Proiect didactic

Dan, căpitan de plai

Şcoala: Şcoala cu clasele I-VIII ,,Alecu Russo”, Bacău

Propunător: Daniele Burcă
Clasa: a VII-a
Obiectul: Literatura română
Subiectul lecţiei: Dan, căpitan de plai de Vasile Alecsandri
Ora: a II-a
Tipul lecţiei: mixt – de verificare a cunoştinţelor şi de comunicare de noi cunoştinţe;
de aprofundare şi de fixare a cunoştinţelor.
Obiective de referinţă:
a) cognitive: să cunoască noţiunea de personaj literar; să facă distincţia dintre
personaje principale şi personaje secundare; să ştie să caracterizeze un personaj; să
sintezeze trăsăturile eroului într-o definiţie despre caracterizarea personajului;
b) afective: să dezvolte stări emoţinale; să dezvolte dragostea de ţară şi pentru
eroii acesteia.
Obiective informative: Procedeul de bază folosit – comentariul textului care
vizează reliefarea trăsăturilor fizice şi morale ale eroului; interpretarea procedeelor
artistice (hiperbole, comparaţii, antiteză, epitete, personificări).
Metode folosite: conversaţia euristică, lucrul cu manualul, explicarea sistematică.
Obiective concrete rezultate din manual: comentariul textului, caracterizarea
personajului principal, învăţarea noţiunilor de personaj literar şi a procedeelor de
caracterizare a acestuia.
Resurse educaţionale existente:
a) Conţinutul operei:
- tema: evocarea unui episod din trecutul de luptă al poporului român împotriva
cotropitorilor care încălcau hotarele patriei, semănând moarte şi ruină în drumul lor;
- construcţia poeziei: are şapte părţi care conţin toate momentele subiectului; sunt
mai mult întâmplări redate în succesiunea lor firească; la acţiune participă mai multe
personaje, fiecare bine individualizat, de o mare bogăţie sufletească (Dan, Ursan, Fulga);
- valoarea poeziei: poemul are un mesaj generos prin conţinutul său: ideea
indestructibilei legături a românilor cu pământul natal (să nu uităm că acest poem a fost
recitat cu patos de Vasile Alecsandri la Bacău, pe scena teatrului, nu întâmplător în 1877,
îmbărbătând soldaţii români în lupta pentru obţinerea independenţei naţionale).
b) Particularităţile elevilor: ei sunt obişnuiţi cu metodele active folosite în lecţie:
comentare, dialog euristic, descoperire, conversaţie, interpretare.
c) Materialul didactic folosit: manualulu; fişe cu citate din diferiţi critici literari;
planşe cu procedeele caracterizării unui personaj literar.
 d) Bibliografie: V.Alecsandri, Opere; Pasteluri şi legende; G.Ibrăileanu, Scriitori
români şi străini ,I; Al. Piru, Introducere în opera lui Vasile Alecsandri.

Desfăşurarea activităţii

Preambul:
Pe parcursul celor trei ore acordate acestui poem profesorul va urmări:
- schiţă biografică despre Alecsandri; valorificarea tradiţiei folclorice de către
poetul nostru în poemul de care ne ocupăm; lectura model; întrebări de verificare a
atenţiei; exerciţii de lectură şi alcătuirea planului acţiunii cu cele cinci momente ale
subiectului; reproducerea orală a conţinutului textului;
- comentarea textului; caracterizarea personajelor;
- comentarea altor aspecte ale textului, pasaje descriptive, narative; predarea
noţiunii de poem; rezolvarea întrebărilor din manual.

Verificarea cunoştinţelor şi a temei pentru acasă: Elevii au avut de întocmit

rezumatul poemului, de memorat câteva versuri la alegere şi de reprodus oral conţinutul
textului.

Captarea atenţiei – prin anunţarea obiectivelor propuse: Astăzi vom face

comentariul textului şi vom învăţa câteva noţiuni de teorie literară: personajul literar şi
caracterizarea lui.

Cunoaşterea treptată a textului, dirijarea acestui proces şi atingerea obiectivelor

propuse:

Î.: Care sunt personajele ce apar în opera Dan, căpitan de plai?

