ,
tehnica chirurgicală , materialul de sutură folosit ,
imobilizarea
GENERALI:
= afecţiuni metabolice , hipoproteinemia , hypovolemia
, anemia , pacienţii icterici sau uremici , corticoterapia
şi chimioterapia , iradierea şi imunosupresia ,
neoplasmele , vasculopatiile severe.
24.Caracterele de benignitate
= bine delimitate ; încapsulate ; cu plan de clivaj între
tumoră şi capsulă;
= nu invadează ţesuturile din jur ; nu invadează
ganglionii limfatici;
= nu recidivează după extirpare totală ; evoluţia lentă,
favorabilă
= malignizarea tumorii benigne prin trans-formarea
malign
25.Caracterele de malignitate
= denumite şi cancer, neoplazie, proces ; proliferative ;
prognosticul este nefavorabil
= sunt rău delimitate ; nu sunt încapsulate ; invadeză
ţesuturile învecinate
= dau metastaze pe cale limfatică / sanguine ; evoluţie
rapidă ; recidivează local sau la distanţă