Lucrarea nr. 8.

Modulaþia delta ( δ )

1. Noþiuni teoretice

1.1. Modulaþia delta liniará - MDL

Modulaþia delta este o tehnicá de transmisie ín care informaþia ( semnalul modulator )
este codificat sub forma unei secvenþe binare . Practic, aceste simboluri sínt reprezentate de
impulsuri cu amplitudine egalá, pozitive sau negative. Ín figura 1.1 este reprezentatá schema
de principiu a modulatorului delta iar ín figura 1.2 schema demodulatorului.

q
Sa Si + Vo Sm
e q
FTB e
Intrare Iesire
- -Vo T, τ
semnal analogic semnal
modulat
Sr (impulsuri)
Integrator

Fig.1.1. Schema de principiu a coderului delta liniar

Sm Sr Sd
Integrator FTJ
Intrare Semnal analogic
semnal modulat reconstituit

Fig.1.2. Schema de principiu a decoderului delta liniar

Semnalul analogic Sa (t) supus codárii este limitat ca bandá ín FTB, ce are frecvenþele
de táiere f1 çi f2, rezultínd semnalul de intrare Si(t). Din acesta se scade semnalul reconstituit
de integrator Sr(t) obþiníndu-se eroarea e(t). Aceasta se aplicá unui element neliniar cu
caracteristicá de releu bipoziþional, rezultínd márimea q(t)=V0 sgn e(t). La ieçirea coderului
semnalul modulat Sm (t) constá dintr-un tren de impulsuri de duratá τ çi amplitudine V0
obþinut prin eçantionarea lui q(t) . Frecvenþa de eçantionare respectá condiþia fe > f2.
Simultan impulsurile se aplicá çi unui bloc integrator ce genereazá semnalul reconsituit local.
Se observá cá íntreaga structurá acþioneazá ín sensul micçorárii semnalului de eroare ceea ce
face ca semnalul Sr sá urmáreascá semnalul modulator ( simultan la emiþátor çi receptor ).
Frecvenþa de apariþie a impulsurilor pozitive çi negative din semnalul Sm este direct
proporþionalá cu panta instantanee a semnalului modulator. Decoderul delta conþine pe língá
blocul integrator çi un filtru trece-jos FTJ al cárui rol este de a elimina din semnalul
reconstituit armonicile cu o frecvenþá mai mare decít f2.
1.2. Modulaþia delta exponenþialá - MDE
Realizárile practice utilizeazá ín locul elementului neliniar çi al eçantionatorului un
circuit bistabil tip D. Ín acest caz semnalul Sm se compune din nivelurile binare±V 0 . Dacá
integratorul este realizat cu ajutorul unui circuit R-C, atunci semnalul reconstituit Sr va avea
o formá exponenþialá.
1.3. Depáçirea de pantá
Prin depáçire depantá se ínþelege situaþia ín care semnalul reconstituit rámíne ín
"urma" semnalului modulator, ceea ce conduce la alterarea formei semnalului detectact çi
deci la apariþia de erori ín lanþul de transmisie. Considerám cá la intrarea modulatorului delta
se aplicá un semnal armonic de forma:

S a (t) = A sin(2πf s t), unde f 1 ≤ f s ≤ f 2. (1.1)

Consideríndu-se integrarea perfectá ( semnalul de reacþie creçte sau scade cu ±τ= 0 la fiecare
perioadá de eçantionare T ), viteza maximá de creçtere a semnalului Sr (t) este:

τV 0 δ
υ= = = δf e (1.2)
T T

ín care fe este frecvenþa de eçantionare. Panta semnalului aplicat la intrare este:

dS a (t)
= 2Aπf s cos(2πf s t) (1.3)
dt

Situþia de depáçire de pantá este ínláturatá dacá este índeplinitá condiþia:

2Aπf s ≤ δf e (1.4)

2. Modul de lucru

Se realizeazá montajul din figura 2.1. Se va alege ín mod corect valoare tensiunii VR
astfel íncít la ieçirea lui AO2 sá avem un tren de impulsuri bipolar. Se aplicá la intrarea ín
demodulator un semnal Sa ín banda 300 - 3400 Hz (banda vocalá telefonicá). Pentru semnalul
Sa fixat anterior se va alege frecvenþa semnalului de tact CLK, semnal ce reprezintá frecvenþa
de eçantionare.
Se va utiliza un osciloscop cu douá spoturi cu ajutorul cáruia se vor vizualiza
semnalele Sa, Sr çi Sm.
2.1. Modificaþi amplitudinea semnalului Sa de la zero píná la 10 V. Urmáriþi forma
celorlalte douá semnale. Cínd se obþine la ieçire cea mai mare densitate a
impulsurilor ?
2.2. La ce valoare a amplitudinii semnalului Sa apare depáçirea de pantá?
 2.3. Se fixeazá amplitudinea semnalului Sa la 5 V. Modificaþi frecvenþa semnalului Sa
çi determinaþi momentul ín care apare depáçirea de pantá. Se compará determi-
nárile experimentale cu cele teoretice.

fo +5V
+V
Sa
R1 1κΩ Sm
+ Q
AO1 D _
7474
- Q
CLK
5V1 D
-V

Sr
R5 33 k
R2
+V -V
R6 10 κΩ
-
10κΩ VR
AO2 P
10 κΩ
+ R3
C 47nF
-V 10κΩ R4

Fig. 2.1. Schema de montaj

2.4. Care este comportarea modulatorului atunci cínd Sa=0 ?

2.5. Ce modificári trebuie aduse circuitului pentru ímbunátáþirea performanþelor
(creçterea domeniilor de amplitudine çi frecvenþá, evitarea fenomenului de depá-
çire de pantá ) ?

3. Conþinutul referatului

Referatul va conþine determinárile fácute, oscilogramele çi ráspunsurile la chestiunile

2.1 - 2.5.

-- * --
Lucrarea nr. 1.

Extragerea semnalului util din semnalul perturbat.

Filtre analogice çi numerice

1. Noþiuni teoretice

Propagarea semnalelor íntre sursá (emiþátor) çi utilizator (receptor) se face ín medii

(canale de comunicaþie) supuse acþiunii perturbaþiilor. Perturbaþiile (zgomotele) pot fi
considerate ca semnale ce acþioneazá ín sensul reducerii conþinutului informaþional al
semnalelor utile. Ín transmisiile de date se cautá sá se determine cít mai precis natura çi
caracteristicile perturbaþiilor pentru ca semnalele modulate utilizate sá difere de acestea, fapt
ce va permite receptorului sá separe informaþia de zgomote. Operaþia de extragere a
semnalului util din semnalul perturbat poartá numele de filtrare. Cea mai simplá modalitate
de filtraj constá ín utilizarea unor circuite specializate, analogice sau numerice, cu ajutorul
cárora spectrul de frecvenþá al semnalului este modificat ín sensul dorit .

Semnal Semnal Semnal

receptionat
Filtru
filtrat Convertor numeric
A/N Sn
Sr(t) Sf(t)
Calculator

Fig.1.1. Achiziþie de date cu realizarea hardware a filtrului

Ín figura 1.1 este prezentatá o structurá pentru achiziþia de date ín care semnalul
recepþionat (analogic) este mai íntíi filtrat çi ulterior eçantionat çi convertit ín semnal
numeric. Ín acest caz filtrul este reprezentat de un circuit distinct, ínglobat ín ansamblul
echipamentului pentru achiziþii de date. O a doua posibilitate este ilustratá ín figura 1.2 çi

Semnal Semnal
receptionat Convertor numeric
A/N Sn
Sr(t)
Calculator

Fig.1.2. Achiziþie de date cu realizarea software a filtrului

constá ín utilizarea unor filtre realizate software. Semnalul analogic recepþionat (perturbat)
este convertit ín semnal numeric, filtrarea fiind reprezentatá de un set de instrucþiuni ín cadrul
programului de achziþii de date.

2. Filtre analogice

Un filtru ideal este un circuit (considerat ca un sistem) ce transmite fárá distorsiuni

toate frecvenþele íntr-o anumitá bandá. Amplitudinea ín íntreaga bandá rámíne constantá iar
faza este liniará. Ín figurile 2.1 çi 2.2 sínt prezentate caracteristicile pentru filtre ideale de tip
trece-jos çi respectiv trece-bandá.

|Η( j ω)|
ϕ(ω) 1

ω
−ωο 0 ωο

Fig. 2.1. Caracteristicile de frecvenþá pentru filtrul ideal trece-jos

|Η( j ω)|
1
ϕ(ω)

−ω1 ω1 ω
−ω2 −ωο 0 ωο ω2

Fig. 2.2. Caracteristicile de frecvenþá pentru filtrul ideal trece-bandá

Funcþiile de transfer se definesc pe baza caracteristicilor ideale; de exemplu pentru

filtrul ideal trece-jos avem:

⎧ e −jωt 0 pentru ω ≤ ω 0
H fi (jω) = ⎨ (2.1)
⎩ 0 , pentru ω > ω 0
Ráspunsul la impuls poate fi determinat folosind transformata Fourier inversá. Pentru
exemplul considerat anterior ( FTJ ) acesta este:
∞ ω0
ω
h(t) = F −1 {H(jω)} = 1 ∫ H(jω)e jωt dω = 1 ∫ e jω(t−t 0 ) dω = π0 sin c[ω 0 (t − t 0 )](2.2)
2π −∞ 2π −ω0

De remarcat cá vírful ráspunsului (amplitudinea) este direct proporþional cu w0 ( h(t0)=ω0/π)

iar láþimea acestuia este 2π/ ω0 (fig.2.3).

h(t)
ωο/π

t
to
π/ωο

Fig.2.3. Ráspunsul la impuls al filtrului ideal trece-jos.

Ráspunsul la semnal treaptá se poate obþine prin integrarea funcþiei pondere h(t). Pentru filtrul
ideal trece-jos avem:

t t
sin [ω 0 (τ − t 0 )]
∫ ∫
h 0 (t) = 1
h(τ)dτ = π dτ (2.3)
τ − t0
−∞ −∞

Facem notaþia ω0(τ−τ0)=x çi rezultá:

ω 0 (t−t 0 )

∫
1
h 0 (t) = π sin x dx = 1 + 1 Si[ω (t − t )] (2.4)
2 π
x 0 0
−∞

Pentru determinarea pantei se calculeazá derivata funcþiei indiciale, respectiv:

dh 0 (t) 1 d 1 ω
= = ( π Si[ω 0 (t − t 0 )]) = π0 (2.5)
dt t r dt t=t 0

Deci tr= π/ω0 sau π=ω0tr. Ultimele douá relaþii pot fi interpretate astfel:
a) Timpul de ráspuns tr este invers proporþional cu láþimea benzii.
b) Produsul : Láþimea de bandá x Timpul de ráspuns = constant, respectiv:

B x tr = π (2.6)
 ho(t) tr Panta: ωο/π
1.
0.5

0 t
to

Fig.2.4. Ráspunsul la semnal treaptá pentru filtrul ideal trece-jos.

Aceste rezultate teoretice au o importanþá practicá deosebitá atít ín teoria filtrelor cít çi
ín transmisia semnalelor pe canale a cáror comportare este aproximatá cu cea a filtrelor
trece-jos. Cu ajutorul lor se poate determina, de exemplu, viteza maximá teoreticá cu care se
pot transmite fárá interferenþe date ín banda de bazá ( vezi modulaþia impulsurilor,
interferenþa intersimbol çi teorema lui Nyquist ).
Ín aceastá lucrare ne propunem sá prezentám scheme de principiu precum çi
programe de simulare ale filtrelor analogice ( pasive sau active ). Cel mai simplu exemplu ín
acest sens este reprezentat de filtrul R-C trece-jos din figura 2.5. Funcþia de transfer a circu-
itului, ce funcþioneazá ín gol, este:

H(s) = 1 (2.7)
RCs + 1

u C u e
i

Fig. 2.5. Filtrul R-C trece-jos

iar relaþia intrare-ieçire ce descrie funcþionarea circuitului este:

.
u i (t) = RC u e (t) + u e (t (2.8)
sau:
u e (t) = − 1 u e (t) + 1 u i (t)
.
(2.9)
RC RC

Folosind semnale eçantionate, derivata semnalului de ieçire poate fi aproximatá de relaþia:

. u e (kτ) − u e [(k − 1)τ]
u e (t) ≅ τ (2.10)
ín punctul t=kτ, τ fiind perioada de eçantionare. Fácínd notaþia T=RC ( constanta de timp a
circuitului ) çi þinínd cont de relaþia (2.10), expresia (2.9) devine:

u e (kτ) = T u [(k − 1)τ] + τ u (kτ) (2.11)

T+τ e T+τ i

Ín acest mod a fost transformatá o ecuaþie diferenþialá de ordinul íntíi íntr-o ecuaþie cu
diferenþe de acelaçi ordin. Cu ajutorul relaþiei (2.11) se poate simula ráspunsul filtrului,
particularizínd constantele T çiτ . Pentru filtrul R-C trece-sus, se considerá schema din fig.
2.6. Ín acest caz funcþia de transfer este de forma:

H(s) = Ts (2.12)
Ts + 1

C
ui R u
e

Fig. 2.6. Filtrul R-C trece-sus

iar relaþia intrare-ieçire ce descrie funcþionarea circuitului cu impedanþá de sarciná infinitá,

este:
. .
T u e (t) + u e (t) = T u i ( (2.13)

unde T=RC. Aproximínd derivatele cu expresii similare relaþiei (2.10) çi dupá prelucrári
elementare se obþine ecuaþia cu diferenþe de ordinul íntíi:

u e (kτ) = T u [(k − 1)τ] + T u (kτ) − T u [(k − 1)τ] (2.14)

T+τ e T+τ i T+τ i

ín care t este perioada de eçantionare. Cu ajutorul relaþiei (2.14) se poate simula funcþionarea
filtrului R-C trece-sus. Ín anexa lucrárii sínt prezentate exemple de programe realizate ín
MATLAB cu ajutorul cárora se simuleazá ráspunsul filtrelor R-C din figurile 2.5 çi 2.6 la
semnale perturbate.

3. Exemple de filtre analogice realizate cu amplificatoare operaþionale

Ín exemplele ce urmeazá, la deducerea modelelor matematice çi implicit a funcþiilor

de transfer corespunzátoare, s-a considerat cá amplificatoarele operaþionale sínt ideale çi
impedanþele de sarciná cuplate la ieçirea circuitelor sínt suficient de mari pentru a putea fi
considerate infinite.
 3.1. Filtre trece-jos

Funcþia de transfer are forma generalá:

U e (s) Aω 20
H f (s) = = (3.1)
U i (s) s 2 + 2ξω 0 s + ω 20

Caracteristica amplitudine-frecvenþá este trasatá ín figura 3.1 iar schemele de

principiu sínt prezentate ín figurile 3.2 , 3.3 çi 3.4. Semnificaþiile parametrilor (pulsaþia
naturalá - ω0 , factorul de amortizare - ξ) sínt explicitate pentru fiecare circuit ín parte.

40 dB/decada
(dB)
ξ < 0.707
Lo=20lgA
Lo-3 dB
ξ = 0.707

ω
(1/s)
ωο

Fig.3.1. Caracteristica amplitudine - frecvenþá

C2
R R
R R C1
-
Ui AO
C1
+ Ue

Fig.3.2. Filtru trece-jos: varianta 1.

