Suport de Curs Ed Sit Urgenta

Casa Corpului Didactic București- mai 2014
Educație pentru situații de urgență-suport de curs
EDUCAŢIE PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

-suport de curs-
TEMA 1: SITUAŢII DE URGENŢĂ-delimitări conceptuale
1.1. SITUAŢII DE URGENŢĂ, DEZASTRE, RISCURI-NOŢIUNI GENERALE

Noţiuni generale. Definiţii
De ce educaţie pentru situaţii de urgenţă?
Trăim într-o societate tehnologizată care ne impune un ritm accelerat de viaţă ce ne expune la
anumite riscuri, de cele mai multe ori neconştientizate şi, astfel, ignorate. Atât dependenţa de
tehnologie cât şi nevoia din ce în ce mai mare de spaţiu împing oamenii să nu mai ţină cont de
unele măsuri elementare de siguranţă, fapt ce îi face vulnerabili în faţa manifestărilor extreme ale
naturii.
De asemenea, schimbările climatice din ultima perioadă, în mare parte parte determinate de
tehnologizarea excesivă, constituie un factor important în creşterea frecvenţei şi intensităţii
manifestării hazardurilor care pot determina, în funcţie de gradul de vulnerabilitate şi capacitate al
unei societăţi, producerea unor dezastre.
Din proiectele implementate anterior şi din experienţa specialiştilor din domeniu, s-a
constatat o insuficientă informare şi conştientizare a populaţiei referitor la potenţialul producerii
unor calamităţi şi la consecinţele acestora. Astfel, se impune crearea unei culturi care să dezvolte
capacitatea populaţiei de a preveni şi de a reacţiona adecvat în situaţii de urgenţă. O astfel de
cultură ar avea ca efect creşterea nivelului de siguranţă al populaţiei şi reducerea substanţială a
pagubelor materiale şi umane. Ţinând cont de experienţa altor state în care astfel de fenomene se
produc de mai mult timp şi cu o mai mare frecvenţă, s-a constatat faptul, unanim acceptat, că cea
mai eficientă metodă de răspuns este prevenirea, iar cea mai bună prevenire se face prin educaţie
şi informare.
Prin educaţie pentru situaţii de urgenţă se înţelege demersul formal de informare/educare a
copiilor şi tinerilor referitor la comportamentul adecvat înainte, în timpul şi după producerea unei
situaţii de urgenţă. Principalele caracteristici ale educaţiei pentru situaţii de urgenţă sunt:
- se bazează pe „modelul influenţei sociale”. Fiind interactiv, el integrează abilităţi de
supravieţuire şi convingeri normative;
- eficienţa, asigurată de accentul pus pe componenta practică;
- rezultatul final îl constituie salvarea de vieţi omeneşti şi reducerea pierderilor de bunuri
materiale;
- dezvoltarea unor atitudini civice;
- utilizează atât metode ale educaţiei formale cât şi non-formale;
- poate fi făcută la orice vârstă;
- poate fi transmisă de la generaţia tănără la generaţia adultă, integrând astfel noi modele de
relaţionare socială;
1
- se adaptează continuu în funcţie de noile caracteristici geo-climatice şi manifestările

acestora.
Definirea unor termeni
 Asanarea terenurilor de muniţia rămasă neexplodată – ansamblul de lucrări şi

operaţiuni executate pentru înlăturarea sau distrugerea muniţiei neexplodate şi
dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale structurilor de apărare,
ordine publică şi securitate naţională.
 Capacitatea de rezistenţă (coping capacity) reprezintă totalitatea forţelor şi a resurselor
prin care societatea poate să facă faţă unui hazard reuşind să reducă nivelul riscului prin
atenuarea efectelor negative.
Capacitatea de rezistenţă creşte atunci când se asigură dezvoltarea durabilă a regiunii
respective, se iau măsuri preventive din timp şi se organizează sistemele de alarmare a
populaţiei.
 Capacitate de răspuns – Combinaţia dintre mijloacele, cunoştinţele şi resursele existente
la un moment dat într-o societate, comunitate sau organizaţie ce pot fi folosite pentru
limitarea/înlăturarea efectelor negative cauzate de producerea unui dezastru. (UNISDR,
2009)
 Dezastru – O întrerupere brutală şi de amploare a funcţionării unei comunităţi sau
societăţi ce implică pierderi de vieţi omeneşti, materiale, economice şi de mediu, iar
capacitatea existentă în acea comunitate/societate este insuficientă pentru restabilirea
stării de normalitate. (UNISDR, 2007)
O altă definiţie acceptată a termenului dezastru este următoarea: evenimentul datorat
declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de
pierderi umane, materiale sau modificari ale mediului si care, prin amploare, intensitate
si consecinte, atinge ori depaseste nivelurile specifice de gravitate stabilite prin
regulamentele privind gestionarea situatiilor de urgenta, elaborate si aprobate potrivit
legii (Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă în România)
 Hazardul – Este definit ca un potenţial eveniment fizic, fenomen sau activitate umană
care poate cauza pierderi de vieţi omeneşti sau vătămări corporale, distrugerea
proprietăţii, pierderi economice şi afectarea mediului înconjurător. (UNISDR, Geneva
2004)
Hazardul este un fenomen natural sau antropic dăunător omului, ale cărui consecinţe
sunt datorate depăşirii măsurilor de siguranţă pe care orice societate şi le impune.
Hazardurile pot să fie simple sau, cel mai adesea, se pot combina rezultând hazarduri
complexe sau lanţuri de hazarduri, în cascadă cu efecte multiple. Parametrii de evaluare
ai hazardurilor cuprind: localizarea, magnitudinea, probabilitatea de apariţie şi
frecvenţa.
Hazardurile naturale sunt fenomene potenţial dăunătoare societăţii, declanşate de
manifestări extreme ale unor procese din natură. Acestea reprezintă o formă de
2
interacţiune dintre om şi mediul înconjurător, în cadrul căreia sunt depăşite anumite

praguri de adaptare ale societăţii. Pentru producerea lor este necesară prezenţa
societăţii omeneşti.
Hazardurile antropogene sunt fenomene potenţial dăunătoare societăţii declanşate de
activităţile umane. Aceste fenomene sunt legate de dezvoltarea tehnologiilor moderne,
de activităţile agricole şi de amenajarea spaţiului, de transporturi şi de conflictele
militare.
În cele mai multe situaţii, omul ştie unde se pot produce diferite hazarduri, dar nu ştie
când.
 Rezilienţă – Abilitatea unui sistem, unei comunitaţi sau a unei societăţi expusă la
hazarduri de a rezista, absorbi şocuri, a se adapta şi a-şi reveni după efectele negative
rezultate în urma expunerii la hazard, într-o perioadă de timp cât mai scurtă şi de o
manieră cât mai eficientă care să includă păstrarea şi refacerea principalelor sale funcţii şi
structuri de bază.
Rezilienţă înseamnă abilitatea de ”a trece peste” sau ”a-şi reveni” dintr-un şoc. Rezilienţa
unei comunităţi în raport cu un potenţial hazard este determinată de gradul de resurse
necesare disponibile comunităţii şi capacitatea sa de a se organiza înainte de şi în timpul
situaţiei de urgenţă. (UNISDR, 2007)
 Risc – Este o combinaţie între probabilitatea producerii unui eveniment (hazard) şi
consecinţele negative ale acestuia asupra unei societăţi sau comunităţi. (UNISDR, 2007)
 Situaţie de urgenţă - eveniment excepţional, cu caracter nonmilitar, care ameninţă viaţa
sau sănătatea persoanei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale, iar pentru
restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente,
alocarea de resurse specializate şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor
implicate; Ordonanţa de Urgenţă nr. 1 din 2014
 Vulnerabilitate –Condiţiile determinate de factorii şi procesele fizice, sociale, economice
şi de mediu care pot creşte probabilitatea ca o comunitate să fie afectată de producerea
unui hazard. (UNISDR, Geneva 2004)
Clasificarea situaţiilor de urgenţă pe tipuri de risc

Pe teritoriul României se înregistrează o diversitate de hazarduri naturale şi tehnologice
care rezultă din interacţiunea factorilor naturali, a celor demografici şi sociali şi a structurilor
realizate de om (construcţii, şosele, căi ferate).
Această interacţiune şi creşterea pierderilor datorate evenimentelor extreme devin tot mai
complexe concomitent cu tendinţa de concentrare a populaţiei în mari aglomerări urbane şi cu
extinderea arealelor locuite pe terenuri inadecvate expuse inundaţiilor sau alunecărilor.
Modificările climatice legate de tendinţele globale de încălzire generează la rândul lor noi
incertitudini referitoare la magnitudinea şi frecvenţa unor hazarduri şi la apariţia sau accentuarea
unor hazarduri noi cum sunt tornadele şi deşertificarea. Pentru ultimele trei decenii este evidentă
3
o mărire a gradului de torenţialitate a precipitaţiilor pe fondul extinderii şi accentuării perioadelor

secetoase şi o creştere semnificativă a frecvenţei inundaţiilor.
Principalele tipuri de risc generatoare de situaţii de urgenţă în România (anexa nr. 2),
grupate în funcţie de natura lor:
I. Riscuri naturale
- Fenomene meteorologice periculoase:
a. Furtuni
b. Inundaţii
c. Tornade
d. Seceta
e. Îngheţ
- Avalanşe
- Fenomene distructive de origine geologică:
a. Cutremure
b. Alunecări de teren
II. Riscuri provocate de om /Antropice

- Accidente, avarii, explozii şi incendii
a. Industrie
b. Transport şi depozitare produse periculoase
c. Transporturi
d. Nucleare
- Poluare ape
- Prăbuşiri de construcţii, instalaţii sau amenajări
- Eşecul utilităţilor publice
- Căderi de obiecte din atmosferă sau cosmos
- Muniţie neexplodată din timpul conflictelor armate
III. Îmbolnăviri în masă

- Epidemii
- Epizootii / zoonoze
I. RISCURILE NATURALE
- Fenomene meteorologice periculoase:
a. Furtuni: Vânt puternic însoţit de averse de ploaie, de grindină şi de descărcări electrice.
(DEX)
b. Inundaţii: Sunt revărsari naturale ale cursurilor de apă cauzate de creşterea debitelor
provenite din precipitaţii şi/sau din topirea bruscă a stratului de zapadă sau a blocajelor
cauzate de dimensiunile insuficiente ale secţiunilor de scurgere a podurilor şi podeţelor,
blocajelor produse de gheţuri sau de plutitori (deşeuri şi material lemnos), alunecări de
4
teren, aluviuni şi avalanşe de zapadă, precum şi cele cauzate de scurgerile de pe versanţi

provocate de incidente, accidente sau avarii la construcţiile hidrotehnice sau produse de
ridicarea nivelului pânzei de apă freatică. (Ordin pentru aprobarea Regulamentului privind
gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice
periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice, poluări accidentale pe cursurile de
apă)
c. Tornade: Furtună violentă (în formă de vârtej), care afectează regiuni întinse; vârtej de
vânt devastator cu o arie restrânsă, adesea însoţit de ploi torenţiale.(DEX)
d. Seceta: Insuficienţă a umidităţii solului şi a atmosferei faţă de valorile minimale necesare
creşterii şi dezvoltării normale a plantelor (cultivate).
e. Îngheţ: Fenomen care se produce în natură (la o temperatură mai joasă de zero grade) şi
care se manifestă prin trecerea apei din stare lichidă în stare solidă sau prin întărirea
solului/corpurilor ce conţin apă.
- Avalanşe: Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte şi se rostogoleşte la
vale (antrenând zăpada, pietrele, copacii etc. întâlniţi în cale).
- Fenomene distructive de origine geologică:
1. Cutremure: Mişcare puternică şi bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarţei
pământului, provocată de dislocări subterane, de erupţii vulcanice, ciocniri ale plăcilor
tectonice; seism.
2. Alunecări de teren: Procesul de deplasare, mişcarea propriu-zisă a rocilor sau depozitelor
de pe versanţi, cât şi forma de relief rezultată, ce poate fi determinată de ploi, topirea
zăpezilor, cutremure, erodarea malurilor, excavaţii la picioarele dealurilor,
supraîncărcarea pantelor prin construirea de drumuri şi clădiri, despăduriri.
II. PROVOCATE DE OM / ANTROPICE

Hazardurile tehnologice (Antropice/Provocate de om) sunt produse de erorile de
proiectare ale instalaţiilor industriale, de gradul ridicat de uzură al acestora şi/sau de
managementul defectuos al întreprinderilor. Unele accidente însoţite de victime omeneşti şi de
poluarea mediului sunt legate de transportul substaţelor periculoase. Există şi situaţii în care
accidentele tehnologice cum sunt ruperile de baraje sau exploziile unor instalaţii sunt iniţiate de
cauze naturale (inundaţii, cutremure) având loc o succesiune de evenimente extreme complexe
sub forma unor reacţii în lanţ.
Unele dezastre tehnologice pot să aibă efecte transfrontaliere, asfectând mai multe ţări.
Integrarea României în UE implică respectarea Directivei 96/82 CE Seveso II privind gestiunea
accidentelor majore implicând substanţe periculoase. Pe teritoriul ţării există obiective care se
încadrează în directiva Seveso II (cele mai multe încadrându-se în categoria celor cu risc major şi
sunt legate de industria chimică şi petrochimică).
- Accidente, avarii, explozii şi incendii

a. Industrie
5
b. Transport şi depozitare produse periculoase

c. Transporturi
d. Nucleare
- Poluare ape
- Prăbuşiri de construcţii, instalaţii sau amenajări
- Eşecul utilităţilor publice
- Căderi de obiecte din atmosferă sau cosmos
- Muniţie neexplodată din timpul conflictelor armate
III. ÎMBOLNĂVIRI ÎN MASĂ

- Epidemii
- Epizootii / zoonoze
Semne convenţionale specifice situaţiilor de urgenţă
1. Necesitatea utilizării şi cunoaşterii semnelor şi semnalelor luminoase şi acustice

Utilizarea şi cunoaşterea semnelor şi semnalelor luminoase şi acustice au un rol important
în asigurarea siguranţei persoanelor.
Semnele de avertizare sunt concepute pentru a avertiza cu privire la materiale, locuri sau
obiecte periculoase (curent electric, pericol de explozie, otrăvuri etc); de asemenea acestea oferă
informaţii şi orientări cu privire la măsurile ce pot fi luate în astfel de situaţii de urgenţă.
Simbolurile de avertizare pot contribui la reducerea apariţiei de accidente sau răniri, transformând
astfel mediul înconjurător într-un loc mai sigur.
Semnele (indicatoarele) de securitate sunt realizate în scopul prevenirii accidentelor,
protecţiei împotriva incendiilor, informării asupra pericolelor pentru sănătate şi evacuarea în caz
de urgenţă. Forma şi culoarea de fiecărui semn (indicator) de siguranţă, cât şi proiectarea
simbolurilor grafice sunt realizate de organizaţii de standardizare, iar utilizarea acestora este
reglementată prin lege.
Pentru a evita expunerea în faţa unor eventuale pericole, este necesar ca toţi cetăţenii să
înţeleagă semnificaţia semnalelor mijloacelor speciale de avertizare, luminoase şi sonore, folosite
de către cei în drept, în intervenţii sau misiuni în cazul situaţiilor de urgenţă.
2. Semne convenţionale. Semnificaţia acestora

- Indicatoarele se utilizează pentru: evacuare, ieşire, loc de adunare prestabilit, hidrant, stingător,
fumatul interzis, spital, bulina roşie, adăpost de protecţie civilă, şcoală etc.
ANEXA 1: INDICATOARE DE SECURITATE - Pictograme de semnalizare a salvării şi primului ajutor,
a materialelor şi echipamentelor de stingere a incendiilor, a riscului sau pericolului, a interdicţiei
unor activităţi, a obligativităţii protecţiei, precum şi a simbolurilor pentru substanţe chimice şi
pericolele pe care acestea le presupun
6
Sursa: ISO 7010 /2011 Graphical symbols – Safety colours and safety signs – Registeres safety
signs
3. Semnalele luminoase. Semnificaţia acestora

- Semnale luminoase pentru autospeciale ce pot interveni în situaţii de urgenţă: pompieri,
SMURD/serviciul de ambulanţă, poliţie, jandarmerie, transport substanţe periculoase.
Semnalele speciale de avertizare luminoase sunt emise intermitent de dispozitive de
iluminare montate pe autovehicule şi au următoarele semnificaţii:
a) lumina roşie obligă participanţii la trafic să oprească în direcţia de mers cât mai aproape de
marginea drumului;
b) lumina albastră obligă participanţii la trafic să acorde prioritate de trecere;
c) lumina galbenă obligă participanţii la trafic să circule cu atenţie.
Sunt autorizate să utilizeze semnale speciale de avertizare luminoase:

a) pentru lumina roşie – autovehiculele aparţinând poliţiei şi pompierilor;
b) pentru lumina albastră - autovehiculele aparţinând poliţiei, jandarmeriei, poliţiei de
frontieră, serviciului de ambulanţă sau medicină legală, protecţiei civile, Ministerului
Apărării care însoţesc coloane militare, unităţilor speciale ale Serviciului Român de
Informaţii şi ale Serviciului de Protecţie şi Pază, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
din cadrul Ministerului Justiţiei, autovehiculele de serviciu ale procurorilor criminalişti din
Ministerul Public, precum şi cele aparţinând Departamentului Naţional Anticorupţie, atunci
când se deplasează în acţiuni de intervenţie sau în misiuni care au caracter de urgenţă;
c) pentru lumina galbenă - autovehiculele cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite ori
care însoţesc asemenea vehicule, cele care transportă anumite mărfuri sau substanţe
periculoase, cele destinate întreţinerii, reparării ori verificării unor lucrări efectuate în
partea carosabilă sau executării unor lucrări de drumuri, curăţeniei străzilor, deszăpezirii
sau tractării, transportului şi depanării autovehiculelor rămase în pană sau avariate,
precum şi tractoarele care tractează utilajele agricole si tehnologice cu dimensiuni de
gabarit depăşite.
La vederea unor vehicule care utilizează semnale luminoase de avertizare, pietonilor le
sunt interzise traversarea şi circulaţia pe carosabil până la trecerea vehiculelor respective.
Sursa: Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 republicată privind circulaţia pe
drumurile publice, actualizată prin OUG nr. 63/2006
4. Semnalele acustice. Semnificaţia acestora

- Tipuri de semnale acustice pentru diferite situaţii de urgenţă.
SEMNALELE ACUSTICE DE ALARMARE A POPULAŢIEI

Semnalele de alarmare acustice a populaţiei, instituţiilor publice şi operatorilor economici
sunt : alarmă aeriană, alarmă la dezastre, prealarmă aeriană şi încetarea alarmei.
7
Durata fiecărui semnal de alarmare este de două minute pentru toate mijloacele de alarmare,
cu excepţia sirenelor cu aer comprimat la care durata este de un minut.
a) Semnalul ALARMĂ AERIANĂ se compune din 15 sunete a 4 secunde fiecare, cu pauză de 4
secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 15 sunete a 2
secunde fiecare, cu pauză de 2 secunde între ele.
b) Semnalul ALARMĂ LA DEZASTRE se compune din 5 sunete a 16 secunde fiecare, cu pauză de
10 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 5 sunete a
8 secunde fiecare, cu pauză de 5 secunde între ele.
c) Semnalul PREALARMĂ AERIANĂ se compune din 3 sunete a 32 secunde fiecare, cu pauză de
12 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 3 sunete a
16 secunde fiecare, cu pauză de 6 secunde între ele.
d) Semnalul ÎNCETAREA ALARMEI se compune dintr-un sunet continuu, de aceeaşi intensitate,
cu durata de 2 minute. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune dintr-un
sunet continuu, de aceeaşi intensitate, cu durata de 1 minut.
Sursa: OMAI nr. 1259/2006 pentru aprobarea Normelor pentru organizarea şi asigurarea
activităţii de înştiinţare, avertizare, prealarmare şi alarmare în situaţii de protecţie civilă
Coduri de culori pentru avertizări meteorologice şi hidrologice

Noţiuni generale. Definiţie
Procedura de codificare a informărilor, atenţionărilor şi avertizărilor meteorologice care se
emit în cazul producerii de fenomene meteorologice periculoase la scară naţională sau regional se
aplică în situaţiile în care sunt prognozate fenomene atmosferice periculoase a căror evoluţie va
începe în cel puţin 12 ore şi poate dura până la 3-4 zile (scurtă şi medie durată), precum şi în cazul
fenomenelor atmosferice periculoase imediate sau prognozate pe foarte scurtă durată (anticipaţie
de la o oră până la 6 ore).
Semnificaţia codurilor de culori pentru avertizări meteorologice

În situaţiile în care sunt prognozate fenomene meteorologice periculoase, Administraţia
Naţională de Meteorologie emite atenţionare sau avertizare meteorologică, după caz, în care se
prezintă succint fenomenul, intensitatea, zonele care pot fi afectate, momentul probabil al
începerii acestuia şi durata. În situaţiile în care sunt prognozate fenomene meteorologice
periculoase a căror intensitate nu necesită emiterea de atenţionări cod galben, Administraţia
Naţională de Meteorologie emite informări meteorologice (fără cod şi fără hartă).
Atenţionările şi avertizările meteorologice vor fi însoţite de un cod de culori, atribuit după cum
urmează:
1. Codul verde este folosit pentru zonele în care nu sunt prognozate fenomene meteorologice
periculoase.
2. Codul galben se va folosi în cazul în care fenomenele meteorologice prognozate vor fi
temporar periculoase pentru anumite activităţi, dar altfel sunt obişnuite pentru perioada
respectivă sau zona specificată.
8
3. Codul portocaliu se aplică acelor fenomene meteorologice prevăzute a fi periculoase, cu un

grad de intensitate mare.
4. Codul roşu se aplică acelor fenomene meteorologice prevăzute a fi periculoase, cu un grad
de intensitate foarte mare şi cu efecte dezastruoase.
Codul galben este asociat atenţionărilor meteorologice. Codul portocaliu şi codul roşu se
asociază avertizărilor meteorologice.
Fenomenele meteorologice care fac obiectul atenţionărilor şi avertizărilor meteorologice
sunt:
a) vânt puternic;
b) ploi importante cantitativ (care pot avea şi caracter torenţial);
c) descărcări electrice şi grindină;
d) ninsori abundente;
e) viscol;
f) temperaturi minime extreme;
g) temperaturi maxime extreme;
h) polei;
i) ceaţă.
Atenţionările şi avertizările meteorologice de scurtă şi medie durată constau într-un mesaj de
tip text, însoţit de o hartă la nivel naţional, cu menţionarea regiunilor/judeţelor ce urmează să fie
afectate, cu precizarea intensităţii fenomenului pentru fiecare regiune/judeţ, precum şi a
intervalului de prognoză.
Fiecare judeţ va fi colorat în verde, galben, portocaliu sau roşu, după nivelul de avertizare
necesar. În cazul fenomenelor atmosferice periculoase imediate sau prognozate pe foarte scurtă
durată (anticipaţie de la o oră până la 6 ore), mesajul de atenţionareaavertizare va avea indicat un
cod de culoare, dar nu va fi însoţit de hartă.
Actualizarea atenţionărilor şi avertizărilor se va face de câte ori evoluţia meteorologică o va
impune.
În funcţie de posibilele consecinţe ale vântului puternic, se emit atenţionări sau avertizări
meteorologice după cum urmează:
1. Atenţionare cod galben se emite când:

a. sunt posibile întreruperi ale curentului electric şi ale legăturilor de comunicaţii pe durate
scurte;
b. acoperişurile şi coşurile clădirilor pot fi avariate;
c. se pot rupe ramuri, crengi de copaci;
d. circulaţia rutieră poate fi perturbată, îndeosebi pe rutele secundare şi în zonele forestiere;
e. funcţionarea infrastructurii zonelor de schi şi transport pe cablu poate fi perturbată.
2. Avertizare cod portocaliu se emite când:

a. sunt posibile întreruperi ale curentului electric şi ale legăturilor de comunicaţii pe durate
relativ importante;
9
b. acoperişurile şi coşurile clădirilor vor fi avariate;

c. circulaţia rutieră va fi perturbată, îndeosebi pe rutele secundare şi în zonele forestiere;
d. se vor produce căderi de copaci;
e. funcţionarea infrastructurii zonelor de schi şi transport pe cablu poate fi perturbată sau
întreruptă.
3. Avertizare cod roşu se emite când:

a. se anticipează că activităţile socioeconomice vor fi puternic afectate pe o durată de câteva
zile, iar viaţa locuitorilor din zonele afectate este în pericol;
b. întreruperile de electricitate şi de comunicaţii pot fi de lungă durată;
c. se pot produce pagube numeroase şi importante pentru locuinţe, parcuri şi zone agricole;
d. zonele împădurite pot fi puternic afectate;
e. circulaţia rutieră poate fi întreruptă pe zone extinse;
f. transportul aerian, feroviar şi maritim poate fi întrerupt;
g. funcţionarea infrastructurii zonelor de schi şi transport pe cablu poate fi întreruptă.
În funcţie de posibilele consecinţe ale ploilor importante cantitativ (care pot avea şi caracter
torenţial), se emit atenţionări sau avertizări hidrologice după cum urmează:

a. sunt posibile fenomene hidrologice periculoase pe arii restrânse;
b. există risc de deversare din cauza incapacităţii de preluare, pe timp scurt, a reţelelor de
canalizare;
c. subsolurile şi punctele joase ale locuinţelor pot fi inundate rapid;
d. pe timp scurt, condiţiile de circulaţie rutieră pot deveni dificile pe drumurile secundare şi se
pot produce perturbări ale transportului feroviar;
c. e) pe timp scurt şi pe arii restrânse se pot produce întreruperi ale alimentării cu energie
electrică.

a. sunt posibile fenomene hidrologice periculoase pe arii relativ extinse;
b. există risc de deversare din cauza incapacităţii de preluare a reţelelor de canalizare;
c. condiţiile de circulaţie rutieră pot deveni dificile şi se pot produce perturbări ale
transportului feroviar;
d. se pot produce întreruperi ale alimentării cu energie electrică;
e. locuinţele şubrede şi instalaţiile improvizate pot suferi pagube importante.

a. se anticipează că activităţile socioeconomice vor fi puternic afectate pe o durată de câteva
zile, iar viaţa locuitorilor din zonele afectate este în pericol;
b. sunt posibile fenomene hidrologice extreme pe arii extinse;
10
c. circulaţia rutieră şi feroviară poate deveni foarte dificilă sau poate fi întreruptă;
d. risc ridicat de deversare din cauza incapacităţii de preluare a reţelei de canalizare;
e. se pot produce întreruperi de durată ale alimentării cu energie electrică.
În funcţie de posibilele consecinţe ale temperaturilor minime şi maxime extreme se emit

atenţionări sau avertizări meteorologice după cum urmează:

a. valorile de temperatură provoacă disconfort persoanelor care efectuează activităţi în
exterior;
b. poate fi înrăutăţită starea bolnavilor cu afecţiuni cronice, cardiovasculare, hepatice, renale,
pulmonare, de circulaţie sau mentale.

a. valorile de temperatură pot pune în pericol persoanele în vârstă, persoanele cu handicap,
persoanele care suferă de maladii cronice sau tulburări mentale, persoanele care iau
medicamente cu regularitate, precum şi persoanele izolate;
b. persoanele care lucrează în aer liber pot fi puse în pericol în anumite perioade;
c. pot exista probleme în alimentarea cu electricitate;
d. poate fi afectată viaţa animalelor;
e. în cazul temperaturilor maxime extreme, există pericol de incendiu;
f. traficul rutier şi feroviar poate fi afectat;
g. în cazul temperaturilor minime extreme, transportul fluvial şi maritim poate fi afectat.

