Sisteme Pentru Achizitia Datelor

T Șerban Bazele sistemelor de achiziții de date curs pentru uzul studenților
1. Sisteme pentru achiziția datelor

1.1. Sisteme numerice de măsurare-monitorizare
Structurile de măsurare automată sunt de complexitate mare, înglobând toate
blocurile funcţionale descrise anterior. Forma generică reprezentată în fig.1.1
este valabilă pentru sistemele de monitorizare de uz general, cufuncţii de
măsurare, control automat şi protecţie, care pot îndeplini şi funcţii de
supervizare a unor elemente ale sistemului prin intermediul mărimilor logice şi
cuprinde:
- blocul intrărilor analogice şi logice (BIAL);
- blocul de filtrare analogică (BFA);
- subsistemul de achiziţie de date (DAS);
- controlerul achiziţiei (AC), reprezentat de un microcontroler sau de un
microprocesor, coordonează funcţionarea DAS şi transferul datelor, asigurând
flexibilitatea structurii de măsurare şi comunicaţia cu sistemul de rang
superior;
- blocul de procesare numerică a datelor achiziţionate. Structura generică din
fig.1.1 poate suporta dezvoltări sau simplificări în funcţie de progresele
tehnologice privind integrarea circuitelor de prelucrare analogică şi procesare
numerică a datelor. Spre exemplu, pentru mărimi cu variaţii relativ lente,
măsurarea valorilor sintetice uzuale ale parametrilor energetici nu impune
neapărat prezenţa DSP, putându-se realiza şi la nivelul AµC atunci când acesta
este realizat cu un microprocesor sau chiar cu un microcontroler.
Funcţionarea sistemelor cu microprocesoare şi microcontrolere se bazează pe
simbioza dintre cele două componente inseparabile: suportul hardware
(totalitatea circuitelor fizice) şi suportul software (totalitatea programelor
prin care se controlează funcţionarea componentei hardware). Sistemele numerice
au suporturi hardware flexibile, realizate cu circuite electronice programabile,
care pot materializa un număr finit de configuraţii diferite. Configurarea
suportului hardware se poate realiza prin cablare, prin sisteme de jumperi (cose
metalice detaşabile) sau prin instrucţiuni executabile care alcătuiesc programul
sistemului numeric (componenta software). Pentru o configuraţie hardware
precizată, performanţele sunt determinate de calitatea componentei software.
Fig.1.1. Arhitectura sistemelor numerice de monitorizare
1.2. Forma generică a sistemelor numerice

Sistemele numerice au configuraţii din cele mai diverse, fiind adaptate fiecărei
aplicaţii în parte, însă există suficinte elemente comune pentru a putea contura
o structură generală.
Orice sistem cu microprocesor este format dintr-o unitate centrală de prelucrare
numerică a datelor şi echipamente sau dispozitive periferice care furnizează sau
beneficiază de datele prelucrate. Legăturile dintre unitatea centrală şi
periferice sunt stabilite prin intermediul unor circuite speciale care se numesc
interfeţe (fig.1.2). Unitatea centrală propriu-zisă cuprinde microprocesorul (cu
1/8
toate circuitele anexe: controlere de magistrale, generator de tact, buffere,

etc.) şi memoria sistemului (atât secţiunea volatilă cât şi cea nevolatilă).
Interfeţele sunt fie porturi intrare/ieşire (IO) de tip serial sau paralel, fie
etaje de putere pentru comanda dispozitivelor de execuţie.
Perifericele reprezintă cea mai extinsă parte a unui sistem numeric. Ele includ
echipamentele prin care se asigură interfaţa-operator: display, tastatura,
imprimanta, şi dispozitivele care asigură legătura cu mediul exterior:
adaptoarele analogice prin care unitatea centrală preia informaţii despre
procesele fizice controlate şi dispozitivele de execuţie prin care comandă sau
reglează respectivele procese fizice.
Intrările analogice cuprind totalitatea dispozitivelor şi circuitelor prin care
se preiau informaţii din mediu; aceste dispozitive pot fi:
- transformatoare de măsurare;
- circuite de măsurare şi adaptare;
- traductoare clasice cu circuite speciale de adaptare;
- traductoare inteligente;
- senzori-comutator pentru sesizarea îndeplinirii unor condiţii
Fig.1.2. Forma generică a sistemelor numerice
Dispozitivele de execuţie includ relee sau dispozitive de acţionare

(actuatoare):
- dispozitive de acţionare, electrovane sau electroventile;
- cuplaje mecanice;
- întreruptoare şi regulatoare;
- convertoare statice cu control numeric, etc.
Un rol funcţional deosebit îl au echipamentele periferice de comunicaţie, prin

care se asigură integrarea sistemului numeric în sistemele de monitorizare şi
conducere centralizată. Sistemele numerice sunt conectate în reţele şi stabilesc
legături prin cabluri speciale, linii electrice aeriene sau prin radio.
Echipamentul de comunicaţie cel mai frecvent utilizat este un circuit modulator
- demodulator (MODEM) prin care sistemul numeric accesează un mediu de
comunicaţie.
2/8
1.3. Memorii pentru sisteme numerice

Memoria unui sistem numeric este la fel de importantă ca şi procesorul, în
absenţa sa neputând fi concepută nici o aplicaţie utilă.
Din punct de vedere al dependenţei de tensiunea de alimentare, memoriile sunt
volatile (informaţia se pierde la dispariţia tensiunii de alimentare) şi
nevolatile (informaţia se pierde când dispare tensiunea de alimentare). Suportul
memoriei poate fi electronic, magnetic sau optic. Performanţele cele mai
ridicate (privind timpul de acces şi fiabilitatea) sunt deţinute de memoriile
electronice.
După structurile fizice, circuitele electronice de memorie pot fi:
- memorii care sunt înscrise în procesul de fabricaţie şi pot fi doar citite
(read only memory - ROM); sunt memorii nevolatile rapide;
- memorii care pot fi scrise o singură dată de utilizator, şi ulterior numai
citite (Programmable ROM - PROM); sunt memorii nevolatile rapide;
- memorii PROM care pot fi şterse prin expunere la ultraviolete şi reîncrise de
utilizator (erasable PROM - EPROM); sunt memorii nevolatile, mai puţin rapide
decât PROM;
- memorii EPROM care pot fi şterse pe cale electrică (Electricaly EPROM – EEPROM
sau E2PROM); sunt memorii nevolatile la fel de lente ca şi EPROM;
- memorii care pot fi citite şi scrise oricând, la orice locaţie, denumite şi
memorii cu acces aleator ( random access memory - RAM), fiind realizate în două
variante:
- memorii dinamice, tip condensator, care necesită reîmprospătare
periodică a informaţiei prin REFRESH; aceste memorii au caracter volatil şi sunt
cele mai rapide;
- memorii statice, cu circuite bistabile, care nu au nevoie de ciclul de
REFRESH; sunt memorii în general volatile, dar pot fi transformate în memorii
nevolatile prin alimentare mixtă (din sursa sistemului şi cu baterii "în
tampon"); în acest caz, ele devin cele mai rapide memorii nevolatile. În
sistemele numerice, acest tip de memorii se prezintă sub forma circuitelor
integrate sau modulelor de memorie DIMM (deja abandonate în proiectele recente)
sau DDR.
Dinamic
Volatile RAM
(DRAM)
ROM – Read Only Memory
Memorii
PROM – Programmable ROM
Electronice
EPROM – Erasable PROM
EEPROM – Electrically Erasable PROM
Nevolatile FLASH – EEPROM RWW (Read While Write)
Banda
Magnetice
Hard Disk
Optice CD-ROM
CD_RW
Fig.1.3. Organigrama circuitelor de memorie
Structura tipică a circuitelor de memorie este de tip matricial, celulele de

memorie (condensator sau circuit bistabil), fiind dispuse pe linii şi coloane
(fig.1.4). Liniile de adresă de pe magistrala corespunzătoare a sistemului
numeric sunt puse în corespondenţă cu liniile şi coloanele matricii de celule de
memorie din fiecare circuit, în acest fel fiind accesate oricare din celulele de
memorie. În circuitele cu structură de 8 biţi, în fiecare celulă de memorie
(locaţie) poate fi memorat un byte (octet) de informaţie. Datele sunt vehiculate
pe o magistrală de 8 biţi la care sunt cuplate toate celulele de memorie.
3/8
Fig.1.4. Structura tipică simplificată a unui circuit de memorie
Exemplu: pentru a accesa locaţia de memorie marcată în fig.1.4 este necesară

activarea liniei L3 şi a coloanei C4. Liniile şi coloanele nu sunt accesate
direct de pe liniile de adresă, ci prin intermediul unui circuit decodificator.
Cele 64 combinaţii posibile din fig.1.1 pot fi realizate utilizând numai log264
= 6 linii de adresă (3 pentru linii, 3 pentru coloane). De exemplu, pentru a
activa celula de memorie marcată este necesar ca pe magistrala de adresare să se
transmită cuvântul de adresă 011101 (în structura A0...A5), care desemnează
celula cu numărul 29 (numerotarea se face pe linii, începând cu celula din
stânga-sus şi terminând cu cea din dreapta-jos).
În afara memoriei electronice (PROM, RAM) ale cărei dimensiuni sunt finite,
ajungând la sistemele numerice actuale la dimensiuni uzuale de 128 sau 256 MB,
sistemele numerice au şi dispozitive de memorie magnetică, sub forma discurilor
dure (Winchester) denumite "Hard Disk Drive" - HDD, care extind mult
dimensiunile memoriei nevolatile.
Un HDD este alcătuit din mai multe discuri din material feromagnetic cu
proprietăţi magnetice deosebite, fixate pe un ax comun şi antrenate în mişcare
de rotaţie de un motor. Discurile sunt "citite" şi "scrise" cu "capete" de
citire/scriere printr-un procedeu asemănător înregistrării/redării de pe benzi
magnetice.
Capacitățile de stocare ale HDD actuale depăşesc 1TB. Vitezele de acces sunt
descrise sintetic prin rata de transfer (valori medii x10...x100MB/s) şi timpul
mediu de acces (valori medii x1...x0,1ms). În practică, aceste performanţe
elimină practic limitele în executarea funcţiilor de control şi de calcul în
sistemele numerice.
Evident, viteza de accesare a informaţiilor conţinute în HDD nu este nici pe
departe comparabilă cu viteza de acces a memoriei nevolatile de tip RAM, de
aceea orice program memorat pe HDD este copiat în RAM înainte de a fi executat
de microprocesor.
Având piese în mişcare, HDD au durată de viaţă limitată (deşi MTBF are valori
ridicate). Uzura în timp a angrenajelor mecanice ale sistemului HDD se manifestă
iniţial prin scăderea vitezelor de acces şi de transfer, iar dacă schimbarea
discului întârzie, duce la încetarea funcționării și piederea informațiilor.
În prezent, în locul HDD sunt montate memorii flash de mari dimensiuni - Solid
State Drive (SSD) – cu performanţe mult superioare HDD care conferă sistemelor
numerice durate de funcționare teoretic nelimitate. (În realitate...nu e așa !)
O altă categorie de memorii nevolatile sunt cele pe suport optic: CD-ROM, DVD-
ROM, Blu-Ray (BD-R), Blu-Ray Recordable Dual Layer (BD-R DL), cu acces mai rapid
decât cel al HDD. Deocamdată suportul optic este larg utilizat în varianta read-
only, pentru memorarea programelor şi a constantelor de calibrare. Integritatea
4/8
datelor de pe suportul optic depinde de stabilitatea dimensională a materialelor

și integritatea fizică a discurilor.
În prezent, duratele de funcționare ale sistemelor numerice nu sunt limitate
atât fizic cât moral: performanţele sistemelor numerice se dublează la fiecare 2
ani (legea Moore) iar uzura morală este foarte pronunţată.
1.4. Funcţionarea sistemelor cu microprocesor

Din punctul de vedere al utilizatorului, orice sistem cu microprocesor
funcţionează pe baza unui program memorat în circuitele sau dispozitivele de
memorie aferente sistemului numeric. Pentru a putea fi rulat, programul
respectiv trebuie încărcat în memoria RAM (de unde poate fi accesat foarte rapid
de microprocesor). Succesiunea operaţiilor pe care un sistem cu microprocesor le
efectuează înainte de a începe rularea programului propriu-zis debutează cu
informarea procesorului despre configuraţia sistemului. Aceste informaţii sunt
stocate într-o memorie separată (BIOS - Basic Input-Output System) alimentată în
permanenţă dintr-o baterie.
Următorul pas este încărcarea sistemului de operare (OS - Operating System).
Sistemul de operare este prima interfaţă om-maşină interpusă între operator şi
sistemul numeric, cuprinzând unul sau o succesiune de coduri a căror executare
informează sistemul despre componentele sale şi despre semnificaţia comenzilor
primite de la operator. Această iniţializare poartă denumirea de "booting"
(încălţarea pentru plecarea la drum) şi este o etapă inerentă tuturor sistemelor
numerice.
După boot, sistemul încarcă programul executabil conform căruia se desfăşoară
întreaga funcţionare. Acest program poate fi memorat în PROM, EPROM sau pe un
suport magnetic (HDD - hard disk drive) şi este întotdeauna transferat în RAM,
de unde poate fi accesat foarte repede.
Funcţionarea unui sistem numeric este evidentă numai când rulează programul
principal:
- controlul interfeţelor analogice;
- analiza numerică a mărimilor analogice de intrare;
- lucrul cu perifericele (tastatura locala, monitor sau sistem de afişare
(display) local, porturi intrare-ieşire);
- controlul elementelor de execuţie.
Procesorul accesează memoria prin intermediul liniilor de adresă (magistrala de
adresare). Biţii sunt grupaţi în cuvinte binare (succesiuni) de 4 (nibble), 8
(octeţi sau byte), 16 sau 32 biţi. Procesorul "scrie" adresa locaţiei pe
magistrala de adresare, apoi activează unul din semnalele "READ" (citeşte) sau "
WRITE" (scrie) pentru a citi, respectiv a scrie în memorie. Informaţia care
trebuie scrisă în sau citită din memorie este transferată pe magistrala de date.
Din cele de mai sus rezultă o primă concluzie: oricare sistem numeric include
structural cel puţin 3 magistrale (fig.1.5):
- magistrala de adresare (MA);
- magistrala de control (MC);
- magistrala de date (MD).
M e m o rie P e rife ric e
AB
DB
CB
M ic ro p ro c e s o r
Fig.1.5. Magistralele unui sistem numeric cu arhitectură Von Neuman
Aceleaşi 3 magistrale sunt folosite nu numai pentru lucrul cu memoria ci şi

pentru transferul informaţiilor între procesor şi celelalte componente ale
sistemului numeric (circuite de intrare-ieşire). Ieșirile către magistralele MA
şi MD sunt de tip tri-state, având, pe lângă stările logice "1" şi "O", o stare
nedefinită, denumită "de înaltă impedanţă" (HZ). Starea HZ este folosită atunci
când procesorul cedează magistrala altor elemente ale sistemului sau în
5/8
operaţiile DMA (Dirrect Memory Access). În această stare, perechile de

tranzistoare finale din configurațiile totem-pole (push-pull) ale circuitelor de
ieşire ale tuturor buffer-elor de magistrală trec în stare "blocat", prin ieşiri
nefiind debitați sau absorbiți curenți în/din magistrală (fig.1.6). Magistrala
este astfel "eliberată" (de obicei la cereri BUSRQ urmate de confirmări BUSAK)
şi poate fi folosită pentru transferuri de date între alte elemente ale
sistemului. Când circuitele respective finalizează transferurile, semnalizează
procesorului (pe MC) iar acesta preia din nou controlul magistralei.
Starea HZ elimină conflictele pe magistrale şi permite reducerea semnificativă a
disipației termice în sistemele numerice.
Fig.1.6. Stările ieșirilor buffer-elor de magistrală
Operaţiile pe care le execută un procesor se succed în secvențe, stabilite prin

programe, dar evenimentele exterioare pot interveni în aceaste secvențe când
este necesar. Semnalele prin care mediul extern impune abandonarea temporară a
execuţiei unui program pentru tratarea unor situații (evenimente) prioritare
altor se numesc întreruperi.
Când primeşte o întrerupere, procesorul abandonează programul principal,
marchează adresa instrucţiunii la care a rămas şi începe rutina de tratare a
întreruperii.
Rutina este o secvenţă de program care permite efectuarea unei operaţii
specifice. Exemplu: apăsarea unei taste în cursul rulării unui program este
semnalată procesorului pe o linie de întrerupere, ca o cerere de dialog dinspre
operatorul uman. Procesorul continuă rularea programului în curs până când
operatorul termină de tastat o comandă interpretabilă, apoi trece la
îndeplinirea comenzii primite.
Alt exemplu: procesorul unui sistem numeric de monitorizare şi protecţie pentru
circuite electrice primește mărimile primare prin interfaţa analogică şi
prelucrează datele conform unui algoritm oarecare. La un moment dat, una din
mărimile măsurate depăşeşte un anumit prag. Această depăşire reprezintă o
întrerupere prioritară şi este tratată necondiţionat de procesor, care întrerupe
rularea programului principal şi execută un salt la rutina de comandă a
declanşării sau reconfigurării circuitului protejat.
Întreruperile sunt gestionate de controlerul de întreruperi – circuit dedicat
care le stabileşte ordinea de prioritate, ierarhizându-le în funcţie de
semnificaţiile lor pentru pentru sistemul supravegheat.
Liniile de întrerupere fac parte din magistrala de control, alături de celelalte

semnale de stare:
- INT (Interrupt Request) - întrerupere mascabilă, generată de un periferic,
tratabilă conform unei ordini de priorităţi; procesorul întrerupe activitatea
curentă, rulează rutina de tratare a întreruperii respective şi revine apoi la
activitatea pe care o desfăşura anterior; semnalele INT pot fi ignorate prin
software, inhibând sistemul de întreruperi;
- NMI (Non Mascable Interrupt) – întrerupere nemascabilă, a cărei tratare este
prioritară; Procesorul îşi întrerupe necondiţionat activitatea curentă şi
deserveşte cererea NMI în cel mai scurt timp. Spre deosebire de INT, semnalul
NMI nu poate fi ignorat prin inhibarea sistemului de întreruperi. Ambele tipuri
de întreruperi rămân fără răspuns dacă procesorul este în stare de aşteptare
(semnalul WAIT este activ) sau dacă acesta a cedat magistrala prin BUSAK.
6/8
- WAIT - cerere de aşteptare din partea unui periferic mai lent; când lucrează
cu memoria sau cu perifericele, procesorul testează linia WAIT la fiecare ciclu;
dacă linia WAIT este activă, procesorul inserează cicluri suplimentare de
aşteptare (NOP) până când "interlocutorul" devine accesibil. Prin semnalul WAIT
procesorul poate fi adaptat la memorii sau periferice mai lente;
- BUSRQ (Bus Request) - cerere emisă de un periferic de acces la magistrala de
date; procesorul este forţat să se oprească şi să trateze cererea; dacă cererea
este acceptată prin BUSAK, procesorul îşi trece buffer-ul de magistrală în stare
HZ permiţând preluarea controlului magistralei de către perifericul solicitant;
- RESET - semnal de reiniţializare, generat la pornirea sistemului pentru a
aduce în stări definite toate circuitele (contorul pt instrucțiuni (program
counter), registre, etc.), în timpul rulării programului principal, de timer-ele
WATCHDOG, atunci când, din diferite motive, procesorul se opreşte din rularea
normală a unui program, sau manual, de operatorul uman.
Timerul WATCHDOG este un numărător care numără invers de la o valoare iniţială
către zero, fiind reîncărcat periodic cu acea valoare înainte de a ajunge la
zero, prin instrucţiuni speciale plasate în program. Dacă programul nu mai este
rulat normal, instrucţiunile de reîncărcare nu mai sunt transmise timer-ului,
care ajunge la zero şi emite semnalul RESET. Astfel sistemul se reiniţializează
automat la apariţia unei stări anormale în funcţionarea sa. Toate procesoarele
moderne au inclus un astfel de timer. Semnalul RESET poate fi generat şi manual,
operatorul putând reiniţializa sistemul atunci când se fac diferite intervenţii
(modificări în program sau în configuraţie). Pe magistrala de control sunt
vehiculate şi semnale de comandă prin care se controlează funcţionarea
sistemului:
- Ml (Machine Cycle 1) - este generat de procesor la fiecare citire din memorie
a codului unei instrucţiuni (fetch) sau la acceptarea unei cereri de întrerupere
din partea unui periferic. Execuţia fiecărei instrucţiuni presupune aducerea sa
din memorie (ciclul fetch), decodificarea instrucţiunii şi executarea
microoperaţiilor presupuse de instrucţiunea respectivă;
- MREQ (Memory Request) - cerere de acces la memorie;
- IORQ (Input Output Request.) - cerere de acces la un periferic;
- RD (Read) - comandă de citire din memorie sau de la un periferic;
- WR (Write) - comandă de scriere în memorie sau într-un periferic;
- HALT - comandă de oprire a procesorului;
- BUSAK (Bus Acknowledge) - semnal de acceptare a cererii de acces la
magistrală;
- CLOCK - semnalul de ceas (de sincronizare).
Faţă de aceste semnale prezente la orice procesor, există şi alte semnale de
control specifice fiecărui procesor în parte.
Exemplu: pentru a reduce numărul de pini (problemă stringentă la procesoarele
evoluate), adresele şi datele se multiplexează (fig.1.7) pe una din magistrale
(de date sau de adrese). Este, evident, nevoie de un semnal de control prin
care procesorul să semnaleze celorlalte componente ale sistemului ce fel de
informaţii sunt transferate la un moment dat pe liniile multiplexate. Semnalul
respectiv poartă diferite denumiri (la microcontrolerul PCB80C552 produs de
firma Philips semnalul se numeşte ALE – (Address Latch Enable) iar activarea sa
semnifică faptul că liniile ADO...AD7 conţin adrese. Dacă semnalul ALE este
inactiv, atunci liniile respective transferă date.
Fig.1.7. Multiplexarea adreselor şi datelor
7/8
O altă metodă de reducere a numărului de pini este utilizarea magistralelor

seriale, precum la cuplarea memoriilor EPROM în care sunt stocate constantele
prin care se adaptează sistemului numeric la mediu (factori de scară, rate de
achiziţie, temporizări, etc.).
1.5. Codul maşină şi limbajele de programare

Sistemele numerice cu microprocesor operează în cod hexazecimal utilizând
simbolurile binecunoscute (0,1,...,9,A,...F). Pentru a nu crea confuzii cu
textul, numerele sunt precizate prin plasarea indicelui "hexa": (3F)H, (23)H.
Fiecărei operaţii executabile de către microprocesor îi corespunde un cod hexa.
La procesoarele elementare, codul hexa este format din doar două cifre, numărul
operaţiilor executabile fiind limitat la 255. La procesoarele evoluate, codul
este descris printr-un număr de 3 sau chiar 4 cifre hexa.
Orice procesor, oricât de evoluat, poate fi programat scriind direct codurile
operaţiilor care trebuie efectuate, în ordinea parcurgerii lor. Rezultatul este
"codul maşină" corespunzător programului respectiv.
Exemplu: (2A)H (F3)H (5D)H (DB)H .... Fiecare pereche din acest şir reprezintă
câte o instrucţiune. Greu de interpretat la o primă vedere, codul maşină este
aproape inutilizabil la proiectarea şi depanarea programelor mari pentru
procesoare evoluate.
Pentru a crea o interfaţă accesibilă între programator şi microprocesor,
fiecărei operaţii descrise printr-un cod hexa i s-a asociat câte o prescurtare a
unui cuvânt-cheie (mnemonica). Mnemonicile sunt redate pe 3 sau 4 litere şi sunt
foarte intuitive: ADD – adună, INC – incrementează, LD – încarcă (load), MUL –
înmulţeşte (multiply), DIV –împarte (divide), etc.
Totalitatea mnemonicelor prin care se desemnează operaţiile executabile aferente
unui procesor alcătuieşte limbajul de asamblare - primul pas în "umanizarea"
conversaţiei cu procesorul. Programele scrise în limbaje de asamblare sunt
foarte rapide, deoarece succesiunea operaţiilor este optimă pentru aplicaţia
respectivă iar operatorul poate controla pas-cu-pas executarea programului. Din
păcate, pentru programele mari, limbajul de asamblare este aproape la fel de
dificil de utilizat ca şi codul maşină.
Execuţia unui program scris în limbaj de asamblare presupune dezasamblarea lui
de către procesor (transformarea în cod maşină) şi efectuarea pas-cu-pas a
operaţiilor precizate prin codurile hexa.
Programarea sistemelor evoluate se face utilizând limbaje de programare. Primul
limbaj cu largă aplicabilitate a fost PASCAL, urmat la scurt timp de C şi
variantele sale C+, C++, Turbo C, C Sharp, ş.a. Limbajul C a fost imaginat
pentru programarea microcontrolerelor, apoi adaptat pentru procesoarele numerice
de semnal (DSP).
Incluzând o multitudine de biblioteci (ansamble de subrutine), şi cuprinzând
instrucţiuni mult mai intuitive (formate din cuvinte uzuale din limba engleză),
C este aplicabil pentru programe lungi şi complicate, atât pentru proiectare cât
şi pentru depanare.
În prezent sunt multe alte medii de programare optimizate pentru familii de
sisteme de dezvoltare utilizabile în achiziția datelor. Una din cele mai simple
variante funcționale cu care puteți începe este platforma Arduino (familia
sistemelor de dezvoltare și mediul de programare cu o bibliotecă impresionantă
de subrutine dedicate unui număr mare de periferice) cu microcontroller-e din
familia AtMega328: Uno, Micro, Nano, Due, Yun, MKR Vidor, Leonardo, Mega2560,
etc.
8/8
12. Sisteme SCADA
SCADA (Supervisory Control And Data Acquisition) este un ansamblu tehnic de

calculatoare și sisteme pentru achiziția datelor care permite utilizatorului,
situat într-un post central (MTU – Master Terminal Unit), să preia date dela
foarte multe terminale aflate la distanŃe mari (RTU – Remote Terminal Unit), să
supervizeze şi să trimită comenzi spre acele terminale. Controlul la distanŃă
înseamnă elaborarea deciziilor pentru controlul evoluŃiei unui proces fizic
într-un loc aflat la distanŃă (mare) de procesul respectiv. Controlul automat
înseamnă corecŃia proceselor fizice fără intervenŃia umană. Nu toate sistemele
SCADA sunt sisteme de control automat; primele variante ca şi multe din cele
actuale îndeplinesc doar funcŃiile de achiziŃie automată de date, controlul
dela distanŃă fiind efectuat de un operator uman. Finalizarea achiziŃiei de date
printr-o decizie de control se face doar în urma opŃiunii operatorului. SCADA
achiziŃionează date de pe arii foarte extinse sau din puncte foarte numeroase,
integrându-le într-o formă interpretabilă de operatorul uman, şi oferă, uneori,
soluŃii posibile (prestabilite prin program), lăsând operatorului decizia finală
e (alegerea soluŃiei și acțiunii optime). Operatorul uman ia decizii în baza mai
multor considerente, nu întotdeauna posibil de programat sau de reactualizat în
timp util în memoria MTU. Sistemele SCADA au doar rolul de consiliere.
Creşterea calităŃii şi siguranŃei în funcŃionare a reŃelelor de comunicaŃie ca
şi mărirea vitezei şi puterii de calcul a computerelor în jurul cărora se
realizează MTU au încurajat evoluŃia funcŃiilor sistemelor SCADA către controlul
automat, inclusiv în domenii complexe precum generarea energiei electrice,
sisteme de distribuŃie şi dispecerizare, etc. Controlul sistemelor electrice de
distribuŃie se realizează prin închiderea sau deschiderea unor întreruptoare iar
viteza de răspuns la modificările de sarcină pe linii trebuie să fie maximă.
Semnalele uzuale sunt: alarme, indicatori de stare, mărimi analogice şi
cumulative.
12.1. Elementele sistemelor SCADA
Un sistem SCADA are 3 componente: operatorul uman, MTU (Master Terminal Unit),
RTU (Remote Terminal Unit) și echipamentele de comunicație (DCE, inclusiv mediul
de comunicație). Operatorul ocupă poziŃia centrală şi accesează sistemul prin
intermediul unei interfeŃe operator de tip display cu un set minimal de ferestre
de anunŃ şi un avertizor sonor. InterfaŃa operator este interpusă între acesta
şi MTU (controlerul sistemului). MTU include şi perifericele grafice
(imprimanta, plotter, etc.) şi cele care asigură interfaŃa-operator (display,
tastatura, mouse, ieşire de sunet, etc.).
ComunicaŃia între MTU şi RTU se face prin cablu electric, optic, linie radio sau
LAN / WAN. Un MTU poate controla sute de RTU. Ratele de transfer depăşesc 2400
bps numai pentru sistemele SCADA dedicate controlului sistemelor electrice de
distribuŃie. MTU poate comunica şi prin reŃea locală (LAN), cu alte MTU.
RTU reprezintă de fapt partea complicată a sistemului SCADA, deoarece la nivelul
său sunt analizate stările circuitelor şi dispozitivelor supervizate, sunt luate
decizii logice şi sunt activate servomecanismele sau comenzile elementelor de
execuŃie, apoi sunt elaborate mesaje către MTU pentru informarea acestuia despre
îndeplinirea comenzii primite. De aceea, majoritatea RTU au structura şi
tehnologia foarte asemănătoare sistemelor numerice de calcul.
Legăturile între RTU şi dispozitivele periferice (senzori, servomecanisme,
dispozitive de acŃionare, contacte-martor, etc.) se fac de obicei cu cabluri.
RTU include, de regulă, sursa de alimentare a dispozitivelor comandate, de
regulă un UPS (sursă independentă). MTU scanează relativ rar fiecare RTU; RTU
scanează mult mai des fiecare din dispozitivele periferice pe care le
controlează.
Elementul distinctiv al SCADA faŃă telemetrie este bidirecŃionalitatea: se pot
monitoriza procesele fizice supravegheate (RTU→MTU) şi se poate acŃiona asupra
evoluŃiei acestora (MTU→RTU) prin supervizare.
1/6
Sisteme de timp real NoŃiunea de "sistem de timp real" are semnificaŃia unui
sistem de control care poate elabora decizii şi acŃiona asupra sistemului
controlat cu o întârziere ale cărei efecte nu sunt măsurabile sau nu afectează
funcŃionarea acestuia. Nu întotdeauna este necesar ca semnalele de alarmă să
apară imediat (pe o linie de întreruperi, de exemplu); sunt situaŃii în care
timpul de răspuns al SCADA este insignifiant faŃă de timpul de răspuns al
echipelor de intervenŃie. În această situaŃie, rata de scanare a RTU de către
MTU nu trebuie să fie prea mare (odată pe minut sau la 10 minute este
suficient).
ComunicaŃia între elementele sistemelor SCADA se face după metoda master-slave,
în care una din unităŃi este master, fiind singura care poate iniŃia
comunicaŃia. Alte unităŃi slave pot iniŃia comunicaŃia doar dacă master-ul le
permite sau le dă instrucŃiuni în acest sens. Chestionarea succesivă a RTU de
către MTU se numeşte scanare. Determinarea intervalului de scanare se face în
funcŃie de numărul RTU, de cantitatea de date care trebuie transmise pe durata
unei conversaŃii şi de viteza de variaŃie a semnalelor de intrare specifice
proceselor controlate. Uneori succesiunea de scanare se modifică, astfel încât
RTU care supervizează semnale rapide să fie scanate mai des decât celelalte.
Viteza de transmisie a datelor este un alt factor determinant al ratei de
scanare, dar eficienŃa comunicaŃiei este o funcŃie neliniară de rata de transfer
a datelor. Dublarea ratei de transfer nu conduce la dublarea eficienŃei,
deoarece transmiterea unui mesaj include timpul de adresare, timpul necesar
detecŃiei şi corecŃiei erorilor (şi alte elemente ale protocolului de
comunicaŃie) care nu pot fi excluse deşi nu fac parte din mesajul propriu-zis.
De aceea eficienŃa comunicaŃiei pe linii telefonice dedicate nu depăşeşte 70%,
prin radio 40%.
Una din principalele restricŃii ale controlului centralizat este aceea că
niciodată nu se controlează de la distanŃă funcŃiile vitale ale sistemelor
supervizate. FuncŃiile care pot fi controlate de sistemele SCADA sunt: măsurarea
şi (cu unele limitări) protecŃia.
ProtecŃia Toate procesele care prin defecte locale pot conduce la deranjamentul
unui beneficiar, defectarea echipamentelor sau poluarea mediului, trebuie
echipate cu sisteme de protecŃie. Aceste sisteme pot fi manuale (monitor şi
operator) sau automate - pentru sisteme cu evoluŃie rapidă; nefiind perfecte,
pot suporta ele însele diferite defecte.
Proiectarea sistemelor de protecŃie se face în spiritul a trei axiome:
- acces prioritar la dispozitivele de execuŃie faŃă de sistemul de control
permanent;
- absenŃa elementelor comune cu sistemul de control normal;
- simplitate maximă.
Includerea SCADA în sistemele de distribuŃie Ńine seama de ultimele două
considerente. Paralelismul sistemelor de protecŃie cu sistemele SCADA nu este
însă foarte sever, cele două putând avea în comun sezorii şi elementele de
execuŃie, ca şi MTU şi RTU. Rezolvarea situaŃiilor complexe nu impune neapărat
intervenŃia unor sisteme complicate.
Ideea simplităŃii nu vine în contradicŃie cu proiectele SCADA deoarece acestea
sunt în general suficient de simple pentru a putea fi utilizate pe funcŃii de
protecŃie.
Generatoarele şi sistemele de distribuŃie pot fi protejate, maximizând în
acelaşi timp continuitatea serviciilor, prin monitorizarea întregii reŃele şi
telecomanda dispozitivelor de acŃionare. O restricŃie se impune totuşi: sezorii,
logica şi acŃionarea proprii sistemelor de distribuŃie locale nu trebuie să
depindă de sistemele SCADA. Defectele cu risc mare se evită prin instalarea
sistemelor de protecŃie locale, prioritare faŃă de sistemele SCADA.
Măsurările pentru tarifare sunt făcute prin intermediul sistemelor SCADA la
nivelul MTU, dar valorile locale se memorează şi la nivelul RTU un interval de
timp oarecare (zile, luni) în funcŃie de memoria disponibilă şi nivelul de
defalcare (pe ore sau zile).
2/6
12.2. ComunicaŃia
În sistemele SCADA comunicaŃia are un rol vital. În locurile în care nu se poate