Pentru filtrul din figura 3.2, parametrii funcþiei de transfer sínt:

1 C2
ω0 = ,ξ= , A=1 (3.1)
R C1C2 C1

Pentru dimensionarea filtrului se fixeazáξ siω 0 dorite, dupá care se determiná valorile
componentelor RC conform relaþiilor:
 1 ξ 1 1
R - arbitrar, C 1 = ω , C2 = (3.2)
R 0 R ξω 0

R C1
R R
-
Ui AO
C2
+ Ue

Fig.3.3. Filtru trece-jos: varianta 2.

Pentru filtrul din figura 3.3, parametrii funcþiei de transfer sínt:

1 C1
ω0 = , ξ = 1.5 , A=1 (3.3)
R C1C2 C2

Pentru dimensionarea filtrului se fixeazá márimileξ si ω 0 dorite, dupá care se determiná

valorile componentelor RC conform relaþiilor:

1 ξ 1 1.5
R - arbitrar, C 2 = , C2 = (3.4)
R 1.5ω 0 R ξω 0

C1 -
R R AO
+
Ui
C2
Ue

Fig.3.4. Filtru trece-jos: varianta 3.

Pentru filtrul din figura 3.4, parametrii funcþiei de transfer sínt:

1 C2
ω0 = ,ξ= , A=1 (3.5)
R C1C2 C1

Dimensionarea filtrului se face conform relaþiilor:

 ξ
R - arbitrar, C 2 = 1 ω , C 1 = 1 1 (3.6)
R 0 R ξω 0

3.2. Filtre trece-sus

Funcþia de transfer are forma generalá:

U e (s) As 2
H f (s) = = (3.7)
U i (s) s 2 + 2ξω 0 s + ω 20

Caracteristica amplitudine-frecvenþá este trasatá ín figura 3.5 iar schemele de principiu sínt
prezentate ín figurile 3.6 , 3.7 çi 3.8. Semnificaþiile parametrilor (pulsaþia naturalá ω0 ,
factorul de amortizare - ξ) sínt explicitate pentru fiecare circuit ín parte.

40 dB/decada
(dB)
ξ < 0.707
Lo=20lgA
Lo-3 dB

ξ = 0.707

ω
(1/s)
ωο

Fig.3.5. Caracteristica amplitudine - frecvenþá

R2

C C C C
R1
-
Ui AO
R1 + Ue

Fig.3.6. Filtru trece-sus: varianta 1.

Pentru filtrul din figura 3.6, parametrii funcþiei de transfer sínt:

 1 R1
ω0 = ,ξ= , A=1 (3.8)
C R1R2 R2

Dimensionarea filtrului se face conform relaþiilor:

1 ξ
C - arbitrar, R 1 = C ω0
, R2 = 1 1
C ξω 0
(3.9)

C R1

-
Ui C C AO
R2 + Ue

Fig.3.7. Filtru trece-sus: varianta 2.

Pentru filtrul din figura 3.7, parametrii funcþiei de transfer sínt:

1 R2
ω0 = , ξ = 1.5 , A=1 (3.10)
C R1R2 R1

Dimensionarea filtrului se face conform relaþiilor:

1 ξ 1 1.5
C - arbitrar, R 2 = , R1 = (3.11)
C 1.5ω 0 C ξω 0

R1 -
AO
+
Ui C C
R2 Ue

Fig.3.8. Filtru trece-sus: varianta 3.

Pentru filtrul din figura 3.8, parametrii funcþiei de transfer sínt:

 1 R1
ω0 = ,ξ= , A=1 (3.12)
C R1R2 R2

Dimensionarea filtrului se face conform relaþiilor:

1 ξ
C - arbitrar, R 1 = C ω0
, R2 = 1 1
C ξω 0
(3.13)

3.3. Filtre trece-bandá ( selective ) simetrice

Funcþia de transfer are forma generalá:

U e (s) 2Aξω 0 s
H f (s) = = (3.14)
U i (s) s 2 + 2ξω 0 s + ω 20

Dacá notám cu Δω lárgimea de bandá acceptatá de filtru ( vezi fig.3.9 ), atunci funcþia de
transfer (3.14) are expresia:
AΔωs
H f (s) = (3.15)
s + Δωs + ω 20
2

Caracteristica amplitudine-frecvenþá este trasatá ín figura 3.9 iar schemele de principiu sínt
prezentate ín figurile 3.10 , 3.11 çi 3.12.
Semnificaþiile parametrilor (pulsaþia naturalá - ω0 , factorul de amortizare -ξ) sínt explicitate
pentru fiecare circuit ín parte.

(dB)
Lo=20lgA
Δω
Lo-3dB

ω
ωο (1/s)

Fig.3.9. Caracteristica amplitudine - frecvenþá

 C R3
R1
-
Ui C AO
R2 + Ue

R3

Fig.3.10. Filtru trece-bandá: varianta 1.

Pentru filtrul din figura 3.10, parametrii funcþiei de transfer (3.15) sínt:

1 2 R3
ω0 = , Δω = , A= (3.16)
R R CR 3 2R 1
C R 3 R 11+R22

Pentru dimensionarea filtrului se fixeazá márimile ω0 çi Δω dorite, dupá care se

determiná valorile componentelor RC conform relaþiilor:

1 1
C - arbitrar , R 1 =
C AΔω

1 Δω 1 2
R2 = , R3 = (3.17)
C 2ω 2 − AΔω 2 C Δω
0
 2R3
R2
R1 R3
-
Ui AO
C
+ Ue

C R2

Fig.3.11. Filtru trece-bandá: varianta 2.

Pentru filtrul din figura 3.11, parametrii funcþiei de transfer (3.15) sínt:
1 2 3
ω0 = , Δω = , A= (3.18)
R1 CR 3 2
CR 2 R 1 +R 3

Pentru dimensionarea filtrului se fixeazá márimile ω0 çi Q = ω0 /Δω dorite, dupá care se

determiná valorile componentelor RC conform relaþiilor:

2 1
C si R 3 - arbitrar , R 1 =
C Δω
1 + 1 + 16Q 2
R2 = (3.19)
4Cω 0 Q

C R2
-
AO1
+
R2
R2

R1 C
R1
-
Ui AO2
+ Ue

Fig.3.12. Filtru trece-bandá: varianta 3.

 Pentru filtrul din figura 3.12, parametrii funcþiei de transfer (3.15) sínt:

1 2
ω0 = , Δω = , A=1 (3.20)
CR 2 CR 3

Dimensionarea filtrului se face conform relaþiilor:

1 1 1
C - arbitrar , R 1 = , R2 = (3.21)
C Δω Cω 0

3.4. Filtre stop-bandá (de rejecþie) simetrice

Funcþia de transfer are forma generalá:

U e (s) A(ω 0 + s 2 )
2
H f (s) = = (3.22)
U i (s) s 2 + 2ξω 0 s + ω 20

Dacá notám cu Δω lárgimea de bandá opritá de filtru ( vezi fig.3.13 ), atunci funcþia
de transfer (3.22) are expresia:

A(ω 0 + s 2 )
2
H f (s) = (3.23)
s 2 + Δωω 0 s + ω 0
2

Caracteristica amplitudine-frecvenþá este trasatá ín figura 3.13 iar schemele de

principiu sínt prezentate ín figurile 3.14 , 3.15 çi 3.16.
Semnificaþiile parametrilor (pulsaþia naturalá - ω0 , factorul de amortizare − ξ) sínt explicitate
pentru fiecare circuit ín parte.

(dB) ωο
Lo=20lgA
Δω
Lo-3dB

ω
(1/s)

Fig.3.13. Caracteristica amplitudine - frecvenþá

Pentru filtrul din figura 3.14, parametrii funcþiei de transfer (3.23) sínt:
 1 4
ω0 = , Δω = , A=1 (3.24)
CR CR

C C

R/2
-
Ui 2C AO
+ Ue

R R

Fig.3.14. Filtru stop-bandá: varianta 1.

Pentru filtrul din figura 3.15, parametrii funcþiei de transfer (3.23) sínt:
1 1
ω0 = , Δω = , A=1 (3.25)
CR CR

R/2
C C C C

R/2
2R
-
Ui 2C AO
+ Ue

R R
Fig.3.15. Filtru stop-bandá: varianta 2 ( de bandá íngustá ).

C C -
AO 1
R/2 + Ue

+ P
Ui 2C
AO 2
-
R R

Fig.3.16. Filtru stop-bandá: varianta 3.

 Pentru filtrul din figura 3.16, parametrii funcþiei de transfer (3.23) sínt:

ω 0 = 1 , Δω = reglabil din potentiometrul P, A=1 (3.26)

CR

4. Filtre numerice

Ín continuare vom aborda problema realizárii filtrelor numerice. Ele sínt ín mod uzual
clasificate ín :
- filtre cu duratá finitá a ráspunsului la impuls - FIR
- filtre cu duratá infinitá a ráspunsului la impuls - IIR
FIR sínt caracterizate printr-o funcþie de transfer ín z de formá polinomialá, cu un numár finit
de termeni:

H(z) = a 0 + a 1 z −1 + a 2 z −2 + ... + a n z −n (4.1)

ín timp ce IIR au funcþia de transfer ín z sub formá raþionalá:

M
Σ b j z −j
j=0
H(z) = N
(4.2)
1 + Σ aiz −i
i=1

Filtrele de tip FIR sínt íntotdeauna stabile ; stabilitatea celor de tip IIR este asiguratá
dacá polii lui H(z) sínt plasaþi ín interiorul cercului de razá unitate ín planul z.

4.1. Proiectarea filtrelor de tip FIR

Pentru ínceput reamintim cá ráspunsul ín domeniul frecvenþelor pentru un sistem

discret, este obþinut prin evaluarea lui H(z) pe circomferinþa cercului de razá unitate, adicá
pentru z = e jθ , ín planul z. Astfel:
∞
H(e jθ ) = H(z) z=e jθ = Σ h k e −jkθ (4.3)
k=−∞

H(e jθ ) se numeçte transformata Fourier discretá iar coeficienþii hk se determiná cu ajutorul

relaþiei:
π

∫
1
hk = H(e jθ )e jkθ dθ (4.4)
2π −π

Ín cazul FIR seria infinitá (4.3) este trunchiatá ín jurul originii la un numár N (impar)
dorit de termeni, respectiv:
N−1

Σ
2
H FIR (e ) =
jθ
h kFIR e −jkθ (4.5)
k=− N−1
2
 Pe intervalul considerat coeficienþii hkFIR coincid cu cei calculaþi cu ajutorul relaþiei
(4.4) respectiv:
⎧ h k , − N−1 ≤ k ≤ N−1
h kFIR = ⎨ 2 2
(4.6)
⎩ 0, in rest

Exemplul 1

Sá se proiecteze un filtru FIR de lungime N=11 ce aproximeazá un filtru trece-jos cu

frecvenþa de táiere f0=250 Hz, pentru o frecvenþá de eçantionare fe=1000 Hz.

Soluþie:
Ín termeni de frecvenþá normalizatá avem: θ 0 = 2πf 0 /f e = π/2. Funcþia doritá are
modulul:

⎧ 1, pentru θ ≤ π/2
H d (e jθ ) = ⎨ (4.7)
⎩ 0, pentru θ > π/2

çi este reprezentat grafic ín figura 4.1.

Ηd
1

0 θ
−π −θο θο π

Fig. 4.1. Caracteristica doritá pentru filtrul FIR.

Þinínd cont de relaþiile (4.4) çi (4.6) coeficienþii hkFIR sínt:

π/2
h kFIR = 1
2π ∫ e jkθ dθ = 1 sin c kπ , k = 0, ±1, ±2, ±3, ±4, ±5. (4.8)
2 2
−π/2

respectiv, ín ordine:

h −5FIR = h 5FIR = 1/5π , h −4FIR = h 4FIR =0 , h −3FIR = h 3FIR =-1/3π

h −2FIR = h 2FIR = 0 , h −1FIR = h 1FIR = 1/π , h 0 = 0.5

 Pentru a obþine un ráspuns cauzal deplasám íntreaga secvenþá astfel íncít h-5FIR devine
h0FIR , h-4FIR=h1FIR , etc. Relaþia intrare-ieçire este:

y k = 1 u k − 1 u k−2 + π
1 u + 0.5u + 1 u − 1 u + 1 u
k−4 k−5 π k−6 3π k−8 5π k−10 (4.9)
5π 3π

iar schema bloc este prezentatá ín figura 4.2.

U
k-10
Uk
T T T T T T T T T T

ho h2 h4 h5 h6 h8 h10

Yk

Fig.4.2. Schema bloc a filtrului FIR

Prin uk s-a notat márimea de intrare la momentul k de eçantionare, yk reprezintá márimea de

ieçire la momentul k . Ín figura 4.2 blocurile notate cu T reprezintá circuite de íntírziere
(memorare) cu un pas, respectiv T=1/fe.

4.2. Proiectarea filtrelor de tip IIR

Idea de bazá constá ín a avea ráspunsul la impuls hkIIR al filtrului discret egal cu
eçantioanele ráspunsului la impuls h* (t) al filtrului analogic ales ca model. Considerám
funcþia de transfer a filtrului analogic model ca fiind de forma:

b m s m + b m−1 s m−1 + . . . + b 0
H ∗ (s) = (4.10)
a n s n + a n−1 s n−1 + . . . + a 0

n > m , iar polii sínt situaþi ín semiplanul stíng al planului complex s pentru a avea asiguratá
stabilitatea. Dezvoltám ín fracþii simple pe H*(s).
Cazul 1. Funcþia de transfer H*(s) nu are poli multipli ( reali sau complexi )

c c c
H ∗ (s) = s − 1p + s − 2p + . . . + s − np (4.11)
1 2 n

Din (4.11) rezultá ráspunsul la impuls ca fiind de forma :

h*(t)=h*1(t) + h*2(t) + . . . + h*n(t) (4.12)

 c
unde h ∗i (t) = L −1 s − ip = c i e p i t . Punem condiþia ca ráspunsul la impuls al filtrului
i

numeric sá fie de forma:

hkIIR=h*1(kT) + . . . + h*n(kT) (4.13)

unde :
⎧ 0 , pentru n < 0
h ∗i (kT) = ⎨ (4.14)
⎩ c i e , pentru n ≥ 0
p i kT

Aplicínd transformata z relaþiei (4.13), rezultá:

HIIR(z) = H1(z) + H2(z) + . . . + Hn(z) (4.15)

∞
H i (z) = Z{h ∗i (kT)} = Σ c i (e p i T ) k z −k =
c i.
ín care: (4.16)
n=0 1−e p i T z −1

çi unde | z | > | epT |. Pentru a face cíçtigul filtrului numeric independent de perioada de
eçantionare se ínmulþeçte HIIR(z) cu T.