a. temperaturile extreme afectează toate persoanele, chiar şi pe cele cu o stare de sănătate
bună;
b. temperaturile extreme reprezintă un risc vital pentru persoanele care suferă de diverse
maladii sau pentru persoanele izolate;
c. persoanele care lucrează în aer liber trebuie să îşi întrerupă activitatea;
d. pot exista probleme majore în alimentarea cu electricitate;
e. poate fi afectată viaţa animalelor;
f. în cazul temperaturilor maxime extreme, există pericol major şi pe arii extinse de incendiu;
g. traficul rutier şi feroviar poate fi puternic afectat;
h. în cazul temperaturilor minime extreme, transportul fluvial şi maritim poate fi puternic
afectat.
Sursa: Ordinul comun al ministrului mediului şi pădurilor nr. 245 din 18 octombrie 2012 şi al
ministrului administraţiei şi internelor nr. 3.403 din 10 septembrie 2012 pentru aprobarea
procedurilor de codificare a informărilor, atenţionărilor şi avertizărilor meteorologice şi
hidrologice
11
1.2. HAZARDURI NATURALE ŞI ANTROPICE (PROVOCATE DE OM)
1.2.1. PĂMÂNTUL
A. Cutremure
Definirea cutremurelor
Cutremurele de pământ (seismele) sunt zguduiri bruşte şi de foarte scurtă durată ale unor
porţiuni din scoarţa (crusta) terestră.
Cauzele interne (din interiorul Pământului) sunt cele mai frecvente iar mişcarea plăcilor
tectonice reprezintă principala cauză a producerii seismelor. În cazul mişcărilor convergente a
două plăci tectonice şi mai ales în procesele de subducţie, se creează tensiuni enorme. Când se
produce detensionarea au loc cutremurele de pământ.
Erupţiile vulcanice pot de asemenea să determine producerea cutremurelor. Dintre
cauzele externe menţionăm: prăbuşirile care pot avea loc în golurile subterane, prăbuşirea unor
stânci etc.
Tipuri de cutremure
În funcţie de adâncimea focarului, h, cutremurele sunt împărţite în trei categorii:
a) cutremure de suprafaţă (crustale, normale sau superficiale), având focarul la
adâncimi între 0 şi 70 km; ele reprezintă marea majoritate a cutremurelor, iar dacă
sunt puternice pot fi distrugătoare, afectând suprafeţe reduse;
b) cutremurele intermediare (sub-crustale), cu focarul la adâncimi între 70 şi 300 km;
sunt mai puţin numeroase, afectează suprafeţe importante, au o durată moderată;
c) cutremurele de adâncime, cu focarul la peste 300 km; acestea sunt rare şi cu o
durată lungă.
Pe teritoriul României se manifestă, în funcţie de adâncime (h), următoarele categorii de
cutremure:
- crustale (normale) de regulă între 0 şi 30 km, ajungând până la 60 km în zona Vrancea;
- intermediare, cu adâncimea focarului între 60 – 70 km şi 100 - 220 km, specifice numai zonei
Vrancea.
Cele mai puternice şi care afectează o arie întinsă sunt cutremurele de tip intermediar,
localizate la curbura munţilor Carpaţi, în zona Vrancea, cu plăci tectonice care au fost într-un
proces de coliziune între Platforma Est – Europeană şi blocul intra – Carpatic, cu 16 milioane de ani
mai înainte, în contact la diferite adâncimi, şi unde se consideră că de aproape 10 milioane de ani
procesul de subducţie activă s-a blocat.
Zona epicentrală a cutremurelor intermediare poate fi formal încadrată într-o arie având
dimensiuni de cca. 30 x 80 km) orientat oarecum oblic în planul vertical, care, ipotetic, ar fi ultima
parte rămasă suspendată în adâncime, în contact cu mantaua inferioară, şi al cărei proces de
fragmentare, faliere pe contur şi/sau scufundare ar fi la originea seismelor intermediare.
Cutremurele intermediare produse la această adâncime, cu magnitudini M de peste 7 (pe
scara Richter) pot să conducă la intensităţi seismice de VII-VIII grade pe scara MSK pe o arie de
12
peste o treime din teritoriul ţării, fiind un factor major de risc, seismele sunt resimţite şi la mari
distanţe (Moscova, St. Petersburg, Atena, Istanbul). Adâncimea mare a acestor seisme face ca aria
afectată să fie extinsă, Bucureştiul fiind apropiat de această zonă.
Pe o hartă de zonare seismică se pot observa zonele seismice din teritoriu, dintre care zona
afectată de cutremurele din zona Vrancea este cea mai întinsă, iar cele afectate de cutremurele
superficiale sunt în Banat, Crişana, Maramureş, Făgăraş, Târnave.
Putem constata că aproape tot teritoriul ţării este puternic seismic, zonele seismice
afectând peste 60 % din populaţie, prin urmare este foarte important să ştim să ne protejăm în
cazurile de incidenţă a unor astfel de fenomene naturale.
Elementele unui cutremur
- Focar (hipocentru): punctul teoretic în care se produce ruptura iniţială (în realitate există o
zonă de fracturare); poziţia în interiorul Pământului unde are loc cutremurul;
- Epicentru : punctul situat la suprafaţa pământului, pe verticala focarului;
- Replici (post-şocuri): mişcări seismice produse în orele sau zilele de după un seism puternic,
care în principiu ar trebui să indice descărcarea energiei şi o anumită liniştire a zonei.
Măsurarea cutremurelor - scările de magnitudine şi intensitate

Magnitudinea este o mărime care se exprimă printr-o valoare adimensională (număr)
determinată prin calcul, pe baza unor măsurători ale semnalului seismic înregistrat pe durata unui
anumit cutremur.
Ca semnificaţie fizică, magnitudinea este considerată ca o măsură obiectivă a energiei
eliberate în focar la producerea seismului. Pe baza corelaţiilor logaritmice dintre magnitudine şi
amplitudine, repectiv energia radiată sub forma undelor seismice, rezultă că de fiecare dată cand
magnitudinea creşte cu o unitate, amplitudinea undelor seismice înregistrate creşte de 10 ori, iar
energia totală de cca. 32 de ori.
Scara de magnitudini seismice este o scară relativă care ierarhizează cutremurele într-o
manieră comparativă, pe baza amplitudinilor maxime reduse la condiţii identice. Această “scară”
iniţială (de fapt o suită de valori) introdusă de Richter în 1935, este scara de magnitudini locale
(ML), definită pentru sudul Californiei, SUA, cutremure superficiale şi distanţe epicentrale mai mici
decât cca. 600 km; utilizarea ei pentru alte regiuni sau distanţe trebuie făcută cu precauţie, având
în vedere posibilele şi probabilele diferenţe în procesul de atenuare a undelor seismice.
Intensitatea este o măsură a severităţii mişcării terenului pe baza evaluării mărimii
(amplorii) efectelor observate într-o zonă de întindere redusă în care se presupune că acestea sunt
relativ uniforme. Efectele observate se referă la mediul natural, construcţii, obiecte din acestea şi
ocupanţi. Succesiunea descrierii crescătoare a efectelor observate ale seismelor alcătuieşte o
scară de intensităţi, cu elemente convenţionale, uneori statistice, de apreciere comparativă.
Grad SCARA MERCALLI - MODIFICATĂ (MM)
I Cutremurul nu este perceput decât de puţine persoane aflate în condiţii favorabile
II Se simte de puţine persoane, în special de cele ce se găsesc la etajele superioare ale
clădirilor.
13
III Se percepe în interiorul clădirilor, mai pronunţat la etajele superioare. Durata poate fi
apreciată.
IV În timpul zilei este resimţit de multe persoane care se află în interiorul clădirilor. În exterior
puţin perceptibil.
V Este simţit aproape de toţi oamenii. Uşoare degradări ale tencuielilor, iar unele obiecte
instabile se răstoarnă .
VI Mişcarea este simţită de toată lumea producând panică. Tencuiala cade, clădirile suferă
degradări. Avarii neinsemnate la clădirile slab executate.
VII Produce panică, iar oamenii părăsesc locuinţele. Avarii uşoare până la moderate la
structurile de rezistenţă obişnuite. Avarii considerabile la construcţiile slab executate sau
necorespunzător proiectate.
VIII Avarii uşoare la structurile proiectate seismic.Avarii considerabile la clădirile obişnuite.
Prăbuşirea structurilor de rezistenţă executate defectuos. Dislocări ale zidăriei de
umplutură, căderea coşurilor înalte, monumentelor
IX Avarii însemnate la structurile de rezistenţă proiectate antiseismic. Se produc înclinări ale
clădirilor cu schelet de rezistenţă bine proiectate. Distrugeri ale clădirilor slab executate.
Crăpături în pământ. Conductele subterane se rup.
X Majoritatea construcţiilor proiectate antiseismic se distrug odată cu fundaţiile. Pământul
se crapă puternic. Se produc alunecări de terenuri.
XI Puţine structuri de rezistenţă rămân nedistruse. Apar falii la suprafaţa pământului.
Conductele subterane complet distruse. Prăbuşiri şi alunecări puternice ale terenului.
XII Distrugere totală. Obiectele sunt aruncate ascendent în aer.
Trebuie reţinut că:
- magnitudinea se referă numai la mărimea convenţională a seismului, energia declanşată de
şocul seismic, în zona epicentrală.
- intensitatea se referă la mărimea efectelor seismului în diferite amplasamente, fiind
diferită în diferite locuri şi descrescând în general cu distanţa faţă de epicentru (fenomenul
de atenuare).
Efectele cutremurelor asupra mediului

Seismele pot acţiona asupra mediului înconjurător prin modificarea stării de echilibru a
structurilor superficiale ale terenului prin:
- rupturi în scoarţă însoţite de prăbuşiri sau procese de faliere;
- alunecări de teren cu antrenarea unor versanţi;
- tasări şi lichefieri de depozite nisipoase saturate.
Efectele cutremurelor asupra construcţiilor şi a ansamblurilor de construcţii

- distrugerea (prăbuşirea) totală sau parţială a unor clădiri vulnerabile;
- distrugerea unor elemente (structurale sau nestructurale) componente ale unor clădiri sau
avarierea lor;
14
- distrugerea/avarierea unor echipamente şi instalaţii din clădiri a unor reţele publice de

utilitate vitală (de alimentare cu apă,gaze, energie electrică, energie termică, transport,
comunicaţii) şi izolarea unor zone;
- incendii şi explozii în clădiri şi instalaţii tehnologice;
- blocarea unor intersecţii de străzi principale, ca urmare a prăbuşirii unor clădiri şi
împiedicarea operaţiunilor de salvare-ajutorare.
B. Alunecări/prăbuşiri de teren
Definirea şi clasificarea alunecărilor de teren.
Alunecarea de teren poate fi definită ca fiind procesul de deplasare, mişcarea propriu-zisă a
rocilor sau depozitelor de pe versanţi, cât şi forma de relief rezultată.
Deplasările rocilor/solului se pot produce de-a lungul pantei sau lateral, ca urmare a unor
fenomene naturale sau chiar ca urmare a unor activităţi umane. De asemenea, alunecările de
teren pot bara cursul unor ape curgătoare, creând lacuri de acumulare temporare sau
permanente, pot produce chiar distrugerea unor baraje prin formarea unui val puternic, la
pătrunderea în lac, în mod brusc a unui volum mare de rocă/sol.
În ţara noastră, alunecările de teren sunt destul de răspândite. Suprafaţa totală supusă
alunecărilor de teren este apreciată la 900.000 hectare. Cea mai importanţă şi cunoscută
alunecare de teren de pe teritoriul României a constituit-o deplasarea Vârfului Suhardelului care a
dus la bararea râului Bicaz şi formarea Lacului Roşu.
Clasificarea alunecărilor de teren

a) după adâncimea suprafeţei de alunecare:
- de suprafaţă < 1 m
- de mică adâncime = 1-5 m
- adânci = 5-20 m
- foarte adânci > 20 m
b) după viteza de manifestare a fenomenului: ( viteza de alunecare )

- extrem de rapidă ( bruşte ) > 3 m/s
- foarte rapidă = 3 m/s-0,3 m/min
- rapidă = 0,3m /min – 1,5m/zi
- moderată = 1,5m/zi – 1,5m/lună
- lentă = 1,5m/lună – 1,5m/an
- foarte lentă = 1,5m/an –0,06m/an
- extrem de lentă < 0,06m/an
c) după distanţa de deplasare:

- alunecări propriu-zise;
- alunecări tip curgeri de teren;
15
d) după direcţia de evoluţie a alunecării pe versant:

- alunecări deplasive de la baza versantului în direcţia opusă deplasării acumulatului, deci
caracter regresiv.
- Alunecări detrusive – evoluţie în direcţia acumulatului de alunecare – caracter progresiv.
( detritus = material rezultat din fărâmiţarea rocilor prin acţiunea agenţilor externi )
e) după cauza care le generează:

- naturale: produse de ploi torenţiale, mişcări tectonice, eroziuni puternice, prăbuşiri ale
unor grote, etc.
- artificiale: generate de acţiunea omului, excavaţii, explozii, lucrări hidrotehnice sau de
hidroamelioraţii, realizarea unor construcţii în vecinătatea unor versanţi.
f) după modul de manifestare:

- fără semne exterioare de manifestare – caracter brusc,
- cu semne exterioare de manifestare – cu viteze medii sau lente şi se caracterizează prin:
 căderi de stânci,
 crăpături şi fisuri,
 ejectări de apă şi nisip,
 tasări de construcţii de diferite feluri.
Cauzele alunecările de teren pot fi:

a) naturale:
- modificarea nivelului apelor subterane;
- ploi torenţiale;
- mişcări seismice;
- acţiunea apei sub diferite forme (infiltraţie, fenomen caustic).
b) generate de activitatea omului:

- realizarea unor lucrări de investiţii în apropierea versanţilor;
- despăduriri şi decopertări ale vegetaţiei.
Efectele alunecărilor
Efectele manifestate ale alunecărilor de teren sunt:
- distrugerea parţială sau totală a construcţiilor de orice fel (tip);
- blocarea parţială sau totală a albiei unui râu şi formarea unor acumulări de apă cu pericol
de inundaţii;
- distrugerea parţială sau totală a reţelelor de edilitare (apă, gaze, canalizare, etc.);
- blocarea unor căi de comunicaţii (feroviare, rutiere, fluviale, etc.).
Semnele care anunţă iminenţa unei alunecări de teren:

- gardurile, zidurile de sustinere, stâlpii sau copacii se înclină sau sunt uşor de mişcat;
16
- la apariţia unei alunecări de teren, un zgomot uşor care creşte în intensitate poate fi
sesizat;
- pământul alunecă într-o anumită direcţie şi se poate deplasa în acea direcţie;
- sunete neobişnuite, cum ar fi crăparea copacilor şi lovirea stâncilor, ar putea indica
mişcarea solului;
- pavaj prăbuşit, torente de noroi, stânci căzute şi alte semnale de reziduuri care curg pot fi
văzute în timp ce conduceţi.
Comportament adecvat înainte, pe timpul şi după producerea unui cutremur, alunecări/prăbuşiri

de teren
A. Comportament adecvat înainte, pe timpul şi după producerea unui cutremur

A.1 Pentru diminuarea efectelor unui cutremur şi protecţia vieţii cetăţenilor şi a bunurilor
acestora este necesar să fie respectate următoarele reguli:
- executarea lucrărilor de reparaţie şi întreţinere la clădirile identificate ca vulnerabile la
efectele unui seism;
- evitarea modificărilor constructive (demolarea unor pereţi) deoarece acestea pot afecta
structura de rezistenţă a construcţiilor;
- evitarea montării obiectelor grele (antene, instalaţii de ventilaţie/climatizare, etc.) pe
elementele structurale sau nestructurale ale clădirii, dacă acestea afectează structura de
rezistenţă;
- fiecare familie trebuie să aibă un "plan de protecţie" în caz de cutremur şi trebuie să
stabilească următoarele aspecte: din ce tip de structură este realizată locuinţa, dacă va
oscila mai mult sau mai puţin la cutremur, unde există pereţi despărţitori şi pereţi de
rezistenţă, tencuieli goase si ornamente care pot cădea, mobilier suprapus de care trebuie
să se ferească şi trebuie fixat de structura, ce surse de incendiu există (sobă, aragaz);
- trebuie cunoscută amplasarea comutatoarelor, siguranţelor, robinetelor generale şi locale
pentru electricitate, apă şi gaze şi modul lor de manevrare, astfel încât la nevoie să poată
acţiona cu operativitate;
- toţi membrii unei familii trebuie să cunoască şi să exerseze periodic "o procedură" de
protecţie în caz de cutremur.
A.2 În timpul cutremurului indiferent unde se află o persoană în momentul declanşării acestuia,
trebuie să se adăpostească imediat într-un loc sigur şi să rămână calmă până la încetarea
mişcării seismice.
În interiorul unei clădiri:

- ne adăpostim sub tocul uşii, sub grinzi (elemente de susţinere şi de rezistenţă) o masă, un
birou sau o piesă solidă de mobilier şi ne ţinem bine de aceasta;
- dacă suntem pe un hol, ne aşezăm în poziţie ghemuit lângă un perete interior;
17
- ne protejăm cu braţele capul; pe timpul cutremurului obiectele se pot răsturna sau

aluneca, tencuiala din tavan se poate desprinde, iar geamurile se pot sparge;
- rămânem pe loc, nu încercăm să ieşim afară şi nu mergem pe balcon;
- ne îndepărtăm de ferestre, geamuri, oglinzi, biblioteci şi mobilă înaltă;
- dacă suntem în scaun cu rotile, îi blocăm roţile şi ne protejăm cu braţele capul;
- dacă suntem într-un clădire publică (exemplu: centru comercial), ne adăpostim în locuri
aflate la distanţă de ferestre ori de obiecte grele şi rafturi şi nu ieşim afară decât după
terminarea seismului;
- dacă seismul ne surprinde în lift, rămânem calmi, chiar dacă liftul s-a oprit între etaje. Dacă
am rămas blocaţi, anunţăm imediat după terminarea seismului dispeceratul societăţii de
întreţinere ascensoare sau la 112;
- ne adăpostim într-un loc sigur, departe de ferestre, clădiri, poduri, cabluri electrice sau
stâlpi şi ne indepărtăm la cel puţin 10 - 15 m de acestea.
Într-un vehicul în deplasare:

- ne păstrăm calmul, ieşim cu atenţie din trafic evitând oprirea pe poduri, pasarele sau sub
acestea, în apropierea clădirilor înalte sau a copacilor şi a stâlpilor electrici. După încetarea
cutremurului, nu ieşim din maşină dacă lângă aceasta au căzut cabluri electrice. În acest
caz, aşteptăm forţele de intervenţie.
În timpul cutremurului indiferent unde se află o persoană în momentul declanşării acestuia,

trebuie să se adăpostească imediat într-un loc sigur şi să rămână calmă până la încetarea
mişcării seismice.
A.3 Comportament adecvat după terminarea cutremurului

- în primul rând trebuie să rămânem calmi. Liniştim persoanele speriate şi copiii;
- în cazul în care sunt persoane rănite, le acordăm primul ajutor, doar dacă ne pricepem;
- dacă suntem surprinşi sub dărâmături sau în incinte, lovim cu un obiect tare în partea cea
mai compactă a locului în care suntem blocaţi, la intervale regulate de timp, pentru a
transmite semnale ce pot fi identificate şi localizate de aparatura specială de căutare-
salvare;
- nu folosim telefonul decât în situaţii extreme şi pentru a semnala o urgenţă;
- purtăm încălţăminte şi haine rezistente pentru a evita să ne rănim;
- verificăm dacă locuinţa a suferit pagube. Verificăm starea instalaţiei de gaz doar cu spumă
de apă şi săpun. În cazul în care constatăm emisii de gaz, închidem robinetul de alimentare,
îndepărtăm sursele de foc şi deschidem ferestrele şi uşile;
- dacă alimentarea cu apă curentă este în continuare disponibilă, umplem cada şi alte
recipiente, pentru cazurile în care aceasta s-ar putea opri ulterior;
- dacă trebuie să părăsim locuinţa pentru că nu mai este sigură, nu uităm să ne luam rucsacul
de urgenţă;
18
- verificăm cu atenţie scările. S-ar putea ca mişcarea seismică să fi afectat rezistenţa

acestora;
- dacă avem nevoie de ajutor şi nu putem ieşi din locuinţă, punem la fereastră un ”afiş” pe
care scriem cu litere foarte mari: AJUTOR!
- avem încredere doar în informaţiile provenite din sursele oficiale: postul naţional de radio,
televiziunea publică şi autorităţile locale. Nu luăm în considerare zvonurile şi nu răspândim
informaţii neverificate;
- nu folosim maşina decât în situaţii extreme. Căile de circulaţie trebuie lăsate libere pentru
autospecialele de intervenţie;
- participăm la acţiunile de înlăturare a dărâmăturilor şi la salvarea oamenilor. Nu acţionăm
pe cont propriu ci doar urmând instrucţiunile autorităţilor.
B. Comportament adecvat înainte, pe timpul şi după producerea unei alunecări/prăbuşiri de

teren
B.1 Înainte pentru prevenirea sau diminuarea pagubelor provocate de alunecările de
teren/prăbuşiri de teren:
- dacă sunteti în zone cu risc de alunecări de teren, informaţi-vă despre semnalele oficiale de
avertizare şi acţiunile ce trebuie întreprinse la auzul acestora;
- nu construiţi în apropierea pantelor abrupte, a canalelor de scurgere a apelor, în apropiere
de văi (fie ele chiar uscate) create de torenţi, la poalele munţilor;
- realizaţi o ”evaluare geologică” a terenului dumneavoastră; Contactaţi autorităţile locale şi
inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă pentru informaţii asupra riscurilor locale
legate de alunecările de teren;
- consultati un expert în domeniu pentru sfaturi şi măsuri corective pe care le puteţi lua
pentru a vă proteja terenul împotriva alunecărilor de teren;
- luaţi măsuri pentru acoperirea terenului cu vegetaţie (plantaţi arbori) aflat în pantă şi/sau
construiţi pereţi de protecţie.
B.2 Cum actionaţi în timpul alunecărilor de teren/prăbuşirilor de teren:

- ascultaţi stirile naţionale pentru avertizări şi atenţionări meteo şi hidro. Fiţi atenţi la faptul
că precipitaţiile abundente, chiar şi de scurtă durată pot fi foarte periculoase, în special
dupa perioade îndelungate de precipitaţii sau vreme umedă;
- dacă sunteţi în zone cu risc de alunecări de teren, luaţi în considerare posibilitatea de a
părăsi zona;
- în timpul alunecării de teren evitaţi să staţionaţi pe direcţia de evoluţie a acesteia;
- dacă suneţi lângă un pârâu sau un canal de apă, fiţi atenţi la orice modificare a nivelului
apei şi la transformarea apei curate în apă tulbure. Asemenea schimbări pot indica
alunecări de teren în amontele râului, deci fiţi pregătiti să acţionaţi imediat. Nu ezitaţi,
salvaţi-vă viaţa;
19
- fiţi atenţi când sunteţi la volanul unui autovehicul. Terasamentele drumurilor pot fi
afectate de alunecările de teren. Urmăriţi terasamentul prăbuşit, noroiul, stâncile căzute şi
alte semnale ale unor posibile torente;
- atunci când nu vă puteţi evacua din zona periclitată, contactaţi autorităţile locale,
inspectoratul pentru situatii de urgenţă judeţean pentru salvarea/evacuarea dvs.;
- în situaţie de pericol iminent prioritar este salvarea vieţii oamenilor. Nu întârziaţi în
asemenea cazuri, încercând să salvaţi bunurile din gospodărie;
- în situaţii extreme, zonele considerate sigure sunt:
 zone în care nu au avut loc deplasări de teren în trecut;
 zone relativ plane, la distanţă de pante;
 zonele din vârful sau de-a lungul crestelor.
unecării de teren. Zonele considerate sigure
- B.3 Comportament adecvat după producerea alunecării de teren/prăbuşirii de teren:
- rămâneţi departe de zona afectată. Poate exista pericolul unor alunecări ulterioare;
- urmăriţi posturile de radio sau televiziune pentru cele mai recente ştiri legate de situaţia de
urgenţă;
- acordaţi sprijin persoanelor care au nevoie de asistenţă specială – copiii, persoanele în
vârstă şi persoanele cu dizabilităţi, persoanele cu familii numeroase;
- informaţi autorităţile competente asupra avariilor descoperite la liniile de utilităţi sau
drumuri şi căi ferate;
- verificaţi fundaţia clădirii, coşul de fum şi solul din jurul clădirii pentru a depista eventuale
daune;
- cereti sfatul unui expert geodez pentru a evalua riscurile alunecărilor de teren ulterioare si
aplicarea de măsuri corective;
- replantati cu arbori pământul afectat cât de rapid posibil, pentru fixarea stratului de
pământ, deoarece eroziunea cauzată de alunecările de teren poate conduce la inundatii
neasteptate si la noi alunecări de teren.
Nu construiti fără autorizatiile necesare, mai ales în zonele cunoscute ca fiind predispuse la
alunecările de teren.
Încheiaţi-vă asigurare pentru locuinţa şi bunurile dumneavoastră.
1.2.2. APA
A. Inundațiile
Inundaţiile reprezintă hazardul cel mai frecvent şi larg răspândit pe Terra şi în România, cu
numeroase pierderi de vieţi omeneşti şi cu pagube materiale de mari proporţii.
Definirea Inundaţiilor
Inundaţiile sunt procese de scurgere, în lungul albiilor râurilor, a unor cantităţi mari de apă
care depăşesc malurile naturale sau digurile şi se revarsă în lunci şi în afara acestora, ocupând
20
suprafeţe întinse folosite de om.