realiza un canal de comunicaŃie, sistemele SCADA nu pot fi utilizate. Toate
datele transferate între MTU şi RTU sunt în formă numerică (binară). De aceea,
transmiterea unor comenzi de ajustare presupune conversia analog-numerică a
mărimilor de control, transmiterea lor în formă numerică şi reconstituirea
nivelelor de comandă prin conversie numeric-analogică la nivelul RTU.
ComunicaŃia MTU-RTU se face pe linii seriale, deoarece căile de comunicaŃie sunt
lungi sau foarte lungi (fig.1).
Ordinea de transmisie este MSB...LSB sau LSB...MSB în funcŃie de protocolul de
comunicaŃie adoptat. În termeni de comunicaŃii, MTU şi RTU sunt DTE (Data
Terminal Equipment), fiecare având posibilitatea de a genera un semnal conŃinând
informaŃia care trebuie transmisă şi de a decodifica informaŃia din semnalul
recepŃionat.
MODEM este elementul hard esenŃial. Ca purtătoare se foloseşte unda sinusoidală,
care nu este afectată de distorsiuni de fază. Modularea se poate face în
frecvenŃă, în amplitudine sau în fază. AM presupune înmulŃirea amplitudinii
purtătoarei cu amplitudinea datelor. MODEM sunt DCE (Data Communication
Equipment) şi au rol de interfaŃă între echipamentul terminal de date (DTE) care
le include şi mediul de comunicaŃie.
Fig.1 ComunicaŃia MTU-RTU
FM înseamnă amplitudine constantă şi frecvenŃă variabilă (liniar sau nu) în

funcŃie de nivelul logic transmis. FM este mai puŃin influenŃată de condiŃiile
atmosferice decât AM. PM sau PSK (phase shift keying) presupune modificarea
fazei purtătoarei în funcŃie de amplitudinea datelor. Pe măsură ce frecvenŃa
datelor se apropie de frecvenŃa purtătoarei, PM seamănă tot mai mult cu FM.
ModulaŃia în cuadratură de fază şi alte modulări în fază mai complexe permit ca
frecvenŃa modulatoare să depăşească frecvenŃa purtătoare (un modem cu 2400 bauds
funcŃionând pe o linie de 1200 baud). Demodulatoarele extrag purtătoarea din
semnalul recepŃionat, transferă datele driver-ului de protocol care extrage
mesajul dirijându-l către registrele potrivite ale unităŃii receptoare.
Mediul de comunicaŃie utilizat de sistemele SCADA este determinat de rata de
transfer necesară şi de cost. Pentru rate mari de transfer se utilizeză cabluri
cu fibre optice, microunde sau sisteme UHF mai sofisticate. Se pot închiria
linii telefonice, mai ales pentru rate de 300...4800 bauds, dar şi transceiver-
ele radio UHF ieftine pot îndeplini această funcŃie.
Transmisiile în cablu pot fi afectate de perturbaŃii electromagnetice din
liniile de distribuŃie de mare/medie putere situate în paralel, sau de
activitatea solară. Cablurile cu fibre optice devin competitive cu cele din Cu,
având aceeaşi tehnologie de instalare. ComunicaŃia prin radio în sistem duplex
este cea mai complexă şi cea mai utilizată în sistemele SCADA.
Sistemele simplex sunt unidirecŃionale şi utilizează un singur canal. Dacă nu
este necesar transferul bidirecŃional simultan, tot pe un singur canal pot lucra
două sisteme simplex în sensuri diferite, alcătuind un sistem half-duplex. Un
sistem full-duplex are două canale, permiŃând vehicularea simultană a
informaŃiilor în ambele sensuri.
Un cuplet de comunicaŃie (MTU + RTU) lucrând pe o linie half-duplex funcŃionează
după un protocol elementar: MTU emite către un anume RTU, apoi îşi opreşte
emiŃătorul şi porneşte receptorul. RTU recepŃionează, opreşte receptorul şi îşi
porneşte emiŃătorul, semnalând către MTU că este gata de primirea mesajelor,
ş.a.m.d.. Timpii de comutare a emiŃătoarelor şi receptoarelor pot fi chiar mai
lungi decât duratele mesajelor propriu-zise; ameliorarea vitezei de comunicaŃie
nu necesită neapărat mărirea ratei de transfer ci îmbunătăŃirea performanŃelor
temporale ale echipamentelor de comunicaŃie. De aceea sistemele full-duplex sunt
3/6
mult mai avantajoase: MTU transmite continuu pe un canal, direcŃionând mesajele

către un anume RTU precedate de codul de identificare al RTU destinatar. Pe
canalul celălalt, RTU adresat transmite răspunsul, după care eliberează canalul
(prin oprirea emiŃătorului propriu) permiŃând şi altui RTU să răspundă.
BineînŃeles că varianta cea mai convenabilă ar fi utilizarea câte unui canal
full-duplex între MTU şi fiecare RTU, dar ar costa prea mult şi ar ocupa o bandă
prea largă.
Utilizarea unei frecvenŃe implică alocarea unei benzi centrate pe acea
frecvenŃă, de lăŃime corespunzătoare ratei de transfer (frecvenŃei modulatoare):
lăŃimea benzii este circa 1 x rata de transfer - pentru AM, 2 x rata - pentru
FSK şi 3 x rata - pentru FM, la care se mai adaugă cam 1 kHz pentru separarea
netă a canalelor. Exemplu: transmiterea mesajelor cu rata de 1200 baud necesită
cca. 3kHz lăŃime de bandă.
UHF (Ultra High Frequency - 300...3000MHz) se pot obŃine relativ uşor şi au o
propagare cvasirectilinie, de aceea majoritatea sistemelor SCADA le utilizează.
Alocarea canalelor radio se face prin reglementări internaŃionale restrictive.
Cu cât frecvenŃa este mai mare, cu atât undele electromagnetice au un
comportament mai apropiat de cel al luminii, de aceea între unităŃile SCADA care
comunică prin UHF sau microunde trebuie să existe o linie de vizibilitate
directă. Zgomotul solar poate interfera cu semnalele transmise prin UHF sau
microunde. Alte influenŃe care trebuie compensate sunt produse de: intemperii,
variaŃiile temperaturii, tensiunii de alimentare, etc. Pentru sistemele SCADA
foarte extinse, transmisiile prin sateliŃi geostaționari sunt optime.
12.3. RTU
RTU (Remote Terminal Unit – terminalul îndepărtat) este componenta sistemului

SCADA care gestionează achiziŃia datelor şi memorează valorile măsurate
(instantanee sau sintetice) până când este chestionat asupra lor de MTU. RTU
transmite comenzi de la MTU către elementele de execuŃie (de exemplu MTU dă
comanda de modificare a poziŃiei unui element mobil cu o valoare oarecare, iar
RTU elaborează semnalele necesare comenzii motorului pas-cu-pas care efectuează
acea deplasare). Formatul uzual de comunicaŃie este RS-232, iar semnalele
asociate unui RTU sunt prezentate în fig.2.
Monitorizarea semnalelor discrete, corespunzătoare unor stări logice asociate
unor elemente ale sistemelor controlate (de exemplu atingerea unor praguri) sau
ale protecŃiilor (pentru semnalizarea alarmelor) presupune asignarea
corespunzătoare a biŃilor dintr-unul sau mai mulŃi octeŃi, analiza fiind făcută
practic instantaneu, prin compararea conŃinutului registrelor respective cu
valorile standard, la nivelul unităŃii centrale (CPU) din RTU.
Monitorizarea semnalelor analogice presupune utilizarea ADC şi analizarea
cuvântului binar asociat valorii mărimii continue convertite.
RTU moderne sunt de fapt microcomputere echipate cu interfeŃe adecvate (A/D, D/A
pentru interfaŃare cu procesele fizice supervizate şi modem pentru interfaŃa cu
linia de comunicaŃie). Schema bloc a unui RTU este reprezentată în fig.3.
Decodificarea mesajelor se face după un protocol de comunicaŃie chiar de
microprocesorul sistemului, prin rularea unui program denumit "driver de
protocol". Starea obişnuită a RTU este cea de "ascultare".
Controlul discret presupune comenzi de tip "închis/deschis" şi poate fi făcut
prin mesaje mai scurte, un octet putând controla starea a 8 elemente de tip
releu (pornit/oprit).
4/6
Fig.2 Semnale caracteristice pentru RTU
Fig.3. Structura generală a RTU
Controlul analogic este dedicat elementelor cu mai multe stări intermediare

(valve, regulatoare de diferite tipuri) şi necesită cel puŃin un octet de
control (max.256 stări, inclusiv capetele de scală). Rareori se utilizează 2
octeŃi de control (max. 65536 stări). ConŃinutul octeŃilor de control este
transpus într-o mărime analogică prin conversie D/A cu DAC asociat sau nu cu
regulatoare PID.
Controlul în impulsuri este folosit mai rar, pentru comanda motoarelor pas-cu-
pas. Doi octeŃi dedicaŃi sunt testaŃi succesiv bit cu bit (primul este bit de
sens), rezultatul fiind trimis direct al motor.
12.4. MTU
MTU şi RTU schimbă informaŃii prin acelaşi mediu şi cu acelaşi protocol. Ca

urmare, interfaŃa de comunicaŃie din MTU are aceeaşi structură, până la
identitate, cu cea din RTU. DiferenŃa notabilă este că RTU nu poate (prin
program) să iniŃieze conversaŃia. Programele interne de comunicaŃie pot fi
apelate şi de operator, dar mai mult de 99% sunt apelate automat, de programul
principal. ComunicaŃia MTU cu operatorul se face prin monitor video şi
imprimantă, cu interfeŃe şi după protocoale identice celor utilizate la
computere. În sistemele foarte extinse, MTU are rol de slave faŃă de computerele
centrale, transferând date care urmează să fie prelucrate la nivelul superior.
Proiectarea MTU începe cu introducerea tuturor datelor caracteristice ale
tuturor sezorilor şi actuatoarelor, şi descrierea ierarhică a procesului, pe
baza cărora MTU să poată lua decizii logice şi informa operatorul uman în orice
moment asupra stării tuturor elementelor sistemului. Procedeul se numeşte
configurare. La majoritatea MTU programele de configurare cer introducerea
datelor în tabele sau ferestre corespunzătoare (mult mai multe decât la
configurarea unui PC). MTU trebuie iniŃializat cu adresele tuturor RTU
subordonate, cu modul de comunicaŃie cu fiecare din acestea, cu terminalele
fiecărui RTU (I/O, etc.). MTU stochează datele achiziŃionate pe clase şi
5/6
categorii. La proiectare, se definesc dimensiunile spaŃiilor de memorie necesare

pentru "istoria" tuturor evenimentelor care urmează să fie memorate în vederea
detectării cauzelor şi localizării defectelor. Studiul evoluŃiei unui sistem pe
o perioadă mai mare de timp (zile, săptămâni, luni) poate fi făcut prin apelarea
bazelor de date (prin reŃele locale - LAN), fără a supradimensiona memoria MTU.
Sistemele SCADA nu au însă rol statistic, ci de întreŃinere a funcŃiilor vitale
ale unui proces, cu facilităŃi de ajustare, protecŃie şi monitorizare a
acestuia.
Datele sunt memorate în MTU pentru o "istorie scurtă", necesară unor decizii,
după care sunt transferate în masive de memorie şi înlocuite cu altele noi.
Modelul frecvent utilizat în sistemele moderne este cel "cu fereastră temporală
itinerantă", în care memoria de date este accesată în modul FIFO.
Aspecte practice
Viteza mare cu care RTU scanează senzorii face ca întârzierile specifice
comunicaŃiei RTU - senzori să fie neglijabile; principala întârziere se produce
datorită ratelor reduse de comunicaŃie şi protocoalelor extinse între RTU şi
MTU. Uneori întârzierea este acceptabilă, alteori nu. AplicaŃiile care vizează
sistemele de generare şi distribuŃie a energiei electrice nu pot funcŃiona cu
viteze de scanare mai mici de 1 scanare la 1...5 secunde.
Utilizarea proiectelor SCADA pentru măsurarea în scop tarifar ridică două
probleme: precizia şi securitatea măsurărilor. Precizia rămâne de regulă într-un
plan secund: marea majoritate a măsurărilor se fac cu traductoare simple cărora
li se aplică formule simple de corecŃie.
Dacă algoritmul care include toate aceste corecŃii se implementează în punctele
de măsurare, toate acestea trebuie să aibă o putere de calcul crescută. Un
paleativ este utilizarea unui calculator mai puternic în MTU. SoluŃia este
efectuarea calculelor în afara MTU.
Multe mărimi măsurate trebuie integrate în timp pentru a căpăta o semnificaŃie
utilă (de exemplu puterea activă sau reactivă). Pentru a obŃine mărimile cu
semnificaŃie valorică (energii) puterea trebuie integrată în timp. Cu cât rata
de eşantionare a puterilor este mai mare, cu atât integrarea va fi mai precisă.
Ratele de scanare specifice MTU nu satisfac în nici un caz necesităŃile de
precizie pentru tarifare. Măsurările cu acest scop se fac la nivelul RTU, care
au capacitate de calcul suficientă pentru calcule complexe aferente câtorva
puncte de măsurare. Dezavantajul efectuării calculelor în RTU faŃă de utilizarea
unui totalizor constă în modalitatea diferită de schimbare a valorilor
constantelor (coeficienŃilor): prin programare soft - la totalizor, sau prin
arderea unui EPROM - la RTU.
Ordinea de scanare a RTU de către MTU este precizată printr-un program simplu şi
uşor de modificat în urma configurării iniŃiale. În funcŃie de procesul fizic
supervizat, se pot efectua diferite tipuri de scanări. În regim normal, MTU
chestionează fiecare RTU, aşteptând răspunsul fiecăruia. Pentru un control
concertat şi riguros al mai multor puncte, MTU trimite comenzi şi aşteaptă doar
confirmarea de primire de la fiecare RTU, urmând că acestea să acŃioneze
independent.
Dacă viteza de răspuns este critică, MTU scanează toate RTU într-o succesiune
rapidă, transmiŃând comenzile fără să mai aştepte confirmări de primire sau
răspunsuri de la RTU, pe care le va recepŃiona la o scanare ulterioară. Eşecul
repetat de stabilire a liniei de comunicaŃie între MTU şi un RTU este semnalat
ca situaŃie de alarmă.
6/6
2. Circuite numerice pentru controlul achiziției datelor

2.1. Microcontrollere
2.1.1. Variante CISC
Funcţiile procesoarelor în sistemele numerice industriale sunt:
- controlul interfeţelor analogice prin care se preiau informaţii din procesele
fizice controlate;
- prelucrarea datelor şi controlul interfețelor-utilizator;
- generarea semnalelor de comandă pentru dispozitivele de execuţie.
Ponderea acestor funcţii în ansamblul operaţiilor efectuate de sistemele
numerice determină tipul circuitelor numerice utilizate.
Controller-ele achiziţiei realizate cu microprocesoare (µP) sunt sisteme
numerice cu potenţial de calcul, net superior unui microcontroller (µC).
µP este însă un circuit specializat, dedicat efectuării şi coordonării tuturor
operaţiilor de prelucrare şi transfer de date, posibilităţile sale de control
direct fiind relativ limitate şi necesitând prezența circuitelor intrare-ieşire
(I/O) specializate. Microcontroller-ele (µC) sunt circuite dedicate controlului
complet al sistemelor automate, cu posibilităţi de comandă directă a elementelor
de execuţie prin porturi de mică sau medie putere (de exemplu familiile C51,
PIC, AVR, etc.).
Posibilităţile de control şi comunicaţie (legătura cu exteriorul) ale µC sunt
net superioare celor ale µP, acesta înglobând pe acelaşi „chip” majoritatea
elementelor structurale strict necesare unui controller de achiziţie (AC):
memorii RAM, EPROM, EEPROM, porturi seriale şi paralele, temporizatoare, ceas
intern, etc. Exemplu: structura familiei 80C51 (fig.2.1).
Structura minimală din Fig.2.1 poate fi asociată cu extensii de memorie (program
şi/sau de date) atunci când sunt necesare prelucrări complexe ale datelor
achiziţionate. Magistralele de date şi de adresare au câte 8 linii putând
vehicula date şi cuvinte de adresă de 8 biţi; numărul maxim de instrucţiuni
executabile este 256. Structurile de măsurare în care AC este realizat cu
microcontroller-e din familia 80C51 sunt frecvent utilizate datorită eficienţei
lor. Limitările acestor sisteme sunt:
6
- viteza moderată de procesare (10 op/s, pentru frecvenţa semnalului de ceas de
12MHz) şi software relativ voluminos pentru prelucrările ulterioare ale datelor
achiziţionate;
- rezultatele conversiei analog-numerice cu ADC cu rezoluții mai mari decât 8
biţi trebuie citite în două etape, ocupând câte doi octeţi în memoria de date.
Exemplu: datele de la ieșirile ADC de 12 biţi sunt segmentate în cuvinte de 8
biţi (octeți) şi stocate în memorie la adrese adiacente.
Fig.2.1. Structura simplificată a microcontroller-ului 80C51
În categoria microcontroller-elor dedicate sistemelor pentru achiziţia datelor

se încadrează familia 8XCE552 produsă de Philips Semiconductors, dedicată
aplicaţiilor în timp real, reprezentând o variantă extinsă a µC din familia
1/9
80C51 cu îmbunătăţiri structurale privind compatibilitatea electromagnetică

(emisie redusă, capacităţi interne pentru decuplare, etc).
Microcontroller-ele din familia 8XCE552 conţin elemente structurale specifice
sistemelor de achiziţie cu conversie succesivă: MUXA și logica de selecţie
asociată, S/H încorporat, ADC cu aproximaţii succesive de 10 biţi,
temporizatoare (timer) pentru controlul ratei de achiziţie etc. Structura
internă simplificată a µC din familia 8XCE552 este reprezentată în fig.2.2 (cu
elementele suplimentare distinctive).
Rezultatul conversiei A/D este memorat în 8 registre de 10 biţi (câte unul
pentru fiecare canal de intrare analogică) cu acces la magistrala internă.
Memoria program şi memoria de date pot fi extinse până la 64KB. Structura
extinsă a 8XCE552 a impus (din motive tehnologice) asignarea majorităţii
terminalelor (pinilor) porturilor cu câte două funcţii, funcţia alternativă
(ALT) fiind programabilă.
Fig.2.2. Structura simplificată a mcrocontroller-ului cu achizitor inclus PCB80C552
Secţiunea de achiziţie este elementul distinctiv al microcontroller-elor cu

achizitor încorporat şi cuprinde un grup complet de circuite pentru conversia
analog-numerică a mărimilor de intrare analogice de tip tensiune (multiplexor,
eşantionator, convertor A/D).
Portul analogic (fig.2.3) include un multiplexor analogic cu 8 canale (MUX) şi

un convertor analog-numeric (ADC) unipolar cu aproximaţii succesive, de 10 biţi,
cu domeniul de intrare 0...+Vref, unde Vref este valoarea tensiunii de referinţă.
Intrările analogice reprezintă funcţiile alternate ale portului de intrare P5.
Controlul celor două blocuri funcţionale se realizează prin intermediul
registrului de control al conversiei, ADCON (direct adresabil, adică adresabil
printr-o instrucţiune specifică), urmărind etapele:
- selecţia canalului pe care se realizează conversia A/D, prin intermediul
biţilor AADR0...AADR2 (ADCON.0...2);
- lansarea conversiei: hard, printr-un front crescător pe pinul STADC, sau soft,
prin setarea bitului ADCS (ADCON.3).
Modul în care se lansează o conversie este presetat prin nivelul logic impus
bitului ADEX (ADCON.5), simultan cu programarea canalului pe care se realizează
conversia.
Sfârşitul conversiei (End Of Conversion) este semnalat prin nivelul ridicat al
bitului ADCON.4 (ADCI=1), rezultatul conversiei fiind depus secţionat în
registrele ADCON şi ADCH, astfel:
2/9
- cei mai semnificativi 8 biţi - în registrul ADCH (ADCH.7 = MSB);

- ultimii 2 biţi - în registrul ADCON: (ADCON.7 şi ADCON.6 = LSB).
Timpul de conversie corespunde cu 50 cicluri maşină (50µs pentru frecvența
ceasului sistemului fclock = 12MHz).
Rezultatul conversiei poate fi calculat (în unităţi CAN) utilizând formula:
Vin − AVref −
NCAN = 1024 (2.1)
AVref + − AVref −
Fig.2.3. Secţiunea de achiziție a microcontroller-ului PCB80C552
Pentru simplificarea calculelor se ajustează tensiunea de referinţă la valoarea

AVref+ = r (2n-1) mV, unde r - rezoluţia convertorului, iar n - numărul de biţi
pe care se realizează conversia.
Exemple: AVref+= 4092mV (corespunzător unei rezoluţii absolute de 4mV) sau
AVref+= 5115 mV pentru o rezoluţie absolută de 5mV, raportate faţă de masă
(AVref-=0). Factorul de transfer al ADC are valori de 4, respectiv 5 mV/bit.
Rezoluţia relativă este constantă, independentă de valoarea tensiunii de
referinţă: 1/1023 ≅ 1/1000, corespunzând cu 3 cifre zecimale complete (999) și
o mică “rezervă”.
2.1.2. Variante RISC

Aplicaţiile moderne vizează simplificarea configuraţiilor sistemelor de control
şi creşterea vitezei de procesare prin abandonarea (treptată) a structurilor de
procesoare şi microcontroller-e clasice cu set complet de instrucţiuni (CISC) şi
abordarea arhitecturii RISC (set redus de instrucţiuni). Firma americană
MICROCHIP a dezvoltat în acest sens o producţie suficient de largă de µC cu
structură RISC: familiile PIC, în arhitectură Harvard, cu spaţii de adresare şi
magistrale separate pentru memoria program şi memoria de date, în care tehnica
pipeline organizată pe două etape (fetch şi execuţie) permite viteze de
procesare superioare cu un ordin de mărime faţă de structurile clasice.
Numărul instrucţiunilor este mult redus (33-55), lungimea cuvântului
instrucţiune fiind 12-16 biţi. Memoria program poate avea o capacitate de 500-
2000 cuvinte de 12 biţi atât în EPROM cât şi în ROM, memoria internă de date
fiind de foarte redusă capacitate (27...73 octeţi). Fig.2.4 reprezintă
(simplificat) arhitectura internă a familiei PIC16C5X.
Elementele structurale esenţiale ale µC din familia PIC16C5X sunt:
- unitatea aritmetică-logică (ALU) de 8 biţi;
- registrul de lucru (W) neadresabil;
- registrul indicatorilor de condiţii (PSW);
- registrele de uz general (SRAM) adresabile.
Toate µC din familia PIC conţin un timer de uz general, un timer watch-dog,
memoria program, registrul de instrucţiuni cu decodificatorul asociat şi
numărătorul de program, facilităţi de power-on reset, blocare temporară a
3/9
oscilatorului (SLEEP) şi protecţie prin cod a memoriei-program, funcţionând

corect cu tensiuni de alimentare începând de la 2V. Comunicaţia cu exteriorul
este realizată prin trei porturi cu registre-driver tri-state (TRIS).
Instrucţiunile sunt executate într-un singur ciclu maşină (200ns la fclock= 20MHz)
cu excepţia instrucţiunilor de salt (2 cicluri = 400ns). Separarea spaţiilor de
memorie permite încărcarea constantelor sau valorilor instantanee într-un singur
ciclu.
ALU poate efectua operaţii aritmetice şi logice între datele din registrul de
lucru W şi cele din oricare alt registru. Operaţiile aritmetice (adunare,
scădere, deplasare) şi logice sunt efectuate direct în cod complement faţă de 2.
Instrucţiunile cu 2 operanzi presupun existenţa unuia în registrul W, celălalt
fiind conţinut în alt registru sau de o constantă. Instrucţiunile cu un singur
operand afectează fie conţinutul registrului W, fie conţinutul altui registru
din SRAM. ALU controlează valorile biţilor de transport (C) transport de rang
zecimal (DC), şi de zero (Z) din registrul indicatorilor de condiţii (PSW).
Întreaga memorie program (0,512...2K x12) a µC este internă, având ca suport
PROM (cost redus) sau EPROM (posibilitatea modificării ulterioare).
Fig.2.4. Structura microcontroller-ului PIC16C51 produs de Microchip
Codurile operaţiilor din câmpul instrucţiunilor fiind descrise pe 12 biţi,

instrucţiunile vor fi constituite din cuvinte unice. Aducerea unei instrucţiuni
din memoria-program (fetch) fiind făcută pe o magistrală de 12 biţi, presupune
un singur ciclu-maşină. Tehnica pipeline permite suprapunerea temporală a
execuţiei unei instrucţiuni aduse din memoria program la un ciclu anterior cu
aducerea din memorie a unei noi instrucţiuni.
Dimensiunea cuvântului de date (8biţi) nu constituie un impediment pentru

utilizarea acestui tip de µC cu funcţii de control al achiziţiei, având în
vedere că viteza de procesare îi permite secţionarea cuvintelor de ieşire din
ADC în 2 octeţi şi tratarea succesivă a acestora. Pentru monitorizarea
parametrilor energetici şi protecţie în circuitele electrice este suficientă
rezoluția de 10-12 biţi. Utilizarea, în această situaţie, a porturilor A şi B
(4+8 biţi) asigură compatibilitatea µC-ADC.
O soluţie alternativă este utilizarea unui µC din familia PIC17XX cu S/H şi ADC
încorporat şi intrare pe 4 sau 8 canale (analogul RISC al microcontroller-elor
80CE552,7).
Un microcontroller cu aplicaţii în achiziţia datelor este MSP430 produs de firma

americană Texas Instruments. Cu un consum foarte redus şi diverse moduri de
4/9
operare economică, MSP430 alimentat din baterii poate inclus în instrumentaţia

portabilă.
Nucleul CPU este o maşină von Neumann pe 16 biţi, 16 registre interne şi un
generator de constante. MSP430 este utilizat frecvent pentru contorizare şi
pentru achiziţia şi procesarea primară a datelor. Structura internă a
microcontrollerului MSP430 este reprezentată în fig.2.5.
Perifericele sunt conectate la CPU prin cele 3 magistrale (MA, MD, MC) şi se
adresează ca memorie.
Din cele 16 registre 4 sunt rezervate funcţiilor speciale (contor program,
indicator de stivă, registru de stare şi generator de constante), celelalte
putând fi utilizate ca registre de uz general. Orice transfer de la registru la
registru se efectuează într-o singură perioadă de tact.
Fig.2.5. Structura internă (Harvard) a µC RISC MSP430 produs de Texas Instruments
Afişajele cu cristale lichide (LCD) pot fi comandate direct, controllerul

dedicat fiind accesat ca memorie, la nivel de bit. Memoria LCD este inclusă în
controller, neafectând memoria de date. Curenţii de comandă pentru segmentele
afişajului sunt determinaţi de un divizor rezistiv extern. MSP430X33X poate
controla 4 linii de display alfanumeric, 30 segmente sau 4 terminale de adaptare
a nivelelor analogice pentru LCD.
Timer-ul WATCHDOG realizează reiniţializarea controlată a sistemului la o
defecţiune software (la expirarea perioadei de reîncărcare). Numărătorul este
controlat prin intermediul unui registru special de 8 biţi accesabil cu parola
05AH. Dacă funcţia watchdog nu este utilizată, timer-ul poate fi utilizat ca
timer de uz general.
Setul de instrucţiuni pentru arhitectura registru-registru este compus din 51 de
instrucţiuni alcătuind un limbaj de asamblare simplu şi puternic. Întreruperile
sunt activate prin intermediul fanioanelor din registrul de stare. Vectorii de
întrerupere şi adresa de start sunt memorate în ROM în locaţiile
0FFFFH...0FFE0H. Fiecare vector conţine o adresă de 16 biţi a rutinei de tratare
a întreruperii.
Operaţia de înmulţire este realizată de un periferic special, care suportă
operaţii cu cuvinte binare de forma 16x16, 16x8, 8x16 şi 8x8 biţi, în format cu
şi fără semn. Rezultatul poate fi accesat imediat după încărcarea operanzilor în
registrele perifericului.
5/9
MSP430 poate realiza şi conversia A/N cu conversie în intervale de timp,

utilizând modulul Timer/Port, rezistenţe de referinţă şi circuite RC pentru
calibrare.
Pentru senzori rezistivi (de temperatură, deplasare, deformaţie, presiune,

debit, etc), conversia se realizează prin numărarea impulsurilor de ceas
necesare pentru încărcarea şi descărcarea condensatorului: prin Rref→Nref iar
prin Rx→Nx impulsuri. Valoarea necunoscută a rezistenţei senzorului se determină
cu formula:
Ns
Rs = R ref (2.2)
Nref
Comunicaţia serială este asigurată de o interfaţă bidirecţională USART