Exemplul 2

Se considerá un filtru RC trece-jos ca cel din fig.2.5. Sá se proiecteze un filtru IIR ín

condiþiile ín care se cere ca pulsaþia de táiere ω 0 = 1 sá fie 1/4 din pulsaþia de eçantionare.
RC

Soluþie

Evident H ∗ (s) = 1 = π 2T . Aplicínd algoritmul de mai sus, ín urma

RCs + 1 s + π 2T
discretizárii rezultá:
H(z) = Tπ 2T ≈ 1.57
1 − e −π 2 z −1 1 − 0.21z −1

relaþia intrare - ieçire fiind de forma:

y k = 1.57u k + 0.21y k−1

Yk
Uk +
1.57 z -1
+
0.21

Fig.4.3. Schema bloc a filtrului IIR proiectat

 Cazul 2. Funcþia de transfer H*(s) are poli multipli ( reali sau complexi ) cu ordinul r
c
de multiplicitate. Ín acest caz ín descompunerea lui H*(s) avem o fracþie de forma (s−p) r ,

respectiv:

h ∗i (t) = L −1 c c t r−1 e pt
r = (4.17)
(s − p) (r − 1)

Dupá eçantionare avem:

⎧ 0 , pentru n < 0
h ∗i (kT) = ⎨ (4.18)
c
(kT) r−1 e pkT , pentru n ≥ 0
⎩ (r−1)

respectiv transformata z corespunzátoare este:

∞
H(z) =
(r − 1)
Σ
c T r−1 k r−1 (e pT z −1 ) k = cT r−1 (−z d ) r−1
k=0 (r − 1) dz
1
1 − e pT z −1
(4.19)

Èi ín acest caz pentru a face cíçtigul filtrului numeric independent de perioada de eçantionare
se ínmulþeçte H(z) cu T.

Metoda transformárii biliniare

Funcþia de transfer HIIR(z) se poate obþine direct din H*(s) folosind o transformare biliniará
prin care variabila s este ínlocuitá de expresia:

s= z−1 (4.20)
z+1

Pentru a face legátura íntre discretizarea ín timp çi reprezentarea ín domeniul frecvenþelor (

continuu ) avem:

s = jω = e jθ − 1 = jtg θ
jθ
(4.21)
e +1 2
respectiv:
ω = tg θ sau θ = 2arctgω (4.22)
2

Exemplul 3
1 ω0
Reluám filtrul de la exemplul 2, respectiv H ∗ (s) = = ; ínlocuim variabila s cu
RCs + 1 s + ω 0
expresia (4.20) çi rezultá:
ω 0 (z + 1)
H(z) =
z(ω 0 + 1) + ω 0 − 1

Pentru cazul particular ω0 = 1, se obþine un filtru de tip FIR:

 H(z) = 0.5 + 0.5z −1

5. Modul de lucru

Lucrarea se va desfáçura pe parcursul a douá çedinþe de laborator, dupá cum urmeazá:

5.1. Filtre analogice. Determinári experimentale.
Ín cadrul paragrafului 3 al lucrárii au fost prezentate mai multe exemple de filtre
analogice realizate cu amplificatoare operaþionale. Aceste filtre se regásesc ca circuite fizice
ín machetele din laborator. Se cere sá se determine caracteristicile amplitudine - frecvenþá çi
fazá - frecvenþá ataçate fiecárui circuit ín parte. Pentru aceasta se parcurg urmátoarele etape:
- Se identificá tipul filtrului utilizat ( schema de principiu )
- Se realizeazá montajul experimental din figura 5.1.
- Se alimenteazá montajul de la sursa de tensiune stabilizatá: ±15 V.
- Se fixeazá amplitudinea semnalului armonic furnizat de generator ín domeniul 0.5 -

Generator Filtru analogic

Osciloscop
semnal +15 cu doua
-15
armonic spoturi
Y1 Y2

Sursa

Fig. 5.1. Schema de montaj

2 Vvv. Se va menþine constantá pe toatá durata determinárilor experimentale.

- Cu ajutorul relaþiilor de proiectare date la fiecare filtru ín parte çi ín funcþie de valo-
rile componentelor R,C se va determina orientativ banda de frecvenþe.
- Se va varia frecvenþa semnalului aplicat la intrare ín 10 - 12 puncte din interiorul
benzii çi ín alte 6 - 8 puncte din exteriorul acesteia.
- Se vor vizualiza pe osciloscop, simultan, semnalele de la intrarea çi ieçirea filtrului.
Y
- Pentru fiecare frecvenþá fixatá fi se va calcula raportul amplitudinilor: A i = Uii
- Se va reprezenta grafic dependenþa Ai - fi .
- Folosind noþiunile teoretice cunoscute se va determina prin puncte alura caracteristi-
cii logaritmice amplitudine - frecvenþá: L(ω i ) = 20 lg A i [dB] , ω i = 2πf i .
- La fiecare determinare experimentalá se másoará intervalul de timp Δt dintre mo-
mentele consecutive de trecere prin zero ( sau de maxim ) ale semnalelor de intrare
çi ieçire. Semnul acestui interval se ataçeazá conform urmátoarei convenþii: Δt atun-
ci cínd semnalul de ieçire este "ínaintea" semnalului de la intrare, -Δt atunci cínd
semnalul de ieçire este "ín urma" semnalului de la intrare.
 Intrare Intrare
t t
Iesire +Δ t Iesire −Δ t

t t

Fig. 5.2.Determinarea intervalului de timp Dt

- Se calculeazá faza θ i = 2πf i Δt.

- Se va reprezenta grafic dependenþa qi - fi .
- Folosind noþiunile teoretice cunoscute se va determina prin puncte alura caracteristi-
cii logaritmice fazá - frecvenþá.

5.2. Simularea filtrelor analogice

Ín aceastá etapá a lucrárii se vor utiliza pentru simulare facilitáþile oferite de limbajul
MATLAB. Ín acest scop se vor particulariza funcþiile de transfer preluínd valorile numerice
ale componentelor RC folosite la realizarea machetelor. Ín continuare pot fi abordate douá cái
pentru simulare:
a) Pornind de la funcþia de transfer se determiná relaþiile intrare-ieçire ce sínt apoi
transformate dupá modelul prezentat ( vezi relaþiile 2.11 çi 2.14 ) ín ecuaþii cu diferenþe finite.
b) Se utilizeazá direct funcþia de transfer çi rutina lsim a limbajului MATLAB ca ín
exemplul prezentat mai jos:
- Se expliciteazá numárátorul çi numitorul funcþiei de transfer:
num1=[b2 , b1 , b0];
den1=[a2 , a1 , a0];
- Se fixeazá intervalul de timp pentru evoluþie çi pasul:
t=tinit ial : pas : tfinal ;
- Se fixeazá márimea de intrare (semnal armonic, semnal treaptá, etc.). Peste semna-
lul util se poate suprapune un alt semnal armonic de frecvenþá diferitá sau un zgomot:
u=5.*sin(2*pi*f)+2.*sin(2*pi*100*f);
sau
u=5.*sin(2*pi*f)+10*rand;
- Se determiná semnalul la ieçire:
y=lsim(num,den,u,t);
Pentru determinarea caracteristicilor de frecvenþá se utilizeazá din limbajul MATLAB
diagramele Bode, ca ín exemplul de mai jos.
- Se fixeazá intervalul de frecvenþá dorit çi pasul:
w=winitial: pas: wfinal;
- Se expliciteazá numárátorul çi numitorul funcþiei de transfer:
num1=[b2 , b1 , b0];
 den1=[a2 , a1 , a0];
- Se determiná amplitudinea çi faza:
[MAG,PHASE]=BODE(num,den,w);
y=20.*log10(MAG);
f=PHASE;
subplot(211)
semilogx(w,y);grid;
title('Caracteristica amplitudine - frecventa')
xlabel('Frecventa ')
ylabel('Amplitudine dB')
subplot(212)
semilogx(w,f);grid;
title('Caracteristica faza - frecventa')
xlabel('Frecventa ')
ylabel('Faza')
Pentru verificarea funcþionárii filtrelor se va determina ráspunsul la un semnal format prin
suprapunerea a douá componente armonice: una situatá ín banda filtrului iar cealaltá ín
exteriorul sáu. Se va verifica efectul filtrárii çi ín raport cu semnalele perturbate cu zgomot.
Se va face analiza spectralá a semnalelor la intrarea çi ieçirea din filtre folosind transformata
Fourier discretá (vezi MATLAB).

5.3 Conþinutul referatului - partea I.

Referatul va conþine caracteristicile de frecvenþá determinate experimental precum çi

cele determinate prin simulare. Vor fi ataçate de asemenea çi ráspunsurile filtrelor
determinate prin simulare la semnale armonice din bandá çi din afara ei.

5.4. Simularea filtrelor numerice

5.4.1. Ín figura 5.3 este prezentatá o structurá de prelucrare a semnalelor íntr-un

sistem de transmisie.

u(t) u yk y(t)
k Filtru
C A/N C N/A
numeric

Fig.5.3. Procesarea unui semnal folosind un filtru numeric

Se cere sá se proiecteze filtrul numeric de tip FIR astfel íncít sá fie rejectate semnalele
cu frecvenþa de 60 Hz çi lásate sá treacá neatenuate semnalele cu frecvenþa de 10 Hz. Sá se
verifice ráspunsul filtrului folosind un program de simulare. Frecvenþa de eçantionare
utilizatá este de 500 Hz.
 Ce se íntímplá dacá frecvenþa de eçantionare scade la 400 Hz? Dar dacá creçte la 600
Hz?
Indicaþie: Se va considera pentru filtrul numeric structura din fig. 5.4.

uk - 1 u
k-2
u T T
k

ao a1 a2

yk

Fig.5.4. Structura filtrului numeric

Un exemplu de program de simulare este prezentat ín anexa lucrárii.

5.4.2. Sá se proiecteze un filtru numeric de tip IIR care sá aproximeze un filtru

Butterworth a cárui funcþie de transfer este de forma:

−p 1 p 2 p 3
H ∗ (s) = (5.1)
(s − p 1 )(s − p 2 )(s − p 3 )

ín care pi sínt polii al cáror plasament ín planul complex s este prezentat ín figura 5.5,
expresiile acestora fiind:
1−j 3 1+j 3
p 1 = −ω 0 ; p 2 = −ω 0 ; p 3 = −ω 0 ; ω 0 − pulsatia de taiere (5.2)
2 2

Im(s)
p2 o
30

p1 Re(s)

- ωo

30 o
p3

Fig.5.5. Dispunerea polilor ín planul s pentru filtrul Butterworth

Indicaþie: Se va descompune funcþia de transfer ín fracþii simple sub forma:

 c c c
H ∗ (s) = s − 1p + s − 2p + s − 3p (5.3)
1 2 3

çi se va aplica algoritmul prezentat anterior la cazul 1.

5.5. Conþinutul referatului - partea a II-a.

Referatul va conþine rezultatul proiectárii celor douá filtre numerice precum çi

ráspunsurile acestora (simulate) la semnale din interiorul benzii, respectiv din exteriorul
acesteia.

-- * --

Anexá la lucrarea nr.5.

Simularea filtrului analogic RC trece-jos din fig.2.5.

clg;
r=input('Valoarea rezistentei R in ohmi :');
c=input('Valoarea capacitatii C in farazi :');
tau=input('Valoarea perioadei de esantionare: ');
n=input('Numarul de perioade : ');
m=input('Doriti semnal de intrare perturbat armonic ? (1 = DA , 2 = NU) :');

if m == 1,
for k = 2:n
ui(k)=20*sin(k*tau)+10*rand;
end;
else
for k = 2:n
ui(k)=20*sin(k*tau)+sin(50*k*tau);
end;
end;

ui(1)=0;
ue(1)=0;
t0=c*r;

for k = 2:n
ue(k)=(tau*ui(k)+t0*ue(k-1))/(t0+tau);
x(k)=k*tau;
end;

subplot(211);
plot(x,ui);
title('Forma semnalului la intrare FTJ')
plot(x,ue)
title('Forma semnalului la iesire FTJ ')
end.

Simularea filtrului analogic RC trece-sus din fig.2.6.

clg;
r=input('Valoarea rezistentei R in ohmi :');
c=input('Valoarea capacitatii C in farazi :');
tau=input('Valoarea perioadei de esantionare: ');
n=input('Numarul de perioade : ');
m=input('Doriti semnal de intrare perturbat armonic ? (1 = DA , 2 = NU) :');

if m == 1,
for k = 2:n
ui(k)=20*sin(k*tau)+10*rand;
end;
else
for k = 2:n
ui(k)=20*sin(k*tau)+sin(50*k*tau);
end;
end;

ui(1)=0;
ue(1)=0;
t0=c*r;

for k = 2:n
ue(k)=(ui(k)-ui(k-1)+ue(k-1))*t0/(t0+tau);
x(k)=k*tau;
end;

subplot(211);
plot(x,ui);
title('Forma semnalului la intrare FTS ')
plot(x,ue)
title('Forma semnalului la iesire FTS ')
end.
 Simularea filtrului numeric din fig.5.4.

i=0:0.002:0.3;
f1=10;
f2=60;
u10=sin(2*pi*f1*i);
u11=sin(2*pi*f1*(i-0.002));
u12=sin(2*pi*f1*(i-0.004));
y1=1.9*u10-2.77*u11+1.9*u12;
plot(i,u10,i,y1)
title('simulare pt 10 hz ')
pause
u20=sin(2*pi*f2*i);
u21=sin(2*pi*f2*(i-0.002));
u22=sin(2*pi*f2*(i-0.004));
y2=1.9*u20-2.77*u21+1.9*u22;
plot(i,u20,i,y2)
title('simulare pt 60 hz')
end

-- * --
Lucrarea nr. 2.

Reflexii ale semnalelor pe liniile de propagare

Metode analitice çi grafice de determinare a undei reflectate

1. Noþiuni teoretice

Se considerá schema din figura 1.1:

x I1
Zo I2

V
G
u i Z
T

Fig. 1.1
ín care:
- G - generatorul de semnal
- Zo - impedanþa liniei
- ZT - impedanþa de sarciná, plasatá la extremitatea liniei (x=l).
Vom avea relaþia:

V(l, t) = Z T ∗ I(l, t) (1.1)

Ín cazul general, soluþia ecuaþiei undei (vezi lucrarea nr.1), este suma a douá soluþii
particulare, una corespunzátoare undei incidente (V1 sau I1 ) iar cealaltá corespunzátoare
undei reflectate ( V2 sau I2 ). Aceastá soluþie trebuie sá fie valabilá ín toate punctele liniei, ín
particular pentru x=l.
Pentru circuitul din fig.1.1 se pot scrie urmátoarele relaþii:

I = I1 + I2 (1.2)

unde:
I 1 = I 1 exp j(ωt − βx + ϕ 1 ) (1.3)
çi
 I 2 = I 2 exp j(ωt + βx + ϕ 2 ) (1.4)
Respectiv:
− − −
V 1 +V 2 = Z T I (1.5)
cu
V 1 = V 1 exp j(ωt − βx + ϕ 1 ) (1.6)
çi
V 2 = V 2 exp j(ωt + βx + ϕ 2 )
(1.7)

Ín plus avem:
V1
I1 = (1.8)
Z0

V2
I2 = − (1.9)
Z0
obþiníndu-se:
V1 V2 V1 + V2
− = (1.10)
Z0 Z0 ZT

Ín final rezultá relaþia:

V2 ZT − Z0
= =Γ (1.11)
V1 ZT + Z0

Γ se numeçte factor de reflexie çi expresia sa este:

exp j ⎛⎝ ϕ 2 − ϕ 1 ⎞⎠
V2
Γ = Γ exp jΦ = V1
(1.12)
ín care:
ϕ 1 = ϕ 1 − βl (1.13)
ϕ 2 = ϕ 2 + βl (1.14)

l fiind lungimea liniei iar β este constanta de propagare ( vezi lucrarea nr.1 ). Ín mod similar
pentru curent avem:
− −
I 2 = −Γ I 1 (1.15)

Cazuri particulare:
-Dacá ZT=Z0, atunci Γ=0 ceea ce conduce la V2=0, deci nu existá undá reflectatá; se
spune cá linia este adaptatá.
− −
-Dacá ZT =0, (cazul liniei scurt-circuitate), atunci Γ=-1 ceea ce conduce la V 2 = −V 1
− −
çi I 2 =I 1 ; ín acest caz existá reflexie totalá cu schimbare de semn pentru
tensiune çi fárá schimbare de semn (sens) pentru curent.
 − −
-Dacá Z T = ∞ , (cazul liniei ín gol, atunci Γ=1 ceea ce conduce la V 2 =V 1 çi
− −
I 2 = −I 1; ín acest caz existá reflexie totalá cu schimbare de semn (sens) pentru
curent çi fárá schimbare de semn pentru tensiune.
Se observá cá prezenþa unei impedanþe de sarciná diferite d valoarea impedanþei
caracteristice a liniei, provoacá o "reflexie" ín acel loc: o parte a undei incidente este
reflectatá çi se propagá ín sens invers pe linie. Ín concluzie, se poate considera cá undele
reflectate apar ori de cíte ori pe linie existá o variaþie bruscá de impedanþá .