Viiturile sunt creşteri rapide ale debitului de apă şi al nivelului apei în râuri prin atingerea
unor debite de vârf mari şi sunt urmate de o scădere relativ rapidă a apelor (Diaconu. Şerban,
1994). Viiturile se produc ca urmare a unor ploi puternice, a topirii bruşte a zăpezilor sau a
combinării celor două fenomene.
Cele mai frecvente viituri se înregistrează primăvara (30 – 50%) şi vara. Viiturile şi
inundaţiile catastrofale, cu asigurări de 0,5 – 1% au drept cauză principală cantităţile mari de
precipitaţii, cu un accentuat grad de torenţialitate, care se înregistrează după perioade cu solul
puternic saturat cu apă şi cu capacitate de absorbire redusă.
Propagarea undelor de viitură este puternic modificată de activităţile antropice.
Despăduririle din diferite sectoare ale Carpaţilor au determinat o mărire a vitezei de concentrare a
scurgerii, intensificarea proceselor de eroziune, transport şi depunere a aluviunilor şi
supraînălţarea albiilor din câmpii mărind riscul revărsărilor.
În lungul Dunării şi al râurilor principale au fost realizate îndiguiri şi baraje care s-au
dovedit insuficiente şi în unele cazuri neadaptate unor situaţii extreme. În ultimul secol, inundaţii
de proporţii, extinse pe suprafeţe întinse, s-au produs în anii 1969, 1970, 1975, 1991, 1995, 1997,
1999, 2000, 2002, 2005.
Tipuri şi cauze de inundaţii în România
a) Inundaţiile din partea central-vestică a României, cuprinzând versantul vestic al
Carpaţilor Orientali, Munţii Apuseni, Depresiunea Transilvaniei, Dealurile şi Câmpia Banato-Crişană
sunt generate de ploile abundente datorate circulaţiei vestice a maselor de aer prin extinderea
spre est a Depresiunii Islandeze sau prin deplasarea maselor de aer umed pe dorasala
Anticiclonului Azoric. Inundaţiile sunt datorate unor unde succesive de viitură urmând unor ploi de
lungă durată care saturează solul.
În acest spaţiu, în funcţie de particularităţile morfohidrografice şi de dinamica inundaţiilor
se diferenţiază următoarele situaţii:
 Inundaţiile din câmpia de subsidenţă Banato-Crişană specifice judeţelor Timiş, Arad,
Bihor şi Satu Mare sunt caracterizate prin extinderea apelor pe spaţii întinse, potenţial de
inundare a numeroase localităţi şi prin persistenţa apelor pentru perioade îndelungate
datorită particularităţilor substratului şi prezenţei pânzelor freatice în apropierea
suprafeţei.
 Inundaţiile din lungul reţelei majore de râuri din Depresiunea Transilvaniei (judeţele
Sălaj, Cluj, Alba, Mureş, Sibiu, Braşov) sunt caracterizate printr-o propagare rapidă a
undelor de viitură şi prin potenţialul accentuat de impact asupra unor localităţi şi obiective
economice importante situate în albiile majore ale râurilor
 Inundaţiile de pe reţeaua secundară din văi de la contactul cu spaţiul montan şi din
depresiuni intramontane Giurgeu, Ciuc, Braşov, Făgăraş, Sibiu şi sunt caracteristice pentru
judeţele Bistriţa Năsăud, Harghita, Covasna, Braşov (sud), Sibiu (sud), Alba (vest). În aceste
spaţii de contact există o concentrare mare de aşezări pe conurile de dejecţie, în lungul
râurilor, acestea fiind protejate de diguri subdimensionate. Datorită pantelor accentuate
din lungul râurilor şi a versanţilor puternic înclinaţi inundaţiile se propagă foarte rapid şi au
21
rezultate catastrofale. În sectoarele de confluenţă corespunzătoare unor câmpii

piemontane joase, cu pânze subterane sub presiune, pericolul inundaţiilor este amplificat
de condiţiile morfologice locale.
b) Inundaţiile din sudul României, cuprinzând versantul sudic a Carpaţilor Meridionali,
Subcarpaţii şi Piemontul Getic şi Câmpia Română sunt datorate precipitaţiilor abundente, cu
caracter torenţial, generate de ciclonii mediteraneeni. Propagarea rapidă a undelor de viitură
generează inundaţii catastrofale, în special în sectoarele de confluenţă şi în câmpia joasă de
subsidenţă. În funcţie de dispunerea treptelor de relief şi de particularităţile reţelei de aşezări se
diferenţiază următoarele situaţii:
 În Carpaţii Meridionali văile sunt înguste şi viiturile afectează reţeaua de căi de
comunicaţie şi aşezările situate la baza versanţilor. Pericolul inundaţiilor este combinat cu
procesele de prăbuşire şi avalanşele de roci, cum este situaţia din lungul defileului Oltului.
 În Subcarpaţii Getici şi în Piemontul Getic (judeţele Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Argeş,
Dâmboviţa, Prahova) reţeaua principală de văi este amenajată în cea mai mare parte.
Viiturile se produc cu precădere pe reţeaua secundară de afluenţi şi se propagă cu viteză
mare afectând reţeaua de localităţi situate în lungul contactului unităţii principale. Pentru
unele localităţi există şi pericolul reactivării alunecărilor;
 În Câmpia Română (judeţele Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Ilfov, Ialomiţa,
Brăila, Galaţi, Buzău (sud) inundaţiile au extinderi mari în câmpiile de subsidenţă (sudul
judeţului Dâmboviţa, Ilfov, Ialomiţa, Brăila) şi sunt combinate cu inundaţii hidrofreatice. Cel
mai accentuat risc există în Câmpia Siretului inferior unde ruperea posibilă a unor diguri se
asociază cu existenţa unor localităţi în sectoare joase de câmpie cu pânză freatică situată în
apropierea suprafeţei terenului. În judeţul Teleorman şi în sudul judeţului Argeş există
pericolul inundării localităţilor prin cedarea succesivă a barajelor.
 În lungul Dunării sunt cele mai extinse suprafeţe inundabile. Sunt posibile inundaţii şi
ruperi de baraje în cadrul incintelor îndiguite şi inundarea localităţilor situate la contactul
dintre lunca şi terasele Dunării.
 O situaţie specială se înregistrează în Delta Dunării unde teritoriile inundabile depăşesc
90% din suprafaţă iar localităţile sunt expuse, în cea mai mare parte, inundaţiilor.
 În Dobrogea (judeţele Tulcea şi Constanţa) se înregistrează viituri periculoase cu creşteri
bruşte de nivel de 1-2 m în bazinele mici cu drenaj intermitent. Aceste viituri (flush-flood)
au extinderi limitate dar reprezintă un risc major care necesită studii speciale pentru
delimitarea precisă a arealelor posibil să fie afectate.
c) Inundaţiile din estul României sunt generate de precipitaţiile torenţiale legate de
circulaţia de blocaj pe versanţii estici ai Carpaţilor Orientali şi în Podişul Moldovei şi de formarea
de cicloni retrograzi în nord-vestul Mării Negre (Stăncescu, Goţi, 1992). În această categorie se
încadrează viiturile din 26 – 30 iulie 1991 de pe râurile Moldova, Bistriţa, Trotuş, Tazlău, Putna,
Buzău care au determinat 110 victime omeneşti, inundarea a 80 000 ha terenuri agricole,
distrugerea a 1104 case. Cele mai multe victime şi pagube materiale au fost înregistrate în bazinul
râului Tazlău în urma cedării unui baraj cu un volum util al lacului de acumulare de circa 4 milioane
22
m3, dat în folosinţă în 1962 (Podani, Zăvoianu, 1992). În aceeaşi categorie se încadrează viiturile şi
inundaţiile din anul 2005.
În acest areal se diferenţiază trei situaţii distincte corespunzătoare spaţiului montan şi
deluros, culoarului Siretului şi al Prutului şi Podişului Moldovei.
- Viiturile din bazinele de pe versantul estic al Carpaţilor Orientali (judeţele Buzău,
Vrancea, Bacău-vest, Neamţ, Suceava) au o putere mare de distrugere, se propagă rapid, sunt
însoţite de transportul unor cantităţi mari de aluviuni şi de numeroase alunecări care pot să bareze
văile. Barajele formate măresc pericolul inundării aşezărilor situate în amunte şi al distrugerii
localităţilor din aval în urma cedării barajului.
- Localităţile şi căile de comunicare din culoarul Siretului şi al Prutului pot să fie afectate în
situaţia cedării barajelor şi a producerii unor viituri pe afluenţi. Sunt inundaţii de mari proporţii a
căror propagare poate să fie prognozată cu zeci de ore în avans, fiind posibile măsuri de evacuare
a populaţiei.
- Inundaţiile din Podişul Moldovei sunt datorate în mare parte scurgerii unor cantităţi mari
de apă pe reţeaua de ravene şi de organisme torenţiale de pe versanţi şi în sectorul superior,
neamenajat al bazinelor hidrografice.
d) Inundaţii locale, legate de ploi torenţiale convective se produc în timpul verii şi au

extinderi limitate în bazine hidrografice mici, generând „viituri – fulger”, care provoacă pierderi de
vieţi omeneşti şi numeroase pagube materiale.
Priorităţi pentru educaţia populaţiei
În funcţie de diversitatea inundaţiilor din România şi de distribuţia în teritoriu a elementelor la
risc pot să fie detaşate următoarele situaţii:
- Localităţile situate în lungul reţelei majore de râuri cu unele cartiere sau sate localizate în
luncile râurilor. Educaţia populaţiei va cuprinde în mod obligatoriu şi aspecte referitoare la
evacuarea rapidă a populaţiei în cazul avarierii sau al distrugerii unor baraje mari cum sunt
spre exemplu Vidraru, Siriu, Izvorul Muntelui. În aceste areale sunt necesare exerciţii
periodice de alarmare şi cunoaştere precisă a căilor şi locurilor de evacuare.
- Localităţile situate în câmpiile joase de subsidenţă din Câmpia Banato-Crişană (Câmpia de
Vest) şi din Câmpia Română. Aceste areale sunt expuse unor inundaţii de lungă durată
combinate cu persistenţa în apropierea suprafeţei solului a nivelului pânzei freatice. Sunt
necesare măsuri de educaţie legate de limitarea extinderii localităţilor în locurile mai joase,
de acordare a priorităţii la evacuare copiilor şi persoanelor în vârstă.
- Viiturile de tip flush flood din bazinele hidrografice mici sunt deosebit de periculoase, pot să
genereze victime şi pagube materiale importante pe areale restrânse. În aceste situaţii sunt
necesare hărţi de risc detaliate şi adaptarea măsurilor pentru fiecare situaţie în parte.
Comportament adecvat înainte, pe timpul şi după producerea inundaţiilor
1. Înainte (lucrări de apărare)
23
- interesaţi-vă la primărie asupra zonelor inundabile din localitate; nu vă construiţi casa în

zone inundabile;
- asiguraţi în subsolul locuinţei pereţi impermeabili pentru a evita pătrunderea apei;
- curăţaţi şanţurile şi rigolele de scurgere, pentru a permite evacuarea apelor pluviale; nu
aruncaţi la întâmplare gunoaie menajere şi resturi vegetale în albiile apelor curgătoare;
- informaţi-vă asupra măsurilor de evacuare a zonei în caz de urgenţă. Familiarizaţi-vă cu
rutele de evacuare din comunitatea dvs. si verificaţi unde puteţi găsi zone înalte, protejate
de inundaţie. Planificaţi si exersaţi cu familia dvs. o ruta de evacuare în caz de inundaţie;
- asiguraţi-vă un rucsac pentru situaţii de urgenţă. Alcătuiţi un set de provizii pentru dezastre
care să vă asigure supravieţuirea pe cont propriu pentru cel puţin trei zile. Păstraţi şi
împrospătaţi un stoc de alimente şi de apă potabilă suplimentară. Păstraţi documentele
importante şi obiectele personale de neînlocuit (cum ar fi fotografiile) într-un loc unde nu
se vor deteriora;
- amplasaţi lângă telefon numerele de apel ale serviciilor de urgenta. Învăţaţi copiii să sune
la 112;
- participaţi la exerciţiile de simulare organizate de autorităţile locale.
2 . Comportament adecvat pe timpul inundaţiei

- dacă este necesară evacuarea, deplasaţi-vă imediat spre o zonă înaltă din apropierea
locuinţei; dacă aţi fost surprins de viitură, urcaţi-vă către părţile superioare ale locuinţei
sau pe acoperiş, până la sosirea echipelor de salvare;
- în cazul în care consideraţi că mai aveţi timp, evacuaţi animalele şi bunurile de valoare în
locuri de refugiu, mutaţi obiectele importante la etaje superioare;
- decuplaţi întrerupătorul general de energie electrică. Deconectaţi aparatele electrice. Nu
atingeţi echipamentele electrice dacă sunteţi ud ori staţi în apă;
- întrerupeţi instalaţiile de alimentare cu apă şi gaze;
- încuiaţi uşile casei şi protejaţi ferestrele pentru a nu fi sparte de vânt, de curenţii de apă
sau de obiectele duse de curenţii de apă;
- dacă trebuie să părăsiţi locuinţa, respectaţi pe cât posibil următoarele reguli:
 Nu vă deplasaţi prin curenţi de apă: puteţi să vă pierdeţi echilibrul deplasându-vă prin
curenţii de apă de circa 15 cm înălţime.
 Evitaţi să vă deplasaţi cu autoturismul în zona inundată: în caz de inundaţie, la înălţimea
de aproximativ 25 cm, apa poate pătrunde în vehicul şi poate cauza pierderea
controlului. La înălţimea de circa 50 cm apă, vehiculul pluteşte. La înălţimea de 60 cm,
majoritatea vehiculelor sunt luate de apă.
3. Comportament adecvat după producerea inundaţiei

- ascultaţi comunicatele autorităţilor locale privind alimentarea cu apă potabilă a localităţii;
24
- evitaţi zonele în care mai există apă, aceasta poate fi contaminată cu benzină, motorină
sau resturi de la canalizare; de asemenea, poate fi încărcată electric de la linii de tensiune
înaltă sau cabluri electrice căzute la pământ;
- evitaţi curenţii de apă;
- întoarceţi-vă acasă, doar atunci când pericolul a trecut şi autorităţile au permis acest lucru;
- fiţi atenţi când intraţi în clădirile care au fost inundate: rezistenţa acestora ar putea fi
afectată, în special la nivelul fundaţiei;
- nu folosiţi instalaţiile de alimentare cu electricitate, apă, gaze decat după verificarea
acestora de către specialişti;
- nu folosiţi imediat chibrituri, brichete sau alte surse de aprindere, deoarece există
posibilitatea să se fi creat acumulări de gaze în interior care să conducă la producerea unei
explozii. Dacă simţiţi miros de gaz sau auziţi un şuierat, deschideţi geamurile şi uşile,
părăsiţi locuinţa rapid şi anunţaţi imediat operatorul local de gaze naturale;
- curăţaţi şi dezinfectaţi toate obiectele care au fost în contact cu apa: există pericolul de
îmbolnăviri grave ca urmare a lipsei igienei şi canalizărilor afectate.
1.2.3 AERUL
Fenomene meteorologice periculoase
Definiţii
a) Furtuni
Furtuna este caracterizată prin vânt puternic însoţit de averse de ploaie, de grindină şi uneori
de descărcări electrice
b) Tornade
Tornadele sunt furtuni violente (în formă de vârtej), care afectează regiuni întinse; vârtej de
vânt devastator cu o arie restrânsă, adesea însoţit de ploi torenţiale.
c) Seceta şi canicula
Seceta reprezintă insuficienta a umiditate a solului şi a atmosferei faţă de valorile minimale
necesare creşterii şi dezvoltării normale a plantelor.
d) Îngheţul (Sezonul rece)

Îngheţul este fenomenul care se produce la temperaturi mai scăzute de zero grade şi care se
manifestă prin trecerea apei din stare lichidă în stare solidă sau prin întărirea solului/corpurilor ce
conţin apă.
Comportament adecvat înainte, pe timpul şi după producerea fenomenelor meteorologice

periculoase
a) Furtuni
În situaţia iminenţei unei furtuni/tornade:
25
- întrerupeţi orice activitate în aer liber;

- intraţi în casă, într-o construcţie ori într-un autoturism (în caz extrem);
- deşi s-ar putea să fiţi rănit în cazul în care trăsnetul loveşte autoturismul, sunteţi mult mai
protejat în interior decât în exteriorul acestuia;
- închideţi ferestrele şi uşile;
- evitaţi duşurile ori sălile de baie. Conductele fixe ale instalaţiilor pot conduce electricitate;
- utilizaţi telefoanele cu fir doar în situaţii de urgenţă. Telefoanele fără fir ori mobilele sunt
sigure în utilizare;
- deconectaţi aparatele şi alte echipamente electrice precum computerele şi aparatele de
aer condiţionat. Acestea pot fi defectate ca urmare a descărcărilor electrice atmosferice.
În timpul unei furtuni/tornade:

- atunci când simţiţi că părul vi se ridică (este electrizat), este un indiciu că există pericolul
unui fulger;
- asezaţi-vă ghemuit la pământ. Puneţi-vă mâinile pe urechi şi cap, iar capul între genunchi;
- faceţi-vă o ţintă cât mai mic posibilă şi reduceţi contactul cu pământul;
- nu vă întindeţi pe pământ;
- evitaţi: obiectele înalte, precum un copac înalt izolat în arie deschisă, câmpuri, plaje sau o
ambarcaţiune pe apă, orice obiecte metalice precum utilaje agricole, echipamente de
fermă, motociclete, biciclete, etc.
- dacă vă aflaţi în pădure, căutaţi adăpost într-o zonă cu copaci mai puţin înalţi;
- dacă sunteţi într-o zonă deschisă, mergeţi spre o zonă joasă precum o vale;
- dacă sunteţi pe un lac, ajungeţi la mal de urgenţă şi adăpostiţi-vă imediat.
După furtună/tornade:
După o furtună, în situaţia identificării unei victime lovite de trăsnet, verificaţi următoarele:
- respiraţia: dacă nu mai respiră, începeţi resuscitarea prin metoda gură la gură;
- puls: dacă victima are puls si respiră, căutaţi alte vătămări posibile;
- posibile arsuri, vătămări ale sistemului nervos, oase rupte şi pierderi de auz sau de vedere;
Dacă este nevoie de asistenţă medicală sunaţi cât mai repede posibil la “112”.
b) Seceta şi canicula
Înainte de perioadele caniculare:
- verificaţi funcţionarea corectă a sistemului de aer condiţionat. Izolaţi ferestrele;
- montaţi temporar, între ferestre şi perdele, un sistem de reflectare a căldurii (exemplu:
folie de aluminiu);
- acoperiţi ferestrele în care bate soarele dimineaţa sau după amiaza cu draperii, jaluzele,
obloane. Acestea pot reduce căldura în casă cu până la 80%.
În perioadele caniculare:
- rămâneţi în casă şi limitaţi expunerea la soare;
- ideal ar fi să locuiţi la etaje inferioare în cazul în care nu aveţi sistem de aer condiţionat;
26
- petreceţi-vă cea mai mare parte a zilelor călduroase în clădiri publice precum biblioteci,
şcoli, teatre, centre comerciale etc.;
- mâncaţi regulat, echilibrat şi uşor. Evitaţi utilizarea sării;
- beţi multă apă. Persoanele care au epilepsie, suferă de inimă, rinichi sau ficat au
restricţionare privind utilizarea lichidelor ori au probleme de reţinere a lichidelor trebuie să
consulte un medic înainte de a creşte aportul acestora;
- limitaţi consumul de băuturi alcoolice;
- purtaţi haine uşoare, răcoroase (din bumbac sau in) colorate deschis care acoperă cat mai
mult pielea;
- protejaţi-vă faţa şi capul purtând o pălărie cu boruri largi;
- nu lăsaţi niciodată copiii sau animalele singure în autovehicule închise;
- evitaţi muncile extenuante în partea cea mai călduroasă a zilei. Utilizaţi un sistem de
contact permanent cu o altă persoană şi luaţi pauze frecvente.
c) Îngheţul (Sezonul rece)

Pregătirea pentru sezonul rece
- asiguraţi-vă următoarele materiale:
 sare şi nisip pentru topirea gheţii şi îmbunătăţirea aderenţei pe căile circulabile;
 unelte de îndepărtare a zăpezii;
 combustibil de încălzire în cantitate suficientă, în cazul în care vă asiguraţi încălzirea în
sistem propriu.
- izolaţi-vă termic locuinţa şi protejaţi-vă ferestrele cu jaluzele exterioare;
- verificaţi mijloacele de încălzire (sobele, centralele termice) şi coşurile de evacuare a
fumului şi a gazelor fierbinţi pentru a depista şi remedia eventuale defecţiuni. Apelaţi la
personal autorizat pentru aceste operaţiuni;
- pregătiţi-vă autoturismul:
 acumulatorul şi sistemul de aprindere trebuie să fie în stare foarte bună, iar bornele
bateriei curăţate;
 asiguraţi-vă antigel corespunzător pentru a evita îngheţarea;
 asiguraţi-vă că sistemul de încălzire şi dezgheţare funcţionează eficient;
 verificaţi sistemul de acţionare a ştergătoarelor de parbriz; asiguraţi lichid de curăţare
pentru temperaturi scăzute;
 verificaţi funcţionarea farurilor şi a luminilor de avarie;
 verificaţi nivelul şi densitatea uleiului. Uleiurile grele coagulează mai mult la
temperaturi joase şi nu sunt la fel de lubrifiante;
 dotaţi-vă cu lanţuri antiderapante.
În timpul sezonului rece

- urmăriţi la radio/ televizor buletinele meteorologice şi informaţiile autorităţilor locale
responsabile cu gestionarea situaţiilor de urgenţă;
- mâncaţi regulat şi beţi lichide, dar evitaţi excesul de cofeina şi de alcool;
27
- evitaţi expunerea îndelungată la temperaturi scăzute. Fiţi atenţi la simptomele

degerăturilor. Acestea constau în pierderea simţurilor şi decolorarea extremităţilor
(degete, urechi, nas) şi necesită asistenţă medicală de specialitate;
- economisiţi combustibilul pentru încălzit, dacă este necesar, menţinând temperatura în
casă mai redusă decât în mod normal. Închideţi temporar alimentarea cu căldură în
anumite camere mai puţin utilizate;
Dacă viscolul vă blochează în trafic în afara localităţilor, luaţi următoarele măsuri:
- trageţi pe dreapta. Porniţi luminile de avarie şi prindeţi o “cârpă” pe antena radio ori la
geam;
- anunţaţi evenimentul la numărul de urgenţă 112 indicând locul unde aţi rămas blocat.
Rămaneţi în autoturism până ce forţele de intervenţie vin să vă salveze. Nu părăsiţi
autoturismul dacă nu vedeţi în apropiere o clădire în care aţi putea să vă adăpostiţi.
- porniţi motorul şi sistemul de încălzire aproximativ 10 minute la fiecare oră, pentru a
menţine cald în interior. Când motorul funcţionează, deschideţi uşor o fereastră pentru
ventilaţie. Acesta vă va proteja împotriva inhalării monoxidului de carbon. Curăţaţi periodic
zăpada de pe ţeava de eşapament;
- mişcaţi-vă pentru a menţine organismul cald, evitând extenuarea;
- consumaţi lichide pentru evitarea deshidratării;
- aveţi grijă să nu epuizaţi bateria autoturismului. Bateria este necesară la menţinerea în
funcţiune a luminilor, căldurii şi radioului.
- porniţi lumina din interior pe timp de noapte pentru ca echipele de salvare să vă localizeze.
1.2.4 FOCUL
Incendiile
Definirea incendiului
INCENDIUL este o ardere autoîntreţinută, care se manifestă fără control în timp şi spaţiu, produce
pagube materiale şi/sau pierderi de vieţi omeneşti, iar pentru întreruperea procesului de ardere
este nevoie de intervenţia organizată a unor forţe specializate.
ARDEREA este o reacţie fizică exotermă (cu degajare de căldură) ce necesită pentru iniţiere şi
dezvoltare existenţa simultană în timp şi spaţiu a următoarelor trei elemente:
a) combustibilul sau carburantul – substanţa de natură solidă, lichidă sau gazoasă care arde;
b) comburantul – substanţa care întreţine arderea;
c) sursa de aprindere, a cărei energie este suficient de mare încât să iniţieze arderea.
a) Combustibilul poate fi de natură:
 organică - acesta are în componenţa sa carbon (lemnul, hârtia, gazele naturale etc.);
 anorganică – nu conţine carbon (magneziu, aluminiul, fosforul).
b) Comburantul (elementul care întreţine arderea) cel mai cunoscut este oxigenul.
c) Sursa de aprindere (energia de declanşare) a arderii, poate fi de natură:
 electrică: curentul electric, electricitatea statică;
 termică: focul deschis;
28
 chimică: reacţii chimice exoterme ( cu degajare de căldură);

 biochimică: căldura degajată de materia organică ce suferă transformări (reacţii
chimice exoterme), în prezenţa unor microorganisme;
 naturală: căldura solară, trăsnetul.
ARDEREA nu poate fi iniţiată şi menţinută, dacă lipseşte unul din elementele enumerate mai
sus.
FUMUL este un rezultat al proceselor de ardere, care diferă ca şi colorit şi gust în funcţie de
natura şi concentraţia componentelor arderii. Fumul rezultat din incendii, are în componenţă:
 vapori de apă;
 monoxid de carbon;
 dioxid de carbon;
 hidrocarburi;
 funingine;
 alte substanţe ( oxizi de azot, acid cianhidric, clorură de hidrogen, bioxid de sulf);
CĂLDURA reprezintă energia termică cedată de un corp pentru a ajunge la un echilibru cu

mediul înconjurător. Căldura se poate transmite la sistemele/corpurile vecine prin:
 conducţie - se produce în masa aceluiaşi corp din aproape în aproape, până ce se
atinge o temperatură egală în toată masa corpului;
 convecţie - se realizează între corpuri/sisteme diferite, de la corpul mai cald la
corpul mai rece, prin intermediul unui fluid ce are o mişcare ascendentă;
 radiaţie - se realizează prin intermediul undelor electromagnetice emise de un corp
cald, în toate direcţiile.
Clasificare şi efecte
CLASELE DE INCENDIU reprezintă clasificarea incendiilor în funcţie de natura materialului
combustibil:
 clasa A – incendiile de materiale combustibile solide, a căror ardere are loc prin
formarea de jar (lemn, hârtie, bumbac, ţesături etc.);
 clasa B – incendiile de lichide combustibile (hidrocarburile, uleiurile, alcoolul,
cetonele, solvenţii, lacurile, vopselurile) sau solide lichefiate (plasticul, smoala,
gudronul etc.);
 clasa C – incendiile de substanţe combustibile gazoase (metan, butan etc.);
 clasa D – incendiile de metale ( aluminiu, zinc, magneziu);
 clasa F – incendiile de uleiuri vegetale şi grăsimi animale (incendii de bucătărie).
 incendiile care se manifestă la echipamentele electrice sub tensiune.
Efectele produşilor de ardere asupra organismului uman
Fumul este în cea mai mare parte rezultatul arderilor incomplete şi conţine particule aflate
în suspensie, o combinaţie de gaze încălzite ce se deplasează către partea superioară a spaţiului în
29
care se dezvoltă incendiul. În funcţie de procentaj, aceste substanţe pot avea efecte iritante sau
letale.
Efectele acestor substanţe depind de mai mulţi factori, dar trebuie specificat că în
majoritatea cazurilor se constată o acţiune sinergică a acestor substanţe toxice rezultate în orice
incendiu, adică efectul este cu mult mai accentuat decât suma efectelor fiecărei substanţe în
parte.
Gazele toxice care pătrund în plămâni pot acţiona negativ asupra ţesutului pulmonar,
afectând direct funcţia respiratorie, sau pot pătrunde în sânge afectând capacitatea celulelor roşii
de a transporta necesarul de oxigen implicat în reacţiile de oxidare ale organismului uman.
Temperaturile ridicate. Cantitatea de căldură degajată pe timpul incendiilor are valori mari
şi foarte mari raportate la capacitatea de adaptare a organismului uman. Ceea ce este important
de ştiut este faptul că aceste temperaturi combinate cu o umiditate crescută acţionează distructiv
asupra plămânilor şi a tractului respirator dacă aceste părţi nu sunt protejate corespunzător.
Pătrunderea rapidă a aerului încălzit în plămâni poate duce la diminuarea drastică a tensiunii
arteriale ceea ce are ca efect instalarea insuficienţei cardiace. Un alt efect vătămător la nivelul
plămânilor şi al tractului respirator generat de pătrunderea aerului încălzit în aceste zone este
edemul pulmonar (acumularea de lichid în plămâni), ce poate provoca moartea prin asfixiere.
Unele dintre efectele vătămătoare ale inhalării de aer fierbinte în plămâni nu sunt reversibile la
scoaterea victimei din mediul ostil şi aşezarea acesteia într-un mediu cu temperatură optimă şi
conţinut normal de oxigen.
Persoanele afectate de stresul termic se confruntă cu următoarele efecte:
- reducerea performanţelor cognitive;
- mărirea timpului de reacţie şi de luare a deciziilor;
- scăderea puterii de concentrare;
- afectarea memoriei şi a atenţiei la detalii;
- deshidratarea cu o rată mai mare de 2% din greutatea corporală conduce la
afectarea memoriei şi a capacităţii de realizare a sarcinilor simple.
Cauze de incendiu
Pentru a avea o imagine cât mai exactă asupra modului în care s-a produs un incendiu este
necesară cunoaşterea cauzei producerii acestuia. În afară de elementul cauzal (cauza de incendiu)
este important să cunoaştem şi alte elemente ce clarifică contextul producerii evenimentului: sursa
de aprindere, materialul care a produs aprinderea şi împrejurarea determinantă.
Clasificarea cauzelor incendiilor în funcţie de natura acestora:
‐ cauze de natura electrică: - arcuri electrice, scurt-circuite, scântei, electricitate statică,
trăsnet;
‐ cauze de natură termică: - efecte termice ale curentului electric, flăcări deschise,
flăcări închise, efect termic propriu-zis;
‐ cauze de natură mecanică: scântei;
‐ cauze de natură biochimică: autoaprinderea;
‐ cauze de natură chimică: reacţii chimice, explozii;
30
‐ cauze de natură umană (arson): neglijenţă, acţiune intenţionată.
Mijloacele care generează (produc) aprinderea pot fi grupate în funcţie de sursele de