(Universal Synchronous/Asynchronous Receiver-Transmitter) care suportă protocol
sincron (SPI) cu 3 sau 4 pini sau asincron (UART). Datele pot fi transmise în
secvenţe de 7 sau 8 biţi cu rate stabilite prin program sau definite de un ceas
extern. Pentru USART sunt dedicaţi 2 vectori de întrerupere, unul pentru canalul
de transmisie, altul pentru cel de recepţie.
2.2. Procesoare numerice de semnal

Procesarea numerică a semnalelor este ştiinţa reprezentării semnalelor prin
secvenţe de numere şi a prelucrării acestor secvenţe.
Procesarea constă ori în extragerea unor parametri ai unui semnal ori în
transformarea acestuia într-o formă mai potrivită unei anumite aplicaţii.
Circuitele electronice care realizează asemenea operaţii se numesc procesoare
numerice de semnal (Digital Signal Processors - DSP).
2.2.1. Procesare în timp real

Procesarea numerică a semnalelor poate fi realizată cu orice circuit numeric
avansat, capabil să efectueze operaţii aritmetice. Particularitatea DSP este
prelucrarea semnalelor "în timp real". Noţiunea de "timp real" nu are
semnificaţia "instantaneu". Efectuarea "în timp real" a unei operaţii/prelucrări
semnifică prelevarea semnalelor, prelucrarea lor şi aplicarea rezultatelor
suficient de repede pentru ca evoluţia unui proces fizic să poată fi corectată
înainte ca abaterile sale de la formele sau domeniile dorite să devină
semnificative.
Cu o mare putere de calcul, procesoarele incluse în PC de uz curent pot procesa
unele semnale în timp real însă, deocamdată, DSP deţin supremaţia în aplicaţiile
de prelucrare numerică de semnal.
Prelucrările semnalelor în forme numerice presupun operaţii suplimentare
complicate (condiţionare şi conversie analog-numerică) dar avantajele sunt
semnificative:
- informaţia se conservă, semnalele originale pot fi reconstituite oricând;
- circuitele sunt insensibile la trecerea timpului şi schimbările de mediu;
- viteza de prelucrare este suficientă pentru implementarea oricărui algoritm de
prelucrare dificil sau imposibil de aplicat cu circuite analogice;
2.2.2. Arhitectura sistemelor DSP

Structura tipică a procesoarelor de semnal include:
- unitatea de procesare numerică pentru operaţii aritmetice şi logice;
- blocuri de memorie program şi de date;
- magistrala pentru transferul rapid al datelor.
Procesorul încarcă din memorie instrucţiuni şi date, efectuează operaţiile
conform secvenţei programate şi descarcă rezultatul în memoria de date.
Semnalul de intrare (brut) este mai întâi eşantionat. Eşantioanele sunt
convertite în formă numerică şi transferate procesorului care, după un anumit
algoritm de prelucrare implementat prin program, le modifică şi le transferă
unui convertor numeric-analogic. La ieşirea acestuia se obţine semnalul analogic
prelucrat (fig.2.6).
Programul după care lucrează DSP este memorat în ROM, iar valorile numerice
prelucrate sunt stocate în RAM (memoria de date). În cursul secvenţei "boot"
6/9
(iniţializare), tot în RAM este încărcat din ROM şi programul care urmează a fi
rulat, deoarece ROM este o memorie lentă şi citirea instrucţiunilor direct din
acestă memorie ar afecta defavorabil viteza de lucru a sistemului.
Având în vedere vitezele foarte mari ale circuitelor DSP, vitezele de procesare
ale sistemelor cu DSP sunt limitate preponderent de vitezele CAN şi CNA.
Fig.2.6. Structura tipică a sistemelor DSP
În sistemele de prelucrare numerică a semnalelor pentru echipamentele de

protecţie destinate sistemelor energetice, DSP calculează rapid mărimi sintetice
și elaborează deciziile de declanşare, aplicând algoritmi de calcul matematic de
complexitate medie/mare.
Structurile fundamentale sunt Von Neumann şi Harvard. Structura Von Neumann
presupune alocarea aceluiaşi spaţiu pentru memoria program şi memoria de date
(fig.2.7). Dezavantajul acestei structuri constă în existenţa unui singur canal
de comunicaţie (magistrală) între procesor şi memorie, canal prin care sunt
transferate atât instrucţiunile (prima etapă) cât şi datele (a doua etapă).
Accesarea unei date presupune prin urmare cel puţin două cicluri-maşină.În
circuitele DSP, transferul rapid al datelor este decisiv, astfel că accesarea
simultană a datelor şi a memoriei program aduce avantaje deosebite privind
viteza de prelucrare.
Fig.2.7. Arhitectura Von Neumann
Arhitectura Harvard se caracterizează în principal tocmai prin avantajul

spaţiilor separate pentru memoria program şi memoria de date, permiţând
accesarea datelor fără a fi necesară apelarea unei instrucţiuni din memoria
program. Evident, sunt necesare două magistrale separate şi seturi distincte de
pini de adresă (fig.2.8), ceea ce face ca preţul de cost al procesoarelor cu
structură Harvard să fie mai mare decât al celor cu structură Von Neumann. Un
compromis convenabil constă în realizarea procesoarelor cu structură internă
Harvard şi legătură cu exteriorul pe o singură magistrală comună pentru adrese
şi date, ceea ce păstrează avantajele structurii Harvard şi reduce numărul de
pini necesari legăturilor externe. Majoritatea circuitelor DSP actuale sunt
realizate având structură "Harvard modificată".
Componentele cele mai importante ale structurii Harvard modificate sunt:
- magistrale interne separate pentru adresarea programului şi datelor;
- magistrale interne separate pentru instrucţiuni şi pentru date;
- ALU principal pentru prelucrarea matematică şi logică;
- ALU auxiliar (suplineşte ALU principal pe durata prelucrărilor în curs);
- porturi seriale pentru comunicaţie rapidă cu alte DSP sau cu exteriorul;
7/9
- memorii de date şi program încorporate, prin care se evită accesarea

frecventă a memoriei externe (consumatoare de timp).
Performanţele de viteză ale circuitelor DSP se raportează la numărul de operaţii
care pot fi efectuate într-un interval de timp specificat.
Majoritatea algoritmilor numerici de prelucrare a semnalelor presupune
efectuarea operaţiilor de înmulţire şi adunare (X=YZ+W) de aceea componenta
principală a ALU este circuitul de multiplicare-sumare MAC (Multiply and
ACcumulate). Adunarea este o operaţie simplă care poate fi efectuată într-un
singur ciclu-maşină. Scăderea presupune adunarea negatului, deci un ciclu-maşină
în plus. Procesoarele uzuale efectuează înmulţirile prin adunări repetate, pe
durata a câteva sute de cicluri-maşină. Procesoarele numerice de semnal includ
multiplicatoare hard (MAC) care oferă produsul a două numere binare într-un
singur ciclu-maşină. Mai mult, în acelaşi ciclu-mașină se realizează şi o
adunare (dacă există al treilea termen).
Fig.2.8. Arhitectura Harvard
Tehnica "pipeline" (prelucrare "pe țeavă") permite creşterea vitezei de

procesare prin absenţa intervalelor de aşteptare în funcţionarea nucleului µP.
2.2.3. Circuite DSP cu virgulă fixă şi mobilă

Majoritatea aplicaţiilor actuale utilizează DSP ieftine, cu virgulă fixă, în
care numerele sunt reprezentate în formate cu precizie finită.
15
Exemplu: Un procesor de 16 biţi are domeniul de reprezentare de 2 valori.
Structura tipică (Harvard) a DSP cu virgulă fixă este reprezentată în fig.2.9,
cu separarea memoriei de date de cea program. Din punct de vedere funcţional,
procesorul este împărţit în două secţiuni: memorie (de date şi program) şi
nucleu de calcul şi execuţie a instrucţiunilor.
Fig.2.9. Structura DSP cu virgulă fixă
Memoria program include secvenţele de instrucţiuni executabile care alcătuiesc

programul. În memoria de date sunt stocate constante, coeficienţi şi rezultate
8/9
parţiale sau globale ale execuţiei programului. Avantajul împărţirii memoriei în

două este posibilitatea accesării simultane a ambelor secţiuni (viteză dublă).
Nucleul efectuează toate operaţiile aritmetice şi logice. Una din
caracteristicile esenţiale ale nucleelor circuitelor DSP este paralelismul,
destul de multe operaţii putând fi efectuate simultan. Circuitele DSP efectuează
hardware calcule pe care celelalte tipuri de procesoare le realizează prin
microprogramare sau prin software. Se poate spune că DSP sunt materializări
hardware-intensive ale circuitelor numerice. În ultimă instanță, sporirea
vitezei absolute de prelucrare se poate realiza doar prin abordări hardware.
Procesoarele cu virgulă mobilă au apărut relativ recent. Numerele sunt

reprezentate prin mantisă (semn și valoare în domeniul 0...10) şi exponent
(factor de scară) în domeniul -99...+99. Această metodă de reprezentare permite
cea mai mare gamă dinamică, anulând practic riscul depăşirii domeniilor. Cu
aceste DSP procesarea numerică a semnalelor se poate face cu oricare algoritmi.
Mai mult, compilatoarele pentru limbaje de nivel înalt pot fi optimizate.
Fig.2.10. Structura internă (Harvard) a µC RISC MSP430 produs de Texas Instruments
9/9
3. Sisteme pentru achiziŃia datelor

AchiziŃia constă în eșantionarea semnalelor analogice de pe toate canalele de
intrare şi în conversia numerică a acestora. Rezultatele conversiei sunt depuse
în memoria sistemului grupate în funcŃie de numărul canalului, astfel încât la
sfârşitul perioadei de achiziŃie să se obŃină grupe de cuvinte binare pentru
fiecare canal (fig.3.1).
Fig.3.1. Dispunerea datelor în memorie
Considerând că sistemul de achiziŃie are "n" canale de intrare, prelevarea şi

tratarea semnalelor de pe aceste canale se poate face în diferite moduri, în
funcŃie de natura semnalelor respective:
- pentru semnale continue sau cvasicontinue, se procedează la o achiziŃie
succesivă, fiind prelevat câte un eşantion din fiecare mărime de măsurat, pe
rând, începând cu primul canal şi terminând cu ultimul; este cazul măsurării
temperaturilor cu traductoare rezistive sau generatoare;
- pentru semnale mixte (continue şi periodice), se procedează la achiziŃia
succesivă adaptivă, Ńinând seama de viteza de variaŃie a semnalelor, de forma de
undă a acestora şi de numărul minim de eşantioane care trebuie prelevate pentru
calculul mărimilor sintetice. Exemplu: dacă există 5 mărimi continue sau
cvasicontinue şi două mărimi alternative staŃionare sau cvasistaŃionare, se
procedează la prelevarea câte unui eşantion din mărimile continue şi a câte unei
perioade din mărimile periodice, astfel încât să poată fi calculate valori
efective sau medii ale acestora din urmă pentru aprecieri cantitative globale;
- pentru semnale periodice, achiziŃia se face în salve, o salvă fiind finalizată
cu prelevarea câte unui număr prestabilit de eşantioane uniform distribuite pe
durata uneia sau mai multor perioade din evoluŃia în timp a mărimilor
respective. Dacă mărimile măsurate au aceeaşi frecvenŃă, eşantioanele pot fi
prelevate prin multiplexare în timp, câte unul din fiecare canal, în succesiunea
naturală (în ordinea 1,2,...,n,1,2,...,n, 1,2,...,n,.... ..ş.a.m.d.) sau
stabilită apriori conform altor reguli, până la completarea numărului de
eşantioane pe perioadă impus de condiŃiile de precizie; este cazul cel mai
frecvent al sistemelor de măsurare a mărimilor electrice în sisteme trifazate.
- pentru semnale cu frecvenŃe diferite, necorelate, atunci se procedează la
prelevarea eşantioanelor corespunzătoare câte uneia sau mai multor perioade din
evoluŃia fiecărui semnal (1,1,...,1 de p ori, 2,2,...,2 de q ori,..., n,n,...,n
de r ori). Pentru acelaşi număr de eşantioane pe perioadă, perioada de
eşantionare va fi diferită pentru fiecare semnal în parte (Ts1≠Ts2≠...≠Tsn).
Etapele care trebuie parcurse pentru achiziŃia datelor sunt:
- conversia mărimilor de intrare în tensiuni şi adaptarea nivelului pe fiecare
canal;
- filtrarea şi amplificarea selectivă a semnalelor analogice;
- eşantionarea semnalelor şi conversia analog-numerică;
- transferul datelor în memorie.
SecvenŃa de operaŃii de mai sus este realizabilă prin intermediul unor structuri
hardware denumite sistem de achiziŃie a datelor (SAD) controlate de un
microprocesor sau, mai frecvent, de un microcontroler. Sistemele de achiziŃia
datelor sunt adaptate gamei foarte diverse de mărimi analogice de intrare şi
cunosc o varietate deosebită, însă pot fi clasificate în trei categorii:
- SAD multicanal cu eşantionare succesivă (de uz general);
- SAD multicanal cu eşantionare simultană pentru aplicaŃii complexe;
1/6
- SAD de mare viteză (pentru fenomene tranzitorii).

DistincŃia între cele două tipuri fundamentale de SAD se face în funcŃie de
modul de eşantionare şi conversie A/N a semnalelor provenite de pe cele "n"
canale de intrare.
3.1. SAD multicanal cu eşantionare simultană au structura din fig.3.2

şi - ca fundament funcŃional - eşantionarea sincronă a tuturor semnalelor de
intrare.
Fig.3.2. Sisteme de achiziŃie cu eşantionare simultană (variantă)
Structurile de acest tip sunt foarte potrivite în AMS dedicate măsurării

puterilor şi energiilor, implicând un aport software minim şi eliminând o serie
de erori de calcul inerente asincronismului eşantionării curenŃilor şi
tensiunilor. La acest tip de structuri DAS, comanda HOLD pentru toate circuitele
T/H poate fi generată hard, ca în fig.3.2, de CAN (prin semnalul EOC-sfârşit de
conversie) sau de sistemul cu microcontroler sau microprocesor care controlează
achiziŃia. Această variantă, principial foarte performantă, are o sferă
restrânsă de aplicaŃie în măsurările parametrilor energetici, datorită preŃului
de cost relativ ridicat, justificat de prezenŃa mai multor circuite de
condiŃionare (amplificatoare de instrumentaŃie cu câştig programabil şi filtre
pe fiecare canal) şi de urmărire-memorare (T/H) performante.
THn rămâne în starea HOLD pe toată durata conversiei numerice a semnalelor de pe
canalele anterioare şi necesită o rată foarte redusă de cădere a tensiunii de
ieşire.
Nota: Circuitele integrate specializate (ASIC) pentru măsurarea parametrilor
energetici în circuite mono- şi trifazate includ deja convertoare analog-
numerice pe fiecare canal.
3.2. DAS multicanal cu eşantionare succesivă sunt cele mai utilizate

variante fiindcă parametrii lor funcŃionali sunt adecvaŃi măsurărilor mărimilor
cu variaŃie relativ lentă şi/sau a parametrilor energetici în circuite
alimentate de la frecvenŃa industrială. Eşantionarea semnalelor se realizează
succesiv (cu un singur S/H), după multiplexarea în timp a acestora.
Structura SAD cu eşantionare succesivă este reprezentată în fig.3.3 şi include:
multiplexorul analogic al canalelor de intrare (MUXA), amplificatorul cu câştig
programabil (PGA), amplificatorul de eşantionare (urmărire) / memorare (S(T)/H),
convertorul A/N şi referinŃa de tensiune (ADC+Eref), interfaŃa cu controlerul
achiziŃiei.
Semnalele de comandă care controlează funcŃionarea SAD cu eşantionare succesivă
sunt:
- SC - comanda începutului conversiei (semnal recepŃionat de ADC);
- EOC - conversie finalizată (semnal emis de ADC);
- GSEL - selecŃie câştig PGA;
- CHSEL - selecŃie canal de intrare;
- MDSEL - selecŃie mod de lucru multiplexor (diferenŃial sau asimetric);
2/6
Fig.3.3. Sisteme de achiziŃie cu eşantionare succesivă
SelecŃia canalelor de intrare se face prin cuvântul de selecŃie C3C2C1C0 şi

activarea CHSEL. Valoarea câştigului PGA se selectează prin cuvântul G3G2G1G0 şi
activarea GSEL.
Cuvintele de selecŃie a canalului şi a câştigului pot fi transmise succesiv pe
aceleaşi linii, distincŃia fiind făcută prin semnalele CHSEL, GSEL.
Sistemele de măsurare automată sunt interactive, întreŃinând comunicaŃii
continue cu sisteme cu rang egal sau superior în ierarhia piramidală (PC).
SAD impun condiŃii deosebite privind compatibilitatea electromagnetică. Una din
soluŃiile frecvente este izolarea galvanică a semnalelor utile (măsurate) faŃă
de sistemul de medie tensiune din care provin.
Izolarea galvanică se poate realiza în două puncte ale lanŃului de prelucrare şi
conversie analog-numerică a semnalelor măsurate:
- la intrarea blocului de prelucrare analogică; conversia analog-numerică este
realizată cu un singur convertor;
- la ieşirea modulelor de conversie analog-numerică; în sistemele de măsurare cu
mai multe canale, blocul de conversie analog-numerică este distribuit pe fiecare
canal în parte.
3.3 Izolarea galvanică la intrare a SAD cu un singur circuit de conversie

A/N (fig.3.4)
Fig.3.4. Izolarea galvanică a sistemelor de achiziŃie cu conversie unică
Aceasta este utilizată în sistemele de achiziție pentru parametrii energetici

din reŃele de distribuŃie. Necesită cuploare relativ ieftine, cu bune
performanŃe privind precizia transferului informaŃional: traductoare de curent
(TC) şi traductoare de tensiune (TT) cu senzori Hall care asigură separarea
galvanică la intrări. Adaptarea nivelului este simplă şi permite ecranarea
3/6
completă a circuitelor secundare, pentru eliminarea perturbaŃiilor produse de

câmpurile electromagnetice relativ mari din celulele de medie tensiune sau din
staŃiile de distribuŃie. În plus, dincolo de dispozitivele de izolare, semnalele
sunt mici şi pot fi prelucrate cu circuite electronice. Banda de frecvenŃă a
semnalelor transferate este relativ redusă, ceea ce simplifică circuitele și
programele de achiziție pentru monitorizare şi protecŃie.
Există şi posibilitatea realizării izolării pe intrare prin intermediul

amplificatoarelor cu izolare cu cuplaj optic sau electromagnetic. PreŃul este
mai mare, tehnologia de fabricaŃie - pretenŃioasă iar firmele producătoare
semnificative - puŃine.
3.4 Izolarea galvanică la ieșire pentru SAD cu conversia A/N distribuită

(fig.3.5), cu canale separate pentru toate semnalele (prelucrare analogică și
conversie A/N individuale înaintea barierei de izolare). Se folosesc convertoare
A/N cu aproximaŃii succesive cu ieşire serială. Semnalele de selecŃie, control
şi date se transferă prin optocuploare. Controlerul achiziŃiei (AC) este
realizat cu un sistem numeric monoprocesor, cu microcontroler sau DSP.
Deşi numărul liniilor pe care se face transferul datelor şi comenzilor este mic
pentru fiecare canal în parte, ansamblul sistemului de măsurare necesită multe
optocuploare.
Atât varianta cu amplificatoare cu izolare cât şi varianta cu optocuploare
presupune utilizarea surselor cu izolare (convertoare c.c.-c.c.). Acestea sunt
componente nu neaparat scumpe, cât pretenŃioase, performanŃele lor trebuind să
fie cel puŃin la nivelul circuitelor deservite.
Cuploarele cu izolare ale sistemelor de achiziŃie cu conversie unică pot fi
scanate prin intermediul unei linii seriale, inserând secvenŃe de indentificare
în protocolul de comunicaŃie.
Fig.3.5. Izolarea galvanică a sistemelor de achiziŃie cu conversie multiplă
Pentru proiectarea sau alegerea SAD pentru medii industriale sunt avute în
vedere următoarele criterii:
- criterii generale:
- protecŃia operatorului uman;
- protecŃia echipamentelor de achiziŃie şi control automat;
- rejecŃia perturbaŃiilor externe de mod comun şi de mod normal;
- influenŃa minimă asupra mărimilor de intrare;
Pentru structurile de măsurare destinate estimării parametrilor energetici în
sisteme industriale, ultimul criteriu nu este important, deoarece perturbațiile
datorate prezenŃei SAD sunt neglijabile faŃă de mărimile de achiziționat).
- criterii specifice:
- acurateŃea prelevării semnalelor analogice;
- influenŃele mediului industrial asupra echipamentului de achiziŃie
(câmpuri electrice şi magnetice relativ mari);
- separarea galvanică faŃă de procesul fizic (obligatorie pentru orice SAD
cuplat cu PC);
- numărul intrărilor analogice şi logice.
4/6
3.5 Interfețe de intare pentru SAD

Intrările SAD pot fi:
- analogice, primite de modulul intrărilor analogice (MIA);
- logice, primite de modulul intrărilor logice (MIL).
MIA primeşte semnalele analogice (Ain). SAD destinate măsurărilor parametrilor
energetici primesc ca semnale de intrare tensiuni şi curenŃi. Alte mărimi
neelectrice care trebuie măsurate suportă conversii în tensiune sau mai rar, în
curent. În general curenții sunt convertiți în tensiuni, căci toate procesările
analogice de la nivelul MIA care vizează condiŃionarea semnalelor sunt efectuate
cu circuite de prelucrare a tensiunii.
Interfețele și circuitele de intrare pentru mărimile analogice fac obiectele
temelor următoare.
MIL primeşte semnale logice (Lin) de tip tensiune sau curent de valori
standardizate (220Vcc sau 110Vcc, respectiv 2-10 sau 4-20mA) cu semnificaŃia
îndeplinirii sau neîndeplinirii unor condiŃii. Logica de reprezentare a acestor
condiŃii este, de regulă, cea negativă, având în vedere că imunitatea la
perturbaŃii a liniilor în scurtcircuit este mult mai ridicată decât cea a
liniilor potenŃializate, datorită impedanŃei minime.
Asociind valorile "0" logic pentru condiŃii îndeplinite şi "1" logic pentru
condiŃii neîndeplinite, schemele de condiŃionare vor avea forma din fig.3.6, în
care:
R1...Rm - rezistenŃe de limitare a curentului;
K1...Km - contacte sesizoare de condiŃii;
RS1...RSp - relee de semnalizare
Comp1...Compn - comparatoare
Lin1...Linz - intrările logice ale sistemului de monitorizare (z = m+n+p).
LGND reprezintă masa circuitelor care furnizează mărimile logice de intrare ale
SAD şi corespunde sursei locale Ea care alimentează circuitele respective.
Fig.3.6. Secțiunea intrărilor logice (variantă generică)
Transferul informaŃiei către controlerul sistemului numeric (AC) impune izolarea

galvanică a acestuia din urmă faŃă de circuitele analogice cu care sunt generate
mărimile logice. Comparativ cu circuitele clasice, care utilizează relee, cele
moderne realizează izolarea galvanică prin cuplaj optic (modulul de optocuploare
OC din fig.3.6) sau transformatoric.
Asupra locului unde se realizează izolarea galvanică (în vecinătatea surselor
mărimilor logice sau la nivelul MIL din sistemul de măsurare) nu pot fi impuse
apriori reguli ferme, deoarece sistemele numerice sunt realizate, de regulă, "la
cerere", fiind adaptate strict aplicaŃiei respective: în unele cazuri este
preferabil ca transferul semnalelor logice între locul generării lor şi
controlerul sistemului numeric să se facă pe linii neelectrice, de regulă
5/6
optice; în alte cazuri, semnalele logice se transportă pe linii electrice până

la intrarea SAD, izolarea galvanică fiind realizată la nivelul intrărilor
propriu-zise ale MIL.
Sistemele cu forma celui din fig.3.6 pot fi utilizate pentru supervizarea
condiŃionărilor mecanice (interblocaje), a stărilor unor relee de semnalizare,
stărilor unor comparatoare, etc.). Sursa de tensiune continuă Ea asigură
compatibilitatea nivelurilor semnalelor de ieşire din MIL cu nivelurile
standardizate pentru tensiunea de comandă (110Vcc sau 220Vca).
6/6
4. Multiplexoare analogice
Structurile de măsurare multicanal cu conversie succesivă au mai multe canale de
intrare şi un circuit unic (comun) pentru prelucrarea analogică şi conversia A/N
pentru toate mărimile de intrare. Accesul mărimilor de intrare la circuitul de
prelucrare se face succesiv, într-o ordine programată, prin intermediul unui
circuit electronic de comutare denumit multiplexor analogic. Multiplexorul
analogic realizează multiplexarea în timp a mărimilor de intrare. Principiul
multiplexării este ilustrat în fig.4.1.
Fig.4.1. Principiul transmisiei multiplexate a semnalelor analogice
Structura unui multiplexor analogic este reprezentată în fig.4.2, presupune

utilizarea tehnologiei FET şi constă, în esenţă, în comutatoare electronice
(chei de tensiune).
Fig.4.2. Structura principială a multiplexorului analogic
Cheile electronice în structură CMOS au avantaje privind: consumul mic,

independenţa rezistenţei cheilor în conducţie de tensiunea de intrare de pe
canalul comutat, scurgerile reduse de curent în starea "blocat", diafonia redusă
şi preţul scăzut. Structurile de măsurare dedicate măsurărilor la frecvenţa
industrială nu impun restricţii legate de performanţele de regim dinamic
(timpii de comutaţie). Pentru evitarea scurtcircuitării reciproce a canalelor pe
durata comutaţiei de pe un canal pe altul, comenzile de la decodorul care
controlează comutatoarele electronice S1,...,S8, S'1,...,S'8, trebuie să fie
întârziate la închidere a comutatoarelor în sistemul "break-before-make"
(deschiderea înaintea închiderii), conform diagramei temporale din fig.4.3.
Fiecare canal trebuie protejat la supratensiuni cu limitatoare cu diode
semiconductoare. Nivelele de protecţie sunt chiar valorile tensiunii bipolare de
alimentare a circuitului (+Vdd, -Vss). Uneori, pe liniile de intrare sunt incluse
şi rezistenţele serie de limitare a curentului.
1/7
Fig.4.3. Sistemul de comutare „break-before-make”
4.1 Comutatoare statice analogice bidirecţionale

Comutatoarele analogice statice sunt realizate într-o varietate largă de
configuraţii, cum una sau mai multe căi şi unul sau mai mulţi poli.
Fig.4.4. Simbolizarea unor chei statice
Circuitele de comutație cu tranzistoare CMOS au proprietăţi deosebite.

