Indrumar Teme Laborator

A. S. ROŞCA O.V.
OȚĂT
Grafică Asistată de Calculator

Aplicații în Autodesk Inventor
ii
Copyright © Editura Universitaria CRAIOVA, 2019

Toate drepturile sunt rezervate editurii
EDITURA UNIVERSITARIA
Strada Brestei Nr. 156A
1100 Craiova, Romania
tel: 0251-598054
Redactor: Sorin Tudor

Coperta: Adrian Sorin Roşca
Tehnoredactare computerizată: Adrian Sorin Roşca, Oana Victoria Oțăt
Corectura: Oana Victoria Oțăt
Bun de tipar: 03.04.2019

C.Z.U. ....
ISBN 978-606-14-1495-6
Apărut: 2019
CRAIOVA, România
Tiparul executat la Tipografia Editurii Universitaria

iii
INTRODUCERE
PREZENTAREA LUCRĂRII
Lucrarea este concepută ca un complement de nouă aplicații pentru suportul de curs al disciplinei de
Grafică Asistată de Calculator, ce se predă la Facultatea de Automatică, Calculatoare și Electronică a Uni-
versității din Craiova, pentru specializările de Calculatoare. Temele urmăresc în principal familiarizarea
studenților cu capabilitățile unui sistem comercial de Computer Aided Design.
Astfel prin temele expuse se urmărește formarea deprinderilor de bază pentru realizarea de modele vir-
tuale 3D folosind tehnici de modelare cu obiecte wireframe, cu suprafețe, cu solide parametrice, realiza-
rea de ansamble virtuale, și animarea acestora, precum și obținerea de formate 3D care pot fi integrate
în aplicații web. Ca aplicație suport se utilizează pentru toate temele Inventor Professional dezvoltat de
compania Autodesk.
Lucrarea poate fi utilă în egală măsură tuturor studenților de la facultățile tehnice, ca suport pentru me-
todele de modelare geometrică, realizarea de ansamble virtuale, tehnici de animație, precum și specialiș-
tilor care vor să se familiarizeze cu mediul CAD Autodesk Inventor Professional.
În tema 1 sunt prezentate capabilitățile de bază pentru tehnicile de modelare cu obiecte wireframe și cu
solide parametrice. Se prezintă strategia de dezvoltare a unui model, identificarea elementelor de refe-
rință, și implementarea lor în spațiul virtual. Sunt expuse modalitățile de obținere a unui solid cu fea-
ture-uri provenite din schițe 2D, preluarea gradelor de libertate ale componentelor și combinarea fea-
ture-urilor prin operații boolene.
În tema 2 sunt prezentate modalitățile de generalizare ale unui model cu solide folosind elemente de tip
i-feature, care se pot reutiliza în orice alte modele, precum și tehnica de reevaluare totală a geometriei
pe baza unui set de reguli descrise în dialectul de Visual Basic. Toată abordarea face apel la bibliotecile
API ale sistemului Inventor, fiind expusă și posibilitatea de a dezvolta o interfață simplă pentru controlul
setului de reguli.
În tema 3 este prezentată dezvoltarea unui model geometric folosind extensiv tehnica de modelare cu
suprafețe parametrice. Sunt abordate metodele de creare și editare ale acestor suprafețe, precum și mo-
dalitatea de sculptare a unui solid cu o suprafață unificată complexă.
În tema 4 este prezentată o abordare diferită de dezvoltare a unui model cu solide, care folosește pentru
definirea geometriei primare editarea cu forme libere, urmărind profilul unor schițe făcute cu mâna, care
sunt introduse în model prin imagini bitmap. Pentru stabilirea formei solidului se utilizează indicatori de
apreciere a calității suprafețelor exterioare. Modelul este dezvoltat în continuare folosind abordarea mul-
tibody, ceea ce permite sincronizarea geometriei tuturor corpurilor definite în același model, care ulterior
vor funcționa într-un singur ansamblu virtual. Separarea corpurilor se face pe baza unor obiecte wireframe
grupate în schițe 3D, din care ulterior se obțin suprafețele unificate care separă body-urile.
În tema 5 este prezentată o altă abordare de modelare a componentelor care sunt obținute în realitate
din tablă prin operații de deformare plastică. Feature-ile care se repetă sunt de asemenea definite ca
elemente externe de tip i-feature, specifice acestei categorii de obiecte din tablă. Tema se încheie cu
modalitatea de obținere a desfășuratei plane a modelului pliat.
În tema 6 este prezentată modalitatea de realizare a unui ansamblu virtual folosind componente exis-
tente, și componente care sunt dezvoltate direct în ansamblu pentru a se integra cu celelalte. Sunt expuse
aspecte legate de preluarea gradelor de libertate al fiecărei componente pentru a realiza ansamblul virtual
în concordanță cu realitatea, precum și modalitatea de a depista și corecta interferențe între componente.
Ansamblul este completat cu componente standardizate din bibliotecile Inventor.
În tema 7 se construiește un ansamblu virtual cu componente existente, la care una din ele necesită defi-
nirea unei suprafețe pe baza unei curbe analitice de tip epicicloidă, descrisă cu ecuațiile parametrice. Se
prezintă modalitatea primară de animare a unui ansamblu pe baza unei restricții de asamblare, precum și
iv
modul de realizare a unei reprezentări explodate cu animarea explodării și realizarea de secțiuni half sec-
tion, sau three quarter section.
În tema 8 ansamblul realizat anterior este introdus în mediul Studio, de realizare de producții video, unde
se expun tehnicile de animare pe baza pozițiilor de reprezentare definite în funcționarea ansamblului, pe
baza interpolării unor poziții ale camerelor, pe baza unor traiectorii impuse de deplasare a camerei. Se
expun modalitățile de definire a surselor de iluminat, ale condițiilor de ambient, și se folosesc efecte spe-
ciale de tip fade ale unor componente, de animare a surselor de iluminat, de rotire a camerei, și deplasare
ale unor componente, aspecte controlabile din linia de timp a animației. Se prezintă modul de realizare a
unor imagini render de calitate, și a asamblării animațiilor într-un fișier avi.
În tema 9 este prezentată modalitatea de obținere a unor formate grafice vectoriale, care se pot integra
în aplicații web. Este prezentat un exemplu de obținere a formatului svg, pornind de la obiecte wireframe
Inventor, precum alte exemple pentru formatele speciale 3D-pdf și dwf, care integrate într-o aplicație web
permit vizualizări complexe pe modelele 3D realizate în Inventor.
RECOMANDĂRI DE ABORDARE
Pentru folosirea eficientă a materialului respectați următoarele recomandări:
 temele din lucrare sunt prezentate ca o succesiune de pași numerotați în partea din stânga;
 în nici un caz nu săriți peste unii dintre pași, întrucât ulterior unele acțiuni vor fi mult îngreunate
sau chiar imposibile;
 la pașii care necesită lansarea unor comenzi apar în stânga textului icon-urile comenzilor impli-
cate;
 la fiecare temă citiți cu atenție toate informațiile, iar în pașii unde se fac trimiteri la diverse puncte
de referință din figuri, identificați exact care este figura referită, ca în exemplul de mai jos;
 parcurgeți secvențial toate temele, pentru că fiecare dintre ele introduce elemente și deprinderi
necesare la abordarea celorlalte teme;
Unele teme conțin cutii de dialog pentru feature de tip Hole de la varianta Inventor 2016, care
diferă ca și aspect față de varianta curentă Inventor 2019, dar conținutul este același. Varianta
2019 creează în plus la acest feature un Sketch într-un plan perpendicular pe axa găurii, în care se
poate poziționa centrul găurii, (un obiect de tip Point generat automat în planul de schiță), cu
restricții dimensionale sau geometrice.
v
FIȘIERE NECESARE
Pentru unele din teme sunt necesare o serie de fișiere1 grupate în arhiva care este disponibilă la link-ul de
mai jos:
http://mecanica.ucv.ro/ProgrameStudii/FormareContinua/CAD2019.rar
Tema Fișiere necesare
1 - Reper parametric Nu este cazul
2 - Model generalizat bazat pe reguli de evaluare Module.xlsx
PBD.jpg
3 - Janta ambutisată Nu este cazul
4 - Carcasă de mouse Mouse_Lateral.jpg
Mouse_Sus.jpg
5 - Suport hard disc Nu este cazul
6 - Ansamblu suporturi calculator desktop Hdd.ipt
SuportCD.ipt
SuportHdd.ipt
Parametri.xlsx
7 - Ansamblu virtual la un motor Wankel Arbore.ipt
CapacFata.ipt
CapacSpate.ipt
Rotor.ipt
Spur Gear11.ipt
Spur Gear21.ipt
StatorWankel.ipt
8 - Animarea unui ansamblu în mediul Studio WankelStudio.iam
SansCapacFata.iam
SansPiulite.iam
SansRotor.iam
SansSuruburiFixare.iam
ArboreW.ipt
CapacFataW.ipt
CapacSpateW.ipt
RotorW.ipt
Spur Gear11W.ipt
Spur Gear21W.ipt
StatorW.ipt
ANSI B18.3.1M - M10x1.5 x 140(1).ipt
DIN 986 - M10 x 1.5.ipt
ISO 4762 - M4 x 6ISO.ipt
ISO 4762 - M4 x 12ISO.ipt
ISO 6194_1 - 22x35x7-Type 2.ipt
9 - Formate grafice vectoriale pentru pagini web Aceleași fișiere ca la tema anterioară
Spre confirmare
Mulțumim companiei Autodesk pentru posibilitatea de a instala gratuit licențe educaționale în laboratoa-
rele didactice ale Universității din Craiova.
Mulțumim de asemenea colegilor care ne-au sprijinit cu observații sau recomandări la realizarea acestei
lucrări.
Autorii,
1
Fișierele .ipt și .iam sunt în format Inventor 2019, și nu pot fi deschise cu variante anterioare
vi
Pagină lăsată intenționat goală

