Copilăria reprezintă perioada din viaţă în care organismul uman

se afla într-o evoluţie progresivă, în continuă modificare datorită

procesului de creştere şi dezvoltare de la naştere până la 16 ani.

2.1. Prima copilărie, este cuprinsă de la naştere până la vârsta de

3 ani, vârstă la care se încheie erupţia dentiţiei temporare. Prezintă
interes deosebit în ceea ce priveşte dezvoltarea, nutriţia, fiziologia şi
patologia.
Prima copilărie a fost divizata convenţional în perioadele de nou
născut, sugar şi copil mic, pe baza unor caracteristici morfofuncţionale
cale le delimitează durata.

2.1.1. Perioada de nou născut cuprinde primele 28 de zile de viaţă

şi reprezintă o etapă de adaptare la viaţa postnatală, cu modificări
funcţionale ale tuturor organelor şi sistemelor.
Primele 7 zile reprezintă perioada perinatală.
Nou născutul manifestă nişte fenomene caracteristice rezultate din
procesul de adaptare la viaţa extrauterină ca: scăderea iniţială în
greutate, icterul fiziologic şi criza genitală.

2.1.2. Perioada de sugar durează de la vârsta de o lună până la 1

an. Principalele aspecte care caracterizează această perioadă sunt:
-creşterea staturală şi ponderală foarte intensă;
-nutriţia intensă şi nevoi metabolice crescute;
-apariţia dentiţiei temporare (de lapte) şi dezvoltarea funcţiilor
digestive care permit înlocuirea alimentaţiei exclusiv lactate din
primele 4 luni cu o alimentaţie diversificată;
-dezvoltarea neuropsihică rapidă cu creşterea perioadei de veghe,
dezvoltarea mijloacelor de comunicare şi necesitatea unei atenţii
educative permanente şi adecvate;
-dependenţa faţă de mamă şi familie;
-reducerea rolului imunităţii transplacentare şi dezvoltarea
imunităţii proprii;
 -morbiditatea crescută, dominată de infecţii ale aparatului respirator,
digestiv, malnutriţie, rahitism;
-mortalitate ridicată.

2.1.3. Perioada de copil mic (antepreşcolar) se delimitează

cronologic între vârsta de 1 an şi 3 ani şi se caracterizează prin:
-încetinirea ritmului de creştere faţă de perioadele anterioare;
-modificarea raportului dintre cap, trunchi şi membre prin creşterea
accelerată a membrelor inferioare;
-completarea dentiţiei temporare;
-alimentaţie variată, apropiată de a adultului;
-perfecţionarea funcţiei locomotorii, îmbogăţirea limbajului,
intensificarea relaţiilor afective, formarea unor deprinderi privind
somnul, mesele, controlul sfincterelor, etc.
-dominarea dependenţei faţă de mamă;
-morbiditatea este dominată de infecţii ale aparatului respirator, boli
infecto-contagioase, intoxicaţii accidentale, traumatisme prin
căderi.

2.2. Copilăria a II-a sau perioada preşcolară este cuprinsă între

vârsta de 3 şi 6 ani. În această etapă se delimitează dentiţia temporară şi
erupţia primilor dinţi din dentiţia definitivă.
Această perioadă prezintă următoarele particularităţi:
-creşterea staturală şi ponderală este mai lentă;
-nevoile nutriţionale sunt mai reduse, iar metabolismul mai scăzut;
-alimentaţia apropiată de cea a adultului;
-dezvoltarea complexă a sistemului nervos, creşterea posibilităţilor
de cunoaştere, a capacităţii de înţelegere, a memoriei
-creierul are dimensiunile apropiate de ale adultului, limbajul devine
gramatical, raţionamentul apare la 5 ani, prezintă sensibilitate vie,
necesită afecţiune (severitatea excesivă este dăunătoare,
supraprotejarea induce infantilism afectiv şi tulburări de
comportament);
-jocul are rol educativ, dezvoltă gândirea şi disciplina în
colectivitate;
 -independenţa mai mare faţă de familie;
-creşte capacitatea de apărare antiinfecţioasă, întărită şi prin
imunizările (vaccinările efectuate);
-patologia este dominată de: boli transmisibile, apariţia bolilor cu
caracter imunologic;
-mortalitatea este scăzută.
Sfârşitul perioadei de preşcolar angajează părinţii, educatoarea şi
medicul în pregătirea psihologică a copilului pentru începerea procesului
de învăţământ.