aprindere, astfel:
Sursa de aprindere Mijloacele ce pot produce aprindrea

a. arcuri electrice, scurt-circuite, aparate electrocasnice, mijloace de iluminat electrice,
scântei, efecte termice ale aparate de producere şi transformare a curentului
curentului electric electric, alte aparate electrice
b. electricitate statică sistemele de depozitare, vehiculare, transport lichide
combustibile, sistemele de depozitare şi transport
pneumatic a prafurilor combustibile, utilaje de prelucrare
şi transport a materialelor şi substanţelor ce se încarcă
electrostatic;sistemele de transmitere a mişcării;
vărsarea lichidelor în vase şi spălarea în lichide
combustibile; echipament ce se încarcă electrostatic;
introducerea jeturilor de abur în rezervoare pentru
curăţirea de reziduuri cu furtunuri de cauciuc.
c. flăcări deschise brichetă, chibrituri; lampă de iluminat cu combustibil
lichid; lampă cu combustibil gazos; maşină de gătit cu
gaze; lampă de gătit cu combustibil lichid; bec de
laborator, lumânare făclie; ţigară; foc deschis în spaţii
libere; bec de sudură
d. efect termic aparate de încălzit; motoare termice, dispozitive care
produc frecarea; metale care ard şi scurgeri de metale
topite; conducte pentru agent termic, radiaţii luminoase
şi solare; jar sau scântei
e. scântei coşurile clădirilor de locuit si ale operatorilor economici;
tobe de eşapament de la motoarele termice, dispozitive
de sudură, polizoare, etc.
f. autoaprinderea pulberile metalice, metale alcaline; cărbunele şi praful de
cărbune, uleiuri şi grăsimi, lichide combustibile, plante
tehnice şi furaje; rumeguş de lemn, seminţe; făină şi
prafuri combustibile; fibre vegetale;
g. reacţii chimice substanţe chimice cu acţiune reciprocă
h. explozia amestecuri de gaze şi vapori, pulberi combustibile,
descompunerea rapidă a unor compuşi chimici,
polimerizarea necontrolată, materiale explozive, aparate
sub presiune, fuziune sau fisiune nucleară
i. trăznet descărcare electrică atmosferică
31
Substanţe de stingere
Cele mai utilizate substanţe folosite pentru stingerea incendiilor sunt:
 apa - se utilizează pentru stingerea incendiilor din clasa A. Apa are capacitatea de a răci
eficient corpurile/zonele fierbinţi cu care vine în contact. Efectul de stingere al apei este
dublu: răceşte zona de ardere iar aburul care se formează prin vaporizarea apei
”înnăbuşeşte” spaţiul respectiv.
Apa are şi proprietăţi care limitează domeniul de utilizare al acesteia:
- densitate relativ mare care o face improprie stingerii lichidelor combustibile care
”plutesc” pe suprafaţa apei;
- este buna conductoare de electricitate, deci nu se recomandă la stingerea incendiilor
în instalaţiile electrice aflate sub tensiune;
- în contact cu unele substanţe sau produse chimice (carbidul, metale ca sodiu şi
potasiu) poate genera explozii sau degaja gaze combustibile care intensifică
arderea.
 spumogenul (spumanţii) - se utilizează pentru stingerea incendiilor din clasa B şi se
clasifică în :
- spumanţi de natura proteinica
- spumanţi de natura sintetica
Efectul de stingere al spumei (formată din amestecul de spumogen, apă şi aer) constă
în formarea unei pelicule (strat) ce acoperă substanţa ce arde şi o izolează de oxigenul din
atmosferă.
 pulberile stingătoare - substanţe cu proprietăţi specifice, în stare de particule foarte fine.
Mecanismul stingerii focului cu pulberi se explică prin acţiunea de inhibare a reacţiilor în
lanţ ale arderii.
În funcţie de destinaţie pulberile stingătoare sunt de 2 tipuri :
- de uz general – cele folosite pentru incendii din clasele A, B, C şi echipamente
electrice sub tensiune;
- de uz special – cele pentru incendii din clasa D .
Producătorii indica în denumirea pulberii şi clasa de incendiu pentru care se utilizează,
folosind literele A, B, C sau D.
Dintre avantajele pulberilor ca agenţi de stingere se poate menţiona capacitatea mare
de stingere, folosirea la stingerea, practic a tuturor materialelor combustibile.
 dioxidul de carbon - gaz incolor şi inodor, este utilizat pentru stingerea incendiilor din clasa
din clasele A, B şi C şi pentru echipamentele electrice sub tensiune. Face parte din categoria
gazelor inerte şi este o substanţă de stingere „curată”, după stingere fiind necesară doar
aerisirea spaţiului şi înlăturarea deşeurilor arse.
Acţionează prin 2 mecanisme de stingere :
- înlocuirea oxigenului;
- răcirea mediului;
32
Este un agent de stingere avantajos: nu reacţionează cu majoritatea substanţelor; este

eliberat din rezervoare de propria sa presiune; fiind un gaz, se poate împrăştia şi penetra în
toate colţurile zonei incendiate.
Comportament adecvat înainte, pe timpul şi după producerea incendiului

1. Înainte de producerea unui incendiu
Incendiul reprezintă situaţia de urgenţă care poate fi evitată cel mai uşor. Este însă necesar
să respectăm o serie de reguli menite să prevină izbucnirea incendiilor.
a. Prevenirea incendiilor generate de instalaţiile şi aparatele electrice
- Lucrările de întreţinere, revizii şi reparaţii la instalaţiile electrice se execută numai de către
personal calificat şi autorizat.
- Este interzisă exploatarea instalaţiilor electrice cu improvizaţii, precum şi folosirea lămpilor
mobile ori portative, alimentate prin cordoane improvizate şi/sau uzate.
- Siguranţele, releele de protecţie şi întreruptoarele automate se înlocuiesc numai cu altele
calibrate, cu aceleaşi caracteristici tehnice.
- Se interzice racordarea unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor.
- Este interzisă folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductorilor electrici, fără
ştecher, direct în prize.
- Nu se utilizează reşouri, aparate de călcat, aeroterme electrice improvizate şi fără
asigurarea măsurilor de izolare faţă de materialele şi elementele combustibile din spaţiul
sau din încăperea respectivă.
- Nu se folosesc instalaţii şi aparate electrice îmbătrânite, defecte sau improvizate, cu
conductori neizolaţi, prize sau întreruptoare cu defecţiuni, siguranţe necalibrate, doze sau
derivaţii fără capace.
- Nu se alimentează mai mulţi consumatori de putere(radiatoare, plite electrice, aeroterme,
boilere şi altele asemenea) din aceeaşi priză, în acelaşi timp.
- Aparatele electrice sub tensiune trebuie supravegheate permanent şi nu se lasă la
îndemâna copiilor.
- Nu se manevrează aparatele electrice cu mâinile ude şi nu se trage de cablu pentru
debranşarea lor.
b. Prevenirea incendiilor generate de mijloacele de încălzire

- Înainte de utilizare, sobele şi coşurile de fum trebuie verificate amănunţit, reparate,
curăţate şi vor fi utilizate numai în perfectă stare de funcţionare.
- Materialele sau elementele combustibile situate în faţa focarelor şi cenuşarelor se
amplasează la distanţă de minimum 1,25 m faţă de acestea, iar cele greu combustibile pot fi
la 1,00 m.
- Depozitarea materialelor combustibile se face la o distanţă mai mare de 1,00 m faţă de
sobele fără acumulare de căldură şi de 0,50 m la sobele cu acumulare de căldură.
- Se interzice depozitarea materialului combustibil, a cărţilor, hainelor, lumânărilor etc.
deasupra sobelor.
33
- În faţa uşiţei de alimentare a sobei, pardoseala combustibilă se protejează cu tavă/tablă

metalică având dimensiunile de minim 0,70 × 0,50 m.
- Înainte de utilizare, sobele şi coşurile de fum trebuie verificate amănunţit, reparate,
curăţate şi date în exploatare în perfectă stare de funcţionare.
- Nu se admite utilizarea sobelor fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau izolate
necorespunzător faţă de elementele combustibile ale clădirilor.
- În timpul funcţionării sobelor care utilizează combustibil solid, uşiţele focarului şi
cenuşarului trebuie menţinute închise şi nezăvorâte.
- Se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe ori în imediata lor
apropiere.
- Cenuşa rezultată se evacuează periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop, fără
pericol de incendiu şi numai după ce se sting complet resturile de jar.
- Se interzice funcţionarea sobelor supraîncălzite.
- Nu se lasă sobele în funcţiune fără supraveghere sau în grija copiilor.
c. Prevenirea incendiilor generate de coşurile de fum
- Coşurile de fum trebuie să fie amplasate astfel încât prin poziţia lor să asigure evacuarea
completă a fumului sau a gazelor de ardere, să nu prezinte pericol de incendiu şi să permită
curăţarea în condiţii optime.
- Pentru inspecţia şi curăţarea coşului de fum se va monta obligatoriu la baza acestuia o uşiţă
metalică dublă, etanşă şi termorezistentă.
- Coşurile de fum se execută din materiale incombustibile, rezistente la foc şi se prelungesc
cu 0,80 m deasupra acoperişului.
- Zidăria şi tencuiala coşurilor vor fi verificate periodic şi bine întreţinute, astfel ca să se evite
orice crăpătură ce ar permite evacuarea gazelor fierbinţi, a fumului sau a scânteilor în
încăperi sau poduri.
- Este interzisă racordarea focarelor alimentate cu gaze la canalele de fum pentru focare
alimentate cu altfel de combustibil (lemn, păcură, cărbune etc.).
- Este interzisă încastrarea în pereţii coşurilor de fum a elementelor combustibile din lemn
din planşee şi acoperişuri.
- Coşurile de fum trebuie izolate termic faţă de elementele combustibile ale acoperişului
precum grinzi, astereală şi altele asemenea.
- Se interzice folosirea improvizaţiilor la burlanele metalice de evacuare a fumului cu lungime
mare şi coturi multe montate pe lângă şi pe pereţii combustibili, în apropierea materialelor
ori altor obiecte de uz casnic.
- Este interzisă montarea de clapete (şibere) sau capace de obturare în canale sau racorduri.
- Verificarea şi curăţarea coşurilor de fum se va efectua numai de personal de specialitate, la
intervale de maxim 12 luni.
d. Prevenirea incendiilor şi exploziilor generate de instalaţiile de gaze

- Responsabilitatea întreţinerii, exploatării şi reparării instalaţiei de utilizare a gazelor
naturale revine clientului (consumatorului).
34
- Verificarea instalaţiei de utilizare gaze este obligatorie, şi este asigurată de către firme
autorizate la un interval de maximum 2 ani;
- Revizia instalaţiei de gaze este obligatorie şi se efectuează la un interval de maxim 10 ani şi
în situaţia neutilizării instalaţiei pe o perioadă mai mare de 6 luni sau după orice eveniment
care poate afecta instalaţia de utilizare.
Atenţie ! În cazul în care sesizaţi scăpări de gaze (miros specific) într-o încăpere sau clădire
se vor evacua rapid toate persoanele şi se vor lua următoarele măsuri:
 se întrerupe imediat alimentarea cu gaze şi energie electrică a imobilului de la vana
principală (dacă este posibil);
 se deschid imediat uşile şi ferestrele pentru aerisirea spaţiului;
 se opresc toate focurile de la aparatura casnică de preparare a hranei sau de
încălzire, candelele şi altele asemenea; nu se folosesc chibrituri sau alte surse de foc;
 nu se utilizează instalaţia electrică şi telefoanele fixe sau mobile;
 din exteriorul clădirii, se anunţă defecţiunea, cât mai rapid posibil, distribuitorul local
de gaze.
e. Prevenirea incendiilor generate de fumat
- Este interzis fumatul în magazii, şoproane, fânare, depozite de furaje, poduri sau în orice
locuri cu pericol de incendiu sau explozie.
- Nu se aruncă la întâmplare resturile de ţigări şi chibrituri aprinse. Acestea se vor stinge
înainte de a le arunca.
- Nu se pun în scrumiere deşeuri de materiale combustibile precum hârtie, carton, textile şi
altele asemenea.
- Nu se golesc scrumierele în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există materiale
combustibile/inflamabile.
- Nu se fumează în staţii de distribuţie carburanţi (benzinării).
- Nu se fumează pe timpul lucrărilor de prelucrare, manipulare şi utilizare de substanţe
combustibile/inflamabile sau de produse care le conţin.
- Nu se fumează în pat, pentru că există riscul de a adormi cu ţigara aprinsă şi a genera un
incendiu.
- Nu se combină fumatul cu consumul excesiv de alcool.
- Nu se lasă la îndemâna copiilor ţigări şi mijloace de aprindere (chibrituri, brichete).
- Locurile de fumat stabilite în exteriorul clădirilor se amplasează la distanţă mai mare de 40
m faţă de locurile cu pericol de explozie (gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili,
explozivi etc.), respectiv 10 m faţă de materiale sau substanţe combustibile (lemn, hârtie,
textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc.) şi 50 m faţă de culturile de păioase în perioada
coacerii şi recoltării sau de zonele împădurite, se marchează cu indicatorul ”LOC PENTRU
FUMAT”.
- În pădure fumatul este interzis.
2. În cazul producerii unui incendiu
35
În România, în fiecare an peste 600 de persoane devin victime ale incendiilor. O mare parte
dintre aceste persoane s-au transformat în victime ca urmare a neadoptării unui comportament
adecvat evenimentului.
Cum trebuie să reacţionăm atunci când suntem surprinşi de izbucnirea unui incendiu într-o
clădire?
a. Dacă incendiul a izbucnit în locuinţă:
- Anunţă imediat toate persoanele din locuinţă despre izbucnirea incendiilor.
- Încearcă să stingi incendiul numai în faza incipientă, când acest lucru este încă posibil.
- Părăseşte rapid locuinţa. Verifică dacă toate persoanele din locuinţă/clădire se evacuează.
Ajută persoanele ce au greutăţi în a se evacua.
- Dacă fumul a pătruns pe căile de evacuare, ne deplasăm în poziţie aplecată sau chiar târâş.
Atunci când evacuarea nu este posibilă, rămânem într-o încăpere, închidem uşa şi o
etanşăm cu un prosop, cearşaf sau o pătură. Anunţăm situaţia existentă serviciilor de
urgenţă, apelând 112. Ieşim la geam şi strigăm după ajutor.
- Dacă ne-au luat foc hainele ne întindem la pământ şi ne rostogolim pentru a stinge flăcările.
- Ajuns în exterior, ne îndepărtăm de clădire şi anunţăm imediat incendiul la dispeceratul

unic pentru urgenţe – 112.
- Nu intrăm în clădire pentru a salva obiecte considerate de valoare.
b. Dacă incendiul a izbucnit în clădirea unde suntem la serviciu:

- Ne păstrăm calmul;
- Acţionăm conform planurilor/procedurilor stabilite la nivelul obiectivului;
- Ne ajutăm colegii sau alte persoane care au greutăţi în a se evacua;
- Nu ne deplasăm prin zone inundate de fum;
- Nu folosim liftul pentru a ne evacua din clădire;
- La ieşirea din clădire ne deplasăm spre locul de adunare în caz de evacuare.
c. Dacă incendiul a izbucnit într-o clădire publică:

- Ne păstrăm calmul;
- Urmăm indicaţiile personalului obiectivului;
- Ne îndreptăm spre ieşire, orientându-ne după indicatoarele de evacuare;
36
- Ajutăm persoanele în vârsta, copiii sau pe cei care au greutăţi în a se evacua;

- Nu ne deplasăm prin zone inundate de fum;
- Nu folosim liftul pentru a ne evacua din clădire;
- La ieşirea din clădire ne deplasăm spre locul de adunare în caz de evacuare, loc marcat cu
indicatoarele următoare:
- În situaţia în care am rămas blocaţi în interiorul clădirii şi nu ne putem evacua, comunicăm

acest lucru prin intermediul telefonului mobil la 112. Ieşim la o fereastră şi ne semnalăm
prezenţa strigând după ajutor;
3. După producerea unui incendiu:

- Nu ne întoarcem în clădire, decât după ce aceasta a fost verificată de specialişti în ceea ce
priveşte securitatea utilizării construcţiei în privinţa:
 structurii de rezistenţă;
 instalaţiilor electrice;
 instalaţiilor de gaze;
 mijloacelor de încălzire.
- Dacă am utilizat stingătoare de incendiu, acestea vor fi verificate şi încărcate de firme
autorizate.
- Toate instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor (instalaţii de detecţie-semnalizare-
alarmare, hidranţi interiori, sprinklere) dintr-o clădire afectată de incendiu trebuie
verificate de specialişti înainte de reutilizarea acesteia.
1.2.5. HAZARDURI ANTROPICE/PROVOCATE DE OM

Muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor armate
Muniţiile rămase neexplodate reprezintă toate categoriile de muniţii utilizate în scop

militar, trecute prin gura de foc, lansate sau iniţiate, care nu au avut efect final prin nefuncţionare
sau cele neutilizate care nu au fost distruse.
Asanarea reprezintă ansamblul de operaţiuni executate pentru înlăturarea (distrugerea)
37
muniţiei neexplodate (rateuri) şi dezafectarea terenurilor, altele decât poligoanele de trageri ale
armatei, rezultate din următoarele acţiuni:
- atacuri aeriene inamice asupra teritoriului ROMÂNIEI ;
- operaţiuni militare terestre duse în timpul războiului ;
- explozii sau incendii la depozitele de muniţii sau materii explozive ;
- accidente pe timpul transportului de muniţii ;
- trageri de instrucţie cu muniţie de război în poligoane special amenajate şi care ulterior,
urmează a fi redate în circuitul economic.
Asanarea terenului şi neutralizarea muniţiei rămase neexplodate din timpul
conflictelor armate se execută de către subunităţi specializate şi specialişti pirotehnicieni
din serviciile de urgenţă profesioniste.
Tipuri de muniţii din timpul conflictelor armate. Recunoaşterea acestora.

Tipurile de muniţii care fac obiectul intervenţiei pirotehnice a subunităţilor Inspectoratelor
Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă:
- cartuşele pentru armamentul de infanterie, terestru, de pe maşinile de luptă sau
antiaerian, până la calibrul 14,5 mm;
- loviturile pentru tunurile terestre, de bord sau de pe nave, peste calibrul 20 mm;
- bombele şi loviturile reactive pentru aruncătoare, rachetele terestre, de bord sau de pe
nave, arme sub apă ( torpile şi mine);
- bombe de aviaţie;
- grenade de mână;
- mine de geniu;
- cartuşe de semnalizare şi iluminare;
- petarde, pulberi, explozivi, materii incendiare şi fumigene, utilizate pentru încărcarea
muniţiilor, mijloacele pirotehnice de iniţiere şi aprindere, precum şi orice elemente ale
acestora, încărcate cu substanţe explozive.
Obligaţiile cetăţenilor în cazul descoperirii de muniţii neexplodate:
- să anunţe de urgenţă organele de poliţie, autorităţile administraţiei publice locale sau
inspectoratul general ( judeţean) pentru situaţii de urgenţă despre descoperirea de muniţii
neexplodate;
- să nu atingă sau să nu le mişte de pe loc muniţiile descoperite neexplodate;
- să nu introducă în clădiri, încăperi sau locuinţe muniţii descoperite neexplodate;
- să nu desfacă sau să predea la agenţii economici specializaţi muniţii neexplodate pentru
valorificarea ca deşeuri metalice;
- să nu folosească muniţiile descoperite pentru improvizarea diferitelor scule sau
ornamente;
- să nu lovească, să taie sau să demonteze muniţiile neexplodate;
- să nu aprindă focul deschis în apropierea muniţiilor descoperite neexplodate sau să le
introducă în foc;
- să respecte regulile şi măsurile stabilite pentru zonele cu risc la descoperirea de muniţii
38
neexplodate;
La locul descoperirii muniţiei, organele de poliţie asigură paza locului până la sosirea
specialiştilor de la inspectoratele pentru situaţii de urgenţă.
Accidente tehnologice
 Accidente, avarii, explozii şi incendii

Hazardurile tehnologice sunt produse de erorile de proiectare ale instalaţiilor industriale,
de gradul ridicat de uzură al acestora şi/sau de managementul defectuos al întreprinderilor.
Unele accidente însoţite de victime omeneşti şi de poluarea mediului sunt legate de
transportul substanţelor periculoase. Există şi situaţii în care accidentele tehnologice cum sunt
ruperile de baraje sau exploziile unor instalaţii sunt iniţiate de cauze naturale (inundaţii,
cutremure) având loc o succesiune de evenimente extreme complexe sub forma unor reacţii în
lanţ.
a) Industrie
Aceste accidente sunt mai frecvente în cadrul industriei chimice şi afectează de multe ori
aşezările şi populaţia aflate în împrejurimi prin emisiile de substanţe în procesul de producţie şi
prin cantităţile mari de deşeuri care afectează solul, apa şi aerul. Activităţile din industria chimică
sunt extrem de periculoase deoarece se folosesc temperaturi ridicate şi presiuni mari.
În 1976, în localitatea Seveso, Italia, a avut loc o explozie la un reactor chimic din incinta
unei fabrici de pesticide. A fost un accident industrial de mare amploare, fiind eliberat în
atmosferă un nor de dioxină, o substanţă cunoscută pentru efectele ei cancerigene. 37.000 de
persoane au intrat în contact cu aerul contaminat, au fost găsite mii de animale moarte, iar solul a
fost contaminat. Zona afectată (circa 18 km2) cuprindea în special oraşul Seveso, aflat la 15 km de
Milano, oraş care ulterior a fost evacuat.
Gravitatea accidentului a determinat Consiliul Europei să ia măsuri pentru prevenirea
situaţiilor similare fiind emisă “Directiva Seveso”, prin care s-au introdus reglementări stricte
privind producerea şi stocarea a 80 de substanţe considerate foarte periculoase..
Unele dezastre tehnologice pot să aibă efecte transfrontaliere, la rândul ei România fiind
afectată de accidentele de pe teritoriul ţărilor vecine sau de conflictele armate. Integrarea
României în UE implică respectarea Directivei 96/82 CE Seveso II privind gestiunea accidentelor
majore implicând substanţe periculoase. Pe teritoriul ţării există obiective care se încadrează în
directiva Seveso II, atât în categoria celor cu risc major, cât şi cu risc minor. Cele mai multe sunt
legate de industria chimică şi petrochimică
Pe teritoriul României există întreprinderi care utilizează substanţe periculoase cum sunt:
substanţele foarte toxice, substanţele cu proprietăţi toxice specifice (alergice, cancerigene,
mutagene), substanţele inflamabile, explozive şi oxidante şi substanţele cu impact dăunător
asupra mediului.
Cel mai grav accident tehnologic din România s-a produs în 1939 la Zărneşti, unde explozia
unui rezervor cu clor a cauzat intoxicarea a peste 600 de persoane. Un alt accident produs în 2001
39
la Fălticeni datorită unei erori umane a produs poluarea gravă a râurilor Şomuzul Mare şi Siret şi
intoxicarea a 150 de persoane cu aceton-cianhidrină şi acid sulfuric.
Exploatarea intensă a sării pentru Combinatul chimic Oltchim, Râmnicu Vâlcea a generat
producerea unui gol subteran cu un volum de 4 milioane m3. Prăbuşirea parţială a tavanului
acestui gol subteran la data de 12-13 septembrie a determinat formarea unei doline de prăbuşire
şi o undă de viitură care a afectat localitatea Ocnele Mari.
b) Transport şi depozitare produse periculoase