Tehnologia modernă a realizat deja comutatoare statice bidirecţionale aproape
perfecte, mai bune chiar decât cele electromecanice. Exemplu: repetabilitatea
rezistenţelor în conducţie ale cheilor statice cu tranzistoare CMOS, prin
contrast cu variaţiile aleatoare (în jurul valorilor medii) ale rezistenţelor de
contact ale releelor.
Aceste circuite se folosesc pentru direcţionarea semnalelor analogice unipolare
şi/sau bipolare. În starea „ON” (de conducţie) între intrare şi ieşire
rezistenţa căii are o valoare foarte mică, ron, transferând semnalele integral,
iar în starea „off” (de blocare) rezistenţa căii are o valoare foarte mare,
roff, blocând semnalele.
Schema standard a unei chei analogice bidirecţionale este reprezentată în
fig.4.5.
Fig.4.5. Cheia statică bidirecțională
Faţă de comutatorul ideal, la care ron=0 iar roff=∞, comutatoarele statice CMOS
au ron<1Ω, şi roff>1MΩ.
2/7
Schema presupune conexiunea paralel a două tranzistoare MOS, unul cu canal P,

celălalt cu canal N, de unde şi denumirea CMOS. Comanda tranzistoarelor este
deasemenea complementară, cu două porţi inversoare înseriate. Sensul curentului
tranzitat de cheie depinde de diferenţa de potenţial dintre intrare şi ieşire şi
de capabilităţile de conducţie ale tranzistoarelor, comportamentul cheii fiind
exclusiv rezistiv, de cheie bipolară (bidirecţională).
În practica electronică se realizează mai multe chei de tip întrerupător sau

comutator conectate în diferite configuraţii, sub formă de circuite integrate
denumite comutatoare, respectiv multiplexoare. Cel mai simplu astfel de circuit
integrat este 74HC4066, care include 4 chei statice bidirecţionale de tip
întrerupător ("ON/OFF"). Comutatoarele bidirecţionale de tip multi-cale
(multiplexoare şi demultiplexoare) asigură utilizarea unei căi unice de semnal
pentru a transfewra mai multe semnale, într-o succesiune temporală oarecare
prestabilită sau comandată de operator.
4.2 Mărimi caracteristice esenţiale pentru analiza performanţelor

cheilor electronice și ale multiplexoarelor
- pentru regimul static:
Ron - rezistenţa cheilor în conducţie (x10...x100Ω) – fig.4.6;
IS - curentul de scurgere printr-o cheie deschisă (x10...x100nA);
IOUT - curentul total de scurgere măsurat la ieşire (x1...x10nA);
CS, COUT - capacităţile terminalelor de intrare, respectiv de ieşire, faţă de
masa analogică, în starea "deschis" a cheilor (CS= x1pF, COUT= x10pF).
Fig.4.6. Schema echivalentă a unei chei în conducţie
- pentru regimul dinamic:

ttran - întârzierea impusă la comutarea de pe un canal pe altul (x100ns);
toff - timpul de blocare a cheilor (x100ns);
ton- timpul de intrare în conducţie a unei chei (x100ns);
Css-capacitatea între două canale de intrare (x0,1pF);
Diagrama de timp corespunzătoare comutării de pe un canal pe altul este

reprezentată în fig.4.3, durata unei comutări fiind:
tcom = toff + ttran + ton (4.1)
Erorile care caracterizează funcţionarea multiplexoarelor sunt:

a) - erori de regim static (definite la frecvenţă joasă);
b) - erori de regim dinamic (definite la frecvenţă mare).
În continuare sunt analizate succint aceste erori.
- eroarea statică sistematică datorată rezistenţei nenule a cheilor în conducţie

se calculează pe baza schemei echivalente din fig.4.6, având valoarea:
Ron
∆VRsist = Vsemnal (4.2)
on Ron + Rs
şi poate fi compensată prin calibrare.
3/7
- eroarea accidentală (∆acc) datorată variaţiei rezistenţei cheilor în conducţie

produsă de variaţia tensiunii de alimentare şi a temperaturii de funcţionare:
∆Ron(Vs,θ)
∆accVRon = (4.3)
∆Ron(Vs, θ) + Rs
în care:
- ∆Ron reprezintă variaţia rezistenţei în conducţie a cheii;
- θ reprezintă temperatura de funcţionare;
- θn reprezintă temperatura nominală;
- RS - valoarea rezistenţei de sarcină (de intrare în blocul următor);
- VS - valoarea tensiunii de alimentare (VSn- tensiunea nominală).
În principiu, ∆accVRon poate fi minimizată prin creşterea rezistenţei sarcinii,
Rs, dar acest fapt ar veni în contradicţie cu condiţiile de minimizare a
erorilor datorate curenţilor de scurgere, astfel că, în calculul erorilor
globale, eroarea eroarea statică aleatoare se va combina cu eroarea datorată
curenţilor de scurgere după o lege pătratică (aceste erori fiind necorelate).
- eroarea datorată curenţilor de scurgere

În starea închisă (ON) a cheilor vor exista curenţi de scurgere din calea de
semnal către masă, ordinul lor de mărime fiind 1...5nA. Comparativ cu valoarea
curenţilor vehiculaţi prin chei (zeci, sute de microamperi) aceşti curenţi de
scurgere au pondere nesemnificativă.
În starea deschisă (OFF) a cheilor, curenţii de scurgere circulă dinspre
substrat către drenă şi/sau către sursă (fig.4.7). Pe rezistenţa de sarcină va
apărea căderea de tensiune (de eroare):
Verr = Idoff RS (4.4)
Fig.4.7. Schema echivalentă a cheilor în starea “deschis”
care poate fi minimizată prin micşorarea valorii RS; această soluţie conduce
însă la creşterea erorii datorate valorii nenule a rezistenţei cheii în
conducţie. Concluzie: rezolvarea problemei printr-un compromis convenabil între
avantajele şi dezavantajele
- eroarea datorată pătrunderii semnalului logic de comandă a cheii în calea de

semnal analogic
În circuitul echivalent pentru chei MOS din fig.4.8 Cgd şi Cgs reprezintă
capacităţile parazite dintre drenă şi poartă, respectiv dintre sursă şi poartă,
prin care se produce cuplajul nedorit între semnalul logic şi cel analogic.
Dacă rezistenţa internă a sursei de semnal (Rint) este mică, atunci cuplajul prin
capacitatea Cgs este nesemnificativ.
Fig.4.8. Schema echivalentă la frecvențe mari a unei chei CMOS
4/7
Sarcina multiplexorului, RS, este reprezentată de rezistenţa de intrare în

lanţul de prelucrare a semnalului, care are o valoare (foarte) mare, conducând
la un cuplaj parazit important prin Cgd; efectele acestui cuplaj pot fi reduse
considerabil dacă RS se dimensionează cu o valoare mică. În concluzie, valoarea
rezistenţei de sarcină se dimensionează făcând un compromis între condiţionările
enunţate mai sus;
- eroarea de diafonie, definită ca măsură a influenţei reciproce a semnalelor de

pe două canale de intrare vecine (fig4.9), are valoarea:
V2(V1)
ε d% = × 100 ≅ 400πfRs2Css (4.5)
V1
în care CSS reprezintă capacitatea de cuplaj dintre două canale adiacente.
Fig.4.9. Schema echivalentă pentru evaluarea diafoniei pe canale adicaente
Circuitul integrat care realizează funcţia de multiplexare se numeşte

multiplexor (MUX). Multiplexoarele cu două canale de intrare şi o ieşire se
numesc diplexoare, iar cele cu trei intrări şi o ieşire – triplexoare. Acestea
funcţionează similar comutatoarelor rotative cu mai multe poziţii, utilizate în
instrumentele portabile de măsurare pentru comutarea funcţiilor şi domeniilor.
n
De regulă numărul intrărilor este de forma 2 , astfel încât să fie utilizate
integral cele n linii de selecţie.
Exemplu: cu 3 linii de selecţie se pot transfera către ieşire 23=8 semnale
distincte prin intermediul a 8 întrerupătoare cu un pol comun.
În circuitele numerice, multiplexoarele se folosesc pentru a reduce numărul
porţilor logice utilizate în transferul mai multor semnale pe o singură linie de
transmisie.
Structura morfo-funcţională a unui multiplexor 4:1 este reprezentată în
fig.4.10, iar corespondenţa dintre cuvintele de comandă şi numărul canalului
selectat pentru acces la ieşire este în tabelul alăturat.
Bo B1 Y
0 0 Xo
0 1 X1
1 0 X2
1 1 X3
Fig.4.10. Structura funcțională a unui multiplexor 4:1
Expresia booleană prin care se caracterizează formal funcţionarea

multiplexorului cu 4 canale este:
Y = BoB1Xo + BoB1X1 + BoB1X2 + BoB1X3 (4.6)
În oricare moment, către ieşirea comună este deschisă o singură cale,

corespunzătoare unui singur canal. Pentru evitarea scurtcircuitării reciproce a
semnalelor de pe canalele comutate se adoptă tehnica „break before make”, adică
5/7
întâi se deschide cheia canalului curent şi numai după aceea se închide cheia
canalului selectat.
Circuitul de control este un registru latch de 2 biţi, astfel încât cuvântul de
selecţie să fie transmis numai o perioadă de timp scurtă, pentru a elibera rapid
magistrala pentru alte transferuri de date. Funcţionarea și simbolizarea
multiplexorului este ilustrată în fig.4.11.
Fig.4.11. Funcționarea și simbolizarea unui multiplexor 4:1
4.3 Aplicaţiile cheilor statice
- comutatoare analogice pentru semnale analogice (mixere audio, video şi pentru

comunicaţii), instrumentaţie de măsurare, controlul proceselor, etc.
- comutatoare numerice pentru transmisia datelor, direcţionarea semnalelor
numerice, USB, ethernet, LAN, etc.
- comutatoare de putere: surse în comutaţie, surse de rezervă (UPS, comutarea
circuitelor de curenţi tari, etc.)
4.3.1. Reglarea în trepte a câştigului unui amplificator inversor
Fig.4.12. Amplificator inversor cu 4 trepte de câştig
Câştigul în tensiune al unui amplificator depinde de raportul rezistenţei de

reacţie Rf şi al rezistenţei din intrare Rin. Comutând 4 rezistenţe cu un
multiplexor 4:1 (cuadriplexor) ale cărui căi sunt înseriate cu câte o rezistenţă
de reacţie se obţine un amplificator cu 4 trepte de câştig, selectabile prin 2
linii de selecţie a, b.
Observaţie: Este posibil ca numărul treptelor de câştig să fie mai mare, dacă se
utilizează şi alte combinaţii de închidere a cheilor, introducând în circuitul
de reacţie cel puţin 2 rezistenţe simultan.
6/7
4.3.2. Mixarea semnalelor audio
Unele multiplexoare pot comuta mai multe intrări la mai multe ieşiri, în
diferite combinaţii: 4:2, 8:3, 16:4, etc. În fig.4.13 este reprezentat un mixer
audio stereo cu 2 intrări. Canalele audio de intrare sunt: 1A – sursa 1 stânga,
1B – sursa 1 dreapta, 2A – sursa 2 stânga, 2B – sursa 2 dreapta, iar ieşirile
sunt: QA – canal stânga, QB – canal dreapta.
La intrările mixerului se conectează ieşirile preamplificatoarelor, iar la
ieşirea mixerului – intrarea amplificatorului.
Fig.4.13. Mixer 2:1
4.4 Demultiplexoare
La celălalt capăt al liniei de transmisie semnalele multiplexate trebuie
reconstituite cu un distribuitor de date care le direcționează pe linii
separate. Acest distribuitor se numește demultiplexor (DEMUX) și funcționează
invers față de un multiplexor, având o singură intrare și mai multe canale de
ieșire pe care distribuie semnalele demultiplexate. Controlul în timp al
demultiplexorului face ca linia de transmisie (intrarea) să fie comutată
secvențial la câte una din liniile de ieșire. În acest fel, transmisia serială
obținută prin multiplexare este re-convertită într-o transmisie paralelă a mai
multor semnale. În fig.4.14 este reprezentată schema funcțională, simbolizarea
și tabelul funcțional pentru un demultiplexor 1:4.
X0 X1 Y
0 0 Yo
0 1 Y1
1 0 Y2
1 1 Y3
Fig.4.14. Structura principială și tabelul de adevăr pentru un demultiplexor
Expresia booleană care descrie funcționarea demultiplexorului:

X = Σ(YiX0X1) (4.6)
Dacă demultiplexorul are n linii de selecție a canalului de ieșire, atunci el
poate avea 2n canale de ieșire, putând demultiplexa 2n semnale.
Când este selectată o anumită linie de ieșire, celelalte linii de ieșire sunt
deconectate, potențialele lor evoluând liber.
Fig.4.15. Funcționarea demultiplexorului 4:1
7/7
5. Filtre
OperaŃie intrinsecă oricărei măsurări numerice, eşantionarea semnalelor
presupune limitarea benzilor lor de frecvenŃă conform frecvenŃelor de
eşantionare disponibile (fs). Considerând numai limita impusă de condiŃia
Shannon:
fsemnal < 2 fs (5.1)
spectrele semnalelor de intrare în eşantionator trebuie limitate superior la

valoarea fsemnal. Ca urmare, premergător eşantionărilor şi conversiilor analog-
numerice, semnalelor care urmează a fi evaluate li se limitează superior benzile
de frecvenŃă cu filtre trece-jos. În caz contrar, reconstituirea semnalelor
originale sau calcularea valorilor sintetice din valorile eşantioanelor ar fi
afectate de fenomenul "aliasing" (componentele de frecvenŃă mare, pentru care
condiŃia Shannon nu este îndeplinită, se pliază pe axele frecvențelor, formând
semnale false cu frecvenŃe joase). Erorile de măsurare rezultante ar afecta
considerabil nu doar analiza spectrală, ci şi valorile sintetice ale
măsuranzilor (valori efective, puteri şi energii active şi reactive).
5.1 Filtre analogice

Varianta cea mai utilizată este filtrul analogic activ Butterworth. Unul din
avantajele acestui tip de filtru, care-l impune faŃă de celelalte variante
consacrate (Cebîşev, Bessel) este caracteristica sa maxim plată în banda de
trecere (fig.5.1). Apropierea caracteristicii filtrului de cea ideală este cu
atât mai pronunŃată cu cât ordinul "n" al filtrului este mai mare.
Fig.5.1 Caracteristicile filtrelor antialising
Celulele elementare ale unui filtru activ sunt reprezentate în fig.5.2. Grupul
integrator pasiv din intrare R0-C0 (opŃional) generează un pol suplimentar
necesar realizării celulelor de filtrare de ordin impar.
Raportul Rf/R- stabileşte valoarea necesară a amplificării circuitului în scopul
controlului factorului de transfer în banda de trecere, astfel încât filtrul să
poată fi considerat transparent pentru componentele spectrale utile ale
semnalului de intrare. În majoritatea aplicaŃiilor, rezistorul R- lipseşte, AO
fiind utilizat în conexiune repetoare (cu impedanŃa de intrare maximă) astfel
cainfluenŃa sa asupra componentelor pasive să poată fi neglijată în calcule.
În acest caz, factorul de transfer unitar se obŃine cu un amplificator
suplimentar cuplat la intrarea sau la ieşirea filtrului.
Condensatoarele C1, C2 şi rezistoarele R generează polii principali ai funcŃiei
de transfer, conform relaŃiei (5.2) deduse pentru AO în conexiune repetoare.
V0 1
= (5.2)
Vin 2 2
s R C1C2 + 2sRC1 + 1
Valorile capacităŃilor C1, C2 determină forma caracteristicii de transfer şi
tipul filtrului (Butterworth, Cebîşev, Bessel). Pentru realizarea filtrelor de
ordin impar este necesar ca minim una din celule să fie de ordinul 3, fiind
1/5
completată cu filtrul pasiv R0-C0. În fig.5.2 sunt înseriate o celulă de ordinul

1 şi una de ordinul 2, obŃinându-se funcŃia de transfer:
V0 1
= 3 3 (5.3)
Vin 2 2
s R C0C1C2 + 2s R C1(C0 + C2) + sR(C0 + C1) + 1
Fig.5.2 Celule elementare pentru filtre active
În sistemele de distribuŃie, componentele spectrale ale semnalului util cu

frecvenŃe mai mari decât fC au o pondere neglijabilă, rejecŃia lor completă
neafectând în nici un fel analiza mărimilor de interes (armonicele semnificative
sunt, de regulă, cele cu ordinul mai mic decât 13-15). Valorile componentelor
pasive ale filtrelor analogice sunt disponibile, sub formă normalizată. Pentru
un filtru Butterworth de ordinul 5:
C0 = 1,356/ωCR; X11 = 1,752/ωCR ; X21 = 0,421/ωCR; (5.4)
C12 = 0,309/ωCR ; X 22 = 3,236/ωCR unde: ωC=2πfC (5.5)
Valorile amplificărilor necesare ale celor 3 celule de filtrare sunt, respectiv:

A1 = 1 (primul AO este în conexiune repetoare);
Rf1 Rf2
A2 = 2,382 = 1 + ; A3 = 1,382 = 1 + rezultând valorile Rf1 și Rf2.
R_ R_
Pentru analize spectrale corecte până la armonica a 20-a (frecvenŃa industrială,
50 Hz) se impune ca frecvenŃa de tăiere a filtrului (fig.5.1) să fie:
fmax
ft = (5.6)
0,6
Alegând rata de eşantionare pentru a îndeplini condiŃia Shannon, fS=2fmax, doar
componentele spectrale ale semnalului util a căror frecvenŃă depăşeşte 8kHz vor
avea pondere neglijabilă în reconstrucŃia semnalului original din eşantioanele
achiziŃionate, cele din domeniul 2...8kHz suportând atenuări variabile (de la -3
la -60dB) şi generând erori datorate fenomenului aliasing; aceste erori vor
afecta valorile măsurate şi pot fi rejectate utilizând filtre cu capacităŃi
comutate.
Observație: În practică, rata de eşantionare este condiŃionată mult mai sever de
precizia şi rezoluŃia impuse măsurării. Filtrele analogice au avantaje legate de
preŃul scăzut al componentelor, banda largă de frecvenŃă şi răspunsul în timp
real, dezavantajele vizând sensibilitatea la influenŃele variaŃiei valorilor
componentelor. Zgomotul suplimentar introdus de elementele filtrelor analogice
are spectrul de frecvenŃă mult mai ridicat decât domeniul util, fiind redus în
practică de caracterul integrator al ansamblului de prelucrare analogică a
semnalului util la valori nesemnificative relative la rezoluŃia conversiei.
Variantele practice de filtre analogice utilizate în structura sistemelor de
măsurare automată se limitează, de regulă, la ordinul 5, fiind alcătuite din
trei celule: o celulă de ordinul 1 şi două celule de ordinul 2.
O astfel de structură este reprezentată în fig.5.3, caracterizându-se printr-o
atenuare A=-60dB a frecvenŃelor peste 5fC , unde fC este frecvenŃa de tăiere a
filtrului.
2/5
Fig.5.3 Filtru analogic Butterworth de ordinul 5
5.2 Filtre numerice
O metodă de filtrare a semnalelor utile specifică structurilor de măsurare cu

DSP este cea numerică (procesarea prin metode numerice a valorilor eşantioanelor
achiziŃionate).
5.2.1 Filtre FIR

Răspunsul filtrului digital de tip nerecursiv (cu răspuns finit la impuls-FIR)
se definește prin relația:
n −1
Yn = ∑ hk Xn − k (5.7)
b =0
în care:
Yn- reprezintă mărimea numerică de ieşire la pasul "n";
Xn-k sunt valorile numerice prelevate anterior cu "k" paşi;
hk reprezintă coeficienŃii de ponderare corespunzători răspunsului la impuls al
filtrului şi dependenŃi de ordinul filtrului.
O structură simplă pentru filtrare digitală este cea din fig.5.4. Aplicând
transformata Z mărimii Yn din relaŃia (7) se obŃine:
n −1
Y(Z) = H(Z)X(Z) = ( ∑ hkz− k)X(Z) (5.8)
b =0
În domeniul frecvenŃă, relaŃia (5.8) devine:
n −1
Y(f) = ( ∑hke− 2πjfkTs )X(f) = H(f) * f (5.9)
b =0
unde simbolul (*) reprezintă produsul de convoluŃie.
n −1
Polinomul ∑ hke− 2πjfkT s reprezintă transformata Fourier discretă a
b =0
coeficienŃilor de ponderare şi este o funcŃie periodică de frecvenŃă, cu
perioada 1/T. Reciproc, hk reprezintă coeficienŃii dezvoltării în serie Fourier
a funcŃiei X(f).
Filtrarea numerică implică utilizarea unor blocuri de întârziere (Z) realizate
fizic cu ajutorul unor registre de deplasare (în cazul utilizării variantei cu
circuite specializate MAC), sau soft, prin citiri succesive din memoria de date
efectuate de controlerul sistemului.
A doua variantă, mai lentă, are avantajul eliminării unor componente fizice
(registrele de deplasare), fiind utilizată curent în sistemele de măsurare
destinate evaluării parametrilor energetici.
3/5
Fig.5.4 Structura unui filtru numeric tip FIR
PerformanŃele atinse de filtrele numerice sunt sensibil mai ridicate decât cele
corespunzătoare variantelor analogice. Curba caracteristică a unui filtru
numeric de ordinul 5 (fig.5) este mult mai abruptă decât cea a unui filtru
analogic.
Fig.5.5 Caracteristica unui filtru numeric de ordinul 5
Filtrele numerice au zgomot propriu neglijabil (dacă multiplicarea se face cu o

rezoluŃie corespunzătoare) varianta soft fiind deosebit de flexibilă, putând
obŃine, practic, un filtru de orice ordin. Evident, timpul de răspuns creşte
odată cu ordinul filtrului.
Caracteristica puternic căzătoare a unui filtru numeric este aproape imposibil
de realizat cu un filtru analogic stabil şi de complexitate rezonabilă; se poate
afirma că filtrele numerice nu au corespondent analogic. Dezavantajele sunt
legate de preŃul de cost relativ ridicat (actual) dar evoluŃia sistemelor de
achiziŃie vizează integrarea pe scară largă a tuturor componentelor, scăzând
costurile.
Filtrarea numerică se poate realiza şi prin metode software, aplicând diferiŃi
algoritmi de calcul. Una din metodele utilizate curent pentru filtrare este
calculul diferitelor valori sintetice prin metoda ferestrei alunecătoare.
AchiziŃia cu fereastră alunecătoare (fig.5.6) constă în translatarea

intervalului (ferestrei) de eşantionare către dreapta (pe axa timpului) cu
valoarea perioadei de eşantionare (Ts) la fiecare achiziŃie a unui eşantion.
În calculul valorii efective, spre exemplu, valoarea noului eşantion este
ponderată cu factorul (1/n) de toate valorile eşantioanelor anterioare, unde n
reprezintă numărul SPP prelevate din semnalul analizat.
La sfârşitul unei perioade a semnalului, suma parŃială (Sn-1) a pătratelor
primelor (n-1) eşantioane devine disponibilă în memoria sistemului.
După ce ultimul eşantion din semnal este prelevat și memorat, valoarea sa este
ridicată la pătrat şi adunată cu suma calculată anterior:
Sn= Sn-1 + x2(tn) (5.10)
iar valoarea efectivă a semnalului rezultă:
1 (5.11)
I r1 = Sn
n
4/5
Fig.5.6 AchiziŃia cu fereastră alunecătoare
La prelevarea eşantionului următor, în suma Sn se abandonează pătratul primului

eşantion şi se adună pătratul noului eşantion, ceea ce este echivalent cu
deplasarea către dreapta (pe axa timpului) a ferestrei de achiziŃie (de lungime
constantă egală cu perioada semnalului) cu pasul de eşantionare. Suma pătratelor
eşantioanelor va avea acelaşi număr de termeni, din care (n-1) sunt "vechi" şi
unul singur (ultimul) nou:
Sn+1=sn-x2(t1)+x2(tn+1) (5.12)
1
Valoarea efectivă actualizată va fi: Ir2 = sn + 1
n
(5.13)
Formulele generale pentru suma reactualizată şi pentru valoarea efectivă sunt:
sn + t = sn + t − 1 − x2(t1) + x2(tn + 1) (5.14)
1
Irt = sn + i (5.15)
n
Momentul în care se aplică fereastra de eşantionare nu trebuie sincronizat cu
trecerea prin zero a semnalului, astfel că valorile actualizate păstrează
semnificaŃia clasică a valorii efective.
Dacă semnalul eşantionat are o variaŃie de nivel (cazul curentului de linie la

cuplarea sau decuplarea unui consumator) valoarea efectivă adevărată a
semnalului va fi obŃinută abia după achiziŃionarea a "n" noi eşantioane
prelevate în noul regim de funcŃionare, deci cu o întârziere de o perioadă.
Dacă eşantionul prelevat face parte dintr-un proces tranzitoriu de scurtă
durată, atunci ponderea sa în valoarea efectivă este atenuată de celelalte
eşantioane prelevate în regim normal, efectul fiind acelaşi cu cel al unui
filtru analogic trece-jos.
Pe lângă efectul de filtrare, metoda oferă şi avantajul vitezei de calcul, având

în vedere că, la fiecare nouă achiziŃie a unui eşantion, valorile celor n-1
eşantioane precedente se află deja în memoria sistemului. Chiar suma pătratelor
eşantioanelor precedente este disponibilă, pentru obŃinerea noii valori efective
fiind necesare doar o scădere, o ridicare la pătrat, o adunare şi o extragere de
radical. Economia de timp este spectaculoasă, viteza aparentă de calcul crescând
cu circa un ordin de mărime.
5/5
6. Circuite de eșantionare (S/H)

6.1 ConsideraŃii teoretice simple asupra eşantionării semnalelor
Conversia numerică a unei mărimi analogice are sens doar dacă pe durata
conversiei (efectuată de convertorul A/N), respectiva mărime analogică îşi
păstrează valoarea constantă, sau, eventual, variază cu mai puŃin de jumătate
din rezoluŃia absolută a conversiei:
∆XinADC < 0,5 r (6.1)
Măsurarea parametrilor energetici în sisteme alimentate la frecvenŃa industrială
impune prezenŃa circuitelor S/H (în regim T/H) pentru a menŃine la intrările
convertoarelor A/N, pe durata conversiei, niveluri de tensiune constante egale
cu valorile instantanee ale semnalelor primare.
Eşantionul este o valoare instantanee din evoluŃia temporală a unui semnal

oarecare. Eşantionarea este tehnica de prelevare a eşantioanelor din evoluŃiile
temporale ale semnalelor şi se face cu viteze (rate) determinate de preciziile
şi rezoluŃiile impuse.
Eşantionarea uniformă presupune prelevarea valorilor instantanee ale semnalelor
(de regulă tensiuni continue sau periodice, sinusoidale sau nesinusoidale) în
momente egal distanŃate (în timp).
Semnalele originale pot fi reconstituite din valorile eşantioanelor prin
interpolare. Cel mai des este folosită interpolarea liniară:
- de ordinul zero (metoda dreptunghiurilor);
- de ordinul 1 (metoda trapezelor).
Prelucrând cu metode numerice șirurile eşantioanelor prelevate din evoluŃiile în
timp ale semnalelor, se pot calcula valorile sintetice (medie, de vârf,
efectivă) sau se pot reconstitui formele de unde și/sau structurile spectrale
(armonice) ale semnalelor respective.
Teorema eşantionării (Shannon) limitează inferior rata de eşantionare:
fmax < fS / 2 (6.2)
în care:
- fmax este frecvenŃa armonicii cu cel mai înalt ordin a cărei pondere
trebuie luată în considerare pentru analiza semnalului;
- fS este frecvenŃa de eşantionare.
Altfel spus, pentru cea mai înaltă componentă sinusoidală (armonică)
semnificativă din structura spectrală a unui semnal trebuie prelevate cel puŃin
două eşantioane pe perioadă.
CondiŃia Shannon este primordială pentru dimensionarea fS; condiŃiile de
precizie şi rezoluŃie impun valori fS superioare "limitei Shannon"
(oversampling).
Sistemele numerice nu evaluează continuu mărimile analogice. Nu ar fi posibil,

căci toate circuitele electronice au viteze de răspuns finite. Mărimile
(semnalele) de intrare sunt evaluate numai în anumite momente din evoluŃiile
lor, ca șiruri de valori instantanee (eşantioane).
DefiniŃii:
Prelevarea valorilor instantanee din evoluŃiile în timp ale mărimilor analogice
se numeşte eşantionare; dacă eşantionarea se realizează la intervale de timp
constante, se numeşte uniformă.
Intervalul de timp dintre două eşantionări succesive se numeşte perioadă de
eşantionare (Ts). Inversul perioadei de eşantionare se numeşte frecvenŃă de
eşantionare (fs) și se exprimă (impropriu) în Hz. Denumirea corectă este viteză
(rată) de eşantionare, exprimată în eşantioane pe secundă (SPS - Samples per
Second).
Dacă semnalele eşantionate sunt periodice, iar eșantionarea se face pe mai mult
decât o perioadă, rata de eşantionare se exprimă prin numărul de eşantioane
prelevate pe o perioadă a semnalului (SPP - Samples per Period).
Circuitul fizic prin care sunt prelevate eşantioanele dintr-un semnal analogic
se numeşte eşantionator. Modelul matematic al operaŃiei de eşantionare este
funcŃia pieptăn (fig.6.1):
1/6
1 ∀t = kTs, k ∈ N
P(t) =   (6.3)
0 ∀t ≠ kTs, k ∈ N
sau:
+∞
P(t) = Ts∑ δ(t − kTs) (6.4)
−∞
unde δ reprezintă funcŃia impuls. În această modelare, duratele prelevărilor
eşantioanelor se consideră infinit mici. Semnalul eşantionat s(t) rezultă prin
înmulŃirea semnalului analogic u(t) cu funcŃia P(t).
CondiŃiile ca în semnalul eşantionat să se regăsească toată informaŃia conŃinută
în semnalul original sunt:
- eşantionarea cu durată infinită;
- eşantionarea cu o frecvenŃă cel puŃin dublă faŃă de frecvenŃa celei mai
înalte din conŃinutul spectral al semnalului original (condiŃia Shannon).
Prima condiŃie nu este îndeplinită niciodată în sistemele de achiziție reale, în
care eşantionarea se efectuează în intervale de timp limitate. În zonele marcate
din fig.1 nici condiŃia fs>f nu este îndeplinită iar informaŃia – incompletă.
Fig.6.1 Principiul esantionarii
Pentru ca eşantionarea pe durate limitate să aibă sens, semnalele analogice

eşantionate trebuie să fie periodice. Dacă această condiŃie este îndeplinită,
prin eşantionarea unei singure perioade a semnalului analogic (cu îndeplinirea
celei de-a doua condiŃii) se obŃine toată informaŃia conŃinută în semnalul
original.
Eşantionarea pe durată finită se modelează matematic prin funcŃia fereastră
dreptunghiulară simetrică (6.5) aplicată semnalului analogic de intrare. În
sistemele de achiziție, fereastra dreptunghiulară este aplicată în diferite
momente de timp, astfel:
- pentru măsurarea puterilor şi a defazajelor, fereastra se aplică începând cu
trecerea prin zero a semnalului de referinŃă;
- pentru măsurarea valorilor efective, fereastra se aplică în momentul t0 ales
convenabil pe axa timpului (fig.6.2).
Semnalul eşantionat us(t) se obŃine prin înmulŃire între semnalul original u(t)
şi funcŃia fereastră dreptunghiulară F.
  i1 i 
1∀t ∈ − ,+ 1 
  2 2
Fts =  (6.5)
2 0∀t ∈  − ∞,−
i1 
 ∪
 i1
 ,∞

  2 2 
2/6
Fig.6.2. Fereastra de eşantionare
Aplicarea funcŃiei pieptăn unui semnal analogic alterează semnalul original ca

oricare compunere de funcŃii.
Fie U(ω) transformata Fourier a semnalului analogic u(t).
Semnalul eşantionat:
+∞ +∞
ss(t) = Ts ∑ u(kTs)δ(t − kTs) = u(t)Ts ∑ δ(t − kTs) (6.6)
b = −∞ b = −∞
+∞
are transformata sa Fourier: Ss(ω) = U(ω) ∑ δ(ω − kTs) (6.7)
b = −∞
SemnificaŃia formulei de mai sus (Poisson) este că spectrul semnalului

eşantionat este periodizat pe axa frecvenŃei (fig.6.3), cu perioada fs.
Pentru a respecta condiŃia Shannon, pe calea semnalului original se inserează un
filtru trece-jos cu frecvenŃa de tăiere fm, pentru eliminarea componentelor
spectrale mai mari decât fs/2. Acest filtru se numeşte filtru antialiasing şi
împiedică plierea componentelor spectrale ale semnalului original pentru care nu
este îndeplinită condiŃia Shannon, în domeniul frecvenŃelor joase.
Fig.6.3. Spectrul semnalului eşantionat cu fs>2fm
Precizia măsurărilor depinde de parametrii filtrelor anti-alias; în sistemele de

achiziție pentru semnale cu frecvenŃă industrială, filtrele anti-alias trebuie
să fie de ordinul minim 4, cu panta de atenuare -80dB/dec.
Fig.6.4. Spectrul semnalului eşantionat cu fs<2fm
6.2 Funcționarea circuitelor de eşantionare

Principiul funcŃional al circuitelor S/H este memorarea analogică a valorilor
instantanee ale semnalelor cu condensatoare de memorare. Modelul funcŃional
simplificat al unui circuit S/H este reprezentat în fig.6.5. Amplificatorul
operaŃional A1 (repetor) asigură impedanŃă de intrare foarte mare şi impedanŃă
de ieşire mică, pentru constantă de timp minimă la încărcarea condensatorului de
3/6
memorare. ImpedanŃa de ieşire a A1 determină performanțele eșantionatorului în

starea SAMPLE.
Amplificatorul A2 (tot repetor) asigură impedanŃă de intrare foarte mare,
(sarcină minimă pentru condensatorul de memorare) şi o constantă de timp de
descărcare a CM foarte mare. Valoarea impedanŃei de intrare a A2 determină
performanțele eșantionatorului în starea HOLD.
Fig.6.5 Principiul circuitelor S/H
Regimurile de funcŃionare ale circuitelor de eșantionare sunt:

