Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
p2-1985 Structuri Din Zidarie Bun
p2-1985 Structuri Din Zidarie Bun
CENTRAL DE CERCETARE, PROIECTARE
ŞI DIRECTIVARE ÎN CONSTRUCŢII
Biroul executiv
DECIZIA Nr. 51
din 26 septembrie 1985
Biroul executiv al Consiliului ştiinţific al Institutului Central de Cercetare, Proiectare şi
Directivare în Construcţii;
Având în vedere prevederile art. 5, litera ”d” din Decretul nr. 170/1976, cât şi avizul
CTEICCPDC nr. 403 din 2 august 1985;
În temeiul Decretului nr. 170/1976, modificat prin Decretul nr. 31/1983, privind
organizarea şi funcţionarea Institutului central de cercetare, proiectare şi directivare în
construcţii, cât şi Legea nr. 5/1978, emite următoarea
DECIZIE:
1. Se aprobă ”Normativul privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor din
zidărie” având indicativul P 285.
2. Normativul de la pct. 1 intră în vigoare la data publicării în Buletinul construcţiilor.
El se va publica şi în colecţia de normative şi instrucţiuni.
La aceeaşi dată încetează valabilitatea următoarelor documente tehnice:
Normativ privind alcătuirea şi calculul structurilor din zidărie, indicativ P 275, aprobat
cu Ordinul IGSC nr. 196 din 17 decembrie 1975;
Normativ pentru alcătuirea şi executarea zidăriilor din cărămizi şi blocuri
ceramice, indicativ C 12675, aprobat cu Ordinul IGSC nr. 176 din 20 noiembrie 1975.
PREŞEDINTELE BIROULUI EXECUTIV
DIRECTOR GENERAL
Ing. VALERIU CRISTESCU
NORMATIV PRIVIND ALCĂTUIREA, CALCULUL ŞI EXECUTAREA
STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE INDICATIV P 285
Elaborat de:
INSTITUTUL DE PROIECTARE PENTRU CONSTRUCŢII TIPIZATE
în colaborare cu:
INSTITUTUL DE CERCETĂRI ÎN CONSTRUCŢII ŞI ECONOMIA
CONSTRUCŢIILOR INSTITUTUL DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI INSTITUTUL
DE PROIECTĂRI PRAHOVA
Director: dr. ing. Petru Vernescu
Director tehnic: ing. Mioara Dabija
Şef secţie: ing. Marin Lazăr
Responsabil lucrare: ing. Cristian Bălan
Responsabil din partea ICCPDC: ing. Octav Popescu
Indicativ P 285
NORMATIV PRIVIND ALCĂTUIREA, CALCULUL ŞI
EXECUTAREA STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE Înlocuieşte P 275
şi C 12675
1. PREVEDERI GENERALE
1.1. Prezentul normativ stabileşte prevederile generale de alcătuire şi calcul a
structurilor din zidărie portantă, de alcătuire a zidăriilor neportante, precum şi de executare
a lucrărilor de zidărie din cărămizi pline, cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri.
Normativul se referă în principal la construcţiile de locuinţe şi socialculturale, precum şi
la construcţiile industriale şi agrozootehnice cu alcătuire asemănătoare.
1.2. Prevederile cuprinse în prezentul normativ se aplică şi la zidăriile din blocuri
mici din beton cu agregate uşoare şi la cele din blocuri mici şi plăci din beton celular
autoclavizat, în măsura în care în prescripţiile tehnice specifice (”Normativul pentru folosirea
blocurilor mici din beton cu agregate uşoare la lucrări de zidărie” indicativ C 1482 şi
”Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea pereţilor şi acoperişurilor din elemente
din beton celular autoclavizat” indicativ P 10483) se fac referiri la prezentul normativ.
1.3 Normativul nu se referă la construcţiile tehnologice de zidărie cum sunt: coşurile de
fum independente, cuptoarele industriale, canalele de fum etc, precum şi la zidăriile întărite
cu cămăşuieli armate a căror alcătuire, calcul şi execuţie se reglementează prin prescripţii
speciale.
1.4. Respectarea măsurilor constructive din prezentul normativ nu anulează obligaţiile
proiectantului de a verifica prin calcule inginereşti rezistenţa şi stabilitatea elementelor
structurale.
1.5. La alcătuirea şi calculul zidăriilor se vor avea în vedere în afară de prezentul
normativ şi următoarele prescripţii:
STAS 10109/182 ”Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor”;
”Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social
culturale, agrozootehnice şi industriale” indicativ P 10081.
1.6. Se precizează că prevederile constructive şi de calcul sunt condiţionate de
respectarea prevederilor din capitolul 13 privind execuţia lucrărilor de zidărie precum şi a
altor acte normative cum sunt:
”Instrucţiuni tehnice privind compoziţia şi prepararea mortarelor de zidărie şi
tencuială” indicativ C 1782;
”Normativ pentru folosirea blocurilor mici de beton cu agregate uşoare la lucrări de
zidărie” indicativ C 1482;
”Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea pereţilor şi acoperişurilor din
elemente din b.c.a.” indicativ P 10483;
”Normativ pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat” indicativ C 14079.
2. MATERIALE
2.1. În piesele scrise şi desenate ale proiectului de execuţie se vor preciza următoarele
caracteristici ale materialelor prevăzute pentru executarea zidăriei şi a elementelor de beton
armat înglobate:
tipul, calitatea şi marca cărămizilor sau blocurilor;
tipul şi marca mortarului şi eventualii aditivi ce se vor utiliza;
tipul şi marca betoanelor;
tipul şi marca oţelului beton.
Tabelul 1
Nr. crt. Material STAS Format Domeniul de utilizare
Grad Înalţ. Observaţii
seismic clăd.
m
1 Cărămizi pline 240x 115x 63 Vezi observaţia b
STAS 45780
OBSERVAŢII:
a. Precizări privind regimul de înălţime a clădirilor şi modul de limitare a acestora se dau
la pct. 3.2.5.
b. Cărămizile presate pline se vor utiliza pentru execuţia zidurilor antifoc, antiexplozie,
coşurilor de fum, căminelor de vizitare şi pentru realizarea protecţiei hidroizolaţiilor verticale în
cazul în care nu se pot prevedea alte soluţii conform Normativului C 11280.
c. Nu se admite utilizarea cărămizilor şi blocurilor ceramice cu goluri verticale sau
orizontale la executarea fundaţiilor şi zidăriei soclului sub nivelul hidroizolaţiei precum şi la
executarea căminelor de vizitare.
2.2. Cărămizile şi blocurile ceramice care se utilizează la zidăriile care fac obiectul
prezentului normativ sunt arătate în tabelul 1 şi trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în
standardele respective indicate în acelaşi tabel.
2.3. Diferitele formate de cărămizi şi de blocuri ceramice precizate în tabelul 1 se
utilizează la zidăriile portante ale clădirilor în funcţie de raportul de ţesere la punerea în operă.
Raportul de ţesere se exprimă prin raportul dintre lungimea de suprapunere a 2 cărămizi
sau blocuri (l) şi înălţimea cărămizii (h) fig. 1.
l
Valoarea recomandată a acestui raport este: l/h ≥ 0,8 iar valoarea minimă = 0, 4 .
h
Lungimea de suprapunere va fi cel puţin 1/4 din lungimea cărămizii sau blocului.
2.4. Tipul de cărămidă sau bloc se alege în funcţie de condiţiile de rezistenţă şi stabilitate,
de gradul de protecţie antiseismică, de gradul de protecţie termică, de economisirea
combustibilului în exploatare, reducerea manoperei pe şantier, consumului de ciment, reducerea
greutăţii construcţiei etc.
2.5. Mortarele folosite la executarea zidăriei trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice
prevăzute în STAS 103085 ”Mortare obişnuite pentru zidărie şi tencuieli. Clasificare şi condiţii
tehnice” şi în ”Instrucţiunile tehnice C 1782”.
2.6. Mărcile cărămizilor şi mortarelor pentru structurile din zidărie se vor alege astfel
încât să fie satisfăcute condiţiile de rezistenţă şi stabilitate ale elementelor structurale.
Mărcile minime de cărămidă sau de blocuri ceramice şi de mortar pentru structurile de
zidărie portantă pentru diferite grade de protecţie antiseismică în funcţie de înălţimea clădirilor
sunt date în tabelul 2. Pentru grade de protecţie antiseismică intermediare se vor aplica prevederile
pentru gradul imediat superior.
Tabelul 2
Înălţimea Număr Mărci minime de cărămizi şi mortar în funcţie
clădirii H maxim de de gradul de protecţie antiseismică a construcţiei
(m) niveluri 6 7 8 9
(n)
Nr. crt.
cărămidă
cărămidă
cărămidă
cărămidă
Marca
Marca
2.7. Tipurile şi mărcile de armătură ce se vor utiliza la armarea zidăriei vor fi
următoarele:
pentru armături de rezistenţă: oţel beton OB 37 şi PC 52 conform STAS 438/180 ”Oţel
beton laminat la cald. Mărci şi condiţii generale de calitate”;
pentru armături constructive, care nu rezultă printrun calcul de rezistenţă; oţel beton
OB 37 şi OB 30 conform STAS 438/180, STNB conform STAS 438/280.
2.8. În elementele din beton armat înglobate în zidărie (centuri, buiandrugi, stîlpişori)
se va utiliza beton de marca minimă B 150.
Armăturile de rezistenţă, determinate pe bază de calcul din elementele de beton armat
vor fi din oţel beton OB 37, PC 52 şi PC 60, iar cele constructive din oţel beton OB 37.
3. ALCĂTUIREA STRUCTURILOR DE REZISTENŢĂ
3.1. Alcătuirea de ansamblu şi forma structurii
3.1.1. La amplasarea şi alcătuirea de ansamblu a structurilor din zidărie portantă se va
ţine seama de prevederile ”Normativului P 10081” capitolul 2.
3.1.2. Structurile din zidărie portantă trebuie concepute ca sisteme spaţiale, alcătuite
din pereţi dispuşi de regulă, după două direcţii ortogonale şi diafragme (şaibe) orizontale
realizate de planşeele clădirilor.
3.1.3. Se vor alege de preferinţă construcţii cu forme în plan regulate, compacte şi
simetrice din punctul de vedere al distribuţiei în plan a maselor, rigidităţilor şi capacităţilor
de rezistenţă ale elementelor structurale în vederea limitării efectelor defavorabile de torsiune
generală provocate de acţiunea seismică.
În vederea obţinerii unei comportări corespunzătoare a structurilor sub acţiunea seismică
se va urmări asigurarea unei variaţii cît mai uniforme pe verticală a rigidităţilor şi capacităţilor
de rezistenţă atât a ansamblului structurii cît şi a elementelor structurale componente. Se vor
evita alcătuiri structurale cu rigidităţi şi capacităţi de rezistenţă mai reduse la un nivel inferior
faţă de cele superioare.
3.1.4. Clădirile cu forme neregulate în plan, de exemplu cele în formă de L, T, U,
precum şi cele cu zone având înălţimi, mase sau rigidităţi diferite, se vor separa prin rosturi
în tronsoane de forme apropiate de dreptunghi (fig. 2).
3.1.5. Se admit şi forme în plan diferite de dreptunghi, de preferinţă simetrice.
În cazul în care condiţii funcţionale impun forme nesimetrice, dimensiunile în plan ale
porţiunilor ieşinde faţă de forma dreptunghiulară vor fi determinate din condiţia de limitare a
efectului torsiunii generale. Se vor respecta în acest sens prevederile paragrafului 4.2.5. din
”Normativul P 10081”.
3.1.6. Alcătuirea planşeelor va asigura de regulă realizarea unor şaibe (diafragme)
orizontale cît mai rigide pentru asigurarea conlucrării spaţiale a elementelor structurale sub
acţiunea sarcinilor seismice.
În cazul în care alcătuirea constructivă a planşeelor nu conduce la realizarea unor şaibe
orizontale rigide, repartiţia sarcinilor orizontale seismice la elementele verticale structurale se va
face ţinând seama de deformabilitatea planşeelor.
3.1.7. Infrastructura va fi alcătuită astfel încât să formeze un sistem rigid, capabil să
transmită la teren încărcările gravitaţionale ale clădirii şi să reziste la solicitările provenite din
mişcările seismice ale terenului.
3.1.8. Capacitatea de rezistenţă a elementelor structurale din zidărie se poate spori
după necesităţi prin:
prevederea de materiale (cărămidă sau bloc şi mortare) de mărci superioare;
îngroşarea unor pereţi structurali în limite raţionale;
înglobarea în zidărie a unor elemente de beton armat monolit, verticale şi orizontale
(stâlpişori şi centuri), solidarizate cu zidăria;
armarea zidăriei.
3.2. Dimensiunile tronsoanelor de clădiri
3.2.4. La construcţiile fundate pe terenuri slabe, lungimile tronsoanelor se stabilesc în
conformitate cu prevederile Normativului P 777, iar cele fundate pe pământuri cu umflături
şi construcţii mari (pământuri contractile) în conformitate cu Instrucţiunile tehnice P 7079.
LUNGIMI MAXIME PENTRU TRONSOANE (m)
Tabelul 3
Grad de protecţie antiseismică
Tipul de planşeu
6 7 8 9
a) Planşeu monolit 50 50 50 40
sau prefabricat cu suprabetonare
b) Panouri sau semipanouri 60 60 50 40
prefabricate monolitizate
c) Fâşii prefabricate 60 50 50
cu bucle monolitizate
d) Fâşii prefabricate fără bucle, 60 50
grinzi cu corpuri de umplutură
fără suprabetonare
3.2.5. Înălţimea clădirii şi numărul maxim de niveluri sunt prezentate în tabelul 4.
ÎNĂLŢIMEA ŞI NUMĂRUL MAXIM DE NIVELURI
Tabelul 4
Gradul de protecţie Înălţimea (H) în m şi numărul de niveluri (n)
antiseismic Pe categorii de structuri
Tip fagure Tip celular Tip sală H
H n H n
6 15 5 15 4(5) 12
7 15 5 12 3(4) 10
8 12 4 10 3 8
9 9 3 7 2
OBSERVAŢII :
a) înălţimea clădirii se consideră de la nivelul superior al soclului, respectiv al
planşeului peste subsol până la nivelul superior al planşeului peste ultimul nivel. In cazul
în care nivelul planşeului peste subsol depăşeşte cu 1,50 m nivelul trotuarului, subsolul
se numără ca nivel. În cazul terenului în pantă se consideră înălţimea medie dintre
trotuar şi planşeul subsolului.
În cazurile în care ultimul nivel are o înălţime mai mică de 3 m şi acoperă mai
puţin de 25% din suprafaţa construită, aceasta nu se numără ca nivel şi nu se consideră la
stabilirea înălţimii clădirii.
b) Categoriile de structuri sunt definite la pct. 3.4.
c) Valorile din paranteză se referă la clădirile cu înălţimea nivelului cel mult egală
cu 3,00 m.
d) Pentru grade de protecţie antiseismică intermediare se vor aplica prevederile pentru
gradul imediat superior.
3.3. Rosturi între tronsoane
3.3.1. Funcţie de rolul pe care îl îndeplinesc, rosturile între tronsoanele de clădiri
pot fi:
rosturi de tasare,
rosturi de dilatarecontracţie,
rosturi antiseismice.
De regulă rosturile dintre tronsoane cumulează două sau chiar toate funcţiile de
mai sus şi se vor realiza prin dublarea pereţilor tronsoanelor alăturate, fiecare având
grosimea de cel puţin o cărămidă. Se vor evita rosturile şicanate.
3.3.2. Rosturile de tasare au rolul de limitare a influenţei eventualelor tasări
neuniforme ale terenului de fundare asupra structurii de rezistenţă a clădirii. Ele separă
atât suprastructura cît şi infrastructura celor două tronsoane alăturate.
În cazul clădirilor fundate pe terenuri slabe (sensibile la umezire etc), stabilirea
lăţimii rosturilor de tasare se va face ţinând seama de valorile maxime probabile ale
tasărilor tronsoanelor alăturate, calculate în conformitate cu prescripţiile tehnice
specifice (P 777, P 7079).
3.3.3. Rosturile de dilatarecontracţie au rolul de a împărţi construcţiile în
tronsoane cu lungimi moderate (vezi paragraful 3.2.3), cu scopul de a nu introduce în
structură eforturi mari, necontrolate, provenite din dilatarea sau contracţia acesteia.
3.3.4. Rosturile antiseismice se prevăd cu scopul de a separa între ele tronsoanele
de clădiri cu caracteristici dinamice diferite, permiţândule să oscileze independent sub
acţiunea mişcărilor seismice ale terenului.
Dimensionarea rosturilor antiseismice se vor face conform prevederilor
”Normativului P 10081” pct. 2.5.
Rosturile antiseismice se pot opri la nivelul pardoselii parterului sau subsolului
în cazul când acestea nu îndeplinesc şi funcţia de rosturi de tasare.
3.4. Categorii de pereţi şi structuri
3.4.1. Funcţie de rolul pe carel îndeplinesc în clădire pereţii din zidărie pot fi:
pereţi structurali portanţi cu rolul de a prelua sarcini verticale şi orizontale;
pereţi structurali de contravântuire cu rolul de a prelua sarcinile orizontale şi
greutatea lor proprie;
pereţi nestructurali ce îndeplinesc numai un rol de compartimentare a volumului
clădirii; greutatea lor este preluată prin intermediul planşeelor, de pereţii structurali
portanţi.
