Sunteți pe pagina 1din 45

Universitatea Dunărea de Jos

Facultatea de Inginerie și Agricultură Brăila

Algebră
Curs și aplicații

Lect. univ. dr. Ion Cristian


Cuprins

1. Spații vectoriale
2. Dependență liniară. Bază a unui spațiu vectorial
3. Schimbarea bazei. Metoda pivotului (Gauss-Jordan)
4. Forme liniare, forme biliniare, forme pătratice

2
Spaţii vectoriale

Fie K corpul numerelor reale sau complexe şi V o mulţime abstractă. Mulţimea V este
înzestrată cu două legi: una internă notată aditiv  : V  V  V , x, y  V  V  x  y V şi
alta externă notată multiplicativ  : K  V  V ,  , x  K  V  x V .
Definiţia 1.1. Vom spune că V ,, este spaţiu vectorial peste corpul K sau K -spaţiu
vectorial sau pe scurt spaţiu vectorial dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
1) V ,  este grup abelian:
a) x  y   z  x   y  z  , x, y, z  V ;
b)  0V  V astfel încât x  0V  0V  x  x , x  V ;
c) x  V ,   x V astfel încât x   x    x   x  0V ;
d) x  y  y  x , x, y  V ;
2)    v  v  v , v  V ,  ,   K ;
3)  v  w  v  w , v, w  V ,   K ;
4)  v    v , v  V ,  ,   K ;
5) 1  v  v , v  V .
Elementele mulţimii V se numesc vectori, iar elementele corpului K scalari. Operaţia
internă + definită pe V reprezintă adunarea vectorilor, iar operaţia externă  pe V înmulţirea
vectorilor cu scalari. Distincţia între cele două operaţii de adunare şi cele două operaţii de
înmulţire se face în funcţie de context. Elementul neutru al grupului V ,  se numeşte vectorul
nul şi se notează cu 0V sau cu 0.
Când K  R se spune că V este spaţiu vectorial real, iar pentru K  C , V este spaţiu
vectorial complex.
Exemplul 1.1. Considerăm
R n  x  x1 ,, x n  / x1 ,, x n  R
adică mulţimea tuturor mulţimilor ordonate de n numere reale. R n definit ca mai sus se
numeşte spaţiul vectorilor linie de dimensiune n .
Se poate considera şi mulţimea vectorilor coloană cu n componente:
  x1  
   
R n   x      x1 , , x n  / x1 , , x n  R 
t

 x  
  n 
care se numeşte spaţiul vectorilor coloană de dimensiune n .
Elementele lui R n pot fi asimilate matricelor linie (coloană) cu n elemente.
Vom arăta că R n are o structură de spaţiu vectorial real.

3
Fie x  x1 ,, xn  , y   y1 ,, y n   R n doi vectori linie cu n componente şi   R .
Conform unei observaţii anterioare, definim
def
x  y  x1  y1 ,, x n  y n   R n
def
x  x1 ,  , x n   R n
 
1) Mai întâi trebuie arătat că R n , este grup abelian. Asociativitatea şi comutativitatea
se verifică imediat.
Elementul neutru este 0  0, ,0  R n întrucât
0  x  x  0  x , x  R n
Simetricul unui vector oarecare x  x1 ,, xn  din R n este  x   x1 ,, xn  întrucât:
 x  x  x   x  0
Mai trebuie probate axiomele
2)    x  x  x , x  R n ,  ,   R ;
3)  x  y   x  y , x, y  R n ,   R ;
4)  x   x , x  R n ,  ,   R ;
5) 1 x  x , x  R n .
Verificările sunt imediate. Pentru exemplificare vom lua axioma 3).
Fie x  x1 ,, xn  , y   y1 ,, y n   R n şi   R . Avem:
 x  y    x1 ,, xn    y1 ,, y n  
  x1  y1 ,, xn  y n    x1  y1 ,,  xn  y n  
 x1  y1 ,, xn  y n   x1 ,, xn   y1 ,, y n  
  x1 ,, xn     y1 ,, y n   x  y
Exemplul 1.2. Mulţimea
 
C n  z  z1 ,, z n  / z1 ,, z n  C  sau C n  z  z1 ,, z n  / z1 ,, z n  C
t

este un spaţiu vectorial complex, ceea ce se verifică imediat prin analogie cu exemplul
precedent.
Exemplul 1.3. Mulţimea matricelor cu m linii şi n coloane cu elemente reale M m ,n  R 
este un spaţiu vectorial real. Operaţiile introduse sunt adunarea matricelor şi înmulţirea
matricelor cu scalari.

Aplicație rezolvată

1. Să se demonstreze că mulţimea Pn X  a polinoamelor de grad cel mult n cu


coeficienţi reali formează un spaţiu vectorial real.
Rezolvare.
Fie P, Q  Pn X  :

4
P X   a 0  a1 X  ...  a n X n
Q X   b0  b1 X  ...  bn X n
Ţinând cont de operaţiile de adunare a polinoamelor şi de înmulţire a polinoamelor cu
numere reale, avem:
def
P  Q  X   a0  b0   a1  b1 X  ...  a n  bn X n
def
P  X   a0   a1 X  ...  a n X n
1) Se verifică imediat că Pn X ,  este grup abelian;
2)    P X   P X   P X , oricare ar fi  ,   R şi oricare ar fi P X   Pn X ;
   P X      a0  a1 X  ...  an X n  
    a0     a1 X  ...     a n X n 
 a 0  a1 X  ...  a n X n  a0  a1 X  ...  a n X n 
  
  a 0  a1 X  ...  a n X n   a0  a1 X  ...  a n X n  
 P X   P X 
3)  P  Q X   P X   Q X  , oricare ar fi  R şi oricare ar fi
P X , Q X   Pn X  ;
 P  Q  X    a0  b0   a1  b1 X  ...  a n  bn X n  
  a0  b0    a1  b1 X  ...   a n  bn X n 
 a 0  b0  a1 X  b1 X  ...  a n X n  bn X n 
 a 0  a1 X  ...  a n X n  b0  b1 X  ...  bn X n 
   
  a 0  a1 X  ...  a n X n   b0  b1 X  ...  bn X n  P X   Q X 
4)  P X    P X  , oricare ar fi  ,   R şi oricare ar fi P X   Pn X ;
 P X    a0  a1 X  ...  a n X n  
  a 0   a1 X  ...   a n X n 

 a 0  a1 X  ...  a n X n   a0  a1 X  ...  a n X n  
 
   a 0  a1 X  ...  a n X n   P X 
5) 1  P X   P X  oricare ar fi P X   Pn X ;
 
1  P X   1  a0  a1 X  ...  a n X n  a0  a1 X  ...  a n X n  P X  .

Aplicații propuse

1. Mulţimea M m ,n  R  a matricelor de ordinul m, n cu elemente reale formează spaţiu


vectorial peste R .

5
2. Să se arate că mulţimea soluţiilor unui sistem liniar omogen cu coeficienţi din R
formează un spaţiu vectorial peste R .
3. Mulţimea funcţiilor reale definite pe a, b cu valori în R şi integrabile pe a, b
formează un spaţiu vectorial real.

6
Dependenţă şi independenţă liniară.
Bază a unui spaţiu vectorial

Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K .


Definiţia 1.2. Un vector x V este o combinaţie liniară a vectorilor v1 ,..., vm  V dacă
există scalarii  1 ,...,  m  K astfel încât
1v1   2 v2  ...   m vm  x .
Definiţia 1.3. Sistemul de vectori v1 ,..., vm  din V este un sistem de generatori al
spaţiului vectorial V dacă orice vector x V se poate reprezenta ca o combinaţie liniară a
vectorilor v1 ,..., vm  V .
Definiţia 1.4. Un sistem de vectori x1 ,..., xm  este liniar independent dacă pentru orice
 1 ,...,  m  K astfel încât
1 x1   2 x2  ...   m xm  0V (1.2.1.)
rezultă că 1   2  ...   m  0 . În caz contrar, adică dacă există scalarii  1 ,...,  m  K , nu
toţi nuli, astfel încât să fie verificată relaţia (1.2.1.), sistemul de vectori este liniar dependent.
Observaţia 1.1. O condiţie necesară şi suficientă ca un sistem de vectori din R n să fie
liniar independent este ca rangul matricei care are drept coloane vectorii daţi să fie egal cu
numărul vectorilor.
Într-adevăr, relaţia de dependenţă liniară (1.2.1.) reprezintă un sistem liniar omogen de
m ecuaţii cu n necunoscute (  1 , m ). Sistemul de vectori este liniar independent dacă şi
numai dacă sistemul liniar omogen obţinut admite numai soluţia nulă ( 1
     m  0 ), ceea
ce este echivalent cu faptul că rangul matricei acestui sistem este egal cu numărul de
necunoscute m .
Definiţia 1.5. Fie V ,, un K -spaţiu vectorial. Se numeşte bază a lui V un sistem de
B  v1 ,..., vm 
vectori care satisface următoarele condiţii:
v ,..., v m
a) 1 sunt liniar independenţi;
b)
v1 ,..., vm   ,...,  m  K
este un sistem de generatori, adică pentru orice x V există 1
astfel încât
1v1   2 v2  ...   m vm  x (1.2.2.)
Teorema 1.1. Orice vector x V admite o reprezentare unică într-o baza B .
Demonstraţie. Conform Definiţiei 1.2.4., orice vector x V admite o reprezentare în
baza B, adică poate fi scris ca o combinaţie liniară a vectorilor bazei.
Mai rămâne să arătăm unicitatea unei asemenea scrieri. Pentru aceasta, presupunem că
există două reprezentări ale lui x V în baza B, adică