vii
CUPRINS
INT RO D UC E R E ........................................................................................................ i ii
CU PR IN S ................................................................................................................ v ii
Rep er p ar am etr ic .................................................................................................. 1
1. 1. Stab il ir e st rat eg i e ................................................................ .............................1
1. 2. Cr ea re f ea tu r e p ri ma r d e ext ru d a r e ................................................................ ....3
1. 2.1 . E le m en t e d e r ef e r in ță ................................................................ ..................3
1. 2.2 . De f in i re a sch iț ei ................................................................ ..........................3
1. 2.3 . Re s tri cț ii g eo m etr ic e ................................................................ ....................4
1. 2.4 . Re s tri cț ii d i m en si on al e ................................................................ .................4
1. 2.5 . Con st rân ge r ea co mp l e tă a s ch i ț ei ................................................................ ..5
1. 2.6 . G en era re a so lid u l u i d e ext ru d a re ................................................................ ..5
1. 3. G en era re a so lid u lu i d e ext ru d a r e cu in t e r se cț ie ................................ ...................6
1. 4. G en era re sol id d e ex tru d ar e cu r eu n i u n e ................................ .............................7
1. 5. G en era re a so lid u lu i d e ext ru d a r e cu scăd e re d e ma te ria l ................................ ......9
1. 6. G en era re a u r e ch i i cir cu l are ................................................................ .............. 10
1. 7. De gaj ar e u re ch e .............................................................................................. 12
1. 8. Re al izar e a tă lp i i .............................................................................................. 12
1. 9. Al eza je ................................ ................................................................ ........... 14
1. 10. T ext în r eli e f ............................................................................................. 14
1. 11. Prop ri etă ți fi zi c e ................................................................ ....................... 16
M od e l g en er a l iz at b az at p e r eg u l i d e e va lu ar e ........................................................ 17
2. 1. G en era re a el e m en t el or i Fe atu r e p en tru can al e ................................ .................. 17
2. 1.1 . P i e sa su p o rt .............................................................................................. 17
2. 1.2 . Can a l T ................................ ................................................................ ..... 18
2. 1.3 . Can a l d e p an ă ................................................................ ............................ 20
2. 2. Pla ca d e b ază, d e f in i re a p ara m et ril or ................................................................ 21
2. 3. De f in i re a g eo m et ri e i g e n er ali zat e ................................................................ ..... 23
2. 4. De f in i re r egu lă d e e va lu are ................................................................ .............. 33
2. 5. De p an a re a s ec v en ț ei d e p ro gra m ș i ad ă u ga r ea u n ei in t e rf eț e .............................. 36
Jan t a am b u t is at ă ................................................................................................. 40
3. 1. Se tăr i gen e ral e m od e la r e cu su p r af eț e .............................................................. 40
3. 2. G en era re S e cto r .............................................................................................. 41
3. 2.1 . Su p r af eț e d e r e vo lu ți e ................................................................ ............... 41
3. 2.2 . G en era re su p ra f e țe b u zu n a r ................................................................ ....... 46
3. 3. De f in i re se cto r ................................................................................................ 53
3. 3.1 . Rac ord a r e mu c h ii ................................................................ ....................... 55
3. 4. Fin a li zar e g eo m etr i e ................................................................ ........................ 55
3. 5. Su p r af eț e mo n taj p r ezo an e ................................................................ .............. 56
3. 6. Re al izar e a c av ită ți i mat riț ei d e a mb u t i sar e ................................ ........................ 58
C ar ca să d e m o u se ................................................................................................ 62
4. 1. G en era re f or mă p ri m iti v ă ................................................................ ................. 62
4. 1.1 . Re al izar e s ch iț e p en t ru p r oi ec ți i ................................................................ . 62
4. 1.2 . Mod el ar e c u for m e l ib er e ................................................................ ........... 64
4. 2. Ap r ec i er e cal ita te s u p ra f eț e ................................................................ ............. 66
4. 3. Cor e cț ii mod e l ................................................................................................ 70
4. 3.1 . P lan a r e su p r af ață in fe rio ară ................................................................ ....... 70
4. 3.2 . Aju sta r e zon ă b u t oan e ................................................................ ............... 70
4. 4. De f in i re a p u n ct el or d e s p rij in p en t ru corp b u to a n e ................................ ............ 87
4. 5. De f in i re e l e men t e î mb in are ................................................................ .............. 91
4. 5.1 . De f in i re mar gin i ................................................................ ........................ 91
4. 5.2 . D e f in i re b o saj e șu ru b u r i au t of il et an t e ................................ ......................... 93
4. 6. De cu p a j e mon t aj co mp o n en t e ................................................................ ........... 95
viii
S u p or t h ar d d isc ................................................................................................ 10 0
5. 1. Re al izar e a f e țe lor p r im a re ................................................................ .............. 10 0
5. 1.1 . G en era re a fe ț elo r ................................................................ .................... 10 0
5. 1.2 . Fin i sar ea f eț e lor ................................................................ ...................... 10 4
5. 1.3 . G en era re a d ec u p aje lor ................................................................ ............. 10 5
5. 2. G en era liz ar ea cu o b i ec t e i - f eatu r e ................................................................ .. 10 9
5. 2.1 . De cu p a j o va li zat t re c er e șu ru b u r i .............................................................. 10 9
5. 2.2 . Am b u ti s ar e d e r ig id iz ar e ................................................................ .......... 11 1
5. 2.3 . De cu p a j a găț ar e ....................................................................................... 11 6
5. 3. In s e rar e el e m en t e iF ea t u re ................................................................ ............ 12 1
5. 3.1 . In s e rar e iF ea tu r e Am b u ti s ar e d e r ig id izar e ................................ ................. 12 1
5. 3.1 . In s e rar e iF ea tu r e d e a găț ar e ................................................................ ..... 12 2
5. 3.2 . In s e rar e iF ea tu r e d ec u p aj o val iza t ............................................................. 12 3
5. 4. Mu lt ip l ic ar e el e m en t e i Fe atu r e ................................................................ ....... 12 5
An s am b lu s u p o r tu r i c alc u l ato r d es ktop ................................................................ 12 7
6. 1. G en era re ca p ac su p or t ................................................................ ................... 12 7
6. 1.1 . P ozi țio n ar e în an s amb lu ................................................................ ........... 12 7
6. 1.2 . Ata șa re a p a ra m et ril or glo b al i a i an sa mb lu lu i ................................ .............. 12 9
6. 2. De cu p a j e p en tr u a sa mb l are a p r in în d o ir e ........................................................ 13 1
6. 3. Re al izar e a u r e ch i lor d e fi xar e p en tru su p ortu l d e CD ................................ ........ 13 4
6. 4. În d oi r ea u r e ch i lo r d e a s amb lar e ................................................................ ..... 13 8
6. 5. Co mp le tar ea cap acu lu i p en t ru su p o rt H D D ....................................................... 14 2
6. 6. Cor e cta r ea su p o rtu lu i p en t ru CD ................................................................ ..... 14 6
6. 7. In s e rar e H D D ................................ ................................................................ . 14 9
6. 8. Tr atar e in t er f er en țe ................................................................ ...................... 15 0
6. 8.1 . G en era re ve d e ri ....................................................................................... 15 1
6. 8.2 . Cor e cta r e in te rf e ren ță ................................................................ ............. 15 3
6. 9. In trod u c er e e le m en t e s t an d ard izat e ................................................................ 15 4
An s am b lu vir tu a l la u n m o to r Wan ke l .................................................................. 15 7
7. 1. Fu n d a m en tu l t eo r eti c p en t ru c u rb a d e lu cru ................................ .................... 15 7
7. 2. Cu rb a d e l u cr u d in stat o r ................................................................ ............... 15 9
7. 3. De f in i re su b an sa mb l e ................................................................ .................... 16 3
7. 3.1 . Su b an sa mb lu l R ot or ................................................................ ................. 16 3
7. 3.2 . Su b an sa mb lu l c ap ac faț ă ................................................................ .......... 16 7
7. 4. An sa mb lu l mo tor ........................................................................................... 16 9
7. 4.1 . P la sa re a c ap a cu lu i sp at e ș i a st ato ru lu i ................................ ..................... 16 9
7. 4.2 . P la sa re a a rb or e lu i ................................................................ .................... 17 1
7. 4.3 . P la sa re a r oto ru lu i ................................................................ .................... 17 3
7. 4.4 . P la sa re a c ap a cu lu i f ață ................................................................ ............. 17 5
7. 5. In s e rar e el e m en t e st an d ard iz at e ................................................................ ..... 17 6
7. 6. An i ma ția fu n cț ion ă ri i m otoru lu i ................................................................ ...... 18 2
7. 7. Re p r ez en ta r ea exp lod a t ă a an sa mb lu l u i ........................................................... 18 4
An i m ar e a u n u i an s am b lu în m ed iu l Stu d io ............................................................ 19 1
8. 1. Pr egă tir e a an im ați e i ................................................................ ...................... 19 1
8. 2. De f in i re a c a me r elo r și a con d iți il or d e am b i en t ................................ ................ 19 5
8. 3. An i ma ți e p e b a za rep r ez en tă ri lor p oz iți on a le ................................ ................... 19 7
8. 4. An i ma ți e p e b a za p ozi ții lor ca m er ei ................................................................ 20 0
8. 5. An i ma ți e p e b a za u n u i p ara m etru d in m od el ................................ .................... 20 3
8. 6. An i ma ți e cu tr ai e cto ri e i mp u să a ca me r ei ........................................................ 20 6
8. 7. Prod u cț ie vid eo ................................ ............................................................. 20 7
For m at e gr a f ice vec to r ia le p en tr u p a gi n i web ....................................................... 21 0
9. 1. For ma tu l S V G ................................ ................................................................ 21 0
9. 2. For ma tu l 3 D P DF ............................................................................................ 21 7
9. 3. For ma tu l D WF ................................ ............................................................... 22 0
9. 4. Part ajar e d ir e ctă p e w e b ................................................................ ................ 22 2
B ib l io gr a f ie ..................................................................................................... 22 5
Reper parametric
În această temă se prezintă strategia de modelare a unui reper parametric modelat cu solide,
urmărind modul în care se definesc elemente de referință, modul în care se construiesc schi-
țele și cum se preiau gradele de libertate cu restricții geometrice și dimensionale. Se folosesc
apoi feature-uri de tip solid generate din schițele respective și se evidențiază modul cum se
combină prin operații boolene cu corpul existent. Se evidențiază de asemenea și aplicabilita-
tea feature-urilor plasate pentru generarea de găuri.
1.1. Stabilire strategie

1. Cu comanda New începeți un desen nou bazat pe prototipul Standard (mm).ipt, din
categoria celor care folosesc sistemul metric de unități de măsură.
Fig. 1-1 – Dialog template

2. Cu comanda Save salvați fișierul în directorul grupei cu numele Reper.ipt.
2 Secțiunea 1.1: Stabilire strategie
Fig. 1-2 – Dimensiuni informative1

3. În figura 1-2 sunt dimensiunile informative pentru construirea piesei, precizate în milimetri, de
unde rezultă că pentru dezvoltarea modelului sunt necesare o serie de schițe dezvoltate în mai
multe plane, din care să se genereze o serie de feature-uri combinate prin operații logice. În figura
1-3 sunt prezentate 5 din cele mai relevante dintre acestea, direcția de dezvoltare a feature-ului,
precum și dispunerea sistemului global de coordonate.
Sk4
Sk1
Sk3
Y Sk5
X
Sk2
Z
Fig. 1-3 – Schițe relevante pentru dezvoltarea piesei
1
Aceste reprezentări sunt numai informative și nu respectă standardele de desen privind întocmirea documentației tehnice
Tema 1: Reper parametric 3
1.2. Creare feature primar de extrudare
1.2.1. Elemente de referință

4. Cu comanda Grounded Point (panelul Work Feature, meniul Point), creați un
punct care să definească axa ce face un unghi de 15° cu axa X (vezi figura 1-2).
Pentru aceasta la prompterul "Select vertex or workpoint to define initial position" deschideți în
browser nodul denumit Origin, care conține elementele sistemului global de coordonate, și selec-
tați originea denumită Center Point, marcată cu P1 în figura 1-4. Activați apoi în dialogul de context
butonul marcat cu P2 în figură, și tastați la coordonata X expresia: 100 * cos(15), iar la coordonata Y
expresia: 100 * sin(15), după care validați cu butonul marcat cu P3. Se remarcă în browser apariția
unui nod nou, Work Point1.
P2
P1 P4
P3
P5
Fig. 1-4 – Definire elemente de referință

5. Cu comanda Through two Points, din meniul Axis, faceți o axă indicând în
browser la cele două promptere "Select point", punctele marcate cu P4 și
P5 în figura 1-4.
1.2.2. Definirea schiței

6. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă selectând în browser
planul XY, care va deveni planul în care se dezvoltă prima schiță. Cu co-
manda Project Geometry la prompterul "Select edge, vertex, work geo-
metry, or sketch geometry to project" selectați în browser planul XZ,
punctul de origine și axa de referință creată anterior, denumită Work
Axis1, ceea ce va crea în planul schiței proiecții ale acestora care pot fi
folosite ca elemente de referință pentru aplicarea de restricții.
P2
P1
Proiecţie
Work Axis1
P2
P1
Proiecţie
plan XZ
Fig. 1-5– Aspect inițial schiță

4 Secțiunea 1.2: Creare feature primar de extrudare
7. Cu comanda Line creați un contur închis din segmente de linie, ca în figura 1-5, începând
din punctul marcat cu P1. Continuați spre punctul marcat cu P2, urmărind în afișarea de
context a coordonatelor polare relative ca lungimea segmentului P1-P2 să fie de aproxi-
mativ 9 mm, și unghiul făcut cu axa X de aproximativ 15°, așa cum se observă în detaliu.
Dimensionați celelalte segmente aproximativ ca în figură, ceea va menține aspectul profilului și
după aplicarea restricțiilor dimensionale și geometrice. La închiderea profilului creat din aceeași
comandă Line puteți asigura coincidența punctului de final cu punctul P1, dacă punctați cu atenție
ultimul punct.
1.2.3. Restricții geometrice