3.4.2. În raport cu modul de dispunere a pereţilor structurali, se disting 3
categorii caracteristice de structuri definite după cum urmează:
a) structuri de tip fagure sau cu compartimentare deasă, sunt acelea la care
distanţele dintre pereţii structurali sunt de max. 5 m, suprafaţa în plan delimitată de
pereţii structurali de până la 25 m 2 , iar înălţimea nivelului până la 3 m (fig. 3 a) ;
b) structuri de tip celular sau cu compartimentare rară, la care distanţele dintre
pereţii structurali sunt de 6...9 m, iar suprafeţele delimitate de aceştia sunt de până la
75 m 2 (fig. 3 b) ; înălţimea nivelului poate depăşi 3 m;
c) structurile de tip sală, la care distanţele dintre pereţii structurali sunt
cuprinse între 9 şi 18 m, iar înălţimea de nivel depăşeşte de regulă 4 m (fig. 3 c).
3.4.3. În cadrul fiecărei categorii de mai sus vor fi preferate structurile având
pereţi structurali portanţi pe ambele direcţii ortogonale ale clădirii. În cazul utilizării
planşeelor cu descărcare pe o singură direcţie, dimensionarea pereţilor structurali de
contravântuire, paraleli cu direcţia de descărcare, se va face ţinând seama de sarcinile
verticale reale ce le revin.
3.4.4. În cazul în care sunt necesare spaţii libere mai mari
la parter se recomandă utilizarea structurilor de tip celular.
3.4.5. Pereţii structurali, poziţionaţi de regulă după două direcţii ortogonale,
conlucrează între ei sub acţiunea încărcărilor, se rigidizează reciproc, intersecţiile lor
constituind ”puncte fixe” favorabile asigurării stabilităţii pereţilor de pe ambele
direcţii.
Distanţele maxime admise între pereţii structurali, pentru fiecare din cele două
direcţii, în funcţie de tipul planşeului, gradul de protecţie antiseismică şi de înălţimea
construcţiei sunt date în tabelul 5 (fig. 4).
3.4.6. La elaborarea proiectelor de arhitectură şi de structură, în vederea
alcătuirii judicioase a structurii si utilizării elementelor prefabricate tipizate de mare
serie pentru planşee, scări etc, precum şi a cofrajelor de inventar se va urmări:
Fig. 3. Scheme caracteristice pentru diferite categorii de structuri
Fig. 4. Distanţe dintre pereţii de rigidizare.
Tabelul 5
Înălţ. Număr Distanţa maximă l max. în m/aria maximă
maxim A max. = l x h în m 2 pentru gradul de
planşeuui
max. a
constr. nivele protecţie antiseismică
Tipul
(m) (n)
6 7 8 9
OBSERVAŢII:
a. Valorile din tabel corespund pereţilor având grosimea de o cărămidă sau un bloc de 24 cm.
Pentru pereţi cu grosimea mai mare, aria panourilor de perete se poate mări prin multiplicarea cu raportul
dintre grosimea peretelui şi 24 cm.
b. Tipurile de planşee sunt indicate la pct. 5.2.
c. Pentru structurile de zidărie din blocuri mici din beton cu agregate uşoare concepute în
conformitate cu Normativul C 1482, valorile din tabel se vor aplica cu o reducere de 25%.
d. Se admit şi alte valori în afara celor din tabel în cazul clădirilor cu un singur nivel de exemplu
la unele clădiri agrozootehnice cu condiţia rigidizării pereţilor prin pilaştri (contraforţi) sau prin
stâlpişori din beton armat care trebuie să asigure atât stabilitatea peretelui la încărcări verticale cît şi
rezistenţa la încărcări orizontale provenite din seisme sau alte acţiuni, pe baza unor calcule justificative de
rezistenţă.
conceperea unor moduli funcţionali şi constructivi repetabili şi asamblabili în
tronsoane de clădiri;
alcătuirea unor partiuri simetrice şi evitarea utilizării tronsoanelor cu disimetrii
pronunţate;
folosirea unui număr cît mai redus de tipuri de travei şi deschideri;
modularea traveilor şi deschiderilor pe baza modulului de 30 cm; pentru dimensiuni
mai mari de 4,20 m se recomandă folosirea modulului de 60 cm;
asigurarea continuităţii în plan în sens transversal şi logitudinal şi pe înălţime a
pereţilor structurali;
evitarea fracţionării şi slăbirii excesive a pereţilor structurali prin goluri numeroase de
uşi şi ferestre;
plasarea golurilor de uşi şi ferestre în aceeaşi poziţie la toate nivelurile structurii.
4. PEREŢI STRUCTURALI
4.1. Pereţi portanţi
4.1.1. Grosimea pereţilor portanţi, interiori şi exteriori, se va determina prin calcul din
condiţii de rezistenţă şi stabilitate.
Grosimea minimă a pereţilor portanţi va fi de o cărămidă sau un bloc de 24 cm.
4.1.2. Grosimea pereţilor portanţi va trebui să corespundă şi condiţiilor de:
a) izolare termică şi evitare a formării condensului determinate funcţie de zona climatică în
care se amplasează construcţia şi în conformitate cu STAS 6472/380. ”Fizica construcţiilor.
TermotehnicaCalculul termotehnic al elementelor de închidere a clădirilor”;
b) izolare fonică determinată conform ”Instrucţiunilor tehnice de proiectare şi
execuţie privind protecţia fonică a clădirilor” indicativ C 12581;
c) prevenire a incendiilor şi a efectelor acestora determinate pe baza ”Normelor
generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi
instalaţiilor” aprobate prin Decretul nr. 290/16.08.1977 şi a ”Normelor tehnice de
proiectare şi realizare a construcţiilor, privind protecţia la acţiunea focului” indicativ P
11883.
4.1.3. În cazul în care grosimea pereţilor dimensionată în condiţii de rezistenţă şi
stabilitate nu satisface condiţiile de la pct. 4.1.2. proiectantul poate prevede:
mărirea grosimii pereţilor sau
adoptarea unor soluţii constructive utilizând pereţi portanţi din cărămidă în
combinaţie cu materiale eficiente izolante termic, fonic etc.
4.1.4. Se admite prevederea unui număr redus de pereţi portanţi cu grosimea de
1/2 cărămidă (14 sau 12,5 cm), având lungimea de max. 5,40 m la clădiri:
cu gradul de protecţie antiseismică cel mult 7;
cu maximum 2 niveluri sau la ultimele două niveluri ale clădirilor mai înalte;
cu înălţimea nivelului de max. 2,75 m;
avînd deschiderea planşeului aferent zidului respectiv de maximum 3,60 m;
cu planşee din beton armat monolit sau din panouri prefabricate rezemate pe
contur.
Utilizarea pereţilor de 1/2 cărămidă va fi justificată printrun calcul de rezistenţă şi
stabilitate, respectând de asemenea prevederile pct. 4.1.2.
4.1.5. Înălţimea de nivel definită ca dimensiunea structurală între două planşee nu va
depăşi de 16 ori grosimea peretelui, cu excepţia pereţilor de 1/2 cărămidă şi a celor rigidizaţi
prin stâlpişori şi centuri intermediare din beton armat (vezi pct. 4.4.6.c).
4.1.6. Nu se admite ca golurile pentru coşuri să micşoreze grosimea pereţilor (fig.
5). Se va evita amplasarea coşurilor în pereţii exteriori.
4.2. Pereţi de contravântuire
4.2.1. Pereţii de contravântuire vor respecta condiţiile prevăzute la pct.
4.1.1 ...4.1.4 pentru pereţi portanţi.
4.2.2. Pereţii de contravântuire trebuie să fie plani şi coplanari pe toată
înălţimea construcţiei. La clădirile de tip bară cu pereţi de contravântuire transversali,
se va urmări ca aceştia să lege între ele faţadele opuse.
4.2.3. De regulă, nu se admit pereţi în formă de lamă, cu capetele nerigidizate de
pereţi structurali dispuşi perpendicular pe ei. Se admite ca rigidizarea capetelor să se
facă cu stâlpişori din beton armat legaţi de planşee direct sau prin centuri din
beton armat.
4.2.4. Pereţii de contravântuire se vor executa concomitent cu pereţii portanţi
ortogonali, asigurânduse legătura între pereţi prin ţesere sau prin stâlpişori de beton
armat înglobaţi în zidărie.
În cazul în care pereţii de contravântuire şi cei portanţi ortogonali se execută cu
cărămizi sau blocuri de înălţimi diferite, legătura între ziduri se va executa conform
detaliilor din fig. 6.
4.3. Goluri şi şliţuri în pereţi
4.3.1. Golurile mari (pentru ferestre, uşi etc.) din pereţii structurali se vor
amplasa şi dimensiona astfel ca plinurile dintre ele să satisfacă condiţiile necesare de
rezistenţă şi stabilitate sub acţiunea încărcărilor verticale şi orizontale.
Prin amplasarea judicioasă a golurilor se va căuta uniformizarea rigidităţilor şi
rezistenţelor pereţilor la sarcinile orizontale care acţionează în planul lor (fig. 7). Se
va urmări obţinerea unor rigidităţi de valori apropiate pe cele două direcţii
principale în plan (vezi fig. 8).
Pereţii transversali de la capetele tronsoanelor de clădire se vor prevedea cu un procent
cît mai mic de goluri (fig. 8 b), în funcţie de gradul de protecţie antiseismică ce trebuie realizat şi
de numărul de niveluri, respectiv înălţimea construcţiei. Pe de altă parte, prin realizarea unor
plinuri mai mari pe direcţia longitudinală în traveile de capăt, se poate obţine o mărire a
rigidităţii şi a capacităţii de rezistenţă în sens longitudinal (fig. 8 b).
4.3.3. Amplasarea golurilor în pereţii structurali se va face respectând dimensiunile
minime ale plinurilor de zidărie indicate în tabelul 6 şi în fig. 9 şi 10.
DIMENSIUNI MINIME ALE PLINURILOR DE ZIDĂRIE DINTRE DOUĂ GOLURI ŞI DE LA MARGINEA PEREŢILOR
LA PRIMUL GOL PENTRU PEREŢII STRUCTURALI
Tabelul 6
Caracteristica Poziţia Mărimea în funcţie de gradul de protecţie antiseismic
Nr. crt.
U.M.
geometrică şi peretelui şi înălţimea construcţiei
poziţia plinului 6 7 8 9
< 9 m 9…15 m < 9 m 9…15 m < 9 m 9…12 m < 9 m
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1 Aria plinurilor pereţilor în secţiune
orizontală pe fiecare din cele 2 exterior
direcţii principale în raport cu aria + % 2,5 3,5 3,5 5 5 6 7
construită a construcţiei interior
Valori orientative
2 Suma lăţimilor plinurilor de zidărie exterior % 40 45 45 50 50 55 55
raportată la lungimea totală a
peretelui respectiv interior % 65 70 70 75 75 80 80
3 Lăţimea plinurilor de zidărie simplă exterior m 0,90 1,20 1,20 1,50 1,50 1,50 1,50
la colţ (a)
intermediar (b) interior m 0,75 1,00 1,00 1,25 1,25 1,50 1,50
4 Lăţimea plinurilor de zidărie simplă interior m 0,75 1,00 1,00 1,25 1,25 1,50 1,50
la margine sau
intermediar (c) 1/2 h gol
OBSERVAŢII:
a) Notaţiile a, b, c reprezentând lăţimea plinurilor de zidărie dintre două goluri sunt date în fig. 9 şi 10.
b) În cazul în care structura se rigidizează cu stâlpişori de beton armat conf. pct. 4.4.5, lăţimile unor plinuri de
zidărie pot fi reduse cu cel mult 25%.
Se va urmări ca dimensiunile plinurilor de zidărie să fie egale cu un multiplu al
lungimii cărămizii sau blocului, dar minimum de 3 ori lungimea cărămizii sau blocului.
În cazul în care nu este posibilă respectarea dimensiunilor plinurilor de zidărie din
tabelul 6, se admite ca:
plinul de zidărie (şpaletul) să fie întărit prin plasarea unui stâlpişor din
beton armat înglobat în zidărie sau
şpaletul să fie înlocuit cu un stâlp din beton armat (fig. 10);
4.3.4. La clădirile proiectate pentru gradul 8 sau 9 de protecţie antiseismică nu se
admite prevederea de goluri în pereţii structurali care să întrerupă centurile din beton
armat de la nivelul planşeelor.
La gradul 6 şi 7 se admite întreruperea centurilor în dreptul casei scărilor cu
condiţia întăririi marginii golului cu stâlpişori din beton armat (fig. 11).
4.3.5. În legătură cu golurile din pereţii structurali se mai recomandă:
amplasarea lor în pereţii mai puţin încărcaţi;
evitarea amplasării lor sub reazemele grinzilor;
poziţionarea suprapusă pe verticală a golurilor, care de regulă, vor avea aceeaşi
lăţime.
4.3.6. În pereţii structurali şi cei ai coşurilor de fum nu se admit şliţuri verticale,
orizontale sau înclinate executate prin spargere sau frezare.
De asemenea, nu se admit şliţuri orizontale şi oblice executate prin zidire.
4.3.7. În cazuri speciale se admit şliţuri verticale executate prin zidire cu
condiţia amplasărilor în afara intersecţiilor (la minimum 1 m distanţă de intersecţia
pereţilor structurali), a verificării de rezistenţă şi stabilitate a secţiunilor slăbite şi
întărirea locală (prin prevederea unei armări locale în rosturile orizontale sau a unor
elemente din beton armat), după caz, a zonei respective.
Amplasarea şliţurilor verticale executate prin zidire se admite în pereţii structurali
cu solicitări reduse sau la nivelurile superioare ale clădirilor.
4.3.8. Pentru instalaţiile electrice se admit numai şliţuri verticale executate
prin spargere având adâncimea maximă de 2 cm.
4.4. Întărirea pereţilor structurali din zidărie
4.4.1. Comportarea pereţilor structurali din zidărie supuşi la acţiunea combinată a
sarcinilor verticale (gravitaţionale) şi orizontale (vânt, seismice) poate fi îmbunătăţită prin
înglobarea în zidărie de:
stâlpişori din beton armat;
centuri din beton armat;
armături distribuite în rosturile orizontale de zidărie; şi asigurarea conlucrării
acestora cu zidăria.
Prin alcătuirea constructivă şi poziţionarea elementelor de mai sus în pereţii din
zidărie se pot obţine efecte locale sau de ansamblu, de îmbunătăţire a rezistenţei, stabilităţii
şi deformabilităţii pereţilor ca elemente structurale.
4.4.2. Stâlpişori din beton armat turnaţi după executarea zidăriei şi care
conlucrează cu aceasta se prevăd pentru:
a) Sporirea capacităţii portante şi a stabilităţii pereţilor la încărcări verticale.
Stâlpişorii se vor poziţiona în pereţii structurali cu încărcări mari, a căror grosime
nu poate fi mărită din motive tehnice, funcţionale sau economice.
De asemenea, se vor prevedea stâlpişori din beton armat în plinurile de zidărie care
nu respectă dimensiunile minime din tabelul 6.
Pentru rigidizarea pereţilor înalţi, cum sunt cei de la clădirile de tip sală, se vor
prevedea stâlpişori din beton armat care împreună cu centurile intermediare (vezi şi paragraful
4.4.6.3) formează o reţea (fig. 26) astfel încât suprafaţa de zidărie încadrată să nu depăşească
următoarele valori:
24 m 2 pentru gradul de protecţie antiseismic 6,
18 m 2 pentru gradul de protecţie antiseismic 7,
12 m 2 pentru gradul de protecţie antiseismic 8 şi 9.
b) Sporirea capacităţii portante a pereţilor structurali la acţiunea combinată a
sarcinilor verticale şi orizontale. Prin întărirea zidăriei cu stâlpişori şi centuri şi prin conlucrarea
acestora se realizează panouri de zidărie înrămată pe contur. În acest mod se obţine creşterea
rezistenţei peretelui, a rigidităţii, ductilităţii şi capacităţii sale de disipare a energiei în comparaţie
cu peretele din zidărie simplă. Efecte avantajoase ale înrămării zidăriei se obţin la panouri cu
raportul dintre lungime şi înălţime cuprinse între 1,0...2,0.
Poziţia stâlpişorilor va rezulta dintrun calcul de rezistenţă a pereţilor sub acţiunea
sarcinilor verticale şi orizontale. Poziţionarea stâlpişorilor din beton armat se va face de regulă în
conformitate cu prevederile din tabelul 7, în funcţie de gradul de protecţie antiseismică, categoria
de structură şi înălţimea clădirii.
În fig. 12 şi 13 sunt prezentate exemplificativ poziţionarea stâlpişorilor la clădiri curente cu
P+3, 4 etaje, cu structura tip fagure şi cu gradul de protecţie antiseismică 7, respectiv 8.