R. : Dan, eroul principal, Ursan şi Fulga, apoi Ghirai.
Î. : Ce ne transmite scriitoul prin intermediul acestor personaje?
R.: Prin intermediul acestor personaje autorul ne transmite gândurile şi sentimentele
lui.
Î.: Personajele au trăsături fizice şi morale proprii. Orice personaj este plasat într-un
anumit mediu de viaţă. Care sunt modalităţile prin care autorul dezvăluie însuşirile
personajului?
R.: Prin descriere, prin participarea lui la acţiune, prin discuţiile cu alte personaje sau
cu sine însuşi.
 Î.: Pentru a desprinde însuşirile personajului central din această poezie să încercăm
să facem caracterizarea lui, urmăeind comentariul textului. Prezentaţi cadrul în care apare
Dan.
R.: La începutul poemului figura impunătoare a lui Dan este evocată într-un cadru de
natură sălbatică, specific romantică, aşa cum numai Eminescu şi Sadoveanu vor mai
putea realiza, vorbind despre acei magi neştiuţi de lume, dar păstrători ai tradiţiei şi ai
vechii înţelepciuni care sălăşluiesc în sihăstria munţilor: ,,Bătrânul Dan trăieşte ca şoimul
singuratic, / În peşteră de stâncă pe-un munte păduratic,…”, (formulare indirectă, prin
mediul de viaţă).
Î.: Cine este Dan?
R.: Dan este un păzitor, ,,căpitan de plai”, cel care, situat deasupra timpului şi a
lumii, dar şi prin puterea înţelepciunii, vede departe şi veghează, încă de pe vremea lui
Ştefan cel Mare, asupra hotarelor ţării.
Î.: Care este dorinţa celui care stă de veghe?
R.: Singurătatea, la care se adaugă temeritatea şi ochiul de vultur; comparaţia ,,ca
şoimul singuratic” este extrem de sugestivă.
Î.: Cum este peisajul?
R.: Peisajul este aspru, ca şi misiunea lui Dan, fiind alcătuit dintr-un ,,munte
păduratic” şi din peştera în care trăieşte eroul ca un personaj mitic. El trăieşte aproape
contopit cu natura, bătrân ca şi ea, uitat parcă de vreme, după ritmuirle naturii, având stări
sufleteşti determinate de stările acesteia. Este vesel când natura se trezeşte la ,,viaţă
luminoasă”, când soarele, personificat ca în credinţele vechi, reînvie totul, inclusiv
speranţele umane ,,cu o caldă sărutare”. De asemenea, ca în doina populară, este întristat,
cuprins de ,,jale lungă” când soarele apune, când întunericul cuprinde lumina şi răul
învinge binele. (Formulare indirectă prin mediul de viaţă; caracterizare directă de către
autor).
Î.: La ce-l determină să mediteze aceste trăsături de tristeţe şi de singurătate ale lui
Dan?
R.: La trecerea necruţătoarea a timpului: ,,Aşa şi el apus-au din zile mari şi bune!”
Î.: Cine sporeşte sentimentul de însingurare?
R.: Bătrâneţea, povara anilor, sporesc această însingurare, alunecarea treptată spre
imaginea vieţii şi a întâmplărilor de demult ca în cazul lui Dan: ,,Vechi pustnic, rămas
singur din timpul său afară, /…/ Ce fuge de răsuflul geroasei bătrâneţi.”
Î.: Ce figuri de stil se găsesc în aceste versuri?
R.: Comparaţia cu ,,stânca solitară” întregeşte imaginea celui ce domină, dintr-un
timp eroic, îndepărtat, zilele cenuşii ale bătrâneţii. Prin antiteză cu ,,geroasa bătrâneţe”,
epitetul fiind evocator, în mintea lui Dan se înfiripă o ,,tainică fantasmă”, metafora
trecutei şi ,,verdei tinereţi”, situat într-o epocă de mari fapte vitejeşti: ,,Ai timpurilor
eroici imagină augustă, / Pe când era el tânăr, lumea-i părea îngustă / Pentru bine, şi
largă, prea largă pentru rău.”
 Î.: Ce calităţi morale se desprind din aceste versuri?
R.: Dan dispreţuieşte răul şi urgia. El răspunde la chemarea pentru a o apăra.
(caracterizare directă, făcută de către autor). Depărtarea de tinereţe îndurerează sufletul
lui Dan; el a fost toată viaţa stăpânit de sfânta datorie de a-şi apăra şara. Timpul devine
,,rece”. Sufletul rămas tânăr se animă însă când ,,îşi apleacă fruntea şi cade în visare”,
când visează la ,,timpii eroici”, în care strigătul cel mai iubit al ţării era: ,,La luptă,
Dane!”, ,,Să vânture ca pleava oştirile duşmane”.
Î.: Evocarea forţei mitice a lui Dan este făcută printr-o figură de stil asemenea unui
alt erou. Care este acesta?