Transportul substanţelor periculoase ridică probleme speciale legate de apariţia unor
hazarduri cuprinzând incendii, explozii sau eliberarea unor substanţe toxice.
Poluările accidentale cu hidrocarburi şi alte substanţe periculoase sunt legate de gradul
ridicat de uzură şi de proiectarea necorespunzătoare a instalaţiilor din industria energetică şi din
reţeaua de distribuţie şi transport a hidrocarburilor.
Accidentele sunt localizate în arealele de exploatare şi prelucrare a petrolului şi
produc o accentuată poluare a solului, apelor de suprafaţă şi a pânzelor freatice. Spargerea
conductelor este datorată unor cauze diferite – inundaţii, fisurări în timpul cutremurelor sau
furturi din conducte generează scurgerea unor cantităţi mari de combustibili lichizi. O astfel de
situaţie s-a înregistrat în anul 2002 pe râul Prahova care a fost poluat până la confluenţa cu
Ialomiţa pe o lungime de 8,1 km.
c) Transporturi
Dezvoltarea societăţii implică o creştere permanentă a transporturilor de persoane şi de
materiale pe şosele, pe calea ferată, cu vaporul sau cu avionul. Transportul a devenit un domeniu
esenţial al dezvoltării economice, implicând în acelaşi timp existenţa unor riscuri variate pentru
societate şi pentru mediu.
Activităţile legate de transporturi generează emisii de dioxid de carbon şi o poluare a
atmosferei prin emisii de dioxid de sulf, de oxid de azot şi prin diferiţi compuşi volatili.
- Transporturile rutiere sunt mult mai periculoase decât cele aeriene sau feroviare. Cauzele
principale ale accidentelor rutiere sunt legate de viteza excesivă, de consumul băuturilor
alcoolice, de oboseala la volan sau de defecţiuni ale mijloacelor de transport. În numeroase
situaţii, calitatea necorespunzătoare a şoselelor şi supraaglomerarea acestora contribuie la
mărirea şi agravarea accidentelor.
- Transporturile aeriene sunt cele mai sigure, deşi accidentele de acest fel sunt intens
mediatizate. Din acest motiv acestea par mai periculoase decât alte mijloace de transport.
Spre exemplu, în SUA s-a calculat că, în cazul transportului cu avionul se înregistrează î
victimă la un miliard de mile/ pasager.
- Transporturile maritime. Siguranţa pe mare în scopul protecţiei pasagerilor şi membrilor
echipajului, precum şi a mediului marin şi a regiunilor de coastă, constituie un element
esenţial al politicii în materie de transporturi maritime. Continua provocare în operaţiunile
maritime o reprezintă eroarea umană, un factor care rămâne critic în pofida
îmbunătăţirilor aduse în domeniul tehnologic şi în ciuda reglementărilor privind siguranţa.
40
Peste 75% din daunele maritime pot fi atribuite unei largi categorii de factori ce ţin de
“eroarea umană”, printre care se numără: oboseala, un management al riscului inadecvat,
presiunile competitive, precum şi potenţiale deficienţe în pregătirea echipajelor.
d) Nucleare
Accidentele nucleare sunt produse de răspândirea necontrolată a unor substanţe
radioactive în afara instalaţiilor nucleare şi a depozitelor de deşeuri radioactive. Radiaţiile sunt
frecvente în natură sau pot fi produse în mod artificial. Iradierea naturală a organismului uman se
datorează radiaţiilor ionizante existente în mediul înconjurător (radiaţiile cosmice, radioactivitatea
solului, a alimentelor etc). La acestea se adaugă folosirea radiaţiilor în investigaţiile şi tratamentele
medicale, precum şi iradierea datorată experimentelor nucleare în atmosferă şi industria
energetică nucleară
Ponderea cea mai importantă în iradierea organismului uman o are iradierea naturală 66%
, urmată de iradierea medicală 23% şi cu valori apropriate iradierea profesională şi cea
suplimentară.
Deoarece efectele radiaţiilor sunt legate de doza de radiaţie primită, care asociază un
factor de risc, s-a stabilit doza maximă admisă pentru populaţie de 5mSv/an.
Accidentul nuclear se consideră a fi evenimentul produs de răspândirea necontrolată a
unor substanţe radioactive în afara instalaţiilor nucleare şi a depozitelor de deşeuri radioactive,
care provoacă iradierea sau contaminarea populaţiei şi mediului înconjurător peste limitele
maxime admise.
Instalaţiile şi activităţile considerare ca sursă de accident nuclear sunt:
- reactoarele nucleare energetice şi de cercetare
- instalaţiile din ciclul de producere a combustibilului nuclear
- instalaţiile de tratare a deşeurilor radioactive
- transportul şi depozitarea combustibilului nucleari sau a deşeurilor radioactivă
- producerea, utilizarea, depozitarea, stocarea şi transportul radioizotopilor
folosiţi în agricultură, industrie, medicină, precum şi în scopuri ştiinţifice şi de
cercetare
- utilizarea radioizotopilor pentru producerea de energie în obiecte spaţiale
Centralele nucleare electrice având în structură reactoare nucleare de putere între 500 şi
1000 MW constituie pericolele cele mai grave pentru contaminarea mediului înconjurător şi
iradierea populaţiei în astfel de situaţii, aşa cum au demonstrat accidentele nucleare petrecute de-
a lungul timpului.
Pe teritoriul României există o singură centrală nucleară la Cernavodă care utilizează o
tehnologie avansată existând un risc redus de accident nuclear.
Alte surse de hazard sunt legate de reactoarele existente la Bucureşti-Măgurele, la Piteşti-
Mioveni şi la Combinatul de Apă Grea de la Drobeta Turnu-Severin. Pentru partea de vest a
Câmpiei Române prezintă un risc major Centrala atomo-electrică de la Koslodui, de pe teritoriul
Bulgariei care funcţionează cu o tehnologie învechită. Accidentul nuclear de la Cernobâl din
noaptea 25/26 aprilie 1986 a afectat mai ales partea de NE a României unde a fost înregistrată o
creştere a ratei persoanelor cu cancer de tiroidă şi a copiilor născuţi cu malformaţii
41
 Poluare ape
Accidentele tehnologice legate de industria minieră cuprind prăbuşiri ale galeriilor de
mină, alunecări şi lichefieri ale haldelor de steril insuficient consolidate şi ruperi ale iazurilor de
decantare. Prăbuşirea galeriilor de mină însoţită de victime se înregistrează mai ales în industria
carboniferă.
Alunecările şi lichefierile de depozite din cadrul unui baraj al unui iaz de decantare de la
Certej-Săcărâmb la 31 octombrie 1971 au generat peste 100 de victime surprinse în cadrul a două
blocuri de locuinţe care au fost distruse în întregime. Poluarea cu metale grele generată de acest
accident se păstrează şi în prezent la un interval de peste 30 de ani.
Cele mai mediatizate accidente cu efecte transfrontaliere s-au produs în ianuarie şi
martie 2000, în judeţul Maramureş la iazurile de decantare Bozânta-Aurul şi Novăţ-Roşu, care s-au
soldat cu poluarea unor afluenţi ai Tisei nu numai pe teritoriul României, ci au dus la răspândirea
poluanţilor (în special cianura), în aval pe Tisa şi Dunăre, cu largi implicaţii în poluarea
transfrontalieră. Aceste accidente au fost larg mediatizate fiind efectuate o serie de evaluări
ulterioare de comisii internaţionale de experţi.
S-a constatat faptul că valori ridicate ale concentraţiilor de metale grele în bazinele
hidrografice Lăpuş/Someş şi Vişeu/Tisa se înregistrează în imediata apropiere a centrelor miniere
şi industriale, pentru ca în aval, concentraţiile să înregistreze o scădere, sub limtele maxime
admise; cele mai contaminate sectoare au fost puse în evidenţă pe râurile Băiuţ, Cavnic, Săsar şi
bazinul superior al Lăpuşului, aval de confluenţa cu afluenţii menţionaţi (Brewer et al., 2002,
Macklin et al., 2003).
 Prăbuşiri de construcţii, instalaţii sau amenajări

Codurile de construcţie care includ standarde de siguranţă seismică au apărut prima oară în
România în 1940, standardele de construcţie s-au modernizat de mai multe ori, de-a lungul
vremii.
 Eşecul utilităţilor publice

Prin utilităţi publice in domeniul situaţiilor de urgenţă se înţeleg utilităţile publice vitale şi
de amploare cum sunt reţelele importante de: radio, televiziune, telefonie, comunicaţii, energie
electrică, gaze (naturale), energie termică centralizată, alimentare cu apă, canalizare şi epurare a
apelor uzate şi pluviale.
Principalele riscuri generatoare de situaţii de urgenţă care se pot produce în cazul eşecului
utilităţilor publice sunt adesea asociate altor riscuri, cu precădere celor naturale.
Cutremurele pot duce la eşecul tuturor utilităţilor publice menţionate mai sus, într-o
măsură mai mare sau mai mică, funcţie de parametrii de gravitate a acestora şi de zonele
afectate.
Inundaţiile afectează îndeosebi reţelele de utilităţi subterane (alimentare cu apă, canalizare
şi epurare ape, reţelele de cabluri pentru telefonie, comunicaţii, TV, NET).
42
Furtunile, ninsorile abundente, frigul si chiciura afectează reţelele de comunicaţii aeriene.

Gerul reduce presiunea în reţelele de gaze şi îngheaţă armăturile (vane, robinete etc) ale reţelelor
de apă.
Alunecările de teren pot rupe sau deteriora grav reţelele subterane de utilităţi şi uneori
chiar şi cele aeriene (energie electrica, telefonie). Unele incendii de pădure pot afecta reţelele
electrice sau de transport prin cablu.
Colapsul unor clădiri în care se află dispecerate şi alte puncte vitale ale utilităţilor publice,
duce la scoaterea din funcţiune a utilităţilor respective.
Totodată utilităţile publice pot fi afectate de evenimente produse in componentele
acestora, cum sunt:
- incendii în imobile, la instalaţii şi la utilaje;
- explozii (la reţelele de gaze, staţiile electrice de transformare, staţiile de pompe,
staţii de acumulatori, depozite de gaze etc.),
- avarii grave în reţele.
Întreruperea alimentării cu energie electrică a utilităţilor publice reprezintă o cauză directă
de oprire a funcţionării sistemelor de utilităţi care nu au surse de alimentare de rezerva.
Efectele directe ale eşecului utilităţilor publice constau în principal în privarea populaţiei şi
a altor beneficiari (instituţii, agenţi economici) de serviciile convenite în bună măsură prin
contracte. De asemenea, unul din efectele cu consecinţe potenţiale foarte grave este panica în
rândul populaţiei, reacţiile fiind uneori imprevizibile.
 Căderi de obiecte din atmosferă sau cosmos

Probabilitatea ca obiectele cosmice să pătrundă în atmosfera pământului este foarte
redusă. Majoritatea materialelor cosmice este reprezentată de praf cosmic şi de meteoriţi de
dimensiuni reduse care se aprind în atmosferă înainte de a ajunge pe pământ. În categoria
riscurilor legate de căderea unor corpuri cosmice sunt incluse şi căderile unor sateliţi artificiali,
care părăsesc orbita datorită unor defecţiuni tehnice.
Riscul actual al căderii unor meteoriţi de mari dimensiuni pe Terra este redus, dar navete
spaţiale pot fi lovite şi avariate de meteoriţi mici care au o forţă de penetrare uriaşă. În viitorul
apropiat, progresul tehnicilor spaţiale vor putea permite detectarea în timp util a unui asemenea
corp cosmic şi modificarea traiectoriei lui pentru a evita contactul cu Terra.
1.3. PREGĂTIREA PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

Planul de urgenţă al familiei în situaţii de urgenţă
Ce este? De ce trebuie facut? Model de plan.
Situaţii de urgenţă sau dezastre se pot întâmpla oricând, oriunde şi fără avertisment de
aceea este necesar să fim pregătiţi întotdeauna să ne protejăm pe noi şi familiile noastre.
Dacă are loc un dezastru, este posibil să nu puteţi fi împreună cu familia. De aceea este
important să planificaţi din timp toate acţiunile ce preced acestuia. Modul în care veţi ajunge într-
un loc sigur, modul în care veţi lua legătura cu membrii familiei, cum veţi fi din nou împreună şi
ceea ce se veţi face în situaţii diferite.
43
Planul familiei în situaţii de urgenţă reprezintă un proiect elaborat cu anticipare prin care
fiecare membru al familiei învaţă şi stie ce sa facă acasă, la şcoală, la serviciu sau în orice alt loc s-
ar afla, când membrii familiei sunt separaţi unul de celălalt în momentul producerii unei situaţii de
urgenţă.
Un plan de familie conţine detalii cu privire la:
- Numere de telefon utile: 112 (numarul unic de apel pentru situatii de urgenta), alte numere
de care ati putea avea nevoie.
- O persoana de contact: o rudă, o matusa/ un unchi, un prieten din alt oras. Toti membrii
familiei vor suna aceasta persoana de legatura pentru a anunta daca sunt in regula si
pentru a afla veşti unii de altii. De obicei, in cazul unui cutremur, de exemplu, liniile urbane
sunt mult mai solicitate decat cele interurbane si pot aparea dificultati daca incerci sa suni
o persoana din acelasi oras. Este bine ca persoana de contact sa fie in alta localitate.
- Locul de intalnire cu ceilalti membri ai familiei, daca nu sunteti impreuna in timpul situatiei
de urgenta. Acest loc trebuie sa fie ales intr-un spatiu deschis, cum ar fi un parc sau un
stadion.
- Locul de întâlnire pentru cazurile de urgenţă ce implică incendii, in fata casei, sau la casa
unui vecin.
- Lucrurile/articolele de cea mai mare prioritate in caz de evacuare care să fie incluse în
rucsacul de urgenta usor si cat mai complex.
Un model de Plan de urgenţă pentru familie se regăseşte în Anexa nr. 3.
Rucsacul de urgenţă
a. Ce este rucsacul de urgenţă şi la ce ne foloseşte?

Ruscasul de urgenţă reprezintă de fapt o rezervă necesară pentru câteva zile după
producerea unei situaţii de urgenţă. Conţinutul rezervei se păstrează într-o geanta sau un rucsac
încăpător. În situaţia producerii unui cutremur major utilităţile publice: electricitate, apă, gaze pot
fi afectate pentru o perioadă de câteva zile. Astfel nu vom beneficia de iluminat pe timp de noapte,
nu vom putea prepara alimentele şi nu vom avea apă la robinet.
b. Ce conţine ruscacul de urgenţă ?
Rucsacul pentru situaţii de urgenţă trebuie să conţină în primul rând apa si alimente
conservate sau care nu necesită preparare. În lipsa energiei electrice frigiderul nu funcţionează şi
astfel alimentele păstrate în el se vor altera. În aceaste situaţii dacă avem la dispoziţie apa
imbuteliata, cateva pateuri, biscuiti, paste, orez, conserve de diferite tipuri puteti sa rezistati pana
cand situaţia reintra in normal. De obicei este bine sa aveti un stoc de provizii suficient pentru trei
zile.
De asemenea, rucsacul trebuie să mai cuprindă următoarele obiecte:
- lanterna cu baterii, radio cu baterii ca sa puteti auzi stirile si recomandarile autoritatilor,
baterii de rezervă;
44
- fluier tip sport pentru solicitare ajutor;

- imbracaminte si incaltaminte pentru fiecare membru al familiei;
- un necesar de prim ajutor (pansamente, dezinfectant, medicamentele prescrise de medic,
daca urmati un tratament);
- un carneţel şi pix, adresa şi numărul de telefon al persoanelor de legătură în situaţii de
urgenţă, cheia de la casă, copii dupa actele casei, bani;
- saci de dormit sau paturi;
- trusa de igienă (săpun, prosop, hârtie igienică, periuţă şi pastă de dinţi.
Toate acestea trebuie pregătite din timp şi păstrate în acelaşi loc. În unele situatii, aţi putea fi
nevoiţi să plecaţi temporar din locuinţă, dacă aceasta nu este sigură sau a suferit avarii serioase.
Atunci este bine să plecaţi cât mai repede, luând cu voi doar acest bagaj pentru situaţii de urgenţă.
c. Unde păstrăm rucsacul de urgenţă ?
Rucsacul de urgenţă trebuie amplasat într-un loc accesibil, cunoscut de toţi membrii
familiei, cât mai aproape de ieşire, pentru a putea fi uşor luat în cazul unei evacuări.
Reguli/norme de protecţie individuală şi colectivă

În multe cazuri, pe timpul sau după producerea situaţiilor de urgenţă în cadrul
comunităţilor locale apar opinii, păreri sau informaţii emise de persoane, aşa zişi ”specialiştii
satului”. Aceste informaţii se dovedesc în majoritatea cazurilor eronate, inducând confuzie şi de
multe ori chiar panică în rândul cetăţenilor.
În aceste situaţii de ”criză” este recomandat să ne informăm numai din surse autorizate. În
situaţia iminenţei producerii unui eveniment negativ specialiştii transmit avertizarea prin canale de
comunicare speciale către toţi factorii implicaţi în gestionarea situaţiei respective. Astfel, toate
informaţiile reale şi utile ajung la sursele pe care le putem considera autorizate.
Sursele autorizate sunt:

- autorităţile locale sau regionale (primăria, consiliul local, prefectura judeţeană, consiliul
judeţean);
- instituţiile de stat (inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, poliţia, jandarmeria,
armata);
- posturile naţionale publice de radio şi televiziune;
Respectarea regulilor transmise de autorităţi
În situaţii extreme, prin intermediul surselor autorizate se transmit mesaje referitoare la:
- necesitatea evacuării de urgenţă a unei zone sau a unei localităţi;
- pericolul creat de deversare accidentală în atmosferă a unei substanţe toxice (ex. amoniac);
- iminenţa producerii unei situaţii de urgenţă, cum ar fi: furtuni, inundaţii, alunecări de teren
etc.;
- necesitatea aplicării de măsuri suplimentare de protecţie faţă de pericolul unei îmbolnăviri
în masă: epizootii (ex. gripă aviară), epidemii (ex. gripă, meningită);
În aceste cazuri este necesar să respectăm întocmai recomandările, regulile sau dispoziţiile
transmise prin intermediul surselor autorizate. Chiar dacă la prima vedere, situaţia nu pare a pune
45
în pericol siguranţa individuală, trebuie să aplicăm imediat procedurile stabilite şi comunicate prin
sursele autorizate. De multe ori, dinamica situaţiilor de urgenţă este una extrem de rapidă,
surprinzându-ne şi punându-ne astfel în imposibilitatea de a ne proteja.
Câteva reguli de protecţie cu caracter general:
- atunci când te afli în pericol, trebuie să-ţi păstrezi calmul;
- încearcă să anunţi imediat serviciile de urgenţă;
- solicită ajutorul persoanelor din apropiere;
- nu te apropia de zone sau locuri care nu prezintă siguranţă;
Simularea producerii unei situaţii de urgenţă (specifice zonei)

Pentru a reacţiona corect într-o situaţie de urgenţă, o persoană trebuie să cunoască şi să
exerseze procedurile de comportament stabilite de specialişti/autorităţi, specifice evenimentului
respectiv. Astfel, pentru incendii, inundaţii, cutremure sau alte evenimente negative este necesar
să cunoaştem atât modul în care putem să prevenim sau să reducem efectele negative ale situaţiei
de urgenţă cât şi comportamentul ce trebuie adoptat atunci când suntem ”surprinşi” de
producerea unui incendiu, declanşarea unui cutremur sau revărsarea apelor.
a. Acasă: este recomandat ca fiecare membru al familiei să cunoască ce are de făcut atunci când în
locuinţă a izbucnit un incendiu sau s-a declanşat un cutremur. Astfel, trebuie stabilită o procedură
care să conţină elemente privind:
 traseele de evacuare din locuinţă;
 spaţiile din locuinţă ce asigură protecţie (în cazul cutremurului);
 comportamentul corect în caz de incendiu (când se poate interveni pentru stingerea
incendiului, evacuarea rapidă din clădire, închiderea uşilor după ieşirea dintr-o
încăpere, anunţarea evenimentului la 112, cum te poţi proteja atunci când nu te poţi
evacua);
 reacţia în cazul producerii unui cutremur (unde şi cum te poţi proteja, ce operaţiuni
trebuie efectuate – spre exemplu, întreruperea gazelor, când poţi părăsi în siguranţă
locuinţa, ce faci după încetarea mişcărilor seismice);
După ce am stabilit coordonatele acestei proceduri, aceasta trebuie exersată peridic de
către toţi membrii familiei.
b. La locul de muncă: fiecare instituţie sau operator economic are obligaţia legală de a asigura
instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă. Dobândirea cunoştinţelor şi a deprinderilor
necesare este realizată prin intermediul instructajelor teoretice şi al exerciţiilor practice. Specialiştii
în domeniu din cadrul obiectivelor respective organizează periodic exerciţii de simulare a
producerii unei situaţii de urgenţă (incendiu, cutremur) prin intermediul cărora salariaţii exersează
procedurile de acţiune pentru astfel de evenimente:
 în caz de incendiu, anunţarea evenimentului, întreruperea utilităţilor (electricitate,
gaze), acţionarea sistemelor/instalaţiilor de protecţie, coordonarea evacuării
persoanelor şi a bunurilor materiale de valoare, salvarea persoanelor aflate în
pericol;
46
 în cazul seismului, modul de protecţie individuală, operaţiunile ce trebuie executate

la echipamente şi instalaţii pentru a preveni eventuale accidente tehnologice,
verificările tehnice ce trebuie efectuate după încetarea mişcărilor seismice, modul de
părăsire al clădirii în siguranţă.
c. În spaţii publice (spaţii comerciale, săli de spectacole, unităţi de alimentaţie publică şi de

cazare): aceste obiective funcţionează ca operatori economici sau instituţii şi au obligaţia legală de
a asigura protecţia tuturor persoanele aflate în incinta sa, în cazul producerii unui incendiu sau a
altui eveniment ce poate pune în pericol viaţa oamenilor. Personalul angajat al acestor obiective
trebuie să cunoască procedurile stabilite de specialişti, astfel încât reacţia lor în cazul producerii
unei situaţii de urgenţă să fie una rapidă şi eficientă. Executarea de simulări de producere a unei
situaţii de urgenţă în spaţii publice reprezintă o activitate complexă, ce poate produce ”disconfort”
persoanelor din afara obiectivului, vizitatori sau clienţi, ce pot fi deranjaţi că trebuie să părăsească
magazinul, sala de spectacol sau spaţiul de cazare. De aceea, exerciţiile de acest gen sunt dificil de
desfăşurat în timpul ”programului cu public”. Ele sunt organizate preponderent în afara perioadei
de acces în obiectiv a altor persoane decât salariaţii şi urmăresc eficientizarea primei reacţii a
angajaţilor în cazul producerii situaţiei de urgenţă, reacţii axate pe protecţia şi evacuarea
vizitatorilor, clienţilor precum şi pe asigurarea primei intervenţii în caz de incendiu sau
autoprotecţie în caz de cutremur. Succesul acţiunilor personalului din unitatea respectivă depinde
şi de reacţia persoanelor din afara obiectivului. Aceştia trebuie ca:
 în caz de incendiu, să-şi păstreze calmul şi să urmărească întocmai indicaţiile
salariaţilor din obiectiv. Evacuarea se face în ordine, orientarea realizându-se după
indicatoarele de evacuare;
 în caz de cutremur, să se protejeze faţă de eventualele obiecte ce îi pot răni, aplicând
regulile de autoprotecţie individuală. Clădirea va fi părăsită numai după terminarea
mişcării seismice sub coordonarea salariaţilor.
d. Autorităţi locale: reacţia acestora este testată periodic prin intermediul simulărilor ce sunt
organizate în fiecare localitate, la care participă toţi ”actorii” implicaţi în cadrul activităţilor ce
trebuie desfăşurate în comunitatea respectivă: conducerea locală, serviciul voluntar pentru situaţii
de urgenţă, echipe medicale, operatori economici locali, cetăţeni etc. Aceste simulări vizează
verificarea viabilităţii planurilor de urgenţă întocmite la nivelul fiecărei localităţi. Astfel se
urmăreşte ca în situaţia reală a producerii unei situaţii de urgenţă:
 cetăţeni să fie informaţi cu promptitudine despre pericolul unei inundaţii, alunecări
de teren sau alt eveniment ce poate periclita viaţa şi bunurile acestora;
 autorităţile să se mobilizeze rapid astfel încât coordonarea acţiunilor locale să fie
realizată cu eficienţă;
 în situaţia în care se impune evacuarea zonei, această acţiune să fie realizată rapid şi
să pună în siguranţă toate persoanele aflate în pericol;
 funcţionarea planurilor de acţiune, a mijloacelor tehnice de comunicare şi de
intervenţie în situaţii de urgenţă.
47
1.4. APELUL UNIC DE URGENŢĂ 112

Scurt istoric. Necesitate
112 este numărul unic pentru apeluri de urgenţă pentru toate statele Uniunii Europene la
care se răspunde în mai multe limbi de circulaţie internaţională, apelabil gratuit de la terminalele
conectate în reţelele de telefonie fixă, mobilă sau alte sisteme
Din luna martie 2005 a fost introdus în România Sistemul National Unic pentru Apel de
Urgentă (SNUAU), sistemul tehnic şi organizaţional al recepţionării şi transmiterii apelurilor de
urgenţă referitoare la incendii, accidente, urgenţe medicale, dezastre şi alte evenimente care
necesită intervenţia rapidă a agenţiilor specializate de intervenţie.
SNUAU este un lucru firesc pentru o ţară civilizată care înţelege să-şi protejeze cât mai bine
cetăţenii prin asigurarea unui serviciu de urgenţă de calitate şi eficient, dar este şi un obiectiv
susţinut de toţi actorii de pe piaţa comunicaţiilor din România.
Reguli de apelare a numărului unic de urgenţă 112 (când, ce mesaj spui, utilizare abuzivă)
Apelarea numărului 112 reprezintă o cale rapidă de a comunica cu dispeceratele de
urgenţă (Poliţie, Pompieri, Ambulanţă) în timpul unei situaţii de urgenţă.
Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă este constituit în scopul furnizarii către
cetăţeni a Serviciului de urgenţă 112 şi asigură preluarea apelurilor de urgenţă de la cetăţeni şi,
după caz, transmiterea acestora către agenţiile specializate de intervenţie, sau al prelucrării lor şi
alertării directe a echipajelor de intervenţie în vederea asigurării unei reacţii imediate, uniforme şi
unitare pentru soluţionarea urgenţelor.
Sistemul asigură cooperarea între agenţiile specializate de intervenţie ale Poliţiei,
Pompierilor, Ambulanţei, SMURD şi Jandarmeriei care au obligaţia de a asigura intervenţia la
urgenţe. Numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112 se utilizează atunci când este necesară
intervenţia structurilor specializate de intervenţie, pentru asigurarea asistenţei imediate în situaţii
în care este periclitată viaţa, integritatea ori sănătatea cetăţeanului, ordinea publică, proprietatea
publică sau privată ori mediul.
112 este singura cale de comunicare ce poate activa simultan toate agenţiile responsabile
în intervenţia la urgenţe. Determinarea automată a numărului şi locaţiei urgenţelor permite
identificarea apelurilor false şi/sau injurioase.
Dacă apelaţi Serviciul de urgenţă 112 trebuie să anunţaţi:
1. Ce urgenţă aveţi;
2. Unde este urgenţa;
3. Unde vă aflaţi;
4. De la ce număr de telefon sunaţi;
5. Cum vă numiţi.
Sunaţi la 112 doar dacă aveţi o urgenţă!
CUM SĂ FIŢI PREGĂTIŢI PENTRU O SITUAŢIE DE URGENŢĂ?
48
112 nu reprezintă doar un număr de telefon, ci un ajutor rapid care depinde de informaţiile vitale
pe care le oferiţi.
Când o persoană nu este pregătită să anunţe o urgenţă pot apărea frica, panica şi confuzia.
Când sunteţi puşi în faţa unei situaţii de urgenţă, fiţi calmi. Este foarte important să vă concentraţi
asupra a ceea ce urmează să solicitaţi şi să răspundeţi corect la întrebările puse de operator.
Evaluaţi situaţia, adunându-vă gândurile, înţelegeţi ceea ce se întâmplă.
Trebuie să evitaţi cu orice preţ panica pentru a putea face faţă situaţiei în mod inteligent.
Nu uitaţi că timpul este extrem de preţios în cazul unei urgenţe. Dacă ţineţi cont de aceste sfaturi
puteţi contribui la salvarea unei vieţi, puteţi împiedica extinderea unui incendiu în împrejurimi,
puteţi preveni o crima sau o infracţiune şi puteţi contribui la prinderea un criminal sau infractor.
Este o situaţie de urgenţă atunci când se impune intervenţia poliţiei, pompierilor
şi salvării pentru a salva viaţa, proprietate şi mediul.
Exemple de urgenţă când puteţi apela la 112:
 accidente de aviaţie;  muşcături/înţepături
 accidente la metrou; animale/insecte;
 accidente feroviare;  persoană inconştientă, persoane
 accidente rutiere cu victime, conştiente căzute în locuri publice;
persoane blocate;  intoxicaţii;
 accidente navale;  probleme respiratorii severe;
 accidente montane; hemoragie gravă;
 accidente în peşteri canioane;  febră; leşin;
 accidente determinate de factori  conflicte şi agresiuni fizice; lovire
de mediu; sau alte violenţe;
 avarii sau accidente industriale;  omor/pruncucidere; rele
 explozii; tratamente aplicate minorilor;
 incendii;  lipsire de libertate;
 arsuri termice - electrice - chimice;  tâlhărie; furturi; înşelăciune;
 cutremure ;  folosire armament;
 fenomene hidrologice/meteo  distrugeri de bunuri;
periculoase;  droguri consum/trafic;
 fulgeraţi/trăsniţi;  evadare;
 prăbuşiri utilaje - constructii -  tentativă suicid;
arbori;  tulburarea liniştii şi ordinii publice;
 agresiuni animale cu victime;  persoane dispărute/găsite;
pericol de agresiune insecte,  cerşetorie/spălare parbrize.
animale;
NU reprezintă o urgenţă:
 Accidentele rutiere fără victime;
 Aflarea datei şi a orei;
 Aglomerare trafic;
49
 Deblocarea telefoanelor mobile;

 Încărcarea cartelelor de telefoane mobile;
 Întrerupere utilităţi (energie electrică, apă, gaze, operatori servicii intrnet, telefonie şi TV);
 Inundaţie în apartament, subsolul blocului;
 Neridicarea gunoiului menajer;
 Pierderea sau găsirea de obiecte personale;
 Reclamaţii taxi, transport în comun, diverse;
 Ridicări auto;
 Solicitare informaţii despre: numere de telefon, emitere documente de identitate,
paşaport, cazier, trafic, program instituţii publice.
Se interzice utilizarea numărului 112 în alte scopuri ce nu reprezintă apeluri de urgenţă este
interzisă şi se sancţionează conform legii nr. 160 din 2008.
ÎNVĂŢAŢI COPIII SĂ FOLOSEASCĂ 112
ÎNVĂTAŢI COPIII CUM ŞI CÂND SĂ FORMEZE 112!