4.4.3. Centurile de beton armat se vor prevedea în mod obligatoriu în pereţii structurali din
zidărie la nivelul fiecărui planşeu al clădirii; ele vor alcătui o reţea închisă şi continuă pe toată
suprafaţa nivelelor construcţiei
Centurile din beton armat de la nivelul planşeelor, prin formă, dimensiuni şi suprafaţă
de contact cu zidăria vor asigura:
a) transmiterea directă a sarcinilor gravitaţionale din planşeele clădirii la pereţii
structurali şi de la nivelurile superioare la cele inferioare ale acestora;
b) transmiterea forţelor de inerţie (ce apar la nivelul planşeelor ca răspuns al clădirii la
mişcările seismice) la pereţii structurali;
c) preluarea eforturilor de întindere ce apar în pereţii structurali sub acţiunea sarcinilor
orizontale seismice, efectului tasărilor neuniforme sau al variaţiilor de temperatură.
De asemenea, prin conlucrarea cu planşeele clădirii, centurile participă la preluarea
eforturilor de întindere sau compresiune ce apar în şaiba orizontală, formată de planşee, solicitată
în planul ei de forţe de inerţie seismice.
În cazul clădirilor cu structura de tip celular sau de tip sală, la care înălţimea nivelului
este de peste 4,0 m la gradul 6 şi 7 seismic şi 3,0 m la gradul 8, se vor prevedea în pereţii
structurali centuri intermediare poziţionate între nivelurile clădirilor. De asemenea, se vor
prevedea centuri intermediare şi în toate cazurile în care ele sunt necesare pentru asigurarea
stabilităţii pereţilor la acţiunea încărcărilor gravitaţionale şi orizontale (vezi şi pct. 4.4.2.a.).
4.4.4. Armăturile distribuite din rosturile orizontale se prevăd pentru:
a. asigurarea unor legături suplimentare în vederea conlucrării pereţilor structurali
ortogonali care se intersectează;
b. preluarea eforturilor principale de întindere ce apar în pereţii structurali solicitaţi
simultan de sarcini verticale şi orizontale.
4.4.5. Alcătuirea stâlpişorilor din beton armat se va face ţinând seama de următoarele:
a. Laturile secţiunii stâlpişorilor vor fi corelate cu grosimile pereţilor structurali în care
sînt turnaţi, dar minimum 20 cm, iar aria secţiunii nu va depăşi 900 cm 2 ; se va utiliza de regulă
beton de marca B 150.
Stâlpişorii ce se prevăd în pereţii structurali exteriori vor fi izolaţi termic prin placarea lor
la exterior (fig. 15), în scopul evitării formării punţilor termice.
b. Armarea longitudinală a stâlpişorilor se va face de regulă cu bare din oţel PC 52
rezultate din calculele de rezistenţă; armarea minimă va fi 4 ... 10 PC 52, iar procentul de armare
nu va depăşi 1,2% din secţiunea de beton a stâlpişorului.
În cazul în care la majoritatea stâlpişorilor structurii armătura longitudinală
rezultată din calculele de rezistenţă este mai mică decât cea minimă, stâlpişorii respectivi
se vor arma constructiv cu 4 Ø 12 OB 37.
Etrierii vor fi prevăzuţi în mod curent din bare de oţel OB37 Ø 6 mm/20 cm,
îndesiţi la 10 cm de regulă în zonele de înnădire a barelor longitudinale, precum şi la
partea superioară a stâlpişorilor sub centură pe o lungime de cel puţin 50 cm.
La construcţiile cu grad de protecţie antiseismică mai mare sau egal cu 7, înnădirea
barelor longitudinale întinse se va face prin suprapunere, lungimea minimă de
suprapunere fiind egală cu 40 diametre (barele din oţel beton OB 37 vor fi terminate cu
ciocuri). Nu se vor înnădi prin suprapunere în aceeaşi secţiune mai mult de 50% din
barele întinse.
Ancorarea barelor în centura ultimului nivel se va face pe o lungime de 20
diametre.
c) Conlucrarea stâlpişorilor din beton armat cu zidăria adiacentă se va asigura
prin:
POZIŢIILE STÂLPIŞORILOR DE BETON ARMAT LA PANOURI DE ZIDĂRIE ÎNRĂMATĂ
Tabelul 7
Gradul de protecţie antiseismică
Nr. crt.
Înălţimea de 6 7 8 9
Poziţia stalpişorului Motivare dispunere înălţimea în m / numărul maxim de niveluri
6 6...9 9...15 6 6...9 9...15 6 6...9 9...15 6 6...9
2 3 5 2 3 5 2 3 4 2 3
1 La colţuri şi intranduri de Constructiv pentru Pe toată
pereţi exteriori preluarea forţei tăietoare înălţimea clădirii x x x x x x
Pe toată
înălţimea clădirii
2 La capetele diafragmelor de Constructiv sau prin sau la nivelurile
zidărie calcul pentru preluarea la
întinderilor din care rezultă
compresiune excentrică necesare din
sau a forţei tăietoare calcul x x x x x x
3 În campul pereţilor plini şi la Prin calculul pentru La nivelurile la
încadrarea golurilor de uşi preluarea forţei tăietoare care rezultă
şi a întinderilor din necesare din
compresiune excentrică calcul x x x x x
4 La intersecţii Constructiv Pe toată
şi ramificaţii de pereţi şi prin calcul înălţimea x x x
dispunerea de bare sau plase din oţel beton în rosturile orizontale ale zidăriei
(fig. 14) şi
prevederea de pene de beton prin executarea zidăriei în ştrepi (fig. 15).
Stâlpişorii se vor solidariza cu zidăria adiacentă prin bare sau plase de oţel
dispuse în rosturile orizontale ale zidăriei, minimum Ø 6 mm/60 cm, pătrunzând 50 cm
în zidărie sau până la marginea golului când distanţa de la stâlpişor la gol este mai mică
de 50 cm.
La nivelul planşeelor, stâlpişorii vor fi legaţi monolit cu centurile din beton
armat.
d) Ancorarea armăturilor stâlpişorilor care preiau eforturi de întindere datorită
acţiunii seismice în infrastructură (se va face conform prevederilor de la paragraful
6.2.9 (fig. 14 a).
e) La stâlpişorii din beton armat prevăzuţi numai pentru sporirea capacităţii
portante a zidăriei la încărcări verticale, secţiunea transversală se va verifica prin
calcul conform prevederilor STAS 10109/182 referitoare la zidăria complexă.
4.4.6. Proiectarea centurilor din beton armat se va face ţinând seama de
următoarele:
4.4.6.1. Referitor la secţiunea de beton:
a. Lăţimea centurilor va fi de regulă egală cu grosimea peretelui structural pe care îl
întăreşte (min. 24 cm), iar înălţimea lor va fi mai mare decât grosimea planşeului respectiv.
DETALIU.
Fig. 15. Stâlpişori legaţi de zidărie cu bare de oţel şi pene de beton.
b. În cazul planşeelor monolite şi a celor tip predală prefabricate cu suprabetonare
(definite la pct. 5.2) înălţimea minimă a centurii va fi de 20 cm (fig. 16).
În cazul clădirilor cu max. 2 niveluri proiectate pentru gradul 6 de protecţie antiseismică şi
a celor cu 1 nivel pentru gradul 7, se admite prevederea de centuri cu înălţimea egală cu grosimea
planşeelor (fig. 17).
c. În cazul planşeelor alcătuite cu elemente prefabricate, centurile vor avea de regulă
înălţimea mai mare decât grosimea planşeelor, porţiunea ce se execută sub nivelul acestora
fiind denumită ”subcentură”. Dimensiunile minime ale subcenturilor vor fi 24 cm x 12 cm (fig.
18).
d. În cazul planşeelor realizate cu elemente prefabricate rezemate pe contur (definite
la pct. 5.2), înălţimea centurilor poate fi egală cu grosimea prefabricatelor la clădirile cu
maximum 2 niveluri proiectate pentru zone de grad 6 seismic, respectiv 1 nivel pentru cele
proiectate pentru zone de gradul 7. În acest caz lăţimea centurilor va fi de min. 10 cm
(fig. 19).
e. În cazul clădirilor parter proiectate pentru gradul 6 de protecţie antiseismică,
cu planşee alcătuite din elemente prefabricate de tip fâşie sau din grinzişoare prefabricate
cu corpuri de umplutură fără suprabetonare (definite la pct. 5.2), se pot prevedea centuri
cu înălţimea egală cu grosimea planşeelor (fig. 20).
Fig. 18. Subcenturi la categoria ”c” de planşeu:
a) perete portant; b) perete de contravîntuire.
BCA GBN35 pus în cofraj
înainte de turnarea betonului.
zidărie din blocuri BCA
sau alte materiale
Fig. 21. Centuri la pereţii exteriori.
f. În cazul planşeelor realizate din elemente prefabricate rezemate pe o direcţie,
centurile ce se prevăd în pereţii structurali paraleli cu acestea vor avea înălţimea egală cu
cea de la lit. c de mai sus (fig. 18 b).
g. Centurile prevăzute în pereţii exteriori vor fi protejate termic, spre exterior,
pentru a nu crea punţi termice (fig. 2 1 ) .
4.4.6.2. Armarea centurilor se va face după cum urmează:
a. Armarea longitudinală a centurilor prevăzută în pereţii structurali interiori se
va face de regulă cu bare din oţel PC 52 sau PC 60 rezultate din calculele de rezistenţă;
aria minimă de armătură va fi prevăzută conform valorilor din tabelul 8.
În cazul în care pentru toate centurile unui nivel, ariile de armătură rezultă din calcul
mai mici decît valorile din tabelul 8, armarea centurilor la nivelul respectiv se va face
constructiv cu bare din oţel OB 37 cu ariile minime corespunzătoare prevăzute în tabel.
b. Secţiunea armăturilor longitudinale a centurilor marginale (prevăzute pe
pereţii structurali de pe conturul clădirii) va fi cu 20% mai mare decât cea a centurilor
interioare.
c. Secţiunea de armare minimă a centurilor cu subcenturi şi a celor de înălţime
mare va fi cu 20% mai mare decât cea indicată în tabelul 8.
d. În cazul planşeelor monolite, a celor cu predală şi suprabetonare şi a celor
realizate cu elemente prefabricate rezemate pe contur se admite să fie considerată ca
armătură din centuri şi armătura continuă şi paralelă cu aceasta situată în planşeu în zonele
indicate în fig. 22, cu condiţia ca cel puţin 50% din secţiunea minimă de armătură să fie asigurată
de barele din centura propriuzisă.
Continuitatea barelor din planşeu considerate ca armătură de centură trebuie să fie
asigurată prin suprapunere (în cazul planşeelor monolit) şi prin bucle suprapuse sau mustăţi
sudate (la elementele prefabricate).
Tabelul 8
Înălţimea Număr maxim Aria minimă de armături pentru
clădirii nivele gradul de protecţie antiseismică cm 2
6 7 8 9
<4,0 1 2,50 3,50
2,00 (3,50) (4,50)
4... 9,0 3 2,00 (3,00) 3,50 5,50
(3,00) (4,50) (6,50)
9,0...12,0 4 2,50 4,50
(3,50) (5,50)
12,0...15,0 5 3,50
(4,50)
NOTĂ:
• Valorile din paranteze reprezintă arii minime de armătură pentru armarea
constructivă a centurilor cu bare din oţel OB37.
• Pentru clădirile cu 2 niveluri asigurate la gradul 9 de protecţie antiseismică,
armarea minimă va fi de 4,50 cm 2 oţel PC52 sau PC60, sau 5,50 cm 2 oţel OB37.
Diametrul minim al barelor ce se vor utiliza în centuri: Ø 8 pentru bare din PC52
şi PC60 şi Ø 10 pentru cele din OB37.
e. Barele din centuri vor fi înnădite prin suprapunere pe o lungime de 40 diametre şi legare;
în aceeaşi secţiune se vor înnădi cel mult 50% din bare, distanţa dintre zonele de înnădire fiind
de minimum 1 m (fig. 23).
f. Barele longitudinale vor fi ancorate la intersecţii pe o lungime de 40 diametre
dincolo de marginea centurii în care se ancorează (fig. 24).
g. În cazul excepţional în care secţiunea de beton a centurii este micşorată în anumite,
zone datorită unor goluri (de exemplu pentru trecerea unor conducte de instalaţii), continuitatea
armăturilor întrerupte se va asigura prin bare suplimentare (fig. 25).
h. Barele longitudinale ale centurilor vor fi legate cu etrieri sau agrafe OB 37 minimum
6/30 cm. Barele transversale de ancorare ale elementelor prefabricate precum şi barele transversale
ale planşeelor monolite pot fi considerate că îndeplinesc funcţiunea etrierilor.
În secţiunile în care centurile sunt supuse solicitărilor din forţe tăietoare, etrierii se vor
dimensiona ca pentru elemente din beton armat. În porţiunile alăturate stâlpişorilor din beton
armat se recomandă îndesirea la 10 cm a etrierilor pe lungimi de cea 50 cm stângadreapta.
i. La planşeele prefabricate, centura se va lega cu armături verticale de grinzile, buiandrugii
monolit şi de subcenturile pe care reazemă elementele prefabricate. Secţiunea minimă a armăturii
verticale de ancorare va fi de 1,0 cm 2 /ml.
4.4.6.3. Centurile intermediare vor avea lăţimea egală cu grosimea peretelui, admiţânduse în
cazul pereţilor exteriori centuri cu lăţime mai mică pentru a putea realiza izolarea termică a
acestora, dar nu mai puţin de 24 cm.
Înălţimea centurilor intermediare va fi egală cu cel puţin două rânduri de cărămidă (15
cm).
Distanţa maximă pe înălţime între două centuri succesive va fi de 4 m pentru gradul de
protecţie antiseismică 6 şi de 3 m pentru gradul 7 şi mai mare, fără însă a depăşi suprafeţele de
zidărie încadrată de centuri şi stâlpişori specificate la paragraful 4.4.2.a. (fig. 26).
Fig. 24. Ancorarea barelor în centuri la intersecţii.
ARMAREA MINIMĂ A CENTURILOR INTERIOARE OŢEL PC52, PC60 (OB37)
4.4.7. Armarea zidăriei în rosturile orizontale
4.4.7.1. Pentru asigurarea conlucrării pereţilor ortogonali care se intersectează va fi
prevăzută la colţurile şi ramificaţiile exterioare, în cazul în care nu sunt prevăzuţi stâlpişori din
beton armat, la clădirile cu înălţimea mai mare de 6,00 m proiectate pentru gradul 7 de
protecţie antiseismică şi la cele cu înălţimea max. 6,00 m proiectate pentru gradul 8. Armarea
se va face cu bare din oţel OB 37 de regulă 2 Ø 6/60 cm. Lungimea pe orizontală a zonelor de
armare se limitează la 1,00 m de fiecare parte a colţului sau ramificaţiei sau până la marginea
golului, când acesta este situat mai aproape de 1,00 m de colţ sau ramificaţie (fig. 27).
Armăturile se dispun în treimile exterioare ale grosimii zidului, cu o acoperire laterală
de minimum 4 cm.
4.4.7.2. Armătura orizontală pentru preluarea eforturilor principale de întindere se va
prevedea în pereţii structurali pe baza unui calcul de rezistenţă. Armarea totală va fi
prevăzută pe lungimea necesară rezultată din calcul şi va fi distribuită pe înălţimea nivelului
respectiv. Dispunerea armăturilor se va face conform indicaţiilor de la aliniatul a.
4.5. Buiandrugi
4.5.1. Golurile mari (pentru ferestre, uşi etc), prevăzute în pereţii structurali, vor fi
mărginite la partea superioară de buiandrugi din beton armat turnaţi monolit sau prefabricaţi (fig.
28).
4.5.2. La clădirile proiectate pentru gradul 7 de protecţie antiseismică cu înălţimea
peste 9,0 m (P+2, 3 etaje) şi la cele pentru gradul 8 şi 9 de protecţie antiseismică se vor
prevedea buiandrugi monoliţi.
În toate celelalte cazuri se pot prevedea fie buiandrugi monoliţi, fie prefabricaţi.
a. BUIANDRUG PREFABRICAT
b. BUIANDRUG MONOLIT PENTRU hb > 60 cm
c. BUIANDRUG MONOLIT PENTRU hb ≤ 60 cm
Fig. 28. Buiandrugi.
4.5.3. Buiandrugii monoliţi şi prefabricaţi vor avea de regulă lăţimea secţiunii
transversale egală cu grosimea peretelui structural (minimum 24 cm), iar înălţimea de minimum
1/5 din lumina galului. Distanţa dintre partea superioară a buindrugului şi cota inferioară a
centurii de la nivelul planşeului se va completa cu zidărie şi va fi egală cu un număr întreg de asize
de zidărie.
Fig. 29. Bordarea golurilor de uşi la pereţii interiori.
4.5.3. Buiandrugii monoliţi şi prefabricaţi vor avea de regulă lăţimea secţiunii
transversale egală cu grosimea peretelui structural (minimum 24 cm), iar înălţimea de minimum
1/5 din lumina galului. Distanţa dintre partea superioară a buiandrugului şi cota inferioară a
centurii de la nivelul planşeului se va completa cu zidărie şi va fi egală cu un număr întreg de asize
de zidărie.
4.5.4. În cazul în care diferenţa de nivel dintre cota inferioară a buiandrugului şi cea
superioară a planşeului nu depăşeşte 60 cm (fig. 28 c), buiandrugii din beton armat monolit
se vor executa împreună cu centurile planşeelor, formând centuri buiandrugi.