R.: Alecsandri evocă prin hiperbolă, ca şi G.Coşbuc în Paşa Hassan, forţa
copleşitoare a lu Dan, asemenea lui Mihai Viteazul din poezia citată. Mânia sa este
comparată cu stihiile dezlănţuite ale naturii, trăznetul, tunetul şi fulgerul, iar efectul lor în
rândul cotropitorilor este dezastruos, redat prin comparaţie: ,,să vânture ca pleava oştirile
duşmane”, consacrată mai apoi de Mihai Eminescu şi George Coşbuc. Puterea lui,
amplificată hiperbolic, se întinde pe un spaţiu vast, apară hotarele ţării şi ocroteşte
liniştea acesteia: ,,Atunci a lui mânie ca trăsnetul era, / În patru mari hotare tuna şi
fulgera (…) / Cât Dan veghea-n picioare la căpătâiul ei”.
Î.: Unde este răspândit numele lui Dan?
R.: Renumele lui Dan este răspândit în lume, fiind cunoscut bine de tătari, cum o
spune şi Ghirai (modalitate directă de caracterizare) căci pe mulţi el a cuprins, ,,de-ai
morţii reci fiori”. Dan emană şi o forţă lăuntrică imensă, ce îmblânzeşte natura şi fiarele
sălbatice, ,,o vrajă rea de duşmani”, ce-i permite să învingă orice primejdie şi să
strabată ,,prin codrii fără drumuri şi fără de lumină”.
Î.: Care este semnificaţia vulturilor ce apar în finalul primei părţi?
R.: Vulturii carpatici aureolează această tinereţe eroică şi victorioasă a lui Dan
însoţindu-l într-un cortegiu falnic.
Î.: De ce pustnicul este numit ,,bătrânul”?
R.: Dan este numit ,,bătrân” spre a i se sublinia prin antiteză tinereţea gândului; i se
mai oferă o dată prilejul să se avânte în luptă. Autorul are meritul de scoate în evidenţă că
sufletul nu îmbătrâneşte odată cu trupul, că oricând ,,încrederea-nfloreşte-n
sufletele mari!”
Î.: Care sunt aspectele ce reliefează înfrăţirea omului cu natura?
R.: a) Munţii împărtăşesc starea sufletească de tristeţe a lui Dan (,,Iar munţii, albi ca
dânsul, se-nclină-n depărtare”); b) Vulturii îl însoţesc prin codri; c) Vestea despre
năvălirea turcilor îi parvine lui Dan ascultând convorbirea a doi stejari. Aceştia trăiesc
laolaltă cu oamenii un semntiment de ură faţă de năvălitori (,,Bătrânul Dan ascultă […]
trupuri sângeroase”). d) Râul se solidarizează cu hotărârea lui Dan de a porni la luptă
(,,Dar râul îl cunoaşte şi scade-a sale valuri, / Sătreacă înainte, viteazul Dan la luptă!”). e)
Pământul ţării tresare recunoscându-l; Dan îl sărută pentru ultima oară (,,Pământul ce
tresare şi care-l recunoaşte…”) – formulare directă, de către autor.
 Î.: Care este procedeul artistic folosit de autor?
R.: Personificarea naturii. Natura este cuprinsă de nelinişte, de freamăt, ca în
baladele populare. Dinspre fruntariile pârjolite vin ,,lung vaiet”, ,,triste şoapte” şi
V.Alecsandri aprinde în mintea neliniştită a lui Dan, care descifrează semnele, imaginea
înfiorătoare a pârjolului năvălirii tătare. Pe cer apare ,,o lumină mare”, satele şi holdele
ard, chiar codrii sunt cuprinşi de flăcări, cotropitorii ,,în bălţi de sânge îşi joacă
armăsarii”.
Î.: Specificaţi figurile de stil folosite!
R.: Repetiţia, hiperbola (,,Ard satele române! Ard holdele-n câmpii! Ard codrii…”).
Î.: Aici poemul marchează un moment definitoriu pentru caracterul lui personajului:
trecutul eroic devine realitate prezentă. Comentaţi versul: ,,La luptă, Dane! ţara-i în jac,
ţara-i în foc!”
R.: Glasul datoriei este puternic şi înfrânge povara anilor. Cel care meditase dureros
asupra trecerii timpului, acum, când ,,paloşul luceşte voios în mâna lui”, constată ,,cu
mândrie nălţând privirea-n sus: Pe inimă şi paloş rugina nu s-au pus”(caracterizare
directă, de către personaj).
Î.: Timpul a fost învins de ,,inima română” a lui Dan şi faptele eroice şi sfârşitul plin
de măreţie şi demnitate îl vor înscrie pentru totdeauna în amintirea poporului. Cum va
apare eroul până la sfârşitul poemului?
R.: Dan are de îndeplinit misiunea de a strivi ,,toţi lupii, toţi şerpii de pe plai”,
metafore din limba populară ce înfăţişează duşmanii. El apare ca un învingător, triumfând
chiar asupra morţii. El este numit cu epitete ce exprimă transformarea lăuntrică a