8. Verificarea modului în care se prezintă profilul se poate face prin afișarea restricțiilor
de natură geometrică (paralelisme, perpendicularități etc.), care sunt atașate auto-
mat pe măsură ce se construiește profilul. Pentru aceasta folosiți tasta F8, sau co-
manda Show All Constraints (butonul P2 din bara de stare conform figurii 1-6). Pentru
a anula afișarea lor folosiți tasta F9, sau încă odată butonul din bara de stare. La afi-
șarea restricțiilor geometrice în afara simbolurilor de perpendicularitate, paralelism,
orizontalitate, proiecție, se remarcă și marcatorul de coincidență a capetelor seg-
mentelor.
Plasarea automată a acestor restricții depinde de acuratețea cu care s-a construit profilul cu mâna
liberă. În cazul în care profilul are nevoie de mai mult de 8 restricții (vezi informația din colțul
dreapta jos de la bara de stare), aplicați cu comenzile explicite: Collinear, Paralel, Perpendicular,
Horizontal, Coincident, restricțiile care eventual lipsesc.
Simbol
Marcator
perpendicularitate
coincidenţă
Simbol
proiecţie
Simbol
paralelism
Simbol
P1 P3 P5 orizontalitate
P2 P4 P6
Fig. 1-6 – Restricții geometrice
1.2.4. Restricții dimensionale

9. Cu comanda Dimension aplicați restricțiile dimensionale care se observă în figura 1-7.
Începeți cu plasarea cotei de 12 mm selectând la prompterul "Select geometry to di-
mension": proiecția axei de referință marcate cu P1, linia marcată cu P2 și poziționați
cota apoi în zona punctului P32.
2În situația în care în locul restricției dimensionale de 12 mm se selectează automat o restrictive unghiulară, întrerupeți cu Esc și apli-
cați în prealabil o restricție de paralelism între segmentele marcate cu P1 și P2 în figură, după care reveniți la restricția de 12 mm
Pentru cota de 9 mm puteți selecta direct în zona punctului P4, și pentru a evita plasarea unei co-
te orizontale, sau verticale, cu butonul dreapta de mouse activați meniul de context în zona punc-
tului P5, din care alegeți opțiunea Aligned, ceea ce va plasa cota paralel cu segmentul cotat, după
care finalizați poziționarea cu butonul stânga de mouse. Procedați la fel și pentru celelalte cote.
P5
P2
P3
P4
P1
Fig. 1-7 – Restricții dimensionale
1.2.5. Constrângerea completă a schi ței

10. După aplicarea celor 6 restricții dimensionale se va observa în bara de stare că schița mai are un
grad de libertate, care pentru a fi evidențiat și a identifica restricția necesară preluării lui, se va ac-
tiva butonul marcat cu P5 din figura 1-6 (Show / Hide All Degrees of Freedom). Astfel se observă în
figura 1-8 că gradul de libertate nepreluat de combinația actuală de restricții este o translație a
segmentului marcat cu A pe verticală.
11. Cu comanda Collinear aliniați segmentul marcat cu A în figura 1-8, cu proiecția planului XZ,
marcată cu B în figură, după care se observă că schiță este restricționată total.
Dupa
Collinear
Proiecţie
plan XZ
GDL
nepreluat
A
Fig. 1-8 – Constrângerea completă a schiței
1.2.6. Generarea solidului de extrudare

12. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare, după care cu co-
manda Orbit (F4) schimbați punctul de vedere ca în figura 1-9 și lansați co-
manda Extrude. În cutia de dialog a comenzii modificați parametrul Distance la
valoarea 50 mm și activați butonul Symmetric, după care validați cu OK.
6 Secțiunea 1.3: Generarea solidului de extrudare cu intersecție
Fig. 1-9 – Extrudarea simetrică a schiței

13. Folosind Quick Access Tool Bar din partea superioară a ferestrei modificați materialul ca fiind Steel
Carbon, și aspectul ca fiind Canary ca în figura 1-10.
Material Aspect
Fig. 1-10 – Liste proprietăți
1.3. Generarea solidului de extrudare cu intersecție

14. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă, selectând fața plană
indicată cu P1 în figura 1-11.a. Cu comanda Project Geometry la
prompterul "Select edge, vertex, work geometry, or sketch geometry to
project" selectați în browser planul XY, și muchiile marcate cu P4 și P10.
P3 P4 P7
P9
P6
P5
P2
P10
Proiecţie
plan XY
P8
P1
a) b) c)
Fig. 1-11 – Schiță solid de intersecție

15. Cu comenzile Line și Arc faceți profilul din figura 1-11.b, la care asigurați din faza
de construcție coincidența capetelor tuturor obiectelor implicate. Cu comanda
Tangent impuneți condiții de tangență între perechile de segmente – arc de cerc
indicate cu: P2-P3, P4-P3, P5-P3. Cu comanda Coincident plasați centrul arcului de
cerc, marcat cu P6, pe proiecția planului XY. La afișarea restricțiilor geometrice
(F8 / F9), schița trebuie să arate ca în figura 1-11.b. Dacă și segmentul de jos are
restricție de orizontalitate din construcție, în acest stadiu profilul trebuie să mai
aibă 4 grade de libertate.
16. Cu comanda Dimension plasați restricțiile dimensionale din figura 1-11.c. Pentru raza
de 12 mm selectați arcul marcat cu P7 și plasați restricția, la cotele unghiulare de 78°
selectați mijlocul segmentelor marcate cu P8 și P9 și plasați restricția, procedând la
fel și pentru cealaltă cotă. La cota de 15 mm selectați segmentele marcate cu P8 și
P10, după care schița trebuie să fie complet restricționată. Dacă mai sunt grade de li-
bertate nepreluate activați butonul marcat cu P5 din figura 1-6 (Show / Hide All De-
grees of Freedom) și aplicați restricțiile geometrice necesare.
17. Cu comanda Finish Sketch închideți schița, și lansați comanda Extrude. În cutia
de dialog a comenzii modificați parametrul Extents la valoarea All, (marcat cu
P1 în figură), și activați butonul Intersect, (marcat cu P2 în figură) după care da-
că este cazul inversați direcția extrudării cu butonul marcat cu P3 în figură, as-
tfel încât să se intersecteze cu solidul existent, și validați cu OK.
P1
P3
P2
Fig. 1-12 – Extrudare cu intersecție
1.4. Generare solid de extrudare cu reuniune

planul XY ca plan de dezvoltare al schiței. Cu comanda Project Geometry
proiectați în planul schiței prin selectare în browser planul XZ, și axa de
referință denumită Work Axis1.
P1
Proiecţie axa
de referinţă
P2
Proiecţie
plan XZ
P3
P4
Fig. 1-13 – Restricții geometrice la schiță solid de reuniune

8 Secțiunea 1.4: Generare solid de extrudare cu reuniune
19. Secționați piesa cu planul de schiță folosind comanda Slice, cu butonul P4 din figu-
ra 1-6, (sau cu tasta F7), după care în schiță faceți cu comanda Line un contur în-
chis din segmente de linie, ca în figura 1-13. Afișați cu F8 restricțiile geometrice
plasate automat și observați că profilul trebuie să aibă in acest stadiu 7 grade de
libertate, iar ca restricții 4 perpendicularități și o orizontalitate. Dacă acestea din
urmă nu sunt aplicate folosiți comenzile Perpendicular și Horizontal pentru a le
impune. Cu comanda Collinear aplicați restricții de coliniaritate între perechile de
obiecte marcate cu P1-P2, respectiv P3-P4, ceea ce va reduce la 4 numărul de gra-
de de libertate ale profilului.
20. Cu comanda Dimension plasați restricțiile dimensionale din figura 1-14, după cum
urmează: la prompterul "Select geometry to dimension" pentru cota de 5 mm selec-
tați segmentele marcate cu P1 și P2, pentru cea de 25.3 mm segmentul marcat cu P1,
pentru cota de 49 mm segmentele marcate cu P2 și P3, iar pentru cea de 30 mm
segmentele marcate cu P3 și P4. În acest stadiu schița trebuie sa fie complet blocată.
P4
P3
P1
P2
Fig. 1-14 - Restricții dimensionale la schiță solid de reuniune

21. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare și lansați comanda
Extrude. În cutia de dialog a comenzii modificați la parametrul Distance valoa-
rea la 61 mm, după care activați butonul Symmetric, marcat cu P1 în figura
1-15, astfel încât extrudarea să se facă în ambele sensuri față de planul de schi-
ță, după care validați cu OK.
P2
Dupa
Extrudare
P1
Fig. 1-15 – Extrudare cu reuniune

1.5. Generarea solidului de extrudare cu scădere de material

22. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță selectând ca plan de construc-
ție fața marcată cu P2 în figura 1-15. Acolo faceți cu comanda Rectangle un
dreptunghi ca în figura 1-16, pe care-l restricționați cu comanda Dimension
poziționând laturile la 5 mm față de muchiile solidului marcate cu P1, P2,
P3, P43. Restricțiile geometrice de orizontalitate, perpendicularitate și para-
lelism, care au fost plasate automat la crearea dreptunghiului asigură în
acest stadiu blocarea completă a schiței.
5 P1 5
P2
P3
P4
5 5
Fig. 1-16 Schiță profil scădere material
de dialog a comenzii modificați operația de combinare cu solidul existent la Cut
(butonul marcat cu P1 în figura 1-17), astfel încât profilul anterior să extragă
material.
Dacă nu s-a selectat automat profilul din schiță anterioara activați butonul Profile și selectați în in-
teriorul dreptunghiului din schiță. Schimbați apoi parametrul Extents la valoarea All, (marcat cu P2
în figură), după care dacă este cazul inversați direcția extrudării cu butonul marcat cu P3 în figură,
și validați cu OK.
Dupa
P1 P2 Extrudare
P3
Fig. 1-17 - extrudare cu scădere de material
3Dacă sistemul local de coordonate al schiței este rotit cu 90° față de figură, restricțiile care trebuie utilizate sunt aceleași, nefiind afectat pro-
cesul de modelare
10 Secțiunea 1.6: Generarea urechii circulare
1.6. Generarea urechii circulare

planul XY ca plan de dezvoltare al schiței. Cu comanda Slice (F7) secțio-
nați piesa cu planul de schiță și apoi cu comanda Circle faceți un cerc la
care cu comanda Tangent îi impuneți o restricție de tangență selectând
în punctele indicate cu P1 și P2 în figura 1-18. Cu comanda Coincident
impuneți ca centrul cercului marcat cu P3, să fie plasat pe muchia mar-
cată cu P4.
P1
P2
P3
P4
Fig. 1-18 – Schiță ureche circulară

25. În cutia de dialog a comenzii Parameters, din tabulatorul Manage, (care se poate ve-
dea în figura 1-19), inspectați lista de parametri care au fost definiți automat de sis-
tem și observați care dintre ei are valoarea de 30 mm. El a fost generat la aplicarea
restricției dimensionale din figura 1-14 iar în cazul de față este parametrul denumit
d16, (cu precizarea că la alte modele în funcție de ordinea în care au fost aplicate res-
tricțiile, și de eventuale ștergeri ale unor restricții dimensionale, numele celui echiva-
lent poate diferi).
Fig. 1-19 – Dialog cu parametrii modelului

26. Cu comanda Dimension aplicați restricția dimensională pentru diametrul cercului, iar
în dialogul unde se înscrie valoarea tastați numele parametrului identificat ca d16.
Acest lucru va asigura modificarea automată a diametrului cercului la schimbarea va-
lorii cotei d16=30 mm, ceea ce va menține cercul cu centrul în mijlocul segmentului
marcat cu P4 în figura 1-18. Folosind butonul P3 din figura 1-6 provocați afișarea res-
tricțiilor dimensionale sub formă de expresie.
Extrude. Dacă nu s-a selectat automat profilul din schiță anterioara activați bu-
tonul Profile și selectați în interiorul cercului din schiță. În cutia de dialog a co-
menzii modificați la parametrul Distance valoarea la 71 mm, după care activați
butonul Symmetric, marcat cu P1 în figura 1-20, astfel încât extrudarea să se
facă în ambele sensuri față de planul de schiță, după care validați cu OK, și va
rezulta aspectul din figură.
P1
Fig. 1-20 – Ureche circulară
1.7. Degajare ureche

28. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă selectând în browser planul
XY ca plan de dezvoltare al schiței. Cu comanda Slice (F7) secționați piesa cu
planul de schiță și apoi cu comanda Circle faceți un cerc la care cu comanda
Concentric îi impuneți o restricție de concentricitate selectând în punctele in-
dicate cu P1 și P2 în figura 1-21.
P2
P1
P3
P4
Fig. 1-21 – Schiță degajare ureche

12 Secțiunea 1.8: Realizarea tălpii
29. Cu comanda Dimension aplicați restricția dimensională pentru diametrul cercului în

punctul marcat cu P1 în figura 1-21, iar în dialogul unde se înscrie valoarea tastați ex-
presia: d16 * 1.3, unde parametrul d16 are semnificația din figura 1-19. Acest lucru
va asigura menținerea diametrului cercului pentru degajare în aceeași poziție la mo-
dificările parametrului d16.
de dialog a comenzii când este activ butonul Profile, (marcat cu P1 în figura
1-22), selectați în zona punctelor P3 și P4 din figura 1-21. Modificați apoi ope-
rația de combinare cu solidul existent la tipul Cut (butonul marcat cu P2 în figu-
ra 1-22), astfel încât profilul anterior să extragă material și schimbați parame-
trul Distance la valoarea 41 mm, (marcat cu P3 în figură). În continuare schim-
bați direcția extrudării cu butonul Symmetric marcat cu P3, și validați cu OK.
P1
Dupa
P3 Extrudare
P2
P4
Fig. 1-22 – Degajare ureche
1.8. Realizarea tălpii

planul XZ, iar la comanda Project Geometry selectați în browser planul
XY.
Proiecţie
plan XY
P4
P2
P3
a) b) P1
Fig. 1-23 – Schiță talpă

32. Cu comanda Line faceți conturul închis din figura 1-23.a, după care cu co-
manda Orbit schimbați punctul de vedere ca în figura 1-23.b, pentru a pu-
tea aplica restricții de coincidență cu comanda Coincident între perechile de
puncte P1-P2 ș respectiv P3-P4.
33. Cu comanda Look At restaurați un punct de vedere ortogonal la planul schiței selec-
tând în browser schița în derulare (denumită în mod normal Sketch7).
34. Cu comanda Fillet racordați cu o rază de 8 mm perechile de segmente indi-
cate în figura 1-24.a cu P1-P2, respectiv P3-P4, iar apoi cu comanda Dimen-
sion aplicați restricțiile dimensionale de 113 mm și 70 mm din figura 1-24.b.
Pentru restricția marcată cu P5 tastați expresia d44 / 2, unde d44 este nu-
mele atribuit restricției cu valoarea de 70 mm. De la caz la caz modificați
expresia cu numele restricției echivalente4.
P1
P2
P5
P3
P4
a) b)
Fig. 1-24 – Restricționare schiță

Extrude. În cutia de dialog a comenzii modificați la parametrul Distance valoa-
rea la 6 mm (în edit box-ul marcat cu P1), după care activați butonul Directi-
on2, marcat cu P2 în figura 1-25, astfel încât extrudarea să se facă în jos, după
care validați cu OK, și va rezulta aspectul din figură.
P4
P1
P9
Dupa
Extrudare
P3
P6 P5
P2
P7
P8
Fig. 1-25 – Extrudare talpă
4Pentru a vedea numele restricției de 70 mm faceți dublu click pe valoare acesteia, și în titlul ferestrei cu valoarea cotei apare numele acesteia,
sau afișați restricțiile ca expresie, ca în figura 1-18
14 Secțiunea 1.9: Alezaje
1.9. Alezaje
36. Cu comanda Hole faceți cele patru găuri din figura 1-26, indicând ca parametri la Place-
ment valoarea Concentric (punctul P1 în figură), la Termination valoarea Through All
(punctul P2 în figură) și diametrul cu valoarea de 15 mm (punctul P3 în figură). Activați
butonul Plane și selectați fața marcată cu P3 în figura 1-25, după care cu butonul Con-
centric Reference activat selectați muchia circulară marcată cu P4, și validați cu Apply.
P1
P3
F1
P2
Fig. 1-26 – Generare alezaje

37. Continuați din aceeași comandă Hole modificând diametrul la valoarea de 8 mm, după
care activați butonul Plane din dialog și selectați fața marcată cu P5 în figura 1-25, iar
apoi cu butonul Concentric Reference activat selectați muchia circulară marcată cu P6, și
validați cu Apply. Procedați la fel cu aceiași parametri pentru suprafața P5 și muchia
concentrică P7, după care validați cu Apply. Modificați acum diametrul la 9 mm după ca-
re activați butonul Plane din dialog și selectați fața marcată cu P8 în figura 1-25, iar apoi
cu butonul Concentric Reference activat selectați muchia circulară marcată cu P9, și vali-
dați cu OK.
1.10. Text în relief

38. Cu comanda Start 2D Sketch faceți o schiță nouă, indicând ca plan de
schiță fața notată Cu F1 în figura 1-26. Cu comanda Text generați un text
cu conținutul UCv. Pentru a modifica atributele selectați textul ca în figu-
ra 1-27 și modificați atributele încercuite în figură, cu înălțimea 10 mm.
Fig. 1-27 – Atribute text

39. Cu comanda Paralel aplicați o restricție de paralelism între segmentele indicate cu P1 și P2

în figura 1-28,
P1
P2
Fig. 1-28 – Schiță text

40. Cu comanda Dimension aplicați restricțiile dimensionale din figura 1-29, și cu
comanda Horizontal aliniați pe orizontală cele două puncte marcate cu P1 și P2
în figură, astfel încât schița este complet blocată.
P1
P2

Emboss. Atunci când este activ butonul Profile selectați în spațiul grafic textul
schiței marcat cu P1 în figura 1-30, după care din butonul marcat cu P2 schim-
bați culoarea noului feature pe Dark Red.
P1
P2

16 Secțiunea 1.11: Proprietăți fizice
1.11. Proprietăți fizice

42. În browser selectați primul nod, denumit Reper, și din meniul de context selectați opțiunea iPro-
perties. În cutia de dialog din figura 1-31 alegeți tabulatorul Physical. La argumentul Requested
Accuracy alegeți valoarea Very High și apăsați butonul Update, ceea ce va calcula o serie de pro-
prietăți de masă pentru piesa din oțel carbon cu densitatea predefinită de 7.85 g/cm3: masa, su-
prafața exterioară, volumul coordonatele centrului de greutate și mai multe tipuri de momente de
inerție. Valorile calculate se pot copia ca text în clipboard acționând butonul Clipboard ca mai jos:
Physical Properties for Reper

General Properties:
Material: {Steel, Carbon}
Density: 7.850 g/cm^3
Mass: 0.884 kg (Relative Error = 0.001822%)
Area: 39061.680 mm^2 (Relative Error = 0.000930%)
Volume: 112559.354 mm^3 (Relative Error = 0.001822%)
Center of Gravity:
X: 142.709 mm (Relative Error = 0.001822%)
Y: 11.568 mm (Relative Error = 0.001822%)
Z: -0.001 mm (Relative Error = 0.001822%)
Mass Moments of Inertia with respect to Center of Gravity(Calculated using negative
integral)
.......
Fig. 1-31 – Proprietăți fizice

43. Salvați și închideți fișierul.
Model generalizat bazat pe reguli de evaluare
În această temă se prezintă strategia de modelare a unui reper care este o placă de bază dintr-
un set de asamblare a dispozitivelor folosind canale T, canale de pană și șuruburi. Modelul
realizat implementează canalele prin elemente iFeature, care pot fi utilizate în mod repetat fără
a defini schiță de bază, chiar și în alte repere. Placa de bază există în mai multe variante, care
diferă prin dimensiuni, număr de canale și existenta sau absența unor găuri de ușurare. Modelul
geometric este gestionat prin parametri definiți de utilizator, iar atașarea unui set de reguli scris
într-un dialect de Visual Basic, asigură instanțierea unei anumite tipodimensiuni la schimbarea
unei singure variabile, ceea ce generalizează la maxim modelul.
2.1. Generarea elementelor iFeature pentru canale
2.1.1. Piesa suport

1. Cu comanda New începeți un fișier nou bazat pe prototipul Standard (mm).ipt, din ca-
tegoria celor care folosesc sistemul metric de unități de măsură.

18 Secțiunea 2.1: Generarea elementelor iFeature pentru canale

planul XY, care va deveni planul în care se dezvoltă prima schiță. Cu co-
manda Rectangle faceți un dreptunghi ca în figura 2-2, pe care-l dimensi-
onați cu comanda Dimension cu lungimea de 80 mm și lățimea de 60 mm,
astfel că schița va mai avea două grade de libertate.
Fig. 2-2 – Schița de bază

Extrude. În cutia de dialog a comenzii modificați valoarea parametrului Distance
la 50 mm, ca în figura 2-3, după care validați cu OK.
P1
Fig. 2-3 – Extrudare piesă suport pentru iFeature
2.1.2. Canal T
4. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă selectând ca plan de
schiță față marcată cu P1 în figura 2-3. Cu comanda Line faceți un profil ca
în figura 2-4, iar cu comanda Point faceți un obiect de tip punct pe care-l
poziționați în zona P1 din figură, la jumătatea segmentului orizontal de
sus (când la plasare apare un cerculeț verde în poziția dorită). Cu comanda
Dimension aplicați restricțiile dimensionale din figură, astfel că dacă toate
segmentele au primit automat restricții de orizontalitate și verticalitate
schița va mai avea două grade de libertate. Acestea vor fi preluate numai
după instanțierea întregului element iFeature, ceea ce va poziționa corect
întregul profil.
Tema 2: Model generalizat bazat pe reguli de evaluare 19
După
Extrudare
P1
P2
Fig. 2-4 – Profil canal T

Extrude. În cutia de dialog a comenzii modificați valoarea parametrului Distance
la 50 mm, ca în figura 2-4, și activați butonul Cut, marcat cu P2 în figură, pentru
a scădea material, după care validați cu OK.
6. Selectați în browser ultimul feature de extrudare și cu comanda Extract iFeature

din tabulatorul Manage, panelul Author, demarați procedura de înregistrare a
canalului T ca și iFeature. În cutia de dialog din figura 2-5 identificați care este
restricția dimensională care are valoarea 50 mm (în acest caz d10), selectați-o și
acționați butonul marcat cu P1, ceea ce o va defini ca parametru solicitat la in-
serarea canalului T. În coloana Prompt înscrieți în dreptul parametrului un text
sugestiv, cum ar fi: "Lungime canal". Procedați la fel și cu prompterul planului
de poziționare, unde înscrieți: "Selectați plan profil", după care închideți cu Save
sub numele CanalT.ide, în directorul grupei.
P1
Fig. 2-5 – Dialog înregistrare iFeature Canal T

20 Secțiunea 2.1: Generarea elementelor iFeature pentru canale
2.1.3. Canal de pană

schiță aceeași față marcată cu P1 în figura 2-3. Cu comanda Line faceți un
profil ca în figura 2-6, iar cu comanda Point faceți un obiect de tip punct
pe care-l poziționați în zona P1 din figură, la capătul segmentului orizontal
de sus (când la plasare apare un cerculeț verde în poziția dorită).
8. Activați modul Construction și cu comanda Line faceți o linie între capetele segmentelor mar-
cate cu P1 și P2 în figură, după care dezactivați acest mod1. Dacă este cazul aplicați o restric-
ție de egalitate între segmentele marcate cu P3 și P4 în figură.
9. Cu comanda Dimension aplicați restricțiile dimensionale din figură, astfel că dacă toate
segmentele au primit automat restricții de orizontalitate, verticalitate, paralelism sau
perpendicularitate schița va mai avea două grade de libertate, care vor fi preluate
numai după instanțierea întregului element iFeature, ceea ce va poziționa corect
întregul profil.
10. În schiță lansați comanda Mirror și cu butonul Select activat selectați toate obiectele
din figura 2-6.a. Activați apoi butonul Mirror Line și indicați linia de construcție marcată
cu P3 în figură, după care apăsați Apply și Done, cu efectul din figura 2-6.b.
P1
P3
P4 Dupa
Mirror
P3
P2
a) b)
Fig. 2-6 – Profil canal pană