4.5.5. Lungimea de rezemare a buiandrugilor va fi de minimum 25 cm. La clădirile
proiectate pentru gradul 8 şi 9 de protecţie antiseismică se recomandă lungimi sporite de
rezemare, multiplu de o jumătate de cărămidă sau bloc.
În cazul în care distanţa dintre capetele a doi buiandrugi rezultă ≤ 50 cm, se va
prevedea un singur buiandrug continuu pentru ambele goluri vecine.
4.5.6. În cazurile speciale, în care golurile mari din pereţii structurali sunt
bordate pe verticală cu stâlpişori din beton armat, buiandrugii respectivi se vor executa
monoliţi cu aceştia (fig. 29).
4.5.7. Buiandrugii din pereţii structurali exteriori vor fi izolaţi termic, spre
exterior, în mod asemănător cu centurile în vederea evitării formării unor punţi termice.
4.5.8. Armarea buiandrugilor va rezulta pe baza unui calcul de rezistenţă ce ia în
considerare solicitările ce revin buiandrugilor din acţiunea simultană a sarcinilor
gravitaţionale şi orizontale.
5. ALCĂTUIREA PLANŞEELOR
5.1. Planşeele vor fi alcătuite ca diafragme (şaibe) orizontale cît mai rigide în
planul lor, ţinânduse seama de următoarele :
a) planşeele vor fi plane şi orizontale, cu excepţia planşeului teraselor de la
ultimul nivel care poate fi înclinat cu pantă minimă necesară asigurării scurgerii
apelor;
b) planşeele vor fi pe cît posibil coplanare, evitânduse denivelările bruşte;
c) discontinuităţile planşeelor (cum ar fi de exemplu cele de la casa scărilor sau
intrânduri importante) nu trebuie să afecteze prin poziţie, dimensiuni şi formă buna
comportare ca şaibă a planşeului (fig. 30 şi 31).
d) vor fi preferate planşeele care lucrează pe două direcţii şi care încarcă mai
uniform pereţii structurali cu sarcini gravitaţionale (tip a şi b; vezi pct. 5.2.).
5.2. Din punct de vedere al protecţiei antiseismice, planşeele se pot clasifica în
funcţie de rigiditatea în planul lor şi de modul de rezemare (fig. 32) în următoarele
categorii:
a) beton armat monolit sau din elemente prefabricate cu suprabetonare continuă
de minimum 4 cm grosime;
b) panouri sau semipanouri prefabricate din beton armat, îmbinate pe toate 4
laturile cu bare sudate sau bucle şi prin monolitizare;
c) prefabricate din beton de tip fâşie având bare sau bucle de legătură la
extremităţi;
d) prefabricate de tip grinzişoare din beton armat şi corpuri de umplutură, fără
suprabetonare sau fâşii fără bare sau bucle de legătură la extremităţi.
Domeniul de utilizare a categoriilor de planşee de mai sus funcţie de înălţimea
clădirilor, de tipul de structură şi gradul de protecţie antiseismică este precizat în tabel 9.
5.3. În vederea asigurării rigidităţii planşeelor în planul lor, se vor lua următoarele
măsuri:
a) legătura planşeelor cu pereţii structurali se va realiza prin centuri din beton
armat alcătuite conform prevederilor de la pct. 4.4.3 şi 4.4.6;
b) marginile planşeelor ce delimitează goluri mari (de ex. goluri pentru casa
scării, coşuri, ventilaţii, ascensoare) vor fi întărite cu armături speciale, centuri sau
grinzi (fig. 33).
c) elementele prefabricate (panouri, semipanouri, fâşii) vor fi legate între ele pe
reazem în dreptul centurilor, iar după caz şi în câmp, cu bare sudate (mustăţi) sau bucle
ce se petrec, prin care se vor trece cel puţin 2 bare longitudinale. Marginile planşeelor
vor fi profilate astfel încât împreună cu mustăţile şi buclele să asigure transmiterea forţelor
de lunecare de la planşee la centuri. Pe conturul planşeelor, elementele prefabricate se
vor ancora în centurile marginale fie direct prin bucle sau mustăţi, fie prin
intermediul unor etrieri speciali de ancorare sudaţi de mustăţile prefabricatelor, în
cazul când acestea nu au lungimea necesară de ancorare.
d) marca betonului din centuri va fi egală cu cea a betonului planşeului monolit
respectiv sau minimum B 200 în cazul planşeelor alcătuite cu elemente prefabricate.
Valorile minime ale rostului de monolitizare sunt indicate în fig. 32, respectiv în
cataloagele de elemente prefabricate.
DOMENIUL DE UTILIZARE A PLANŞEELOR
Tabelul 9
Grad Tipul Înălţimea clădirii şi numărul de niveluri
seismic structurii H ≤ 4,0 m H =4,0 H = 9 . 0 H= 12 , 0
1 9,0 m 12,0 m 15,0m
2,3 4(3) 5(4)
6 fagure a, b, c, d a, b, c, d a, b, c a. b, c
celular a, b, c, d a, b, c a, b, c a. b, c
sală a, b, c a, b, c a, b, c
7 fagure a, b, c, d a, b, c, d a, b, c a. b, c
celular a, b, c a, b. c a, b
sală a, b, c a, b a, b
8 fagure a, b, c a, b a, b
celular a, b a, b a
sală a, b a
9 fagure a, b a
celular a. b a
sală
6.1. Fundaţiile pereţilor structurali
6.1.1. Fundaţiile pereţilor structurali vor fi de tip continuu şi se vor axa
faţă de aceştia.
Se admite prevederea de fundaţii izolate, legate cu grinzi din beton armat,
în cazul unor amplasamente pe terenuri cu umpluturi mari pentru clădiri cu
înălţimea de max. 6,0 m (P+1 etaj), proiectate pentru gradele 6 şi 7 de protecţie
antiseismică.
6.1.2. Fundaţiile se vor proiecta funcţie de natura terenului de fundare
conform ”Normativului privind proiectarea şi executarea lucrărilor de fundaţii
directe la construcţii” indicativ P 1085, ţinând seama şi de prevederile
suplimentare din cap. 7 al prezentului normativ.
6.2. Soclul şi pereţii subsolului
6.2.1. Soclul şi pereţii subsolului se vor realiza după cum urmează:
a. din beton simplu marca B 75 pentru clădirile amplasate pe terenuri cu
umiditate redusă, cu variaţii mici de umiditate şi fără agresivitate, la care în
soclu sau pereţi nu se prevăd armături sau în care nu se ancorează armăturile stâlpişorilor
suprastructurii ;
b. din beton simplu marca B 100 în cazul clădirilor amplasate pe terenuri cu variaţii mari
de umiditate, precum şi la cele la care în soclu sau pereţi sunt prevăzute armăturile sau se
ancorează armăturile stâlpişorilor suprastructurii;
c. materiale locale (zidărie din piatră brută, bolovani de râu, etc.) în cazul clădirilor
cu maximum 2 niveluri proiectate pentru gradul 6 de protecţie atiseismică.
6.2.2. Lăţimea soclului, respectiv grosimea pereţilor subsolului, se stabileşte funcţie
de următoarele condiţii:
a. să fie mai mare sau cel puţin egală cu grosimea pereţilor structurali de la parterul
clădirilor;
b. să admită compensarea unor abateri de execuţie;
c. să satisfacă condiţiile de rezistenţă la împingerea pământului.
6.2.3. Pereţii subsolului se prevăd în continuarea tuturor pereţilor structurali şi se vor
axa pe cît posibil faţă de aceştia.
Se admite retragerea soclului faţă de o margine a peretelui exterior de la parter cu max.
5 cm.
6.2.4. Pereţii subsolului vor satisface condiţiile de rezistenţă şi stabilitate ţinând seama de
modul lor de rezemare pe contur (pe pereţii ortogonali şi planşeu), şi de efectul împingerii
pământului.
6.2.5. Numărul şi dimensiunile golurilor din pereţii subsolului vor fi reduse la minimum
necesar impus de condiţii funcţionale. Golurile din pereţii interiori ai subsolului vor fi dezaxate
faţă de şirurile de goluri din pereţii suprastructurii, la o distanţă de minimum 1,0 m de la
marginea acestora (fig. 34 şi 22).
Golurile din pereţii exteriori pot fi amplasate în axul golurilor de la nivelurile superioare
şi vor fi de dimensiuni mai mici decât acestea.
6.2.6. Amplasarea golurilor din pereţii subsolului se va face fără întreruperea centurilor
inferioară şi superioară din beton armat.
6.2.7. La clădiri proiectate pentru gradul de protecţie antiseismică 7 sau mai mare,
lăţimea golurilor din pereţii subsolului nu va depăşi 20% din lungimea peretelui respectiv al
subsolului.
6.2.8. În cazul clădirilor pentru care se prevăd în pereţii suprastructurii
stâlpişori din beton armat se vor prevedea în socluri şi în pereţii subsolului centuri
continui din beton armat la nivelul planşeului parterului sub toţi pereţii structurali ai
clădirii (fig. 35).
Se recomandă prevederea unei centuri suplimentare din beton armat la baza soclurilor
şi a pereţilor subsolului, dacă diferenţa de nivel faţă de centura de la nivelul planşeului
parterului este mai mare de 1,80 m (fig. 36) la :
clădiri proiectate pentru gradul 8 de protecţie antiseismică având înălţimi mai
mari de 9,0 m;
clădiri proiectate pentru gradul 9 de protecţie antiseismică şi înălţime mai
mare de 6,0 m;
Armătura centurilor va corespunde condiţiilor indicate la paragraful 4.4.6.
Precizări privind conformarea infrastructurii la clădiri amplasate în zone cu
pământuri cu tasări neuniforme (pământuri sensibile la umezire etc.) se dau la cap.7.
6.2.9. Armătura stâlpişorilor din beton armat prevăzuţi la suprastructură ce
transmit eforturi de întindere şi compresiune se va ancora în socluri sau în pereţii subsolului
pe minimum 1,00m lungime (fig. 35 a).
În cazurile în care se prevăd centuri atât la partea superioară, cât şi la partea
inferioară a pereţilor subsolului, armătura stâlpişorilor se va prelungi până la nivelul
centurii inferioare în care se va ancora (fig. 36).
Armătura stâlpişorilor din beton armat ce transmit numai eforturi de compresiune se
poate ancora în centura prevăzută la nivelul planşeului parterului (fig. 15 a).
6.2.10. Buiandrugii prevăzuţi în pereţii subsolului vor fi din beton armat turnaţi
monolit împreună cu centura de la nivelul planşeului peste subsol. Ei vor avea înălţimea
(inclusiv centura) egală cu cel puţin 1/5 din deschiderea golului din perete.
6.3. Planşeul peste subsol
7.1. Proiectarea şi execuţia structurilor amplasate pe terenuri slabe şi
pământuri contractile se va face ţinând seama de prevederile prezentului
normativ, precum şi de prevederile:
”Normativului privind proiectarea şi executarea construcţiilor pe terenuri
slabe” indicativ P 777 pentru structurile amplasate pe pămâ nturi sensibile la
umezire (PSU) sau pe terenuri slabe (de tipul argilelor moi, mâ lurilor, nisipurilor
afinate, umpluturi etc.);
”Instrucţiunilor tehnice pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate
pe pămâ nturi cu umflări şi contracţii mari (PUCM)” indicativ P 7079 pentru
structurile fundate pe pământuri contractile.
7.2. La proiectarea structurilor din zidărie portantă fundate pe terenurile
slabe specificate mai sus, la care pot să apară tasări mari şi inegale, pe lângă
prevederile din actele normative indicate, se va ţine seama şi de următoarele:
a. structurile de rezistenţă vor fi de tip fagure (conf. cap. 3 din prezentul
normativ), având forme în plan compacte, cît mai aproape de pătrat;
b. înălţimea clădirilor va fi de max. 9,0 m, respectiv P+2 etaje;
c. în afara centurilor ce se prevăd la nivelul planşeelor se vor prevedea în
funcţie de necesitate şi centuri intermediare alcătuite cf.pct.4.4.6.3
În pereni exteriori se pot prevedea şi centuri continue din zidărie armată
poziţionate dedesubtul golurilor ferestrelor ;
d. dimensionarea centurilor se va face ţinând seama şi de efectul
eventualelor tasări neuniforme posibile ale terenului de fundare;
e. se recomandă prevederea de stâlpişori din beton armat înglobaţi la toate
intersecţiile pereţilor portanţi care conlucrând cu centurile conduc la mărirea
capacităţii de rezistenţă a structurii ;
f. pentru execuţia zidăriei portante se vor utiliza cărămizi de marca 100 şi
mortar de marca 50.
7.3. Proiectarea fundaţiilor structurilor din zidărie portantă amplasate pe
terenuri slabe şi pământuri contractile se va face ţinând seama de prevederile
actelor normative menţionate la pct. 7.1, precum şi de cele din Normativul P 10
85 cu specificările respective de la pct. 7.12...7.18.
8. ALCĂTUIREA ŞI ANCORAREA ELEMENTELOR NESTRUCTURALE
8.2.1. Coşurile de fum sau de ventilaţie ce se execută peste ultimul nivel al
clădirilor, parapetele, aticele, frontoanele etc. din zidărie se vor ancora în planşeul
pe care reazemă sau în centurile acestuia şi (de preferinţă) în stâlpişorii din beton
armat ai nivelului inferior, prin legături metalice de regulă bare din oţel beton.
Se admite să se renunţe la ancorarea elementelor masive care au înălţimea de
construcţie mai mică decât dimensiunea minimă a bazei şi care nu sunt situate pe
conturul clădirii.
8.2.2. În vederea asigurării rezistenţei şi stabilităţii coşurilor de fum şi ventilaţii la
acţiunea sarcinilor seismice, se vor lua următoarele măsuri:
zidăria coşurilor din cărămidă se va executa cu mortar de cimentvar marca 50 ;
coşurile vor fi prevăzute cu armături verticale dispuse pe contur, legate cu
bare orizontale (etrieri şi agrafe) ce vor fi acoperite cu un strat de mortar de cimentvar
marca 50 de minimum 35 cm grosime. Armăturile verticale vor fi dimensionate
considerînd coşurile ca fiind console verticale, încastrate în planşeul ultimului nivel,
acţionate de sarcini orizontale determinate conform ”Normativului P.10081” pct.3.5.
Armăturile vor fi ancorate în planşeul ultimului nivel al clădirii (fig. 37);
în cazul în care armăturile verticale rezultă cu secţiuni mari sau nu pot fi corect
ancorate în planşeu, se vor crea pe înălţimea coşului respectiv puncte fixe prin prevederea
unor dispozitive metalice (coliere, bride etc), ancorate cu tiranţi în planşeul ultimului
nivel.
8.2.3. Aticele şi frontoanele de zidărie vor avea grosimea de cel puţin 1/8 din
înălţimea de construcţie a acestora, dar minimum 1/2 cărămidă.
8.2.4. Aticele şi frontoanele se vor rigidiza cu stâlpişori şi centuri continue din
beton armat prevăzute la partea lor superioară.
Stâlpişorii din beton armat vor fi prevăzuţi la distanţe de max. 6,0 m la clădirile
proiectate pentru gradele 6 şi 7 de protecţie antiseismică, respectiv max. 3,0 m la cele
proiectate pentru gradele 8 şi 9.
Armăturile stâlpişorilor se vor ancora:
la partea inferioară în centurile planşeului, la colţurile şi ramificaţiile pereţilor
portanţi;
la partea superioară în centurile continui din beton armat.
La frontoanele cu înălţimi mai mari de 2,0 m, se recomandă prevederea şi a unei
centuri intermediare.
8.2.5. Asigurarea stabilităţii aticelor şi frontoanelor se poate realiza şi prin
prevederea de stâlpişori din beton armat combinaţi cu îngroşări locale ale zidăriei
(contraforţi) ce ies în afara planului aticului sau frontonului cu cel puţin 1/5 din
înălţimea lui.
8.3. Console orizontale
8.3.1. Consolele cu dimensiuni mari (tip copertine etc.) vor fi amplasate la nivelul
planşeelor clădirii şi vor fi ancorate în acestea. În mod excepţional, se admite încastrarea
acestora numai în zidărie, verificând prin calcul stabilitatea lor în ipoteza încărcării
minime cu sarcini verticale a peretelui portant în care se încastrează.
8.3.2. La clădirile proiectate pentru gradele 8 şi 9 de protecţie antiseismică se va
evita prevederea unor copertine de dimensiuni mari.
8.3.3. Proiectarea consolelor se va face ţinând seama de prevederile pct. 5.4.
Fig. 37. Ancorarea coşurilor
8.4. Subansambluri aşezate pe construcţii
8.4.1. Zidurile portante ale încăperilor izolate (uscătorii, accese la terasă etc),
construite peste ultimul nivel al clădirilor proiectate pentru gradele 8 şi 9 de protecţie
antiseismică, vor fi rigidizate şi legate de restul structurii prin prevederea de stâlpişori
din beton armat, prevăzută în continuarea celor de la nivelurile inferioare şi centuri din
beton armat.