7
1v1   2 v2  ...   m vm  x
1v1   2 v2  ...   m vm  x
Scăzând aceste relaţii, obţinem
1  1 v1   2   2 v2  ...   m   m vm  0
Dar cum v1 ,..., v m sunt liniar independenţi, conform Definiţiei 1.2.3., coeficienţii din
ultima combinaţie liniară sunt toţi nuli, adică  i   i  0 , i  1, m . Aşadar  i   i , ceea ce
însemnează că cele două reprezentări coincid.
Deci, orice vector x V admite în mod unic reprezentarea (1.2.2.) în baza B .
Definiţia 1.6. Coeficienţii  1 ,...,  m din scrierea (1.2.2.) se numesc coordonatele
B  v1 ,..., vn 
vectorului x în baza . Vectorul coordonatelor se notează cu x B .
 a11   a m1 
   
Teorema 1.2. Vectorii v1     ,…, v n     din R n formează o bază în R n dacă şi
a  a 
 1n   mn 
 a11  a n1 
 
numai dacă m  n şi determinantul matricei A       , formată cu cei n vectori,
a 
 1n  a nn 
este nenul ( det A  0 ).
Definiţia 1.7. Considerând spaţiul vectorial real al vectorilor (coloană) n -dimensionali,
vectorii
1 0 0
     
 0 1 0
e1    , e 2    ,…, e n    ,
  
     
 0 0 1
     
formează o bază, numită baza standard sau canonică a spaţiului R n . Pentru a arăta că vectorii
unitari e1 ,, en formează o bază, putem folosi Definiţia 1.2.4. sau Teorema 1.2.2.. Aşa cum se
vede imediat, coordonatele unui vector în baza canonică sunt chiar componentele lui.

Aplicaţii rezolvate

Să se studieze dependenţa liniară pentru sistemele de vectori:


1. S  v1 , v2 , v3 , unde v1  2,1,3,1 , v 2  1,2,0,1 , v3   1,1,3,0 .
t t t

Rezolvare. Se consideră o combinaţie liniară nulă a vectorilor v1 , v2 şi v3 :


1v1  2 v2  3 v3  0
unde 0  0,0,0,0  este vectorul nul din R 4 .
t

8
Prin înlocuirea vectorilor v1 , v2 , v3 în această relaţie se obţine:
1  2,1,3,1t  2  1,2,0,1t  3   1,1,3,0t  0,0,0,0t
care este echivalentă cu sistemul liniar omogen:
 21  2  3  0
   2 2  3 
 1 0

 31  33  0
 1  2  0
 2 1  1
 
1 2 1
Matricea sistemului de ecuaţii este: A   .
3 0  3
 
1 1 
 0 
În continuare, se determină rangul matricei A .
2 1
Se observă că minorul  1   3 este nenul.
1 2
Se bordează acest minor şi se obţin doi minori de ordinul 3:
2 1 1 2 1 1
2  1 2 1  0 şi  2  1 2 1  0.
3 0 3 1 1 0
Întrucât toţi minorii de ordin 3 obţinuţi prin bordarea minorului 1 sunt nuli, rangul
matricei A este egal cu 2, de unde rezultă că sistemul de ecuaţii admite şi alte soluţii în afară
de soluţia trivială. Prin urmare, sistemul de vectori S  v1 , v2 , v3  este liniar dependent.

2. S  v1 , v2 , v3 , v4 , unde v1  2,0,1,3,1 , v 2  1,1,0,1,1 , v3  0,2,1,5,3 ,


t t t

v 4  1,3,2,9,5 .
t

Rezolvare. Se consideră o combinaţie liniară nulă a vectorilor v1 , v2 , v3 şi v4 :


1v1  2 v2  3 v3  4 v4  0
unde 0  0,0,0,0,0  este vectorul nul din R 5 .
t

Se înlocuiesc vectorii v1 , v2 , v3 , v4 în relaţia de mai sus şi se obţine:


1  2,0,1,3,1t  2  1,1,0,1,1t  3  0,2,1,5,3t 
 4  1,3,2,9,5  0,0,0,0,0
t t

După efectuarea calculelor se ajunge la sistemul liniar omogen:

9
 21  2  4  0
 2  23  34  0

 1  3  24  0
 3  2  53  94  0
 1
 1  2  33  54  0
a cărui matrice este
 2 1 0 1
 
 0 1  2  3
A 1 0 1 2 .
 
 3 1 5 9
  1 1  3  5
 

Rangul matricei A este 2, deci sistemul de ecuaţii admite şi alte soluţii în afară de
soluţia trivială. Aşadar, sistemul de vectori S  v1 , v2 , v3 , v4  este liniar dependent.

3. S  v1 , v2 , v3 , unde v1  2,1,2 , v 2  1,0,3 , v3  2,1,4 .


t t t

Rezolvare. Relaţia de dependenţă liniară


1v1  2 v2  3 v3  0
devine
1  2,1,2t  2  1,0,3t  3  2,1,4t  0,0,0t
sau
21   2  23  0

 1  3  0
2  3  4  0
 1 2 3

2 1 2
 
Matricea sistemului de ecuaţii este A   1 0 1 .
 2 3  4
 
2 1 2
Deoarece det A  1 0 1  6  0 , rezultă că rangul matricei A este 3, deci sistemul
2 3 4
de ecuaţii admite numai soluţia trivială 1  2  3  0 . În consecinţă, vectorii v1 , v2 , v3 sunt
liniar independenţi.

4. Cercetaţi dacă:
1   1 0
     
a) vectorii v1   0  , v 2   1  , v3   1   R 3 formează un sistem liniar dependent;
1 0 1
     

10
1   1   1
     
b) vectorii v1   0  , v 2   1  , v 4   2   R 3 formează un sistem liniar independent;
1 0   1
     
1   1   1
     
c) vectorii v1   0  , v 2   1  , v5   0   R 3 formează un sistem de generatori;
1 0 1
     
 50 
 
d) vectorii v1 , v3 , v5 formează o bază şi reprezentaţi vectorul x  100  în această bază.
 20 
 
Rezolvare:
a) Se formează sistemul de ecuaţii liniare (scris vectorial):
1v1   2 v2   3 v3  0
Dacă din rezolvarea acestui sistem rezultă că există cel puţin un singur scalar nenul din
cei 3, atunci sistemul de vectori este liniar dependent.
1   1  0  0
       
1  0    2  1    3  1    0 
1 0 1  0
       
 1     2   0   0 
       
 0     2    3    0 
   0     0 
 1    3  
 1   2   0   1   2  0
    
 2   3    0  , de unde se obţine sistemul  2   3  0 ,
     0     0
 1 3     1 3

cu soluţiile 1  a,  2  a,  3  a , a  R . Deci, sistemul este liniar dependent.


b) Dacă din rezolvarea sistemului 1v1   2 v2   4 v4  0 rezultă că  i , i  1,2,4, sunt
toţi nuli, atunci sistemul de vectori este liniar independent.
1   1   1  0 
       
1  0    2  1    4  2    0 
1 0   1  0 
       
1     2     4   0 
       
 0     2    2 4    0 
   0       0 
 1    4  
1   2   4   0   1   2   4  0
    
  2  2 4    0  de unde se obţine sistemul   2  2 4  0
     0     0
 1 4     1 4

Rezultă 1   2   4  0 şi, prin urmare, sistemul de vectori este liniar independent.

11
c) Vectorii v1 , v2 , v5 formează un sistem de generatori dacă orice vector din spaţiul
vectorial R 3 se poate scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor v1 , v2 , v5 , adică oricare ar fi
a
 
v   b   R 3 , există  1 ,  2 ,  5  R astfel încât 1v1   2 v2   5 v5  v .
c
 
Avem
1   1   1  a 
       
1  0    2  1    5  0    b 
1 0  1  c
       
 1     2     5   a 
       
 0    2    0   b
   0      c 
 1    5   
 1   2   5   a 
   
 2    b  , de unde se obţine sistemul
     c 
 1 5   
 1   2   5  a

 2  b
    c
 1 5

abc cab
Găsim soluţia  1  , 2  b , 3  , de unde rezultă
2 2
abc cab
v v1  bv 2  v3 .
2 2
d) Mulţimea v1 , v3 , v5  este bază dacă determinantul format de componentele celor trei
vectori este diferit de zero.
1 0 1
 0 1 0  1  1  2  0 , deci v1 , v3 , v5  este bază.
1 1 1
Vectorul x se scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor din baza v1 , v3 , v5 , adică
x  1v1   3 v3   5 v5
 50  1  0   1
       
100   1  0    3  1    5  0 
 20  1 1 1
       
 50   1   0     5 
       
100    0    3    0 
 20        
   1  3  5 

12
 50    1   5 
   
100    3 
 20       
   1 3 5

Obţinem sistemul
  1   5  50

  3  100 cu soluţia 1  15, 3  100, 5  65 .
      20
 1 3 5

Deci, reprezentarea lui x în baza v1 , v3 , v5  este


x  15v1  100v3  65v5 .