Extrude. În cutia de dialog a comenzii modificați la parametrul Distance valoarea
la 50 mm, ca în figura 2-7, și activați butonul Cut, marcat cu P1 în figură, pentru
a scădea material, după care validați cu OK.
12. Pentru înregistrarea canalului de pană ca și iFeature procedați ca la canalul T,

selectând în browser ultimul feature de extrudare și lansați comanda Extract
iFeature din tabulatorul Manage, panelul Author. În cutia de dialog din figura
2-8 identificați care este restricția dimensională care are valoarea 50 mm (în
acest caz d23), selectați-o și acționați butonul marcat cu P1, ceea ce o va defini
ca parametru solicitat la inserarea canalului T. În coloana Prompt înscrieți în
dreptul parametrului un text sugestiv, cum ar fi: "Lungime canal", procedând la
fel și cu prompterul planul de poziționare, unde înscrieți: "Selectați plan profil",
după care închideți cu Save sub numele CanalPana.ide, în directorul grupei.
1Orice obiect grafic generat cu modul Construction activat (afișat cu linie întreruptă subțire), nu va produce suprafețe la implicarea schiței într-un
feature, el servind astfel numai la raportarea altor obiecte grafice.
P1
Fig. 2-7 – Extrudare canal pană
P1
Fig. 2-8 - Dialog înregistrare iFeature Canal pană

13. Salvați și închideți fișierul cu piesa suport în directorul grupei, sub numele PiesaSu-
portCanale.ipt.
2.2. Placa de bază, definirea parametrilor

14. Cu comanda New începeți un fișier nou bazat pe prototipul Standard (mm).ipt, din ca-
tegoria celor care folosesc sistemul metric de unități de măsură.
15. Cu comanda Save salvați fișierul în directorul grupei cu numele PBD.ipt.
16. Faceți un document Excel în care redenumiți prima foaie cu numele PlaciBaza, și introduceți datele
din figura 2-9. În această foaie în coloana A pe liniile de la 2 la 15 sunt numele parametrilor care
dirijează geometria, așa cum vor fi folosiți în model, în coloanele B, C, D, E sunt valorile acestor
parametri, corespunzătoare celor patru tipuri de plăci, denumite generic PBD022, PBD024, PBD036,
22 Secțiunea 2.2: Placa de bază, definirea parametrilor
PBD048 iar coloana E conține explicațiile cu destinația acestor parametri (coloana este opțională).
Salvați documentul în același loc cu modelul parametric sub numele Module.xlsx.
Fig. 2-9 – Foaie de calcul cu parametri

17. Lansați comanda Parameters din tabulatorul Manage, și introduceți acum și în model
parametrii corespunzători care apar în coloana A din foaia de calcul, cu valori inițiale
corespunzătoare variantei PBD024, adică din coloana C, conform figurii 2-10.
Fig. 2-10 – Parametri model

18. La fiecare parametru folosiți butonul Add Numeric, tastați numele parametrului în coloana Parame-
ter Name, după care în coloana Equation tastați valoarea corespunzătoare coloanei C din foaia de
calcul Excel. Pentru parametrii care nu reprezintă lungimi (TLung, TLat, GauriM, NrGU1, NrGU2,
NrGFund), și nu au unitate de măsură, selectați coloana Unit/Type și din cutia de dialog din figura
2-11.a expandați nodul Unitless și alegeți valoarea (ul), după care în coloana Equation ștergeți sim-
bolul mm.
a) b)
Fig. 2-11 – Definitivare parametri

19. În final mai adăugați un parametru denumit Tip, selectând din lista butonului implicit Add Numeric
valoarea Add Text pentru a-l adăuga ca un parametru de tip Text. Selectați apoi coloana alăturată
și din meniul de context alegeți opțiunea Make Multi-Value. În cutia de dialog din figura 2-11.b în
partea de sus a ferestrei tastați pe rând cele 4 valori "PBD022", "PBD024", "PBD036, "PBD048" co-
respunzătoare variantelor de plăci de bază, acționând după fiecare butonul Add. În final închideți
cu Ok și Done cutiile de dialog.
2.3. Definirea geometriei generalizate

planul XY, care va fi planul primei schițe. Cu comanda Project Geometry
la prompterul "Select edge, vertex, work geometry, or sketch geometry to
project" selectați în browser planul XZ, și apoi planul YZ.
Proiecţie Proiecţie
plan YZ plan XZ P2
P1
Fig. 2-12 – Profil primar

21. Cu comanda Rectangle faceți un dreptunghi ca în figura 2-12, pe care-l di-
mensionați și poziționați cu comanda Dimension. Pentru a urmări mai bine
expresiile restricțiilor dimensionale afișați-le sub formă de expresie, activând
opțiunea Expression din bara de stare a programului, ca în figură.
24 Secțiunea 2.3: Definirea geometriei generalizate
În cutiile de dialog pentru indicarea valorii restricției la primele două denumite, d0 și d1 tastați numele
parametrilor Lungime, respectiv Latime, care pot fi selectați și din dialogul ferestrei de editare a valorii
cotei, ca în figură. Pentru a poziționa profilul aplicați și celelalte două restricții cu expresiile d2 = d0 / 2 și
respectiv d3 = d1 / 2, folosind ca repere pentru cele două laturi proiecțiile planelor realizate anterior,
după care schița trebuie să fie complet restricționată.
Extrude. În cutia de dialog a comenzii modificați la parametrul Distance valoarea
cu expresia Inaltime, ca în figura 2-13, după care validați cu OK. Modificați apoi
aspectul plăcii selectând din listele cu proprietăți de material și cu aspectul pie-
sei valorile Steel High Strength - Low Alloy, respectiv Zinc Chromate2 ca în figura
2-13.
Dupa
Extrudare
P1
Fig. 2-13 – Extrudare primară

23. Inserați un canal T folosind comanda Insert iFeature din tabulatorul Manage,
panelul Insert, la care din folderul unde ați plasat cele două canale selectați fiși-
erul CanalT.ide. Atunci când este deschis primul dialog din figura 2-14 selectați
fața marcată cu P1 în figura 2-13 și continuați cu Next. La al doilea dialog în co-
loana Value tastați numele parametrului Latime, pentru a defini distanța de ex-
trudare a canalului T.
Fig. 2-14 – Dialoguri inserare canal T

24. La următorul dialog din figura 2-15 se va activa editarea schiței imediat, care mai are două
grade de libertate. După aceasta se impune cu comanda Coincident o coincidență între
punctul marcat cu P1 în figură și proiecția muchiei marcată cu P2 în figură.
P2
P1
Fig. 2-15 – Schiță inserare canal T

25. Cu comanda Dimension se aplică restricția dimensională de 32 mm de la pro-
iecția muchiei marcate cu P1 în figura până la obiectul punct marcat cu P2.
Se observă că au fost astfel preluate toate gradele de libertate ale schiței, iar
după finalizarea inserării canalului T, piesa trebuie să arate ca în figură. După
ce schița este complet blocată reveniți în spațiul de modelare cu comanda
Finish Sketch.
P2
P1
Dupa
finalizare
P3
Fig. 2-16 – Finalizare inserare canal T

26. Repetați comanda de inserare a altui canal T, indicând de data aceasta fața mar-
cată cu P3 în figura 2-16. La afișarea primului dialog faceți click în coloana Angle,
și modificați valoarea la 90° (sau -90° după caz), după care la al doilea dialog, din
tabulatorul Size, în coloana Value tastați numele parametrului Lungime, pentru
a defini lungimea canalului și activați editarea schiței. În schiță preluați cele două
grade de libertate asemănător cu canalul anterior, dar în locul cotei de 32 mm
folosiți valoarea de 38 mm, după care se obține rezultatul din figura 2-17.
P1 P2
Fig. 2-17 – Inserare canal T pe lungime

27. Cu comanda Rectangular din tabulatorul 3D Model multiplicați primul canal T, cu

parametrii din primul dialog din figura 2-18. Selectați când este activ butonul Fea-
tures în browser primul iFeature, apoi activați butonul Direction 1, (marcat cu P1 în
figură), la care indicați muchia marcată cu P1 în figura 2-17, și la argumentele
Number of items (marcat cu P2 în figură), tastați numele parametrului TLung, iar la
Distance, (marcat cu P3 în figură) tastați valoarea 64 mm, după care validați cu OK.
P1
P2
P3
Fig. 2-18 – Dialoguri copiere în rețea rectangulară

28. Procedați identic pentru cel de-al doilea canal T indicând la Features cel de-al doilea
iFeature, la Direction 1 muchia marcată cu P2 în figura 2-17, la argumentele Number
of items tastați numele parametrului TLat, iar la Distance, tastați valoarea 64 mm.
După validarea cu OK rezultatul va fi cel din figura 2-19.
P1
Fig. 2-19 – Copiere în rețea rectangulară a canalelor T

29. Lansați comanda Insert iFeature pentru inserarea altui canal T, la care indicați
fața marcată cu P1 în figura 2-19. La afișarea primului dialog faceți click în co-
loana Angle, și modificați valoarea la 270° (eventual ajustați valoarea unghiului
pentru efectul din figură), după care la al doilea dialog în coloana Value tastați
numele parametrului Lungime, și activați editarea schiței.
30. În schiță preluați cele două grade de libertate prin aplicarea cu comanda Dimen-
sion a restricției de 32 mm între punctul marcat cu P1 în figura 2-20 și muchia
marcată cu P2, după care aplicați cu comanda Coincident o coincidență între
punctul P1 și muchia P3, cu rezultatul din partea dreaptă a figurii, unde se ob-
servă că schița este complet blocată.
P3
P1
P2
Fig. 2-20 – Schiță canal T lateral

31. După ce schița este complet blocată reveniți în spațiul de modelare cu comanda Finish
Sketch.
32. Din tabulatorul 3D Model, panelul Pattern lansați comanda Mirror, pentru a face o
copie în oglindă a ultimului canal T. În cutia de dialog a comenzii atunci când este
activat butonul Features, marcat cu P1 în figura 2-21, selectați în browser ultimul nod
rezultat din inserarea anterioară a canalului T. În continuare activați butonul Mirror
Plane, marcat cu P2 în figură, și selectați în browser planul XZ, din nodul Origin, după
care validați cu OK.
P1
Planul
XZ
P2
Fig. 2-21 – Oglindire canal T
P1
Fig. 2-22 – Finalizare Mirror canal T

33. Inserați un canal de pană folosind comanda Insert iFeature din tabulatorul Ma-
nage, panelul Insert, la care selectați fișierul CanalPana.ide.
34. Atunci când este deschis primul dialog din figura 2-23 selectați fața marcată cu P1 în figura 2-22 și
în coloana Angle modificați valoarea la 270°, după care continuați cu Next. La al doilea dialog în
coloana Value tastați numele parametrului Lungime, pentru a defini distanța de extrudare a cana-
lului de pană.
Fig. 2-23 – Dialoguri inserare canal pană

35. La următorul dialog se va activa editarea schiței imediat, și cu comanda Pro-
ject Geometry se face o proiecție a planului XZ în planul schiței. După aceasta
se impune cu comanda Coincident o coincidență între punctul marcat cu P1
în figura 2-24 și proiecția planului XZ, și încă o coincidență între noua poziție
a punctului P1 și muchia indicată cu P2 în figură. După ce schița este complet
blocată reveniți în spațiul de modelare cu comanda Finish Sketch.
P1
Proiecţie
plan XZ
P2
Fig. 2-24 – Schița inserare canal pană