8.4.2. Şarpantele pe scaune se vor ancora de regulă în centurile din beton armat de
la nivelul ultimului planşeu al clădirilor. Nu se recomandă utilizarea soluţiilor de
şarpantă care dau împingeri orizontale în zidurile supraînălţate peste ultimul planşeu al
clădirii pe care reazemă. În cazurile când se adoptă asemenea soluţie, zidurile respective
vor fi rigidizate şi ancorate în centurile ultimului planşeu prin centuri şi stâlpişori din
beton armat.
8.5. Pereţi despărţitori
8.5.1. Pereţii despărţitori executaţi din zidărie se vor fixa la partea inferioară in
pardoseală, prin executarea pardoselilor după cea a pereţilor şi la cea superioară prin
împănarea cu mortar ele ciment faţă de planşeele superioare.
8.5.2. Pereţii despărţitori se vor rigidiza pe direcţie perpendiculară planului lor
prin:
solidarizarea lor cu pereţii structurali prin ţesere sau ancorare cu bare de oţel
beton Ø 6/60 cm pe înălţime, în rosturile orizontale;
prevederea de elemente din beton armat stâlpişorii din beton armat legaţi de
zidurile respective cu bare orizontale din oţel beton 6/60 cm plasate în rosturi;
solidarizarea prin ţesere cu pereţi despărţitori perpendiculari ce vor avea
lungimea până la primul gol minimum 1/5 din înălţimea peretelui respectiv.
Sporirea rigidităţii pereţilor despărţitori se poate obţine şi prin armarea lor cu bare
de oţel beton Ø 6 mm, sau sârmă Ø 45 mm plasate în rosturile orizontale la distanţe de 4
asize.
8.5.3. Înălţimea maximă a pereţilor despărţitori (egală cu distanţa liberă dintre
planşeele clădirii) şi suprafaţa maximă a panourilor pline ale acestora (egală cu produsul
dintre înălţimea lor liberă şi distanţa dintre două rigidizări conform pct. 8.5.2) se dau în
tabelul 10 pentru gradele 6 şi 7 de protecţie antiseismică.
8.5.4. În cazul în care dimensiunile panourilor pereţilor despărţitori depăşesc
valorile indicate în tabelul 10, pereţii vor fi rigidizaţi cu contraforţi din zidărie sau
stâlpişori din beton armat legaţi de planşeele clădirii şi centuri intermediare de beton
armat.
8.5.5. Pereţii despărţitori care nu ajung până la planşeul superior vor fi
prevăzuţi la partea superioară cu centuri din beton armat şi vor fi rigidizaţi pe verticală f i e
cu contraforţi din zidărie, fie cu stâlpişori din beton armat ancoraţi la partea inferioară şi
superioară în planşee; în mod obligatoriu marginile zidurilor vor fi prevăzute cu astfel de
stâlpişori.
8.5.6. Pereţii despărţitori de 7,5 cm grosime se vor executa cu mortar marca 50, iar
cei de 12,5 cm grosime cu mortar de marcă minimum 25.
DIMENSIUNI MAXIME ALE PEREŢILOR DESPĂRŢITORI
Tabelul 10
Ti pul Grosime, Înălţime Suprafaţa
Nr. pereţi l o r cm maximă, maximă,
crt. m m
NOTA :
în cazul când una di n laturile verticale ale pancului de zidărie este liberă (de ex. mărginită de
un gol de uşă), suprafeţele maxime admise vor avea valori reduse cu 50% faţă de cele din tabel;
valorile din tabel se vor reduce cu 10% pentru gradul 8 de protecţie antiseismică, respectiv 25%
pentru gradul 9 de protecţie antiseismică.
8.6. Prevederi pentru terase
8.6.1. Termoizolarea planşeului de peste ultimul nivel al clădirilor (terase şi
acoperişuri cu pantă mică) va fi realizată astfel încât să asigure confortul termic al
încăperilor clădirilor şi să împiedice supraîncălzirea şi dilatarea planşeelor respective şi a
betonului de pantă, fenomene ce pot produce atât deteriorarea planşeelor cât şi a
pereţilor structurii, reducând siguranţa structurilor la acţiunea forţelor seismice (fig. 38).
8.6.2. În vederea eliminării efectelor de la pct. 8 .6.1. se recomandă luarea
următoarelor măsuri:
prevederea de rosturi de dilataţie în şapele de protecţie a termoizolaţiei, atât în
câmp (la cca 5 m interval) cât şi pe conturul clădirii în lungul aticului sau cornişei;
protejarea elementelor din beton armat înglobate în zidăria de faţadă, evitarea
formării de punţi termice în dreptul grinzilor, centurilor şi cornişelor;
organizarea lucrărilor pe şantier astfel încât termoizolarea terasei să se execute
la cît mai scurt timp după execuţia planşeului pe care îl protejează, evitând în acest mod
expunerea acestuia la variaţii de temperatură.
8.7. Cornişe şi brîuri
Cornişele şi brâurile care depăşesc planul pereţilor pe care sunt executate, se vor
realiza în conformitate cu prevederile STAS 10109/080, pct.4.4. Nu se admite executarea
acestor elemente cu cărămizi sau blocuri cu goluri verticale sau orizontale.
8.8. Hidroizolaţii orizontale sub pereţi
Împiedicarea migrării umidităţii prin capilaritate în pereţii structurali din zidărie
portantă (de exemplu din elementele infrastructurii) se va realiza prin prevederea de
hidroizolaţii orizontale rigide, executate cu mortar de ciment cu adaosuri
impermeabilizatoare. Hidroizolaţiile rigide vor asigura o legătură între peretele structural
şi elementul de care acesta trebuie hidroizolat cel puţin la fel de rezistentă cu un rost
orizontal curent al zidăriei.
Hidroizolaţiile rigide se vor executa în mai multe straturi în conformitate cu
prescripţiile de specialitate.
În cazul pereţilor nestructurali se pot utiliza pentru izolarea pe orizontală şi
soluţiile curente de hidroizolaţii.
9. CALCULUL STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE PORTANTĂ
LA ÎNCĂRCĂRI GRAVITAŢIONALE
9.1. Schema de calcul
9.1.1. Pereţii structurali (diafragmele) plini sau cu goluri constituite elementele de
rezistenţă verticale ale structurilor din zidărie portantă, ce preiau şi transmit fundaţiilor
încărcările gravitaţionale ale clădirilor. Pentru calcul, ei sunt consideraţi console verticale
încastrate la nivelul planşeului peste subsol, legate unele de altele în plan orizontal prin
planşeele clădirii care realizează legături pendulare. Plinurile pereţilor cu goluri denumite
”montanţi” sunt legate unele de altele, pe verticală, prin buiandrugi, parapeţi şi centuri ce
realizează legături capabile să preia momente şi forţe tăietoare.
Secţiunile de calcul ale pereţilor structurali plini şi ale montanţilor celor cu goluri
pot avea forme dreptunghiulare, în T, L, I sau combinaţii ale acestora.
9.1.2. Calculul pereţilor structurali la compresiune se va face cu luarea în
considerare a fenomenului de pierdere a stabilităţii ţinând seama de legăturile acestora în
plan orizontal şi vertical cu alte elemente structurale astfel:
a. în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile privind distanţele dintre pereţii de
rigidizare de la pct. 3.4.5 şi tabelul 5, iar planşeele sunt alcătuite ca şaibe rigide în
planul lor, fenomenul de pierdere a stabilităţii se poate produce pe înălţimea unui nivel
deoarece pereţii se consideră cu legături fixe în dreptul planşeelor. Analiza capacităţii
portante se va face considerând lungimea de flambaj a peretelui respectiv funcţie de
înălţimea liberă a nivelului h (fig. 39 a);
b. în cazul când nu sunt îndeplinite condiţiile de mai sus (de ex. la clădiri cu
un singur nivel sau la structuri de tip sală la care planşeul nu constituie o şaibă rigidă),
pereţii se consideră ca fiind console verticale încastrate la bază şi cu legături elastice la
vârf (fig. 39 b).
9.2. Stabilirea încărcărilor
9.2.1. Determinarea încărcărilor gravitaţionale, transmise pereţilor structurali de
planşee, se va face funcţie de modul de transmitere a încărcărilor, ce depinde de tipul
planşeului, după cum urmează:
a. În cazul planşeelor alcătuite din elemente de suprafaţă (planşee din beton
armat monolit, tip predală cu suprabetonare şi panouri sau semipanouri prefabricate),
încărcările gravitaţionale se transmit la toţi pereţii de pe contur funcţie de dimensiunile în
plan ale plăcilor. Suprafeţele de descărcare ale planşeului, aferente fiecărui perete, se vor
determina considerând liniile de rupere ale acestora înclinate cu unghiuri de 45° faţă
de pereţi (fig. 40 a);
b. În cazul elementelor liniare (fâşii sau grinzi şi corpuri de umplutură),
transmiterea încărcărilor se face direct numai la pereţii pe care acestea reazemă (fig. 40
b). Având în vedere legăturile existente între pereţi, care au ca efect egalizarea
deformaţiilor verticale în zonele de intersecţie ale pereţilor, repartizarea încărcărilor se
va face şi la pereţii perpendiculari pe cei direct încărcaţi. Se admite ipoteza repartizării
uniforme a încărcărilor verticale pe aria activă a diafragmelor (vezi pct. 11.3).
9.2.2. Repartizarea încărcărilor locale, concentrate sau distribuite în pereţii de
zidărie, se consideră că se face după plane înclinate cu 30° faţă de verticală. Deasemeni, se
admite ipoteza repartizării încărcărilor la elementele cu secţiuni în formă de T, L, I prin
retransmiteri de încărcări de la inimi la tălpi şi invers, continuu pe înălţimea construcţiei,
până la repartizarea uniformă a eforturilor de compresiune în secţiunile de calcul.
9.3. Excentricitatea de aplicare a încărcărilor gravitaţionale
9.3.1. Calculul pereţilor se va face luând în considerare următoarele excentricităţi
de aplicare a încărcărilor gravitaţionale perpendiculare pe axul longitudinal al acestora:
excentricităţi structurale,
excentricităţi de execuţie,
excentricităţi datorită acţiunii încărcărilor orizontale perpendiculare pe suprafaţa
pereţilor.
9.3.2. Excentricităţile structurale ”e1 ” provin din:
rezemarea excentrică a planşeelor (fig. 41);
deschideri sau încărcări diferite pe planşeele adiacente ale pereţilor (fig. 41);
suprapunerea excentrică a pereţilor cu grosimi diferite (fig. 42).
Diagramele de momente încovoietoare datorită aplicării excentrice a încărcărilor
gravitaţionale se vor considera conform fig. 43.
9.3.3. Excentricităţile de execuţie ”ea ” provin din:
abateri la coaxialitatea pereţilor,
abateri la verticalitatea pereţilor,
abateri la grosimea pereţilor sau neomogenităţi ale materialelor.
Conform STAS 10109/182 pct. 5.2.1, în cazul în care ”ea” nu depăşeşte cea mai
mare din valorile:
t h
e b £ 1, 0 cm ; e a £ ; e a £ o
30 300
unde ”t” este grosimea peretelui, iar, ”ho” înălţimea liberă dintre planşee, verificarea peretelui se
va face neglijând excentricitatea ”ea”.
9.3.4. Excentricităţile datorita încărcărilor orizontale ce acţionează, perpendicular pe
planul peretelui ce provin din :
acţiunea vântului ”ev”,
acţiunea cutremurului ”ec”,
împingerea pământului ”ep”,
se vor determina funcţie de momentele încovoietoare produse de aceste încărcări în secţiunea de
calcul a peretelui respectiv:
9.3.5. Excentricităţile totale de calcul vor fi:
pentru gruparea fundamentală a încărcărilor:
eo = e1 + ea + ev pentru pereţii exteriori ai suprastructurii
eo = e1 + ea + ep pentru pereţii subsolului.
pentru gruparea specială a încărcărilor:
eo = e1 + ea + ec
Fig. 43. Diagramă de moment încovoietor la pereţi solicitaţi excentric.
9.4. Dimensionarea elementelor
9.4.1. Dimensionarea secţiunilor pereţilor structurali se va face la acţiunea
sarcinilor gravitaţionale, ţinând seama de excentricităţile de aplicare a acestora şi de
fenomenul de pierdere a stabilităţii, cu relaţiile din STAS 10109/182.
În anexa 1 se dau precizări privind determinarea lungimii de flambaj a pereţilor
din zidărie, funcţie de legăturile de pe conturul acestora capabile să împiedice pierderea
stabilităţii pereţilor.
9.4.2. Verificarea pereţilor se va face prin determinarea capacităţii portante a unor
fâşii verticale de perete, cu lăţimea de 1,0 m. Se vor alege în acest scop fâşiile din perete
care prezintă riscul maxim de pierdere a stabilităţii (capetele libere, nerigidizate, ale
pereţilor, fâşiile cele mai depărtate de rigidizările verticale perpendiculare etc).
9.4.3. Secţiunile elementelor de zidărie se vor verifica pentru perioada de execuţie
ţinând seama de schema statică reală şi de rezistenţele reduse ale mortarului (funcţie
de vârsta acestuia) conform STAS 10109/182 pct.4.7 şi tabelul 7. În cazul în care în
timpul execuţiei nu este asigurată rezistenţa şi stabilitatea pereţilor (de ex. pereţi care
rămân un timp necontravântuiţi sau nelegaţi pe verticală), se vor prevedea măsuri de
sprijinirea provizorie a lor.
10. CALCULUL PEREŢILOR LA ÎNCĂRCĂRI ORIZONTALE
CE ACŢIONEAZĂ PERPENDICULAR PE PLANUL LOR
10.1. Pereţii structurali acţionaţi de încărcări orizontale perpendicular pe planul lor
(vânt, seism) vor fi consideraţi ca elemente continui, pe verticală şi orizontală, rezemate pe
planşeele clădirii şi pe pereţii de rigidizare în cazul în care planşeele sunt alcătuite ca şaibe
rigide în planul lor, iar pereţii de rigidizare sunt prevăzuţi la distanţele specificate la pct.
3.4.5 şi tabelul 5.
Determinarea momentelor încovoietoare se va face ca pentru plăci elastice (fig. 44), cu
condiţia asigurării capacităţii de rezistenţă la compresiune excentrică şi în limitele unor
deformaţii admise.
10.2. Pereţii din zidărie ai subsolului solicitaţi la împingerea pământului se consideră
rezemaţi pe orizontală pe planşeul de peste subsol şi pe verticală pe pereţii perpendiculari ai
subsolului. La partea inferioară, pereţii subsolului se consideră, funcţie de rezolvarea constructivă,
fie rezemaţi pe placa pardoselii subsolului (fig. 45 a), fie încastraţi în cazul când nu există
prevăzută placă de pardoseală (fig. 45 b).
În ambele cazuri se va urmări ca excentricitatea provenită din împingerea pământului
(pct.9.3.4.) să nu depăşească 1/3 din grosimea peretelui.
10.3. Funcţie de raportul dintre înălţimea subsolului şi distanţa dintre pereţii de
rigidizare, pereţii supuşi la împingerea pământului vor fi consideraţi că lucrează pe una sau două
direcţii, similar cu plăcile elastice, admiţând în al doilea caz continuitatea pe direcţie orizontală în
dreptul pereţilor de rigidizare.
10.4. Verificarea capacităţii portante a pereţilor subsolului se va face sub acţiunea
simultană a împingerii pământului cu a încărcărilor verticale maxime probabile la nivelul
terenului (ce acţionează în imediata vecinătate a clădirii şi provenite din staţionarea
vehiculelor, depozitări de materiale etc), dar nu mai puţin de 1 000 kg/m 2 .
10.5. Solicitarea gravitaţională şi aplicarea excentrică a acesteia, în cazul în care are un
efect favorabil asupra rezistenţei şi stabilităţii peretelui, se va considera cu valoarea minimă.
Fig. 44. Schemă de calcul a pereţilor exteriori la încărcări orizontale
acţionând perpendicular pe planul lor.
11. CALCULUL STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE LA
ACŢIUNI ORIZONTALE (SEISMICE)
11.1. Principii
1 1 . 1.1. Calculul structurilor la acţiuni orizontale este elaborat pe baza elementelor
teoretice şi experimentale cunoscute până în prezent; prevederile normativului vor putea fi treptat
îmbunătăţite pe măsură ce se vor acumula datele de fundamentare necesare pe baza studiilor
teoretice, a experimentărilor şi urmărirea sistematică a comportării în timp a acestor structuri. Se pot
aplica şi alte moduri de calcul decât cele indicate în prezentul normativ, In baza unor justificări
corespunzătoare.
11.1.2. Structurile de zidărie portantă pot fi calculate la acţiunea sarcinilor orizontale,
utilizânduse următoarele moduri de calcul:
a. Calculul capacităţii de rezistenţă la încărcări orizontale, atât a elementelor componente
ale clădirii cît şi a ansamblului clădirii şi compararea acesteia cu solicitarea orizontală de calcul.
Acest mod de calcul se poate aplica structurilor etajate cu compartimentare deasă sau rară, alcătuite
în conformitate cu prevederile cap.3 5 şi se va dezvolta în cele ce urmează.
b. Calculul cu conlucrarea spaţială, la care solicitările aferente pereţilor se determină în
funcţie de rigiditatea relativă a acestora, mod de calcul bazat pe aceleaşi principii ca şi cel aplicat la
structurile de beton armat cu corecturi specifice caracteristicilor zidăriei. Acest mod de calcul are un
caracter mai general.