- regimul de eşantionare (S-sample) a tensiunii de intrare, care constă în
închiderea, pentru scurt timp, a cheii electronice K; durata acestei stări
trebuie să fie suficientă încărcării complete a condensatorului CM până la
nivelul valorii instantanee a tensiunii de intrare. După timpul de răspuns,
amplificatorul A2 oferă la ieşire o tensiune egală cu tensiunea de intrare. Când
tensiunea de intrare variază în timp iar comanda S se menŃine un timp nedefinit,
circuitul S/H urmăreşte, prin tensiunea sa de ieşire, evoluŃia tensiunii de
intrare (semnalului util), ca un etaj repetor uzual.
Acest regim de funcŃionare se numeşte "de urmărire" (TRACK).
- regimul de memorare (H-hold) a valorii eşantionate, prin deschiderea cheii
electronice K şi aplicarea tensiunii de la bornele condensatorului de memorare
la intrarea buffer-ului A2, a cărui ieşire rămâne la nivelul memorat o durată de
timp suficientă preluării şi prelucrării în blocul funcŃional următor.
CondiŃiile dimensionale ale duratelor stărilor "S" şi "H" sunt:
- asigurarea diminuării tensiunii de ieşire (Drop Rate – DR) în stărea "H"
inferioare jumătăŃii rezoluŃiei impuse.
- asigurarea unei rate de eşantionare suficiente pentru precizia impusă.
Exemplu: Pentru un convertor A/N de 8 biŃi cu domeniul de intrare (0...2,56V),
rezoluŃia este 10mV iar variaŃia admisibilă a tensiunii de intrare pe durata
conversiei este: ∆UinCAN max < 5mV.
Condensatorul de memorare va fi dimensionat astfel încât variaŃia tensiunii la
bornele sale pe durata conversiei, datorată descărcării pe impedanŃa de intrare
a amplificatorului A2, să nu depăşească 5mV.
Dacă închiderea cheii K este făcută repetat, pe durate foarte scurte, se obŃine
regimul de eşantionare-memorare "S/H", în care tensiunea de ieşire a
circuitului S/H are forma de undă o succesiune de trepte cu valori egale cu
valorile instantanee ale tensiunii de intrare în momentele deschiderii cheii K
(fig.6.6). Pe durata fiecărei trepte (Tconv) se face prelucrarea numerică a
eşantionului memorat.
Fig.6.6 Semnalul de ieşire al unui circuit SH
Regimul de eşantionare propriu-zis "S" durează, în acest caz, cât e deschisă

cheia de curent. Acest timp este foarte scurt, corespunde timpului de încărcare
a condensatorului de memorare (căruia i se adaugă o mică marjă asiguratorie) şi
se dimensionează încât tensiunea de intrare să varieze atât de puŃin încât să
poată fi considerată constantă.
4/6
6.3 Mărimi caracteristice

Pentru regimul de eşantionare se definesc mărimile caracteristice ilustrate în
fig.6.7. Presupunând că viteza de variaŃie a semnalului util este suficient de
mică astfel încât, pe durata eşantionării, semnalul să poată fi considerat
invariabil, se definesc:
- timpul de achiziŃie - tach - parametru esenŃial al circuitelor S/H -
intervalul de timp dintre trecerea din starea "hold" în starea "sample" şi
momentul în care tensiunea de ieşire intră în banda erorii tolerate
corespunzătoare valorii finale;
Pentru circuitul S/H în regim de eşantionare-memorare, timpul de achiziŃie este
condiționat prin relația:
tach < (0,5...1,0) tconv (6.8)
în care tconv reprezintă timpul de conversie necesitat de ADC.
Dacă circuitul S/H se utilizează în regim de urmărire-memorare (T/H),
condiŃionarea de mai sus dispare.
- timpul de întârziere (tD) se defineşte din momentul în care începe starea
"sample" până când tensiunea de ieşire începe să-şi schimbe valoarea de la cea
iniŃială, corespunzătoare valorii memorate anterior, către cea finală,
corespunzătoare noii valori eşantionate.
- timpul de achiziŃie propriu-zisă (tAP) reprezintă intervalul de timp în care
tensiunea de ieşire îşi schimbă valoarea între cea iniŃială şi cea finală:
tAP = tach- tD (6.9)
Fig.6.7. Mărimi caracteristice pntru circuitele SH

Timpul de achiziŃie depinde de diferenŃa dintre valorile anterioară şi actuală
ale tensiunii de intrare (∆Uin) şi se specifică prin valoarea sa maximă pentru
situaŃia cea mai dezavantajoasă (∆Uin max= 2Uin max).
LăŃimea "r" a benzii erorii tolerate din jurul valorii teoretice (ideale) se
alege în funcŃie de rezoluŃia de măsurare (egală, aici, cu rezoluŃia ADC care
are la intrare tensiunea de ieşire a circuitului S/H) astfel încât variaŃiile
tensiunii de ieşire a circuitului S/H să nu fie sesizate la nivelul
convertorului A/N de "n" biŃi:
1 1 1 1 U
ε ≤  ... r =  ...  in (6.10)
 5 2   5 2  2n
ObservaŃie: Fiecare din aceste intervale de timp sunt afectate de variaŃii
aleatoare; incertitudinea valorilor lor se apreciază prin variaŃiile absolute,
denumite jitter. Într-o primă aproximare, eroarea globală care afectează durata
trecerii din HOLD în SAMPLE va rezulta în urma sumării pătratice a jitter-ului
corespunzător fiecărei componente a timpului de achiziŃie:
5/6
∆ jtath = ∆j 2tD + ∆ j2tAP (6.11)
Pentru regimul de memorare se definesc următoarele mărimi caracteristice:

- timpul de memorare reprezintă intervalul de timp scurs între momentul trecerii
circuitului din starea SAMPLE în starea HOLD şi momentul în care abaterea
tensiunii de ieşire scade faŃă de valoarea iniŃială cu mai mult de r/2, datorită
descărcării condensatorului de memorare. Timpul de memorare trebuie să fie
adecvat duratei conversiei A/N. AcurateŃea conversiei impune ca, pe durata sa,
tensiunea de intrare în convertorul A/N să nu varieze cu mai mult de jumătate
din valoarea rezoluŃiei. Uneori, documentaŃia de firmă precizează, în locul
timpului de memorare, un alt parametru, denumit "viteză de scădere a tensiunii
de ieşire" (DR - drop rate) exprimat în µV/s, în funcŃie de care durata
conversiei se calculează astfel încât să fie îndeplinită condiŃia:
DR tconv < 0,5 rADC = 2-(n +1)Uin ADC max (6.12)
Scăderea tensiunii de la bornele condensatorului de memorare se datorează

fenomenului de repolarizare a dielectricului după o polarizare superficială
foarte rapidă pe durata eşantionării. RedistribuŃia sarcinii electrice în toată
masa dielectricului conduce la scăderea diferenŃei de potenŃial la bornele
condensatorului, creând impresia de diminuare sau "pierdere" a tensiunii prin
curenŃi de scurgere. Din acest motiv, măsurile de eliminare a curenŃilor de
scurgere rămân ineficace şi nu reprezintă un mijloc sigur de sporire a timpului
de memorare.
- timpul de apertură (de deschidere) este o măsură a erorii care însoŃeşte
blocarea cheii de pe calea de semnal şi se măsoară din momentul apariŃiei
comenzii de intrare în regimul de memorare (HOLD) până în momentul blocării
propriu-zise a cheii electronice.
Pe durata timpului de apertură (10...100ns), tensiunea la bornele
condensatorului de memorare tinde să urmărească, nu proporŃional, variaŃia
tensiunii de intrare, deoarece trecerea cheii din conducŃie în blocare are
durată nenulă, în cursul căreia conductanŃa cheii se schimbă de la o valoare
foarte mare la una foarte mică. Ca urmare, valoarea tensiunii de ieşire a
eșantionatorului nu va urmări fidel tensiunea de intrare din momentul activării
comenzii HOLD, ci o valoare uşor modificată a tensiunii de intrare, în sensul de
variaŃie respectiv.
- saltul de tensiune (hold-step) UHS reprezintă valoarea cu care se modifică
tensiunea de ieşire a circuitului S/H datorită cuplajului parazit cu tensiunea
de comandă, fiind măsura erorii datorate curentului capacitiv parazit scurs prin
condensatorul echivalent dintre poartă şi drenă CGD.
Valoarea CM determină toți parametrii circuitelor S/H, dar condiŃionarea sa este
contradictorie:
- pentru timp de achiziŃie redus, CM trebuie să fie cât mai mic;
- pentru timp de menŃinere mare, CM trebuie să fie cât mai mare;
- pentru UHS minimă, CM trebuie să fie cât mai mare.
Dimensionarea CM impune compromis între performanŃele circuitului S/H şi ale

sistemului în care acesta urmează să fie inclus.
6/6
7. Convertoare analog-numerice
Convertoarele analog-numerice (CA/N) sunt circuite electronice integrate care,
prin algoritmi intrinseci de funcŃionare, asociază valorilor tensiunilor de
intrare numere binare No reprezentate cu "n" biŃi. MulŃimilor continue ale
valorilor tensiunilor de intrare Ui li se asociază (ideal liniar) mulŃimi
discrete finite de valori numerice distincte.
În instrumentele numerice de măsurare, cele mai utilizate sunt CA/N cu
aproximaŃii succesive, CA/N Σ−∆ şi CA/N cu comparații simultane (flash).
7.1 Mărimi caracteristice
- de intrare: - domeniul de variaŃie al tensiunii de intrare Ui, precizând

valoarea sa nominală (de capăt de scală) UiN şi semnul său (unipolară sau
bipolară).
- de ieşire: - rezoluŃia este măsura numărului de elemente ale mulŃimii
valorilor de ieşire pe care CA/N le poate asocia cu mărimea de intrare conform
caracteristicii sale de transfer. Acest număr se specifică explicit, sub forma
Nmax - numărul maxim de valori distincte ale mărimii de ieşire, sau prin "n" -
numărul de ranguri (biți) din numărul binar de ieşire. Când codul în care e
exprimat numărul de ieşire este binar continuu, rezoluŃia se precizează prin "n"
n
- numărul de ranguri al mărimii de ieşire (Nmax = 2 valori distincte).
Dacă ieşirea este în cod BCD, definirea rezoluŃiei se face prin Nmax. În acest
caz, numărul biŃilor "n" nu poate reprezenta o măsură a rezoluŃiei deoarece
multe CA/N utilizează incomplet rangul zecimal cel mai semnificativ. Descrierea
1
de forma (n+ /2) a numărului de ranguri semnifică faptul că din cele (n+1)
ranguri zecimale ale mărimii de ieşire, începând cu cel mai puŃin semnificativ,
"n" sunt folosite complet, iar cel mai semnificativ este folosit incomplet (la
"jumătate").
- codul în care este descris numărul de ieşire este o variantă de cod
binar, de tip continuu (cod binar complement faŃă de 2 (CBC2), cu bitul cel mai
semnificativ (MSB) desemnat ca bit de semn, cod binar complement faŃă de 1
(CBC1), cod binar deplasat (sau offset-at, CBO), etc.) sau un cod zecimal
reprezentat binară (BCD). https://en.wikipedia.org/wiki/Binary_code
Codurile binare sunt economice, utilizând toate combinaŃiile posibile ale No
descris pe "n" biŃi.
Deşi mai puŃin eficient (din cele 16 combinaŃii posibile corespunzătoare unui
cuvânt binar de 4 biŃi sunt utilizate doar 10), codul BCD permite o decodificare
simplă (din binar în zecimal), prin operaŃii separate pentru fiecare rang
zecimal. Dacă mărimea de ieşire No are "n" ranguri în cod binar continuu,
ponderea relativă a două ranguri adiacente este 2:1; dacă descrierea este
zecimală codificată binar pe "m" ranguri, mărimea de ieşire are "4m" biŃi
organizaŃi în "m" grupe de câte 4 (deoarece cifrele zecimale de la 0 la 9 pot fi
reprezentate prin cuvinte de 4 biŃi), ponderea între biŃi fiind 2:1, iar între
grupe 10:1.
Exemplu: Rangurile adiacente ale unui număr binar în CBC2 au ponderile în
1
raport /2; dacă se utilizează codul BCD, la ieşirea CA/N biŃii vor fi grupaŃi
câte 4, fiecărui grup de 4 biŃi corespunzându-i câte o cifră zecimală (digit).
CBC2 este folosit de CA/N dedicate sistemelor de achiziŃia datelor.
Descrierea BCD este folosită pentru CA/N conŃinute în aparate de măsurat sau
structuri de măsurare digitale cu sisteme proprii de afişare, conectate direct
la ieşirea CA/N (de exemplu la multimetre).
- de transfer
- caracteristica statică de transfer
Tensiunea de intrare are o variaŃie continuă în domeniul: Di=[0,UiN] iar mărimea
de ieşire are doar Nmax valori distincte. Domeniul Di se împarte în Nmax
subintervale pentru care se definesc corespondenŃe cu câte o valoare a mărimii
r r
de ieşire Ni <=> [Ui– /2, Ui+ /2] (fig.7.1).
1/8
Fig.7.1 Caracteristica statică a CA/N ideal

r r
Mărimile (Ui– /2) şi (Ui+ /2) reprezintă valorile tensiunii de intrare pentru
care mărimea de ieşire No oscilează cu factor de umplere 0,5 între valoarea
mărimii de ieşire corespunzătoare intrării Ui şi valorile sale adiacente, care
r r
corespund valorilor tensiunii de intrare Ui– /2, respectiv: Ui+ /2.
În zonele de incertitudine interioare intervalului [Ui–r ,Ui+r], mărimea de
ieşire No tranzitează între valorile adiacente (fig.7.2).
Fig.7.2. Răspunsul convertorului A/D în zonele de tranziŃie
Pentru descrierea caracteristicii statice de transfer se consideră valoarea

mărimii de ieşire corespunzând tensiunii de intrare de valoare egală cu media
limitelor intervalului:
1  r  r 
Ui =  U i +  + U i −   (7.1)
2  2  2 
FuncŃia de transfer a unui CA/N ideal unipolar are formă de scară, mărimea unei
trepte fiind raportul dintre tensiunea nominală şi numărul de intervale:
Un U
r = = n n (7.2)
N max 2 −1
La un CA/N ideal, scara are trepte egale după cele două axe, cu excepŃia
vecinătăŃii originii, faŃă de care deschiderea "r" este simetrică (fig.1).
Caracteristica statică a CA/N real diferă de cea a unui CA/N ideal, diferenŃele
fiind puse în evidenŃă de următoarele erori, definite în condiŃii normate:
- erorile la capetele scalei: - eroarea de zero (decalajul in origine);
- eroarea de câştig (de transfer).
Valorile inițiale ale acestor erori pot fi anulate, la oricare CAN, prin
facilităŃi constructive (potenŃiometre) sau tehnici software.
- erorile de liniaritate - abaterile caracteristicilor reale, corectate la
extremităŃi, faŃă de linia dreaptă. Se definesc două tipuri de erori de
neliniaritate:
- eroarea de liniaritate globală, εn - abaterea maximă a caracteristicii
intrare-ieşire a CA/N reale care trece printr-un punct (Ui,No) faŃă de
caracteristica ideală:
εn = max{|[Ui(no,k)teoretic – Ui(No,k)real]|} (7.3)
r
Dacă eroarea de liniaritate globală îndeplineşte condiŃia: εn < /2 (7.4)
2/8
CA/N se numește monoton.

- eroarea de liniaritate diferenŃială, ∆nldif - abaterea faŃă de rezoluția
absolută ra (diferenŃa ideală) a diferenŃei tensiunilor de intrare care produc
mărimi de ieşire succesive:
∆nldif = [Ui(No,k) – Ui(No,k+1)] – r (7.5)
Fiecare din erorile de zero, de câştig, de liniaritate, include câte o
componentă de influenŃă datorată variaŃiilor temperaturilor și duratelor de
funcŃionare. Eroarea totală rezultă prin sumare pătratică a diferitelor
categorii de erori, considerate ca fiind necorelate;
- timpul de conversie, tconv - intervalul de timp între momentul lansării
conversiei (SC) şi momentul validării numărului de ieşire no;
conversii
- rata de conversie: fconv = 1/tconv [ /s] - principala mărime
caracteristică de transfer în regim dinamic.
7.2. Variante constructive
7.2.1. Convertoarele analog-numeric cu aproximări succesive fac parte din

celor cu conversie prin comparaŃie directă.
Metoda aproximărilor succesive presupune compararea tensiunilor de intrare cu
niveluri de tensiune sintetizate în interiorul convertorului conform unor
algoritmi de înjumătăŃire succesivă a domeniilor nominale.
Principalele elemente structurale ale CA/N cu aproximări succesive (fig.7.3):
- registrul de aproximări succesive (SAR);
- convertorul numeric-analogic (DAC);
- comparatorul (Comp);
- bufferul de ieşire (tri-state).
Dacă mărimea de ieşire a CA/N este descrisă pe "n" biŃi, conversia numerică a
tensiunii de intrare Ui presupune "n" paşi, care constau în testarea succesivă a
tuturor biŃilor cuvântului de ieşire.
La primul pas, după primirea semnalului de lansare a conversiei (SC) SAR dă
valoarea 1 celui mai semnificativ bit (bn), la care DAC răspunde printr-o
tensiune de ieşire: Ucomp1 = 0,5Uref
Dacă Ui > Ucomp1, valoarea "1" a bitului bn va fi validată (bn=1) şi se continuă
cu testarea bitului următor, bn-1, al cărui aport la ieşirea D/AC este 0,25Uref.
În funcŃie de rezultatul comparaŃiei, valoarea validată a bitului bn-1 poate fi
0 sau 1, după cum Ui >< Ucomp 2 = 0,75Uref.
La pasul următor este testat bitul bn-2, ş.a.m.d. până la bitul cel mai
puŃin semnificativ (LSB). Tensiunea de ieşire a DAC cu care se compară
tensiunea de intrare Ui la pasul "k" are valoarea:
k
Ucomp k = Uref ∑ bj2− j (7.6)
j= 1
Fig.7.3 Structura principială a convertoarelor A/N cu aproximări succesive
3/8
Pentru tensiuni de intrare bipolare, ieşirea DAC se sumează cu o tensiune egală

cu jumătate din tensiunea de referinŃă, iar relaŃia anterioară devine:
 k 1
Ucomp k = Uref  ∑ bj2− j −  (7.7)
 2
 j= 1 
Odată cu validarea valorii LSB conversia este finalizată iar CA/N emite semnalul
"sfârşit de conversie" (EOC), semnificând că la ieşirea buffer-ului este
disponibil cuvântul de ieşire descris pe "n" biŃi - imaginea numerică a valorii
tensiunii de intrare din momentul conversiei.
Schema logică după care se desfăşoară conversia este reprezentată mai jos.
Fig.7.4. Schema logică a conversiei analog-numerice cu aproximări succesive
ObservaŃii: 1. Pe durata conversiei, tensiunea de intrare trebuie să fie

constantă sau să se modifice cu o valoare situată sub valoarea rezoluŃiei: Ui <
r
/2.
2. Valoarea tensiunii de comparaŃie la pasul "n" reprezintă valoarea
măsurată prin care se aproximează valoarea reală a tensiunii de intrare Ui.
3. În domeniul nominal şi condiŃii normale de funcŃionare a CAN,
valoarea erorii absolute de aproximare nu poate depăşi jumătate din rezoluŃie:
1 1  1
∆Uj ≤  Uref  = n + 1 Uref (7.8)
2  2n  2
Creşterea erorii peste această valoare se poate datora erorilor de influenŃă
generate de modificarea temperaturii de funcŃionare, a tensiunii de referinŃă
sau a altor condiŃii de mediu (zgomote, interferenŃe).
4. Vo comp , validată de semnalul de tact (CK), poate descrie serial
(bit cu bit, începând cu MSB) rezultatul conversiei şi poate fi utilizată ca
ieşire serială a CA/N. Pe frontul crescător al T2 se poate citi valoarea MSB
(bn), pe frontul crescător al T3 - bitul bn-1, iar pe frontul crescător al Tn+1,
valoarea LSB.
Fig.7.5 ilustrează modul în care este generat semnalul de tact (CK) de semnalul
SC şi modul în care este generat semnalul EOC din semnalul (CK).
4/8
Fig.7.5. Diagrama semnalelor de control al conversiei
Avantajul imediat al CA/N cu aproximări succesive constă în faptul că ieşirea

serială oferă rezultatul conversiei chiar pe durata desfăşurării acesteia,
ieşirea serială şi cea paralelă fiind la fel de rapide. Avantajul deosebit al
CA/N cu aproximări succesive este posibilitatea utilizării lui în structuri de
măsurare cu izolare galvanică, având în vedere numărul mic de semnale care
trebuie trecute prin bariera de izolare: CA/N şi toate blocurile care îl preced
pot fi cuplate galvanic cu măsurandul, izolarea blocurilor următoare
(controlerul achiziŃiei sau sistemele de prelucrare numerică a datelor) faŃă de
CA/N putând fi făcută, pe un număr mic de linii, prin optocuploare pe liniile:
EOC, SC, S şi CK, la care se adaugă sursa de alimentare cu izolare (convertor
c.c.- c.c.).
CAN cu aproximări succesive este singurul tip de CA/N care oferă această
facilitate, celelalte tipuri presupunând izolare galvanică pe mai mult de 4
linii.
O altă facilitate oferită de CA/N cu aproximaŃii succesive o reprezintă
posibilitatea scurtării ciclului de conversie, pe seama scăderii rezoluŃiei. În
aşa-numitul "ciclu scurtat" se renunŃă la evaluarea ultimilor "m" biŃi mai puŃin
semnificativi; timpul de conversie scade cu valoarea corespunzătoare a "m"
perioade ale semnalului de tact.
Variantele de CA/N cu aproximaŃii succesive încorporate în structuri dedicate
măsurării parametrilor energetici din sistemele industriale au n = 8...16 biŃi
şi tconv = x1... x10µs.
7.2.2. CAN cu comparaŃie simultană (tip flash) se mai numesc convertoare

paralele, au cea mai mare viteză de conversie (tconv<1µs) şi rezoluŃii medii
n
(6...12 biŃi). Încorporând un număr mare (2 ) de comparatoare identice, costul
lor este încă destul de ridicat.
Convertoarele “flash” au structura principială din fig.7.6, formată dintr-un
n n
divizor rezistiv cu 2 rezistoare, o reŃea de 2 comparatoare şi un circuit
numeric combinațional translator de cod.
Tensiunile Uk care reprezintă referinŃele comparatoarelor au valorile:
2k − 1 2k − 1
Uk = Uref = Uref (k=1...N) (7.9)
2N 2n + 1
Fig.7.6 Structura principială a convertoarelor A/N flash
5/8
Tensiunea de intrare se compară simultan cu toate tensiunile de referinŃă ale

n
celor 2 comparatoare, mărimea de intrare în decodificator având forma unui
"bar-graph" (lungimea secvenŃei de "1" din şirul valorilor logice ale
tensiunilor de ieşire ale comparatoarelor este direct proporŃională cu Ui).
Ultimul comparator (Cn) semnalizează depăşirea domeniului nominal (capătul de
scală Uref).
O soluŃie practică, utilizată frecvent în construcŃia CA/N-flash cu mărimea de

ieşire descrisă pe "n" biŃi, este CA/N compus prin cascadarea a două convertoare
(fig.7.7). Când CA/N1 şi CA/N2 sunt identice, cu mărimea de ieşire descrisă pe
n/2+1
n/2 biŃi, această tehnică produce un convertor compus de "n" biŃi cu doar 2
comparatoare, dar durata conversiei creşte de circa 4 ori faŃă de un convertor
monolitic de "n" biŃi:
tconv = tconv CA/N1 + tconv DAC + tconv CA/N2 + tbuffcor (7.10)
Fig.7.7 Structura principială a convertoarelor A/D semi-flash
FuncŃionarea CA/N compus se desfăşoară conform algoritmului conversiei recursive

(pe subdomenii), în următoarele etape:
- conversia A/D primară, la nivelul CAN1, prin care se obŃine prima parte
a cuvântului de ieşire (cei mai semnificativi "k" biŃi); eroarea maximă de
conversie corespunde celui mai puŃin semnificativ bit ("k"):
-k
ε = 2 Uref (7.11)
- conversia D/A a primei părŃi a cuvântului de ieşire cu un convertor
numeric analogic (DAC) rapid şi precis, obŃinând, la ieşirea acestuia, o
tensiune egală cu fracŃiunea din Uin care a suportat conversia primară;
- sumarea algebrică a tensiunii de intrare, Uin, cu tensiunea de ieşire a
DAC cu semn schimbat, rezultatul constând într-un reziduu de valoare egală cu
fracŃiunea din Uin care nu a fost convertită la nivelul CAN1 datorită rezoluŃiei
reduse a acestuia;
- conversia numerică a tensiunii de ieşire din sumator, realizată la
nivelul CAN2, având ca rezultat a doua parte a cuvântului de ieşire a
convertorului compus (cei mai puŃin semnificativi "n-k" biŃi).
Eroarea de conversie a CAN1, evidențiată la cel mai puŃin semnificativ bit
("k"), afectează substanŃial valoarea reziduului tensiunii de intrare; de aceea,
cele două părŃi ale cuvântului de ieşire din CA/N compus sunt prelucrate numeric
la nivelul buffer-ului corector, fiind combinate (după un algoritm de corecŃie
intern) astfel încât să fie eliminate automat discontinuitățile de monotonie
posibile la mijlocul cuvântului de ieşire. Prima parte a cuvântului de ieşire
este mai scurtă (k<n-k) corecŃia presupunând pierderea unui bit ; pentru
obŃinerea unui cuvânt de ieşire de "n" biŃi trebuie ca CAN1 să fie de "k" biŃi
iar CAN2 de (n-k+1) biŃi.
Exemplu: Pentru un convertor de 8 biŃi, principiul presupune obŃinerea
prealabilă a primilor 4 biŃi mai semnificativi, care sunt imuni la zgomot.
Aceşti primi biŃi reprezintă mărimea de intrare într-un DAC de 4 biŃi. Tensiunea
de ieşire corespunzătoare este scăzută din tensiunea de intrare, rezultând o
tensiune reziduală care este convertită numeric. Se obŃin astfel ultimii 4 biŃi
(fig.7.8).
6/8
Sunt necesare numai 31 comparatoare, reprezentând o reducere de 8 ori a

numărului acestora faŃă de varianta "full-flash". Se reduc semnificativ și
capacitatea de intrare, consumul şi preŃul.
Arhitectura semi-flash este abordată frecvent pentru realizarea convertoarelor
de 8 biŃi cu rate de conversie de 20 MSPS (TLC0820, TLC5510, TLC5733 şi TLC5540
fabricate de Texas Instruments). Pentru rezoluŃii egale, obŃinerea unor rate de
eşantionare superioare celor ale CA/N cu aproximaŃii succesive este posibilă
dacă se abordează structurile de conversie cu mai multe CA/N flash cascadate.
Metoda de conversie presupune cascadarea a 2 sau 4 etaje de conversie de n biŃi,
fiecare etaj conŃinând câte un CA/N flash de n biŃi, un DAC de n biŃi, un SH şi
un registru de date de n biŃi. Toate circuitele SH trebuie să corespundă
rezoluŃiei de n biŃi.
Suma perioadelor de ceas necesare umplerii structurii cascadate formează timpul
de latenŃă. De exemplu, variantele semiflash fabricate de Texas Instruments
(vezi structura convertorului semi-flash TLC0820A din fig.7.8) au latenŃa 2,5
perioade de ceas.
Fig.7.8 Schma bloc a CA/N semi-flash de 8 biŃi TLC0820A
7.2.3. Convertoarele Σ−∆ sunt modulatoare în durată (PWM) în buclă închisă, care
modulează ieşirea DAC între Vref+ and Vref- (un bit) până când eroarea buclei
descreşte sub limita rezoluției. Ieşirea CA/N este apoi filtrată şi decimată
pâna la rata de eşantionare nominală (fig.7.9).
Convertoarele Σ−∆ sunt destinate în special sistemelor audio şi instrumentaŃiei
de înaltă precizie pentru semnale cu frecvenŃe de ordinul x1kHz. Improprii
asocierii cu multiplexoare, nu se pot utiliza în sistemele cu eșantionare
succesivă, ci numai în cele cu eșantionare simultană, în care există câte un
CA/N Σ−∆ pe fiecare canal de intrare.
Fig.7.9 Structura generică a convertoarelor sigma-delta
7/8
7.3. InterfaŃarea convertoarelor A/D cu circuite DSP şi

microprocesoare
Convertoarele analog numerice pot fi conectate cu microprocesoarele,
microcontrolerele sau procesoarele numerice de semnale (DSP) prin porturi. Între
interfeŃele paralele ale microprocesoarelor şi DSP nu sunt diferenŃe notabile,
amândouă necesitând o hartă a memoriei cu decodarea adresei şi conexiunile
uzuale ale pinilor RD, WR, EOC între µP sau DSP şi CAN.
Tabelul 3. Tipuri de interfeŃe pentru convertoare A/D
InterfaŃa serială
Port serial la TMS320 InterfaŃă de periferic cu 3 fire
Datele memorate pe fontul căzător Datele memorate pe fontul crescător
Transfer sincron (fsinc) Semnale: DI, DO, CLK
Semnale: FS, DI, DO, CLK Registru de date cu lungime variabilă
Timp de transfer: 16 perioade de ceas Semnalul de ceas poate fi oprit pe durata
Registru de date de 16 biŃi transferului serial/paralel al datelor
InterfaŃa paralelă
CAN sunt adresate ca memorie, necesitând decodor extern de adresă
Semnale: - de la procesor la CAN: RD, WR;
- de la CA/N la procesor: EOC;â
- WAIT (eventual) pntru evitarea conflictelor pe magistrală
Ieşire de date a CA/N - tri-state
Tabelul anterior pune în evidenŃă cele mai importante deosebiri între porturile
seriale ale circuitelor DSP de tip TMS320CXXX şi SPI (Serial Peripheral
Interface) fabricate de TI. La procesoarele fabricate în serie mică de alŃi
producători pot exista şi alte diferenŃe.
Circuitele DSP de fabricaŃie recentă au porturi seriale sincrone, cu diferite
lungimi ale registrelor de date: 8, 10, 12 sau 16 biŃi.
CAN care au intrare de fereastră de sincronizare comută în modul "master" pe
durata transferului datelor către DSP, putându-se sincroniza cu un semnal de
comandă primit de la acesta. Semnalul de comandă este echivalent unui
„handshake” pentru comunicaŃia CAN-DSP.
8/8
8. Reglarea câştigului la amplificatoarele de măsurare

8.1 Dispozitive de comutaŃie pentru instrumente electronice
Pentru reglarea câştigului amplificatoarelor elementare de măsurare este

necesară modificarea valorilor rezistoarelor care determină câştigul:
rezistoarele din intrarea inversoare sau cele din reacŃie. Pentru ajustarea
continuă a amplificării se utilizează rezistoare variabile semireglabile sau
potenŃiometre plasate în locul rezistoarelor constante. Pentru reglarea în
trepte a amplificării, corespunzătoare obŃinerii mai multor domenii de măsurare,
unul din rezistoarele constante se înlocuieşte cu un set de rezistoare conectate
în circuit prin intermediul unor elemente de comutaŃie (chei). În instrumentele
electronice comutarea domeniilor se realizează cu comutatoare electromagnetice
de construcŃie specială – relee reed (trestie) sau cu chei statice
(electronice). SchiŃa constructivă a unui releu reed este prezentată în fig.8.1.
Fig.8.1 Structura unui releu reed
Varianta elementară a cheii statice cu tranzistoare cu efect de câmp are

structura generală din fig.8.2.
Fig.8.2. Structura unei chei statice cu tranzistoare MOS
Pentru comutatorul ideal, ron = 0, roff = ∞.