36. Inserați un alt canal de pană folosind comanda Insert iFeature pentru care selec-
tați fața marcată cu P1 în figura 2-25. În coloana Angle modificați valoarea la
270°, după care la al doilea dialog în coloana Value tastați expresia Latime - 38,
și activați apoi intrarea în schiță.
37. Pentru a avea vizibilitate secționați piesa cu planul de schiță folosind co-
manda Slice (F7) și poziționați conform figurii 2-25 punctul P2 din mijlocul
laturii canalului de pană coincident cu latura marcată cu P3, și la 32 mm
față de latura marcată cu P4. Reveniți în spațiul de modelare cu comanda
Finish Sketch.
P4
P3
P2
P1
Fig. 2-25 – Canal pană lateral

38. Din tabulatorul 3D Model, panelul Pattern lansați comanda Mirror, și realizați o copie
în oglindă a ultimului canal de pană.
În cutia de dialog a comenzi atunci când este activat butonul Features, marcat cu P1 în figura 2-26, selec-
tați în browser ultimul nod rezultat din inserarea anterioară a canalului de pană. În continuare activați
butonul Mirror Plane, marcat cu P2 în figură, și selectați în browser planul YZ, din nodul Origin, după care
validați cu OK.
P1
P2
Planul
YZ
Fig. 2-26 – Oglindire canal pană

39. Cu comanda Hole faceți o gaură filetată, cu parametrii din cutia de dialog din figura 2-27.
Când butonul Face, marcat cu P1, este activat selectați fața marcată cu A în figură, după
care la activarea butonului Reference 1, marcat cu P2 în figură, selectați muchia marcată
cu B și modificați valoarea cotei tastând numele parametrului KGM. Procedați la fel la
activarea butonului Reference 2, marcat cu P3, selectând muchia marcată cu C, și modifi-
când valoarea cotei la 32 mm.
40. Activați apoi opțiunea Tapped Hole, marcată cu P4, pentru a atașa filet la gaura respectivă. Alegeți
din lista marcată cu P5 ISO Metric profile, iar la argumentul Size (marcat cu P6), selectați valoarea
6, lăsând ceilalți parametri ai filetului cu valorile implicite.
41. La argumentul Termination, marcat cu P7, selectați valoarea Distance, și apoi în argumentele mar-
cate cu P8 și P9 tastați valorile 15 mm și 10 mm, după care validați cu OK.
P8
P1
P2
P9
P3
P7
B
P4
P5
P6
Fig. 2-27 – Plasare gaură filetată

42. Cu comanda Rectangular multiplicați gaura anterioară, cu parametrii din dialogul
din figura 2-28.
Atunci când este activ butonul Features, selectați în browser ultima gaură denumită Hole1, apoi activați
butonul Direction 1, (marcat cu P1 în figura 2-28), la care indicați muchia marcată cu A în figură. Dacă este
cazul inversați direcția de dezvoltare a rețelei ca în figură, folosind butonul marcat cu P2 în figură. La
argumentele Number of items (marcat cu P3 în figură), tastați numele parametrului GauriM, iar la Dis-
tance, (marcat cu P4 în figură) tastați numele parametrului KLung, după care validați cu OK.
P1
P2
P3
P4
Fig. 2-28 – Multiplicare gaură filetată

43. Din tabulatorul 3D Model, panelul Pattern lansați comanda Mirror, și realizați o copie
în oglindă a ultimului nod in browser, care conține rețeaua de cele trei găuri
multiplicate anterior.
În cutia de dialog a comenzi atunci când este activat butonul Features, marcat cu P1 în figura 2-26,
selectați în browser ultimul nod rezultat multiplicarea în rețea a găurii filetate. În continuare activați
butonul Mirror Plane, marcat cu P2 în figură, și selectați în browser planul YZ, din nodul Origin, după
care validați cu OK.
P1
P2
Planul
YZ
Fig. 2-29 – Oglindire rețea găuri filetate

44. Cu comanda Hole faceți o gaură netedă, cu parametrii din cutia de dialog din figura 2-30.
Când butonul Face, marcat cu P1 în figură, este activat, selectați fața marcată cu A în fi-
gură, după care la activarea butonului Reference 1, marcat cu P2 în figură, selectați muchia
marcată cu B și modificați valoarea cotei tastând numele parametrului GX. Procedați la fel
la activarea butonului Reference 2, marcat cu P3, selectând muchia marcată cu C, și mo-
dificând valoarea cotei tastând numele parametrului GY.
45. Activați apoi opțiunea Simple Hole, marcată cu P4, pentru a face o gaură netedă, iar la adâncimea
și diametrul găurii, în argumentele marcate cu P5 și P6 tastați valorile 35 mm și 46 mm, după care
validați cu OK.
A
P1 P5
P2
P6
P3 C
P4
Fig. 2-30 – Gaură ușurare

din figura 2-31.
47. Atunci când este activ butonul Features, selectați în browser ultima gaură denumită Hole2, apoi
activați butonul Direction 1, (marcat cu P1 în figura 2-31), la care indicați muchia marcată cu A în
figură. La argumentele Number of items (marcat cu P2 în figură), tastați numele parametrului
NrGU1, iar la Distance, (marcat cu P4 în figură) tastați valoarea 64 mm. Activați butonul Direction
2, marcat cu P4 în figură și selectați muchia marcată cu B, la argumentele Number of items (marcat
cu P5 în figură), tastați numele parametrului NrGU2, iar la Distance, (marcat cu P6 în figură) tastați
valoarea 64 mm. Dacă este cazul inversați direcțiile de dezvoltare a rețelei ca să apară ca în figură,
după care validați cu OK.
P1
P4
P2 P5
P3 P6
B
A
Fig. 2-31 – Multiplicare gaură ușurare
P1 P7
B
P2
P8
P3
P4 C
P5
P6
Fig. 2-32 – Gaură filetată

48. Cu comanda Hole faceți o gaură filetată, cu parametrii din cutia de dialog din figura 2-32,
care sunt identici cu cei de la găurile filetate anterioare. Când butonul Face, marcat cu P1,
este activat selectați fața marcată cu A în figură, după care la activarea butonului Refe-
rence 1, marcat cu P2 în figură, selectați muchia marcată cu B și modificați valoarea cotei
tastând valoarea 32 mm. Procedați la fel la activarea butonului Reference 2, marcat cu
P3, selectând muchia marcată cu C, și modificați valoarea cotei tastând expresia Latime/2.
din figura 2-33.
50. Atunci când este activ butonul Features, selectați în browser ultima gaură denumită Hole3, apoi
activați butonul Direction 1, (marcat cu P1 în figura 2-33), la care indicați muchia marcată cu A în
figură. Dacă este cazul inversați direcția de dezvoltare a rețelei ca în figură, folosind butonul marcat
cu P2 în figură. La argumentele Number of items (marcat cu P3 în figură), tastați numele parame-
trului NrGFund, iar la Distance, (marcat cu P4 în figură) tastați valoarea 64 mm, după care validați
cu OK, cu efectul din figura 2-34.
P1
P2
P3
P4
A
Fig. 2-33 – Multiplicare gaură filetată
Fig. 2-34 – Situație finală model generalizat
2.4. Definire regulă de evaluare

51. Din tabulatorul Manage, panelul iLogic lansați comanda iLogicBrowser. În noul
browser afișat selectați nodul existent și din meniul de context alegeți Add Rule,
ca în figura 2-35. În zona de editare tastați codul din secvența 2.1, unde se va
urmări pe model ca gaura de ușurare cu diametrul de 46 mm, marcată cu P1, să
fie denumită Hole2. În caz contrar se va corecta în cod cu numele echivalent din
model. Acest aspect este important pentru că la tipul de placă PBD022 acest
feature este dezactivat cu linia de cod: Feature.IsActive("Hole2")=False, pe când
la toate celelalte tipuri acest feature este activ, după care închideți dialogul cu
OK.
52. Din același panel lansați acum comanda Event Triggers, pentru a asocia execuția
secvenței de cod la evenimentul de schimbare a unei variabile, selectând în pri-
mul dialog din figura 2-37 Any Model Parameter Change. Apăsați apoi butonul
Select Rules, și în noul dialog activați check box-ul Rule0, după care închideți
cutiile de dialog cu OK.
34 Secțiunea 2.4: Definire regulă de evaluare
P1
Zonă
editare
cod
Fig. 2-35 – Dialog definire reguli

Secvența 2.1
Fis = "Module.xlsx"
GoExcel.Open(Fis, "PlaciBaza")
Select Case Tip
Case "PBD022"
ColPBD = "B"
Feature.IsActive("Hole2")=False
Case "PBD024"
ColPBD = "C"
Feature.IsActive("Hole2")=True
Case "PBD036"
ColPBD = "D"
Case "PBD048"
ColPBD = "E"
Case Else
End Select
For i = 0 To 13
LiniaCurenta=Trim(Str(i + 2))
ParametruCurent = GoExcel.CellValue(Fis, "PlaciBaza", "A" & LiniaCurenta)
Parameter(ParametruCurent) = GoExcel.CellValue(Fis, "PlaciBaza", ColPBD & LiniaCurenta)
Next i
53. Pentru construirea rapidă a expresiilor de mai sus bazate pe obiectele din API 2 Inventor se pot ac-
cesa din browser-ul ferestrei de editare, (tabulatorul Snippets), diferitele metode, cu dublu click pe
elementele dorite, unde în figura 2-36 sunt încercuite cele utilizate în exemplul anterior, cu com-
pletările ulterioare..
2
API – Application Programming Interface
Fig. 2-36 – Obiecte API Inventor
Fig. 2-37 – Atașare regulă la eveniment

54. Pentru a activa mecanismul de autoevaluare a modelului lansați comanda Parame-
ters, și în zona parametrilor definiți de utilizator alegeți la parametrul denumit Tip
valoarea PBD048, după care se va observa reconstruirea modelului ca în figura 2-38.
Încercați apoi și pentru celelalte valori: PBD036, PBD024 și PBD022, urmărind efec-
tul mecanismului de autoevaluare.
Fig. 2-38 – PBD048

36 Secțiunea 2.5: Depanarea secvenței de program și adăugarea unei interfețe
Fig. 2-39 – PBD036
Fig. 2-40 – PBD024
Fig. 2-41 – PBD022
2.5. Depanarea secvenței de program și adăugarea unei interfețe