2. Unde staþionare. Studiu calitativ.

Am vázut cá ín cazul ín care ZT este diferitá de Z0, unda incidentá provoacá o

reflexie pe sarciná çi dá naçtere unei unde reflectate ce se propagá ín sens invers. Considerám
expresiile tensiunii çi curentului, conform soluþiilor generale:

V(t, x) = V 1 exp j(ωt − βx + ϕ 1 ) + V 2 exp j(ωt + βx + ϕ 2 ) (2.1)

I(x, t) = exp j(ωt − βx + ϕ 1 ) − exp j(ωt + βx + ϕ 2 )

V1 V2
Z0 Z0
(2.2)

Facem schimbarea de variabilá: z = l - x, unde l este lungimea liniei iar z este distanþa dintre
punctul fixat pe linie çi capátul la care este cuplatá impedanþa de sarciná. Se obþine astfel :

V(z, t) = V 1 exp j ⎛⎝ ωt + βz + ϕ 1 ⎞⎠ + V 2 exp j ⎛⎝ ωt − βz + ϕ 2 ⎞⎠ (2.3)

exp j ⎛⎝ ωt + βz + ϕ 1 ⎞⎠ − Z 02 exp j ⎛⎝ ωt − βz + ϕ 2 ⎞⎠
V1 V
I(z, t) = Z0
(2.4)

Dacá se þine cont de expresia factorului de reflexie, rezultá:

V(z, t) = V 1 exp j ⎛⎝ ϕ 1 + βz ⎞⎠ {1 + Γ exp (−2jβz)}expjωt (2.5)

exp j ⎛⎝ ϕ 1 + βz ⎞⎠ {1 − Γ exp (−2jβz)}expjωt

V1
I(z, t) = Z0
(2.6)

Prin ínsumarea celor douá componente ( incidentá çi reflectatá ) se formeazá un

sistem de unde staþionare. Figura 2.1-a reprezintá, la un moment dat, o porþiune a undei
incidente (unda ce se propagá spre dreapta) çi o porþiune a undei reflectate (unda ce se
propagá spre stínga). Aceste unde se propagá ín sens opus cu viteze egale ín valoare absolutá.
Figura 2.1-b reprezintá acelaçi grup de unde la un moment ulterior. Unda rezultantá este o
sinusoidá a cárei amplitudine este maximá ín punctele a, b, c çi nulá ín punctele a', b', c'.
Observám cá maximele çi minimele amplitudinii undei rezultante se gásesc íntotdeauna ín
aceleaçi puncte de-a lungul liniei. Observatorul exterior liniei vede deci o oscilaþie staþionará.
Undele staþionare obþinute (figura2.1-c) au o perioadá egalá cu λ/2. Ín exemplul pe care l-am
ales, cele douá unde au aceeaçi amplitudine V, ceea ce conduce la maxime de 2V çi minime
de valoare zero.
 3. Poziþia çi valoarea maximelor çi minimelor

Reluám relaþia (2.5):

V(z, t) = V 1 exp j ⎛⎝ ϕ 1 + βz ⎞⎠ {1 + Γ exp (−2jβz)}expjωt = V(z)expjωt (3.1)

V(z) reprezintá amplitudinea echivalentá a undei staþionare; pentru calculul valorii acesteia
avem relaþia:

V(z) 2
= V(z, t)V ∗ (z, t)
(3.2)

unde prin V*(z,t) s-a notat expresia complex-conjugatá a relaþiei (3.1). Ínlocuind factorul de
reflexie prin expresia sa:

Γ = Γ e jΦ (3.3)
obþinem:

V(z) 2
= V 21 1 + Γ [exp j(Φ − 2βz) + exp−j(Φ − 2βz)] + Γ 2
(3.4)

respectiv:

V(z) 2
= V 21 ⎡⎣ 1 + 2 Γ cos (Φ − 2βz) + Γ 2 ⎤⎦ (3.5)
Aceastá expresie este maximá ín punctele de coordonatá zM pentru care:

cos (Φ − 2βz) = 1 (3.6)

deci
Φ − 2βz = ±2nπ (3.7)

ceea ce conduce la:

z M = Φ + nπ = Φ λ + nλ = z M (3.8)
2β β 2π 2 2
de unde rezultá:
V(z) 2
max = V 21 (1 + Γ ) 2 (3.9)

Amplitudinea are valoare minimá ín punctele de coordonatá zm pentru care:

cos (Φ − 2βz) = −1 (3.10)

deci
Φ − 2βz = ±(2n + 1)π (3.11)
de unde rezultá:
 (2n + 1)π Φ λ 2n + 1 λ
zm = Φ + = + (3.12)
2β 2β 2π 2 2 2

valoarea amplitudinii fiind datá de relaþia:

V(z) 2
min = V 21 (1 − Γ ) 2 (3.13)

Se poate observa cá:

- distanþa íntre 2 maxime este λ/2;

-distanþa íntre un maxim çi un minim este λ/4;

-distanþa zM care separá sarcina de primul maxim se obþine facínd n=0 ín
expresia (3.8).
-distanþa zm care separá sarcina de primul minim se gáseçte facínd n=0 ín
expresia(3.12).
Am examinat píná acum semnalul ín tensiune; putem de asemenea, sá facem studiul
undelor staþionare çi pentru curent:

exp j ⎛⎝ ϕ 1 + βz ⎞⎠ [1 − Γ exp (−2jβz)]expjωt = I(z)expjωt

V1
I(z, t) = (3.14)
Z0

Procedínd ca ín cazul anterior pentru determinarea punctelor de minim çi maxim, se

constatá cá existá un decalaj de λ/4 íntre punctele de extrem ale tensiunii çi curentului: este
maxim cínd V(z) este minim çi invers.
O porþiune de linie este echivalentá cu un cuadripol (fig. 3.1). Dacá aceastá linie este

Sarcina
Linie Impedanta
Z Z
Z Zo T e echivalenta
e

Fig.3.1.

íncárcatá cu impedanþa de sarciná ZT, atunci la intrare vom avea o impedanþá echivalentá Ze
conform relaþiei:
V(z, t)
Z r (z) = (3.15)
I(z, t)

Ínlocuind pe V(z,t) çi I(z,t) prin expresiile (3.1) çi (3.14), se obþine:

 1 + Γ exp−j(2βz − Φ)
Z e ( z) = Z 0 (3.16)
1 − Γ exp−j(2βz − Φ)

De remarcat cá valoarea impedanþei echivalente depinde de distanþa care separá punctul de

másurá de sarciná, deci ín fiecare punct al liniei putem defini o impedanþá echivalentá Ze.
Modulul lui Ze. este maxim ín punctele ín care V(z ) este maxim çi este minim ín punctele
ín care V(z ) este minim. Ínlocuind coordonata z prin zM çi zm gásite anterior, obþinem:

1+ Γ
Z e max = Z 0 (3.17)
1− Γ

çi respectiv
1− Γ
Z e min = Z 0 (3.18)
1+ Γ

Rezultá cá impedanþa este constantá indiferent de caracteristicile semnalului çi de

coordonata z doar ín cazul liniilor adaptate.

4. Modul de lucru

4.1. Metoda analiticá

Vom considera ín continuare cazul simplificat al unei legáturi ca ín figura 4.1, ín care

x IL
I Zo Ir
i
G uL
u urL R
i L
R
g

Fig.4.1.
toate componentele sínt pur rezistive.
Iniþial pe linie se transmite tensiunea ui (salt treaptá). Cínd unda ajunge la rezistenþa
de sarciná RL, o parte din aceasta, url se reflectá, propagíndu-se ín sens invers, spre generator.
Pot fi scrise urmátoarele relaþii:

IL = Ii + Ir (4.1)

çi
u L = u i + u rl (4.2)
Dar:
 UL U U
IL = ; I i = i ; I r = − rL (4.3)
RL Z0 Z0
unde semnul minus din ultima relaþie, este impus de sensul de propagare al undei reflectate.
Ínlocuind expresiile (4.3) ín relaþia (4.1) rezultá:

U L U i U rL
= −
RL Z0 Z0
(4.4)

Ínlocuind relaþia (4.2) ín (4.4), obþinem:

U rL + U i U i − U rL
= (4.5)
RL Z0
respectiv:
RL − Z0
u rL = .u = Γ R u i (4.6)
RL + Z0 i

Ín relaþia (4.6) Γ R se numeçte factor (coeficient) de reflexie. Putem distinge

urmátoarele cazuri particulare:
- RL=0 (linie ín scurtcircuit), Γ R = −1
- RL=Z0 (linie adaptatá), Γ R = 0
- RL=∞ (linie ín gol), Γ R = 1
Din relaþiile (4.6) çi (4.2) rezultá cá saltul de tensiune pe sarciná, este:

Δu L = (1 + Γ R )u i (4.7)

Dar ui se poate aproxima la momentul t=0 de relaþia:

Z0
ui = u (4.8)
Rg + Z0 g

ín care ug este tensiunea ín gol a generatorului iar Rg este rezistenþa interná a acestuia. Fie T
timpul de propagare al undei pe linie:

T = l/v (4.9)

unde l - lungimea liniei

v - viteza de propagare a semnalului (de exemplu pe trasee de cablaj imprimat: 20
cm/ns).
Unda reflectatá de sarciná dupá timpul T este:

Z0
u rL (T) = Γ R u (4.10)
Z0 + Rg g

Tensiunea pe sarciná ín momentul iniþial este zero.(uL(0)=0). Dupá intervalul de timp T, ea

devine:
u L (T) = u L (0) + Δu L (T) (4.11)
respectiv:
z0
u L (T) = u L (0) + (1 + Γ R ) u (4.12)
Z0 + Rg g

Dupá scurgerea unui interval de timp egal cu 2T, unda reflectatá se íntoarce la
generator, reflectíndu-se din nou. Coeficientul de reflexie va fi in acest caz, determinat ín
mod similar çi are expresia:

Rg − Z0
Γg = (4.13)
Rg + Z0

Tensiunea reflectatá la generator, va fi:

u rg (kT) = Γ g u rL [(k − 1)T] (4.14)

iar saltul de tensiune pe Rg va fi:

Δu g (kT) = (1 + Γ g )u rL [(k − 1)T] (4.15)

Aplicaþie

Sá se calculeze çi sá se traseze formele de undá ín intervalul 4T, la generator çi pe

sarciná, pentru o linie cu impedanþa caracteristicá Z0 = 93 Ω , Rg= 31 Ω çi RL = ∞ , la a cárei
intrare se aplicá un salt treaptá de 1V.

Soluþie:

Se calculeazá Γ R = 1 çi Γ g = −0 .
La momentul t = 0, tensiunea transmisá pe linie de generator este:

Z0
ui = u = 0.75V
Z0 + Rg g

La momentul t = T, semnalul s-a propagat píná la rezistenþa de sarcina RL, pe care

apare salt de tensiune:

Δu L = (1 + Γ R )u i = 1.5 V

Se reflectá ínapoi, pe linie, tensiunea:

u rL (T) = Γ R u i = 0.75 V

La momentul t=2T, semnalul reflectat anterior urL, se propagá píná la generator, unde
apare saltul de tensiune:
Δu g (2T) = (Γ g + 1)u rL (T) = 0.375 V

Deci tensiunea la generator, va fi:

 u g (2T) = 0.750 + 0.375 = 1.125 V

Tensiunea reflectatá de impedanþa generatorului este:

u rg (2T) = Γ g u rL (T) = −0.375 V

La momentul t=3T, semnalul reflectat este din nou la nivelul rezistenþei de sarciná:
Δu L (3T) = 2u rg (2T) = −0.75 V

u L (3T) = 1.5 − 0.75 = 0.75 V

Tensiunea reflectatá de sarciná este:

u rL (3T) = Γ R u rg (2T) = −0.375 V

La momentul t=4T, la nivelul generatorului avem:

- tensiunea la bornele generatorului:

u g (4T) = u g (2T) + (1 + Γ g )u rL (3T) = 0.9375 V

- tensiunea reflectatá de generator:

u rg (4T) = Γ g u rL (3T) = 0.1875 V

Formele de undá, la generator çi pe sarciná sínt prezentate ín fig. 4.2

.

u (V)
g
1.125 0.937
1
0.75

0 t
T 2T 3T 4T
u (V)
L 1.5
1
0.75

t
T 2T 3T 4T

Fig. 4.2.
4.2. Metoda graficá

Se considerá circuitul din fig.1.1., ín care Rg=50 Ω , Z0=150 Ω , RL=450 Ω çi ug=1 V.

Conform formulelor prezentate, rezultá:

Γ g = −0.5 si Γ R = 0.5
 Se traseazá un plan al impedanþelor, cu tesiunea pe ordonatá çi curentul pe abscisa
(fig. 4.3). Pentru simplificare vom scala axele tensiunii çi curentului, astfel íncít orice dreaptá
dusá la 45° sá reprezinte un raport tensiune - curent egal cu impedanþa caracteristicá (Z0=E/I)
a liniei. Ín cazul concret considerat, pentru un segment reprezentínd un volt, avem pe abscisá
un segment egal, reprezentínd un curent i=1/150=6.7 mA. Se construiesc apoi drepte de
sarciná pentru circuitele aflate la fiecare capát al liniei. Pentru sarciná, dreapta (1) uL = RLi ,
pentru generator dreapta (2) ui=ug-Rgi. Ín continuare se porneçte din origine ( linia punctatá )
de-a lungul dreptei Z0 píná la prima intersecþie cu drepta de sarciná (2) ; ín acest punct traseul
urmat se roteçte cu 90° ín sens trigonometric çi se continuá píná la intersecþia cu dreapta de
sarciná (1). Aici are loc o nouá rotire ín unghi drept çi se merge píná la o nouá intersecþie cu
dreapta (2) ç.a.m.d. Punctele de intersecþie cu dreapta (1) se vor nota cu V1, V3, ... (indici
impari) ín timp ce punctele de intersecþie cu dreapta (2) se vor nota cu V0, V2, V4 ... (indici
pari). Se proiecteazá aceste puncte pe ordonatá, valorile numerice determinate astfel
reprezentínd:
- Pentru V0, V2, V4 ... , valorile tensiunii la generator ín momentele de timp 0, 2T, 4T,
etc.
- Pentru V1, V3, V5 ... , valorile tensiunii pe sarciná ín momentele de timp T, 3T, 5T,
etc.
T fiind timpul de propagare de sursa de semnal la sarciná.

