COINCIDENTA? 14 mai 1948 – infiintarea statului Israel. 14 mai 1948 – 10.

000 de
arestari in Romania

1)   În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației
Națiunilor Unite, pe data de 14 mai 1948, odată cu expirarea Mandatului britanic
pentru Palestina, David Ben-Gurion, președintele Organizației Sioniste și al Agenției
Evreiești pentru Palestina, a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor
de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU

2)    Miscarea Legionara a fost unica pe mapamond, indiferent cât s-ar stradui
marionetele sa pună un semn egal intre aceasta si nazism sau fascism.

3)    Parintele Justin Parvu vorbea despre 10 000 arestari in noaptea de 14 – 15 mai
1948

Parintele amintea de evreul Davidovici. De evreii Teohari Georgescu si Ana Pauker

citim in articolul Prigoana împotriva tinerilor legionari:

In noaptea de 14/15 mai 1948 au avut loc masive arestări ale unor membri
aparţinând Mişcării Legionare ori Frăţiilor de Cruce. Această acţiune de amploare s-
a desfăşurat pe tot cuprinsul ţării. Ea s-a derulat concomitent în marile oraşe, la ora
stabilită. Factorul surpriză a făcut ca mulţi legionari să nu se poată ascunde la rude
sau prieteni. Martor al dramaticelor evenimente, fostul deţinut politic Traian Popescu
susţine, după aproape şase decenii, într-o discuţie cu Gabriel Stănescu, că
numeroasele arestări s-au făcut potrivit unui plan dinainte stabilit, conform Ordinului
nr. 5 al lui Teohari Georgescu din 13 mai 1948. Organele de ordine şi Siguranţa au
întocmit din vreme tabele nominale cu persoanele care trebuiau să fie reţinute în
acea nouă „noapte comunistă a Sfântului Bartolomeu”. Potrivit aceluiaşi, „s-au
alcătuit echipe speciale formate din trei persoane. Şeful echipei era de regulă agent
al Siguranţei Statului, organism încă în funcţiune. El a primit un plic închis conţinând
adresele celor care urmau să fie arestaţi, dar nu avea voie să-l deschidă înainte de
plecare”.

La rândul său, părintele Gheorghe Calciu, la vremea aceea student la Medicină,

notează în nişte însemnări confiscate de Securitate că „arestările au început în ziua
de 15 mai. Era o acţiune masivă, spectaculoasă, desfăşurată pe întreaga ţară şi
după un plan minuţios stabilit. Teohari Georgescu, ministrul de Interne şi Ana
Pauker şi-au calculat lovitura cu sânge rece. Securitatea [Siguranţa – n. n.]
întocmise vreme de peste trei ani dosarele tuturor grupărilor care proliferau în ţară şi
al tuturor indivizilor periculoşi […] Comuniştii, care fuseseră o simplă fracţiune a
Internaţionalei comuniste, suplineau lipsa totală de popularitate prin forţă şi violenţă.
Nici nu exista altă cale […]. Teohari Georgescu şi consilierii lui s-au servit de vechea
poliţie, care deţinea şi informaţiile despre Mişcarea Legionară, dar şi unele date
compromiţătoare despre membrii Partidului Comunist, date care puteau fi folosite la
nevoie împotriva oricui”.

Comuniştii au utilizat şi Siguranţa Statului. Membrii ei, dar şi poliţiştii, respectiv

jandarmii în mare parte, au dovedit în acei ani tulburi exces de zel în favoarea noilor
autorităţi prosovietice, în speranţa menţinerii lor pe posturile deţinute şi înainte de 6
martie 1945. Când şi-au format cadrele necesare proprii, comuniştii români nu numai
că i-au alungat din posturile respective, dar i-au aruncat, după procese sumare, în
închisori şi lagăre.

Dumitru Bacu susţine în excelenta sa lucrare dedicată „fenomenului Piteşti” că

„organele de ordine publică au reţinut o mie de studenţi din centre universitare –
Bucureşti, Iaşi şi Cluj”.

În schimb, un alt deţinut politic, Grigore Dumitrescu, considera într-o carte publicată
la Munchen în limba română, acum mai bine de trei decenii, că avem de a face cu
cinci mii de tineri studenţi arestaţi. Părintele Gheorghe Calciu – Dumitreasa, care a
trăit acele momente cumplite, susţine într-o discuţie amplă cu Monahul Moise de la
Mănăstirea Oaşa, că atunci, în mai 1948, „au fost peste zece mii de arestaţi”.

La rândul său, tânărul avocat buzoian Nicolae (Nicu) Păun afirmă în memoriile sale,
publicate după aproape cinci decenii, că „în noaptea de 14/15 mai 1948, în toată
ţara s-au făcut masive arestări. Duba neagră, devenită celebră, funcţiona fară
întrerupere în cursul nopţii, după procedee necunoscute până atunci. Sunt informaţii
că în Buzău fuseseră arestate cam 60-70 de persoane din toate categoriile sociale:
muncitori, ţărani, intelectuali’.

Un alt martor al acestor evenimente dramatice, Cornel Drăgoi, notează în

însemnările sale, tipărite după decembrie 1989, că noaptea respectivă a fost „cea
mai celebră a Securităţi!, când au arestat pe toţi elevii şi studenţii care erau în
evidenţa lor ca legionari […]. în satul Olaru [lângă Călăraşi – n. n.], unde mă
găseam, erau douăzeci şi patru. Într-o şoapte i-au luat pe toţi”.

Aflat şi el printre miile de reţinuţi, scriitorul şi eseistul Dan Lucinescu descrie în

cartea sa de rememorări aceste clipe de coşmar astfel: „Tot ce a fost frumos şi nobil
a fost călcat în picioarele hâde de cel mai monstruos fenomen al istoriei
comunismului bolşevic. Pericolul morţii întinse aripa neagră asupra miilor de tineri
care erau legaţi de tradiţiile poporului”.

Nu peste multă vreme va începe procesul de reeducare a tinerilor arestaţi şi azvârliţi

în Gulagul românesc.

(Constantin I. Stan – Crucea reeducării)