55. Mediul de programare Visual Basic din Inventor nu are un depanator integrat, ceea ce face ca în
anumite situații să fie dificilă găsirea unor erori în program. Pentru aceasta se va folosi depanatorul
extern denumit, Dbgview.exe, care se poate descărca gratuit de pe site–ul Microsoft, de la link-ul
următor: http://technet.microsoft.com/en-us/sysinternals/bb896647.
56. Pentru depanare, după copierea fișierului de mai sus și lansarea lui în execuție3, trebuie în primul
rând deschisă fereastra care conține secvența de program creată anterior. Pentru acesta în browser
se va activa tabulatorul iLogic și apoi tabulatorul Rules, unde se va face dublu click pe nodul Rule0,
care conține programul anterior.
57. În fereastra deschisă trebuie completat programul cu liniile din secvența 2.2, unde prima linie se va
insera înaintea primei linii a programului, ceea ce o va trece automat în zona de Header a fișierului
sursă. Cea de-a doua linie se poate introduce în program în locurile unde este necesară afișarea în
fereastra depanatorului a valorilor anumitor expresii.
3
Conținutul ferestrei de depanare se poate șterge cu combinația de taste Ctrl+X.
Secvența 2.2
Imports System.Diagnostics
Trace.WriteLine(" text ")
58. În secvența 2.3 este prezentată ultima actualizare a programului, unde liniile adăugate sunt subli-
niate cu bold. Se observă declararea unui vector de șiruri de caractere, care are patru elemente
inițializate cu numele unor culori din lista de culori a sistemului Inventor. La execuția secvenței de
mai jos, în funcție de valoarea parametrului denumit Tip definit în Inventor, se inițializează pe una
din ramurile instrucțiunii de selecție multiplă Select – Case variabila ColPBD cu unul din șirurile de
caractere "B", "C", "D", sau "E". Totodată cu această inițializare se activează sau dezactivează fea-
ture-ul gaură, cu numele Hole2 în acest model.
Secvența 2.3
Imports System.Diagnostics
Dim Culori = New String(){"Turquoise", "Violet", "Dark Green", "Zinc Chromate 2"}
Fis = "Module.xlsx"
GoExcel.Open(Fis, "PlaciBaza")
Select Case Tip
Case "PBD022"
ColPBD = "B"
Feature.IsActive("Hole2") = False
Case "PBD024"
ColPBD = "C"
Case "PBD036"
ColPBD = "D"
Case "PBD048"
ColPBD = "E"
Case Else
End Select
iProperties.PartColor=Culori(Asc(ColPBD)-66)
Trace.WriteLine(" ColPBD = " & ColPBD)
Trace.WriteLine(" Culoarea = " & iProperties.PartColor)
For i = 0 To 13
LiniaCurenta=Trim(Str(i + 2))
ParametruCurent = GoExcel.CellValue(Fis, "PlaciBaza", "A" & LiniaCurenta)
Parameter(ParametruCurent) = GoExcel.CellValue(Fis, "PlaciBaza", ColPBD & LiniaCurenta)
Next i
59. Pentru a schimba culoarea piesei în funcție de varianta de instanțiere aleasă, se inițializează expre-
sia iProperties.PartColor cu componenta adecvată a vectorului Culori. Indexul componentei se cal-
culează scăzând din codul ASCII al caracterului din variabila ColPBD valoarea 66, astfel încât pentru
ColPBD cu valoarea "B", indexul va fi 0, deci culoarea selectată va fi "Turquoise"4, ș.a.m.d. În conti-
nuare pentru exemplificare se vor afișa în fereastra depanatorului valorile pentru variabila ColPBD,
care conține indexul coloanei din fișierul Excel cu instanța curentă, și numele culorii selectate, cu
efectul din figura 2-42, produs de modificarea repetată a valorii parametrului Tip din Inventor. În
iterația cu 14 pași se citește din fișierul Excel din coloana A numele parametrului din Inventor și din
coloana ColPBD valoarea curentă a fiecărui parametru ce definește geometria.
4Ortografiere corectă a identificatorilor pentru culori în concordanță cu numele lor din lista de culori Inventor este obligatorie pentru rularea
codului de mai sus
38 Secțiunea 2.5: Depanarea secvenței de program și adăugarea unei interfețe
Fig. 2-42 – Informații depanare

60. Pentru a conferi flexibilitate secvenței de program de mai sus, se poate atașa o cutie
de dialog, din care să se selecteze parametrul Tip definit în Inventor. Închideți fe-
reastra cu definiția secvenței de program, și din tabulatorul Manage, panelul iLogic,
lansați comanda Add Form, care va deschide dialogul din figura 2-43.
Fig. 2-43 – Editor cutii de dialog

61. În fereastra editorului de cutii de dialog expandați în tabulatorul Parameters nodul User, și târâți cu
mouse-ul variabila Tip în poziția indicată în figură. Modificați apoi etichetele pentru numele cutiei
de dialog și pentru parametrul Tip la Dialog PBD, respectiv Tip Placa, ca în figura 2-43.
62. Târâți apoi cu mouse-ul și elementul Picture din instrumentele Toolbox, la care îi atribuiți fișierul
PBD.jpg selectat din dialogul activat de butonul încercuit în figura 2-44. Modificați apoi dimensiunile
imaginii afișate în dialog la valorile din figură.
Fig. 2-44 – Parametri control imagine bitmap

63. La finalizare dialogul trebuie să arate ca în figura 2-45, după care închideți cu OK dialogul ferestrei
de definire a cutiei de dialog. Acum noua cutie de dialog este accesibilă din browser-ul Inventor,
tabulatorul iLogic, respectiv tabulatorul Forms. Selectarea din combo box-ul Tip Placa a unei alte
valori va provoca reevaluarea modelului prin lansarea secvenței de program descrise.
Fig. 2-45 – Dialog selectare parametru

64. Salvați și închideți fișierul Inventor.
Janta ambutisată
În această temă se prezintă strategia de realizare a unui model de jantă care se obține din tablă
prin operații de ambutisare, folosind numai obiecte de tip suprafață. La început se vor realiza
suprafețele de revoluție corespunzătoare unui sector, după care se vor realiza și suprafețele
corespunzătoare unui buzunar. Aceste suprafețe se vor edita pentru a obține o suprafață con-
tinuă, cu câte o muchie comună pe două suprafețe adiacente, după care se va copia întreg
sectorul într-o rețea polară cu cinci elemente, cu simetrie axială. Se vor genera și edita în con-
tinuare suprafețele corespunzătoare pentru locașurile de prezoane. În final se vor unifica su-
prafețele existente și se va genera un solid sculptat, ce poate servi ca și cavitate pentru matrița
de ambutisare a jantei.
3.1. Setări generale modelare cu suprafețe

1. Cu comanda New începeți un desen nou bazat pe sistemul metric de unități de măsură,
cu prototipul Standard (mm).ipt, , selectând pe rând elementele din figura 3-1.

2. Cu comanda Save salvați fișierul în directorul grupei cu numele Janta.ipt.
Tema 3: Janta ambutisată 41
3. Din tabulatorul File folosiți comanda Options și în cutia de dialog din figura 3-2 selectați tabulatorul
Part, unde activați opțiunea Opaque Surfaces. Aceasta va dezactiva transparența la obiectele de tip
suprafață care vor fi create, ceea ce le va face mai ușor de urmărit în spațiul grafic.
Fig. 3-2 – Setări opacitate suprafețe

4. În cutia de dialog de mai sus selectați apoi tabulatorul Sketch și activați opțiunile ca în cutia de
dialog din figura 3-3. Acolo trebuie activat check box-ul Autoproject part origin on sketch create,
care va proiecta automat originea sistemului global de coordonate în planul de schiță. Această ma-
nevră va permite folosirea proiecției acestui punct ca referință pentru plasarea oricăror restricții
dimensionale sau geometrice. Urmăriți apoi să dezactivați sau activați, dacă este cazul, celelalte
opțiuni ca în figură, ceea ce va ușura gestiunea schițelor create. În aceeași cutie de dialog selectați
butonul Settings, și din noua cutie de dialog activați, opțiunea Edit dimension when created, care
va permite editarea directă a valorilor pentru restricțiile dimensionale, atunci când sunt create. În-
chideți apoi cele două cutii de dialog folosind butoanele OK și Close.
3.2. Generare Sector
3.2.1. Suprafețe de revoluție

5. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă selectând în browser la prompterul
Select plane to create sketch or an existing sketch to edit, planul XY ca plan de schiță.
42 Secțiunea 3.2: Generare Sector
Fig. 3-3 – Cutii de dialog cu opțiuni pentru gestiunea schițelor

6. În această schiță creați o curbă spline cu comanda Spline Control Vertex1, defi-
nită de punctele P1, P2, P3 și P4 din figura 3-4, (care sunt plasate cu click simplu
pe butonul stânga de mouse). Pentru a încheia comanda în punctul P4 faceți
dublu click cu butonul stânga de mouse.
P1
P7 P4
P5
P6 P2
P3
Fig. 3-4 – Schiță suprafață de rotație
1
Comanda se poate afla colapsată în meniul comenzii Line
7. Pentru a crea o schiță stabilă, trebuie ca în acest caz curba spline să fie la o scară cât mai apropiată
de cea finală, după aplicarea restricțiilor dimensionale. Acest lucru se poate realiza dacă punctele
care definesc curba spline vor fi la coordonate cât mai apropiate de cele care se văd în figură. Aceste
coordonate se pot urmări dinamic în colțul dreapta jos, în bara de stare a programului.
8. Cu comanda Dimension aplicați restricțiile dimensionale care se observă în figura 3-4 as-
tfel: pentru restricția de 200 mm indicați pe rând punctele marcate în figură cu P1, P5
(proiecția originii în planul de schiță) și P6 (pentru poziționarea cotei), după care modifi-
cați valoarea cotei la 200. Procedați la fel și pentru celelalte restricții folosind punctele
indicate în figura 3-4.
9. Cu comanda Horizontal Constraint aplicați o restricție de orizontalitate pentru segmentul
marcat cu P7 în figura 3-4, după care profilul trebuie să fie complet restricționat, (lucru
vizibil prin afișarea în bara de stare lângă coordonate a mesajului Fully Constrained).
10. Cu comanda Finish Sketch închideți schița și reveniți în spațiul de modelare. Ge-
nerați apoi o suprafață de revoluție cu comanda Revolve, indicând ca axă de ro-
tație, atunci când este activ butonul Axis, axa Y. Aceasta o selectați în browser,
după expandarea nodului Origin, ca în figura 3-5.a. În cutia de dialog din figura
3-5.b la argumentul Angle precizați valoarea 72 deg, și dacă este cazul folosiți
butonul marcat cu P1, sau cel alăturat, pentru a orienta suprafața de revoluție
ca în figura 3-5.c.
P1
b)
a)
c)
Fig. 3-5 – Generare suprafață de revoluție

11. Selectați în spațiul grafic cu mouse-ul suprafața generată și apoi din bara de titlu a programului,
unde este afișată lista cu proprietățile de culoare selectați culoarea Cadet Blue, ca în figura 3-6.
Fig. 3-6 – Modificare culoare

12. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă selectând în browser la
prompterul Select plane to create sketch or an existing sketch to edit, planul XY
ca plan de schiță. În schiță activați opțiunea Construction, care va genera urmă-
toarele obiecte grafice ca obiecte ajutătoare, ce servesc numai la poziționarea
altor obiecte care creează ulterior în spațiul de modelare suprafețe.
13. Lansați apoi comanda Project geometry, și la prompterul Select edge, vertex,
work geometry or sketch geometry to project, selectați muchia suprafeței mar-
cată cu P1 în figura 3-7, ceea ce va provoca proiectarea ei în planul schiței ca
obiect ajutător. Dezactivați apoi opțiunea Construction din același icon ca la pa-
sul anterior, pentru a genera următoarele obiecte grafice ca obiecte normale.
P1
P2
Fig. 3-7 – Schiță bandaj lateral

14. Cu comanda Line construiți cu trei linii conturul din figura 3-7 începând
din punctul marcat cu P2 în figură. Aplicați apoi cu comanda Dimension
restricțiile dimensionale din figură. Dacă în acest stadiu profilul nu este
complet restricționat (fully constraint), aplicați o restricție de coincidență
în punctul P2 între obiectele adiacente – proiecția muchiei în planul de
schiță și linia verticală.
tație, atunci când este activ butonul Axis, axa Y. Parametrii comenzii sunt identici
cu cei din figura 3-5.b, astfel încât să rezulte o suprafață ca în figura 3-8.
P3
Y axis
P2
P1
Fig. 3-8 – Suprafață bandaj lateral

16. Pentru a schimba culoarea celor trei obiecte create la manevra anterioară mențineți tasta Ctrl apă-
sată și selectați în spațiul grafic ultimele trei suprafețe create, marcate cu P1, P2 și P3 în figura 3-8,
iar apoi alegeți din lista de culori disponibile culoarea Canary, (vezi figura 3-6).
17. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă selectând în browser la

prompterul Select plane to create sketch or an existing sketch to edit, planul
XY ca plan de schiță. Lansați apoi comanda Project geometry, și la prompterul
Select edge, vertex, work geometry or sketch geometry to project, selectați în
browser axele X și Y ceea ce va provoca proiectarea lor în planul schiței.
18. Cu comenzile Line și Arc creați cele două obiecte din figura 3-9, și apoi cu
comanda Tangent aplicați o restricție de tangență între ele, indicând punc-
tele marcate cu P1 și P2 în figură.
P6
P3 P1
P2 P7
P8
P4 P5
Fig. 3-9 – Schiță suprafață de închidere buzunar