(1)
U (V) V1

(Zo)
1
V2
0.67 V3
Vo (2)

I
2.2 6.7 (mA)

Fig.4.3.

Dacá se reprezintá desfáçurat ín timp, formele de undá au alura din fig.4.4.

 (V) Ug, Us
V1

V2
V0 V3 unda pe sarcina

unda pe generator

0 timp
T 2T 3T 4T

Fig. 4.4.

4.3. Chestiuni de studiat

4.3.1. Se vor deduce expresiile generale de calcul pentru variaþiile de tensiune pe

sarciná, la generator çi tensiunile reflectate pe liniile de transmisie ín funcþie de tensiunea
aplicatá iniþial pe linie ui.
4.3.2. Se va realiza un program de simulare pe calculator, studiindu-se propagarea
semnalelor ín urmátoarele situaþii:
4.3.2.1. Rg=Z0 =50 Ω çi RL=0 Ω.
4.3.2.2. Rg=Z0=RL= 50 Ω.
4.3.2.3. Rg> Z0=RL= 50 Ω.
4.3.2.4. Rg< Z0 =75 Ω < RL
4.3.2.5. Rg< Z0 =75 Ω > RL

5. Conþinutul referatului

Referatul va conþine absevaþiile personale asupra aspectelor practice 4.3.2.1. - 4.3.2.5,

precum çi programul de simulare utilizat.

-- * --
Program lucrarea Reflexii ale semnalelor
rg=input('dati rezistenta generatorului , Rg=');
z0=input('dati impedanta liniei, Zo=');
rl=input('dati rezistenta de sarcina, Rl=');
l=input('dati lungimea liniei, L=');
ug=input('dati valoarea tensiunii aplicate A=');
p=input('dati numarul de pasi, P=');
gg=(rg-z0)/(rg+z0);
gr=(rl-z0)/(rl+z0);
e=0.0001;
timp=[0];
ui=z0*ug/(z0+rg);
uies=[0];
ugen=[ui];
ug=ui;
ul=(1+gr)*ui;
urg=ui;
url=gr*ui;
uies=[uies 0];
ugen=[ugen ui];
timp=[timp 1-e];
ugen=[ugen ug];
uies=[uies ul];
timp=[timp 1];
ugen=[ugen ug];
uies=[uies ul];
timp=[timp 2-e];
y=-1;
z=1;
for i=2:1:p,
y=(-1)*y;
timp=[timp i];
if z==sign(y),
dug=(1+gg)*url;
ug=ug+dug;
ugen=[ugen ug];
uies=[uies ul];
url=gr*gg*url;
else
urg=gr*gg*urg;
dul=(1+gr)*urg;
ul=ul+dul;
uies=[uies ul];
ugen=[ugen ug];
end;
timp=[timp i-e+1];
ugen=[ugen ug];
uies=[uies ul];
end;
plot(timp,uies);
grid;
title('Tensiunea pe sarcina');
ylabel('V');
xlabel('Timp');
pause;
plot(timp,ugen);
grid;
title('Tensiunea pe generator');
ylabel('V');
xlabel('Timp')
 Lucrarea nr. 4.

Seria Fourier. Analiza spectrală

1. Modelarea matematică a semnalelor. Serii generalizate.

Studiul semnalelor presupune utilizarea unor modele matematice cât mai apropiate de realitatea fizică şi
având un grad mare de generalitate. Reprezentarea fenomenelor prin şiruri de funcţii este o metodă
convenabilă. Fie s(t) un semnal. Se caută o reprezentare analitică de forma:
s (t ) = ∑ an xn (t ), t ∈ ℜ (1)
(n)

astfel încât să fie îndeplinite următoarele cerinţe:

ƒ eroarea
N
ε (t ) = s (t ) − ∑ an xn (t ) (2)
n=0

să fie cât mai mică şi să se reducă atunci când N creşte;

ƒ mulţimea funcţiilor xn(t) ∈ M, ce îndeplinesc proprietatea de ortogonalitate, să poată fi reprodusă
prin mijloace tehnice actuale;
ƒ coeficienţii an să fie determinaţi prin calcule simple.
Dacă funcţiile xn(t) sunt de tip armonic (sinωt sau cosωt), atunci o serie de forma (1) poartă numele
de serie Fourier generalizată. Pentru calculul coeficienţilor an se foloseşte produsul scalar definit cu ajutorul
relaţiei:
t 0 +T
an = ∫ [ s(t ) xn (t )]dt (3)
t0

în care t0 reprezintă momentul iniţierii achiziţiei semnalului în timp ce T este perioada acestuia.
Un rezultat remarcabil este reprezentat de egalitatea lui Parceval:
t 0 +T N
W= ∫ s 2 (t ) dt = ∑ ( an ) 2 (4)
t0 n=0

conform căreia energia semnalului pe durata unei perioade este egală cu suma pătratelor amplitudinilor
componentelor spectrale.

2. Reprezentări ale semnalelor prin seria Fourier trigonometrică

Seria Fourier trigonometrică (SFT) are expresia:
∞
s (t ) = C0 + ∑ [Cn cos(nω0t ) + S n sin( nω0t )] (5)
n =1

formulele de calcul ale coeficienţilor fiind:

t 0 +T
1
C0 =
T
∫ s(t )dt (6)
t0

(reprezintă componenta continuă a semnalului)

 t 0 +T
2
Cn =
T
∫ s(t ) cos(nω0t )dt (7)
t0

t 0 +T
2
Sn =
T
∫ s(t ) sin(nω0t )dt (8)
t0

unde ω0=2π/T.
Exemplul 1. Să se determine SFT pentru semnalul din figura 3.

s(t)

t
-T/2 0 T/2 T

-A

Fig. 3.

Soluţie: Aplicând relaţiile (5), (6), (7) şi (8) obţinem:

4A
C0 = 0 ; Cn = 0 ; S n = (9)
(2n + 1)π
∞ 4A
respectiv: s (t ) = ∑ (2n + 1)π sin(2n + 1)ω0t (10)
n =0

3. Reprezentări ale semnalelor prin seria Fourier armonică

Seria Fourier armonică (SFA) pune în evidenţă amplitudinea şi faza unei componente de ordinul n. Se
introduc notaţiile:
Cn = An cos ϕ n (11)

S n = − An sin ϕ n (12)

astfel încât se obţine: Cn cos(nω0t ) + S n sin(nω0t ) = An cos(nω0t + ϕ n ) (13)

∞
deci semnalul poate fi exprimat sub forma: s (t ) = ∑ An cos(nω0t + ϕ n ) (14)
n=0

Relaţia (14) reprezintă seria Fourier armonică (SFA). Termenul de ordinul 1 (n=1) reprezintă componenta
fundamentală, iar cel de ordinul n - armonica de ordinul n. Cu ajutorul SFA se formează diagramele
spectrale şi anume:
- spectrul de amplitudini: An =f(nω0)
- spectrul de faze: ϕn =g(nω0)

Exemplul 2. Se consideră semnalul din figura 3. Să se exprime semnalul prin SFA şi să se

reprezinte diagramele spectrale asociate.
 Soluţie: În conformitate cu relaţiile (11), (12), (13) şi (14) obţinem:
4A ∞ 1 π
s (t ) = ∑
π n = 0 2n + 1
cos(nω0t −
2
) (15)

Diagramele spectrale sunt reprezentate în figurile 4 şi 5.

An A1

A3
A5
A7

ω
0 ω0 2ω0 3ω0 4ω0 5ω0 6ω0 7ω0
Fig. 4. Spectrul de amplitudini.
ϕn
0 ω0 2ω0 3ω0 4ω0 5ω0 6ω0 7ω0
ω

−π/2
Fig. 5. Spectrul de faze.

Analizând reprezentările spectrale din figurile 4 şi 5 se constată că pe măsură ce ordinul n creşte,

componentele din spectrul de amplitudini descresc datorită convergenţei seriei. Intervalul de pe semiaxa ω
pozitivă, în care sunt concentrate componentele spectrale importante, se numeşte bandă de frecvenţe
ocupată de semnal sau banda frecvenţelor utile. Precizarea benzii efectiv ocupată de semnal este deosebit
de utilă pentru a aprecia domeniul de frecvenţe în care aparatura ce prelucrează informaţia trebuie să
funcţioneze corect.

Exemplul 3. Se consideră semnalul din figura 6.

Pentru a-I determina structura în armonici, facem analiza spectrală, utilizând mediul de programare
MATLAB. Rezultatul este prezentat în figura 7. Programul utilizat este prezentat mai jos:
%Analiza spectrala

%Generare semnal
t=0:.00005:.01;
x=sin(2*pi*2000*t)+sin(2*pi*7000*t);
%Plotare semnal
plot(x(1:50)); xlabel('Timp [milisecunde]');
pause
%Analiza spectrala
Y=fft(x);
Pyy=Y.*conj(Y);s=length(Pyy);
f=20000*(0:s/2-1)/s;
plot(f,Pyy(1:s/2));
xlabel('Frecventa [Hz]');
ylabel('Spectru');
 2 10000

9000
1.5

8000
1
7000
0.5
6000

Spectru
0 5000

4000
-0.5

3000
-1
2000
-1.5
1000

-2 0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000 9000 10000
Timp [milisecunde] Frecventa [Hz]

Fig. 6. Fig. 7. Spectrul de amplitudini.

Se constată, în mod clar, faptul că semnalul din figura 6 este alcătuit din două componente armonice, având
frecvenţele de 2.000 şi respectiv 7.000 Hz. De asemenea, se poate determina şi banda de frecvenţe (BF)
ocupată de semnal: BF =[ 2000, 7000] Hz

4. Aplicație
Se consideră semnalul din figura 8.
s(t)

A
τ
t
0 t1 t2 T
Fig. 8.
Se cere:
1. Să se deducă expresiile generale ale coeficienților An și fazelor ϕn. Se consideră T=1 sec.
2. Care este influența momentului t1 asupra spectrului de amplitudini?
3. Ce valoare trebuie să aibă parametrul τ (durata impulsului) pentru ca armonica de ordinul 10 să se
anuleze?
4. Să se realizeze un program în Matlab cu ajutorul căruia să se traseze spectrul de amplitudini.
5. Presupunând că semnalul se propagă printr-un canal a cărui bandă de frecvență este Nw0, să se
determine forma impulsului la recepție. Cazuri particulare: N=3, 5, 7.

5. Conținutul referatului
Referatul va conține răspunsurile la întrebări și programul utilizat.

Breviar teoretic:

sin(α ± β ) = sin α cos β ± sin β cosα cos(α ± β ) = cosα cos β m sin α sin β
α±β αmβ α+β α −β
sin α ± sin β = 2 sin cos cos α + cos β = 2 cos cos
2 2 2 2
α+β α −β
sin α sin β = [cos(α − β ) − cos(α + β )]
1
cos α − cos β = −2 sin sin
2 2 2
cos α cos β = [cos(α + β ) + cos(α − β )] sin α cos β = [sin(α + β ) + sin(α − β )]
1 1
2 2

-- * --
Lucrarea nr. 6.

Modularea çi demodularea ín amplitudine.

InterferenÆa cu un semnal de frecvenÆá apropiatá.

1. NoÆiuni teoretice

Se considerá semnalele:

sp (t) = Ap cos ωp t - semnalul purtator

m(t) = a0 cos ω0 t - semnalul modulator

η(t) = n cos ωn t - semnalul perturbator

Se fac urmátoarele ipoteze:

- amplitudinea perturbaþiei este mult mai micá decít amplitudinea semnalului purtátor
(n<<Ap )
- ωn = ωp + δ , unde δ este o cantitate micá, pozitivá sau negativá.
Se considerá cá modulaþia ín amplitudine (MA) este de tip produs, cu douá benzi
laterale çi purtátoare suprimatá. Schema de principiu a modulatorului este reprezentatá ín
fig.1.1.

m(t) SM A(t)=m(t) Sp(t)

Multiplicator
analogic

Sp(t)

Fig. 1.1. Schema bloc a modulatorului MA de tip produs

Conform acestei structuri avem relaþia:

A pa 0
S MA (t) = m(t)S p (t) = 2 [cos (ω p − ω 0 )t + cos (ωp + ω 0 )t] (1.1)

Ca urmare a propagárii íntr-un canal perturbat, semnalul receptionat la intrarea ín

demodulator (fig. 1.2.) este de forma:

Sr(t) = SMA(t) + η(t) (1.2)

 SM A( t ) Sr(t) Sπ (t) Sd(t)
Σ FTJ

η(t) cos ω p t

Fig.1.2.Schema bloc a demodulatorului coerent pentru semnale MA.

Semnalul Sπ (t) obþinut la ieçirea din multiplicatorul analogic al demodulatorului este:

a Ap
S π (t) = S r (t)cos ω p t = 04 [2 cos ω0 t + cos (2ω p − ω 0 )t + cos (2ω p + ω 0 )t]+
+ 2n [cos δ t + cos (2ω p + δ)t] (1.3)

Spectrul de amplitudini al acestui semnal este prezentat în fig.1.3.

|An|

Ap a0 /2

Ap a / 4
Ap a / 4 0
Apa

n/2 n/2

0 δ ω0 ωp 2ω p − ω0 2ω p 2 ω +ω [1/s]
p 0

Fig. 1.3.Spectrul de amplitudini al semnalului MA cu purtátoare suprimatá perturbat.

Dupá filtrare, semnalul Sd (t) obþinut la ieçirea demodulatorului, este:

Ap
S d (t) = a 0cos ω 0 t + cos δ t
n
2 2 (1.4)

Ín continuare se determiná valorile raportului semnalul - zgomot la intrarea, respectiv la

ieçirea demodulatorului:
?
Amplitudinea semnalului modulat ci neperturbat
S
Z = ?
Amplitudinea semnalului nemodulat ci perturbat

Astfel, la intrarea ín demodulator avem:

 A p a0
S
Z i
= n (1.5)

iar la ieçirea din demodulator:

Ap a0
Ap a 0
S
Z e
= 2
n
2
= n (1.6)

Se observá cá demodulatorul nu afecteazá raportul semnal - zgomot. De asemenea, la

recepþie apare, indiferent de prezenþa sau absenþa semnalului util, un ton de pulsaþie δ.

2. Simularea semnalelor MA cu purtátoare çi douá benzi laterale

Expresia matematicá a semnalului MA de tip P + 2 BL este:

S MA (t) = A p [1 + m(t)]cos ω p t (2.1)

Ín cazul ín care m(t) = a0 cos ω0 t, spectrul de amplitudini al semnalului modulat este prezentat
ín figura 2.1. Ín figura 2.2 este prezentatá schema electricá de principiu a modulatorului çi
demodulatorului MA. Pentru generarea semnalului purtátor, modulatorul conþine un oscilator
de ínaltá frecvenþá (aproximativ 100kHz) de tip Hartley. Pentru determinári experimentale se
realizeazá montajul din figura 3.1, ce conþine:
- macheta experimentalá
- generator de joasá frecvenþá pentru simularea semnalului modulator
- osciloscop
- sursá de tensiune stabilizatá 24 V
- cordoane de legáturá

|An|
Ap

Ap a / 2
Ap a / 2 0
Apa

0
ωp −ω 0 ω p ωp+ω0 [1/s]

Fig.2.1 Spectrul de amplitudini al semnalului MA de tip P+2BL

 7 8
EFD 108 2 k 6.8k 3.3k 9
1M
L 3 L 4 4 . 7 100
4 k 1nF
47 1 nF nF
pF nF

BC 107

L 1 L 2 2,2k

+24V
5 6 4 1,2,3
Semnal JF
Fig. 2.2. Schema electricá a modulatorului çi demodulatorului MA

3. Modul de lucru

Sursa
+ 4

stabilizata Modulator + demodulator MA

- 1

5 2 7 8 9 3

Osciloscop

Generator de

joasa frecventa

Fig. 3.1. Schema de montaj

3.1. Pentru vizualizarea semnalului MA cu ajutorul machetei, se realizeazá montajul din

fig.3.1.
3.1.1. Nu se aplicá semnal modulator. La borna 7 se vizualizeazá forma semnalului
purtátor. Se va determina valoarea frecvenþei çi amplitudinii semnalului.
3.1.2. Se aplicá la borna 5 semnalul modulator. Amplitudinea acestuia se stabiliçte
íntre 1-10 V, iar frecvenþa íntre 500 - 3000 Hz, ín aça fel íncít oscilograma sá
fie stabilá iar fenomenul de modulaþie evident. Se va observa forma semna-
lului modulat la borna 7, atunci cínd se modificá frecvenþa çi amplitudinea
semnalului modulator.
3.1.3. La borna 8 se vizualizeazá forma semnalului dupá dioda de detecþie.
 3.1.4. La borna 9 se vizualizeazá forma semnalului demodulat çi filtrat.