5. Să se studieze natura sistemului de vectori S  v1 , v2 , v3 , unde


 m 0 1
     
v1   2 , v2   m , v3   2 , m  R .
1 1 1
     
Rezolvare.
m 0 1
 
Întrucât A   2 m 2  , avem
 1 1 1
 
det A  m 2  2  m  2m  m 2  3m  2
Discuţie
a) Dacă m  1 şi m  2 , atunci det A  0 şi, prin urmare, rangA   3  numărul
vectorilor. Deci, S este sistem liniar independent şi chiar bază în R3 .
b) Dacă m  1 sau m  2 , atunci rangA  2  numărul vectorilor, de unde rezultă că
S este sistem liniar dependent.
 m
 
6. Să se determine parametrul real m astfel încât vectorul v   2  să fie combinaţie liniară a
1
 
1  2
   
vectorilor v1   2  şi v 2   3  .
  1 5
   
Rezolvare.
Pentru ca vectorul v să fie combinaţie liniară a vectorilor v1 şi v2 este necesar să existe
scalarii 1 , 2 astfel încât să avem:
v  1v1   2 v2 , adică
 m 1  2
     
 2   1  2    2  3 
1   1 5
     

13
 m    1   2 2 
     
 2    2 1    3 2 
 1       5 
   1  2 
 m    1  2 2 
   
 2    2 1  3 2  , de unde
 1      5 
   1 2

  1  2 2  m

 2 1  3 2  2
   5  1
 1 2
7 4
Rezolvăm acest sistem şi obţinem  1  şi  2  ,
13 13
7 8 15
m   1  2 2    .
13 13 13

7. Ce condiţii trebuie să îndeplinească parametrii reali a , b , c , astfel încât vectorii


 t
 t
 
t
x  1, a, a 2 , y  1, b, b 2 , z  1, c, c 2 să fie liniar dependenţi.
Rezolvare. Se consideră o combinaţie liniară nulă a vectorilor x , y şi z :
1 x  2 y  3 z  0
Se înlocuiesc vectorii x, y, z în această relaţie şi se găseşte:
1  1, a, a 2    2  1, b, b 2   3  1, c, c 2   0,0,0t
t t t

de unde se obţine sistemul liniar omogen:


 1  2  3  0

 a1  b 2  c3  0
a 2   b 2   c 2   0
 1 2 3

1 1 1
 
cu matricea A   a b c  .
 a2 b2 c2 
 
Vectorii x , y , z sunt liniar dependenţi dacă şi numai dacă rangul matricei A este mai
mic decât 3, ceea ce este echivalent cu det A  0 .
1 1 1
det A  0  a b c  0  a  b  b  c  c  a  0  a  b sau b  c sau
a2 b2 c2
c  a  cel puţin doi dintre parametrii a, b, c sunt egali.

8. Să se demonstreze că vectorii v1  1,1,1 , v 2   1,1,1 şi v3   1,1,1


t t t

constituie o bază a spaţiului vectorial real R 3 .

14
Rezolvare. Se demonstrează că sistemul de vectori S  v1 , v2 , v3  este liniar
independent şi constituie un sistem de generatori al spaţiului vectorial real R 3 .
a) Pornind de la o combinaţie liniară nulă a vectorilor v1 , v2 şi v3 :
1v1  2 v2  3 v3  0
se ajunge la sistemul liniar omogen:
 1   2  3  0

 1   2  3  0
       0
 1 2 3

 1  1  1
 
a cărui matrice este A    1 1  1 .
  1  1 1
 
1 1 1
Deoarece det A   1 1  1  4  0 , rangul matricei A este 3, de unde rezultă că
1 1 1
sistemul de ecuaţii admite numai soluţia trivială 1  2  3  0 . Prin urmare, sistemul de
vectori S  v1 , v2 , v3  este liniar independent.
b) Fie u  u1 , u 2 , u3  un vector arbitrar al spaţiului vectorial R 3 . Trebuie să arătăm că
t

există scalarii reali  1 ,  2 şi  3 astfel încât u  1v1   2 v2   3 v3 .


Înlocuind vectorii v1 , v2 , v3 în relaţia de mai sus, se obţine:
1  1,1,1t   2   1,1,1t   3   1,1,1t  u1 , u2 , u3 t
ceea ce echivalează cu sistemul liniar:
  1   2   3  u1

  1   2   3  u 2
       u
 1 2 3 3

 1  1  1
 
Matricea sistemului de ecuaţii este A    1 1  1 .
  1  1 1
 

1 1 1
Deoarece det A     1 1  1  4  0 , rezultă că rangul matricei A este 3. Deci,
1 1 1
sistemul de ecuaţii este compatibil unic determinat.
Pentru a afla soluţia sistemului de ecuaţii se aplică regula lui Cramer:

15
u1 1 1
1 2u 2  u3 
1  1  2u 2  u 3  ,   u 2  u3 
1
1  u 2 1  
 4 2
u3 1 1

1 u1 1
 2 2u1  u3 
 1  2u1  u 3  ,   u1  u3 
1
 2   1 u2 2  
 4 2
 1 u3 1

1  1 u1
 3 2u1  u 2 
 3   1 1 u 2  2u1  u 2  ,   u1  u 2 
1
3  
 4 2
 1  1 u3
Aşadar, pentru orice vector u  u1 , u 2 , u3   R 3 există scalarii reali  1 ,  2 şi  3 astfel
t

încât u  1v1   2 v2   3 v3 , ceea ce însemnează că S  v1 , v2 , v3  constituie un sistem de


generatori al spaţiului vectorial real R 3 .

1 0 1 1 1 1  1 1
9. Fie A1   , A2   , A3   , A4   ,
 0 0  0 0 1 0  1 1
Ai  M 2, 2 R , i  1,4 .
a) Arătaţi că B  A1 , A2 , A3 , A4  este bază.
 2 3 
b) Scrieţi matricea A    ca o combinaţie liniară a vectorilor bazei B.
 4  2 

Rezolvare.
a) Pentru a arăta că B este bază, trebuie să arătăm că A1 , A2 , A3 , A4 formează un sistem
liniar independent şi un sistem de generatori.
 0 0
Din combinaţia liniară nulă  1 A1   2 A2   3 A3   4 A4  0 2, 2 , unde 0 2, 2    ,
 0 0
trebuie să obţinem toţi scalarii nuli. Avem
1 0 1 1 1 1  1 1  0 0 
1     2     3     4     
 0 0  0 0 1 0  1 1  0 0 
 1 0   2  2   3  3   4  4   0 0
           
 0 0   0 0   3 0   4  4   0 0 
 1   2   3   4  2   3   4   0 0
    
 3  4 4  0 0 
Vom obţine sistemul

16
 1   2   3   4  0
     0
 2 3 4

 3  4  0
 4  0
cu soluţia 1   2   3   4  0 , de unde rezultă că B  A1 , A2 , A3 , A4  este sistem liniar
independent.
Pentru a demonstra că A1 , A2 , A3 , A4 formează un sistem de generatori, trebuie să arătăm
că orice matrice M  M 2, 2 R  se poate scrie ca o combinaţie liniară a matricelor
A1 , A2 , A3 , A4 .
a b 
Fie M  M 2, 2 R  , M    o matrice oarecare. Avem scrierile echivalente:
c d 
M  1 A1  2 A2  3 A3  4 A4 ,
a b  1 0 1 1 1 1  1 1
   1     2    3     4  
c d   0 0  0 0 1 0  1 1
 a b   1 0   2 2   3 3   4 4 
             
 c d   0 0   0 0   3 0    4  4 
 a b   1  2  3  4 2  3  4 
    
c d   3   4 4 
Obţinem sistemul:
1   2  3   4  a
    b
 2 3 4

 3   4  c
 4  d
cu soluţia 1  a  b, 2  b  c, 3  c  d , 4  d , deci
M  a  b A1  b  c A2  c  d A3  dA4 (1.2.3.)
În consecinţă, A1 , A2 , A3 , A4 formează un sistem de generatori. Cum matricele erau şi
liniar independente, rezultă că B este bază.
b) Fiind un caz particular al combinaţiei liniare (1.2.3.), avem
A   2  3A1  3  4A2  4   2A3   2A4 ,
A  5 A1  A2  6 A3  2 A4 .