Intotdeauna spuneţi-le să formeze 1-1-2, dar niciodată să nu vă referiţi la acest număr de urgenţă
ca "1-12" sau "11-2". Pe tastatura telefonului nu există cifre ca 11 sau 12 iar copilul poate deveni
confuz în procesul formării numărului.
ÎNVĂŢAŢI-VĂ COPIII SĂ AIBĂ ÎNCREDERE ÎN OPERATORUL 1-1-2!

Explicaţi-le că operatorul 1-1-2 este un prieten şi o sursă de ajutor pentru ei în timpul unei urgenţe.
ÎNVĂŢAŢI-VĂ COPIII ADRESA DE ACASĂ!

Este necesar ca acestea să fie comunicate cu uşurinţă operatorilor în cazul unei urgenţe.
AVERTIZAŢI-VĂ COPIII DESPRE POSIBILE URGENŢE ÎN CARE S-AR PUTEA SĂ VĂ AFLAŢI

DUMNEAVOASTRĂ ACASĂ SAU ÎN ALTĂ PARTE!
Exemplu:
Dacă un membru al familiei are probleme cu inima, spuneţi-i cum să identifice simptomele unui
atac de cord - persoana nu respiră sau se prăbuşeşte, etc.
Când apar aceste simptome învăţaţi-vă copiii să sune la 1-1-2.
Explicaţi-le copiilor dumneavoastră că 1-1-2 este un apel pentru urgenţe şi la o urgenţă este nevoie
de intervenţia rapidă a poliţiei, ambulanţei sau a pompierilor.
Evitaţi să descurajaţi copiii să sune la 1-1-2.
Oricând cred ei că trebuie să sune, spuneţi-le să sune, chiar dacă nu sunt siguri de asta.
Agenţii (instituţii) care pot interveni în urma apelării numărului 112
 INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) este structură de specialitate din
subordinea MAI ce asigură coordonarea unitară şi permanentă a activităţilor de prevenire şi
gestionare a situaţiilor de urgenţă şi are în componenţă inspecţia de prevenire, centrul operaţional
naţional şi alte structuri adecvate pentru managementul situaţiilor de urgenţă.
50
IGSU asigură, potrivit competenţelor legale, cooperarea şi reprezentarea la nivel naţional în

domeniile protecţiei civile, apărării împotriva incendiilor şi gestionării situaţiilor de urgenţă.Până în
anul 2004, măsurile de protecţie civilă şi stingere a incendiilor se realizau de către Inspectoratul
General al Corpului Pompierilor Militari şi Comandamentul Protecţiei Civile, instituţii aflate sub
coordonarea Ministerului de Interne.
Pe fondul accelerării tendinţelor de globalizare, al schimbărilor climatice radicale, al
diversificării activităţilor economice şi producerii de dezastre, cele două instituţii menţionate
fuzionează în decembrie 2004, luând astfel fiinţă Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă
(IGSU).
În calitate de integrator al Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă,
IGSU coordonează acţiunile instituţiilor implicate în managementul situaţiilor de urgenţă,
asigurând şi funcţia de punct naţional de contact în relaţia cu organizaţiile internaţionale
guvernamentale şi neguvernamentale cu responsabilităţi în domeniu.
Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă Judeţene/ al municipiului Bucureşti (ISUJ) sunt
structuri specializate, subordonate IGSU, destinate să execute misiuni de prevenire, monitorizare
şi gestionare a situaţiilor de urgenţă. Inspectoratele fac parte din forţele de protecţie ale
Sistemului de securitate şi apărare naţională şi din subsistemul local de management al situaţiilor
de urgenţă.
 SMURD
Serviciul Medical de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (SMURD) funcţionează în cadrul
inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă, având ca operator aerian structurile de aviaţie
ale Ministerului Afacerilor Interne, în colaborare cu spitalele judeţene, regionale şi cu autorităţile
publice locale.
În structura SMURD funcţionează echipe integrate de descarcerare, reanimare, specializate
în acordarea asistenţei medicale şi tehnice de urgenţă, precum şi echipe cu personal paramedical,
specializat în acordarea primului ajutor calificat.
 SERVICIILE DE AMBULANŢĂ JUDEŢENE
Serviciile de Ambulanţă Judeţene sunt unităţi sanitare publice de importanţă strategică, cu
personalitate juridică, aflate in coordonarea departamentului de specialitate din Ministerul
Sănătăţii Publice şi al autorităţilor de sănătate publică judeţene, având în structura lor :
- compartiment pentru asistenţa medicală de urgenţa prespitalicească;
- transport medical asistat, cu sau fără medic;
- transport sanitar neasistat.
Asistenţa medicală de urgenţa prespitalicească este o specialitate relativ nouă şi pe plan
internaţional, ea apărând in cursul anilor '60 in Statele Unite ale Americii, urmând ca in anii '70 să
îşi facă cu greu loc şi în ţările europene.
În cei 30 de ani existenţă în Europa, s-a diversificat şi a atras şi alte meserii şi specialităţi:
Servicii de Ambulanţă terestre, Servicii de Ambulanţă aeriene (în colaborare cu aviaţia militară şi
civilă), Servicii Mobile de Urgenţă, Reanimare si Descarcerare SMURD (în colaborare cu IGSU),
Salvamar (operaţiuni de salvare şi asistenţă medicală de urgenţă asigurată pe mare), Salvamont
(operaţiuni de salvare şi asistenţă medicală de urgenţă asigurată pe munte), Salvaspeo (operaţiuni
de salvare şi asistenţă medicală de urgenţă asigurată în peşteri).
51
 JANDARMERIA ROMÂNĂ
Jandarmeria Română este instituţia specializată a statului, cu statut militar, componentă a
Ministerului Afacerilor Interne, care exercită, în condiţiile legii, atribuţiile ce îi revin cu privire la
apărarea ordinii şi liniştii publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a
proprietăţii publice şi private, la prevenirea şi descoperirea infracţiunilor şi a altor încălcări ale
legilor în vigoare, precum şi la protecţia instituţiilor fundamentale ale statului şi combaterea
actelor de terorism.
Jandarmeria Română, prin atribuţii, organizare, pregătire şi dispunere teritorială,
contribuie la garantarea suveranităţii, independenţei, autorităţii, unităţii şi securităţii statului,
democraţiei constituţionale pe întregul teritoriu naţional atât în timp de pace, cât şi în situaţii de
criză.
Activitatea structurilor din Jandarmeria Română este concentrată pe respectarea legalităţii,
a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor asigurând totodată starea de echilibru
social în societate.
 POLIŢIA ROMÂNĂ
Politia Româna face parte din Ministerul Afacerilor Interne şi este instituţia specializaă a
statului, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertătilor fundamentale ale
persoanei, a proprietătii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea
ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii.
Activitatea Poliţei Române constituie serviciul public specializat şi se realizează în interesul
persoanei, al comunităţii, precum şi în sprijinul institutiilor statului.
52
TEMA 2: IMPLEMENTAREA DISCIPLINEI OPȚIONALE EDUCAŢIE PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ
PROGRAMĂ ȘCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA OPȚIONALĂ

EDUCAȚIE PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ
-învățământ primar-
(clasele pregătitoare, I, a II-a)
I. NOTĂ DE PREZENTARE
Pe parcursul ultimelor decade, la nivel mondial, s-a constatat o creștere a numărului de

dezastre, datorate în general schimbărilor climatice, rezultând astfel o necesitate pentru crearea
unei noi abordări în domeniul reducerii riscurilor la dezastre. În acest sens, la nivel internațional,
s-a semnat în anul 2005 Cadrul de Acțiune de la Hyogo, printre țările semnatare numărându-se și
România. Acest cadru conține cinci direcții de acțiune având drept scop formarea unei reziliențe* a
națiunilor și comunităților la dezastre. Dintre acestea, două sunt relevante pentru domeniul
educațional și anume:
- Utilizarea cunoștințelor, inovației și educației pentru formarea unei culturi a siguranței
și rezilienței la toate nivelurile;
- Întărirea pregătirii la dezastre pentru un răspuns eficient la toate nivelurile.
De asemenea, România, în ultimii ani, a fost afectată de o serie de situații de urgență
produse de tipuri de risc specifice, care au afectat atât populația cât și economia țării. În vederea
realizării obiectivelor Strategiei Internaționale de Reducere a Riscului la Dezastre, România
dorește, prin structurile sale specializate, să pună accent pe, și să facă o prioritate din reducerea
riscului la dezastre și crearea unei culturi la dezastre a următoarelor generații.
Totodată, legislația națională în domeniul situațiilor de urgență, prevede distinct elemente
ce pun accent pe prevenirea și limitarea efectelor situațiilor de urgență ca urmare a educării și
informării preventive în acest domeniu. În consecință, în anul 2007 a fost încheiat un protocol
între Ministerul Educației Naționale și Ministerul Afacerilor Interne având ca principal scop
asigurarea pregătirii unitare la nivel național a copiilor, elevilor si studenților pentru formarea unui
comportament adecvat în cazul producerii situațiilor de urgență.
Pentru crearea unei culturi la dezastre este necesară educarea, formarea și implicarea de
timpuriu a copiilor în vederea modelării comportamentului acestora, ținând cont de caracteristicile
psihologice, respectiv dorința de cunoaștere, receptivitatea la nou, creativitatea și imaginația.
Disciplina opțională ”Educație pentru situații de urgență” este concepută în vederea
formării și dezvoltării de competențe pentru situații de urgență, prin dobândirea de cunoștințe și
formare/dezvoltare de abilități, comportamente, atitudini adecvate, de către elevii din
învățământul primar, ciclul achizițiilor fundamentale, cu un buget de timp de o oră pe săptămână
pe parcursul unui an de studiu.
Această disciplină opțională are un caracter flexibil; poate fi introdusă în curriculum la
decizia școlii în oricare dintre cei trei ani ai ciclului de achiziții fundamentale, urmărind atingerea
competențelor specifice din anul respectiv de studiu.
Având în vedere particularitățile de dezvoltare ale copiilor de vârstă școlară mică
(receptivitatea, curiozitatea, autonomia comportamentală, înțelegerea și respectarea regulilor,
dezvoltarea simțului conformismului, dezvoltarea abilităților de comunicare), considerăm optimă
53
implementarea disciplinei opționale ”Educației pentru situații de urgență” începând cu clasa

pregătitoare.
Scopul pe termen lung este construirea unei culturi a siguranței și a răspunsului adecvat, cu
impact în societatea în care vor trăi copiii care se află acum în școală.
Structura disciplinei are la bază o serie de elemente invariabile, cât și elemente variabile,
după cum urmează:
Elemente invariabile:
- Opționalul se derulează pe parcursul unui an de studiu;
- Activitățile de predare–învățare–evaluare pot fi susținute de învățători/institutori/profesori
pentru învățământul primar;
- Disciplina opțională are 5 teme abordate modular pentru fiecare din cei trei ani de studiu;
- Fiecare temă va fi abordată interdisciplinar, cu impact practic și cotidian, cu relevanță
pentru prezent, fiind implicate și relaționate strategii specifice disciplinelor: matematică și
explorarea mediului, dezvoltare personală, comunicare în limba română, arte vizuale și
abilități practice, muzică și mișcare.
Elemente variabile:
- Opționalul poate fi ales la oricare dintre clasele pregătitoare, I și a II-a;
- Conținuturile vor fi abordate respectând particularitățile de vârstă ale elevilor, specificul
clasei (nivel de performanță, stiluri de învățare), specificul local, resursele unității de
învățământ și așteptările elevilor;
- Pentru evaluare se vor utiliza metode și instrumente alternative;
- Transferul noțional și dezvoltarea de competențe se face atât într-un cadru formal, cât și
nonformal.
- Resursele necesare (locuri de desfășurare, mijloace și materiale didactice, surse de
informare și de procesare a informației) variază în funcție de specificul unității școlare.
Disciplina opțională ”Educație pentru situații de urgență” propune un demers educațional în
care educația formală și cea nonformală se află în raport de complementaritate, atât sub aspectul
conținutului, cât și sub cel al formelor și modalităților de realizare. Se asigură astfel cadrul de
respectare a cerințelor și necesităților educației permanente:
 învățarea este centrată pe elev;
 activitățile au caracter predominant interdisciplinar;
 valorizarea abilităților personale ale fiecăruia;
 strategiile folosite sunt atractive și motivante pentru elevi;
 formarea și dezvoltarea capacităților de relaționare ale elevilor.
Elaborarea programei a presupus raportarea la principii, strategii, cercetări, experiențe și
exemple de bună practică în elaborarea curriculumului educațional.
Structura programei şcolare include următoarele elemente:
- Notă de prezentare;
- Competenţe generale;
- Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare;
- Conţinuturi;
- Sugestii metodologice.
Nota de prezentare argumentează necesitatea introducerii acestei discipline opționale în
curriculum, definește scopul acesteia, descrie parcursul opționalului, justificând structura didactică
adoptată, sintetizează o serie de recomandări, considerate semnificative de către autorii
programei, prin modul de aplicare.
54
Competențele generale pentru disciplina opțională ”Educație pentru situații de urgență” vizează
achizițiile elevului pentru întregul interval de studiu și asigură o relație echilibrată cu problemele
practice din viața reală.
Competențele specifice se formează pe parcursul unui an școlar, sunt derivate din competențele
generale și reprezintă etape în dobândirea acestora. În cazul opționalului propus, competențele
specifice sunt diferențiate în funcție de nivelul de studiu.
Competențele specifice sunt corelate cu exemple de activități de învățare care valorifică
experiența concretă a elevului și care integrează strategii didactice. Cadrul didactic poate utiliza
exemplele de activități de învățare pe care le propune programa școlară sau le poate completa,
astfel încât acestea să faciliteze un demers didactic adecvat particularităților clasei de elevi.
Conţinuturile învăţării sunt grupate pe următoarele domenii:
- Situații de urgență, dezastre, riscuri – noțiuni generale;
- Hazarduri naturale și provocate de om
- Pregătirea pentru situații de urgență;
- Apelul unic de urgență 112;
- Responsabilitate civică în situații de urgență.
Abordarea conținuturilor învățării va fi diferențiată din punct de vedere al volumului și al gradului
de complexitate ale informației, în funcție de nivelul de studiu al elevilor.
Sugestiile metodologice cuprind recomandări pentru proiectarea demersului didactic, strategii
didactice şi elemente de evaluare continuă, având rolul de a orienta cadrele didactice în demersul
instructiv-formativ în vederea formării la elevi a competențelor din programă.
Prezenta programă şcolară permite cadrului didactic să modifice, să completeze sau să
înlocuiască activităţile de învăţare exemplificate. Se urmăreşte astfel realizarea unui demers
didactic personalizat, care să asigure formarea competenţelor prevăzute de programă, în
contextul specific al fiecărei clase şi al fiecărui elev. Este necesară o abordare specifică educaţiei
timpurii, bazată în esenţă pe stimularea învăţării prin joc, care să ofere în acelaşi timp o plajă largă
de diferenţiere a demersului didactic, în funcţie de nivelul de achiziţii variate ale elevilor.
II. COMPETENȚE GENERALE
1. Utilizarea limbajului specific situațiilor de urgență;

2. Evidențierea caracteristicilor unor situații de urgență;
3. Identificarea unor fenomene din spațiul înconjurător și a relațiilor dintre ele;
4. Dezvoltarea unor comportamente adecvate în situații de urgență;
5. Formarea unor atitudini civice.
55
III. COMPETENȚE SPECIFICE ȘI ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
CG1. Utilizarea limbajului specific situațiilor de urgență;

Clasa pregătitoare Clasa I Clasa a II-a
1.1. Identificarea semnificației unui mesaj oral 1.1. Identificarea semnificației unui mesaj oral 1.1. Identificarea semnificației unui mesaj oral
scurt specific situațiilor de urgență specific situațiilor de urgență specific situațiilor de urgență
-selectarea unei imagini dintr-un set, pentru a -utilizarea imaginilor pentru indicarea -selectarea unor enunțuri/imagini
indica despre ce este vorba în mesaj semnificației unui mesaj audiat corespunzătoare subiectului unui text audiat
-realizarea unui desen pentru a indica despre ce -realizarea unui desen care corespunde -formularea unor întrebări și răspunsuri orale la
este vorba în mesaj subiectului textului audiat întrebări legate de tema și mesajul textului
-observarea/recunoașterea/executarea unor -executarea unor comenzi/instrucțiuni/reguli de audiat
comenzi simple joc prezentate de adulți sau copii -executarea unor instrucțiuni în diferite tipuri de
-audierea unor povestiri și manifestarea reacțiilor -audierea unor povestiri, instrucțiuni și indicații; activități
corespunzătoare manifestarea unor reacții corespunzătoare -audierea unor scurte emisiuni informative
1.2 Transmiterea unor informații referitoare la 1.2 Transmiterea unor informații referitoare la 1.2 Transmiterea unor informații referitoare la
situații de urgență prin mesaje scurte situații de urgență prin intermediul mesajelor situații de urgență printr-o suită de enunțuri
-formularea de mesaje despre situații de urgență simple înlănțuite logic
-discuții privind comportamentul unor persoane; -formularea unor enunțuri simple, corecte, -dialoguri despre situații de urgență
evidențierea unor modele de comportament coerente, referitoare la situații de urgență -povestirea unor evenimente semnificative din
-formularea unor răspunsuri la întrebări despre -exprimarea propriei păreri în legătură cu fapte și viața proprie sau din situații date
situații de urgență, adecvate nivelului de vârstă situații -construirea unor enunțuri pe baza unui set de
-evidențierea unor modele de comportament, cuvinte date și/sau unui șir de imagini
formularea unor judecăți de valoare față de fapte -crearea unor scurte povestiri orale după o
și situații date imagine/o suită de imagini și după un șir de
întrebări despre situații de urgență
1.3. Identificarea semnificației unor simboluri 1.3. Identificarea semnificației unor simboluri 1.3. Identificarea semnificației unor simboluri în
care transmit mesaje de necesitate imediată din din universul familiar care transmit mesaje contexte cunoscute
universul familiar simple -asocierea unor fapte/evenimente/lucruri din
-identificarea semnificației unor simboluri -recunoașterea unor simboluri convenționale universul apropiat cu fragmente de
întâlnite în situații cotidiene întâlnite în situații cotidiene text/simboluri/desene/gesturi
56
-”citirea” simbolurilor specifice situațiilor de -plasarea în spațiul clasei a unor jetoane sau -parcurgerea unor trasee semnalizate cu ajutorul
urgență afișe cu mesaje (ieșire de urgență, evacuare, loc unor simboluri convenționale sau inventate
-punerea în corespondență a imaginilor cu de adunare, hidrant etc.) (”Alarma de incendiu”, ”Cercetașii” etc.)
mesajele orale indicate -realizarea unor mesaje utilizând simboluri din -transmiterea unor mesaje prin intermediul unor
mediul apropiat simboluri sau coduri date
1.4. Reprezentarea grafică a unor simboluri 1.4. Reprezentarea grafică a unor simboluri 1.4. Clasificarea unor simboluri convenționale în
convenționale respectând semnificația acestora convenționale în contexte adecvate funcție de situațiile de urgență identificate
-transmiterea unor mesaje utilizând simboluri din -transmiterea unor mesaje utilizând simboluri din -transmiterea unor mesaje utilizând simboluri
mediul apropiat mediul apropiat sau coduri date/proprii
-codarea sau decodarea unor mesaje -exerciții joc de decodare a unor scrisori/mesaje -exerciții joc de decodare a unor scrisori/mesaje
în care sunt utilizate desene și simboluri în care sunt utilizate desene și simboluri
CG2. Evidențierea caracteristicilor unor situații de urgență;

2.1. Identificarea unor caracteristici ale 2. 1.Identificarea unor caracteristici ale 2.1. Diferențierea caracteristicilor în funcție de
situațiilor de urgență în context familiar situațiilor de urgență în contexte variate situațiile de urgență identificate
-studierea cazurilor reale şi precizarea -studierea cazurilor reale şi precizarea -studierea cazurilor reale şi precizarea
regulilor respectate/ nerespectate regulilor respectate/ nerespectate regulilor respectate/ nerespectate
-exerciţii de comparare a situaţiilor reale şi -exerciţii de comparare a situaţiilor reale şi -exerciţii de comparare a situaţiilor reale şi
imaginare Imaginare imaginare
2.2. Utilizarea unor modele pentru rezolvarea 2.2. Utilizarea unor modele pentru rezolvarea 2.2. Utilizarea unor modele pentru rezolvarea
de probleme și situații problemă în mediul de probleme și situații problemă în medii de probleme și situații problemă în lumea
familiar diverse înconjurătoare
-exerciţii de luare a deciziilor -exerciţii de luare a deciziilor -exerciţii de luare a deciziilor
-modalităţi de evitare a accidentelor -modalităţi de evitare a accidentelor -modalităţi de evitare a accidentelor
-exerciţii de rezolvare a unor situaţiiproblemă -exerciţii de rezolvare a unor situaţiiproblemă -exerciţii de rezolvare a unor situaţiiproblemă
2.3. Justificarea explicațiilor și soluțiilor la 2.3. Justificarea explicațiilor și soluțiilor la 2.3. Justificarea explicațiilor și soluțiilor la
probleme și situații problemă folosind un limbaj probleme și situații problemă folosind un limbaj probleme și situații problemă în structuri
simplu specific argumentative
-exerciţii de raportare la reguli standard -exerciţii de raportare la reguli standard -exerciţii de raportare la reguli standard
-comentarea unor situaţii prezentate în media -comentarea unor situaţii prezentate în media -comentarea unor situaţii prezentate în media
-exerciţii de aplicare a normelor de protecție prin -exerciţii de aplicare a normelor de protecție prin -exerciţii de aplicare a normelor de protecție prin
57
simularea unor situaţii simularea unor situaţii simularea unor situaţii
CG3. Identificarea unor fenomene din spațiul înconjurător și a relațiilor dintre ele;
3.1.Numirea unor fenomene naturale din 3.1. Descrierea unor fenomene naturale din 3.1. Înregistrarea unor date despre fenomene
spațiul înconjurător; spațiul înconjurător; naturale;
-exerciții de recunoaștere după imagini/sunete -punerea în relație a numelor de fenomene cu -completarea unui tabel cu anumite caracteristici
-observare directă în mediul natural a unor diferite caracteristici ale acestora observabile
fenomene naturale -reprezentarea prin desen a unor fenomene -formulare de predicții și verificarea acestora
naturale
3.2. Identificarea unor relații de tip cauză – 3.2. Identificarea unor relații de tip cauză – 3.2. Identificarea unor relații de tip cauză –
efect; efect; efect;
-identificarea consecințelor unor acțiuni -realizarea de asociații între fenomene și cauzele -realizarea de asociații între fenomene și cauzele
observate direct posibile posibile
-analiza consecințelor acțiunilor unor personaje -completarea unor enunțuri de tipul: Dacă….., -explicarea modului în care modificarea cauzelor
din povestiri/imagini/filme date atunci……… determină alte efecte
3.3. Identificarea unor acțiuni ale omului care 3.3. Exemplificarea unor acțiuni ale omului care 3.3. Interpretarea efectelor unor acțiuni ale
pot duce la deteriorarea spațiului înconjurător; pot duce la deteriorarea spațiului înconjurător; omului asupra spațiului înconjurător;
-aprecierea unor acțiuni ca fiind benefice/ -aprecierea unor acțiuni ca fiind benefice/ -exprimarea unor opinii (acord/dezacord) cu
periculoase pentru mediu pe baza unor imagini periculoase pentru mediu privire la comportamente și atitudini observate
date -identificarea propriilor greșeli de comportament -identificarea propriilor greșeli de comportament
-identificarea propriilor greșeli de comportament față de mediu față de mediu
față de mediu
CG4. Dezvoltarea unor comportamente adecvate în situații de urgență;

4.1. Identificarea comportamentelor adecvate 4.1. Enumerarea comportamentelor adecvate 4.1. Justificarea comportamentelor adecvate
înainte, în timpul și după situații de urgență înainte, în timpul și după situații de urgență înainte, în timpul și după situații de urgență
-identificarea unor legături observabile între -identificarea unor legături observabile între - identificarea unor informații relevante despre
confort/inconfort, securitate/pericole confort/inconfort, securitate/pericole natura problemei, modalități de rezolvare,
-exerciţii de recunoaştere pe bază de imagini -exerciţii de recunoaştere pe bază de imagini impact
58
-descrierea unor comportamente sănătoase -descrierea unor comportamente sănătoase -stabilirea unui plan de rezolvare ținând cont de
resursele personale, timp, metode și tehnici
-descrierea unor comportamente sănătoase
4.2. Exprimarea opiniilor critice și pertinente 4.2. Exprimarea opiniilor critice și pertinente 4.2. Exprimarea opiniilor critice și pertinente
față de comportamente adoptate în diverse față de comportamente adoptate în diverse față de comportamente adoptate în diverse
situații de urgență, folosind un limbaj simplu situații de urgență, folosind un limbaj specific situații de urgență, în structuri argumentative
-conversații scurte în grup pe baza unor situații -formularea unor ipoteze privind posibilitățile de -utilizarea limbajului verbal și nonverbal
date continuare a unei întâmplări, în vederea corespunzător, în vederea asigurării menținerii
-jocuri de modificare a situațiilor de urgență stimulării spontaneității și a vitezei de reacție atenției interlocutorului (contact vizual, expresie
prezentate, prin schimbarea comportamentelor -conversații scurte în grup pe baza unor situații facială, claritate în exprimare, ton)
unor personaje date -interpretarea reacției celorlalți
-crearea unor povestiri orale pornind de la -jocuri de tipul: Spune mai departe!, Continuă! -argumentare pro și contra în vederea susținerii
idei/imagini date unor opinii personale sau de grup
4.3. Recunoașterea emoțiilor în situații de 4.3 Asocierea emoțiilor cu elemente simple de 4.3 Exprimarea emoțiilor în situații de urgență
urgență limbaj nonverbal și paraverbal -dialoguri având ca suport imagini care surprind
-vizionarea unor materiale audio-video pentru -selectarea unor imagini cu personaje care emoții de bază cu ajutorul cărora să se analizeze
identificarea și denumirea emoțiilor de bază exprimă emoții de bază anumite stări (bucurie, tristețe, frică etc.)
declanșate -crearea unei expoziții cu imagini/fotografii care -dezbateri despre legătura dintre emoții și
-jocuri de tipul ”Roata emoțiilor” pentru exprimă diferite emoții comportamente
aprecierea emoțiilor în diferite situații de urgență -exerciții de identificare a soluțiilor proprii pentru
exprimarea optimă a emoțiilor
4.4. Utilizarea unor strategii de control al 4.4. Utilizarea unor strategii de control al 4.4. Utilizarea unor strategii de control al
emoțiilor în situații de urgență emoțiilor în situații de urgență emoțiilor în situații de urgență
-identificarea și denumirea unor emoții ale -jocuri de rol cu descrierea emoțiilor trăite -exerciții de formulare a unor soluții proprii
personajelor din povestiri/imagini/filme -exprimarea unor opinii (acord/dezacord) despre pentru răspuns adecvat în situații de urgență
-jocuri de rol cu marionete care să ilustreze reacțiile unor personaje din povestiri/imagini -participarea la scurte scenete, prin atribuirea
modalități adecvate/inadecvate de reacție -jocuri de rol despre situații de urgență cu unor roluri, pentru exersarea exprimării emoţiilor
-utilizarea și interpretarea tonului folosit în formulare de mesaje clare și coerente în situaţii variate
gestionarea situațiilor de urgență
4.5 Practicarea comportamentelor adecvate în 4.5 Practicarea comportamentelor adecvate în 4.5 Practicarea comportamentelor adecvate în
simularea unor situații de urgență simularea unor situații de urgență simularea unor situații de urgență
-exerciții de luarea deciziilor în ceea ce privește -exerciții de luarea deciziilor în ceea ce privește -exerciții de luarea deciziilor în ceea ce privește
59
alegerea celor mai potrivite comportamente alegerea celor mai potrivite comportamente alegerea celor mai potrivite comportamente
- exerciţii de aplicare a comportamentelor prin - exerciţii de aplicare a comportamentelor prin - exerciţii de aplicare a comportamentelor prin
simularea unor situaţii din mediul casnic simularea unor situaţii din mediul casnic și școlar simularea unor situaţii diverse
CG5. Formarea unor atitudini civice.