11.1.3. Structurile de zidărie portantă vor fi calculate la acţiunea forţelor seismice,
determinate în conformitate cu Normativul P 10081. Ele nu trebuie calculate la acţiunea
vântului.
11.1.4. Modul de calcul la capacitatea de rezistenţă are un caracter de verificare, este
simplificat şi aproximativ.
În baza dimensiunilor şi alcătuirii elementelor portante şi a forţelor gravitaţionale
maxime sau minime probabile, se stabileşte capacitatea de rezistenţă la încărcări orizontale a
fiecărei diafragme, respectiv montant, exprimată sub forma mărimii forţei tăietoare capabile la
nivelul respectiv, considerînduse valoarea cea mai mică determinată pentru una dintre
următoarele solicitări:
compresiunea excentrică cu excentricitate în planul pereţilor, ţinânduse seama după caz
de influenţa favorabilă a legăturilor orizontale (buiandrugi, grinzi);
forfecarea rostului orizontal;
eforturile principale de întindere în secţiuni înclinate.
Pentru structuri cu compartimentare deasă se admite calculul numai la eforturi
principale de întindere.
Suma capacităţilor de rezistenţă minime, ale tuturor diafragmelor componente ale
structurii, pentru fiecare direcţie principală, corectată cu un coeficient al condiţiilor de lucru, se
compară cu forţa orizontală (seismică) totală la nivelul respectiv, ţinânduse seamă şi de efectul
torsiunii, printrun coeficient al încărcării.
11.2. Ipoteze de calcul
Modul de calcul la capacitate portantă se bazează pe următoarele ipoteze:
a. planşeele au o rigiditate suficientă pentru a putea redistribui încărcările, după ce un
element sau mai multe elemente au atins valoarea capacităţii de rezistenţă, lucrând în
continuare în domeniul plastic;
b. prin redistribuirea încărcărilor pot fi antrenate elementele care mai au rezerve de
rezistenţă
c. efectele neconcordanţei dintre comportarea efectivă şi ipotezele făcute asupra redistribuirii
încărcării, ca de exemplu determinarea unor elemente slabe şi ieşirea lor din lucru înainte
de timp, fără să lucreze în domeniul plastic, deformabilitatea planşeelor etc. se corectează
printrun coeficient al condiţiilor de lucru;
d. pentru calculul la torsiune a structurii şi pentru verificarea fundaţiilor, se acceptă
ipoteza distribuirii solicitărilor orizontale în funcţie de capacitatea de rezistenţă a elementelor;
e. se consideră că elementele de beton armat înglobate în zidărie conlucrează cu acesta,
afectânduse rezistenţa zidăriei cu un coeficient al condiţiilor de lucru m = 0,85, prin care se
ţine seama de diferenţa de rigiditate a materialelor;
f. la pereţii cu goluri de uşi şi ferestre se ia în calcul efectul favorabil al buiandrugilor.
Punctul de anulare al momentului în buiandrug, datorită acţiunii orizontale, se consideră la
mijlocul deschiderii buiandrugului.
11.3. Schema de calcul
Fiecare element (montant) delimitat din structura spaţială, conform cu prevederile de la
punctul 9.1., se consideră că lucrează ca o consolă verticală încastrată la bază, solicitată de forţe
orizontale, având la nivelul planşeului legături cu celelalte elemente (montanţi) (fig. 46).
Dimensiunile în plan ale diafragmelor, respectiv ale montanţilor, se stabilesc separat pe
fiecare din direcţiile principale ale structurii (transversal şi longitudinal), ţinânduse seama de
dimensiunile limită pentru tălpile secţiunilor în formă de I, T, L, date în fig. 47.
Legăturile orizontale pot fi de tipul pendular (de exemplu planşeul flexibil fără buiandrug)
sau de tipul buiandrugului cu încastrare elastică (fig. 46).
Nivelul de încastrare al diafragmelor se consideră la nivelul superior al fundaţiilor pentru
clădirile cu subsol, sau al soclului la clădirile fără subsol. în cazul în care structura subsolului
are o rigiditate mult mai mare decât suprastructura, nivelul de încastrare al diafragmelor se poate
considera la nivelul planşeului peste subsol.
Calculul se face de regulă la fiecare nivel. Se admite, în cazuri justificate (de exemplu
la structuri cu compartimentare deasă, uniform alcătuită), să se facă calculul numai pentru
nivelul de bază.
11.4. Relaţia de bază
Calculul la capacitatea de rezistenţă a structurii în ansamblul ei, precum şi
verificarea nivelului de siguranţă se face cu următoarea relaţie de bază:
k = j i = t
(1) h å S k £ m å T c ij
k = n i =1
în care:
S k sarcina orizontală (seismică) de nivel la nivelul k ;
Tci j forţa tăietoare capabilă minimă a diafragmei i la nivelul j;
η coeficientul încărcării prin care se ţine seamă de efectul torsiunii, conform anexei II;
m coeficientul condiţiilor de lucru conform tabelului 11;
n numărul nivelurilor clădirii;
t numărul total al diafragmelor pe direct ia de calcul.
COEFICIENTUL CONDIŢIILOR DE LUCRU ”m”
Tabelul 11
Direcţia de acţiune a Tipul planşeului Raportul B (lăţimea) Coeficientul,
sarcinii seismice m
L (lungimea)
Longitudinal monolit, prefabricat B≤L orice raport 0,8
Monolit sau >0,20 0,8
Transversal prefabricat echivalent;
Panouri monolitizate, ≤ 0,20 0,7
fâşii cu suprabetonare
Nl æ N ö Nl
(2’) T CM = ç1 - ÷£
2 Z è 1 , 25 Rbl ø 4 Z
În relaţiile date sa considerat că punctul de aplicaţie al forţei N coincide cu centrul de
greutate al secţiunii. În cazul în care forţa N se aplică excentric, fără ca elementul să fie acţionat
de forţe orizontale, se va ţine seama de aceasta la stabilirea forţei tăietoare capabile:
N (eo ± d )
T CM = ; S c = A co (e ± d )
Z
d distanţa de la punctul de aplicaţie al forţei gravitaţionale N la centrul de greutate al
secţiunii.
b. Zidăria întărită cu stâlpişori de beton armat (fig. 49).
M C 1
(3) TCM = = (R b S b + RS z - NY N )
Z Z
în care:
Rb rezistenţă de calcul la compresiune a betonului
S b momentul static al ariei comprimate de beton în raport cu centrul de greutate al
armăturilor întinse
S s idem, pentru aria comprimată a zidăriei
YN distanţa de la centrul de greutate al armăturilor întinse la axul care trece prin
punctul de aplicaţie al forţei gravitaţionale N.
Pentru determinarea momentelor statice Sb şi Sz se calculează aria comprimată Ac din
echilibrul forţelor în proiecţie verticală:
Ac = A z + A b
N + A a R a - A b R b
(4) A z = ; Sz = AzYz; Sb=AbYb
R
Pentru simplificare se admite neglijarea armăturilor în zona comprimată şi neglijarea
luării în calcul a ariilor stâlpişorilor în porţiunea mijlocie la secţiunile cu stâlpişori marginali.
Armătura din zona întinsă se va lua în calcul indiferent de procentul de armare al secţiunii
complexe.
Pentru secţiuni dreptunghiulare (fig. 49 b) relaţia (3) are următoarea formă:
unde:
N + A a R a æ R ö
x = - a ç b - 1 ÷ pt. x>a
b × R è R ø
11.5.2. Forţa tăietoare capabilă în cazul de solicitare de compresiune
excentrică în planul pereţilor pentru montanţii diafragmelor cu goluri, la care se ia
în consideraţie efectul buiandrugilor încastraţi elastic, se determină cu relaţia (5):
M m c + å M b c
(5) T CM = T m C M + T b CM =
Z
în care:
T m CM, T m c forţa tăietoare capabilă resp. momentul capabil al unui montant la
nivelul de calcul determinat ca pentru un element plin cu relaţia 2
sau 3 în care se introduce forţa gravitaţională N în locul lui N
conform relaţiei (7)
T b CM , T b c forţa tăietoare capabilă, respectiv momentul capabil al unui
montant la nivelul de calcul datorit efectului buiandrugilor care
se determină cu relaţiile (6) şi (6 0 )
Pentru montantul marginal:
(6) M b h = c × T b × å g j
Pentru montantul intermediar ”i”
(6') å M b c = (c ' i T bi - 1 + c " i T bi )å g i = å c i × T bi å g i
în care:
T bi , T bi1 forţele tăietoare maxime capabile ale buiandrugilor din stânga şi
din dreapta montantului ”i” conform punctului 11.5.3.
γ j ; Σ γ j coeficientul pentru nivelul j , respectiv suma acestora până la
nivelul de calcul prin care se ţine seama de variaţia valorilor T b
pe înălţimea clădirii care pentru solicitări seismice se ia din
tabelul 12.
c’ i ; c”i distanţele de la mijlocul buiandrugilor (punctul de moment zero)
până la axul vertical al montantului (fig. 50).
Tabelul 12
Nivelul Numărul nivelurilor
K P+4 P+3 P+2 P+1 P
γ j Σ γ j γ j Σ γ j γ j Σ γ j γ j Σ γ j γ j Σ γ j
5 0,30 0,30
1 0,60 0,90 0,30 0,30
3 0,82 1,72 0,68 0,98 0,30 0,30
2 0,95 2,67 0,92 1,90 0,70 1,00 0,30 0,30 s
1 1,00 3,67 1,00 2,90 1,00 2,00 0,70 1,00 0.30 0,30
OBSERVAŢII:
1. Valorile din tabel corespund solicitărilor seismice în ipoteza variaţiei liniare a deformaţiei
structurii.
2. Valorile din tabel sunt valabile pentru clădiri la care înălţi mile nivelurilor (het) sunt egale între
ele şi masele de nivel (QK) sunt cât mai egale între ele.
3. Prin variaţia coeficienţilor γ j se ţine seama în anumite limite de condiţiile de echilibru pe
verticală a forţelor gravitaţionale cu forţele tăietoare din buiandrugi.
Pentru determinarea forţei tăietoare capabile a montantului la solicitările de
compresiune excentrică, la calculul termenului T m CM din relaţia (5), care se
stabileşte după situaţie cu una din relaţiile (2), (2'), (3) sau (3'), la forţa
gravitaţională N se adaugă sau se scade, după caz, suma forţelor tăietoare din
buiandrugi conform relaţiei (7) sau (7').
Pentru montantul marginal:
Pentru montantul intermediar:
a lungimea de încastrare a buiandrugului
b grosimea buiandrugului
Rstr rezistenţa de calcul la strivire a zidăriei care se stabileşte cu relaţia (9)
σ o efortul unitar de compresiune la nivelul buiandrugului peste primul nivel,
datorit sarcinii gravitaţionale :
N + DN
s 0 =
A
(vezi. fig. 51 a).
ki coeficient prin care se ţine seama de distribuirea eforturilor în zona de încastrare,
şi care se determină cu relaţiile (10), (11), (12).
■ Rezistenta de calcul la strivire:
50
(9) R str = R 3 1 +
a ( cm )
■ Valorile şi domeniul de valabilitate a coeficienţilor ki: montant marginal:
3 h b
(10) K 1 =
4 a + 3 l 01
este valabil pentru:
a≤3h b şi l 1a≥2h b
a
(11) K 2 =
4 a + 3 l 01
este valabil pentru:
a≥3h b şi l 1a≤h b
În cazul în care: a≤3h b iar 2h b>l 1 a>h b se interpolează liniar între valorile
coeficienţilor K1 şi K2 .
montant intermediar:
3 h b 0 , 15 l 2 2 l
(12) K '1 = £ = 0 , 9 K ' 3 2
4 a + 3 l 01 a (l 2 + l 01 ) 2 a
pentru partea din stînga;
3 h b 0 , 15 l 2 2 l
(12’) K " 1 = £ = 0 , 9 K " 3 2
4 a + 3 l 02 a (l 2 + l 02 ) 2 a
pentru partea dreaptă.
La determinarea forţei gravitaţionale aferente montantului, se admite să se
neglijeze componenta dată de forţele tăietoare din buiandrugi T b. În caz contrar,
calculul se face prin încercări succesive.
Dintre valorile forţelor T b, calculate pentru acelaşi buiandrug, odată pentru
condiţiile de încastrare din stânga (T bl din fig. 51 b şi 52 b), şi odată pentru
condiţiile de încastrare din dreapta (T ” b2 ), se va alege valoarea cea mai mică.
Calculul forţelor tăietoare T b la buiandrugii continui (fig. 52) se face cu
coeficientul K 2, relaţia (11), pentru montantul marginal, iar pentru montantul
intermediar cu coeficientul:
l 2
K ' 3 = pentru partea din stânga
3 (l 2 + l 01 )
respectiv:
l 2
K ' 3 = pentru partea din dreapta.
3 (l 2 + l 02 )
Momentul capabil din nod, datorit forţelor tăietoare din buiandrugi, se poate
exprima direct prin relaţia ( 13).
bl 2 2
(13) M b C 2 = ( R str - s 0 )
6
b. Valoarea forţei tăietoare T b care satisface condiţia de rezistenţă la compresiune
excentrică a montantului se verifică cu ajutorul relaţiilor (14 ), (15) şi (15').
Pentru montantul marginal (fig. 51, 52).
2 × T m CM 1 × Z
(14) T ' b1 £
C 1
Pentru montantul intermediar:
T m CM 2 × Z T m CM 2 × Z
(15) T " b1 £ ; T " b1 £
C ' 2 C " 2
respectiv
c. Valoarea forţei tăietoare T b , care satisface condiţia echilibrului forţelor în
proiecţie verticală, se verifică cu ajutorul relaţiilor (16) şi (17).
Pentru montantul marginal:
N 1 + DN 1
(16) T i bl £
å g j
Pentru montantul intermediar:
N 2 + DN 2
(17) T ' b 2 - T " B 1 £ ; T’b2 > T” b1
å g j
d. Buiandrugul se dimensionează ca element de beton armat, atât la încărcări
gravitaţionale, cît şi la efectul forţei tăietoare, având valoarea cea mai mică dintre cele
determinate la punctele precedente a ...e, în conformitate cu STAS 10107/076.
Deschiderea de calcul l c pentru determinarea momentului de încastrare se va considera
în funcţie de tipul buiandrugului după cum urmează:
buiandrugul conform fig. 51 ;
(18) l c =l 0 + 0,2 a
buiandrug continuu conform fig. 52:
11.6. Capacitatea de rezistenţă la forfecarea rostului orizontal
1 1. 6. 1. Forţa tăietoare capabilă la forfecarea rostului orizontal pentru diafragme
pline din zidărie simplă, în funcţie de mărimea excentricităţii forţei gravitaţionale ca efect al
momentului încovoietor datorit acţiunii forţelor orizontale, se determină după cum
urmează:
a. pentru secţiuni solicitate la compresiune excentrică cu excentricitate mică la care
este îndeplinită condiţia:
T CM × Z × Y
s 0 - ³ 0
I
cu relaţiile (20) şi (20')
A i
(20) T cf = (R f + 0, 7 f s 0 )
m i
pentru secţiuni dreptunghiulare la care:
T Z 1
e 0 = CM £ × 1
N 6
bl
(20) T cf = (R f + 0 , 7 f s 0 )
1, 5
în care:
N
s 0 =
A
Coeficientul μ i se determină cu relaţia:
Sl i
(21) m i =
I
în care:
S momentul static al suprafeţei cuprinse între marginea secţiunii şi axa ce trece
prin centrul de greutate al secţiunii, în raport cu această axă;
l i lungimea inimii (fig. 53).
În tabelul 13 se dau valori aproximative pentru coeficientul μ i .
b. Pentru secţiuni solicitate la compresiune excentrică cu excentricitate mare la
care:
T × Z × Y
s 0 - CM < 0
I
cu relaţiile (22) şi (22'):
0, 7 fA i s 0
(22) Tcf =
m i
VALORI APROXIMATIVE PENTRU COEFICIENTUL μi
Tabelul 13
Forma secţiunii μi
dreptunghiulară 1,5
secţiuni I cu tălpi reduse 0, l < b1/l1 < 0,4 1,35
şi secţiuni în T. L.
secţiuni I cu tăl pi lat e b1/l1 ≥ 0,4 1,15
pentru secţiuni dreptunghiulare la care:
T Z 1
e 0 = CM > × 1
N 6
0 , 7 fN
(22’) T cf =
1 , 5
11.6.2. Forţa tăietoare capabilă la forfecarea rostului orizontal pentru diafragme pline din
zidărie întărită cu stîlpişori de beton armat (zidărie complexă), se determină cu relaţia (23):
în care:
Aai suma secţiunilor barelor verticale din toţi stâlpişorii peretelui considerat;
Aa secţiunile barelor din stâlpişorul de pe partea întinsă;
Ra rezistenţă de calcul a armăturii.
Relaţia se aplică numai în cazul solicitării de compresiune excentrică cu excentricitate
mare, când se consideră că rezistenţa de forfecare a zidăriei (Rf) este depăşită, datorită eforturilor
de întindere în secţiune, care apar la ambele capete ale peretelui, ca urmare a solicitărilor
seismice alternante.