PotenŃialul terminalului de comandă corespunzător stării de conducŃie “on”
reduce rezistivităŃile canalelor conductive dintre sursele şi drenele
tranzistoarelor cu efect de câmp până la valori foarte mici sau chiar
neglijabile, ca urmare ron → 0. În starea “off”, rezistivităŃile canalelor
respective sunt foarte mari, corespunzătoare întreruperii căii de semnal, ca
urmare roff → ∞.
8.2 Amplificatoare elementare cu câştig reglabil

8.2.1 Amplificatorul cu chei statice în circuitul de reacŃie
ConfiguraŃia amplificatorului este inversoare (fig.8.3). Cheile prin care se
alege valoarea prescrisă a câştigului sunt înseriate cu un set de rezistenŃe de
reacŃie. Atât rezistenŃele cât şi cheile au câte o bornă comună, ceea ce permite
utilizarea reŃelelor rezistive (mai multe rezistoare cu o capsulă comună) şi a
multiplexoarelor analogice.
Pentru fiecare treaptă, valoarea câştigului este:
Ri + ron i
A=−
Rin
1/8
Fig.8.3 Reglarea în trepte a câştigului cu chei în circuitul de reacŃie
Dezavantajul schemei de mai sus constă în variaŃia curentului de decalaj la

intrare odată cu variaŃia rezistenŃei totale din calea de reacŃie, Ri, i=1...n
(prin ponderarea Ri || Rin), ceea care are ca efect tensiune de offset diferită pe
fiecare treaptă de amplificare. Varianta este utilizabilă cu bune rezultate când
cheile ki sunt electromecanice (relee).
Tensiunile de intrare nu pot depăşi valorile corespunzătoare tensiunilor de
alimentare ale AO nici chiar accidental, de aceea utilizarea acestei variante
presupune asocierea cu circuite de protecŃie pe intrare.
8.2.2 Amplificatorul cu chei înseriate cu borna inversoare
ConfiguraŃia amplificatorului este inversoare. Pentru fiecare treaptă de

amplificare se conectează între intrare şi ieşire un circuit serie format din
două rezistoare fixe şi un rezistor reglabil, necesar ajustării precise a
amplificării pe fiecare treaptă (fig.8.4).
InfluenŃa rezistenŃei în conducŃie a cheilor (ron=2...20Ω) este minimă, deoarece
apare înseriată cu intrarea inversoare a AO, a cărei rezistenŃă are valori
foarte mari (cel puŃin zeci de MΩ), în comparaŃie cu care ron este practic
neglijabilă. În plus, cheile sunt parcurse numai de curentul de intrare de
polarizare al intrării inversoare, Ib-. Din aceste motive, cheile pot fi chei de
tensiune, realizate cu tranzistoare MOS, iar influenŃa temperaturii asupra
rezistenŃei cheilor în conducŃie nu are importanŃă.
Fig.8.4 Reglarea în trepte a câştigului cu chei în intrarea inversoare
PotenŃiometrele P1...Pn asigură reglaje continue, independente, pentru

calibrarea iniŃială pe fiecare treaptă de amplificare. Dezavantajele schemei
sunt: numărul relativ mare de rezistoare, necesitatea utilizării unor chei cu
curenŃi de scurgere foarte mici şi impedanŃa de intrare redusă care impune
asocierea cu un repetor la intrare. Pentru tensiuni de intrare mari (x100V) pot
fi utilizate variante derivate din schemele de mai sus, cărora li se asociază
circuite de protecŃie la supratensiuni.
ObservaŃie: Pentru păstrarea acurateŃii măsurării este necesar să se Ńină seama
de căderea de tensiune pe Rin datorată curenŃilor de scurgere în regim normal
2/8
de funcŃionare prin diodele D1 şi D2 ale circuitului de protecŃie, când acestea

nu sunt deschise complet.
Caracteristica reală a diodelor nu are ca origine (în cadranul I) punctul de
coordonate (0,7V;0mA) ci chiar originea sistemului de axe (fig.8.5). La tensiuni
de polarizare în sens direct situate sub nivelul "de deschidere" (0,7V) diodele
nu sunt complet blocate. Pentru măsurări de precizie este necesar să se facă o
estimare a căderii de tensiune pe Rin produsă de curenŃii de polarizare directă
a diodelor. Această cădere de tensiune apare ca o eroare de mod normal la
intrarea amplificatorului, provocând la ieşire o eroare egală cu eroarea de la
intrare multiplicată cu câştigul amplificatorului.
Pentru ca măsurarea să-şi păstreze acurateŃea este necesar ca eroarea de la
ieşire să fie mult mai mică decât rezoluŃia absolută de măsurare "r", relaŃia de
dimensionare total acoperitoare fiind:
(∆Uo)max= 0,1r
Fig.8.5. Alura caracteristicii reale a diodelor de protecŃie
8.2.3 Amplificatorul de instrumentaŃie cu câştig programabil
Amplificatoarele de instrumentaŃie cu câştig programabil (PGAinst) sunt circuite

electronice cu care se realizează lărgirea gamei dinamice a instrumentelor
numerice şi permit implementarea funcŃiei de autoscalare. Cea mai frecvent
utilizată modalitate de reglare a câştigului (amplificării) este în trepte, cu
valori fixe aflate în rapoarte prestabilite, în funcŃie de valorile nominale ale
domeniilor de măsurare.
Structura amplificatoarelor cu câştig programabil (Programmable Gain Amplifier –
PGA) este derivată din schema amplificatoarelor de instrumentaŃie, care oferă o
soluŃie simplă pentru modificarea câştigului: ajustarea unui singur rezistor
extern. Rezistorul de ajustare a câştigului se înlocuieşte cu un set de
rezistoare comutate prin intermediul uniu multiplexor analogic. Schema secŃiunii
de reglare a câştigului unui amplificator de instrumentaŃie este reprezentată în
fig.8.6.
Amplificatoarele de instrumentaŃie cu câştig programabil sunt fabricate de mulŃi
producători de circuite integrate analogice (Analog Devices, Texas Instruments,
etc.). Majoritatea PGAinst includ un amplificator de instrumentaŃie şi o
structură comutabilă cu circuite numerice pentru reglarea câştigului.
Comanda schimbării factorului de amplificare (a câştigului) se face printr-un
cuvânt de selecŃie (B1...Bn) cu lungime proporŃională cu numărul de trepte de
câştig, prin care se controlează un set de chei electronice tip comutator.
ReŃeaua rezistivă este dimensionată, de obicei, pentru o progresie binară a
factorilor de amplificare care pot fi comutaŃi (1;2;4;8;...), având în vedere
modul de reprezentare numerică a valorilor măsurate.În reprezentare binară,
înmulŃirea cu 2 înseamnă o deplasare la stânga, deci un câştig de un bit mai
puŃin semnificativ în rezoluŃia de măsurare a semnalelor mici, pentru care cei
mai semnificativi biŃi sunt zero.
3/8
Fig.8.6 Structura amplificatoarelor cu câştig programabil
Pentru semnalele mari, care depăşesc domeniul curent de măsurare şi produc

numere binare cu toŃi biŃii 1, împărŃirea la 2 echivalează cu o deplasare la
dreapta, adică un câştig de un bit mai semnificativ.
Decodorul este prevăzut cu circuite de memorare "latch" (cu agăŃare), astfel
cuvântul de comandă pentru modificarea câştigului poate fi transmis pe durată
scurtă, simultan cu activarea semnalului STROBE, după care magistrala sistemului
poate fi alocată altor transferuri de date. Datorită dispersiei tehnologice a
valorilor rezistoarelor care modifică amplificarea PGAinst, valorile reale ale
câştigurilor pe fiecare treaptă se obŃin prin calibrare soft. În acest scop,
structurile de măsurare trebuie să includă şi un calibrator intern (o sursă de
tensiune continuă de mare precizie şi stabilitate). La începutul fiecărei
măsurări se inserează o secvenŃă de calibrare, valorile reale ale amplificării
corespunzătoare fiecărei trepte fiind memorate într-un circuit de memorie
nevolatilă de tip EEPROM sau flash.
ReŃeaua rezistivă conŃine, de regulă, şi divizorul cu care se reconstituie
tensiunea de mod comun, necesară potenŃializării ecranului cablului prin care
semnalul util este adus la intrarea PGA.
Circuitul integrat PGA poate să mai conŃină, pe lângă structura minimală din
schema de mai sus, şi alte circuite anexe (buffer de ieşire cu câştig
programabil, driver pentru potenŃializarea ecranului, ş. a.).
8.3 FuncŃii speciale ale instrumentelor numerice

Detectarea semnului (auto-polarity) pentru măsurările în curent continuu
înseamnă indicarea polarităŃii corecte (+) sau inverse (-) a poziŃionării
sondelor în raport cu tensiunea sau curentul de măsurat.
Autoscalarea (auto-ranging) este o funcŃie avansată a instrumentelor moderne

prin care se selectează automat, în funcŃie de măsurand, domeniul de măsurare
cel mai potrivit pentru evidenŃierea celor mai semnificative cifre din
rezultatul măsurării. În acest fel, măsurarea va fi realizată cu maxima
rezoluŃie a sistemului, prin modificarea factorului de transfer al lanŃului de
prelucrare analogică.
Exemplu: un multimetru numeric de 6 cifre va selecta automat domeniul optim de
măsurare pentru a afişa 27,5643mV în loc de 0,02756V, sau 304,578V în loc de OL
(overload – suprasarcină sau depăşirea domeniului).
La instrumentele de laborator, funcŃia de autoscalare poate fi dezactivată
pentru situaŃiile în care măsurandul are o valoare critică şi produce comutarea
permanentă între două domenii adiacente.
FuncŃia de autoscalare implică circuite auxiliare şi complicarea instrumentului,
care devine mai scump, însă conferă operatorului mai mult confort.
Autocalibrarea se realizează prin înlocuirea tensiunii de intrare care

reprezintă semnalul util cu o sursă de tensiune foarte stabilă şi de înaltă
precizie (etalon), conversia numerică a tensiunii etalonului şi calculul
raportului real dintre valorile numerice ale Uo şi Ui.
Autozero este o funcŃie prin care se realizează decalarea automată a valorii

numerice care reprezintă mărimea de ieşire din CAN cu valoarea (numerică)
4/8
corespunzătoare erorii statice globale de c.c. (a tuturor blocurilor analogice

de condiŃionare a semnalului afectate de perturbaŃii de c.c.).
FuncŃionarea structurilor cu autocalibrare şi autozero presupune parcurgerea

următoarelor etape:
1 - comutatorul electronic în poziŃia AZ (anularea tensiunii de intrare în
PGAinst). La ieşirea PGAinst apare tensiunea de offset, convertită numeric de
CAN, şi memorată de unitatea de prelucrare numerică sub forma unui număr care va
fi scăzut algebric din toate valorile numerice obŃinute ulterior prin conversia
numerică a măsurandului;
Fig.8.7 Structura principială pentru autoscalare, autocalibrare şi autozero
2 - comutatorul electronic în poziŃia CAL. Intrarea PGAinst este conectată

la sursa de tensiune de referinŃă (etalon) foarte precis cunoscută şi de înaltă
stabilitate. La ieşirea CAN apare imaginea numerică a valorii tensiunii de
calibrare care va fi împărŃită la valoarea cunoscută a tensiunii etalonului,
aflată în memoria unităŃii de prelucrare numerică, rezultând valoarea reală a
factorului de amplificare al PGAinst pe treapta de câştig selectată (factorul de
scară al structurii).
3 – comutatorul electronic în poziŃia MAS şi prelucrarea tensiunilor de
măsurat în condiŃiile în care influenŃele erorilor aditive şi multiplicative (de
offset şi, respectiv, de câştig) vor fi anulate prin calcul numeric la nivelul
unităŃii de prelucrare (controlerul achiziŃiei sau sisteme de calcul).
ObservaŃie: Rezultatele măsurărilor vor fi afectate în continuare de
neliniarităŃile PGAinst şi CAN. Prin dimensionări adecvate şi alegerea unor
componente cu performanŃe corespunzătoare, aceste imprecizii instrumentale pot
fi reduse la valori mai mici decât rezoluŃia de măsurare.
8.4 ModalităŃi de realizare a autoscalării

Sistemele de măsurare cu autoscalare sunt sisteme cu posibilitatea ajustării
automate a factorului de scară în scopul măsurării oricărei mărimi de intrare cu
maximă rezoluŃie.
Modalitatea în care este abordată problema implementării acestei funcŃii în
structurile de măsurare depinde direct de tipul respectivelor structuri; în
majoritatea cazurilor, funcŃia de autoscalare (AUTORANGE) este realizată la
structuri de măsurare electronice, analogice sau numerice, care condiŃionează
semnalul de intrare utilizând PGA. Amplificarea PGA este controlată, la
structurile analogice, prin intermediul unor comparatoare cu fereastră, a căror
mărime de ieşire controlează circuitele de comutare a treptelor de amplificare.
Lărgimea ferestrei comparatoarelor se alege astfel încât comutarea de pe o
treaptă inferioară de amplificare pe una superioară să fie făcută atunci când
mărimea de intrare scade la valoarea 0,1XN (XN reprezentând domeniul nominal pe
care era scalată structura de măsurare înainte de comutarea treptei de
amplificare).
Comutarea inversă, de la o treaptă superioară de amplificare către una
inferioară va fi declanşată atunci când mărimea de intrare (de măsurat)
depăşeşte capătul de scală al domeniului pe care era scalată structura de
măsurare. PoziŃia blocului comparator poate fi în partea de intrare sau într-o
buclă de reacŃie care să includă amplificatorul cu câştig programabil.
5/8
8.4.1 Forme generice ale structurilor de măsurare analogice cu autoscalare
În primul caz, mărimea de intrare se compară direct cu nivele de prag

prestabilite a căror deschidere (egală cu lăŃimea ferestrei) este:
Us- Uj = 0,9 XNi , în care:
- Us - valoarea nivelului pragului superior (de obicei Us = XNi)
- Uj - valoarea nivelului pragului inferior (de obicei Uj = 0,1XNi)
- XNi - deschiderea domeniului nominal "i" (pe care se face măsurarea şi în care
mărimea de intrare poate evolua fără să producă schimbarea treptei de
amplificare).
Avantajul acestei variante este viteza mare de răspuns, conferită de controlul
direct al amplificării PGA pentru asigurarea rezoluŃiei maxime, fără a parcurge
faze intermediare. O schemă bloc posibilă pentru această variantă este cea din
fig.8.8.
Din punct de vedere funcŃional, reŃeaua de prescriere a nivelelor pragurilor şi
reŃeaua de comparatoare formează o structură de convertor analog numeric tip
flash (cu comparare directă) beneficiind de toate avantajele acestuia.
Dezavantajul care restrânge aria aplicaŃiilor CAN de tip flash (numărul mare de
comparatoare) nu apare în acest caz, numărul comparatoarelor fiind inferior cu 1
numărului domeniilor nominale ale structurii de măsurare cu autoscalare.
În al doilea caz, controlul se face în funcŃie de mărimea de ieşire din
amplificator, structura presupunând aceleaşi blocuri funcŃionale (fig.9).
Deosebirea funcŃională faŃă de varianta descrisă anterior constă în timpul de
răspuns mai lung şi supracreşterea mai mare, datorită faptului că se face
controlul mărimii de ieşire (Uo) după ea însăşi, prin intermediul unor blocuri
de prelucrare cu timp de răspuns nenul.
Fig.8.8 Autoscalarea după mărimea de intrare
ObservaŃie: Dacă reŃeaua de chei electronice are comenzi separate pentru fiecare
cale, atunci singurul bloc numeric (decodificatorul) se reduce la un circuit
combinaŃional cu tabela de adevăr de mai jos:
Intrări Ieşiri
1 2 3 4 ... n 1 2 3 4 ... n
1 0 0 0 ... 0 1 0 0 0 ... 0
1 1 0 0 ... 0 0 1 0 0 ... 0
1 1 1 0 ... 0 0 0 1 0 ... 0
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
1 1 1 1 ... 1 0 0 0 0 ... 1
6/8
Dacă reŃeaua de chei electronice are o structură tip multiplexor-demultiplexor

cu control în cod binar (natural) pe un număr oarecare de biŃi (de obicei 2, 3
sau 4), atunci decodificatorul trebuie să realizeze o corespondenŃă intrare-
ieşire corespunzătoare codului binar (natural) pentru mărimea de ieşire,
asigurând astfel comutarea treptei de amplificare a amplificatorului cu câştig
programabil prin închiderea căii corespunzătoare din circuitul de reacŃie
negativă a AO.
Comenzile cheilor electronice trebuie să fie exclusive pentru a evita combinaŃii
care să ducă la închiderea simultană a două sau mai multe chei. În caz contrar
se pierde controlul amplificării, iar structura de măsurare va oferi o mărime de
ieşire total eronată. Într-o buclă de reglare, un asemenea defect poate duce
până la distrugerea sistemului supervizat.
Fig.8.9 Autoscalarea după mărimea de ieşire
8.4.2 Forma generică a structurilor de măsurare numerice cu autoscalare
În cazul structurilor de măsurare numerice, care conŃin întotdeauna în structura

lor funcŃională un convertor analog-numeric (CAN), informaŃia necesară comutării
treptei de amplificare adecvate este preluată de la ieşirea convertorului, fiind
testaŃi unul sau mai mulŃi biŃi ai numărului binar corespunzător mărimii
analogice de intrare.
CAN converteşte biunivoc mărimea de intrare analogică (de obicei o tensiune)
într-un număr binar definit într-unul din codurile: natural, complement faŃă de
1, complement faŃă de 2, binar offset-at, s.a., în funcŃie de caracterul mărimii
de intrare (unipolară sau bipolară) şi de necesităŃile funcŃionale ale
structurii de măsurare.
Prin analiza numărului binar de ieşire se poate face o apreciere cantitativă a
mărimii de intrare, existând astfel posibilitatea scalării corecte a structurii
de măsurare pe domeniul nominal cel mai potrivit pentru măsurarea respectivei
mărimi de intrare cu maxima rezoluŃie disponibilă. (În acest caz, rezoluŃia
structurii de măsurare depinde în primul rând de rezoluŃia CAN şi, în al doilea
rând, de acurateŃea funcŃională a blocurilor de condiŃionare a mărimii analogice
de intrare).
Exemplu: Dacă structura de măsurare conŃine un CAN cu mărimea de intrare-

tensiune unipolară şi mărimea de ieşire în cod binar natural, atât timp cât MSB
(cel mai semnificativ bit) este 0, înseamnă că mărimea de intrare este mai mică
decât jumătatea domeniului pe cere se face măsurarea, convertorul oferind
informaŃii cantitative asupra mărimii măsurate doar pe (n -1) biŃi; în acest caz
se poate reveni la rezoluŃia de n biŃi a convertorului prin comutarea treptei de
amplificare a PGA la o valoare dublă faŃă de cea curentă; mărimea de intrare în
7/8
CAN va avea o valoare situată în a doua jumătate a scalei, iar informaŃia de

mărime de la ieşirea sa va fi descrisă printr-un număr binar de n biŃi.
Trecerea inversă, de pe un domeniu inferior pe unul superior, se face atunci

când toŃi biŃii numărului binar de la ieşirea CAN sunt 1, semn că mărimea de
intrare depăşeşte valoarea de capăt de scală a CAN, fiind necesară micşorarea
amplificării. O formă bloc posibilă este reprezentată în fig.8.10.
Fig.8.10 Autoscalarea structurilor numerice de măsurare
Şi în acest caz există mai multe variante constructiv-funcŃionale care diferă

structural prin blocurile de testare şi prelucrare numerică a mărimii de ieşire
din CAN (No), locul lor şi funcŃiile pe care le îndeplinesce. Astfel, la
sistemele de măsurare relativ simple, acest bloc funcŃional este constituit de
structuri hardware compuse din circuite combinaŃionale, (sau de un circuit
comparator specializat) care controlează circuitul de comandă a cheilor în
funcŃie de stările logice ale biŃilor testaŃi din No.
8/8
9. Convertoare c.a. - c.c.

Măsurarea tensiunilor alternative cu instrumente electronice de măsurare se
poate face:
- direct, prin eşantionarea formelor de undă ale măsuranzilor, urmată de
prelucrarea numerică a eşantioanelor achiziţionate pentru a afla valorile de
vârf, medie sau efectivă;
- indirect, prin conversia mărimilor alternative în tensiuni continue și
eșantionarea relativ rară a acestora cu precizii și rezoluții deosebite.
Valorile tensiunilor continue care reprezintă mărimi de ieşire din convertoarele
c.a.-c.c. pot fi egale cu valorile medii redresate, cu valorile de vârf sau cu
valorile efective ale tensiunilor alternative (mărimi de intrare), ceea ce
justifică denumirile tipurilor convertoarelor. Criteriul determinant în alegerea
celui mai potrivit tip de convertor pentru măsurarea tensiunilor alternative
este forma lor de evoluţie în timp (de undă). Majoritatea voltmetrelor pentru
tensiuni alternative sunt scalate pentru valori efective – expresii ale
efectelor energetice.
Pentru măsurarea valorilor efective ale unor mărimi alternative, uneori este mai
comod să se măsoare direct alte valori sintetice, cum sunt valorile de vârf
(Uvârf) sau valorile medii redresate (Umedr), scalând instrumentele respective
în valori efective pe baza dependenţelor liniare dintre valorile sintetice:
Uef = WF Umedr sau Uef = (CF)-1 Uvârf (1)
WF reprezintă factorul de formă (Waveform Factor) iar CF reprezintă factorul de
creastă (Crest Factor). În regim sinusoidal, aceşti coeficienţi au valorile
WF=1,111 respectiv CF= 2 . Oricare instrument destinat măsurării mărimilor
alternative, dotat cu convertor de valoare medie sau convertor de valoare de
vârf, scalate cu coeficienții de mai sus, va indica valoarea efectivă cu
precizia instrumentală nominală numai în regim sinusoidal, pentru care factorii
de proporţionalitate dintre valorile sintetice au valorile menţionate. În regim
nesinusoidal, atât factorul de formă WF cât şi factorul de creastă CF pot avea
valori supraunitare oarecare, mult diferite. Utilizarea unui instrument cu
convertor c.a.-c.c. de valoare medie sau de valoare de vârf scalat în regim
sinusoidal generează erori de măsurare care pot depăși 100%. Numai prin
rescalare adecvată valorilor WF şi CF cunoscute şi constante pentru formele de
unde ale tensiunilor măsurate, convertoarele respective funcționează corect.
În concluzie, în lipsa oricăror altor specificaţii, instrumentele pentru
măsurarea mărimilor alternative dotate cu convertoare de valoare medie sau de
valoare de vârf se utilizează numai în regim sinusoidal, pentru care valorile WF
şi CF sunt setate implicit.
Pentru măsurarea valorilor efective ale mărimilor alternative în regimuri
nesinusoidale, se utilizează întotdeauna convertoare de valoare efectivă
propriu-zise, denumite "de valoare efectivă adevărată" (True RMS-DC, de la
iniţialele cuvintelor din limba engleză care descriu valoarea efectivă (Root
Mean Square - rădăcina (pătrată) din media pătratelor) şi curentul continuu
(Direct Current) ).
Funcţionarea convertoarelor c.a.-c.c. este grevată de valorile inițiale și
derivele termice ale erorilor de offset, de câştig și de liniaritate.
Eroarea iniţială de offset şi eroarea iniţială de câştig pot fi anulate la
calibrare, toate circuitele integrate specializate pentru conversia c.a.-c.c.
fiind prevăzute cu terminale dedicate, notele de aplicaţie precizând întotdeauna
modalităţile practice de anulare a acestor erori.
Erorile de liniaritate şi destinaţiile instrumentelor rămân criterii esenţiale
de alegere a unuia sau altuia din convertoare disponibile.
Locul convertorului c.a.-c.c. într-o structură electronică de măsurare este
întotdeauna după amplificatorul de intrare (fig.9.1), erorile acestuia fiind
întotdeauna mai mici decât ale convertorului; se reduce astfel ponderea
zgomotului care afectează conversia.
Fig.9.1
1/7
Impedanţele de intrare ale convertoarelor sunt relativ mici. Amplificatorul

înaintea convertorului are și efect de adaptor de impedanță, asigurând influenţa
minimă a acestuia din urmă asupra sursei de semnal.
9.1. Convertorul de valoare medie
Convertoarele c.a.-c.c. de valoare medie sunt circuite electronice care fac

parte din clasa transformatoarelor funcţionale, având ca mărime de intrare o
tensiune alternativă iar ca mărime de ieşire - o tensiune continuă de valoare
egală cu valoarea medie redresată a tensiunii alternative de intrare. Pentru o
tensiune de intrare alternativă simetrică de perioadă T:
x +(t) =-x -(t + 0,5 T) (2)
valoarea medie redresată a acesteia este:
(3)
Obţinerea dependenţei Uout = Umed impune utilizarea unui circuit a cărei schemă
bloc este reprezentată în fig.9.2.
Fig.9.2
Frecvenţa de tăiere a filtrului trece-jos se alege astfel încât:

fT << fxmin (4)
unde fxmin reprezintă cea mai mică frecvenţă a tensiunii alternative de intrare.
Timpul de răspuns al unui circuit de mediere este:
tr = (5...10)To (5)
prin urmare, pentru frecvenţe ale semnalului de intrare mai mici decât 20Hz,
medierea analogică este destul de lentă, conducând la un timp lung de răspuns al
convertorului, ceea ce impune condiţii restrictive deosebite privind dinamica
măsurării. Circuitul de modul tipic este redresorul bialternanţă cu două AO,
reprezentat în fig.9.3.
Fig.9.3
Diodele D1 si D2 sunt diode cu siliciu şi constituie chei de curent

unidirecţionale, asigurând închiderea buclei de reacţie a primului AO pe una sau
alta din căi, în funcţie de polaritatea tensiunii de intrare, după cum urmează:
a) Uin>0: curentul prin R1 circulă dinspre nodul D spre nodul A, iar dioda D1
intră în conducţie, fiind polarizată în sens direct; prin circuitul de reacţie
va fi controlat potenţialul punctului A (sursa semnalului de reacţie):
(6)
2/7
AO2 va funcţiona ca sumator inversor, având ca intrări semnalele din punctele A

şi D, cu dependenţa intrare-ieşire:
(7)
b) Uin< 0 (alternanţa negativă): curentul prin R1 circulă dinspre ieşirea lui AO1
către sursa de semnal, prin dioda D2, care va fi polarizată în sens direct
(dioda D1 fiind blocată). AO1 va controla potenţialul punctului B, cu tendinţa
de realizare în acest punct a unei mase virtuale (VB = 0), iar AO2 va funcţiona,
ca şi în cazul anterior, ca sumator inversor cu dependenţa intrare-ieşire:
(8)
Relaţiile (7) şi (8) sunt utilizate pentru dimensionarea rezistoarelor astfel
încât dependenţa funcţională globală a circuitului analizat să corespundă unui
circuit de modul:
(9)
Valorile rezistoarelor R1,R2,R3,R4 trebuie să îndeplinească relaţia:
R2 R4= 2R1R3 (10)
sub forma: R1= R2= R4= R şi R3= 0,5R (11)
Pentru a funcţiona ca un convertor c.a.-c.c., circuitul de modul trebuie asociat
cu un circuit de mediere (filtru trece-jos), conectând un condensator în
derivaţie cu R5, având în vedere că AO2 funcţionează în conexiune sumatoare și
poate fi configurat să îndeplinească şi funcţia de integrator.
Unicul dezavantaj al schemei este impedanţa de intrare relativ scăzută. Pentru
conversia c.a.- c.c. a unui semnal produs de o sursă cu impedanţă de ieşire
nenulă, este strict necesar ca intrarea în circuitul de modul să fie precedată
de un repetor (buffer), cu impedanţă de intrare (foarte) mare.
Pentru a utiliza practic acest convertor c.a.-c.c. este necesară scalarea sa
pentru valoarea efectivă a tensiunii alternative de intrare. În acest scop,
rezistorului R5 i se va modifica valoarea de la R la 1,111R, pentru ca
amplificarea AO2 să fie egală cu valoarea teoretică (WF =1,111) a factorului de
formă pentru unda sinusoidală. Astfel, tensiunea continuă de la ieşire va fi
egală cu valoarea efectivă a tensiunii sinusoidale de la intrare.
9.2. Convertorul de valoare de vârf
Nici acest convertor nu poate fi folosit pentru măsurarea valorii efective a

tensiunilor alternative de intrare decât în cazurile în care factorul de creastă
este bine cunoscut şi constant pe toată durata măsurării. Principial, acest
convertor este format dintr-un detector de vârf în varianta elementară (circuit
serie diodă-condensator) și un repetor care asigură o constantă de timp de
descărcare a condensatorului suficient de mare astfel încât, pe durata blocării
diodei, diminuarea tensiunii de la ieşire să fie inferioară rezoluţiei de
măsurare.
Schema practică (fig.9.4) este completată cu un AO suplimentar, pentru a elimina
influenţa pragului de deschidere a diodei asupra tensiunii de ieşire. Circuitul
poate fi folosit şi ca voltmetru de maxim. Comutatorul K, realizat cu o cheie
electronică, scurtcircuitează condensatorul la începutul fiecărei măsurări.
Fig.9.4
3/7
În principiu, dacă semnalul este periodic, după o jumătate de perioadă măsurarea

se finalizează, condensatorul memorând valoarea maximă a acesteia. Acest fapt
constituie un avantaj important în cazul măsurării unor tensiuni de frecvenţă
mică, pentru care timpul de răspuns al unui convertor de valoare medie ar fi
foarte mare, de ordinul (10...100)Tin.
Rezistenţa Rin stabileşte o valoare finită a rezistenţei de intrare a
circuitului, iar rezistenţa Rf asigură închiderea buclei de reacţie globală
atunci când dioda D1 este în conducţie, fiind polarizată în sens direct, pe
porţiunea crescătoare a alternanţei pozitive a tensiunii de intrare, asigurând
încărcarea condensatorului până la atingerea valorii de vârf.
Pe panta descrescătoare a tensiunii de intrare, dioda D1 se blochează, fiind
polarizată în sens invers. Bucla de reacţie se închide, în această situaţie,
prin dioda D2. Tensiunea de la ieşirea lui AO2 este (teoretic) egală cu
potenţialul menţinut de condensator pe intrarea sa neinversoare.
Dacă AO2 este un circuit cu bune performanţe privind impedanţa de intrare (de
exemplu un AO cu etajul de intrare realizat cu JFET), atunci tensiunea de ieşire
rămâne la valoarea maximă a tensiunii de intrare până ce aceasta atinge un nou
maxim, superior celui memorat anterior, sau până ce cheia electronică se
închide, iniţializând o nouă măsurare.
Comanda cheii electronice poate fi făcută periodic, pentru măsurarea în regim
permanent a valorii efective a tensiunii de intrare, sau doar la începutui
măsurării, caz în care circuitul va funcţiona ca detector de vârf în regim de
urmărire, ieşirea urmărind cea mai mare valoare de vârf ce apare în evoluţia
tensiunii măsurate.
Pentru utilizarea circuitului descris în funcţia de convertor c.a.-c.c. acesta
trebuie scalat în valori efective, prin divizarea tensiunii continue de ieşire
cu factorul de creastă (cu un divizor rezistiv montat la intrare, care să
îndeplinească şi funcţia de atenuator).
9.3. Convertoare de valoare efectivă propriu-zise (RMS-DC)
9.3.1. Convertoare RMS-DC cu conversie termică
Aceste convertoare sunt compuse dintr-un element încălzitor şi un senzor activ