Aplicații propuse

1. Să se determine natura (dependenţa sau independenţa liniară) următoarelor sisteme de


vectori:

17
a) v1  1,3,5 , v2  6,3,2 , v3  3,1,0 în R3 ;
t t t

b) v1  1,2,3 , v2  2,1,3 , v3  3,1,2 în R3 ;


t t t

c) v1   1,0,2 , v2  0,1,3 , v3   1,1,1 în R3 ;


t t t

d) v1  0,1,3 , v2   2,1,5 , v3  2,2,2 în R3 ;


t t t

e) v1  2,1,3,1 , v2  1,2,0,1 , v3   1,1,3,0 , v4  1,0,2,1 în R 4 ;


t t t t

f) v1  1,2,2,1 , v2  5,6,6,5 , v3   1,3,4,0 , v4  0,4,3,1 în R 4 ;


t t t t

g) v1  2,4,1,3 , v2  7,4,9,5 , v3  4,8,3,7 în R 4 ;


t t t

2 1   1  1  3 1
h) A1   , A2   , A3    în M 2, 2  R  .
 0  1 3 0   1 3

2. Să se arate că în spaţiul vectorial al funcţiilor f : R  R următorii vectori sunt liniar


independenţi:
1
a) x, ;
x
b) ln x, e x .

3. Fie vectorii
1   2 1 2
       
1 m 0 1
v1    , v 2    , v3    , v 4    , m  R .
1 1 1 1
       
0  3  0 2
       
Să se determine parametrul m astfel încât v3 să fie combinaţie liniară a vectorilor v1 ,v2
şi v4 .

1  m 1
     
4. Fie vectorii v1   1 , v2   2 , v3  1, m  R .
 m 3 1
     
Determinaţi parametrul m astfel încât vectorii să fie liniar independenţi.

5. Fie următorii vectori din M 2, 2  R  :


 1  1 1 3   1 0   1  1 1 2
v1   , v2   , v3   , v4   , v    .
0 2  1 3   0  1 2 1  3 4
a) Arătaţi că v1 , v2 , v3 , v4  este o bază în M 2, 2  R  ;
b) Determinaţi coordonatele lui v în această bază.

18
6. Să se arate sistemul de vectori B  v1 , v2 , v3 , unde v1  1,1,1 , v 2  1,1,2  ,
t t

v3  1,2,3 , constituie o bază a spaţiului vectorial real R3 şi să se determine coordonatele


t

vectorului v  2,3,10  în această bază.


t

7. Verificaţi dacă vectorii v1  1,0,1 , v 2   1,1,0  , v3   1,0,1 constituie o bază a


t t t

spaţiului vectorial real R3 . În caz afirmativ, să se exprime în această bază vectorul


v  10,30,20 .
t

8. Dacă sistemele de vectori de mai jos formează baze ale spaţiilor cărora le aparţin,
determinaţi coordonatele vectorului v corespunzător în fiecare bază:
a) v1  1,0,0 , v2  0,1,1 , v3  0,3,3 , v  2,3,5 ;
t t t t

b) v1   1,2,1 , v2  1,2,3 , v3   4,1,2 , v  1,1,1 ;


t t t t

c) v1  2,1,1 , v2  0,1,0 , v3  3,2,1 , v  2,2,2 .


t t t t

9. Să se determine coordonatele vectorului v  3,5,7  în baza B  v1 , v2 , v3 , unde


t

v1  1,1,0  , v 2  0,1,1 , v3  1,0,1 .


t t t

1  2  3  2
       
10. Fie vectorii v1   2 , v2   1 , v3   1 , v   2  . Să se scrie vectorul v ca o
0 1  3  3
       
combinaţie liniară a vectorilor din baza v1 , v2 , v3  .

19
Schimbarea bazei. Metoda pivotului (Gauss-Jordan)

Fie B0  v1 ,..., vn  şi B1  w1 ,..., wn  două baze din spaţiul vectorial V . Elementele
wi , i  1, n , din B1 , fiind vectori din V , se pot reprezenta în mod unic în baza B0 , adică există
coeficienţii  ij  K , i  1, n , j  1, n , astfel încât
n
wi   i1v1   i 2 v2  ...   in vn   ij v j , i  1, n (1.3.1.)
j 1
Legătura dintre cele două baze se poate scrie matricial astfel:

B1  B0 (1.3.2.)
  11   1n 
 
unde        se numeşte matricea de trecere de la baza B0 la baza B1 .
   nn 
 n1
Fie x V un vector care are următoarele reprezentări în cele două baze:
n
- în B0 : x  1v1   2 v2  ...   n vn    j v j (1.3.3.)
j 1
n
- în B1 : x   1 w1   2 w2  ...   n wn    i wi (1.3.4.)
i 1
n n
Înlocuind relaţia (1.3.1.) în relaţia (1.3.4.), găsim x    i   ij v j şi comparând cu
j 1 i 1

(1.3.3.), se obţine legătura între coordonatele vectorului x în baza B0 şi coordonatele lui în


baza B1 :

n
 j    i ij , j  1, n
i 1
sau

x B0  t x B1 (1.3.5.)
 1  1 
   
unde x B0     , x B1     .
   
 n  n
Observaţia 1.2. Din (1.3.5.) se deduce relaţia inversă:

 
xB1  t
1
x B0 (1.3.6.)

20
Cu formula (1.3.6.) se pot determina coordonatele unui vector x în baza B1 , atunci când
se cunosc coordonatele acestuia într-o altă bază B0 şi matricea de trecere de la baza B0 la
baza B1 .
În continuare, se prezintă o metodă practică de determinare a coordonatelor unui vector
când se schimbă baza. Metoda se bazează pe lema substituţiei, care descrie algoritmul de
calcul al coordonatelor, atunci când un vector al bazei este înlocuit cu un altul.
Lema substituţiei. Fie B  e1 ,..., en  o bază a spaţiului V şi v  V un alt vector care
urmează să intre în bază. Coordonatele lui v în baza B sunt 1 ,..., n , adică
v  1e1  ...   n en (1.3.7.)
Atunci:
a) B *  e1 ,..., ei 1 , v, ei 1 ,..., en  este o bază a lui V dacă şi numai dacă  i  0 ;
b) Dacă B * este bază, atunci noile coordonate ale lui x V se calculează cu relaţiile
x  j xi
xi*  i şi x *j  x j  , j  i
i i
unde x1 ,..., xn  şi x ,..., x  sunt coordonatele lui x în baza B, respectiv în baza B * .
*
1
*
n
Demonstraţie.
a) Vom demonstra că mulţimea de vectori B * , obţinută prin înlocuirea vectorului ei  B
cu vectorul v  V , este bază dacă şi numai dacă  i  0 .
1) Mai întâi, vom arăta că B * este sistem liniar independent dacă şi numai dacă  i  0 .
Cei n vectori din B * sunt liniar independenţi dacă din egalitatea
1e1  ...  i 1ei 1  i v  i 1ei 1  ...  n en  0 trebuie să obţinem toţi  j  0 .
Înlocuind v conform formulei (1.3.7.) în relaţia de mai sus, obţinem:
1e1  ...  i 1ei 1  i 1e1  ...   n en   i 1ei 1  ...  n en  0
de unde
1  1i e1  ...  i i ei  ...  n   n i en  0 (1.3.8.)
Întrucât B  e1 ,..., en  este bază, rezultă că toţi coeficienţii relaţiei (1.3.8.) sunt nuli. Astfel,
se obţine următorul sistem liniar omogen (în necunoscutele  j ):
1 0  0  1 0  0 1
 1  1i  0
 0 1  0  2 0  0 2
 
       
i 1   i 1i  0
 0 0  1  i 1 0  0 i  1
  i i  0 , cu  
     0 0 0  0  i 0  0 i 
 i 1 i 1 i
0 0  0  i 1 1  0 i  1
 
        
 n   n i  0 0 0  0  n 0  1 n 
Prin dezvoltarea acestui determinant după linia i , obţinem    i . Sistemul liniar omogen
de n ecuaţii cu n necunoscute de mai sus admite numai soluţia nulă 1   2     n  0
dacă şi numai dacă   0 .

21
Deci, sistemul de vectori B * este liniar independent dacă şi numai dacă  i  0 .
2) Vom arăta că dacă  i  0 , atunci cei n vectori din B * formează un sistem de
generatori pentru spaţiul vectorial V .
Fie un vector oarecare x V , având coordonatele x1 ,..., xn  în baza B, adică
x  x1e1  ...  xn en . Să arătăm că există x1* ,..., x n*  K , astfel încât
x  x1* e1  ...  xi*1ei 1  xi* v  xi*1ei 1  ...  x n* en .
Cum  i  0 , din reprezentarea lui v în baza B se găseşte
1 1   
ei  ve1  ...  i 1 ei 1  i 1 ei 1  ...  n en
i i i i i
Înlocuind e i în scrierea lui x ca o combinaţie liniară a vectorilor din baza B , se obţine:
      x
x   x1  1 xi e1  ...   xi 1  i 1 xi ei 1  i v 
 i   i  i
     
  xi 1  i 1 xi ei 1  ...   xn  n xi en .
 i   i 
Comparând cu reprezentarea lui x în baza B * , rezultă că există x *j astfel încât:
j
x *j  x j  xi , j  i, j  1, n ,
i
xi
xi* 
i
Odată cu obţinerea formulelor de mai sus, am demonstrat şi punctul b).
Observaţia 1.3. Calculele se pot organiza tabelar astfel:

B e1  ei  v  x
e1 1  0  1  x1
       
 ei 0  1  i  xi
       
ej 0  0  j  xj
       
en 0  0  n   xn

22
B* e1  v  x

e1 1  0  x1  1  xi
i
     
xi
a 0  1 
i
     

en 0  0  x n  n xi
i

Deci, când  i  0 , vectorul e i iese din bază şi se poate înlocui cu vectorul v  V .