3.2. Se va simula pe calculator funcþionarea íntregului lanþ de transmisie modulator -

demodulator, vizualizíndu-se formele de unda SMA(t), Sr(t), Sπ(t) si Sd (t). Filtrul trece - jos va fi
de tip RC, similar cu cel realizat ín lucrarea "Simularea filtrelor analogice".
Se vor studia urmátoarele aspecte practice:
3.2.1. Ín funcþie de frecvenþa semnalului purtátor se va dimensiona ín mod corespun-
zátor filtrul RC trece - jos.
3.2.2. Funcþionarea demodulatorului ín absenþa zgomotului (interferenþei).
3.2.3. Influenþa zgomotului asupra informaþiei utile extrase din semnalul perturbat.
3.2.4. Influenþa existenþei unui defazaj íntre semnalul purtátor de la emisie (modula-
tor) çi semnalul purtátor reconstituit la recepþie (demodulator).
Un exemplu de program pentru simularea transmisie çi recepþiei semnalelor MA,
realizat ín MATLAB este prezentat ín finalul lucrárii. Sínt vizualizate de asemenea principalele
forme de undá.

4. Conþinutul referatului

Referatul va conþine :
4.1. Oscilogramele determinate la punctul 3.1.(a, b, c çi d) precum çi valorile
frecvenþelor çi amplitudinilor uttilizate pentru semnalul modulator respectiv purtátor.
4.2. Gradul de modulaþie calculat pe baza relaþiei:

A max −A min
m= A max +A min [%]
unde: Amax = Ap + a0
Amin = Ap - a0
Prin A p s-a notat amplitudinea semnalului purtátor, iar a 0 reprezintá amplitudinea
semnalului modulator.
4.3. Programul de simulare pe calculator çi observaþiile personale asupra aspectelor
practice 3.2.1. - 3.2.4.
La predarea referatului se va rula çi programul de simulare fácíndu-se cu acest prilej o
demonstraþie practicá.

-- * --
Lucrarea nr. 5.

Reconstituirea semnalului purtátor din

semnalul modulat ín amplitudine

1. Noþiuni teoretice

Dupá cum se cunoaçte, recepþia coerentá are nevoie de o purtátoare cu aceeaçi

frecvenþá çi fazá cu cea de la emisie. Informaþia privind frecvenþa çi faza este conþinutá chiar
ín semnalul util sau este transmisá printr-un semnal auxiliar ce ínsoþeste semnalul modulat.
Metodele de recuperare a semnalului purtátor sínt numeroase. Ín cele ce urmeazá vom
expune douá metode simple de recuperare directá.

Varianta 1:
Sá presupunem cá semnalul recepþionat este un semnal modulat ín amplitudine cu
purtátoare çi douá benzi laterale, de forma :

S MA (t) = [A p + m(t)]cos(ω p t + ϕ p ) (1.1)

unde m(t) este semnalul modulator, iar Apcos(ωpt + ϕp) este semnalul purtátor. Pentru a mári
ponderea componentelor semnalului ce conþin informaþia doritá, semnalul este ridicat la
pátrat, expresia sa devenind:

2 2
S 2MA (t) = 12 [A p + m(t)] + 12 [A p + m(t)] cos(2ω p t + 2ϕ p ) (1.2)

Notaþiile din relaþiile ( 1.1 ) çi ( 1.2 ) au urmátoarea semnificaþie:

- ωp pulsaþia semnalului purtátor

Demodulator coerent
S (t)
MA

Sp(t)
b(t)
FTS

2 d(t)
( .) a(t) b(t)/c(t) Div:2
c(t)
FTJ

Fig. 1.1 Schema bloc pentru reconstituirea semnalului purtátor

 - ϕp faza semnalului purtátor
- Ap amplitudinea semnalului purtátor
- m(t) semnalul modulator
Semnalul este procesat aça cum rezultá çi din schema bloc prezentatá ín fig. 1.1. Dupá
filtrarea trece-sus, se eliminá componentele de frecvenþá joasá, rezultínd:

2
b(t) = 12 [A p + m(t)] cos(2ω p t + 2ϕ p ) (1.3)
respectiv dupá filtrarea trece-jos:
2
c(t) = 12 [A p + m(t)] (1.4)
Urmeazá apoi un bloc de calcul analogic (ímpárþire), rezultatul fiind:
d(t)= cos(2ω p t + 2ϕ p ) (1.5)

çi ín urma divizárii frecvenþei cu doi se obþine semnalul purtátor. Ín practicá, ín locul blocului
de calcul se utilizeazá un circuit limitator ce eliminá total variaþiile datorate semnalului
modulator, ín acest caz fiind suficientá utilizarea doar a filtrului trece sus.
Ín cazul modulaþiei ín amplitudine cu purtatoare suprimatá, schema de procesare a
semnalului se modificá conform figurii 1.2.

SM A (t) Sp(t)
Demodulator coerent

b(t)
FTS
+ 2 a(t) d(t)
( .) b(t)/c(t) Div:2
+ c(t)
FTJ

Fig. 1.2. Schema bloc pentru reconstituirea semnalului purtátor ín cazul semnalelor
MA cu purtátoare suprimatá

Varianta 2:
Schema de principiu este prezentatá ín figura 1.3. Semnalul modulat ín amplitudine
este mai íntíi ridicat la pátrat, dupá care este multiplicat cu semnalul obþinut la ieçirea din
dublorul de frecvenþá, rezultínd:

b(t) = a(t)A p cos(2ω p t + ϕ p ) (1.6)

respectiv:
b(t) = 12 Am 2 (t)cos(2ωt + 2ϕ) + 14 Am 2 (t)[cos((ω p − ω)t + (ϕ p − ϕ)) + cos 2(ω p t + ωt + ϕ p + ϕ)]

(1.7)

S M A(t)
a(t) b(t) c(t)
(.) 2 FTJ Limitator
d(t)
VCO
S (t)
Dublor frecventa p

Acos(2ωt+2ϕ )

Fig. 1.3. Schemá bloc pentru reconstituirea semnalului purtátor

Presupunínd cá oscilatorul local comandat ín tensiune (VCO) este centrat pe frecvenþa

semnalului purtátor (ω=ωp), dupá parcurgerea filtrului trece-jos (FTJ) se obþine:

c(t) = 14 A p m 2 (t)cos(ϕ p − ϕ) (1.8)

Circuitul limitator eliminá complet influenþa semnalului modulator, dupá redresare çi filtrare
tensiunea de comandá a oscilatorului fiind de forma:

d(t) = V 0 cos(ϕ p − ϕ) (1.9)

ín regim stationar tensiunea de comandá fiind egalá cu V0. Ín acest mod semnalul obþinut la
ieçirea circuitului VCO are aceaçi frecvenþá çi fazá cu semnalul purtátor utilizat la emisie.

2.Modul de lucru

Se va simula procesarea semnalului corespunzátor schemei bloc din fig. 2.1. Se

considerá semnalul modulator de forma:

m(t)=a0cos ω0t (2.1)

iar semnalul purtátor de forma:

Sp(t)=Apcos(ωpt + ϕp) (2.2)

Pentru simplificarea calculelor,se face ipoteza conform cáreia faza iniþialá a semnalului
purtátor este nulá. Filtrele trece-sus çi respectiv trece jos, se simuleazá conform celor pre-
zentate ín lucrarea de laborator dedicatá studierii filtrelor RC.
Ín timpul rulárii programului de simulare, se vor urmárii urmátoarele aspecte practice:
 c(t)
SMA (t) d(t)
+ 2
( .) a(t) b(t)/c(t)
+ b(t)

S p (t)
(intervine numai în cazul 2.1.2.)

+ S p (t)
1/2 (. )
+
1 Div. 2.

2.1. Se va studia modul de funcþionare al schemei ín urmátoarele situaþii:

Fig. 2.1. Schema bloc utilizatá ín lucrare pentru reconstituirea semnalului purtátor

2.1.1.Semnal modulat ín amplitudine, cu purtátoare çi douá benzi laterale

2.1.2.Semnal modulat ín amplitudine, cu purtátoare suprimatá çi douá benzi laterale
La fiecare caz ín parte se vor face aprecieri calitative.
2.2. Ín funcþie de frecvenþele semnalului purtátor çi modulator se vor dimensiona ín
mod corespunzátor FTS çi FTJ.
2.3. Se vor vizualiza formele de undá: SMA (t), b(t), c(t), d(t) si Sp(t).
2.4. Semnalul modulat ín amplitudine çi recepþionat va fi perturbat conform relaþiei
Sr(t)= SMA (t)+n(t) (2.3)
ín care zgomotul n(t) va fi, pe rínd:
2.4.1.Semnal aleator cu amplitudine mai micá decít amplitudinea semnalului purtátor
2.4.2.Semnal armonic cu amplitudine mai micá decít amplitudinea semnalului purtá-
tor çi frecvenþá apropiatá de frecvenþa semnalului purtátor.
Se vor face aprecieri calitative asupra comportárii schemei ín fiecare caz. Un
exemplu de program pentru reconstituirea semnalului purtátor realizat ín MATLAB este pre-
zentat ín anexa lucrárii.

3. Conþinutul referatului

Referatul va conþine observaþiile personale asupra punctelor 2.1. - 2.4. precum çi pro-
gramul de simulare utilizat. La predarea referatului se va rula çi programul de simulare fácín-
du-se cu acest prilej o demonstraþie practicá.

-- * --
 Anexa la lucrarea nr. 5.

RECONSTITUIREA SEMNALULUI PURTATOR

PENTRU DEMODULATOARELE COERENTE
(MODULATIE IN AMPLITUDINE CU PURTATOARE SI DOUA BENZI
LATERALE)

clc;clg;
ap=input('ap=20 ');
fp=input('fp=400 ');
a0=input('a0=5 ');
f0=input('f0=100 ');
n=input('n=4 ');
fn=input('fn=300 ');

t=0.:0.0001:.05;
sp=ap*cos(2*pi*fp*t);

subplot(211)
plot(t,sp)
title('SEMNAL PURTATOR');
xlabel('Timp [s]')

p=fft(sp);
Ppp=p.*conj(p);s=length(Ppp);
f=10000*(0:s/2-1)/s;
subplot(212)
plot(f(1:30),Ppp(1:30));
title('FUNCTIA DENS.SPECTR.-SEMNAL PURTATOR')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;

m=a0*cos(2*pi*f0*t);

subplot(211)
plot(t,m)
title('SEMNAL MODULATOR');
xlabel('Timp - [s]')

mm=fft(m);
Pmm=mm.*conj(mm);
subplot(212)
plot(f(1:30),Pmm(1:30));
title('FUNCTIA DENS. SPECTR.-SEMNAL MODULATOR')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;

sma=(ap+m).*cos(2*pi*fp*t);

subplot(211)
plot(t,sma);
title('SEMNAL MODULAT');
xlabel('Timp - [s]')

ma=fft(sma);
Pma=ma.*conj(ma);
subplot(212)
plot(f(1:30),Pma(1:30));
title('FUNCTIA DENS. SPECTR.-SEMNAL MODULAT')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;

eta=n*cos(2*pi*fn*t);

subplot(211)
plot(t,eta)
title('SEMNAL PERTURBATOR')
xlabel('timp-[s]')

ee=fft(eta);
Pee=ee.*conj(ee);
subplot(212)
plot(f(1:30),Pee(1:30));
title('FUNCTIA DENS. SPECTR.-SEMNAL PERTURBATOR')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;

sr=sma+eta;

subplot(211)
plot(t,sr)
title('SEMNAL RECEPTIONAT')
xlabel('timp-[s]')

r=fft(sr);
Prr=r.*conj(r);
subplot(212)
plot(f(1:30),Prr(1:30));
title('FUNCTIA DENS. SPECTR.-SEMNAL RECEPTIONAT')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;

smap=sr+sp;
smapp=smap.*smap;

subplot(211)
plot(t,smapp)
title('smapp^2')

map=fft(smapp);
Pmap=map.*conj(map);
subplot(212)
plot(f(1:30),Pmap(1:30));
title('FUNCTIA DENS. SPECTR.-SEMNAL SMAP^2')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;

tj=1/(4*pi*f0);
ts=1/(4*pi*(fp-f0));

nums=[ts 0];
dens=[ts 1];
numj=[1];
denj=[tj 1];

w=logspace(-1,5);
[mags,phases]=bode(nums,dens,w);
ys=log10(mags);
subplot(211)
semilogx(w,ys)
grid
title('CARACT. AMPLIT.-FRECV. FTS')
ylabel('dB')
subplot(212)
semilogx(w,phases)
grid
title('CARACT. FAZA-FRECV. FTS')
ylabel('rad')
pause
clg
[magj,phasej]=bode(numj,denj,w);
yj=log10(magj);
subplot(211)
semilogx(w,yj)
grid
title('CARACT. AMPLIT.-FRECV. FTJ')
ylabel('dB')
subplot(212)
semilogx(w,phasej)
grid
title('CARACT. FAZA-FRECV. FTJ')
ylabel('rad')
pause
clg

b=lsim(nums,dens,smapp,t);
c=lsim(numj,denj,smapp,t);

subplot(211)
plot(t,b)
title('SEMNAL B DUPA FTS')
subplot(212)
plot(t,c)
title('SEMNAL C DUPA FTJ')
pause
clg

sb=fft(b);
Pbb=sb.*conj(sb);
plot(f(1:60),Pbb(1:60));
title('FUNCTIA DENS. SPECTR.-SEMNAL B')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;

sc=fft(c);
Pcc=sc.*conj(sc);
plot(f(1:60),Pcc(1:60));
title('FUNCTIA DENS. SPECTR.-SEMNAL C')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;

d(1)=1;
for i=2:length(t),
d(i)=b(i)./c(i);
end
spd=sqrt((d+1)/2).*sign(sp);

tjf=1/(2*pi*fp);
numf=[1];
denf=[tjf 1];
spf=lsim(numf,denf,spd,t);

sspf=fft(spf);
Pspf=sspf.*conj(sspf);
plot(f(1:30),Pspf(1:30));
title('FUNCTIA DENS. SPECTR.-SEMN. PURT. RECONST.')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;

subplot(211)
plot(t,spf)
title('SEMNAL PURTATOR RECONSTITUIT');