(termocuplu sau tranzistor bipolar într-o poziţie fixă, care să asigure un
factor de transfer termic constant (fig.9.5). Principiul de funcţionare
presupune conversia energiei termice produse de tensiunea alternativă de intrare
în curent sau tensiune continuă de valoare proporţională cu valoarea efectivă a
tensiunii de intrare. Având în vedere că tensiunea continuă de ieşire a unui
convertor cu termocuplu constituie suport energetic, aceste convertoare se mai
numesc şi convertoare termice active (CTA).
Fig.9.5
În cazul convertoarelor cu termocuplu, tensiunea de ieşire de la bornele

termocuplului este proporţională cu temperatura din incinta izotermă, care, la
rândul său, este proporţională cu puterea disipată de rezistenţa încălzitoare:
2 2
Utc ~ θ ~ RIin = U in / R (12)
Caracteristica de conversie este neliniară, dependenţa fiind pătratică.
Pentru al doilea tip de celulă de conversie, curentul de colector al
tranzistorului bipolar depinde de temperatura θ după relaţia:
Ic = Ics e ∆θ / K (13)
4/7
în care: - Ics: curentul de colector de saturaţie în polarizare inversă (x1nA

o
pentru tranzistoarele cu Si, măsurat la temperatura de referinţă θ =25 C)
- ∆θ: diferenţa dintre temperatura din incinta izotermă şi cea de
referinţă;
- K: coeficient de temperatură cu valoarea teoretică 16,7)
Caracteristica de conversie este, evident, neliniară.
9.3.1.1. Varianta cu temperatură variabilă, reprezentată în fig.9.6, este

structurată pe două etaje: primul amplificator are rolul de repetor, oferind o
impedanţă de intrare foarte mare, compatibilă cu tensiunea de intrare- tensiune
(alternativă).
La bornele termocuplului TC1 va apare o tensiune continuă proporţională cu
temperatura din incinta izotermă, deci cu valoarea mediată a pătratului
(valoarea efectivă) a tensiunii de intrare. Medierea este intrinsecă, datorită
inerţiei termice a celulei de conversie.
Fig.9.6
Amplificatorul A1 îşi va ajusta tensiunea de ieşire cu tendinţa ca, prin bucla

de reacţie, să-şi anuleze tensiunea de intrare diferenţială:
Uin A2 ~ 0 <=> UTC1 = UTC2 (14)
Dacă CTA1 şi CTA2 sunt identice, în regim stabilizat, puterile disipate pe cele
două elemente rezistive sunt egale:
U in2 ef U o2
= (15)
R1 R2
Dacă la bornele lui R1 se aplică tensiunea alternativă Uin(t), la bornele lui R2
va apare tensiunea continuă Uo, de valoare corespunzătoare generării în R2 a
unei puteri egale cu cea dezvoltată de Uin ef în R1:
R2
Uo = U in ef (16)
R1
Tensiunea continuă de ieşire şi tensiunea alternativă de intrare se compensează
reciproc prin efectul lor termic, acest principiu materializând chiar
modalitatea teoretică de definire a valorii efective a tensiunilor alternative.
Când Uref scade faţă de o valoare anterioară, dioda D se blochează şi R2 nu mai
este alimentată, rezultând răcirea CTA2, pentru reechilibrarea schemei: UinA2 ~
0.
Condensatorul C asigură, în regim stabilizat, o eroare statică nulă.
Varianta este simplă şi are dezavantajul funcţionării celor două CTA la
temperaturi dependente de valoarea tensiunii de intrare; pentru un domeniu de
variaţie "∆θ" admisibil pentru temperatura celulelor de conversie, exprimat în
forma raportată:
∆θraportat = θmax/θmin (17)
2
datorită dependenţei: θ ~Pd~U ef, rezultă un domeniu relativ restrâns pentru
tensiunea alternativă de intrare:
∆Uef raportat = Uin ef max / Uin ef min = ∆θ raportat (18)
adică o dinamică relativ redusă a convertorului.
Exemplu: pentru ∆θraportat=100 rezultă: ∆Uef raportat=10.
5/7
9.3.1.2. Varianta cu temperatură constantă are schema de principiu din fig.9.7,

în care:
Uref – sursa de tensiune continuă de referinţă.
M - multiplicator analogic, a cărui tensiune de ieşire are forma:
2
U in
Ue = k (19)
Uo
unde: Ue – tensiunea de ieşire a celulei de conversie termică;
Uo – tensiunea de ieşire a convertorului;
Uin – tensiunea alternativă de intrare;
Fig.9.7
În regim stabilizat, puterile disipate în cele două CTA sunt egale:
(20)
(21)
în care Uo reprezintă tensiunea continuă de ieşire, valoarea sa mediată fiind
egală chiar cu nivelul său:
(22)
Ca urmare:
(23)
Temperatura la echilibru în CTA1 şi CTA2 este independentă de Uin (CTA2 este
alimentat cu tensiune constantă). În tehnologia circuitelor integrate sunt
răspândite variantele CTA cu tranzistor bipolar, circuitele respective realizând
o liniarizare maximă a dependenţei intrare-ieşire şi acurateţe înaltă a
conversiei într-o bandă largă de frecvenţă.
9.3.2. Convertoare RMS-DC cu modelare analogică
2 2
Egalitatea: X ef = x (t ) fundamentează funcţionarea circuitelor cu modelare directă
pentru obţinerea valorii efective Xef. Folosind un multiplicator analogic pentru
2
a obţine x (t), urmat de un filtru trece-jos (FTJ) cu tensiunea de ieşire x 2 (t )
şi un extractor de radical (analogic) cu care se obţine Xef.
Neavând avantaje deosebite (banda de frecvenţă este limitată la cca. 20kHz),
metoda este rar folosită, (o realizare integrată este BB 4340) dar egalitatea de
mai sus poate fi scrisă şi într-o formă care admite o modelare mai simplă, având
în vedere că, pentru x(t) stabilizat, Xef=const:
6/7
x 2 (t )  x 2 (t ) 
X ef = =  (24)
X ef  X ef 
 
9.3.2.1. Convertorul cu circuit multifuncţional, a cărei schemă bloc este

reprezentată în fig.9.8, funcţionează pe baza relaţiei (24) şi conţine:
- un circuit multiplicator /divizor cu dependenţa intrare-ieşire:
U xU y
Uo = k (25)
Uz
Ux, Uy, Uz fiind tensiuni de intrare (cu observaţia că Uy= Ux iar Uz= Uo);
 U xU y 
- un filtru trece-jos cu funcţia de mediere: U o = k   (26)
 U 
 z 
Fig.9.8
Tensiunea de ieşire are valoarea:
(27)
ca urmare: (28)
Variantele integrate realizate după acest principiu (AD536, 636,7 ş.a.) au o
bandă largă de frecvenţă şi o valoare mică a erorii relative de neliniaritate
(sub 0,5% la 1MHz).
9.3.2.2. Convertorul LOG-ANTILOG
Logaritmând relaţia (24) se obţine:

 x 2 (t )   | x 2 (t ) | 
Xef = ln −1  ln
 X ef 
 = ln −1  ln
 X ef 
(
 = ln −1 2 ln | x(t ) | − ln X ef ) (29)

Având în vedere că tensiunea de ieşire a convertorului RMS-DC este continuă, cu
valoare medie egală cu nivelul său, putem scrie:
U o = ln −1 [2 ln x(t ) − ln U o ] = ln −1 [2 ln x(t ) − ln U o ] (30)
Această relaţie conduce la schema bloc (fig.9.9) a circuitului de conversie RMS-

DC în varianta log-antilog.
Fig.9.9
Din punct de vedere al performanţelor, varianta este mai precisă decât cea cu
circuit multifuncţional, dar banda de frecvenţă e mai redusă: 20...100 kHz-
limita superioară, şi 10...30Hz-limita inferioară, datorită prezenței filtrului
trece-jos (FTJ) cu care se realizează medierea. La această variantă, prin
îmbunătăţiri constructive, eroarea de neliniaritate poate coborî până la 0,05%.
7/7
10. Algoritmi pentru achiziția datelor

Sistemele de achiziţie sunt controlate cu microprocesoare sau cu microcontrolere
conform unor programe în care sunt respectate etapele necesare unei achiziţii
complete:
- selecţia canalului
- amplificare adaptivă
- eşantionare
- conversie analog-numerică
- transferul datelor în memorie
Pentru fiecare semnal analogic de achiziţionat pe unul din canalele sistemului
de achiziţie este necesară cunoaşterea apriorică a:
- domeniului de variaţie
- vitezei maxime de variaţie
- erorii admisibile.
În funcţie de aceşti factori se stabilesc:
- câştigul pe fiecare canal al sistemului de achiziţie
- rata minimă de eşantionare
- numărul de biţi pe care se face conversia.
Dacă este necesară achiziţia mai multor mărimi utilizând un DAS multicanal cu
lungime fixă a cuvântului de ieşire din convertorul A/D, atunci numărul de biţi
pe care se face conversia se dimensionează corespunzător celei mai mici erori
admisibile iar viteza de conversie a ADC trebuie să permită achiziţia semnalului
celui mai rapid cu rata de conversie impusă de eroarea maximă admisibilă.
1. Achiziţia monocanal a unui semnal unipolar
Semnalele unipolare sunt caracteristice traductoarelor rezistive şi

traductoarelor generatoare. De obicei, aceste semnale sunt convertite în
tensiune înainte de achiziţia propriu-zisă, fiind cunoscute domeniul de
existenţă în regim normal şi de avarie, ca şi viteza maximă de variaţie. Vom
considera achiziţia în regim permanent.
Iniţializarea sistemului presupune încărcarea (din memoria nevolatilă) a ratei
de achiziţie (numărul de eşantioane pe perioadă - nSPS) şi a adresei primei
locaţii libere în memoria de date alocată semnalului vizat.
Considerând că achiziţia se realizează cu un DAS multicanal, prima operaţie după
iniţializarea sistemului este selecţia canalului pe care apare semnalul vizat.
Pentru reglarea automată a amplificării, se lansează întâi o măsurare
preliminară pe treapta de amplificare minimă pentru stabilirea treptei optime de
câştig la PGA. Dacă în numărul binar - imagine a valorii măsurate a semnalului -
cel mai semnificativ bit (MSB) şi cel puţin unul din ceilalţi biţi sunt 0,
semnalul are amplitudinea sub jumătate din domeniul de măsurare şi trebuie
amplificat cu 2, astfel încât să se situeze în cea de-a doua jumătate a scalei,
unde eroarea relativă de măsurare este minimă. Dacă primii 2 MSB sunt 0, atunci
amplificarea optimă este 4, ş.a.m.d..
La ieşirea ADC, depăşirea domeniului de măsurare se manifestă printr-un cuvânt
în care toţi biţii sunt 1 (există ADC care semnalează depăşirea domeniului
printr-un semnal separat).
După ce se stabileşte câştigul optim al PGA, se încarcă rata de achiziţie -
valoare impusă sub forma nSPS conform condiţiilor de precizie şi formei de undă
a semnalului măsurat. Corespunzător ratei de eşantionare se stabileşte perioada
de eşantionare (valoare prestabilită în funcţie de natura semnalului). Perioada
de achiziţie este reprezentată în memoria sistemului prin numărul nS - multiplul
perioadei semnalului de ceas (constantă constructivă a sistemului de achiziţie),
cu care se încarcă un numărător reversibil. Acest numărător este decrementat la
fiecare impuls de ceas. De fiecare dată când ajunge la 0, numărătorul emite o
întrerupere care declanşează o nouă achiziţie, apoi se reîncarcă imediat cu
valoarea iniţială. Acest numărător este reprezentat de unul din timer-ele
(temporizatoarele) microprocesorului sau microcontrolerului şi poartă numele de
registru pacer (de la cuvintele din limba engleză pacemaker sau pacesetter cu
semnificaţia "cel ce impune ritmul") deoarece sintetizează un interval de timp.
1/10
În pacer se memorează frecvenţa de eşantionare fS sub forma nS. La valori fS

mari corespund valori nS mici şi reciproc. Perioada de eşantionare este a doua
mărime discretă specifică procesului de achiziţie, deoarece valoarea sa nu poate
fi decât un multiplu al perioadei ceasului sistemului:
TS= nS x Tclock (1)
Operaţia următoare este lansarea rutinei de măsurare, care presupune:
- generarea semnalului HOLD pentru circuitul de eşantionare şi SC (start
conversie) pentru convertorul analog-numeric;
- testarea stării convertorului AD în aşteptarea semnalului EOC (sfârşit
de conversie);
- testarea MSB în cuvântul de ieşire al ADC pentru decizia asupra
câştigului la achiziţia următoare;
- transferul cuvântului de ieşire al ADC în memoria sistemului.
Schema logică asociată unei achiziţii este prezentată în fig.1.
Fig.1. Schema logică pentru achiziţia unui semnal unipolar
2. Achiziţia monocanal a unui semnal bipolar
Pentru semnale provenind de la traductoare pentru mărimi cu variaţie relativ

lentă pot fi utilizate microcontrolere cu sisteme de achiziţie incluse. Deşi
performanţele de viteză ale acestor DAS nu sunt cele mai ridicate, configuraţia
lor este optimizată pentru achiziţia acestor mărimi care, în general, provin de
la traductoare.
Convertoarele analog-numerice incluse în achizitoarele interne ale
microcontrolerelor sunt, în majoritatea cazurilor, unipolare iar domeniul lor de
intrare nu depăşeşte tensiunea de alimentare (maxim +5V pentru microcontrolerele
"clasice" cu arhitectură Von Newman). În această situaţie, condiţionarea
semnalului bipolar, caracterizat prin valoare şi semn, presupune şi
transformarea sa într-unul unipolar, prin redresare sau prin decalarea
nivelului.
Redresarea semnalului este o metodă utilizată în aplicaţiile care vizează
evaluarea rapidă a valorilor absolute, cum este cazul funcţiilor de protecţie.
Deşi este întâlnită mai frecvent în cazul semnalelor alternative periodice cu
formă de undă cvasisinusoidală, redresarea poate fi extinsă cu succes şi pentru
semnale cu forme de undă nesinusoidale.
2/10
Fig.2. Alocarea domeniului de ieşire al ADC pentru semnalul redresat
Pentru determinarea semnului se include în calea de prelucrare a semnalului un

comparator cu una din intrări conectată la masa analogică. Rezoluţia de măsurare
se păstrează (N biţi ai ADC) iar valorile numerice corespunzătoare evoluţiilor
pozitive şi negative se stochează în zone diferite de memorie, pentru a putea
reconstitui semnalul original bipolar. Bitul de semn va fi auxiliar (bitul N+1)
şi va fi determinat de starea comparatorului (de exemplu "0" pentru valori
negative şi "1" pentru valori pozitive (fig.3).
Fig.3. Obţinerea bitului de semn cu comparator auxiliar
Decalarea nivelului este o metodă mai simplu de aplicat practic, deoarece

presupune circuite mai puţin pretenţioase (redresarea este afectată de erori în
mai mare măsură decât offset-area).
Semnalul se sumează cu o tensiune continuă egală cu modulul celei mai negative
valori din evoluţia sa în regim normal. În acest fel se translatează întregul
domeniu de evoluţie al semnalului deasupra axei timpului iar la intrarea ADC vor
apărea numai tensiuni pozitive (fig.4).
Fig.4. Decalarea nivelului semnalelor alternative şi alocarea mărimii de ieşire a ADC
Un exemplu de circuit sumator cu care se realizează decalarea nivelului

semnalelor biplare pentru conversia cu ADC unipoare este reprezentat în fig.5.
Dacă semnalul bipolar este asimetric, cu componentă continuă, tensiunea de
decalaj poate fi diferită de jumătatea tensiunii de referinţă a ADC.
Pentru determinarea semnului, fiecare valoare numerică rezultată din conversie
va fi comparată cu valoarea numerică a tensiunii de offset (constantă memorată
3/10
în program, după o măsurare preliminară efectuată cu intrarea de semnal

scurtcircuitată la masa analogică).
Fig.5. Sumatorul cu două AO pentru decalarea nivelului semnalelor bipolare
Dacă rezultatul comparaţiei evidenţiază superioritatea valorii numerice

rezultate din conversia semnalului, atunci semnul este pozitiv iar valoarea
numerică respectivă va fi stocată în zona de memorie alocată valorilor pozitive.
Ordinea eşantioanelor este memorată într-un registru special (DP - Data
Pointer). Schema logică a achiziţiei este reprezentată în fig.6.
Fig.6. Schema logică a programului de achiziţie a unui semnal bipolar
3. Ajustarea automată a frecvenţei de eşantionare
Aplicaţiile practice presupun eşantionarea semnalelor pe durată limitată

(corespunzătoare, de obicei, uneia sau a câtorva perioade), ceea ce este
echivalent cu eşantionarea unui semnal infinit căruia i se aplică o fereastră de
lăţime (T/2, T/2). Definind funcţia "fereastră dreptunghiulară simetrică", FT/2,
corespunzătoare unei perioade T a semnalului eşantionat, conform relaţiei:
(1)
Expresia semnalului pe intervalul corespunzător eşantionării este:
xT(t) = x(t) FT/2 = (3.2)
4/10
Observaţie: Dacă x(t) are transformata Fourier mărginită: X(ω)=0, atunci xT(t)
va avea transformata Fourier nemărginită:
XT(ω) = X(ω) * T sinc ωπT (3.3)
funcţia sinus cardinal sinc ωπT= fiind definită pentru , cu

semnificaţia că spectrul ferestrei este infinit. Ca urmare, pentru a eşantiona
semnalul trunchiat xT(t) (trecut prin fereastra temporală), din punct de vedere
teoretic ar fi necesară o frecvenţă infinită de eşantionare.
Eşantionarea semnalelor pe durată limitată, impusă de necesităţile practice,
admite întotdeauna că XT(ω) şi X(ω) au acelaşi suport, adică spectrul semnalului
infinit, x(t), este acelaşi cu spectrul semnalului xT(t) trecut prin fereastra
temporală FT/2. Această aproximare iniţială este, de multe ori, acceptabilă
pentru condiţiile de precizie uzuale.
În afara domeniului (-Bf, Bf ), modulul transformatei Fourier a semnalului
trunchiat (trecut prin fereastra temporală) este limitat:
(4)
Eşantionând corect un semnal infinit, cu spectrul netrunchiat de lăţime [-Bf,

Bf] şi reţinând doar "n" eşantioane, se defineşte semnalul netrunchiat:
(5)
din care se obţine semnalul trunchiat x'T(t) prin trecerea semnalului xn(t) prin
fereastra temporală FT/2:
x'T(t) = FT/2 x n(t) = (6)
Eroarea medie pătratică introdusă de trunchierea semnalului real prin

eşantionarea cu durată limitată are majoranta:
(7)
γBT este o mărime globală, nu oferă informaţii asupra mărimii erorilor punctuale
definite ca diferenţe între x'T(t) şi xT(t).
Dacă semnalul se eşantionează cu frecvenţa impusă de limita Shannon: fSh=2Bf,
este necesar ca numărul eşantioanelor prelevate din semnalul x(t) să fie:
n = T fSh = 2Bf T (8)
În aplicaţii eşantionarea se face cu o frecvenţă fe mult mai mare decât limita
Shannon: fe >> fSh, impusă de condiţiile de precizie.
Considerând că spectrul semnalului trunchiat este acelaşi cu spectrul semnalului
real, alegerea frecvenţei de eşantionare va avea în vedere menţinerea
produsului: Bf T = n/fe la o valoare cât mai mare, astfel încât eroarea definită
în relaţia (7) să aibă valoarea minimă posibilă.
Formula utilizată în practică pentru dimensionarea frecvenţei de eşantionare a
semnalelor sinusoidale de frecvenţă "f" este:
(9)
5/10
Dacă semnalul real care trebuie eşantionat este nesinusoidal, din spectrul său
reţinându-se doar zona frecvenţelor inferioare (cu un filtru trece-jos a cărui
frecvenţă de tăiere este fT), atunci frecvenţa corectă de eşantionare va fi
dimensionată conform relaţiei:
(10)
În relaţiile (9) şi (10), "γ" reprezintă valoarea tolerată a erorii relative
care afectează semnalul reconstituit din valorile eşantioanelor, prin raportare
la semnalul original.
Frecvenţa de eşantionare a unui semnal nesinusoidal pentru care fM reprezintă
frecvenţa armonicii de ordinul maxim cu pondere considerabilă (se consideră că
toate componentele spectrale de frecvenţă mai mare decât fM au pondere
neglijabilă) se dimensionează după relaţia:
(11)
în care "w" reprezintă ponderea (procentuală) a componentei spectrale cu
frecvenţa fM în puterea semnalului original. Relaţia este valabilă pentru w>γ.
Pentru w=γ=1%, relaţia (11) conduce la obţinerea unei valori a frecvenţei de
eşantionare foarte apropiate de limita Shannon.
Când condiţia Shannon este respectată pentru toate componentele spectrale ale
semnalului analogic, în semnalul eşantionat se regăseşte toată informaţia din
semnalul original.
În tabelul 1 sunt calculate, utilizând relaţia (11), ratele de eşantionare
exprimate în număr de eşantioane pe perioadă (SPP) pentru un semnal sinusoidal
cu frecvenţa de 50Hz corespunzătoare diferitelor valori ale erorii tolerate.
Tabelul 1
Dimensionarea ratei de eşantionare în funcţie de eroarea admisibilă
γ(%) 2 1 0,5 0,2 0,1 0,05 0,02 0,01 0,005 0,002 0,001
n(SPP) 16 22 32 50 70 99 156 220 311 492 696
Algoritmul adaptării automate a frecvenţei de eşantionare
Adaptarea automată a frecvenţelor de eşantionare la perioadele semnalelor

achiziționate se realizează numai în structurile de măsurare de precizie.
Pentru a măsura un semnal prin eşantionare, se stabileşte prin calcul rata
teoretică de eşantionare corespunzătoare erorii admisibile. Această valoare,
exprimată în SPP, este introdusă în memoria program a controlerului achiziţiei.
Se realizează o măsurare a perioadei semnalului de intrare, prin contorizarea
impulsurilor de la ceasul sistemului în intervalul dintre două treceri prin zero
ale semnalului analogic în acelaşi sens de variaţie. Numărul conţinut în contor
reprezintă echivalentul numeric al perioadei semnalului de intrare. Acest număr
se raportează la rata de eşantionare impusă. Se obţine echivalentul numeric al
intervalului de eşantionare (intervalul dintre două semnale "HOLD" succesive
transmise către eşantionator). Forma numerică a intervalului de eşantionare este
un număr de impulsuri de ceas cu care se încarcă registrul special (pacer) care
declanşează eşantionarea. Registrul pacer este un numărător programabil în inel
decrementat de ceasul sistemului, care generează o întrerupere cu semnificaţia
de comandă HOLD la fiecare trecere prin zero. Algoritmul de ajustare automată a
frecvenţei de eşantionare pe un singur canal este reprezentat în fig.7.
Observaţie: În aplicaţiile practice, măsurarea perioadei nu precede fiecare

prelevare a unui set de eşantioane de pe un canal, cu atât mai mult cu cât, în
sistemele de achiziţie multicanal, semnalele sunt eşantionate succesiv pe durata
unei perioade. De exemplu, dacă se măsoară semnalele specifice într-un circuit
alimentat la reţeaua industrială, se poate prezuma că frecvenţa nu se modifică
semnificativ pe durata a câteva perioade, cât durează achiziţia. Măsurarea
perioadei se realizează doar odată, la începutul fiecărei secvenţe de
6/10
împrospătare a datelor pe toate canalele de intrare, iar frecvenţa de

eşantionare este comună pentru toate semnalele.
Fig.7. Algoritmul adaptării automate a ratei de şantionare la perioada semnalului
4. Achiziţia unui semnal alternativ cu frecvenţă industrială
În regim stabilizat, semnalele cu frecvenţă industrială sunt periodice.

Achiziţia se face pe durata a una până la 4 perioade ale semnalului, deci în cel
mult 80ms. Pe acest interval se poate considera că perioada semnalului este
constantă. Este suficientă o măsurare de perioadă la începutul eşantionării
propriu-zise a semnalului, pentru a stabili frecvenţa de eşantionare pentru
întreaga achiziţie.
Măsurarea perioadei semnalului se realizează utilizând unul din timer/counter-
ele microprocesorului sau microcontrolerului cu funcţia de numărător declanşat
hardware de un detector de trecere prin zero (fig.8).
În lipsa componentei continue, semnalul nu este offset-at iar semialternanţele
sale au durate egale, fiind suficientă măsurarea semiperioadei (între două
treceri prin zero). Pentru semnale care conţin şi componenta de curent continuu
este necesară măsurarea întregii perioade (între două treceri prin zero în
acelaşi sens de variaţie. Pentru aceasta ieşirea detectorului de trecere prin
zero va controla intrarea unui circuit bistabil de tip T (divizor de frecvenţă
cu 2).
Fig.8. Generarea pulsului de validare pentru măsurarea perioadelor semnalelor alternative
Pulsul de validare astfel obţinut permite trecerea impulsurilor de ceas către

numărătorul procesorului. Numărul de pulsuri contorizate este proporţional cu
perioada semnalului:
T = Ncounter x Tclock (12)
7/10
Cunoscând rata de eşantionare (în SPP) impusă din considerente de precizie sau
de algoritmii de calcul care urmează a fi aplicaţi pachetelor de date, se
determină perioada de eşantionare sub forma numărului care urmează să fie
încărcat în registrul pacer.
Ts = T / rach ; Npacer = Ts / Tclock (13)
Una din condiţiile de dimensionare a perioadei de eşantionare este acoperirea
intervalului total de timp necesitat de stabilizarea circuitului de eşantionare
şi de conversia analog-numerică (plus o marjă de siguranţă).
Convertoarele analog-numerice incluse în microcontrolerele cu achizitor
încorporat sunt de tipul cu aproximaţii succesive. Compatibilizarea domeniului
de variaţie al semnalului de achiziţionat cu domeniul de intrare al ADC unipolar
se realizează printr-una din cele două metode expuse anterior: redresarea
semnalului cu un circuit redresor fără prag (cu două amplificatoare operaţionale
alimentate bipolar sau unipolar), sau prin decalarea nivelului.
Schema logică după care se desfăşoară achiziţia unui semnal alternativ pe unul
din canalele de intrare este reprezentată în fig.9.
5. Achiziţia multicanal a semnalelor alternative
Aplicaţia tipică pentru sistemele de măsurare şi protecţie cu aplicaţii în

sistemele electrice trifazate este măsurarea curenţilor şi tensiunilor pe cele 3
faze, care ocupă 6 canale de intrare în sistemul de achiziţie (nCH=6).
Semnalele provin din reţele de joasă sau medie tensiune. Măsurarea semnalelor
propriu-zise este precedată de o măsurare preliminară a perioadei comune a celor
6 semnale (3 curenţi şi 3 tensiuni). De obicei, măsurarea perioadei se
realizează pe canalul de tensiune alocat fazei R, deoarece tensiunea este
mărimea cea mai puţin distorsionată în sistemele energetice.
Fig.9. Schema logică pentru achiziţia unui semnal alternativ
8/10
Considerând că viteza de achiziţie a ansamblului DAS-procesor este precizată sub

forma numărului de eşantioane pe secundă - nSPS, viteza de achiziţie pe un
singur canal va fi nSPS / nCH = nSPS/6 (banda de frecvenţă se micşorează de un
număr de ori egal cu numărul canalelor pe care se face achiziţia). Condiţia
dimensională este ca numărul de eşantioane pe perioadă posibil de prelevat pe
fiecare canal să fie superior celui impus de precizia măsurării.
Exemplu: Microcontrolerul 80C552 cu achizitor încorporat include un convertor
analog-numeric cu aproximaţii succesive cu timpul de conversie de 50 cicluri-
maşină. Un ciclu-maşină se desfăşoară pe durata a 12 perioade ale semnalului de
ceas. Dacă se alege frecvenţa ceasului sistemului de 12 MHz, atunci un ciclu-
maşină are 1µs iar durata conversiei analog-numerice este de 50µs (pentru
rezoluţia maximă de 10 biţi). Considerând şi timpul de pregătire a ADC pentru o
conversie (schimbarea canalului, iniţializarea ADC) se ajunge la o durată
acoperitoare de aproximativ 60µs.
O salvă de măsurare (operaţie prin care se prelevează câte un eşantion pe
fiecare canal) se va desfăşura pe durata:
Tach1= nCH x Tconv= 6x60 =360µs = 0,36ms
ceea ce înseamnă că pe durata unei perioade a semnalelor vor fi prelevate:
T/Tach1=20ms/0,36ms= 55 eşantioane.
Pentru o rezoluţie de 10 biţi (9 biţi valoare + 1 bit de semn) deci 8 biţi reali
(LSB este acoperit de eroarea de discretizare), precizia maximă corespunde
erorii relative de 0,4% (valoare teoretică imposibil de realizat deoarece
precizia depinde şi de alţi factori: lungimea registrului pacer, frecvenţa de
tact, etc.
Canalele se alocă în ordinea: U1→CH1; I1→CH2; U2→CH3; I2→CH4; U3→CH5; I3→CH6.
Măsurarea se realizează prin multiplexare în timp, cele 6 canale de intrare
fiind eşantionate succesiv, în ordinea indicilor. Selecţia canalelor se
realizează prin 3 biţi în cuvântul de comandă transmis registrului ADCON al
microcontrolerului. Datele obţinute în urma conversiei vor fi depuse în memorie
în 6 grupe de locaţii cu dimensiuni corespunzătoare numărului de eşantioane
prelevate de pe fiecare canal. Schema logică pentru achiziţia în regim
multicanal este reprezentată în fig.10.
9/10
Fig.10. Schema logică pentru achiziţia multicanal a semnalelor alternative
10/10
11. Elemente de compatibilitate electromagnetică a SAD
În aplicaţiile industriale, sistemele de achiziţie funcţionează într-o ambianţă