Elementul  i  0 se numeşte pivot. Elementele care se completează în al doilea tabel se calculează
astfel:
 se împart elementele de pe linia pivotului la pivot;
 coloana pivotului devine vector unitar de bază (cu 1 pe locul i şi în rest zerouri);
 restul elementelor se determină cu regula dreptunghiului: se construieşte un
dreptunghi imaginar cu două vârfuri opuse în pivot şi în elementul ce trebuie calculat;
noul element este dat de raportul diferenţei produsului elementelor din extremităţile
diagonalei pivotului şi a produsului elementelor celeilalte diagonale pe pivot.

i xi

(-)

j xj
Noul element va fi:
 i x j   j xi
x 'j 
i
De regulă, baza iniţială este cea canonică, deoarece reprezentarea vectorilor din R n se
face în această bază.
Observaţia 1.4. Pentru a determina coordonatele unui vector la schimbarea bazei se
aplică procedeul de mai sus, eliminând succesiv câte un vector din baza iniţială şi introducând
câte un vector din noua bază. Procedeul se continuă până când în coloana bazei se obţine noua
bază, iar calculele se efectuează în tabele de tipul celor de mai înainte, ordonate pe verticală.
Calculul inversei matricelor şi rezolvarea sistemelor (metoda Gauss-Jordan) reprezintă
aplicaţii importante ale metodei pivotului.
În rezolvarea sistemelor întâlnim două cazuri:
Cazul I. Fie A  M n ,n  R  astfel încât det A  0 şi sistemul Ax  b , a cărui soluţie este
x  A 1b .

23
Pentru determinarea soluţiei se procedează ca în cazul problemei precedente,
considerând ca baze: baza canonică a lui R n şi baza formată din vectorii coloană ai matricei
A.
Se foloseşte un tabel de tipul următor:
B A E b

A In b

  

In A 1 x

Observaţia 1.5. Pentru a determina inversa unei matrice se construieşte tabelul de mai
sus fără coloana b şi se procedează în acelaşi mod.
Cazul II. Fie A  M m,n R  şi rangA  m  n . Dacă  p  0 este un determinant
principal, x p vectorul necunoscute principale şi x s vectorul necunoscute secundare, atunci
matricea A se descompune în A p şi As :
Ap x p  As x s  b  Ap x p  b  As x s

x p  Ap  b  As x s
1

Vectorul x este soluţie de bază dacă x s  0 . În acest caz avem
x p  A p  b
1

Observaţia 1.6. Pentru a obţine soluţii de bază se procedează ca în cazul precedent. Ori
de câte ori avem o bază formată numai din vectori coloană ai matricei A , am obţinut o soluţie
de bază, a cărei parte bazică x p este vectorul din coloana b .

Aplicaţii rezolvate

1. Să se demonstreze că sistemul de vectori B  v1 , v2 , v3 , unde v1  1,2,2  ,


t

v 2  0,1,3 , v3  1,1,1 , constituie o bază a spaţiului vectorial real R3 şi să se exprime


t t

coordonatele vectorului v  3,5,5 în această bază.


t

Rezolvare. Sistemul de vectori B  v1 , v2 , v3  constituie o bază a spaţiului vectorial real


R3 dacă şi numai dacă determinantul ce are drept coloane vectorii daţi este nenul.

24
1 0 1
Deoarece    2 1  1  4  0 , rezultă că B  v1 , v2 , v3  este o bază a spaţiului
2 3 1
vectorial real R3 .
Pentru determinarea coordonatele vectorului v în baza B  v1 , v2 , v3  se aplică metoda
pivotului:
B e1 e2 e3 v1 v2 v3 v
 e1 1 0 0 1 0 1 3
e2 0 1 0 -2 1 -1 -5
e3 0 0 1 2 3 1 5
v1 1 0 0 1 0 1 3
 e2 2 1 0 0 1 1 1
e3 -2 0 1 0 3 -1 -1
v1 1 0 0 1 0 1 3
v2 2 1 0 0 1 1 1
 e3 -8 -3 1 0 0 -4 -4
v1 -1 -3/4 1/4 1 0 0 2
v2 0 1/4 1/4 0 1 0 0
v3 2 3/4 -1/4 0 0 1 1

Prin urmare, coordonatele vectorului v  3,5,5 în baza B  v1 , v2 , v3  sunt 2, 0 şi 1.


t

 100 
 
2. Să se scrie vectorul x   150  , având coordonatele exprimate în baza canonică, în
 200 
 
1 1 1
     
baza B  a1 , a2 , a3 , unde a1   0  , a 2   1  , a3  1 , folosind metoda pivotului.

 2  0 1
     
Rezolvare. Se întocmește tabelul următor:

25
eB
1 e2 e3 a1 a2 a3 x

1 0 0 1 1 1 100

0 1 0 0 1 1 150

0 0 1 2 0 1 200

1 0 0 1 1 1 100

0 1 0 0 1 1 150

-2 0 1 0 -2 -1 0

1 -1 0 1 0 0 -50

0 1 0 0 1 1 150

-2 2 1 0 0 1 300

1 -1 0 1 0 0 -50

2 -1 -1 0 1 0 -150

-2 2 1 0 0 1 300

  50 
 
Deci, x B    150  .
 300 
 

3. Să se reprezinte vectorul v  3,2,1 în baza B  v1 , v2 , v3 , unde v1  1,2,0 ,


t t

v 2  0,1,1 şi v3  1,2,3 , folosind metoda pivotului (Gauss-Jordan).


t t

Rezolvare. Se întocmește tabelul următor:

26
B e1 e2 e3 v1 v2 v3 v
e1 1 0 0 1 0 1 3
e2 0 1 0 2 1 2 2
e3 0 0 1 0 1 3 1
v1 1 0 0 1 0 1 3
e2 -2 1 0 0 1 0 -4
e3 0 0 1 0 1 3 1
v1 1 0 0 1 0 1 3
v2 -2 1 0 0 1 0 -4
e3 2 -1 1 0 0 3 5
v1 1/3 1/3 -1/3 1 0 0 4/3
v2 -2 1 0 0 1 0 -4
v3 2/3 -1/3 1/3 0 0 1 5/3

Prin urmare, avem:


4 5
v  v1  4v2  v3 .
3 3

4. Să se arate că matricea:

 2 3  1
 
A   1 2  1
 1 1  2
 

este nesingulară şi să i se calculeze inversa.


Rezolvare. Se consideră coloanele matricei ca fiind vectori ai spaţiului vectorial real
R3 :
a1  2,1,1 , a 2  3,2,1 , a3   1,1,2
t t t

Aplicând metoda pivotului, avem:

27
B a1 a2 a3 e1 e2 e3
e1 2 3 -1 1 0 0
e2 1 2 -1 0 1 0
e3 1 1 -2 0 0 1
a1 1 3/2 -1/2 1/2 0 0
e2 0 1/2 -1/2 -1/2 1 0
e3 0 -1/2 -3/2 -1/2 0 1
a1 1 0 1 2 -3 0
a2 0 1 -1 -1 2 0
e3 0 0 -2 -1 1 1
a1 1 0 0 3/2 -5/2 1/2
a2 0 1 0 -1/2 3/2 -1/2
a3 0 0 1 1/2 -1/2 -1/2

Aşadar, avem:
 3/ 2  5/ 2 1/ 2 
1
 
A    1/ 2 3 / 2  1/ 2  .
 1/ 2  1/ 2  1/ 2 
 
5. Calculaţi inversa matricei:
 1 2 3
 
A   0 1 2 .
  1 2 1
 

Rezolvare. Considerăm vectorii :


a1  1,0,1 , a2  2,1,2  , a3  3,2,1
t t t

care sunt coloanele matricei A .