subplot(212)
plot(t,sp)
title('SEMNAL PURTATOR REAL')
pause
clg;

end

RECONSTITUIREA SEMNALULUI  PENTRU DEMODULATOARELE

            COERENTE
(MODULATIE IN AMPLITUDINE CU PURTATOARE SUPRIMATA SI
DOUA BENZI LATERALE)

clc;clg;
ap=input('ap=20 ');
fp=input('fp=800 ');
a0=input('a0=5 ');
f0=input('f0=100 ');
n=input('n=4 ');
fn=input('fn=750 ');

t=0.:0.0001:.05;

sp=ap*cos(2*pi*fp*t);
subplot(211)
plot(t,sp)
title('SEMNAL PURTATOR');
xlabel('Timp - [s]')

p=fft(sp);
Ppp=p.*conj(p);s=length(Ppp);
f=10000*(0:s/2-1)/s;
subplot(212)
plot(f(1:100),Ppp(1:100));
title('FUNCTIA DENS.SPECTR.-SEMNAL PURTATOR')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;

m=a0*cos(2*pi*f0*t);

subplot(211)
plot(t,m)
title('SEMNAL MODULATOR');
xlabel('Timp - [s]')

mm=fft(m);
Pmm=mm.*conj(mm);
subplot(212)
plot(f(1:100),Pmm(1:100));
title('FUNCTIA DENS. SPECTR.-SEMNAL MODULATOR')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;

sma=sp.*m;

subplot(211)
plot(t,sma);
title('SEMNAL MODULAT');
xlabel('Timp - [s]')

ma=fft(sma);
Pma=ma.*conj(ma);
subplot(212)
plot(f(1:100),Pma(1:100));
title('FUNCTIA DENS. SPECTR.-SEMNAL MODULAT')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;
eta=n*cos(2*pi*fn*t);

subplot(211)
plot(t,eta)
title('SEMNAL PERTURBATOR')
xlabel('timp-[s]')

ee=fft(eta);
Pee=ee.*conj(ee);
subplot(212)
plot(f(1:100),Pee(1:100));
title('FUNCTIA DENS. SPECTR.-SEMNAL PERTURBATOR')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;

sr=sma+eta;

subplot(211)
plot(t,sr)
title('SEMNAL RECEPTIONAT')
xlabel('timp-[s]')

r=fft(sr);
Prr=r.*conj(r);
subplot(212)
plot(f(1:100),Prr(1:100));
title('FUNCTIA DENS. SPECTR.-SEMNAL RECEPTIONAT')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;

smap=sr+sp;
smapp=smap.*smap;

subplot(211)
plot(t,smapp)
title('smapp^2')

map=fft(smapp);
Pmap=map.*conj(map);
subplot(212)
plot(f(1:100),Pmap(1:100));
title('FUNCTIA DENS. SPECTR.-SEMNAL SMAP^2')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;

tj=1/(4*pi*f0);
ts=1/(4*pi*(fp-f0));

nums=[ts 0];
dens=[ts 1];
numj=[1];
denj=[tj 1];

w=logspace(-1,5);
[mags,phases]=bode(nums,dens,w);
ys=log10(mags);
subplot(211)
semilogx(w,ys)
grid
title('CARACT. AMPLIT.-FRECV. FTS')
ylabel('dB')
subplot(212)
semilogx(w,phases)
grid
title('CARACT. FAZA-FRECV. FTS')
ylabel('rad')
pause
clg

[magj,phasej]=bode(numj,denj,w);
yj=log10(magj);
subplot(211)
semilogx(w,yj)
grid
title('CARACT. AMPLIT.-FRECV. FTJ')
ylabel('dB')
subplot(212)
semilogx(w,phasej)
grid
title('CARACT. FAZA-FRECV. FTJ')
ylabel('rad')
pause
clg

b=lsim(nums,dens,smapp,t);
c=lsim(numj,denj,smapp,t);

subplot(211)
plot(t,b)
title('SEMNAL B DUPA FTS')
xlabel('timp-[s]')
subplot(212)
plot(t,c)
title('SEMNAL C DUPA FTJ')
title('timp-[s]')
pause
clg

mb=fft(b);
Pmb=mb.*conj(mb);s=length(Pmb);
subplot(211)
plot(f(1:100),Pmb(1:100));
title('FUNCTIA DENS. SPECTR.-SEMNAL B')
xlabel('Frecventa - Hz')

mc=fft(c);
Pmc=mc.*conj(mc);s=length(Pmc);
subplot(212)
plot(f(1:100),Pmc(1:100));
title('FUNCTIA DENS. SPECTR.-SEMNAL C')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;

d(1)=1;
for i=2:length(t),
d(i)=b(i)./c(i);
end

sd=sqrt((d+1)/2).*sign(sp);

tjf=1/(2*pi*fp);
num=[1];
den=[tjf 1];
spf=lsim(num,den,sd,t);

sspf=fft(spf);
Pspf=sspf.*conj(sspf);
plot(f(1:100),Pspf(1:100));
title('FUNCTIA DENS. SPECTR.-SEMN. PURT. RECONST.')
xlabel('Frecventa - Hz')
pause;
clg;

subplot(211)
plot(t,spf)
title('SEMNAL PURTATOR RECONSTITUIT');
xlabel('timp-[s]')

subplot(212)
plot(t,sp)
title('SEMNAL PURTATOR REAL')
xlabel('timp-[s]')
pause
clg;
end
Lucrarea nr. 8.

Modularea çi demodularea ín frecvenþá.

Interferenþa cu un semnal de frecvenþá apropiatá.

1.Noþiuni teoretice

1.1. Considerám cá avem un semnal modulat ín frecvenþá, de bandá íngustá, folosit

pentru transmisia de date numerice:

S MF (t) = A p cos 2π(f p + ∆f )t (1.1)

ín care Ap este amplitudinea semnalului purtátor, fp este pulsaþia semnalului purtátor iar ∆f
reprezintá deviaþia de frecvenþá. Pentru transmisiile de date pe linia telefonicá, ín banda audio
cuprinsá íntre 300 çi 3400 Hz, frecvenþa semnalului purtátor este fp =2125 Hz iar deviaþia de
frecvenþá este ∆f = 100 Hz. Astfel, pentru bit "1" logic frecvenþa semnalului modulat este 2025
Hz çi respectiv 2225 Hz pentru bit "0" logic. Aceastá codificare se realizeazá cu ajutorul unui
circuit modulator (oscilator comandat ín tensiune) a cárui schemá

R4 47nF T2 +6V
C1 15µ F 1k
C2
R3 R6 R10 BC108 R11
R12
- D1 C4 22k
10k R13
47k 1k A1 12 220 10 k
R1 + k pF 47 k
1 T1
R2 R5 R8
BC171
22k 13k C3 -
10k A2
15nF +
2 R9
47k

-6V
DZ R15 C5
24k 10nF
R16 R17 T4
PL2V7
BD137 Semnal
T3 47k 39k R18
modulat
R14 BC251 56k MF
47k Tr1 ~ Ue
+6V

Fig.1.1 Schema modulatorului ín frecvenþá

 electricá este prezentatá ín figura 1.1.
Oscilatorul comandat ín tensiune conþine: un circuit de formatare a semnalului aplicat la
intrare realizat cu tranzistorul T1 çi rezistenþele R1, R2, R3, R4 çi R5; un etaj integrator
realizat cu amplificatorul operaþional A1, rezistenþa R6 çi condensatorul C2; un comparator
realizat cu amplificatorul operaþional A2 çi rezistenþele R8 çi R11; un circuit de çtergere
realizat cu tranzistorul T2 çi grupul R10 - C4. Cu ajutorul tranzistorului T3 çi al rezistenþelor
R15, R16 çi condensatorului C5 semnalul este filtrat çi apoi amplificat cu ajutorul lui T4, la
ieçirea transformatorului Tr1 obþiníndu-se un semnal aproximativ sinusoidal.
Decodificatorul este realizat utilizínd un circuit PLL de tip βE 565 çi un amplificator
operaþional 741 . Schema de principiu este prezentatá ín figura 1.2.

+6V
C6
5K
Ro 1uF
C2 R3
3nF 2,2K

14 13 12 11 10 9 8 1nF R9
C1 β E 565 C3 R 4 470K
R5
1uF 1 2 3 4 5 6 7 440 47K 4 11 Iesire
S1
- 10
Intrare R1 R2 47K 5 A1
+ semnal demodulat
semnal MF 1K 6
C4 R6
1nF 390K R7

250K R8
-6V

C5 1uF

Fig. 1.2. Decodificator pentru semnale MF

1.2 Considerám semnalul modulat ín frecvenþá cu expresia (1.1):

S MF (t) = A p cos (ω p t ± ∆ω)t

çi fie η(t ) semnalul perturbator, de forma:

η(t) = n cos ω n t (1.2)

unde ω n = ω p ± δ , δ fiind abaterea ín frecvenþá a semnalului de interferenþá (perturbaþia), faþá

de semnalul purtátor, δ << ωp , iar n << Ap .
Semnalul recepþionat la intrarea demodulatorului (fig.1.3) este:

s r (t) = s MF (t) + η(t) (1.3)

 τ
Sr(t) S (t) Sd(t)
π
FTJ

Fig.1.3. Schema bloc a demodulatorului pentru semnale MF ( transmisii de date ).

Þinínd cont cá τ este un bloc de íntírziere, se poate scrie:

S π (t) = S r (t) ∗ S r (t − τ) (1.4)

respectiv
A p2
S π (t) = 2 [cos (ω p + ∆ω)τ + cos (2 ω p t + 2∆ωt − ωp τ − ∆ωτ)]+

+ A2p n [cos (∆ωt − δ t − ω p τ − ∆ωτ) + cos (2ω p t + ∆ωt − ω p τ − ∆ωτ + δ t )+

+cos (∆ωt − δ t + ω p τ + δτ) + cos (2ω p t + ∆ωt + δ t − δτ − ω p τ)]

+ n2 [cos (ω p τ + δτ) + cos (2 ω p t + 2δ t − ωp τ − δτ)]

2
(1.5)

Dupá parcurgerea filtrului trece-jos çi avínd ín vedere cá ωp >>∆ω, semnalul Sd (t) este:

A 2p A pn
S d (t) = 2 cos(ω p τ + ∆ωτ) + 2 {cos [(∆ω − δ)t − (∆ω + ωp )τ] +

+cos [(∆ω − δ)t + (δ + ω p )τ]} + n2 cos(ω p + δ )τ (1.6)

2

Intervalul de timp de íntírziere τ se alege astfel íncít sá avem índeplinitá condiþia:

ωp τ=π/2. Ín aceste condiþii, semnalul Sd (t) devine:

δτ − A p n sin (∆ω+δ) cos (∆ω − δ)t − (∆ω−δ)τ 

A 2p
S d (t) = − 2
∆ωτ −
sin n2
2
sin 2 2 (1.7)

Fácínd aproximárile sin ∆ωτ ≈ ∆ω çi respectiv sin δτ ≈ δ se obþine:

δτ − A p n sin (∆ω+δ)τ cos (∆ω − δ)t − (∆ω−δ)τ 

A 2p
S d (t) = − 2
∆ωτ − n2
2 2 2 (1.8)

Considerínd cá sin (∆ω+δ)τ (∆ω+δ (∆ω−δ)τ

2 ≈ 2 çi respectiv 2 ≈ 0 , neglijabil faþá de termenul
(∆ω−δ)t , relaþia de mai sus devine:
 A 2p A pn
S d (t) = − 2
∆ωτ − n2
2 δτ − 2 (∆ω + δ)τ ∗ cos (∆ω − δ)t (1.9)

Valoarea raportului semnal-zgomot la intrarea ín demodulator este:

Ap
S
Z i = n (1.10)

iar la ieçirea din demodulator:

A2p
− ∆ωτ Ap ∆ω
S
Z e = 2
Ap n = n . δ (1.11)
− 2 δτ

Se constatá, ín acest caz, cá prin alegerea adecvatá a lui ∆ω ,raportul semnal-zgomot la

ieçire poate fi ímbunátáþit faþá de cel de la intrare.
Observaþie: La determinarea raportului ZS e , s-a considerat cá prin filtrare trece-sus
componenta continuá n2 δτ/2 este eliminatá .

2.Mod de lucru

2.1. Se va realiza montajul din figura 2.1. Se aplicá la intrarea modulatorului un semnal
compatibil TTL. Se vor vizualiza pe osciloscop formele de undá corespunzínd:

Generator 1 Macheta 6 1 Macheta 8

semnal TTL 2 modulator MF demodulator MF
7 2 4 5 7
3 4 5 3

Y1
Y2
+6V -6V

Osciloscop
Sursa alimentare cu doua spoturi

Fig. 2.1. Schema de montaj

2.1.1. - semnalului modulator, borna 1 modulator ( compatibil TTL )

2.1.2. - semnalului purtátor, pe linia de legáturá 6-1 (nu se aplicá semnal modulator)
2.1.3. - semnalului modulat ín frecvenþá, pe linia de legáturá 6-1 (pentru "1" çi "0"
logic)
2.1.4. - semnalului demodulat , borna 8 demodulator ( compatibil TTL )
2.1.5. Se vor vizualiza simultan, pe ambele canale ale oscilscopului, semnalul de date
furnizat de generatorul TTL çi respectiv semnalul demodulat. Se va determina viteza maximá
de transmisie ín condiþiile date crescínd frecvenþa generatorului píná ín momentul ín care
semnalul recepþionat nu mai reproduce corect datele transmise ( apare interferenþa intersimbol).

2.2 Se va simula funcþionarea demodulatorului din figura 1.3, vizualizíndu-se formele de

undá Sr(t), Sπ(t) çi Sd (t). Filtrul trece jos va fi de tip RC çi similar cu cel utilizat ín lucrarea
"Simularea filtrelor analogice".
Se vor studia urmátoarele aspecte practice:
2.2.1 - ín funcþie de frecvenþele de lucru se va dimensiona ín mod corespunzátor
filtrul RC trece jos
2.2.2 - funcþionarea demodulatorului ín absenþa zgomotului
2.2.3 - se va determina influenþa constantei de timp de íntirziere τ díndu-i acesteia
urmátoarele valori:
τ = 2ωπp ; τ = ωπp ; τ = 23ωπp
2.2.4 - influenþa zgomotului asupra informaþiei utile extrase din semnalul perturbat.
Un exemplu de program pentru simularea transmisiei çi recepþiei semnalelor modulate ín
frecvenþá, realizat ín MATLAB este prezentat ín anexa lucrárii.

3.Conþinutul referatului

Referatul va conþine oscilogramele 2.1.1. - 2.1.4. çi observaþiile personale asupra

chestiunilor 2.1.5, 2..2.1, 2.2.2, 2.2.3 çi 2.2.4, precum çi programul de simulare utilizat. La
predarea referatului se va rula çi programul facíndu-se cu acest prilej o demonstraþie practicá.