personajului cuprins de măreţia faptelor eroice: ,,viteazul Dan”, ,,măreţul om de munte”.
Î.: Aşadar, pesonajul suferă transformări de-a lungul anilor. Cum este prezentat eroul
în partea a doua a poemului?
R.: Prin formularea directă – de către personajul însuşi – şi indirectă, din faptele
săvârşite de erou, din gândurile şi frământările sale: ,,Bătrânul Dan desprinde…o inimă
română”, ,,El zice cu mândrie…a duşmanilor cete!”
Î.: Care sunt aspectele fizice ale lui Dan?
R.: Bătrân, albit de ani, statură impunătoare, ,,călcând cu paşi giganţi pe urme mai
mărunte!” – în antiteză trăsături hiperbolice.
Î.:Cu cine porneşte Dan la luptă?
R.: Cu Ursan, prietenul său, ,,un om aspru care doarme culcat pe buzdugan”, păzitor
şi el al hotarelor câmpiei.
Î.: Care sunt trăsăturile celor doi prieteni?
R.: Oameni hotărâţi, dintr-o bucată, se înţeleg din vorbe puţine, pline de înţeles şi de
durere pentru ţară; pe câmpul de luptă fac minuni de vitejie. Paloşul lui Dan ,,pe care
rugina nu s-a pus” este când ,,fulger de urgie”, când ,,năprasnic e vultur de oţel”. Dan –
devotat prietenului rănit, apărându-l de duşmani cu aceeaşi forţă lăuntrică din tinereţe,
,,ameninţând cu ochii tătarii”. Se sacrifică pe el însuşi, dintr-un sentiment de prietenie,
fiind el însuşi rănit şi prins.
Î.: Ce modalitate s-a folosit pentru a evidenţia aceste trăsături?
R.: Indirectă, din faptele săvârşite.
Î.: Ultima parte a poeziei încununează cu cele mai alese calităţi morale chipul
legendar al eroului. Dan săvârşeşte şi în cuget ceea ce împlinise pe câmpul de luptă.
Exemplificaţi!
R.: În înfruntarea cu Ghirai, hanul tătar, care vrea să-l umilească prin lepădarea de
lege, iese învingător. El smulge chiar duşmanului cuvinte de admiraţie (caracterizare
directă, făcută de alte personaje): ,,O! Dan viteaz…iarna bătrâneţii”.
Î.: Care este ultima lui dorinţă?
R.: Ultima dorinţă a lui Dan este aceea de a unui patriot, care şi-a iubit ţara şi pe al
cărei pământ, în ,,ora morţii grele”, mai doreşte să-l sărute o dată. Scena este de un mare
patetism, căci pământul personificat ca o fiinţă iubită ,,tresare” şi îl ,,recunoaşte”.
Î.: Dan îşi respectă cuvântul dat?
R.: Da, şi-l respectă, ,,se-ntoarce la hanul, intră-n cort, / Suspină, şovăieşte şi, palid,
cade mort!”.
Î.: Cum este formularea făcută pentru aceste trăsături?
R.: Formulare indirectă, din faptele eroului, şi directă, de către personajul însuşi,
atunci când greutăţile nu-l înspăimântă vrea să moară demn, nu acceptă
compromisuri: ,,Ceahlăul sub furtună nu scade moşunoi!”, nu-i convine viaţa mişelnic
,,câştigată (cinstit), ,,ruşinea-i o rugină pe-o armă de viteaz”, (demn), ,,alb am trăit un
secul…”
Î.: Care este mesajul transmis de autor în această ultimă parte a poeziei?
R.: Triumful unei spiritualităţi statornice asupra vremelniciei stăpânirii duşmane.
Poporul român n-a putut fi îngenuncheat niciodată în istorie. Deşi cu trupul vremelnic
înlănţuit, poporul român, ca şi Dan, a avut tăria muntelui cu care s-a contopit. E un mare
adevăr istoric în vorbele rostite de Dan: ,,Ceahlăul sub furtună nu scade moşunoi!” căci
Ceahlăul a rămas neclintit, pe când în jur se pot vedea, vorba poetului Ioan Neniţescu,
,,mii de mormane” ale oştirilor duşmane ce-au încercat să ne robească.
Î.: Să sintetizăm câteva din trăsăturile fizice şi morale ale lui Dan.
R.: Bătrân, retras, singuratic, albit de ani; regretă tinereţea care s-a dus; dispreţuieşte
răul; înţelege glasul naturii; înţelept; viteaz; demn; devotat prietenului, curajos, încrezător
în urmaşi, bun patriot.
Î.: Aceste trăsături au fost relevate prin două modalităţi de caracterizare: directă şi
indirectă. Specificaţi mijlocul de realizare a caracterizării.
R.: Caracterizarea directă este făcută de autor, de către alte personaje, de către
personajul însuşi,(autocaracterizare) şi indirectă – din faptele personajului, din gândurile,
frământările sale, aspectul exterior al personajului, mediul în care trăieşte acesta,
limbajul folosit.
 Obţinerea performanţei