Folosind metoda Gauss-Jordan, obţinem:

28
B a1 a2 a3 e1 e2 e3
e1 1 2 3 1 0 0
e2 0 1 2 0 1 0
e3 -1 2 1 0 0 1
a1 1 2 3 1 0 0
e2 0 1 2 0 1 0
e3 0 4 4 1 0 1
a1 1 0 -1 1 -2 0
a2 0 1 2 0 1 0
e3 0 0 -4 1 4 1
a1 1 0 0 3/4 -1 -1/4
a2 0 1 0 1/2 -1 1/2
a3 0 0 1 -1/4 1 -1/4

 3 / 4  1  1/ 4 

1

Prin urmare, A   1 / 2  1 1 / 2  .
  1/ 4 1  1 / 4 

6. Să se rezolve sistemul de ecuaţii prin metoda pivotului:


 x1  2 x 2  3x3  2 x 4  6
2 x  x  2 x  3x 
 1 2 3 4 8

 3x1  2 x 2  x3  2 x 4  4
2 x1  3x 2  2 x3  x4   8

Rezolvare. Matricea sistemului de ecuaţii este

1 2 3  2
 
 2  1  2  3
A .
3 2 1 2
 
2  3 
 2 1

Se consideră coloanele matricei A ca fiind vectori ai spaţiului vectorial real R 4 :


a1  1,2,3,2 , a 2  2,1,2,3 , a3  3,2,1,2 , a 4   2,3,2,1
t t t t

Vectorul termenilor liberi este b  6,8,4,8 .


t

Se aplică metoda pivotului(Gauss-Jordan):

29
B e1 e2 e3 e4 a1 a2 a3 a4 b
e1 1 0 0 0 1 2 3 -2 6
e2 0 1 0 0 2 -1 -2 -3 8
e3 0 0 1 0 3 2 -1 2 4
e4 0 0 0 1 2 -3 2 1 -8
a1 1 0 0 0 1 2 3 -2 6
e2 -2 1 0 0 0 -5 -8 1 -4
e3 -3 0 1 0 0 -4 -10 8 -14
e4 -2 0 0 1 0 -7 -4 5 -20
a1 1/5 2/5 0 0 1 0 -1/5 -8/5 22/5
a2 2/5 -1/5 0 0 0 1 8/5 -1/5 4/5
e3 -7/5 -4/5 1 0 0 0 -18/5 36/5 -54/5
e4 -4/5 -7/5 0 1 0 0 36/5 18/5 -72/5
a1 5/18 4/9 -1/18 0 1 0 0 -2 5
a2 -2/9 -5/9 4/9 0 0 1 0 3 -4
e3 7/18 2/9 -5/18 0 0 0 1 -2 3
a4 -18/5 -3 2 1 0 0 0 18 -36
a1 -11/90 1/9 1/6 1/9 1 0 0 0 1
a2 17/45 -1/18 1/9 -1/6 0 1 0 0 2
a3 -1/90 -1/9 -1/18 1/9 0 0 1 0 -1
a4 -1/5 -1/6 1/9 1/18 0 0 0 1 -2

Sistemul este compatibil unic determinat şi are soluţia


 x1  1
x 
 2 2

 x3   1
 x 4   2
  11 / 90 1/ 9 1/ 6 1/ 9
 
1  17 / 45  1 / 18 1/ 9  1/ 6
De asemenea, matricea A este inversabilă şi A   .
 1 / 90  1 / 9  1 / 18 1/ 9
 
  1/ 5  1/ 6 
 1 / 9 1 / 18 

7. Să se rezolve sistemul de ecuaţii prin metoda pivotului:


3x1  x2  6

4 x1  x 2  x3  9
5 x  2 x  x  11
 1 2 3

30
Rezolvare. Sistemul de ecuaţii are matricea

 3 1 0
 
A   4 1 1 .
 5 2 1
 

Coloanele matricei A sunt vectorii:


a1  3,4,5 , a 2  1,1,2 , a3  0,1,1 .
t t t

Vectorul termenilor liberi este b  6,9,11 .


t

Utilizând metoda Gauss-Jordan, avem:

B e1 e2 e3 a1 a2 a3 b
e1 1 0 0 3 1 0 6
e2 0 1 0 4 1 1 9
e3 0 0 1 5 2 1 11
a1 1/3 0 0 1 1/3 0 2
e2 -4/3 1 0 0 -1/3 1 1
e3 -5/3 0 1 0 1/3 1 1
a1 1 0 1 -1 1 0 3
a2 0 1 -3 4 -3 0 -3
e3 0 0 2 -3 1 1 2
a1 1/2 1/2 -1/2 1 0 0 2
a2 -1/2 -3/2 3/2 0 1 0 0
a3 -3/2 1/2 1/2 0 0 1 1

Deci, soluţia sistemului este


 x1  2

 x2  0.
x  1
 3

 1/ 2 1/ 2  1/ 2 
 1

Totodată, matricea A este inversabilă şi A    1 / 2  3 / 2 3 / 2 .
 3/ 2 1 / 2 
 1/ 2

31
Aplicații propuse

1. Folosind metoda pivotului, să se calculeze inversele matricelor:

 3 1 2
 
a) A1   0  1 2  ;
 6 0 2
 

0 1 0
 
b) A2   1 0 2  ;
2 1 1
 

0 1 2 
 
c) A3   1 0  1  .
 2 3  4
 

2. Să se determine matricea A , ştiind că are următoarea inversă:

 1 1 1
  
 28 7 8
A 
1 5 1 1 
.
 56 7 16 
 1 1 
 0 
 34 8 

3. Să se rezolve sistemul de ecuaţii prin metoda pivotului:

3x1  x2  2 x3  3

  x2  2 x3  5
6 x  2 x3  7
 1

4. Să se determine soluţiile de bază ale sistemului de ecuaţii prin metoda pivotului:

32
 x1  2 x2  x3  x4  1

2 x1  x2  x3  x4  3
 x  3x 2  2
 1

5. Folosind metoda pivotului calculaţi rangul matricelor:

 0 3 2 3  2 1 3 0 
   
A   1 1 2 0 , B   1 3 1  5
  2 1  2 3   1 0 2  1
   

(Rangul matricei este dat de numărul de vectori care intră în bază.)

33
Forme liniare, forme biliniare, forme pătratice

Fie V este un spaţiu vectorial real.


Definiţia 1.8. O aplicaţie f : V  R este formă liniară dacă:
1) f x  y   f x  f  y  , x, y  V ;
2) f x  f x , x  V ,   R .
Cerinţele 1) şi 2) sunt echivalente cu condiţia
f x  y   f x  f  y  , x, y  V ,  ,   R .
Definiţia 1.9. O formă biliniară este o funcţie f : V V  R cu proprietăţile:
1) f x, y  este liniară în x V , pentru y  V fixat, adică:
     
i) f x1  x 2 , y  f x1 , y  f x 2 , y , x1 , x 2  V ;
ii) f x, y   f x, y  , x  V ,   R .
2) f x, y  este liniară în y  V , pentru x V fixat, adică:
     
i) f x, y 1  y 2  f x, y 1  f x, y 2 , y1 , y 2 V ;
ii) f x,y   f x, y  , y  V ,   R .
Teorema 1.3. O formă biliniară f : R n  R n  R se poate reprezenta matriceal astfel:
 x1   y1 
   
f x, y   x  A  y ,  x     , y      R n ,
t

x  y 
 n  n
unde Aij  aij  este o matrice pătratică de ordin n , iar aij  f ei , e j  , i  1, n , j  1, n , sunt
valorile formei biliniare pe mulţimea perechilor de vectori ai bazei canonice.
Definiţia 1.10. Dacă matricea A este simetrică, adică A  At , atunci forma biliniară
f x, y   x t  A  y este simetrică.
Definiţia 1.11. Fie f : R n  R n  R o formă biliniară simetrică. Aplicaţia h : R n  R
definită prin relaţia hx   f x, x  , x  R n , se numeşte formă pătratică.
Dacă f este o formă biliniară cu matricea A  aij  , atunci forma pătratică ataşată este
dată de formula
n n
hx    aij xi x j sau matricial hx   x t Ax .
i 1 j 1

Definiţia 1.12. O formă pătratică h : R n  R este:


a) pozitiv definită dacă hx   0 , oricare ar fi x  R n \ 0 ;
b) pozitiv semidefinită dacă hx   0 , oricare ar fi x  R n ;
c) negativ definită dacă hx   0 , oricare ar fi x  R n \ 0 ;

34
d) negativ semidefinită dacă hx   0 , oricare ar fi x  R n ;
e) nedefinită dacă există x  R n pentru care hx   0 şi există y  R n pentru care
h y   0 .
Teorema 1.4. Dacă forma pătratică h are matricea A  aij  în baza standard cu
a11 a12  a1k
a a 22  a2k
 0  1 , 1  a11  0 ,…,  k  21  0, 1 k  n,
   
a k1 ak 2  a kk
atunci există o bază B în care forma pătratică hx  are forma canonică:

hx   p1 y12  p2 y22  ...  pn yn2 , cu p k  k 1 , 1  k  n ,
k
unde xB   y1 ,, yn  .
t

Observaţia 1.7. Forma canonică hx   p1 y12  p2 y22  ...  pn yn2 este:
a) pozitiv definită dacă pi  0 , oricare ar fi 1  i  n ;
b) pozitiv semidefinită dacă pi  0 , oricare ar fi 1  i  n ;
c) negativ definită dacă pi  0 , oricare ar fi 1  i  n ;
d) negativ semidefinită dacă pi  0 , oricare ar fi 1  i  n ;
e) nedefinită dacă există i  j , astfel încât pi  p j  0 , 1  i, j  n .

Aplicaţii rezolvate

1. Să se cerceteze dacă funcţionala


x 
f : R 2  R, f x   3x12  2 x2 , x   1   R 2
 x2 
este liniară.
Rezolvare.
x  y 
Fie x   1   R 2 , y   1   R 2 ,  ,   R . Avem:
 x2   y2 
 x   y   x  y1 
f x  y   f   1     1   f  1  
  x2   y 2  x 2  y 2 
 3x1  y1   2x 2  y 2  
2

 3 2 x12  6x1 y1  3 2 y12  2x2  2 y 2 ,


f x   f  y    3x12  2 x2    3 y12  2 y 2  

35
 3x12  2x2  3y12  2y 2
Cum f x  y   f x  f  y  , rezultă că f nu este funcţională liniară.