-- * --

Anexá la lucrarea nr. 8

 MODULATIA IN FRECVENTA A SEMNALELOR

clg;clc;
ap=input('ap=20 ');
fp=input('fp=400 sau 1000 pt. viteza mare ');
n=input('n(<5)= ');
fn=input('fn=350 sau 800 pt. viteza mare ');
df=input('df=100 sau 200 pt. viteza mare ');
x=input('x=1 sau 0.5 pt. viteza mare ');
tau=1/(4*fp);

dt=[1 1 0 1 0 0 1 1];

t1=0:.0001:x*.02;
t2=x*.02+.0001:.0001:x*.03;
t3=x*.03+.0001:.0001:x*.04;
t4=x*.04+.0001:.0001:x*.06;
t5=x*.06+.0001:.0001:x*.08;
t=[t1 t2 t3 t4 t5];

smf1=ap*cos(2*pi*(fp+df)*t1);
smf2=ap*cos(2*pi*(fp-df)*t2);
smf3=ap*cos(2*pi*(fp+df)*t3);
smf4=ap*cos(2*pi*(fp-df)*t4);
smf5=ap*cos(2*pi*(fp+df)*t5);
smf=[smf1 smf2 smf3 smf4 smf5];

sp=ap*cos(2*pi*fp*t);

subplot(211)
plot(t,sp)
xlabel('timp-[s]')
title('SEMNAL PURTATOR')

subplot(212)
plot(t,smf);
xlabel('timp-[s]')
title('SEMNAL MODULAT')
pause
clg

eta=n*cos(2*pi*fn*t);

sr=smf+eta;

plot(t,sr)
title('SEMNAL RECEPTIONAT')
pause
clg

k=tau/.0001;
for i=1:length(t)-k,
spi(i)=sr(i)*sr(i+k);
end

t1i=tau:.0001:x*.02;
ti=[t1i t2 t3 t4 t5];

plot(ti,spi)
title('SEMNALUL SPI')
xlabel('timp-[s]')
pause
clg

tj=input('tj=R*C=.0064 sau .0032 pt. viteza mare ');

num=[1];
den=[tj 1];
sd=lsim(num,den,spi,ti);

w=logspace(-1,4);
[mag,phase]=bode(num,den,w);
y=20*log10(mag);
subplot(211)
semilogx(w,y)
grid
title('CARACT. AMPLITUDINE-FRECV.')
ylabel('dB')
subplot(212)
semilogx(w,phase)
grid
title('CARACT. FAZA-FRECV.')
ylabel('rad')
pause
clg

subplot(211)
plot(ti,spi)
xlabel('timp-[s]')
title('SEMNAL SPI')

subplot(212)
plot(ti,sd)
xlabel('timp-[s]')
title('SEMNAL SD')
pause
mf=fft(smf);
pmf=mf.*conj(mf);
s=length(pmf);
f=10000*(0:s/2-1)/s;
plot(f(1:100),pmf(1:100));
title('FUNCTIE DENSITATE SPECTRALA-SEMNAL MODULAT');
xlabel('FRECVENTA-Hz');
pause

r=fft(sr);
psr=r.*conj(r);
s=length(psr);
plot(f(1:100),psr(1:100));
title('FCT. DENSIT. SPECTR.-SEMNAL MODULAT PERTURBAT');
xlabel('FRECVENTA-Hz');
pause

pi=fft(spi);
ppi=pi.*conj(pi);
s=length(ppi);
f=10000*(0:s/2-1)/s;
plot(f(1:120),ppi(1:120));
title('FUNCTIE DENSITATE SPECTRALA-SEMNAL SPI');
xlabel('FRECVENTA-Hz');
pause

l=length(t);
for i=0:7,
if sd(i*l/8+2/3*l/8)<0,
dr(i+1)=1;
else
dr(i+1)=0;
end
end

dt=dt
dr=dr
if dr==dt,
disp('TRANSMISIE CORECTA')
else
disp('TRANSMISIE CU ERORI')
end
end
Programul simuleazá funcþionarea demodulatorului, vizualizíndu-se formele de undá
Sr(t), Sπ(t) çi Sd (t). Semnalul modulat ín frecvenþá este de bandá íngustá, folosit pentru trans-
misia de date numerice. Am considerat cá pe un interval de 0.08 secunde se transmit datele:
dt - [1 1 0 1 0 0 1 1]
De asemenea pentru fiecare semnal s-a determinat çi reprezentat funcþia de densitate spectralá
S-au dimensionat filtrele RC çi au fost reprezentate caracteristicile Bode. Din semnalul
obþinut dupá parcurgerea FTJ , folosind un ciclu penttru decodificare, se obþin datele numerice
recepþionate care, pentru o transmisie corectá, trebuie sá coincidá cu cele transmise. Se poate
observa influenþa vitezei de transmisie çi apariþia fenomenelor de interferenþá inter- simbol.

-- * --
Lucrarea nr. 9.

Modularea çi demodularea ín fazá.

Interferenþa cu un semnal de frecvenþá apropiatá.

1.Noþiuni teoretice

Considerám cá avem un semnal modulat ín fazá, de bandá íngustá, folosit pentru

transmisia de date numerice:

S MP (t) = A p cos (ω p t + ∆ϕ) (1.1)

çi fie η(t ) semnalul perturbator, de forma:

η(t) = n cos ω n t (1.2)

unde ω n = ω p + δ , δ fiind abaterea ín frecvenþá a perturbaþiei faþá de semnalul purtátor, δ<<ωp

, iar n << Ap .
Semnalul recepþionat la intrarea demodulatorului (fig.1.1.) este:

S r (t) = S MP (t) + η(t) (1.3)

MA1 S π1 Sa sgn(Sa)
FTJ1 BDS1

cos ω p t
Sr(t)
Date
π BD
+
2

FTJ2 BDS2
MA2 Sπ2 Sb sgn(Sb)

Fig.1.1. Schema bloc a demodulatorului pentru semnale modulate ín fazá

Semnificaþia blocurilor componente este urmátoarea :

MA1 , MA2 - multiplicatoare analogice ;
 π/2 - bloc de defazaj cu 90° ;
FTJ1 , FTJ2 - filtre RC trece-jos ;
BDS1 , BDS2 - blocuri pentru detectia semnului semnalelor Sa , Sb ;
BD - bloc de decizie; in funcþie de semnele semnalelor Sa si Sb,furnizeazá
utilizatorului datele numerice ;

Se considerá urmátorul tabel de corespondenþe faze - date utilizat atít la emisie cít çi la
recepþie :
Tabelul 1.
Date
b1 b2 sgn(Sa) sgn(Sb) ∆ϕ
0 0 + + 45°
1 0 - + 135°
1 1 - - 225°
0 1 + - 315°

Conform structurii demodulatorului prezentat ín figura 1, avem urmátoarele expresii

pentru semnale :

S π1 = S r (t)cos ω p t = S MP (t)cos ω p t + η(t)cos ωp t (1.4)

Ap
S π1 = 2
[cos ∆ϕ + cos(2ω p t + ∆ϕ)] + n2 [cos δt + cos(2ω p + δ)t] (1.5)

respectiv :

Ap 
S π2 = 2 
cos  π2 − ∆ϕ  + cos  2ω p t + ∆ϕ + π2  +  +


+ n2  cos  π2 − δt  + cos  2ω p t + δt + π2   (1.6)

 

Dupá parcurgerea celor douá filtre trece-jos se eliminá componentele de frecvenþá

ínaltá, rezultínd :

Ap
S a (t) = 2
cos ∆ϕ + n2 cos δt (1.7)

respectiv :

Ap
S b (t) = 2
sin ∆ϕ + n2 sin δt (1.8)

Ín continuare se determiná semnele celor douá semnale ( + sau -) çi ín funcþie de

acestea çi conform tabelului 1 se reconstituie datele.
 Valoarea raportului semnal - zgomot la intrarea ín demodulator este :

S Ap
Z i
= n (1.9)

iar la ieçirea din demodulator este :

Ap
S cos ∆ϕ Ap
- pentru canalul a: Z e
= 2
n = n cos ∆ϕ (1.10)
2

Ap
S cos ∆ϕ Ap
- pentru canalul b: Z e
= 2
n = n sin ∆ϕ (1.11)
2

Pentru valori S/Z egale pentru ambele canale este necesar sá avem îndeplinitá condiþia:

cos ∆ϕ = sin ∆ϕ (1.12)

rezultínd pentru ∆ϕ valoarea de 45°.

2.Modul de lucru

Se va simula pe calculator o transmisie de date utilizínd semnale MP, vizualizíndu-se la

demodulator formele de undá Sr(t), Sπ1 (t), S π2 (t), Sa(t), Sb (t). Filtrele trece-jos vor fi de tip RC
similare cu cele utilizate ín lucrarea ''Simularea filtrelor analogice''.
Se vor studia urmátoarele aspecte practice:
2.1 - Funcþionarea demodulatorului ín absenþa zgomotului
2.2 - Ín funcþie de frecvenþele de lucru se vor dimensiona ín mod corespunzátor
filtrele RC trece jos
2.3 - Se va determina influenþa existenþei unui defazaj íntre semnalul purtátor folosit
la emisie çi semnalul purtator reconstituit utilizat la receptie pentru demodulare
[cos(ω p t + α)] .
2.4 - Se va determina influenta blocului de defazaj ín cazul ín care defazajul este mai
mic de 90°, respectiv mai mare de 90°.
2.5 - Se va studia influenþa zgomotului asupra informatiei utile extrase. Ce relaþie tre-
buie sá existe íntre amplitudinea semnalului purtátor Ap çi amplitudinea perturba-
þiei n, pentru ca datele sá mai poate fi reconstituite ín mod corect. Se vor face re-
feriri la valorile numerice folosite ín programul de simulare.
Un exemplu de program pentru simularea transmisiei de date utilizínd semnale modu-
late ín fazá, realizat ín MATLAB, este prezentat ín anexa lucrárii. Pe acest program se va stu-
dia çi:
2.6 - Influenþa vitezei de transmisie asupra corectitudinii decodificárii datelor la
recepþie. Ín acest scop se va micçora intervalul de timp alocat unui bit píná ín
momentul apariþiei erorilor la decodificare.
Care ar trebui sá fie modificárile aduse demodulatorului pentru a permite recep-
þionarea corectá a datelor çi la viteze sporite de transmisie?
Observaþie : Se neglijeazá ín acest caz influenþele canalului de transmisie.
 3.Conþinutul referatului

Referatul va conþine observaþiile personale asupra chestiunilor 2.1, 2.2, 2.3, 2.4, 2.5 çi
2.6, precum çi programul de simulare utilizat. La predarea referatului se va rula çi programul
facíndu-se cu acest prilej o demonstraþie practicá.

-- * --
 Anexa la lucrarea nr. 9.
MODULATIA IN FAZA

clc;clg;
ap=input('ap=20 ');
fp=input('fp=400 ');
n=input('n=5 ');
fn=input('fn=300 sau 500 ');

dt=[1 1;1 1;0 0;0 1;1 0;1 0;0 1;0 1];

t1=0:.0001:.02;
t2=.02+.0001:.0001:.03;
t3=.03+.0001:.0001:.04;
t4=.04+.0001:.0001:.06;
t5=.06+.0001:.0001:.08;

t=[t1 t2 t3 t4 t5];

smp1=ap*cos(2*pi*fp*t1+3*pi/4);
smp2=ap*cos(2*pi*fp*t2+7*pi/4);
smp3=ap*cos(2*pi*fp*t3+pi/4);
smp4=ap*cos(2*pi*fp*t4+5*pi/4);
smp5=ap*cos(2*pi*fp*t5+pi/4);
smp=[smp1 smp2 smp3 smp4 smp5];

sp=ap*cos(2*pi*fp*t);

subplot(211)
plot(t,sp)
xlabel('timp [s]')
title('SEMNAL PURTATOR')

subplot(212);
plot(t,smp);
title('SEMNAL MODULAT IN FAZA')
xlabel('timp [s]')
pause
clg

p=fft(sp);
pp=p.*conj(p);
s=length(pp);
f=10000*(0:s/2-1)/s;
subplot(211)
plot(f(1:60),pp(1:60));
title('FCT. DENSIT. SPECTR.-SEMNAL PURTATOR')
xlabel('FRECVENTA-Hz')

mp=fft(smp);
mpmp=mp.*conj(mp);
s=length(mpmp);
subplot(212)
plot(f(1:60),mpmp(1:60));
title('FCT. DENSIT. SPECTR.-SEMNAL MODULAT')
xlabel('FRECVENTA-Hz')
pause
clg

eta=n*cos(2*pi*fn*t);
sr=smp+eta;

subplot(211)
plot(t,sr)
title('SEMNAL RECEPTIONAT')
xlabel('timp [s]')

r=fft(sr);
rr=r.*conj(r);
s=length(rr);
subplot(212)
plot(f(1:60),rr(1:60));
title('FCT. DENSIT. SPECTR.-SEMNAL RECEPTIONAT')
xlabel('FRECVENTA-Hz')
pause
clg

spi1=sr.*cos(2*pi*fp*t);
spi2=sr.*sin(2*pi*fp*t);

subplot(211)
plot(t,spi1)
xlabel('timp [s]')
title('SEMNAL SPI1')

subplot(212)
plot(t,spi2)
xlabel('timp [s]')
title('SEMNAL SPI2')
pause
clg

pi1=fft(spi1);
pp1=pi1.*conj(pi1);
s=length(pp1);
subplot(211)
plot(f(1:60),pp1(1:60));
title('FCT. DENSIT. SPECTR.-SEMNAL SPI1')
xlabel('FRECVENTA-Hz')

pi2=fft(spi2);
pp2=pi2.*conj(pi2);
s=length(pp2);
subplot(212)
plot(f(1:60),pp2(1:60));
title('FCT. DENSIT. SPECTR.-SEMNAL SPI2')
xlabel('FRECVENTA-Hz')
pause
clg

tj=input('tj=R*C=.0064 ');
num=[1];
den=[tj 1];
a=lsim(num,den,spi1,t);
b=lsim(num,den,spi2,t);

w=logspace(-1,4);
[mag,phase]=bode(num,den,w);
y=20*log10(mag);
subplot(211)
semilogx(w,y)
grid
title('CARACTERISTICA AMPLITUDINE-FRECVENTA FTJ')
ylabel('dB')
subplot(212)
semilogx(w,phase)
ylabel('rad')
grid
title('CARACTERISTICA FAZA-FRECVENTA FTJ')
pause
clg

subplot(211)
plot(t,a,t,zeros(t))
xlabel('timp [s]')
title('SEMNAL A')

subplot(212)
plot(t,b,t,zeros(t))
xlabel('timp [s]')
title('SEMNAL B')
pause
clg

sa=sign(a);
sb=sign(b);

subplot(211)
plot(t,sa,t,zeros(t))
xlabel('timp [s]')
title('SIGNUM(A)')

subplot(212)
plot(t,sb,t,zeros(t))
xlabel('timp [s]')
title('SIGNUM(B)')
pause
clg

l=length(t);
for i=0:1:7,
if sa(round(i*l/8+2/3*l/8))>0 & sb(round(i*l/8+2/3*l/8))>0,
dr(i+1,1)=0;
dr(i+1,2)=0;
elseif sa(round(i*l/8+2/3*l/8))<0 & sb(round(i*l/8+2/3*l/8))>0,
dr(i+1,1)=1;
dr(i+1,2)=0;
elseif sa(round(i*l/8+2/3*l/8))>0 & sb(round(i*l/8+2/3*l/8))<0,
dr(i+1,1)=0;
dr(i+1,2)=1;
elseif sa(round(i*l/8+2/3*l/8))<0 & sb(round(i*l/8+2/3*l/8))<0,
dr(i+1,1)=1;
dr(i+1,2)=1;
end
end
end

dt=dt
dr=dr

if dr==dt,
disp('TRANSMISIE CORECTA')
else
disp('TRANSMISIE CU ERORI')
end
end

-- * --