Î.: În ce constă caracterizarea unui personaj?

R.: Definiţia: Caracterizarea unui personaj constă în evidenţierea trăsăturilor fizice şi
morale ale acestuia, stabilirea relaţiilor cu celelalte personaje, atitudinea scriitorului faţă
de el.

Evaluarea formativă prin noi sarcini

Î.: Ce sentimente aveţi faţă de Dan şi Ursan? Ce pildă pentru viaţă dau ei?
R.: Sentimente de admiraţie pentru vitejia, demnitatea lor; pentru faptul că Dan nu s-
a lăsat îngenuncheat prin pierderea credinţei. Este o pildă demnă de urmat şi de alţii, care
ne arată că este mult mai de preţ sa-ţi iubeşti ţara decât viaţa. Este o dovadă de sacrificiu
suprem pentru care suntem recunoscători atâtor martiri.
Î.: Acest răspuns constituie şi concluzia poemului. Dan, eoru popular cu un caracter
complex, a fost caracterizat de către autor printr-o varietate de procedee. Pe tablă va
apare un plan pentru caracterizarea lui Dan, cu procedeele folosite.

Concluzie: - varietatea procedeelor de caracterizare folosite de scriitor;

- Dan, erou popular cu un caracter complex.

Asigurarea retenţiei şi a transferului: Temă pentru acasă: Caracterizarea lui Dan.