2. Să se arate că aplicaţia
f : R 3  R , f x   4 x1  5 x2  3x3 ,  x  x1 , x2 , x3   R3 ,
t

este formă liniară pe spaţiul vectorial real R3 .


Rezolvare. Se verifică următoarele proprietăţi:
a) Aditivitate: f x  y   f x  f  y  , x, y  R 3
Fie x  x1 , x2 , x3   R3 şi y   y1 , y2 , y3   R3
t t

f x  y   4x1  y1   5x2  y 2   3x3  y3  


 4 x1  5x2  3x3   4 y1  5 y 2  3 y3   f x   f  y 
b) Omogenitate: f   x     f x  ,   R , x  R 3
Fie   R şi x  x1 , x2 , x3   R3
t

f   x   4  x1   5  x2   3  x3     4 x1  5x2  3x3  


   f x 
Deci, f este formă liniară pe spaţiul vectorial real R3 .

3. Stabiliţi dacă următoarea funcţională este biliniară:


f : R 3  R 3  R, f x, y   2 x1 y1  4 x1 y3  x2 y2 .
Rezolvare.
Verificăm mai întâi liniaritatea lui f în raport cu primul argument.
Fie x, y, z  R 3 . Avem:
  x1  y1   z1  
   
f x  y, z   f   x2  y2 ,  z2   
  x   y   z 
 3 3  3 
 2x1  y1 z1  4x1  y1 z 3  x2  y 2 z 2 
 2x1 z1  2y1 z1  4x1 z 3  4y1 z 3  x2 z 2  y 2 z 2 
  2 x1 z1  4 x1 z 3  x2 z 2    2 y1 z1  4 y1 z 3  y 2 z 2   f x, z   f  y, z  Pentru
liniaritatea în raport cu al doilea argument avem:
  x1   y1  z1  
   
f  x, y  z   f   x2 ,  y2  z 2   
  x   y   z  
 3   3 3 

 2 x1 y1  z1   4 x1 y3  z 3   x2 y 2  z 2  


 2x1 y1  2x1 z1  4x1 y3  4x1 z 3  x2 y 2  x2 z 2 
  2 x1 y1  4 x1 y3  x2 y2    2 x1 z1  4 x1 z3  x2 z2  
 f x, y   f x, z  .
Deci, f este o funcţională biliniară.

36
4. Să se arate că aplicaţia f : R3  R3  R , f x, y   x1 y 2  2 x2 y3  2 x3 y1 ,
 x  x1 , x2 , x3  , y   y1 , y 2 , y3   R3 , este formă biliniară.
t t

Rezolvare. Se verifică următoarele proprietăţi:


a) f x  x, y   f x, y   f x, y  , x, x  R3 , y  R 3 fixat
Fie x  x1 , x2 , x3   R3 , x  x1, x2 , x3   R3 şi y   y1 , y2 , y3   R3
t t t

f x  x, y   x1 x1 y2  2x2  x2 y3  2x3  x3 y1 
 x1 y2  2 x2 y3  2 x3 y1   x1 y2  2 x2 y3  2 x3 y1   f x, y   f x, y 
b) f   x, y     f x, y  ,   R , x  R 3 , y  R 3 fixat
Fie   R , x  x1 , x2 , x3   R3 , y   y1 , y2 , y3   R3
t t

f   x, y     x1 y 2  2  x2 y3  2  x3 y1 


   x1 y2  2 x2 y3  2 x3 y1     f x, y 
c) f x, y  y  f x, y   f x, y , y, y  R 3 , x  R 3 fixat
Fie x  x1 , x2 , x3   R3 , y   y1 , y2 , y3   R3 şi y   y1, y2 , y3   R3
t t t

f x, y  y  x1  y2  y2   2 x2  y3  y3   2 x3  y1  y1  


 x1 y2  2 x2 y3  2 x3 y1   x1 y2  2 x2 y3  2 x3 y1   f x, y   f x, y
d) f x,  y     f x, y  ,   R , y  R3 , x  R 3 fixat
f x,   y   x1   y 2   2 x2   y3   2 x3   y1  
   x1 y2  2 x2 y3  2 x3 y1     f x, y 
Deci, f este formă biliniară pe spaţiul vectorial real R3 .

5. Scrieţi sub formă matriceală forma biliniară de mai jos şi stabiliţi dacă este simetrică:
f1 : R 2  R 2  R, f1 x, y   3x1 y1  x1 y2  3x2 y1  x2 y2 .
Rezolvare.
 3 1
A1    .
 3 1
 3 3
Transpusa matricei A1 este A1t    şi cum A1  A1t , forma biliniară nu este
1 1
simetrică.

6. Determinaţi forma pătratică generată de forma biliniară simetrică f : R 2  R 2  R ,


f x, y   4x1 y1  x1 y2  x2 y1  6x2 y2 ,  x   x1 , x 2  , y   y1 , y 2   R 2 .
t t

Rezolvare. Se scrie forma biliniară sub forma matriceală:


 4 1   y1 
f x, y   x1 , x2       
 1 6   y2 
 4 1   x1 
f x, x   x1 , x2         4 x12  x1 x2  x2 x1  6 x22 
 1 6   x2 

37
 4 x12  2 x1 x2  6 x22

7. Scrieţi forma pătratică a cărei matrice ataşată este:


 3  2
A   .
 2 4 
Rezolvare. hx   f x, x   x t  A  x ,  x   x1 , x 2   R 2
t

 3  2   x1  x 
hx   x1 , x2         3x1  2 x2  2 x1  4 x2    1  
 2 4   x2   x2 
 3x12  2 x2 x1  2 x2 x1  4 x22
Deci forma pătratică este: hx   3x12  4 x1 x2  4 x22 .

8. Fie forma pătratică h : R 2  R , hx   2 x12  3x1 x2  4 x22 .


Să se scrie forma biliniară simetrică corespunzătoare.
Rezolvare. Se foloseşte formula: f ( x, y )   hx  y   hx   h y  ,  x   x1 , x 2  ,
1 t

2
y   y1 , y2   R 2

1
2

f x, y    2 x1  y1   3x1  y1  x 2  y 2   4x 2  y 2  
2 2

  2 x12  3 x1 x 2  4 x 22    2 y12  3 y1 y 2  4 y 22  
1 1
2 2
  4 x1 y1  3 x1 y 2  3 x 2 y1  8 x 2 y 2    2 x1 y1  x1 y 2  x 2 y1  4 x 2 y 2
1 3 3
2 2 2

9. Scrieţi sub formă matriceală formele pătratice de mai jos şi stabiliţi natura lor:
a) f : R 3  R, f x   2 x12  4 x22  10 x32  x1 x2  2 x2 x3 ;
b) f : R 3  R, f x   2 x1 x2  4 x2 x3  6 x1 x3
Rezolvare.
a) Matricea corespunzătoare formei pătratice este:
 1 
2 0
 2 
A  1
4  1
2 
 0  1 10 
 
 
Calculăm minorii principali:

38
1
2 0
1 2
2
 0  1 ; 1  2 ;  2  2  31 ;   1 4 1 
304
3
1 4 2 4
4 0  1 10
2

Forma canonică va fi
  
f x   0 y12  1 y 22  2 y32  y12  y 22 
1 8 31 2
y3 ; deci, forma pătratică este
1 2 3 2 31 304
pozitiv definită.
b) Forma pătratică are matricea
0 1 3 
 
A  1 0  2
3  2 0 
 
Deoarece 1  0 , facem transformarea:
 x1  u1  u 2

 x2  u1  u 2
 x u
 3 3

Obţinem
f u   2u1  u 2 u1  u 2   4u1  u 2 u3  6u1  u 2 u3 
 2u12  2u 22  2u1u 3  10u 2 u 3 ,
cu matricea
2 0 1 
 
A'   0  2  5 
1  5 0 
 
şi minorii principali
 0  1 ; 1  2 ;  2  4 ;  3  48
Forma canonică va fi:
  
f u   0 y12  1 y 22  2 y32  y12  y 22  y32
1 1 1
1 2 3 2 2 12
Aşadar, forma pătratică este nedefinită.

 1  3
10. Se consideră matricea A   .
 3 9 
a) Să se scrie forma pătratică a cărei matrice asociată este A .
b) Să se stabilească natura acestei forme pătratice.
Rezolvare.
a) Formă pătratică este:
hx   f x, x   x t  A  x ,  x   x1 , x 2   R 2
t

39
 1  3   x1 
hx   x1 , x2         x12  6 x1 x2  9 x22
  3 9   x2 
b) Pentru a stabili natura acestei forme pătratice se aplică metoda lui Jacobi:
1 3
 0  1  0 ; 1  1  0 ;  2  0
3 9
Deci, f este formă pătratică pozitiv semidefinită.

 1  2
11. Aceeaşi problemă pentru matricea A   .
 2 6 
Rezolvare.
a) Forma pătratică este:
hx   x t  A  x ,  x   x1 , x 2   R 2
t

 1  2   x1 
hx   x1 , x2         x12  4 x1 x2  6 x22
  2 6   x2 
b) Aplicând metoda lui Jacobi, avem:
1 2
 0  1  0 ; 1  1  0 ;  2  20
2 6
Prin urmare, f este formă pătratică pozitiv definită.