5.1Aplicarea unor tehnici simple care sprijină 5.1. Evidențierea importanței unui răspuns 5.1. Prezentarea condițiilor (instrumente,
răspunsul adecvat în situații de urgență adecvat în situații de urgență persoane, contexte) care asigură răspunsul
-exerciții de identificare în imagini a -jocuri de exprimare a opiniilor personale ”Este adecvat în situații de urgență
comportamentului optim în situații de urgență important să….deoarece….” -elaborarea în echipă a unor postere ”Știm ce e
din mediul familiar -activități comune cu instituții abilitate pentru de făcut!”, ”Cum acționăm în situații de
-jocuri de rol: Ce faci dacă? intervenția în situații de urgență urgență?”
-activități comune cu instituții abilitate pentru -interviuri aplicate colegilor, părinților pe tema
intervenția în situații de urgență situațiilor de urgență
-activități comune cu instituții abilitate pentru
intervenția în situații de urgență
5.2. Demonstrarea unor atitudini pozitive față 5.2. Demonstrarea unor atitudini pozitive față 5.2. Demonstrarea unor atitudini pozitive față
de sine și față de ceilalți în situații de urgență de sine și față de ceilalți în situații de urgență de sine și față de ceilalți în situații de urgență
-construirea de mesaje pertinente, coerente și -construirea de mesaje pertinente, coerente și -construirea de mesaje pertinente, coerente și
convingătoare convingătoare convingătoare
-participarea la activități ce au caracter de -participarea la activități ce au caracter de -participarea la activități ce au caracter de
voluntariat voluntariat voluntariat
60
IV.CONȚINUTURI
1.Situații de urgență, dezastre, riscuri-noțiuni generale

Definiții: hazard, vulnerabilitate, capacitate de răspuns, risc, situație de urgență, dezastru
Semne convenționale: evacuare, hidrant, loc de adunare prestabilit, ieșire, spital, semnale
luminoase, autospeciale, bulina roșie etc.
Codul culorilor: meteo și hidro
2.Hazarduri naturale și provocate de om
Pământul
Cum să trăim în armonie cu natura
Cutremurul
Alunecările de teren
Comportamentul adecvat înainte, în timpul, după eveniment
Apa
Apa-sursa vieții
Inundații
Aerul
Aerul – elementul central al vieții
Fenomene meteo periculoase
Focul
Descoperirea și utilizarea focului
Incendiul
Hazarduri provocate de om
Muniție rămasă neexplodată
Accidente tehnologice (poluare accidentală, explozii industriale, accidente pe căile de
transport)
3.Pregătirea pentru situații de urgență
Planul familial
Rucsac/kit ptr supraviețuire
Reguli/norme de protecție individuală și colectivă
Simularea unor situații de urgență
4.Apelul unic de urgență 112
Scurt istoric al apelului unic de urgență
Reguli de apelare a numărului unic de urgență 112 (când, ce spui, utilizare abuzivă, ….)
Instituții
5.Responsabilitate civică în situații de urgență
Atitudini, spirit civic, reacții, răspunsuri, primul ajutor, acțiuni de voluntariat
61
V.SUGESTII PENTRU ACTIVITĂȚILE DE EVALUARE
Evaluarea va fi orientată atât asupra procesului cât și asupra produselor, cu accent pe

modificările comportamentale și dezvoltarea capacităților de autoevaluare și, implicit, pe
abilitățile de a răspunde la situații de urgență.
Evaluarea elevilor va însoți procesul instructiv-educativ în fiecare moment sau etapă și va
presupune, cu precădere, metode complementare (observarea sistemică a activității și
comportamentului elevilor, referatul, investigația, proiectul, portofoliul, autoevaluarea) care să
surprindă caracteristica interdisciplinarității prin evidențierea integrării achizițiilor teoretice în
contexte practice. Astfel, cunoștințele dobândite de elevi își vor dovedi utilitatea pentru
responsabilizarea acestora asupra calității propriei vieți, a vieții celor din jur și a mediului
înconjurător.
De asemenea, evaluarea ar trebui să fie centrată pe strategiile specifice pe care elevii le
folosesc în rezolvarea problemelor, prin crearea unor contexte propice aplicării cunoștințelor și
exersării abilităților fiecăruia.
Vor fi recunoscute, la nivelul evaluării și experiențele de învățare și deprinderile/abilitățile
dobândite în contexte nonformale sau informale. Rezultatele învățării vor fi raportate la progresul
fiecărui elev.
62
TEMA 3: MANAGEMENTUL ŞI IMPLEMENTAREA PROIECTELOR PE TEME DE EDUCAŢIE PENTRU

SITUAȚII DE URGENȚĂ
3.1. STRUCTURA ȘI ETAPELE PROIECTULUI EDUCAŢIONAL
Pentru elaborarea proiectelor pe teme de situații de urgență, autorii vor avea în vedere
definiția proiectului, ca investiție de resurse pe o perioadă determinată, având ca scop realizarea
unui obiectiv sau unui set de obiective precise. Obiectivele se realizează printr-un set de activități
care conduc la obținerea unor rezultate.
Proiectele vor conține secțiuni separate, care să prezinte motivația, scopul și obiectivele,
strategiile, căile de realizare, activitățile, responsabilitățile, resursele umane și financiare,
termenele de realizare, rezultatele și metodele de evaluare și monitorizare.
Proiectele trebuie să conțină următoarele elemente de bază:
a) ideea proiectului sau problema ce se dorește a fi rezolvată prin proiect;
b) motivația proiectului (de ce se dorește realizarea proiectului și ce vine în sprijinul realizării lui);
c) titlul proiectului;
d) scopul proiectului;
e) obiectivele proiectului;
f) resursele solicitate fie pe obiective, fie descrise pentru fiecare activitate în parte;
g) grupul-țintă al proiectului și/sau cine beneficiază de rezultatele punerii lui în practică (cui îi este
adresat), care de cele mai multe ori poate să rezulte din scop sau obiective și/sau trebuie definit
distinct;
h) activitățile care duc la realizarea obiectivelor, cu descrierea lor și stabilirea întinderii în timp și a
dependențelor dintre ele;
i) rezultatele de bază ale proiectului, care se stabilesc pentru fiecare obiectiv;
j) impactul proiectului;
k) bugetul proiectului, care poate fi defalcat pe fiecare activitate și pe fiecare sursă în parte, pe
perioade de realizare a proiectului și în final pentru întregul proiect;
l) indicatorii prin care rezultatele pot fi urmărite;
m) modalități de monitorizare și evaluare a rezultatelor proiectului;
n) descrierea căilor/ modalităților prin care pot fi diseminate informațiile despre rezultatele
proiectului și cum pot fi valorizate acestea;
o) sustenabilitatea proiectului - descrierea modului în care poate fi asigurată continuitatea
proiectului la sfârșitul perioadei de finanțare (dacă este cazul unui astfel de proiect) sau
prognozarea în timp a evoluției produsului/ rezultatului proiectului.
Etapele în implementarea unui proiect educațional sunt:
1. Analiza consecințelor situațiilor de urgență dar şi a factorilor care au condus la apariţia lor. Pe
lângă o evaluare obiectivă a problemelor existente, este necesar în mod deosebit să cunoaştem
care este percepţia subiectivă a populaţiei de referinţă cu privire la aceste probleme. În aceeaşi
măsură este importantă cunoaşterea decidenţilor politici şi a factorilor de decizie din domeniu cu
care veţi colabora ulterior în implementarea proiectului.
63
2. Identificarea necesităţilor şi priorităţilor şi stabilirea cadrului geografic. Odată cunoscute

problemele existente, pasul următor este să stabilim pentru care din acestea există deja
mecanisme de soluţionare aflate în derulare. Dacă există astfel de mecanisme şi sunt suficiente,
înseamnă că nu este vorba de o necesitate. Prin eliminare, se vor determina apoi necesităţile încă
nerezolvate, care nu trebuie confundate cu problemele. Astfel de necesităţi se dovedesc a fi foarte
numeroase şi de multe ori nu se pot rezolv simultan, caz în care devine indispensabilă stabilirea
unei ordini de priorităţi. Este indispensabilă determinarea limitelor geografice pe care trebuie să le
aibă intervenţia preventivă (țară, regiune, cartier, școală etc.)
3. Selectarea persoanelor care fac obiectul intervenţiei. În continuare urmează să stabilim care
este grupul ţintă, adică grupul în care dorim să diminuăm situaţia negativă sau pe care dorim să o
prevenim. Aceştia sunt cei care beneficiază în mod direct de serviciile acţiunii, adică beneficiarii
direcţi.
4. Analiza cererii existente. Uneori intervenţia preventivă poate fi proactivă (urmând o
planificare profesionistă care caută să anticipeze problemele) sau reactivă (reacţionează la
problemele deja existente şi la cererile de soluţionare provenite de la diverşi actori sociali). Este
posibilă implementarea programelor de prevenire și în absenţa unei solicitări sociale explicite.
Există, de asemenea şi o altă realitate, la fel de frecventă: cererea neadecvată care necesită
intervenţii coercitive. Astfel, se întâmplă să se solicite finanţare pentru cereri foarte punctuale (de
exemplu puncte de informare în școli) şi fundamentate pe paradigme demonstrate a fi ineficiente
în prevenie (de exemplu oferirea de informaţii se presupune că va schimba comportamentele). O
problemă de mare importanţă cu privire la această temă este aceea că stereotipul social tinde să
situeze necesitatea de prevenire a problemelor legate de situații de urgență doar din momentul în
care acestea încep să fie vizibile (de exemplu, cutremurul). În consecinţă, sunt necesare acţiuni în
diferitele etape evolutive. Prevenirea trebuie programată pe termen lung şi începută precoce
(înaintea apariţiei problemelor).
5. Alegerea obiectivelor (general şi specifice)
Obiectivul general este un enunţ cu privire la ce se propune a se realiza prin derularea proiectului,
în contextul unor strategii mai ample la nivel regional, naţional şi european. Obiectivele generale
sunt mai greu măsurabile, ele indică mai curând direcţia pe care îşi propune să o urmeze proiectul,
perspectiva pe care ar putea să o deschidă acesta. Ele vizează în general o problemă mai amplă
sau contextul general al problemei abordate prin proiect.
Obiectivele specifice trebuie definite SMART (specific, măsurabil, adecvat, realist/realizabil și
încadrat în timp). De obicei, aceste obiective sunt în legătură cu factori de risc şi de protecţie,
verificaţi sau presupuşi
6. Determinarea metodelor şi tehnicilor de utilizat. Ajunşi în acest punct, ştim asupra cărei
probleme vom interveni, în ce zonă geografică, ce populaţie ţintă am ales şi ce obiective precise
avem în vedere. Acesta este momentul stabilirii metodelor şi procedurilor pe care le vom utiliza.
Alegerea metodelor trebuie să se bazeze pe o serie de principii, cum ar fi:
 Realizarea unei acoperiri maxime a populaţiei țintă.
 Obţinerea unei eficienţe maxime cu privire la obiectivele alese.
 Realizarea acestora cu cel mai mic cost relativ posibil.
64
 Revizuirea alternativelor având în vedere principiile etice ce trebuie să ghideze intervenţiile.

 Planificarea intervenţiei, analizarea resurselor materiale şi umane aflate la dispoziţie
7. Implementarea
8. Monitorizarea și evaluarea. Deşi schiţa evalurii trebuie palnificată încă de la început, şi
culegerea de date trebuie continuată de-a lungul intervenţiei (măsurători anterioare şi
intermediare), în acest moment este recomandată analizarea în ansamblu a datelor disponibile cu
privire la procesul de intervenţie şi cu privire la îndeplinirea obiectivelor.
9. Feed-back-ul. În funcţie de rezultatele obţinute, trebuie să introducem modificări în fiecare
dintre paşii anteriori pentru a îmbunătăţi intervenţiile viitoare. Astfel, se pot redefini fomele de
evaluare a problemei, zonele geografice, grupurile ţintă etc. Prin intermediul acestui feed-back se
realimentează şi se îmbunătăţeşte ansamblul intervenției.
Relația cu mass media

În societatea actuala, mass-media joaca un rol crucial în viaţa socială, devenind, de-a lungul
timpului, o putere crescândă şi indispensabilă, cu o influenţă puternică asupra segmentelor
societăţii. Prezenta lor activă se simte în viaţa financiar-bancară, în dezvoltarea industriei, în
evoluţia tehnologiei, în viaţa politică, dar şi în viaţa cotidiană, construind la rândul lor o industrie
proprie.
Mass media reprezintă un instrument ideal, dacă sunt folosite în mod adecvat. Profesionistul în
relaţii publice trebie să fie la curent cu tot ce este nou, evenimente care ar putea schimba
atitudinea şi deschiderea faţă de anumite subiecte. Tehnologia de astăzi te obligă să fii la punct cu
orice schimbare, cu noile forme de media şi cu modul lor de utilizare. Câştigarea unor noi
parteneri sau sponsori poate fi puternic influenţată de modul în care se reflectă munca noastră în
mass media locale.
În promovarea oricărui proiect trebuie plecat de la o realitate nu tocmai îmbucurătoare: mass

media reflectă rareori intenţiile bune şi rezultatele pozitive. Astfel, maniera de prezentare trebuie
să satisfacă în egală măsură obiectivele ambilor parteneri, şcoala şi media. Implementarea
parteneriatului şcoală – mass media este dificilă şi uneori provocatoare, dar este posibilă, iar
beneficiile pot fi majore. Secretul este să daţi mesajul potrivit, oamenilor potriviţi, la momentul
potrivit.
Trucuri pentru a obţine o mediatizare benefică:
- evitaţi stilul dramatic, prezentaţi rezultatele concret, cu cifre şi statistici reale;
- abordaţi jurnaliştii ca pe nişte parteneri şi eventuali benficiari (în calitate de părinţi);
- mărturia unor copii e întotdeuna convingătoare;
- invitaţi la întâlnirile cu presa, dacă este posibil, specialişti cunoscuţi în domeniu;
- nu aspiraţi la presa naţională dintr-o dată sau pentru proiecte mici; presa locală e mult mai
prietenoasă;
- nu dezarmaţi dacă nu primiţi atenţia aşteptată; proiectele educative nu vor niciodată „hot news”;
- utilizaţi des metoda comunicatului de presă; întâlnirile cu presa sunt mai costisitoare decât
comunicatele de presă;
65
- cultivaţi relaţii amicale cu anumiţi jurnalişti, care sunt specializaţi în domeniul educaţiei şi care au
dovedit interes de-a lungul timpului;
- monitorizaţi apariţiile în presă şi luaţi măsuri de îmbunătăţire a modalităţii de comunicare, când
este cazul.
Joc de rol: un jurnalist interesat doar de senzaţional intervievează un coordonator de proiecte. Se
vor urmări strategia celor doi participanţi, argumente şi contrargumente, atitudinea şi provocarea
partenerului de discuţie.
Implicarea familiei
Ținând cont de faptul că situațiile de urgență îi pot surprinde pe copii atât la școală, cât și acasă
sau la locul de joacă, este foarte importantă implicarea membrilor familiei în activitățile de
informare și educare cu privire la răspunsul adecvat în astfel de situații. Părinţii sunt o parte
importantă a unei strategii integrate si a unei abordari structurate a școlii într-o politică de
educație pentru situații de urgență. Atitudinea părinţilor poate determina comportamentul
copiilor faţă de situațiile de urgență şi poate constitui fie un factor de risc, fie un factor de
protecţie. Aşadar, pentru a creşte eficienţa intervenţiilor noastre, este importantă cooptarea în
programele educaționale a părinţilor elevilor.
Proiectele educaționale care implică părinții sau chiar întreaga familie pot avea ca obiective:
- îmbunătăţirea comunicării dintre părinţi, profesori şi persoanele importante din viaţa elevilor;
- creşterea coeziunii familiale;
- sublinirea rolului părinţilor pentru şcoală;
- creşterea factorilor de protecţie care sunt legaţi de familie şi de şcoală şi diminuarea factorilor
de risc;
- dezvoltarea stilurilor educative familiale adecvate ca mijloace pentru dezvoltarea
autocontrolului şi a stimei de sine a copiilor;
- promovarea implicării părinţilor ca modele în adoptarea unor deprinderi sănătoase de viaţă;
- stimularea comunicării şi relaţionării dintre copil şi părinte;
- dezvoltarea competenţei părinţilor în stabilirea normelor, valorilor şi gestionarea experienţelor
copilului;
- îndrumarea părinţilor în stabilirea unui set clar de reguli în familie şi în formarea unor abilităţi
de răspuns la situații de urgență;
Principiile intervenţiei centrate pe familie:

- Intervenţii globale, cu mai multe componente: relaţii familiale, comunicare, supraveghere;
- Intervenţii pe factorii de protecţie;
- Schimbări cognitive, afective sau comportamentale;
- Adecvate vârstei şi nivelului de educaţie al copilului;
- Adecvare la momentul solicitării;
- Adecvare la tradiţii, culture;
- Utilizarea de stimulente de participare;
- Metode interactive;
66
- Soluţii proprii fiecărei familii.
3.2.SUSŢINERE, INFLUENŢAREA DECIZIILOR (ADVOCACY)
Advocacy este o acţiune orientată spre schimbarea politicilor, poziţiilor şi programelor oricărui tip
de instituţii. Advocacy înseamnă susţinerea unei idei în fața altor persoane, înseamnă discutarea în
public, atenţionarea comunitătii asupra unor subiecte importante și îndrumarea celor care iau
decizii în vederea găsirii unei soluţii.
Advocacy înseamnă lucrul cu alte persoane şi organizaţii pentru a găsi o soluţie la o problemă şi
stabileşte modul de acţionare atât asupra problemei, cât şi a formulării unei soluţii.
Advocacy înseamnă participarea oamenilor la procesele de luare a deciziilor, care le afectează
viaţa şi interesele.
Advocacy este procesul intenționat de influenţare a celor ce iau decizii politice pentru a
îmbunătăţi viata unui număr mare de oameni.
Totuşi, mai înainte de a implementa strategiile de advocacy, trebuie să fie clar pe cine intentionaţi
să influenţaţi şi care politică doriti să o schimbaţi.
Pentru a răspunde nevoilor celorlalţi, strategiile de advocacy variază şi pot avea efect asupra
procesului de luare a deciziilor la nivel global, regional, naţional sau local.
Strategiile îmbină:
· folosirea mass-media pentru a influenţa opinia publică (societatea);
· utilizarea lobby-ului pentru a influența persoanele ce iau decizii (la nivel executiv, legislativ,
privat);
· educarea publicului;
· organizarea grupurilor de constituenţi;
· dezvoltarea spiritului de lider printre cetăţeni.
Deoarece oamenii sunt diferiţi, ei deseori înţeleg problemele în mod diferit, deci este important de
știut cine este afectat şi în ce mod, cui într-adevar îi pasă de problema dată. În această analiză ne
poate ajuta răspunsul la întrebarea „cine defineşte aceasta drept o problema?” Astfel putem
identifica potenţialii constituenţi, suporteri şi oponenţi. Dacă oamenii care suferă cel mai mult din
aceast problemă nu o consideră o urgenţă, atunci ei sunt nepotriviţi pentru implicarea în
advocacy. Se poate întâmpla ca oamenii să nu considere o anumită chestiune ca pe o problemă, şi
de aceea ei au nevoie demai multe informaţii înainte de a se implica- ex. impactul deşeurilor
toxice.
În vederea scrierii unui proiect, este necesară stabilirea echipei de proiect, care să realizeze o
analiză a nevoilor și o documentare prealabilă. Echipa de proiect parcurge următorii pași înainte
de scrierea propriu-zisă a proiectului:
67
a) Analiza de nevoi: identificarea nevoilor organizației, prioritizarea acestora și selectarea celor

care corespund criteriilor, respectiv condițiilor de finanțare identificate; identificarea nevoilor
comunității, la care trebuie să răspundă proiectul.
b) Identificarea liniei sau a sursei de finanțare posibile pentru implementarea unor soluții de
diminuare a nevoii identificate. În funcție de experiență, pot fi accesate fonduri din diferite surse
de finanțare: fundații, organizații locale, regionale, naționale sau internaționale, sponsorizări,
consilii locale, linii de finanțare locale, regionale, naționale sau internaționale etc.;
c) Analiza documentelor specifice apelurilor pentru depunere de proiecte în vederea finanțării –
ghidul solicitantului, regulamente, condiții, criterii, formularul de aplicație, grila de evaluare etc.
Strângerea de fonduri
Vă prezentăm mai jos un ghid referitor la strângerea de fonduri, referitor la orice organizație își
propune să implementeze proiecte și are nevoie de reusrse financiare pentru asta. Ghidul este
realizat de Kapital S.R.L și este adaptat de echipa Finantare.ro.
I. Introducere
În principiu, succesul oricărei activități derivă din două surse: oameni (cei care o desfășoară și cei
care beneficiază de aceasta) și bani. Aceste surse trebuie foarte bine gestionate, pe baza unor
campanii și programe integrate în tactica organizației.
Deoarece procurarea resurselor financiare reprezintă o necesitate permanentă, se impune o
planificare exactă a strategiei și a tacticilor care urmează să fie aplicate de către organizație
(experiența altor organizații este, deseori, de foarte mare ajutor).
Înainte de a începe orice eforturi de a obține fonduri de la alții, stabiliți exact motivele pentru care
aveți nevoie de acesti bani, destinațiile pe care îi vor urma ei în activitatea organizației. Dacă nu
primesc explicații convingătoare cu privire la modul de utilizare a banilor oferiți, puțini donatori
rămân dispuși să sprijine financiar organizația dvs.
Odată depășită aceasta etapă, trebuie realizat un plan al activității de strângere de fonduri.
Trebuie incluse informații despre:
- Potențialii donatori;
- Identificarea și dezvoltarea unor motive convingătoare pentru care fiecare donator ar
răspunde favorabil solicitării de fonduri;
- Metodele cele mai potrivite (adaptate situației fiecărui grup donator) pentru re-solicitarea
donatorilor deja verificați.
Un element esențial îl reprezintă convingerea că activitatea pentru care solicitați fonduri este
foarte necesară și poate fi dusă la bun sfârșit de organizația dvs..
II. Reguli generale

În organizarea și desfășurarea activităților de strângere de fonduri, experiența a evidențiat o serie
de reguli cu caracter general:
- Solicitați fonduri ori de câte ori aveți nevoie, pentru că nimeni nu vă dă dacă nu cereți.
68
- Activitatea unei organizații nu se poate baza pe rarele cazuri când donatorii se manifestă din
proprie initiațiva (chiar și în aceste cazuri, este necesară promovarea organizației, pentru a
anunța activitățile desfășurate și cele planificate).
- Fiți preciși în cererile dvs.
- Stabiliți exact ce și cât cereți. Stabiliți exact cum veți utiliza sprijinul solicitat.
- Căutati donatori corespunzători.
- Unii oameni sunt mult mai deschiși să sprijine anumite activități decât alții.
- Reamintiți donatorilor promisiunile făcute.
- Multumiți donatorilor frecvent și în public.
- Mulțumirile adresate personal sunt, de asemenea, extrem de importante.
- Explicați donatorilor cum ați utilizat ajutorul primit. Astfel va fi evitată orice suspiciune de
utilizare nepotrivită, ineficientă sau incorectă. Pentru o relație pe termen lung între
organizația dvs. și donator, astfel de informări periodice sunt esențiale.
- Ca orice altă activitate, strângerea de fonduri se realizează mult mai ușor prin exercițiu.
- Adaptați și aplicați experiența altora, experimentați, studiați, exersați continuu.
III. Planul programului de strângere de fonduri

Planul pentru strângerea de fonduri trebuie să descrie obiectivele urmărite, strategia propusă
pentru atingerea acestora - cu un plan de acțiune cât mai flexibil - termenele limită, bugetul
programului.
Când planificați strângerea de fonduri, aveți în vedere atât bani cât și alte forme de sprijin (de
exemplu, servicii de tipul spațiilor pentru întâlniri, echipamente pentru închiriere, transport sau
publicitate).
De regulă, un plan de succes pentru strângerea de fonduri impune solicitarea sprijinului cât mai
multor persoane, de cât mai multe ori și pe cât mai multe căi. În acest scop, trebuie urmărite
câteva etape importante:
A. Realizarea unei liste cu posibili donatori
A.1. O persoană poate deveni donator dacă are, mai întâi de toate, o cale legală de a contribui și,
în al doilea rând, o motivație suficientă.
Pentru realizarea unei liste cât mai complete trebuie utilizat ajutorul tuturor celor din jur: colegi
din cadrul organizației, prieteni, rude. Lista trebuie să cuprindă câteva informații relevante: dacă
este vorba de un donator cunoscut sau de unul prezumtiv, eventualele reacții anterioare la
solicitări similare, motivele pentru care ar fi dispuși să doneze fonduri, de cine și când au fost
propuși, persoane de contact, alte informații utile.
Aveți în vedere necesitatea completării și îmbunătățirii permanente a listei realizate.
A.2. După realizarea listei, donatorii potențiali identificați trebuie ierarhizați în funcție de nivelul
de contribuție anticipat.
În acest moment, pot fi determinați o serie de indicatori esențiali pentru programul de strângere
de fonduri:
69
- Suma de bani totală pe care o poate asigura lista realizată și suma care poate fi obținută într-o
perioadă determinată - astfel puteți stabili, în continuare, cât de agresivă trebuie să fie
campania de strângere de fonduri;
- Realismul planului de buget al activității pentru care solicitați fondurile și măsura în care poate
fi acoperit prin strângerea de fonduri;
- Costul programului de strângere de fonduri.
Pe aceasta bază, se poate determina:
- metoda cea mai potrivită de a obține fondurile;
- gradul de realism al obiectivelor organizației dumneavoastră.
Aceste informații permit eventuala revizuire a strategiei adoptate.
Dupa rezolvarea tuturor problemelor aparute în această etapă, se poate trece la următorul pas:
dezvoltarea motivelor.
B. Identificarea și dezvoltarea unor motivații convingătoare pentru a obține fondurile

B.1. Se poate începe prin realizarea unei liste de motivații posibile.
Folosind informații privind activitățile desfășurate și cele care urmează să fie desfășurate, va fi
elaborat un anunț general pentru programul de strângere de fonduri.
B.2. Pe baza listelor realizate anterior, se trece la contactul direct cu donatorii.