Calculul se face atât cu relaţia (22) sau (22') pentru zidăria simplă cât şi cu relaţia (23).
Dintre aceste două valori determinate, se consideră cea mai mare.
11.6.3. Forţa tăietoare capabilă la forfecarea rostului orizontal pentru diafragma cu goluri
se calculează cu relaţiile (20) (20'), (22), (22') pentru zidărie simplă, sau cu relaţia (23) pentru
zidăria întărită cu stâlpişori de beton armat, în care forţa gravitaţională N, cu care se determină
efortul unitar σ0, se înlocuieşte cu forţa N , determinată conform relaţiei (7) sau (7').
În cazul în care forţa tăietoare capabilă la forfecarea rostului orizontal determinată ca mai
sus, este mai mică decât forţa tăietoare capabilă la compresiunea excentrică determinată în
conformitate cu prevederile de la punctele 11.5.2. şi 11.5.3. adică :
Tcf < TCM
se recalculează forţele tăietoare din buiandrugi Tb (determinate conform pct. 11.5.3) şi forţa
gravitaţională de calcul N din condiţia:
Pentru simplificare se admite ca valoarea forţelor tăietoare din buiandrugi să fie
recalculată, utilizând raportul dintre forţele tăietoare Tcf şi TCM cu relaţia:
T c f
(25) T b = × T b
T CM
iar forţa Tef definitivă să fie determinată prin încercări succesive.
11.7. Capacitatea de rezistenţă la eforturi principale de întindere
11.7.1. Forţa tăietoare capabilă corespunzătoare condiţiei de rezistenţă la eforturile
principale de întindere, pentru diafragme pline din zidărie simplă se determină cu relaţiile (26) şi
(26').
R p × A i s
(26) T cp = 1 + 0 , 8 Ø × 0
m i R p
pentru secţiuni dreptunghiulare:
R p × b × l s
(26’) T cp = 1 + 0 , 8 Ø × 0
m1, 5 R p
în care:
Rp rezistenţa de calcul a zidăriei la eforturi principale de întindere obţinută prin
înmulţirea valorilor din STAS 10109/182 tabelul 6 în cazul calculului la
încărcări seismice, cu coeficientul condiţiilor de lucru suplimentar m = 1,2.
Ø coeficientul în funcţie de excentricitatea relativă l/e0 conform tabelului 14.
Explicarea celorlalte notaţii sa dat la relaţia (20).
VALORILE COEFICIENTULUI Ø
Tabelul 14
Excentricitatea relativă
l Ø
e 0
≥ 6 1
l æ l ö
6 ≥ ≥ 4 2 çç -1 ÷÷
e 0 è 4 e 0 ø
≤ 4 0
Stabilirea excentricităţii relative l/e0 se va face conform punctului 11.7.4. (vezi
anexa III).
11.7.2. Forţa tăietoare capabilă corespunzătoare condiţiei de rezistenţă la
eforturile principale de întindere, pentru diafragme pline din zidărie întărită cu stâlpişori
de beton armat (zidărie complexă), se determină după cum urmează:
a. La secţiunile la care rezistenţa este asigurată de panourile ele zidărie simplă
încadrate de elemente de beton armat, calculul se face cu relaţia (26) sau (26') după caz,
în care efortul mediu de compresiune a 0 se introduce cu valoarea:
N
(27) s 0
A id
R b
în care aria ideală: Aid = A z + A b iar coeficientul μ i se introduce cu valoarea
R
determinată în baza caracteristicilor ideale ale secţiunilor (A i d , S i d, Iid );
S
(28) m i = id × l i
I id
b. La secţiunile la care rezistenţa la eforturi principale nu mai este asigurată de
zidărie, aceasta considerânduse fisurată, întregul efort de întindere trebuie preluat de
armăturile din centuri (respectiv de armăturile prevăzute în rosturile orizontale ale
zidăriei) şi de armăturile stâlpişorilor de beton armat.
Deoarece rezistenţa la eforturi principale de întindere trebuie satisfăcută
concomitent atât de armăturile din centuri cît şi de cele din stâlpişori, se va considera
cea mai mică valoare dintre următoarele:
pentru centuri şi armăturile din rosturile orizontale ale zidăriei:
2 A ac R a l i
(29) Tcp = × > T cp zidărie simplă.
m i h et
pentru stâlpişori:
2å A as R a l i
(30) Tcp = × > T cp zidărie simplă.
m i å l 1
în care:
Aac aria armăturilor din centuri destinată a prelua numai solicitările seismice, şi
aria totală de armătură din rosturile orizontale ale zidăriei pe înălţimea
unui nivel;
ΣAas aria armăturilor din stâlpişori din porţiunea mijlocie a peretelui (fără
armătura stâlpişorilor marginali);
Σli suma lungimilor de zid aferente stâlpişorilor din porţiunea mijlocie a
peretelui (fig. 54).
11.7.3. Forţa tăietoare capabilă corespunzătoare condiţiei de rezistenţă la eforturi
principale de întindere, pentru diafragme cu goluri, se calculează cu relaţiile (26) sau (26') pentru
zidăria simplă, în care, pentru determinarea efortului mediu de compresiune σ0, în locul forţei
gravitaţionale N se introduce forţa N conform relaţiei (7) sau (7’) şi cu relaţiile (29) şi (30)
pentru zidăria întărită cu stâlpişori de beton armat.
11.7.4. Excentricitatea relativă a forţei gravitaţionale (l/e0), în funcţie de care se stabileşte prin
intermediul coeficientului Ø efectul efortului de compresiune asupra mărimii capacităţii de
rezistenţă la eforturi principale de întindere la diafragma din zidărie simplă (relaţiile 26, 26’), se
determină după cum urmează :
a. Pentru diafragme pline, cu relaţia:
l Nl
(31) =
e o T cp × Z
b. Pentru diafragme cu goluri, cu relaţia:
l N l
(32) =
e o T cp × Z - å M b c
Întrucât forţa tăietoare capabilă Tcp care urmează să fie determinată nu este cunoscută
pentru a putea fi introdusă în relaţiile (31) sau (32), calculul se face cu aproximaţii succesive,
prima valoare a excentricităţii relative stabilinduse din condiţia de rezistenţă la compresiune
excentrică (TCM) conform prevederilor de la punctul 11.5.1.
æ l ö Nl
(31’) çç ÷÷ = ; respectiv:
è e o ø1 T cp × Z
æ l ö N l
(32’) çç ÷÷ = b
è e o ø1 T cp × Z - å M c
Aproximaţiile se continuă până când diferenţele dintre două valori succesive devin
neglijabile. Pentru forţa tăietoare capabilă de la nivelul de bază, valorile coeficientului 0 se pot
citi direct din diagrama dată în anexa III.
La pereţii cu goluri, în cazul în_ care forţa Tcp este mai mică decât TCM se va recalcula
forţa N şi momentul M\. Pentru aceasta se admite ca forţa tăietoare din buiandrugi Tb, să fie
determinată în mod aproximativ, înmulţinduse forţa Tb calculată conform punctului 11.5.3. cu
raportul Tcp/TCM.
T cp
Tb = × T b
T CM
12.1. Sistemul static de calcul şi schema de încărcare
12.1.1. În plan orizontal planşeele pot fi considerate în calcul drept grinzipereţi
continue, având ca reazeme pereţii diafragmă ai clădirii. Solicitarea orizontală este egală cu forţa
seismică de nivel Sk care se repartizează proporţional cu masele aferente nivelului respectiv.
În cazurile curente se admite în mod acoperitor repartizarea liniară a sarcinii seismice pe
lungimea (L) sau pe lăţimea (B) a planşeului (fig. 55).
S k æ 6 e ö
(33) S k 1 , 2 = ç1 + ÷
L (B ) è L ø
în care:
e distanţa dintre centrul de rigiditate şi centrul masic şi se determină conform
anexei II ( exl respectiv eyl).
Se admite ca forţele S ki a are acţionează asupra diafragmei i la nivelul k să fie
considerate proporţionale cu capacităţile portante ale pereţilor — diafragmă la nivelul „0"
stabilite' în conformitate cu prevederile din capitolul 11.
S k T ci
(34) S ki =
å T ci
La structurile bine conformate calculul se face de regulă numai pentru planşeul
peste ultimul nivel.
La structurile cu compartimentare deasă, cu planşee din beton armat monolit,
panouri prefabricate sau prefabricate cu suprabetonare, la care diafragmele transversale
au capacităţi de rezistenţă comparabile între ele, nu este necesară verificarea planşeelor ca
diafragme orizontale.
12.1.2. Solicitările secţionale în plan orizontal şi anume forţele tăietoare T şi
momentele încovoietoare M se determină după regulile staticii construcţiilor (fig.55).
Valorile obţinute pentru diferite secţiuni, care servesc pentru dimensionarea
diafragmei orizontale, se împart cu un coeficient al condiţiilor de lucru ”m” prin care se
ţine seama de neconcordanţa posibilă dintre ipoteza făcută asupra proporţionalităţii dintre
rigiditatea pereţilordiafragmă şi capacitatea lor portantă.
Coeficientul ”m” este dat în tabelul 11.
12.2. Dimensionarea şi verificarea secţiunilor
12.2.1. Verificarea la moment încovoietor se face prin determinarea secţiunii de
armare necesare pe laturile longitudinale ale planşeului şi a efortului de compresiune
suplimentar în placa planşeului, cu relaţiile:
3M
(35) A a =
2 BR a
6 M
(36) s a = £ 0 , 2 R
B 2 hp
în care:
Q forţa tăietoare de calcul din forţa gravitaţională;
T forţa tăietoare de calcul din încărcări orizontale;
Kt rezistenţa de calcul la întindere a betonului.
La planşeele din beton armat monolit, la care nu este îndeplinită condiţia
(37) precum şi la planşeele din panouri prefabricate armăturile transversale şi
longitudinale suplimentare, respectiv armăturile care traversează rostul de
îmbinare dintre panourile prefabricate, se vor determina cu relaţia:
T
(38) A a transv . = A a longit . = (cm 2 /m).
B ( m ) R a
În rostul de îmbinare a panourilor prefabricate se va verifica şi rezistenţa la
forfecare a penelor de beton precum şi rezistenţa la compresiune locală a
pragurilor la îmbinarea în dinţi.
În cazul planşeelor prefabricate din elementele de tip fâşie, armăturile de
ancorare a fâşiilor în centurile de beton armat se determină cu relaţia:
2T
(39) A a =
B ( m ) R a
în care:
l lungimea diafragmei
lt distanţa dintre axele traveelor adiacente diafragmei solicitate.
13. EXECUTAREA ZIDĂRIILOR DIN CĂRĂMIZI
ŞI BLOCURI CERAMICE
13.1. Alcătuirea zidăriilor
Zidăria simplă
13.1.1. Zidăria se alcătuieşte din cărămizi sau blocuri aşezate pe lat sau pe
cant (cu excepţia celor cu goluri verticale, care se aşează numai pe lat), în
rânduri orizontale şi paralele. La alcătuirea zidăriilor din cărămizi pline şi cu
goluri verticale, pe lângă cărămizile întregi se folosesc şi fracţiuni, necesare reali
zării ţeserii legăturilor, ramificaţiilor şi colţurilor. La ziduri cu grosimea de
1/2 cărămidă şi de o cărămidă se admite folosirea cărămizilor sparte (jumătăţi sau
mai mari) în proporţie de cel mult 15%.
Se recomandă ca înălţimile zidurilor să fie multiplul înălţimii blocurilor. În
cazul în care la zidăria din blocuri ceramice rezultă la ultima asiză dimensiuni mai
mici decât înălţimea unei asize, completările se vor face fie cu cărămizi nesparte
de înălţime corespunzătoare, fie prin mărirea înălţimii centurii din beton. La
zidăria din cărămizi şi blocuri cu goluri orizontale, la intersecţii, ramificaţii şi
colţuri se folosesc jumătăţi produse în fabrică, precum şi cărămizi cu goluri verticale.
13.1.2. Rosturile verticale vor fi ţesute astfel ca suprapunerea cărămizilor din
două rânduri succesive pe înălţime, atât în câmp cât şi la intersecţii, ramificaţii şi
colţuri să se facă pe minimum 1 /4 cărămidă în lungul zidului şi pe 1/2 cărămidă pe
grosimea acestuia. Ţeserea se va face obligatoriu la fiecare rând (fig. 56 şi 57).
13.1.3. Grosimea rosturilor orizontale va fi de 12 mm, iar a celor verticale va fi
de 10 mm. Abaterile admisibile la grosimea rosturilor sunt cele arătate în STAS
10109/182.
13.1.4. Legăturile la colţuri între zidurile de cărămizi pline sau cu goluri verticale
se vor face ca în figura 58, iar între cele din cărămizi şi blocuri cu goluri orizontale, ca
în fig. 59.
13.1.5. Legăturile la ramificaţii de ziduri din cărămizi pline sau cu goluri verticale se
vor face ca în fig. 60, iar la ramificaţii de ziduri din cărămizi şi blocuri cu goluri
orizontale
ca în fig. 61
13.1.6. Legăturile la intersecţii de ziduri din cărămizi pline sau cu goluri verticale
se vor face ca în fig. 62, iar la intersecţii de ziduri din cărămizi şi blocuri cu goluri
orizontale, ca în fig. 63.
13.1.7. Zidurile portante se vor alcătui din cărămizi sau blocuri cu aceeaşi
înălţime; în cazul în care acest lucru nu este posibil, legătura între zidurile respective se
va realiza fie prin ţesere la două rânduri, fie prin intercalarea unui stâlpişor de beton
armat ca în fig. 6.
Zidărie de umplutură
13.1.8. Zidăria de umplutură la clădirile cu structură de beton armat va fi bine
împănată la partea superioară şi ancorată de elementele portante ale construcţiilor (stâlpi,
diafragma) după cum urmează:
a. Zidăria plină (fără goluri de uşi sau ferestre) se va ancora la clădiri cu gradul de
protecţie antiseismică 8 şi 9 de o parte şi de alta a stâlpului (diafragmei) la câte cca.
60...80 cm distanţă pe verticală în funcţie de înălţimea asizei şi distanţei dintre planşee,
astfel ca să se realizeze o distribuire cît mai uniformă a ancorajelor pe înălţime (fig. 64
a).
b. Porţiunile de zidărie situate pe de o parte sau alta a golului de uşi sau ferestre
av1nd lungimea de peste 1 m se vor ancora conf. pct. 13.1.8.a; cele cu lungimea egală sau mai
mică de 1 m se vor ancora pentru toate gradele de protecţie antiseismică (fig. 646).
c. În traveile alcătuite din parapet şi gol de fereastră neîncadrat de zidărie,
ancorarea zidăriei parapetului se va face de o parte şi alta a stâlpilor sau diafragmelor cu câte
două bare la distanţă de câte 20 cm pe verticală de marginea inferioară a golului de fereastră şi
de planşeu în cazul asizelor de 10 şi 20 cm şi la câte 30 cm în cazul asizelor de 15 şi 7,5 cm (fig.
64c).
13.1.9. Ancorarea zidăriei se va face cu mustăţi de oţel beton 0 6 mm, cu lungimea de 50
cm, scoase din stâlpi sau diafragme. În cazul porţiunilor de zidărie cu lăţimea sub 50 cm se vor
folosi bare de ancorare de lungime corespunzătoare. În cazul elementelor de beton armat
turnate în cofraje metalice, ancorarea zidăriei se va face cu bare fixate de stâlpi sau
diafragme cu ajutorul bolţurilor împuşcate C 10x50 M 6E precum şi cu şaibe şi piuliţe
ca în detaliile din fig. 65.
Protecţia anticorozivă a barelor de ancorare se va realiza prin înglobarea lor în
mortar marca 50, care se va prepara la punctul de lucru. Împănarea zidăriei la partea
superioară se va face cu mortar de ciment şi colţuri de cărămidă.
13.1.10. Pereţii despărţitori de 7,5 cm grosime se vor executa cu mortar marca 50
şi vor fi armaţi conform prevederilor pct. 8.5.3. Pereţii se vor ancora de stâlpi sau
diafragme conf. pct. 13.1.8. în dreptul rosturilor armate, sau se vor lega de zidărie prin
ţesere sau ancore metalice (fig. 66).
Zidăria armată
13.1.11. Tipurile şi mărcile de mortare utilizate la zidăria armată sau indicat la
pct. 2.
13.1.12. La zidăria armată barele de armătură se prevăd în rosturile orizontale la
intervale pe înălţime de maximum cinci rânduri de cărămidă plină, respectiv 40 cm.
Fig. 63 continuare
Zidăria complexă
13.1.13. Zidăria complexă este zidăria întărită, la intervale determinate prin
calcul sau constructiv, cu stâlpişori de beton armat cu care conlucrează la preluarea
încărcărilor verticale sau orizontale.
13.1.14. Dimensiunea minimă a stâlpişorilor de beton armat şi armarea lor se va
prevedea conform pct. 4.4.5.
13.1.15. Se recomandă ca, ori de câte ori este posibil, pe faţa exterioară să se aplice
placaje termoizolatoare.
Zidăria mixtă
13.1.16. Zidăria mixtă, folosită pentru completări, consolidări etc, este alcătuită
la exterior dintrun perete de beton iar la interior din zidărie de cărămidă plină aşezată
în lung, cu rosturile ţesute la fiecare rând.