  2  4
12. Aceeaşi problemă pentru matricea A   .
 4 8 
Rezolvare.
a) Avem:
hx   x t  A  x ,  x   x1 , x 2   R 2
t

  2  4   x1 
hx   x1 , x2         2 x12  8 x1 x2  8x22
 4 8   x2 
b) Pentru stabilirea naturii formei pătratice se aplică metoda lui Jacobi:
2 4
 0  1  0 ; 1  2  0 ;  2  0
4 8
Aşadar, f este formă pătratică negativ semidefinită.

  1  3
13. Aceeaşi problemă pentru matricea A    .
  3 10 
Rezolvare.
a) Forma pătratică este:
hx   x t  A  x ,  x   x1 , x 2   R 2
t

  1  3   x1 
hx   x1 , x2          x12  6 x1 x2  10 x22
  3 10   x2 

40
b) Pentru a stabili natura acestei forme pătratice se aplică metoda lui Jacobi:

1  3
 0  1  0 ; 1  1  0 ;  2   19  0
 3 10
Deci, formă pătratică este nedefinită.

14. f : R 3  R , f  x   2 x12  3x22  2 x32  2 x1 x2  2 x2 x3


Rezolvare. Matricea ataşată formei pătratice este:
 2 1 0
 
A    1 3 1
 0 1 2 

Cu ajutorul metodei lui Jacobi determinăm natura acestei forme pătratice:
2 1 0
2 1
 0  1  0 ; 1  2  0 ;  2   5  0 ; 3  1 3 1  8  0
1 3
0 1 2
Rezultă că f este formă pătratică pozitiv definită.

15. f : R 3  R , f  x   2 x12  x22  5 x32  2 x1 x2  2 x2 x3


Rezolvare. Forma pătratică are matricea
 2 1 0
 
A   1 1 1
 0 1  5 

Aplicând metoda lui Jacobi, obţinem
2 1 0
2 1
 0  1  0 ; 1  2  0 ;  2   1  0 ; 3  1 1 1  3  0
1 1
0 1 5
Deci, f este negativ definită.
Să se reducă la forma canonică următoarele forme pătratice:

16. f : R 3  R , f  x   x12  5 x22  2 x32  2 x1 x2  4 x2 x3


Rezolvare. Se aplică metoda lui Jacobi de reducere la forma canonică.
Matricea ataşată formei pătratice este:
 1 1 0
 
A   1 5 2
 0 2 2
 
1 1 0
1 1
 0  1 ; 1  1 ;  2   4 ; 3  1 5 2  4
1 5
0 2 2

41
Forma canonică este:
  
f  z   0  z12  1  z 22  2  z32
1 2 3

f  z   z12  z 22  z32  z12  z 22  z32


1 1 4 1
1 4 4 4

17. f : R 3  R , f x   x12  x32  2 x1 x2  x2 x3


Rezolvare. Forma pătratică are matricea
1 1 0
 
A  1 0 1/ 2
 0 1 / 2  1
 
Reducem forma pătratică la forma canonică prin intermediul metodei lui Jacobi:
1 1 0
1 1 3
 0  1 ; 1  1 ;  2   1 ;  3  1 0 1/ 2 
1 0 4
0 1/ 2  1
 0 2 1 2  2 2
f z    z1   z2   z3
1 2 3
1 2 1 2
f  z   z12 
1 4
z2  z3  z12  z 22  z32
1 1 3 3
4

18. f : R 3  R , f  x   x12  x22  x32  x1 x2  x1 x3  x2 x3


Rezolvare. Se aplică metoda lui Jacobi de reducere la forma canonică.
Matricea ataşată formei pătratice este:
 1 1/ 2 1/ 2 
 
A  1 / 2 1 1/ 2 
1 / 2 1 / 2 1

1 1/ 2 1/ 2
1 1/ 2 3 1
 0  1 ; 1  1 ;  2   ; 3  1/ 2 1 1/ 2 
1/ 2 1 4 2
1/ 2 1/ 2 1
Forma canonică este:
  
f z, z   0  z12  1  z 22  2  z 32
1 2 3
3
f z, z   z12  z 22  4 z 32  z12  z 22  z 32
1 1 4 3
1 3 1 3 2
4 2

42
Aplicații propuse

1. Să se cerceteze dacă următoarele funcţionale sunt liniare:


x 
a) f : R 2  R, f x   7 x1  2 x2 , x   1   R 2
 x2 
 x1 
 
b) f : R  R, f x   5 x1  4 x2  x3 , x   x2   R 3 ;
3

x 
 3
 x1 
 
c) f : R  R, f x   x1  2 x2  3x3 , x   x2   R 3 .
3

x 
 3

2. Să se arate că aplicaţia f : R3  R , f x   2 x1  x2  4 x3 , unde x  x1 , x2 , x3  , este


t

formă liniară pe spaţiul vectorial real R3 .

3. Aceeaşi cerinţă pentru aplicaţia


f : R3  R , f x   3x1  x2  2 x3 , unde x  x1 , x2 , x3  .
t

23. Stabiliţi care dintre următoarele funcţionale sunt biliniare şi care nu:
a) f : R 3  R 3  R, f x, y   x12  2 x2 y3  4 y32 ;
b) f : R 2  R 2  R, f x, y   x1 y2  2 x2 y1  4 ;
c) f : R 2  R 2  R, f x, y   x1 y2  4 x2 y2  3x2 y1
d) f : R3  R 3  R , f x, y   2 x1 y 2  3x2 y3  x3 y1

4. Fie forma biliniară simetrică


f : R 2  R 2  R , f x, y   x1 y1  x1 y2  x2 y1  2x2 y2 .
Să se scrie forma pătratică ataşată acesteia.

5. Scrieţi sub formă matriceală formele biliniare de mai jos şi stabiliţi care dintre ele sunt
simetrice:
a) f : R 2  R 2  R, f x, y   3x1 y1  x1 y2  x2 y1  3x2 y2 ;
b) f : R 3  R 3  R, f x, y   x1 y1  x1 y3  2 x2 y2  3x3 y3 ;
c) f : R 3  R 3  R, f x, y   2 x1 y1  6 x1 y3  4 x2 y2  5 x2 y3 
 6 x3 y1  5x3 y 2  2 x3 y3 ;

43
d) f : R 3  R 3  R, f x, y    x1 y1  4 x2 y1  3x2 y2  2 x3 y2  x3 y2 .

6. Să se scrie forma pătratică a cărei matrice ataşată este:


1 1 0
 
A   1  4 2
 0 2 5 

7. Să se scrie forma biliniară simetrică care generează forma pătratică f : R 3  R ,


f x   2 x12  4 x22  10 x32  x1 x2  2 x2 x3 .

8. Scrieţi sub formă matriceală formele pătratice de mai jos şi stabiliţi natura lor:
a) f 2 : R 3  R, f 2 x   x12  x22  x32  4 x1 x3 ;
b) f 3 : R 3  R, f 3 x    x12  x22  2 x32  4 x1 x2  2 x2 x3 ;
c) f 4 : R 3  R, f 4 x   x12  x22  2 x32  6 x1 x3  8 x2 x3 ;
d) f 5 : R 4  R, f 5 x   x12  x22  x32  2 x1 x4  4 x3 x4 ;
e) f 6 : R 4  R, f 6 x   x12  5 x22  4 x32  x42  6 x1 x2  4 x2 x3  4 x2 x4  8x3 x4 .

9. Se dă matricea
 7 2 0 
 
A    2 6  2
 0 2 5 
 
Arătaţi că matricea A este simetrică şi stabiliţi natura formei pătratice corespunzătoare.

10. Arătaţi că matricea


 1 0 2 
 
A 0 4 0 
2 0  3 

este simetrică. Scrieţi forma pătratică corespunzătoare şi determinaţi natura ei.

11. Determinaţi natura formei pătratice corespunzătoare matricei


2 1  1
 
A 1 2 1 .
 1 1 3 

12. Studiaţi natura formei pătratice corespunzătoare matricei


 2 1 0
 
A   1 2 1 .
 0 1 1
 

44
 7  2
13. Se consideră matricea A   .
 2 5 
a) Să se scrie forma pătratică a cărei matrice ataşată este A .
b) Să se stabilească natura acestei forme pătratice.

Aceeaşi problemă pentru:


 2  7
14. A   
 7 5 

 3 2
15. A   
 2 3

Să se scrie matricea ataşată şi să se stabilească natura următoarelor forme pătratice:

16. f : R 3  R , f x   2 x12  3x22  5 x32  2 x1 x2  2 x2 x3 .

17. f : R 3  R , f x   2 x12  x22  332  2 x1 x2  2 x2 x3

Să se reducă la forma canonică următoarele forme pătratice:

18. f : R 3  R , f x   x12  2 x22  5 x32  4 x1 x2  2 x1 x3

19. f : R 3  R , f x   x1 x2  x1 x3  x2 x3

20. f : R 3  R , f x   x12  4 x22  x32  4 x1 x2  2 x1 x3

21. f : R 3  R , f  x   x12  2 x22  5 x32  2 x1 x2  4 x2 x3

45