2.3. Copilăria a III-a sau perioada şcolară durează de la 6 ani la

16 şi se caracterizează prin:
-creşterea lentă staturo-ponderală, dar care se accelerează în faza de
prepubertate;
-înlocuirea dentiţiei de lapte cu cea definitivă;
-dezvoltarea intelectuală intensă, în funcţie de programul instructiv-
educativ la care copilul participă;
-morbiditate redusă, reprezentată de reumatismul articular acut,
nefropatii, accidente, tuberculoză;
-mortalitate redusă.
În raport cu particularităţile morfofuncţionale în copilăria a III-a se
disting două subdiviziuni: şcolarul mic si şcolarul mare.

2.3.1. Perioada de şcolar mic începe de la vârsta de 6 ani şi

durează până la vârsta de 10-11 ani la fete şi 12-13 ani la băieţi.
2.3.2. Perioada de şcolar mare sau pubertatea are o durată
variabilă în raport cu sexul şi condiţiile socio-economice, factori
geografici şi factori psihologici.
În condiţiile ţării noastre, ea durează între 11-14 ani la fete şi 13-16
ani la băieţi şi se caracterizează, în general prin:
- creşterea staturală în general mare, apoi lentă;
- modificări ale dimensiunilor şi a raportului dintre segmentele
corpului;
- apariţia caracterelor sexuale secundare;
 - apariţia menstrelor şi a ovulaţiei (la fete) şi a spermatozoizilor
(la băieţi);
- dezvoltarea intelectuală, dar cu o mare labilitate psihică şi
vegetativă;
- sensibilitatea şi rezistenţa mai scăzută la infecţii;
- mortalitatea scăzută.

Legile creşterii sunt:

a. legea alternanţei: segmentele corpului nu cresc toate în acelaşi
timp, ci alternativ (ex. membrele superioare nu cresc în acelaşi
timp cu cele inferioare).
b. legea proporţiilor: pentru fiecare perioadă a copilăriei există un
anumit ritm de creştere (mai accelerată la 0-3 ani, mai lentă între
5-7 ani).
c. legea antagonismului morfologic şi ponderal: în perioada de
creştere acumulativă, diferenţierea este redusă şi invers.
d. legea creşterii inegale: fiecare segment al corpului are propriul
său ritm de creştere.

Cresterea ponderala:
Greutatea poate fi considerată cel mai bun indicator al creşterii şi
nutriţiei. De aceea, cântărirea periodică trebuie efectuată de 2-3 ori pe
săptămână primele 6 luni de viaţă, odată pe săptămână în semestrul al 2-
lea, de 4 ori pe an în următorii 3 ani şi anual după 3 ani. Cântărirea
corectă impune folosirea aceluiaşi cântar (verificat şi etalonat periodic),
copilul să fie complet dezbrăcat şi înainte de alimentaţie. Valorile
obţinute vor fi înregistrate pentru evaluarea tendinţei de creştere
(normală, deficitară, excesivă).
La naştere, greutatea cuprinsă între percentilele 10 şi 90 este de
2850-4050 g. Aceasta se dublează la 4 luni (printr-o creştere ponderală
cu 750 g pe lună în primele 4 luni) şi se triplează la 12 luni (printr-o
creştere ponderală cu 500 g pe lună în trimestrul al 2-lea de viaţă şi câte
250 g pe lună în trimestrul al 3-lea).
 Nou-născuţii cu greutate la naştere cuprinsă între 2500-2800 g se
numesc subponderali, iar cei peste 4500 g se numesc supraponderali sau
macrosomi.

Cresterea staturala:
Creşterea staturală este expresia creşterii scheletului.
Lungimea sau înălţimea copilului reprezintă distanţa dintre vertex
şi plante şi se măsoară cu pediometru în poziţie culcat în primii 3
ani şi apoi cu statimetru sau taliometru în poziţie ortostatică.
La naştere, lungimea cuprinsă este de 48-54 cm. Creşterea în
primul an de viaţă se face cu 25 cm. (5 cm în prima lună, 3 cm în
luna a 2-a, câte 2 cm pe lună de la 3 la 7 luni şi câte 1 cm pe lună
de la 8 la 12 luni).
Talia de la naştere se dublează la vârsta de 4 ani şi se triplează la 13
ani. La adolescenţă survine accelerarea bruscă a creşterii staturale, la
fete între 10-12 ani şi la băieţi între 12-14 ani. Creşterea staturală
încetineşte rapid după vârsta de 13 ani la fete şi după 15 ani la băieţi,
oprindu-se la fete pe la 17-19 ani şi pe la 20 ani la băieţi.