Trebuie oferite informații despre planurile organizației și modul lor de punere în aplicare, astfel
încât donatorii să aibă posibilitatea de a alege după preferințe (este posibil, astfel, ca donatorii să
dea - de buna voie - mai mult decat a fost anticipat inițial).
Nu promiteți lucruri pe care nu le puteți realiza.
Arătați donatorilor în ce fel își servesc propriile interese prin ajutorul pe care îl acordă (de
exemplu: contribuie la crearea unui sistem financiar echilibrat, apără dreptul la proprietate, ajută
persoane nevoiașe). Solicitați sprijin personal - din partea donatorului contactat - dar utilizați și
scrisori sau telefoane de recomandare, aranjarea de întâlniri cu alți posibili donatori.
Înainte de a lua decizia de a sprijini organizația dvs., donatorul va avea o serie de întrebări. Aceste
întrebări trebuie anticipate într-o măsură cât mai mare, astfel încât să fie pregătite răspunsuri
adecvate. Toate informațiile prezentate trebuie să fie plauzibile, toate opiniile trebuie să fie
credibile (și argumentate, de la caz la caz).
Donatorul trebuie să fie convins că organizația dvs. are un program bine conceput și oamenii
potriviți care să o conducă, iar banii nu vor fi risipiți. Dupa finalizarea unor activități pe care
donatorul le-a sprijinit, trebuie să i se mulțumeasca și să i se explice cum au fost cheltuite
fondurile.
C. Pasul final în dezvoltarea planului presupune respectarea exactă a programului stabilit.
Greutățile care se întrevăd pot fi depășite, prin perseverență și experiență.
IV. Activitatea de strângere de fonduri

Pe parcursul derulării programului de procurare de fonduri (în conformitate cu planul realizat
anterior) - în cazul cel mai nefavorabil, chiar pe parcursul desfășurării evenimentului principal al
70
programului - poate apare situația în care fondurile disponibile pentru organizare se dovedesc
insuficiente (fondurile disponibile au fost rău distribuite sau au fost obținute prea târziu, în suma
mai mică sau deloc, iar evenimentul nu a putut fi pregătit cu suficientă atenție).
Pentru că activitatea de strângere de fonduri să reușească, este nevoie de oameni (echipa care se
ocupă de strângerea de fonduri și donatorii) și de un sistem de management performant.
A. Echipa
Activitatea de strângere de fonduri necesită oameni cu aptitudini pentru astfel de activități și care
sunt instruiți (pentru a evidenția aptitudinile, este necesară însă mai întâi o activitate practică).
Persoanele care au înțeles rolul și scopul activității de strângere de fonduri trebuie mentinuți cu un
moral ridicat și, în măsura în care sunt interesați și dovedesc abilitățile necesare, trebuie sprijiniți
prin activități de instruire.
Un aspect ținând de o atitudine managerială de succes (care include și respectul pentru activitatea
desfășurată de fiecare membru al echipei): analizați rezultatele zilnice sau săptămânale ale
activității de strangere de fonduri în termeni de volum de resurse obținute, dar țineți minte că tot
ce s-a obținut se datorează echipei care a realizat efectiv activitățile de fundraising.
O astfel de activitate nu e deloc ușoara. Pentru a putea fi menținut un nivel ridicat al motivației,
fiecare persoană implicată în activitatea de strângere de fonduri trebuie să fie informată despre
programul organizației, bugetul de cheltuieli planificat și justificarea detaliată a obiectivelor și
modalităților de utilizare a resurselor obținute (de altfel, întrebări legate de aceste subiecte vor
primi și din partea donatorilor contactați).
B. Donatorii
Pentru ca într-un plan de strângere de fonduri nu se urmărește schimbarea oamenilor, ci
„valorificarea” disponibilității anumitor persoane față de o organizație sau față de anumite
activități, este obligatorie studierea cât mai detaliată a celor cărora le este solicitat sprijinul.
Donatorii pot fi conduși de motivații legate de:
- Rezultatele estimate ale activității pentru care se solicită sprijinul, care corespund cu dorințe și
așteptări personale;
- Interese particulare: organizația solicitantă creează (intenționat sau nu, pe baza unor realități
obiective sau nu) convingerea că poate sprijini, la rândul ei, donatorul;
- Presiunea socială: donatorul contribuie pentru că o persoană din anturajul sau apropiat a făcut
același lucru;
- Forma în care a fost realizată solicitarea (a fost aleasă foarte bine persoana care a solicitat
sprijinul).
Succesul sistematic în activitatea de strângere de fonduri poate fi asigurat numai dacă depuneți
efortul de a înțelege, mai întâi, motivul pentru care donatorul ar putea să răspundă solicitărilor
dvs..
Pe de altă parte, procurarea de resurse solicită realizarea unor investiții (oameni, bani, timp). Mai
mulți oameni implicați și mai mult timp acordat activităților de fundraising înseamnă șanse mai
71
mari de reușită (ținând cont, bineînțeles, de planurile organizației și de anumite criterii de

eficiență).
C. Sistemul de management
În principiu, sistemul de management se sprijină pe o bază de date (mai exact o bancă de date
care conține mai multe baze de date) și pe un sistem de monitorizare.
Banca de date
Pentru organizarea informațiilor de interes pentru organizație, este recomandată utilizarea
calculatorului. Informațiile colectate trebuie să refere atât la donatorii care finanțează activitatea
organizației, cât și la posibilii donatori identificați.
Informațiile trebuie să cuprindă cel puțin numele complet sau denumirea exactă a fiecărui
donator, modalități de contactare, sume deja acordate sau estimate. Se recomandă și includerea
unor detalii foarte utile pentru viitoarele activități de strângere de fonduri (persoana care a
recomandat donatorul, motivații anterioare, colaborarea anterioară cu donatorul etc.). În plus,
informațiile trebuie actualizate și completate ori de câte ori este necesar.
V. Tehnici de strângere de fonduri

Cele mai utilizate tehnici de strângere a fondurilor sunt următoarele:
A. Solicitarea personală;
B. Solicitarea telefonică;
C. Solicitarea prin poștă;
D. Solicitarea prin mass-media.
A. Solicitarea personală
Întâlnirile personale constituie cea mai convingătoare tehnică de strângere de fonduri, eficiență și
- de cele mai multe ori - nu necesită investiții speciale. Deoarece este o tehnică dificilă, este
utilizată în general pentru abordarea donatorilor mari.
O întâlnire pentru o solicitare personală trebuie pregatită foarte bine. În acest scop trebuie
parcurse câteva etape:
1. Identificarea potențialilor donatori
Pe unii donatori îi cunoașteți deja, informații despre alții pot fi colectate prin recomandarea altora.
Colectați și sistematizați informații din mai multe domenii (familie, pasiuni, colaborarea anterioară
cu organizația dvs. etc.) sau alte informații care pot ajuta la clarificarea motivațiilor anumitor
donatori sau la stabilirea strategiei de abordare.
2. Stabilirea persoanei care va realiza contactul cu donatorul potențial
Deoarece aceasta tehnică se bazează în mod esențial pe contact direct, este cu atât mai dificilă
crearea unei impresii foarte bune de către reprezentantul organizației dvs.. Acesta trebuie,
bineințeles, să cunoască toate informațiile disponibile privind donatorul potențial; tehnica are
rezultate maxime dacă persoana desemnată a mai avut contacte reușite cu donatorul potențial.
72
3. Dezvoltarea motivelor
Este esențiala identificarea unor motive „valoroase” care trebuie integrate în strategia pentru
convingerea donatorului potențial.
4. Programarea și întreținerea contactului
Solicitantul va realiza un contact telefonic prealabil și va prospecta disponibilitatea de întâlnire a
donatorului potențial.
5. Prezentarea organizației și a activităților
Este bine că întâlnirea să fie precedată de o scrisoare sau un material scurt de prezentare - foarte
precisă și bine argumentată - a organizației și a activităților pe care doriți să le desfășurați.
6. Întâlnirea
Solicitantul trebuie să fie punctual și foarte bine pregătit. De asemenea, o comportare sigură și
care dovedește o bună cunoaștere a scopurilor și a modurilor de acțiune ale activității este un
punct câștigat.
Indiferent de poziția donatorului, solicitantul nu are motive să se simtă „strivit” de acesta.
Dacă, totuși, strategia solicitantului nu are succes iar întâlnirea este pe cale să eșueze, solicitantul
nu trebuie să devină agresiv. Soluția cea mai bună este o încercare de reprogramare.
După întâlnire, analizați rezultatele obținute și extrageți câteva concluzii pe care le integrați în
experiența viitoare.
7. Mulțumiri
Donatorii mari sunt foarte importanți, prin prisma raportului între efort și efecte. Lor trebuie să li
se mulțumească imediat, de către un reprezentant din conducerea organizației dvs., de preferat
chiar de către conducătorul acesteia. Scrisoarea de mulțumire poate fi reînnoită prin explicarea
succeselor organizației dvs. care s-au datorat și fondurilor primite de la donator. Bineînțeles, nu
uitați să explicați cum au fost folosite fondurile.
Întâlnirile personale cu donatorii mijlocii sau mici respectă aceeași cronologie generală.
În astfel de cazuri, însă, solicitantul nu trebuie reprezentat de către persoane importante din
conducerea organizației, este suficient un grup de oameni bine pregătiți și care au darul
convingerii.
B. Solicitarea telefonică
Aceasta tehnică este utilizată, de obicei, în relațiile cu donatorii mijlocii și mici. Tehnica poate fi
utilizată în mai multe forme:
1. Telefoane directe: dacă aveți la dispoziție o bancă de date pentru donatori (majoritatea lor
nefiind la prima contactare). Poate fi folosită și ca un mod de „testare a pieței”, în cazul în care se
folosesc liste de donatori potențiali.
2. Telefoane după scrisoare: după trimiterea unei scrisori de solicitare unui donator de la care nu
ați primit răspuns, puteți da telefoane pentru a vă asigura că acesta a primit informațiile dvs.. Este
un mod subtil de a afla dacă dorește să vă ajute sau nu și care sunt motivele sale.
3. Telefoane de reamintire: după primirea unui răspuns favorabil din partea unui donator care a
promis ca va sprijini organizația dvs.
73
4. Telefoane pentru resolicitari: în cazul donatorilor vechi sau a celor deosebit de amabili.
Persoanele care vor da telefoane trebuie să aibă o voce plăcută, să fie calmi și politicoși. Între
anumite limite, poate fi foarte util un set de formulare pentru diferite situații care pot aparea în
conversații.
C. Solicitarea prin poștă

Această tehnică poate fi folosită mai ales în cazul re-solicitărilor și poate fi utilizata de câteva ori pe
an în cazul donatorilor mici și mijlocii. Tehnica poate fi un mod de prospectare în vederea
întocmirii sau completării listei de donatori.
Solicitarea prin poștă necesită un mare volum de muncă, necesită un timp mai îndelungat până la
atingerea unor rezultate importante și presupune costuri mai ridicate.
- Dacă aveți în vedere și utilizarea acestei tehnici, aveți in vederi si urmatoarele aspecte:
- Abilitatile necesare pentru realizarea unor scrisori reusite (poate fi necesara colaborarea cu
persoane calificate (de exemplu, un agent publicitar);
- Existenta unui numar suficient de donatori, care pot transforma efortul dvs. intr-un succes pe
termen lung.
Solicitarea prin posta poate fi utilizata in mai multe feluri in activitatea organizatiei.
C.1. Programul de re-solicitare
În general, acest program utilizează cel mai mult tehnica solicitărilor prin poștă, în special în
relațiile cu donatorii mici și mijlocii.
În acest caz este esențiala menținerea la zi a băncii de date care cuprinde informațiile privind
donatorii. Trebuie să cunoașteți numele sau denumirea exactă, adresa, telefonul, data ultimei
contactări, rezultatul ei, suma obținută, modul în care ați mulțumit.
Re-solicitarea presupune respectarea urmatoarelor etape:
- Actualizarea bazei de date cu donatori;
- Mulțumirea: promptă, printr-o scrisoare sau un telefon;
- Informarea donatorilor cu privire la activitățile și reușitele organizației, pentru a-i menține
printre apropiații dvs.;
- Re-solicitarea: poate fi realizată de câteva ori pe an, funcție de modul în care donatorul a
reacționat.
C.2. Programul de prospectare

Este necesară o listă a noilor donatori potențiali, a căror disponibilitate urmează să fie testată.
Recomandări:
- Scrisoarea trebuie să aibă un stil cât mai personal: întrebați oamenii cu care lucrați dacă cunosc
pe cineva de pe lista și care sunt problemele acestuia;
- Focalizați motivația: sunt persoane care donează numai pentru că sunt solicitate, de cele mai
multe ori însă există motive precum altruismul, obligația socială, nevoia de respect de sine etc. În
măsura posibilităților, țineti cont de aceste motivații când redactați mesajul dvs.;
- Descrieți activitățile dvs., încercând să arătați în ce mod, sprijinindu-vă, se ajută pe ei înșiși;
- Fiți foarte explicit, explicând exact ceea ce doriți și modul în care veți utiliza fondurile primite;
74
- Argumentați importanța și urgența situației pe care doriți să o corectați, pentru a stimula o

reacție rapidă;
- Fiți concis: de regulă, oamenii se plictisesc repede;
- Folosiți un post-scriptum: uneori, acest paragraf este citit întâi dar, de obicei, este citit cu atenție.
Solicitați ceva important cu această ocazie;
- Folosiți acest prilej pentru a testa și a îmbunătăți imaginea organizației;
- Însoțiți mesajul de un plic timbrat și cu adresă, prin care donatorul vă poate răspunde la câteva
întrebări (de exemplu, ce alte informații ar dori să mai cunoască, în ce măsură este interesat de
evenimente organizate de dvs. etc.).
Folosiți hârtie și plicuri de calitate bună, dacă se poate chiar tipărite, pentru a sugera respectul de
care se bucură posibilii donatori.
D. Solicitarea prin mass-media

Este o modalitate mai simplă, care nu implică un efort prea mare, dar care are rezultate greu de
estimat; este utilizată, uneori, ca o metodă auxiliară.
În cazul utilizării acestei tehnici se recomandă consultarea unor persoane de specialitate (de
exemplu, un agent publicitar).
Mesajul transmis prin mass-media trebuie să fie foarte concis și să indice, cu exactitate, cine cere,
pentru ce cere și modul prin care cei care doresc pot ajuta organizația solicitantă.
Este recomandată indicarea unor modalități de contactare directă a organizației dvs. În acest fel,
aveți posibilitatea de a identifica motivele pentru care donatorii au luat decizia de a răspunde
pozitiv mesajului dvs.; aceste informații sunt utile în dezvoltarea unor motive noi în strângerea de
fonduri.
VI. Concluzie
Deși deseori foarte anevoioasă, munca de strângere de fonduri este plină de satisfacții. Chiar dacă
la început puteți avea parte de eșecuri, perseverați - abilitatea se dobândește numai prin exercițiu!
3.3. EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ

Educația pentru situații de urgență poate fi o provocare pentru preșcolari și pentru școlarii
mici. Totuși, o serie de metode interactive, ludice, precum și materiale didactice de sprijin, pot
ajuta la dobândirea unor abilități de viață foarte importante pentru copii. Fiecare cadru didactic va
utiliza acele metode și materiale care sunt cele mai adecvate clasei la care predă, în funcție de
dezvoltarea copiilor, numărul de elevi din clasă, specificul soecio-economic al zonei etc.
Exemple de bună practică din grădinițe și școli din diverse localități din țară:
1. Desfăşurarea unor activități în cadrul campaniilor naţionale de informare şi educare
preventivă: „Flăcările Omoară Copii” și „RISC. Renunță! Improvizațiile sunt catastrofale.” Au fost
întocmite planuri de măsuri după care s-au desfășurat activitățile în cadrul celor două campanii, în
grădinițe și școli;
2. Compartimentul Analiză Evidenţă Prognoze Preventive a realizat o trusă de informare
preventivă care conţine materiale educative utilizate în activităţile de informare preventivă:
75
 documente scrise: manuale, ghiduri, pliante, foi volante;

 lecţii în PowerPoint;
 DVD-uri cu documentare, filme educativ-preventive, spoturi.
3. Activități practice derulate în grădinițe și la clasa pregătitoare:
 „Focul - prieten sau dușman ?”- convorbire;
 „Martinică bucătar” - memorizare;
 „Pompierul ne sfătuiește” – Exercițiu de alarmare în caz de incendiu;
 „Cu focul nu-i de glumit”- povestirea educatoarei/profesoarei;
 Exercițiu de stingere – demonstrație practică;
 „Echipa de salvare în acțiune” – exercițiu practic de salvare în caz de seism;
 Discuție pe baza planșelor „Să vorbim despre incendii”;
 Lectură după imagini: „Incendiul” şi „Copii neascultători”;
 Convorbire: „Păţania lui Gigel”;
 Convorbire: „De ce nu trebuie să ne jucăm cu focul” şi „Să nu ne jucăm cu chibriturile”;
 Joc de creaţie cu subiect din viaţa cotidiană: „De-a pompierii”;
 Concursuri şcolare, cu sprijinul specialiştilor: „Fereşte-te de foc!”; „Cine ştie câştigă”; „Micii
pompieri”; „Ştim să prevenim un incendiu ?”
4. Derularea concursului „Micii pompieri” la nivel județean în mai multe județe ale țării, în
grădinițe și la nivelul claselor pregătitoare. Concursul are două probe: proba teoretică - rezolvarea
unui chestionar ce va cuprinde 10 întrebări; proba practică– redarea prin desen/pictură (acuarelă)
a unei situaţii în legătură cu tema concursului (prevenirea incendiilor) şi susţinerea lucrărilor
realizate.
5. Proiectul social „Grădinița/școala de vară în domeniul situațiilor de urgență”. Proiectul a
conținut următoarele activități: „E incendiu...Ce să fac?/E cutremur....Ce să fac?” (prezentare de
material preventive); „Acasă la prietenii noștri” (au fost prezentate tehnica de intervenţie în caz de
incendiu din cadrul Detaşamentului de pompieri, tehnica SMURD și măsuri de prim ajutor în caz de
arsuri, intoxicaţii, fracturi, hemoragii, înec); „Prietenul meu – pompierul” (concurs - rezolvarea
unui chestionar ce conține întrebări din domeniul situațiilor de urgență, probă practică realizarea
unui desen, pictură, care să redea unele situații de prevenire a situațiilor de urgență, joc de rol).
6. Concurs județean „Siguranța înseamnă viață”, cu trei secțiuni, dedicate educației pentru
situații de urgență: colaje, pictură și desen.
7. Prezentări animate în Power Point despre prevenirea incendiilor, reguli de comportament în
caz de cutremur sau inundație, apelul unic de urgență 112;
Exerciții practice cu rucsacul de supraviețuire.
76
ANEXA 1
INDICATOARE DE SECURITATE
Pictograme de semnalizare a salvării şi primului ajutor, a materialelor şi echipamentelor de

stingere a incendiilor, a riscului sau pericolului, a interdicţiei unor activităţi, a obligativităţii
protecţiei, precum şi a simbolurilor pentru substanţe chimice şi pericolele pe care acestea le
presupun
PANOURI DE SALVARE SI PRIM AJUTOR
CALE DE EVACUARE
CALE DE EVACUARE
PUNCT DE PRIM AJUTOR
LOC DE ADUNARE IN CAZ DE EVACUARE
DIRECTIE DE URMAT (indicator adiţional la unul din panourile de

mai sus)
NU FOLOSIŢI LIFTUL ÎN CAZ DE INCENDIU
77
PANOURI PRIVIND MATERIALE ŞI ECHIPAMENTE DE STINGERE A INCENDIILOR
DIRECTIE DE URMAT (indicator adiţional la unul din panourile de mai

jos)
HIDRANT INTERIOR
STINGATOR
INSTALAŢIE DE STINGERE A INCENDIILOR
INDICATOARE DE INTERZICERE
FUMATUL INTERZIS
LUCRUL CU FOCUL DESCHIS SI FUMATUL INTERZIS
STINGEREA CU APA INTERZISA
PERICOL DE ELECTROCUTARE
78
PLĂCUȚE DE AVERTIZARE ȘI SEMNALIZARE A RISCULUI SAU PERICOLULUI
ATENȚIE ! MATERIAL INFLAMABIL SAU TEMPERATURI

RIDICATE
ATENȚIE ! MATERIALE EXPLOZIVE - PERICOL DE EXPLOZIE
ATENȚIE ! SUBSTANTE TOXICE
ATENȚIE ! SUBSTANTE COROZIVE
ATENȚIE ! SUBSTANTE RADIOACTIVE – RADIATII IONIZANTE
ATENȚIE ! PERICOL ELECTRIC
79
ATENȚIE ! OBSTACOL – RISC DE CĂDERE
ATENȚIE ! RISC BIOLOGIC
ATENȚIE ! SUBSTANTE NOCIVE SAU IRITANTE
ATENȚIE ! PERICOL DE ALUNECARE
SIMBOLURI ETICHETE PRODUSE CHIMICE
E - EXPLOZIV T+ - FOARTE TOXIC
O - COMBURANT C – COROSIV
F – USOR INFLAMABIL Xi – IRITANT
80
F+ - EXTREM DE
Xn – NOCIV
INFLAMABIL
N – PERICULOS PENTRU
T - TOXIC
MEDIU
81
ANEXA NR. 2
PRINCIPALELE TIPURI DE RISC GENERATOARE DE SITUAŢII DE URGENŢĂ
ÎN ROMÂNIA, GRUPATE ÎN FUNCŢIE DE NATURA LOR
A. RISCURI NATURALE
Fenomene distructive de
Fenomene meteorologice periculoase
Incendii de origine geologică
Avalanşe
pădure Alunecări de Cutremure
Furtuni Inundaţii Tornade Secetă Îngheţ
teren de pământ
1 2 3 4 5 6 7 8 9
B. RISCURI TEHNOLOGICE
Accidente, avarii, explozii şi incendii Prăbuşiri de
Căderi de
Transport şi construcţii, Eşecul
obiecte din Muniţie
depozitare Trans Poluare ape instalaţii utilităţilor
Industrie Nucleare atmosferă sau neexplodată
produse porturi sau publice
din cosmos
periculoase amenajări
1 2 3 4 5 6 7 8 9
C. RISCURI BIOLOGICE
Îmbolnăviri în masă
Epizootii-
Epidemii
zoonoze
1 2
Precizări:
- A-1: vânt puternic şi/sau precipitaţii masive şi/sau căderi de grindină
82
- A-5: poduri şi baraje de gheaţă pe apă, căderi masive de zăpadă, chiciură, polei
- A-6: incendii la: fondul forestier, vegetaţie uscată sau culturi de cereale păioase
- B-1 inclusiv prăbuşiri de teren cauzate de exploatări miniere sau alte activităţi tehnologice
- B-3: transportuti terestre, aeriene şi navale, inclusiv metroul, tunele şi transport pe cablu
- B-7: utilităţi publice vitale şi de amploare: reţele importante de radio, televiziune, telefonie, comunicaţii, de energie electrică, de gaze, de
energie termică, centralizată, de alimentare cu apă, de canalizare şi epurare a apelor uzate şi pluviale
- B-9: muniţie neexplodată sau nedezactivată rămasă din timpul conflictelor militare
83
ANEXA NR. 3
84

Suport de Curs Ed Sit Urgenta

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs Ed Sit Urgenta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Casa Corpului Didactic București- mai 2014

Educație pentru situații de urgență-suport de curs

EDUCAŢIE PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

TEMA 1: SITUAŢII DE URGENŢĂ-delimitări conceptuale

1.1. SITUAŢII DE URGENŢĂ, DEZASTRE, RISCURI-NOŢIUNI GENERALE

- se adaptează continuu în funcţie de noile caracteristici geo-climatice şi manifestările

Definirea unor termeni

 Asanarea terenurilor de muniţia rămasă neexplodată – ansamblul de lucrări şi

interacţiune dintre om şi mediul înconjurător, în cadrul căreia sunt depăşite anumite

Clasificarea situaţiilor de urgenţă pe tipuri de risc

o mărire a gradului de torenţialitate a precipitaţiilor pe fondul extinderii şi accentuării perioadelor

II. Riscuri provocate de om /Antropice

III. Îmbolnăviri în masă

teren, aluviuni şi avalanşe de zapadă, precum şi cele cauzate de scurgerile de pe versanţi

II. PROVOCATE DE OM / ANTROPICE

- Accidente, avarii, explozii şi incendii

b. Transport şi depozitare produse periculoase

III. ÎMBOLNĂVIRI ÎN MASĂ

Semne convenţionale specifice situaţiilor de urgenţă

1. Necesitatea utilizării şi cunoaşterii semnelor şi semnalelor luminoase şi acustice

2. Semne convenţionale. Semnificaţia acestora

3. Semnalele luminoase. Semnificaţia acestora

Sunt autorizate să utilizeze semnale speciale de avertizare luminoase:

4. Semnalele acustice. Semnificaţia acestora

SEMNALELE ACUSTICE DE ALARMARE A POPULAŢIEI

Coduri de culori pentru avertizări meteorologice şi hidrologice

Semnificaţia codurilor de culori pentru avertizări meteorologice

3. Codul portocaliu se aplică acelor fenomene meteorologice prevăzute a fi periculoase, cu un

1. Atenţionare cod galben se emite când:

2. Avertizare cod portocaliu se emite când:

b. acoperişurile şi coşurile clădirilor vor fi avariate;

3. Avertizare cod roşu se emite când:

1. Atenţionare cod galben se emite când:

2. Avertizare cod portocaliu se emite când:

3. Avertizare cod roşu se emite când:

În funcţie de posibilele consecinţe ale temperaturilor minime şi maxime extreme se emit

1. Atenţionare cod galben se emite când:

2. Avertizare cod portocaliu se emite când:

3. Avertizare cod roşu se emite când:

1.2. HAZARDURI NATURALE ŞI ANTROPICE (PROVOCATE DE OM)

Măsurarea cutremurelor - scările de magnitudine şi intensitate

Efectele cutremurelor asupra mediului

Efectele cutremurelor asupra construcţiilor şi a ansamblurilor de construcţii

- distrugerea/avarierea unor echipamente şi instalaţii din clădiri a unor reţele publice de

Clasificarea alunecărilor de teren

b) după viteza de manifestare a fenomenului: ( viteza de alunecare )

c) după distanţa de deplasare:

d) după direcţia de evoluţie a alunecării pe versant:

e) după cauza care le generează:

f) după modul de manifestare:

Cauzele alunecările de teren pot fi:

b) generate de activitatea omului:

Semnele care anunţă iminenţa unei alunecări de teren:

Comportament adecvat înainte, pe timpul şi după producerea unui cutremur, alunecări/prăbuşiri

A. Comportament adecvat înainte, pe timpul şi după producerea unui cutremur

În interiorul unei clădiri:

- ne protejăm cu braţele capul; pe timpul cutremurului obiectele se pot răsturna sau

Într-un vehicul în deplasare:

În timpul cutremurului indiferent unde se află o persoană în momentul declanşării acestuia,

A.3 Comportament adecvat după terminarea cutremurului

- verificăm cu atenţie scările. S-ar putea ca mişcarea seismică să fi afectat rezistenţa

B. Comportament adecvat înainte, pe timpul şi după producerea unei alunecări/prăbuşiri de

B.2 Cum actionaţi în timpul alunecărilor de teren/prăbuşirilor de teren:

suprafeţe întinse folosite de om.