13.1.17. Pentru realizarea legăturilor dintre cei doi pereţi, la fiecare al patrulea rând se
aşează câte o cărămidă transversală, la intervale de maximum 1 m în lungul zidului. Cărămizile
aşezate transversal alternează pe înălţimea zidului.
13.1.18. La cel mult un metru pe înălţimea zidului se execută un rând continuu de
legătură din cărămizi aşezate transversal .
Cornişe
13.1.19.Cornişele şi brâiele, care depăşesc planul zidului cu cel mult jumătate din grosimea
lui, se pot realiza prin scoaterea treptată în consolă a cărămizilor, în trepte de cel mult 1/4
de cărămidă la fiecare rând, respectânduse şi prevederile de la pct. 8.7.
Coşuri
13.1.20. Coşurile de fum se vor executa din cărămizi pline presate pe cale umedă sau
cărămizi cu goluri verticale; în cazul utilizării cărămizilor cu goluri verticale, canalele de fum se
vor căptuşi cu olane sau tuburi prefabricate de beton. Cărămizile cu goluri verticale se vor
zidi cu mortar fluid (cu consistenţă 1011 cm), iar golurile cărămizilor se vor umple cu
mortar. Zidăria coşurilor obişnuite se va alcătui din cărămizi întregi. Fracţiunile de cărămizi
se vor folosi numai pentru realizarea legăturilor. Zidăria va fi executată cu rosturi orizontale
şi verticale bine umplute cu mortar.
Grosimea pereţilor canalelor de fum la pereţii interiori va fi de minimum 1/2 cărămidă.
La montarea olanelor şi tuburilor, rosturile dintre ele vor fi umplute cu mortar, iar
golurile dintre olane sau tuburi şi zidărie, se vor umple cu mortar şi bucăţi de cărămidă.
13.2. Tehnologia de execuţie a zidăriilor
13.2.1. Dimensiunile, marca şi calitatea cărămizilor, precum şi marca mortarului de
zidărie vor fi obligatoriu cele prevăzute în proiect. Compoziţia mortarului va fi cea arătată în
STAS 103085 şi în Instrucţiunile tehnice C 1782, inclusiv cele cu adaus de cenuşă conf.
deciziei ICCPDC Nr. 35/31.03.1980.
13.2.2. Consistenţa mortarului, determinată cu conul etalon pentru zidăria din cărămizi
pline va fi de 8... 13 cm, iar pentru zidăria din cărămizi şi blocuri cu goluri verticale sau
orizontale va fi de 7...8 cm.
13.2.3. Cărămizile, înainte de punerea lor în lucrare, se vor uda bine cu apă. Pe timp de
arşiţă udarea trebuie făcută mai abundent.
13.2.4. La zidăria din cărămizi pline şi cu goluri verticale, rosturile orizontale şi
verticale vor fi bine umplute cu mortar, dar lăsânduse neumplute pe o adâncime de 1... 1,5 cm
de la faţa exterioară a zidului.
La zidăria din blocuri cu goluri orizontale, rosturile orizontale vor fi bine umplute cu
mortar ca şi la zidăria din cărămizi pline sau cu goluri verticale. Pentru realizarea rosturilor
verticale, mortarul se va aplica cu mistria numai pe porţiunile marginale ale blocurilor cu goluri
orizontale înguste (fig. 67).
13.2.5. Orizontalitatea rândurilor de cărămizi sau blocuri se obţine utilizând
rigle de lemn sau metal gradate la intervale egale cu înălţimea rândurilor de zidărie.
Riglele se fixează la colţurile zidăriei. Verificarea orizontalităţii se va face cu o sfoară
de trasat bine întinsă între aceste rigle.
13.2.6. Întreruperea execuţiei zidăriei se face în trepte, fiind interzisă întreruperea
cu strepi.
13.2.7. Legăturile între ziduri, la colţuri, intersecţii şi ramificaţii se fac alternativ
funcţie de tipul de cărămizi şi blocuri ceramice utilizate şi anume: primul rând de
cărămizi se face continuu la unul din ziduri şi se întrerupe la cel de al doilea
în dreptul intersecţiei. Rândul al doilea de la cel de al doilea zid se face continuu,
întrerupând pe cel de la primul zid ş.a.m.d. Detaliile de alcătuire a legăturilor la
colţuri, ramificaţii şi intersecţii sunt arătate în fig. 58...63. Legăturile dintre pereţii
despărţitori şi pereţii din cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri verticale sau orizontale
având asize diferite sunt arătate în fig. 66.
Tăierea cărămizilor pline sau cu goluri verticale necesare pentru realizarea
legăturilor la colţuri, intersecţii, ramificaţii etc. se va face cu ciocanul de zidărie bine
ascuţit sau cu o unealtă electrică cu disc abraziv. La zidăria din blocuri cu goluri ori
zontale, se folosesc jumătăţi de blocuri care se livrează odată cu cele întregi sau
cărămizi cu goluri verticale. Se interzice tăierea blocurilor cu ciocanul.
13.2.8. Ultimul rând al zidăriei, peste care urmează să se monteze elemente
prefabricate, se va executa cu cărămizi aşezate în lung.
13.2.9. Ancorarea zidăriei de umplutură de structura clădirii (stâlpii sau
diafragmele de beton armat) se face fie cu ajutorul mustăţilor de oţel beton, fie cu
agrafe fixate pe bolţuri împuşcate cu pistolul conform prevederilor de la punctul 13.1.9
şi fig. 65.
Înainte de executarea zidăriei de umplutură, pe suprafeţele respective ale stâlpilor
sau diafragmelor se va aplica un spriţ de mortar de ciment, iar rostul vertical dintre
zidărie şi elementul de structură va fi umplut complet cu mortar.
13.2.10. La executarea zidăriei armate, se va acorda o atenţie deosebită poziţionării
corecte a barelor de armătură şi realizării grosimii necesare a mortarului de acoperire
a armăturii în rosturile orizontale.
13.2.11. La executarea zidăriei complexe, în cazul în care armătura stâlpişorilor se
realizează din carcase prefabricate (cazul curent), acestea se vor monta înainte de
executarea zidăriei legândule de mustăţile nivelului inferior.
Pe măsura executării zidăriei, în rosturile orizontale ale acesteia se aşează barele
orizontale de legătură cu stâlpişorii, înglobândule în mortar marca 50, obţinut când este
cazul prin îmbogăţirea locală a dozajului de ciment. Rosturile zidăriei din dreptul
stâlpişorilor se lasă neumplute cu mortar pe o adâncime de cca. 2 cm pentru realizarea
unei legături cît mai bune cu stâlpişorii.
Turnarea betonului se face în straturi cu înălţimea de cca. 1 m, după udarea
prealabilă a zidăriei şi cofrajului. Îndesarea betonului se face cu vergele. Se interzice
folosirea în acest scop a vibratoarelor sau baterea cofrajului cu ciocanul.
13.2.12. La zidurile cu grosimea de cel puţin o cărămidă, se vor zidi de o parte şi
de alta a golului câte 3 ghermele la fiecare gol de uşă şi câte 2 ghermele la fiecare gol
de fereastră. Ghermelele din lemn vor fi impregnate cu carbolineum sau cufundate de 2...3
ori întro baie de bitum fierbinte.
La zidurile din blocuri cu goluri orizontale, modul de fixare a ghermelelor este
arătat în fig. 68. La aceste ziduri, atunci când tocul sau căptuşeala nu acoperă toată grosimea
zidului, golurile orizontale ale blocului se vor umple cu bucăţi de cărămizi care se
fixează cu mortar.
13.2.13. Rosturile zidăriei coşurilor se vor ţese la fiecare rând şi vor fi complet
umplute folosinduse mortar de aceeaşi marcă ca la zidăria pereţilor.
Se vor monta numai olane şi tuburi de beton care nu prezintă defecte.
Execuţia va fi îngrijită, astfel ca suprafaţa interioară a coşului să fie netedă.
Coşurile pe porţiunea din podul clădirilor se vor tencui şi se vor spoi cu var. La
executarea coşurilor se va ţine seama şi de prevederile STAS 679382 ”Construcţii civile,
industriale şi agrozootehnice. Coşuri, canale de fum pentru focare obişnuite la construcţii
civile. Prescripţii generale”, precum şi de prevederile de la pct. 8.2.
13.2.14. Zidăria aparentă se va executa cu cărămizi de calitatea A. Rosturile vor fi
drepte, paralele şi de grosime egală. În acest scop se va utiliza o riglă de oţel de
grosimea rostului, care se aşează pe marginea rândului de zidărie imediat inferior
celui care se execută.
Rostuirea se face cu mortarul prevăzut în proiect (norma de deviz) şi se va
fugui cu fierul de rostuit.
Mortarul scurs pe faţadă şi petele lăsate de acesta se vor îndepărta cu acizi diluaţi
şi se vor spăla bine cu apă.
13.2.15. Placarea diafragmelor de beton armat cu cărămizi sau blocuri ceramice, se
va executa între centurile de beton armat scoase în consolă în dreptul planşeelor ca în fig.
69. Zidăria se va împăna între centuri conform prevederilor pct. 13.1.9. Spaţiul
dintre zidărie şi diafragmă (de 1 ...2 cm) se va umple bine cu mortar odată cu
executarea zidăriei. În zone seismice de grad 7, 8 şi 9 placajul va fi ancorat de diafragmă
cu bare de oţel beton (înglobate în rosturi orizontale).
Ancorarea se face cu mustăţi @ 6 mm având lungimea de cca 30 cm, scoase din
diafragmă sau fixate cu ajutorul bolţurilor împuşcate conform pct. 13.1.9. Mustăţile se vor
prevedea la intervale de câte 90 cm pe orizontală şi 60 cm pe verticală şi se vor îndoi în
dreptul rosturilor orizontale, înglobânduse în mortar. Armarea rosturilor orizontale ale
zidăriei se va face pe toată lungimea lor cu bare de oţel beton Ø 68 mm, la intervale
de câte 60 cm pe înălţime. Barele se vor ancora la intervale de cca. 90 cm de mustăţile
scoase în acest scop din diafragmă, precum şi de mustăţile scoase din diafragmele
transversale sau din stâlpi.
13.2.16. Obiectele sanitare care se montează pe zidăria din cărămizi şi blocuri cu
goluri orizontale se vor fixa în dibluri de lemn care se prevăd în goluri executate cu
ajutorul unei freze sau cu o daltă subţire cu lama de 5 mm bine ascuţită (fig. 70).
13.2.17. Condiţiile de calitate şi verificarea calităţii lucrărilor de zidărie de
cărămidă sunt cele arătate în STAS 10109/182 şi în ”Normativ pentru verificarea calităţii
lucrărilor de construcţ i i şi de instalaţii aferente” indicativ C 5685.
În anexa 4 se dau abaterile limită faţă de dimensiunile stabilite prin proiect sau
prin presctripţiile legale în vigoare.
Verificarea calităţii zidăriilor se face pe tot timpul execuţiei lucrărilor conform
prevederilor cap. 4 din Normativul C 5685, de către şeful de echipă şi maistru, iar la
lucrări ascunse şi de către ajutorul şefului de brigadă şi reprezentantul beneficiarului.
Pentru elementele de beton armat care intră în compunerea zidăriilor se aplică
prevederile cap. 3 din normativ. Rezultatele tuturor verificărilor care se referă la zidării
portante ce urmează a se tencui sau care au rol de izolare termică sau fonică, se înscriu în
procesele verbale de lucrări ascunse.
La încheierea fazei de roşu se fac verificări scriptice şi directe, prin sondaj, pe
baza cărora comisia de recepţie încheie un procesverbal în care se consemnează verificările
efectuate, rezultatele obţinute şi concluziile cu privire la posibilitatea continuării lucrărilor.
13.2.18. La executarea lucrărilor pe timp friguros se vor lua măsurile prevăzute în
”Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor
aferente” indicativ C 1684.
13.3. Măsuri de tehnica securităţii muncii
La executarea lucrărilor de zidărie se vor respecta prevederile din:
Norme republicane de protecţia muncii, aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul
Sănătăţii cu Ordinele nr. 34/1975 şi 60/1975, inclusiv modificările aprobate cu ordinul
110/1977 şi 39/1977.
Norme de protecţie a muncii în activitatea de construcţiimontaj, aprobate de
M.C.Ind. cu ordinul nr. 1233/D 1980.
Norme generale de protecţie împotriva incendiilor, la proiectarea şi
realizarea construcţiilor şi instalaţiilor, aprobate prin Decretul nr. 290/16 august 1977;
NTS pentru CM cap. XVIIIC1969.
Norme specifice de protecţie a muncii pentru activitatea întreprinderilor de
construcţii montaj şi de deservire aparţinând consiliilor populare (CPMB, CCMB 1977)
în special cap. XXVI.
ANEXA I
CALCULUL LA FLAMBAJ
1. Lungimea de flambaj a pereţilor se va determina funcţie de dimensiunile
panourilor de pereţi şi de modul de fixare pe contur a acestora, cu relaţia:
e f = K × h o
unde:
ho înălţimea liberă a peretelui între două planşee succesive;
K coeficient funcţie de legăturile de pe contur ale pereţilor cu alte elemente ale
structurii.
2. Pentru clădirile a căror pereţi nu se pot deplasa perpendicular pe planul
lor datorită rigidităţii planşeelor, coeficientul K se determină cu ajutorul diagramei din fig.
I.l trasată în conformitate cu STAS 10109/182 tabelul 14.
3. Pentru pereţii consideraţi cu legături elastice la vârf (vezi pct. 9.2.1. b)
coeficientul K este dat în fig. 39 b.
4. În cazul în care în pereţi sunt prevăzute goluri cu înălţimea mai mare de 0,6 h o
laturile ce mărginesc golul vor fi considerate libere.
Golurile având suprafeţele mai mici de 0,50 m 3 nu se vor lua în considerare.
Anexa 1
ANEXA II
DETERMINAREA COEFICIENTULUI η
η = coeficientul de supraîncărcare prin care se ţine seama de efectul torsiunii.
notaţii: CM = centrul masic
CR = centrul de rigiditate
RELAŢIA GENERALĂ
h = 1+
å DS i
n
S o = å S k
S o 1
DETERMINAREA EXPRESIEI ΣSi
a) pe direcţia y:
S o e x å T ci x i
å D S iy =
( 2
2 å T ci x i + T ci y i
2
)
în care: ex = ex1 + ex2
ex1 = eg’ eo’
'
x 0 ' =
å T ci x i
å T ci
ex2 = 0,005 L sau ex2 = 0,075 L (vezi P10081)
a) pe direcţia x:
S o e y å T ci y i
å D S ix =
( 2
2 å T ci y i + T ci y i
2
)
în care: ey = ey1 + ey2
ey1 = eg’ eo’
'
y 0 ' =
å T ci y i
å T ci
ey2 = 0,005 L sau ey2 = 0,075 L
Se recomandă organizarea calcului întrun tabel.
ANEXA III
N
s o =
A
l = lungimea peretelui;
H = înălţimea totală a peretelui în cazul pereţilor plini;
h et = înălţimea etajului la pereţi cu goluri la care se ia in consideraţie efectul
buiandrugilor.
Diagrama se poate aplica orientativ şi la secţiuni în formă de I, T, L înmulţindu
l m A m A
se raportul cu: i resp. i id
H 1, 5 A i 1, 5 A i
Relaţia de compatibilitate este:
• pentru zidărie simplă:
l æ l ö 1 1 R p 0 , 8 s o
= çç ÷÷ = ´ 1 +
H è 1, 5 h et ø 2 e o s o R p
• pereţi plini:
Z = 0,75 H
• pereţi cu goluri, ţinânduse seama de efectul buiandrugilor:
Z= 1,13 h et
1. Prevederi generale
2. Materiale
3. Alcătuirea structurilor rezistenţă
3.1. Conformarea de ansamblu şi forma structurii
3.2. Dimensiunile tronsoanelor de clădiri
3.3. Rosturi între tronsoane
3.4. Categorii de pereţi şi structuri
4. Pereţi structurali
4.1. Pereţi portanţi
4.2. Pereţi de contravântuire
4.3. Goluri şi şliţuri în pereţi
4.4. Intărirea pereţilor structurali din zidărie
4.5. Buiandrugi
5. Alcătuirea planşeelor
6. Alcătuirea infrastructurii
7. Prevederi suplimentare pentru alcătuirea structurilor din zidărie portantă
amplasate pe terenuri slabe şi pe pământuri contractile
8. Alcătuirea şi ancorarea elementelor nestructurale
9. Calculul structurilor din zidărie portantă la încărcări gravitaţionale
10. Calculul pereţilor la încărcări orizontale ce acţionează perpendicular pe planul
lor
11. Calculul structurilor din zidărie la acţiuni orizontale (seismice)
12. Verificarea planşeelor ca diafragme orizontale
13. Executarea zidariilor din caramizi si blocuri ceramice
Anexa I.. Calculul la flambaj
Anexa II. Determinarea coeficientuluih
Anexa III. Diagrama pentru determinarea coeficientului φ pe nt r u s e c ti u ni dr e pt u n gh i ul a re l a
n i ve l ul 0 .
3. Construcţii de zidărie