ostilă operaţiei de măsurare, în imediata vecinătate a conductoarelor cu
potenţiale ridicate, parcurse de curenţi intenşi (preponderent nesinusoidali)
generatoare de câmpuri electrice şi magnetice importante. Perturbaţiile
electrice şi electromagnetice cărora trebuie să le facă faţă sistemele de
achiziţie au nivel comparabil cu semnalele utile, impunând strict măsuri de
asigurare a compatibilităţii electromagnetice (EMC).
Metoda elementară de micşorare a perturbaţiilor care afectează direct sistemele
numerice de monitorizare şi protecţie montate în celulele de medie tensiune este
ecranarea electromagnetică. Această metodă este aplicată implicit, carcasele
sistemelor de achiziţie fiind realizate din tablă de oţel cu bune proprietăţi
electrice şi magnetice, de grosime apreciabilă (2...5mm), compartimentarea
rezervând echipamentelor de măsurare un spaţiu separat, în care perturbaţiile au
nivele mult mai scăzute decât în afara spaţiului ecranat.
Zgomotul este constituit de totalitatea semnalelor electrice care afectează
funcţionarea unui DAS, altele decât semnalele utile, şi are două componente:
- componenta internă, corespunzătoare zgomotului propriu al subsistemelor
electronice care alcătuiesc instrumentele electronice;
- componenta externă, corespunzătoare radiaţiei electromagnetice a unor surse
(bare, transformatoare de măsurare, întreruptoare, motoare, etc.).
Interferenţa este un efect al zgomotului care constă în afectarea unor semnale
utile de celelalte semnale (utile sau nu) având ca efect măsurarea eronată a
celor dintâi. Deşi zgomotul nu poate fi eliminat, asigurarea EMC impune ca
efectele sale să fie atenuate până la valori incapabile să producă interferenţe,
parcurgând următoarele etape:
- identificarea sursei de zgomot;
- identificarea căii prin care pătrunde zgomotul în echipamentul de măsurare;
- deteminarea circuitului de măsurare cu susceptibilitate maximă la zgomot.
Sistemele electrice de distribuţie conţin surse de zgomot care nu pot fi
eliminate; ca urmare, pentru asigurarea EMC, trebuie eliminate căile (cuplajele)
prin care zgomotul pătrunde în DAS. În plus, modulele componente ale
instrumentelor electronice trebuie desensibilizate la zgomot. Deşi nu există
metode generale, pentru reducerea zgomotului sunt abordate următoarele tehnici
uzuale:
- ecranarea;
- legarea la pământ;
- echilibrarea căilor de semnal;
- filtrarea;
- izolarea galvanică;
- decuplarea (la înaltă frecvenţă) a sursei de alimentare.
În continuare sunt abordate căile principale prin care zgomotul pătrunde în
instrumentele electronice şi metode imediate de reducere a efectelor sale.
11.1. Erori generate de zgomotul provenit prin cuplaj capacitiv
Modelarea cuplajului capacitiv între două conductoare este reprezentată în

fig.11.1, în care "1" reprezintă conductorul generator de zgomot iar "2"
reprezintă un circuit afectat de zgomotul produs de "1".
Tensiunea de zgomot produsă de "1" în "2" prin cuplaj capacitiv este:
XC2m || Rs
V2(V1) = V1 (1)
(XC2m || Rs) + XC12
s=jω reprezintă variabila complexă.
1 1
Exprimând: XCm2 = şi XC12 = (2)
sCm2 sC12
se obţine:
1/10
C12 1
V2(V1) = (3)
C12 + C2m 1 + 1
sRs(C12 + C2m )
Analizând relaţia de mai sus se deduce că V2(V1) este maxim pentru ω>ω0,
1
unde: ω0 = (4)
Rs(C12 + C2m )
În situaţiile practice Rs << (XC12 + XC2m ) iar relaţia (4) se poate aproxima prin:
V2(V1) = sRsC12 V1 (5)
Exemplu: Pentru V1=1000V cu f=50Hz; C12=10pF; C2m=100pF; Rs=10kΩ, rezultă:
V2(V1)=31,4mV. Raportând această valoare la domeniul uzual al mărimilor de
intrare într-un instrument electronic (0...5Vrms), se obţine eroarea relativă:
εzg(%)=0,63% (inacceptabil).
Deoarece sursa de zgomot şi rezistenţa de sarcină Rs nu pot fi modificate,
singura cale de reducere a zgomotului este reducerea capacităţii de cuplaj C12,
prin mărirea distanţei dintre conductoarele "1" şi "2" şi/sau prin ecranarea
conductorului "2" și conectarea ecranului la masa analogică.
Fig.11.1 Modelarea cuplajului capacitiv
În fig.11.2 este reprezentată schema echivalentă în situaţia ecranării

conductorului "2" (semnalul util este transmis prin cablu coaxial).
C12 va reprezenta doar de capacitatea formată de conductorul "1" şi porţiunea
neecranată a conductorului "2", valorile sale putând fi neglijate (ecranând
complet conductorul "2").
Fig.11.2 Diminuarea cuplajului capacitiv prin ecranarea unia dintre conductoare
Legarea ecranului la masă scurtcircuitează capacitatea C12 şi crează o cale de

închidere a curentului de zgomot care nu afectează calea de semnal.
C2e va avea doar un efect de filtrare suplimentară a semnalului.
Exemplu: Pentru C12 diminuat până la valoarea de 0,1pF, păstrând condiţiile din
exemplul anterior, zgomotul va fi redus la valoarea absolută: V2(V1)=0,314mV,
producând eroarea relativă: εzg(%)=0,0063%, nivel acceptabil în majoritatea
aplicaţiilor industriale.
2/10
11.2. Erori generate de zgomotul provenit prin cuplaj inductiv
Analiza interferenţei datorate cuplajului inductiv poate fi făcută utilizând

modelul simplificat din fig.11.3. Conductorul "1" potenţializat cu tensiunea V1
şi parcurs de curentul I1 generează un câmp electromagnetic cu inducţia B, care
va induce în bucla de suprafaţă A formată de conductorul "2" (parcurs de
semnalul util) tensiunea de zgomot: V2=s B A cosα.
unde s=jω iar α reprezintă unghiul pe care îl fac liniile de câmp magnetic cu
planul buclei formate de conductorul "2".
1
V2 = sMI1 ⇒ V2(V1) = sM (6)
R 1 + s2L21
2
Analiza relaţiei (8.3) conduce la modalităţile de reducere a zgomotului provenit

prin cuplaj inductiv:
- mărirea distanţei fizice dintre conductoarele "1" şi "2" ;
- orientarea adecvată a planului buclei formate de conductorul "2" ;
- minimizarea suprafeţei A a buclei formate de conductorul "2" prin
lipirea acestuia de planul de masă (dacă acesta există);
- transmisia semnalului util prin conductoare bifilare torsadate: un fir
"cald" şi unul "de întoarcere" (ARET) - calea de închidere a curentului generat
de semnalul util prin Rs.
Fig.11.3 Modelarea cuplajului inductiv
Situaţiile în care conductorul ARET este legat la pământ la ambele capete

trebuie intotdeauna evitate, pentru a nu genera zgomot suplimentar datorat
cuplajului parazit prin bucla de pământare (Fig.11.4).
Fig.11.4 Cuplajul prin bucla de masă
Curentul Ie poate fi generat de diferenţa de potenţial dintre punctele de

pământare (masă), M1, M2, sau de cuplajul magnetic al buclei formate de ecran şi
masă (pământ), producând o tensiune de zgomot care se va suprapune peste
semnalul util: Vin = Es + R eIe (7)
Dacă unul din terminalele ecranului nu va fi niciodată legat la masă, cuplajul
M2 din fig.11.4 dispare iar bucla de masă nu se mai formează. Această tehnică de
reducere a zgomotului provenit pe cale inductivă este des utilizată în DAS
pentru măsurarea mărimilor cu frecvenţă joasă, cum este cazul celor utilizate în
monitorizarea sistemelor de distribuţie.
3/10
11.3. Erori generate de zgomotul provenit prin cuplaj direct
Cuplajul direct poate produce erori prin căderile de tensiune parazite care apar
pe liniile de masă datorită parcurgerii lor de curenţi de alimentare sau de
curenţi de semnal. Deoarece legarea la masă reprezintă un mijloc de reducere a
interferenţelor, modalităţile practice de realizare a masei sunt restrictive.
Masa este definită ca plan echipotenţial faţă de care sunt referite semnalele
utile. Planul echipotenţial este un concept pur teoretic, deoarece nu există
conductoare ideale; în practică se definesc doar puncte de referinţă.
Realizarea masei într-un sistem de măsurare presupune întotdeauna definirea, pe
schema electrică de ansamblu, a unui punct de referinţă (Fig.11.5) şi separarea
masei de alimentare (GND) de masa de semnal (ARET). Căderile de tensiune produse
de curenţii de alimentare pe traseele de masă, r1, r2, nu vor mai afecta
semnalele utile.
Fig.11.5 Separarea masei de semnal de masa alimentării
Punctele în care se poate conecta ecranul sunt (Fig.11.6):

- referinţa sursei de semnal (1); curentul de zgomot parcurge conductorul "2",
producând pe acesta o cădere de tensiune parazită de mod normal (în serie cu
semnalul util Es);
- legarea la pământ (pământarea) sursei de semnal (2); la intrarea
amplificatorului apare tensiunea de zgomot cu valoarea:
C1e
Vzg = (Vm1 + Vm2) (8)
C1e + C12
- referinţa intrării amplificatorului (3): Vzg=0
- pământarea amplificatorului (4); tensiunea de zgomot are valoarea:
C1e
Vzg = Vm2 (9)
C1e + C12
Fig.11.6 Conectarea corectă a cablului de semnal

Concluzie: Dacă amplificatorul este asimetric, ecranul trebuie conectat la
referinţa intrării amplificatorului din blocul de condiţionare a semnalului.
Dacă amplificatorul este diferenţial, atunci ecranul trebuie potenţializat cu
tensiunea de mod comun (Fig.11.7), cu potenţialul referinţei sursei de semnal
(punctul (1) din fig.11.6), ori al referinţei amplificatorului de instrumentaţie
(punctul (3) din fig.11.6).
A doua variantă este preferabilă, deoarece tensiunea de mod comun, Vcm, nu este
întotdeauna accesibilă, fiind posibilă reconstituirea sa la nivelul
amplificatorului de instrumentaţie prin tehnica descrisă în fig.11.7.
Dacă tresa care ecranează cablul ar fi conectată la masa sursei de alimentare,
dezechilibrul inerent al impedanţelor de ieşire a sursei de semnal diferenţial
ca şi al rezistenţelor celor două conductoare (Fig.11.8) şi al capacităţilor
4/10
acestora faţă de tresă (mai ales în cazul cablurilor lungi) ar avea ca efect
apariţia unei tensiuni de intrare diferenţiale de mod normal, Vzg, datorată
distribuţiei inegale a tensiunii de mod comun Vcm, pe capacităţile dintre firele
"calde" şi tresa cablului, cu valoarea corespunzătoare relaţiei (8).
Potenţializarea tresei cablului ecranat cu tensiunea de mod comun minimizează
acest efect, anulând practic tensiunile cu care se încarcă C1e şi C2e, şi
tensiunea perturbatoare de mod normal.
Analiza funcţională a amplificatorului de instrumentaţie relevă faptul că
tensiunea de mod comun Vcm se regăseşte dublată la bornele rezistentei RG (de
ajustare a câştigului). Reconstituirea sa poate fi realizată preluând diferenţa
de potenţial (Ug1-Ug2) prin intermediul unui divizor format din două rezistenţe
egale (Fig.11.7). Tensiunea rezultantă va reprezenta semnalul de intrare într-un
etaj repetor realizat cu un AO uzual care, având o impedanţă mică de ieşire, va
putea potenţializa tresa cablului ecranat (care reprezintă o sarcină capacitivă
a cărei mărime depinde de lungimea şi capacitatea specifică a cablului).
Fig.11.7 Reconstituirea tensiunii de mod comun pentru potențializarea ecranului cablului
Un alt avantaj practic este că ecranul se conectează într-un punct accesibil

(vecinătatea amplificatorului de instrumentaţie).
Preluarea semnalelor utile prin intermediul transformatoarelor de măsurare cu
compensare electronică a erorilor permite întreruperea buclelor de masă care pot
apare între pământarea locală a transformatoarelor de măsurare primare şi
pământarea instrumentului numeric. În plus, transformatoarele compensate
electronic permit izolarea galvanică totală, circuitele primare şi secundare
neavând puncte comune nici cu amplificatorul de eroare, nici cu sursa lui de
alimentare.
11.4. Reducerea perturbaţiilor utilizând structuri echilibrate
Considerând amplificatorul diferenţial ca un sistem echilibrat (principial), se

defineşte o sursă de semnal diferenţială (Es1, Es2) în raport cu tensiunea de
mod comun Vcm (Fig.11.8). Perturbaţiile produse prin cuplaj inductiv sunt
reprezentate de sursele Eind1, Eind2, iar cele generate prin cuplaj capacitiv
sunt reprezentate de sursa Ep. Z1 şi Z2 reprezintă impedanţele sursei de semnal
iar Zin1 şi Zin2 reprezintă impedanţele de intrare corespunzătoare intrărilor
amplificatorului. C31 şi C32 modelează capacităţile de cuplaj (parazite) prin
care conductorul (3), purtător de zgomot, potenţializat de sursa Ep, produce
perturbaţii în conductoarele (1) şi (2).
În conductoarele (1) şi (2), prin cuplaj capacitiv cu Ep, apar tensiunile:
Zin1 Zin2
VA = Ep ; VB = Ep (10)
1 1
Zin1 + Zin2 +
sC31 sC32
Considerând tensiunea de intrare diferenţială în amplificator:
Vin Amp = VA - VB (11)
5/10
semnalul perturbator Ep va suprapune peste tensiunea de intrare în amplificator

generând o componentă cu valoarea:
Zin1 Zin2
VinpAmp = ( − )Ep (12)
1 1
Zin1 + Zin2 +
sC31 sC32
Fig.11.8 Schema de modelare a structurilor echilibrate
Presupunând circuitul echilibrat: Zin1=Zin2 şi C31=C32 rezultă: VinAmp=0.

Cuplajul inductiv, modelat cu sursele de zgomot Eind1, Eind2, produce perturbaţii
de mod normal (înseriate cu semnalele utile Es1, Es2), rezultând:
VinAmp = Es1 + Eind1 − (−Es2 + Eind2) = (Es1 + Es2) + (Eind1 − Eind2) (13)
Pentru un sistem echilibrat, Eind1=Eind2 (ambele semnale care transmit semnalul

util sunt afectate în mod identic de zgomotul produs prin cuplaj inductiv)
astfel că VinAmp = 0 .
Zgomotul datorat cuplajului direct, produs de diferenţa de potenţial Vcm dintre
masa sursei de semnal şi masa amplificatorului (punctul comun al sursei bipolare
de alimentare) va afecta intrările A şi B conform relaţiilor:
VA = Vcm + Es1;
(14)
VB = Vcm + Es2
În condiţiile simetriei sursei de semnal (Es1=Es2), rezultă o influenţă
(teoretic) nulă asupra amplificatorului:
VinAmp = VA − VB = Vcm + Es1 − (Vcm − Es2) = Es1 + Es2 = Es (15)
Concluzie: În sistemele echilibrate, intrarea amplificatorului este afectată
doar de semnalul util (diferenţial); erorile care apar în practică sunt datorate
imperfectei egalităţi a parametrilor structurii.
Sistemele echilibrate pot suferi datorită nesimetriei surselor de semnal (Rs1,
Rs2) sau a cablurilor ecranate (tip, calitate sau lungime diferită) prin care se
aduce semnalul util la intrările amplificatorului. Schema echivalentă prin care
se modelează această situaţie este cea din fig.11.9.
Fig.11.9 Modelarea nesimetriei cablurilor de semnal
6/10
Diferenţa calitativă a cablurilor de semnal se reflectă în inegalitatea

capacităţilor dintre firele centrale şi tresa cablului chiar dacă rezistenţele
firelor centrale sunt egale (Rs1=Rs2=Rs); tensiunea diferenţială de intrare
este:
1 1
sC1e sC2 1 1
VinAmp = Es1 − Es2 = Es1 − E (16)
Rs +
1
Rs +
1 sC1eRs sC1eRs s2
sC1e sC2e
Pentru o sursă de semnal perfect echilibrată (Es1=Es2) se obţine expresia (8.15)
a erorii produse la intrarea amplificatorului de nesimetria cablului ecranat
prin care este adus semnalul util:
sC2eRs + 1 − sC1eRs − 1 sRs(C2e − C1e)

VinAmp = E = E (17)
(sC1eRs + 1)(sC2eRs + 1) s (sC1eRs + 1)(sC2eRs + 1) s
Concluzie: Un dezechilibru de 10% între capacităţile proprii ale cablurilor nu

produce erori semnificative asupra semnalelor utile cu frecvenţa fundamentală,
dar va avea efecte sensibile asupra armonicelor care compun spectrul acestor
semnale. Armonica a 20-a va fi afectată de eroarea εzg(%)=0,12% datorată
nesimetriei cablurilor, valoare semnificativ mai mare decât eroarea asupra
fundamentalei. Aceste erori sunt importante deoarece se manifestă asupra
semnalului util chiar la intrare, ca semnale parazite de mod normal.
11.5. Tehnici de evitare a interferenţelor produse prin cuplaj direct

între blocurile analogice şi numerice din instrumentele electronice
Majoritatea structurilor de măsurare numerică aflate în exploatare utilizează

mai multe tensiuni de alimentare:
- pentru procesarea analogică a semnalului la nivelul blocurilor de condiţionare
se utilizează un sistem de alimentare cu tensiune bipolară (de obicei +15V şi -
15V) având ca referinţă masa analogică AGND;
- pentru conversia şi procesarea numerică a datelor, ca şi pentru circuitele de
comandă este uzuală o tensiune unipolară (+5V sau +12V) având ca referinţă masa
numerică NGND.
În sursele de alimentare prefabricate, masa analogică nu este cuplată galvanic
cu masa numerică tocmai din considerentul de a lăsa la îndemâna proiectantului
alegerea locului de cuplaj galvanic al celor două trasee (fire) de masă.
La majoritatea instrumentelor numerice, punctul comun al AGND şi NGND este pinul
NGND al convertorului analog-numeric (fig.11.10).
Proiectarea cablajului trebuie să evite interferenţa dintre circuitele de
procesare analogică şi cele de procesare numerică. De obicei, sursa de zgomot
este reprezentată de circuitele numerice, a căror funcţionare presupune
comutaţii foarte rapide (cu fronturi foarte scurte). Transmiterea acestui zgomot
pe cale capacitivă sau inductivă poate fi minimizată, ca efect, prin metodele
expuse în paragrafele anterioare.
Fig.11.10 Configurarea corectă a traseului de masă în sisteme cu alimentare multiplă
Cuplajul dintre blocurile analogice şi cele numerice poate avea loc şi prin
intermediul sursei de alimentare: prin firele "calde" sau prin trasee de masă
7/10
(firele "reci") proiectate necorespunzător, care pot conduce la apariţia unor

semnale parazite de mod normal cu amplitudini relativ mari.
Comutaţiile circuitelor numerice presupun vârfuri de curent în traseele de masă
cărora le corespund vârfuri de tensiune care se pot suprapune nivelelor
semnalelor utile, conducând la apariţia unor erori uneori greu de identificat şi
de eliminat.
Eliminarea cuplajelor prin firele "calde" de alimentare a blocurilor de
condiţionare a semnalelor analogice se bucură de o soluţie salutară cu largă
utilizare: decuplarea locală (a sursei de alimentare) cu grupuri de filtrare R-C
dispuse pe liniile Vs+ şi Vs- care alimentează fiecare AO în parte, ca şi
decuplarea locală a convertorului A/D pe liniile Vs+,Vs-,Vg.
Pentru circuitele de prelucrare numerică, decuplarea se face la nivel global,
prin condensatoare de calitate cu capacitate adecvată (de obicei 1...10µF
tantal, în paralel cu 0,01...0,1µF ceramic) montate la intrarea tensiunii
unipolare în modulul respectiv, şi la nivel local, la bornele oricărui circuit
numeric susceptibil a produce perturbaţii prin viteza sa mare de comutaţie.
Cuplajul prin firele "reci" (de masă) poate fi o sursă puternică de zgomot
deoarece liniile de masă corespunzătoare circuitelor numerice sunt, în general,
foarte zgomotoase, datorită vârfurilor mari de curent caracteristice
comutaţiilor rapide. Din acest motiv, minimizarea interferenţelor se poate
realiza prin separarea fizică a AGND şi NGND printr-o distanţă maximă posibilă.
În unele situaţii, amplificatoarele de instrumentaţie pot rejecta zgomotele de
pe linia NGND, atunci când acestea apar ca tensiuni de mod comun suprapuse
semnalelor utile. Circuitele de interfaţă analogică ale sistemelor de achiziţie
de fabricaţie recentă permit alimentarea unipolară cu tensiuni care coboară până
la 2...4V, ceea ce simplifică mult problematica aferentă zgomotului prin cuplaj
direct.
11.6. Minimizarea efectelor zgomotelor prin gardarea etajelor de intrare
Tehnicile de gardare presupun şuntarea, prin diferite artificii constructive, a

curenţilor de mod comun care produc tensiuni parazite la intrările DAS. Gardarea
conduce la obţinerea unor valori foarte mari ale impedanţei de mod comun. În
fig.11.11 este reprezentat un circuit de amplificare cu ecran suplimentar de
gardare. Ecranul principal este conectat la pământ în punctul A; între ecranul
de gardare şi ecranul principal se defineşte impedanţa corespunzătoare
curenţilor de scurgere, Ziz, iar Rg reprezintă rezistenţa conductorului de
gardă. În aceste condiţii, pentru şuntarea curentului generat de Vcm prin
rezistenţa Rs2, este necesar să fie îndeplinită condiţia:
Rg << Rs2 (18)
În circuitul echivalent reprezentat în fig.11.12, tensiunea de zgomot datorată
Vcm, apărută la intrarea amplificatorului ca perturbaţie de mod normal, are
valoarea:
Rg Zchi Zclo
Vzg = ( − )Vcm (19)
Rg + Ziz Rs1 + Zchi Rs2 + Zcl0
Fig.11.11 Gardarea amplificatorului de intrare
8/10
În situaţia dezechilibrului rezistenţelor sursei de semnal (Rs1≠Rs2) şi

egalităţii impedanţelor de mod comun corespunzătoare celor două intrări (HI şi
LO), Zchi=Zclo= Zc se obţine expresia tensiunii de zgomot:
Rg Zc Zc Rg Zc(Rs2 − Rs1)
Vzg = ( − )= (20)
Rg + Ziz Rs1 + Zc Rs2 + Zc Rg + Ziz (Rs1 + Zc)(Rs2 + Zc)
Fig.11.12 Schema echivalentă pentru intrarea gardată
Ţinând seama că Rg<< Riz, şi Rs1, Rs2<< Zc, relaţia (20) capătă forma
aproximativă:
Rg Rs2 − Rs1
Vzg ≅ Vcm (21)
Ziz Zc
Raportul factorului de rejecţie a tensiunii de mod comun va avea expresia:
Vzg Rg Rs2 − Rs1
CMRR = 20 lg = 20 lg (db) (22)
Vcm Ziz Zc
Exemplu: Pentru: Rg=10Ω; ∆Rs= Rs2-Rs1=1kΩ (valoare tipică); Zc=100MΩ; Ziz=1GΩ;
-11 -5
Vcm=100V; ES=5V, rezultă succesiv: Vzg=10 V; εzg=2x10 ppm; CMRR(c.c.)= - 260dB.
Eficacitatea ecranului de gardă față de tensiuni continue de mod comun nu rămâne
aceeaşi dacă Vcm este sau are o componentă alternativă de frecvenţă ridicată. În
acest caz trebuie considerate toate capacităţile proprii şi parazite (de cuplaj)
din sistem. La sistemele industriale, pentru tensiuni de mod comun de 50Hz, CMRR
nu depăşeşte 100dB.
Concluzie: Gardarea îmbunătăţeşte considerabil performanţele privind rejecţia
tensiunilor perturbatoare de mod comun. Dacă blocul intrărilor analogice din DAS
este prevăzut cu ecran de gardă, atunci tresele cablurilor bifilare torsadate
prin care sunt aduse semnalele utile la bornele de intrare ale blocurilor
intrărilor analogice trebuie conectate la terminalul de gardă al blocului de
intrare.
11.7. Minimizarea efectelor zgomotelor datorate sistemului de alimentare
Alimentarea sistemelor de măsurare se face, de regulă, prin transformator

coborâtor, de la reţeaua monofazată. În cazul instrumentelor electronice de
masurare dedicate măsurărilor în sisteme trifazate, energia de alimentare va
proveni de pe una din fazele care conţin şi semnalele utile. Acest fapt permite
ca, pe calea blocului de alimentare al instrumentelor electronice de msurare, să
se poată produce interferenţe a căror eliminare să impună extinderea ecranului
şi la nivelul transformatorului de alimentare.
Indiferent dacă sursa de alimentare presupune utilizarea unor stabilizatoare
analogice sau a celor în comutaţie, transformatorul reprezintă o componentă
indispensabilă. Pe de altă parte, el reprezintă şi o cale prin care semnalele
perturbatoare pot influenţa funcţionarea structurii de măsurare.
Transformatoarele din blocurile de alimentare ale instrumentelor electronice
trebuie să aibă o construcţie specială, care să permită extinderea ecranului la
nivelul alimentării.
În fig.11.13 este reprezentată o variantă de ecranare completă a unui instrument
electronic monocanal cuplat prin transformator de tensiune. Se remarcă
secţionarea ecranului la nivelul intrării și la nivelul sursei de alimentare.
9/10
Fig.11.13 Ecranarea completă a instrumentelor electronice
10/10

Sisteme Pentru Achizitia Datelor

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sisteme Pentru Achizitia Datelor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

T Șerban Bazele sistemelor de achiziții de date curs pentru uzul studenților

1. Sisteme pentru achiziția datelor

Fig.1.1. Arhitectura sistemelor numerice de monitorizare

1.2. Forma generică a sistemelor numerice

toate circuitele anexe: controlere de magistrale, generator de tact, buffere,

Fig.1.2. Forma generică a sistemelor numerice

Dispozitivele de execuţie includ relee sau dispozitive de acţionare

Un rol funcţional deosebit îl au echipamentele periferice de comunicaţie, prin

1.3. Memorii pentru sisteme numerice

Fig.1.3. Organigrama circuitelor de memorie

Structura tipică a circuitelor de memorie este de tip matricial, celulele de

Fig.1.4. Structura tipică simplificată a unui circuit de memorie

Exemplu: pentru a accesa locaţia de memorie marcată în fig.1.4 este necesară

datelor de pe suportul optic depinde de stabilitatea dimensională a materialelor

1.4. Funcţionarea sistemelor cu microprocesor

M e m o rie P e rife ric e

Fig.1.5. Magistralele unui sistem numeric cu arhitectură Von Neuman

Aceleaşi 3 magistrale sunt folosite nu numai pentru lucrul cu memoria ci şi

operaţiile DMA (Dirrect Memory Access). În această stare, perechile de

Fig.1.6. Stările ieșirilor buffer-elor de magistrală

Operaţiile pe care le execută un procesor se succed în secvențe, stabilite prin

Liniile de întrerupere fac parte din magistrala de control, alături de celelalte

Fig.1.7. Multiplexarea adreselor şi datelor

O altă metodă de reducere a numărului de pini este utilizarea magistralelor

1.5. Codul maşină şi limbajele de programare

12. Sisteme SCADA

SCADA (Supervisory Control And Data Acquisition) este un ansamblu tehnic de

12.1. Elementele sistemelor SCADA

În sistemele SCADA comunicaŃia are un rol vital. În locurile în care nu se poate

Fig.1 ComunicaŃia MTU-RTU

FM înseamnă amplitudine constantă şi frecvenŃă variabilă (liniar sau nu) în

mult mai avantajoase: MTU transmite continuu pe un canal, direcŃionând mesajele

RTU (Remote Terminal Unit – terminalul îndepărtat) este componenta sistemului

Fig.2 Semnale caracteristice pentru RTU

Fig.3. Structura generală a RTU

Controlul analogic este dedicat elementelor cu mai multe stări intermediare

MTU şi RTU schimbă informaŃii prin acelaşi mediu şi cu acelaşi protocol. Ca

categorii. La proiectare, se definesc dimensiunile spaŃiilor de memorie necesare

2. Circuite numerice pentru controlul achiziției datelor

Fig.2.1. Structura simplificată a microcontroller-ului 80C51

În categoria microcontroller-elor dedicate sistemelor pentru achiziţia datelor

80C51 cu îmbunătăţiri structurale privind compatibilitatea electromagnetică

Fig.2.2. Structura simplificată a mcrocontroller-ului cu achizitor inclus PCB80C552

Secţiunea de achiziţie este elementul distinctiv al microcontroller-elor cu

Portul analogic (fig.2.3) include un multiplexor analogic cu 8 canale (MUX) şi

- cei mai semnificativi 8 biţi - în registrul ADCH (ADCH.7 = MSB);

Fig.2.3. Secţiunea de achiziție a microcontroller-ului PCB80C552

Pentru simplificarea calculelor se ajustează tensiunea de referinţă la valoarea

2.1.2. Variante RISC

oscilatorului (SLEEP) şi protecţie prin cod a memoriei-program, funcţionând

Fig.2.4. Structura microcontroller-ului PIC16C51 produs de Microchip

Codurile operaţiilor din câmpul instrucţiunilor fiind descrise pe 12 biţi,

Dimensiunea cuvântului de date (8biţi) nu constituie un impediment pentru

Un microcontroller cu aplicaţii în achiziţia datelor este MSP430 produs de firma

operare economică, MSP430 alimentat din baterii poate inclus în instrumentaţia

Fig.2.5. Structura internă (Harvard) a µC RISC MSP430 produs de Texas Instruments

Afişajele cu cristale lichide (LCD) pot fi comandate direct, controllerul

MSP430 poate realiza şi conversia A/N cu conversie în intervale de timp,

Pentru senzori rezistivi (de temperatură, deplasare, deformaţie, presiune,

Comunicaţia serială este asigurată de o interfaţă bidirecţională USART

2.2. Procesoare numerice de semnal

2.2.1. Procesare în timp real

2.2.2. Arhitectura sistemelor DSP

Fig.2.6. Structura tipică a sistemelor DSP