19. Cu comanda Dimension aplicați restricțiile dimensionale, pentru fiecare dintre ele
indicănd bazele de cotare marcate în figură și plasând apoi restricția ca în figură
conform celor din tabelul care urmează:
Restricție (mm) Baza 1 de cotare Baza 2 de cotare
245 P3 P4
50 P3 P5
130 P1 -
16 P6 P7
369 P8 P4
63 P8 P5
tație, atunci când este activ butonul Axis, axa Y. Parametrii comenzii sunt ca la
manevrele anterioare, astfel încât să rezulte o suprafață ca în figura 3-10.
21. Pentru a schimba culoarea celor două obiecte create la manevra anterioară mențineți tasta Ctrl
apăsată și selectați în spațiul grafic ultimele două suprafețe create, marcate cu P1 și P2 în figura
3-10, iar apoi alegeți din lista de culori disponibile culoarea Dark Green, (vezi figura 3-6).
P1
P2
Fig. 3-10 - Suprafață de închidere buzunar
3.2.2. Generare suprafețe buzunar

22. Cu comanda Plane creați un plan de referință paralel cu planul XZ la distanța de 120 mm
în sensul pozitiv al axei Y, ca în figura 3-11. Pentru aceasta la prompterul Define Work
plane by highlighting and selecting geometry selectați în browser planul XZ și apoi în spa-
țiul grafic trageți cu mouse-ul în sensul din figură planul care se va genera. Pentru a-i stabili
poziția în dialogul afișat dinamic modificați valoarea la 120 mm și validați cu .
Work
plane 1
120
XZ
Fig. 3-11 – Plan de referință

23. Cu aceeași comandă Plane creați alte două plane de referință situate la distanțele de -25
mm, respectiv -120 mm, ca în figura 3-12. Pentru aceasta selectați primul plan definit mai
sus, și apoi trageți cu mouse-ul în jos pentru a-i defini poziția celui de-al doilea plan, tre-
când în dialog valoarea -25 mm. Procedați la fel și pentru al treilea plan, având ca referință
tot planul definit mai sus.
Work
plane 1
-25
-120
Work
plane 2
Work
plane 3
Fig. 3-12 – Plane de referință

24. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă selectând ca plan de schiță,
în browser sau în spațiul grafic, planul Work Plane 1. În schiță activați opțiunea
Construction, care va genera următoarele obiecte grafice ca obiecte ajutătoare.
P3
P2
L1
A1
P1
P5
P4 L2
Fig. 3-13 – Schiță primară

25. Cu comanda Line creați linia definită de punctele P1 și P2 din figura 3-13,
după care dezactivați opțiunea Construction folosind același icon. În continu-
are tot cu comanda Line creați cele două segmente definite cu punctele P3,
P4 și respectiv P4 și P5.
26. Cu comanda Arc creați apoi arcul de cerc ale căror puncte de Start și End sunt
marcate cu P3 și P5 în figura 3-13, și finalizați arcul prin precizarea unui punct
intermediar, astfel încât construcția să aibă în final aspectul din figură.
27. Cu comanda Fillet racordați cele două linii marcate cu L1 și L2 in figura 3-13, iar în
cutia de dialog a comenzii modificați raza la valoarea de 152 mm. Repetați apoi
comanda de încă două ori, racordând de data aceasta linia L1 cu arcul A1 și respec-
tiv linia L2 cu arcul A1, folosind la ambele racordări o rază de 80 mm, cu efectul din
figura 3-14.
L1
P2
P3
P1
Capăt linie de
construcție L2
Fig. 3-14 – Schiță intermediară

28. Cu comanda Coincident aplicați o restricție de coincidență între punctul marcat cu P1 în figura
3-14, plasat la capătul liniei de construcție L1, și originea sistemului global de coordonate,
(care poate fi selectată ca Center point în browser). Procedați asemănător pentru punctul
marcat cu P2 și linia marcată cu L1, respectiv pentru punctul marcat cu P3 și linia L1. Astfel
linia de construcție va fi axă de simetrie pentru profilul ce se construiește.
29. Cu comanda Horizontal aplicați o restricție de orizontalitate pentru segmentul marcat cu L2
în figura 3-14.
A1
Centru
arc A1
Fig. 3-15 – Schiță buzunar finalizată

30. Cu comanda Dimension aplicați celelalte restricții dimensionale care se ob-

servă în figura 3-15. În acest stadiu schița mai trebuie să aibă un singur grad
de libertate (1 dimension nedeed), care după cum se poate observa prin ac-
tivarea Show All Degrees of Freedom, este cel al punctului de la capătul liber
al liniei de construcție. Acesta poate să rămână nepreluat, rolul liniei de con-
strucție fiind de a defini unghiul de 36°. Cu comanda Finish Sketch închideți
schița și reveniți în spațiul de modelare.
31. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă selectând ca plan de schiță,
în browser sau în spațiul grafic, planul Work Plane 2. În schiță activați opțiunea
Construction, care va genera următoarele obiecte grafice ca obiecte ajutătoare.
32. Lansați comanda Project Geometry, și selectați pe rând toate cele 6 obiecte wi-
reframe din schița anterioară, ceea ce va produce proiectarea lor ca obiecte aju-
tătoare în noua schiță. Deazctivați apoi opțiunea Construction, și activați cu tasta
F7 opțiunea Slice Graphics pentru a secționa modelul cu planul de schiță și a
putea observa mai bine schița curentă.
33. Lansați comanda Offset pentru a face o copie echidistantă a proiecției profi-
lului din schița anterioară. La prompterul Select curve to offset selectați pro-
iecția ajutătoare în punctul P1 din figura 3-16, și apoi la prompterul Select
offset position selectați in interiorul profilului în punctul P2 din figură. Lansați
comanda Dimension, la care indicați aceleași puncte P1 și P2, după care la
plasarea cotei ca în figură modificați valoarea acesteia la 25 mm. Cu comanda
Finish Sketch închideți schița și reveniți în spațiul de modelare.
P1
P2
Fig. 3-16 – Copie echidistantă a profilului inițial

schiță, în browser sau în spațiul grafic, planul Work Plane 3. În schiță ac-
tivați opțiunea Construction, care va genera următoarele obiecte grafice
ca obiecte ajutătoare. Procedați ca la pasul anterior, și proiectați în noua
schiță cu comanda Project Geometry, primul profil realizat în planul Work
Plane 1.
35. Cu comanda Offset generați la interiorul profilului o copie echidistantă la
distanța de 50 mm, ca în figura 3-17. Cu comanda Finish Sketch închideți
schița și reveniți în spațiul de modelare.
P1
P2

36. Pentru a dezactiva vizibilitatea celor trei plane de referință selectați-le în browser, și apoi din meniul
de context (click pe butonul dreapta de mouse), dezactivați opțiunea Visibility.
Fig. 3-18 – Suprafață Loft

37. Lansați comanda Loft, și în cutia de dialog a comenzii din figura 3-19 activați opțiunea
încercuită, pentru generarea unei suprafețe, și nu a unui solid așa cum este implicit. În
continuare selectați în ordine cele trei schițe neconsumate marcate în figură cu P1, P2
și P3, după care validați cu OK.
P1
P2
P3

38. Pentru a schimba culoarea ultimei suprafețe selectați în browser nodul LoftSrf1, iar apoi alegeți din
lista de culori disponibile culoarea Blue – Wall Paint, cu efectul din figura 3-20.
Fig. 3-20 – Suprafață Loft

39. Cu comanda Trim din panelul Surface tundeți suprafața Loft cu suprafața de revoluție din
partea superioară. Pentru aceasta când este selectat butonul Cutting Tool din cutia de
dialog din figura 3-21 indicați suprafața marcată cu P1 în figură, iar când se selectează
butonul Remove indicați în zona punctului P2 porțiunea din suprafața de revoluție care se
va elimina în urma tunderii, cu efectul din figura 3-22.
P1
P2
Fig. 3-21 – Parametri comanda Trim

40. Cu aceeași comandă Trim tundeți acum suprafața Loft cu suprafața de revoluție, indicând
în ordine zonele din cele două suprafețe marcate cu punctele P1 și P2 în figura 3-22, cu
efectul din partea dreaptă a figurii.
P1 P2
Dupa
Trim
Fig. 3-22 – Efect comanda Trim

41. Schimbați punctul de vedere pentru a expune partea de jos a modelului, ca în figura 3-23,
folosind comanda 3D Orbit (sau tasta F4). Lansați apoi comanda Trim și indicați în ordine
zonele din suprafețe marcate cu P1 și P2 în figură.
P1
P2
Fig. 3-23 – Parametri comanda Trim

42. Finalizați tunderea celor două suprafețe cu comanda Trim, unde indicați în ordine zonele
din suprafețe marcate cu P1 și P2 în figura 3-24, cu efectul din partea dreaptă a figurii.
P1
Dupa
Trim
P2
Fig. 3-24 – Efect comanda Trim

43. Restaurați punctul de vedere anterior și pe fața de sus faceți o suprafață de racordare cu
comanda Fillet. În cutia de dialog din figura 3-25 activați butonul Face fillet (cel încercuit în
figură), și indicați în ordine cele două suprafețe marcate cu P1 și P2 în figură, după care mo-
dificați raza de racordare la 15 mm, și validați cu OK.
P2
P1
Fig. 3-25 – Parametri racordare

44. Faceți o altă suprafață de racordare cu comanda Fillet, în zona de la fundul buzunarului. În
cutia de dialog din figura 3-26 activați butonul Face fillet (cel încercuit în figură), și indicați în
ordine cele două suprafețe marcate cu P1 și P2 în figură. Activați apoi cele două butoane
marcate cu P3 și P4, pentru inversarea sensului la generarea racordării, după care modificați
raza de racordare la 25 mm, și validați cu OK, pentru a obține efectul din figura 3-27.
P3
P1
P4
P2
Fig. 3-27 – Finalizare racordări buzunar
3.3. Definire sector

schiță, în browser sau în spațiul grafic, planul XY. În schiță activați opțiunea
Construction, care va genera următoarele obiecte grafice ca obiecte ajută-
toare.
46. Cu comanda Project Geometry proiectați în planul de schiță muchia indicată
în figura 3-28 cu punctul P1. Dezactivați opțiunea Construction, și apoi cu co-
manda Line construiți cele cinci segmente care se văd în figură, pornind din
punctul P2, astfel încât să se asigure automat o restricție de coincidență.
Dacă este cazul aplicați restricții de coincidență în punctul P2 din capătul pro-
iecției curbei spline și segmentul înclinat, și respectiv între punctele P3 și P4.
54 Secțiunea 3.3: Definire sector
P2
P1
P3 P4
Fig. 3-28 – Schiță zona de centrare

47. Cu comanda Dimension aplicați restricțiile dimensionale care se pot observa în fi-
gura 3-29. Pentru ca schița să fie complet restricționată trebuie ca pentru segmen-
tele cu lungimile de 75 mm, 20 mm și 70 mm să se fi aplicat automat restricții de
verticalitate, respectiv orizontalitate, în caz contrar ele trebuie aplicat explicit.
Fig. 3-29 – Restricții dimensionale zona de centrare

tație, atunci când este activ butonul Axis, axa Y. Parametrii comenzii sunt ca la
manevrele anterioare, astfel încât să rezulte o suprafață ca în figura 3-30.
P2 P5
P1
P4
P3 P6
Fig. 3-30 – Suprafață de centrare

3.3.1. Racordare muchii

49. Cu comanda Fillet racordați muchiile marcate cu punctele de la P1 la P6 în figura 3-30,
folosind parametrii din figura 3-31, unde raza de racordare este de 5 mm.

50. Cu comanda Fillet racordați cu o rază de 5 mm fețele marcate cu punctele P1 și P2 în
figura 3-32, folosind parametrii din cutia de dialog a figurii. Pentru a genera racordarea
este necesar ca butonul de sens pentru argumentul Face Set 1, încercuit în cutia de
dialog, să fie activat. Procedați la fel din altă comandă pentru a racorda acum fețele
marcate cu P2 și P3 în figură, dar activați butoanele de sens de la ambele argumente
Face Set 1 și Face Set 2.
P3
P1
P2
Fig. 3-32 – Racordare fețe
3.4. Finalizare geometrie

51. Cu comanda Circular copiați într-o rețea circulară suprafețele din sectorul definit
până la acest moment. Pentru aceasta când este activ butonul Features din cutia de
dialog a figurii 3-33, selectați în browser ultimul nod, ceea ce trebuie să includă tot
sectorul. Activați apoi butonul încercuit de la argumentul Rotation Axis, și selectați
în browser axa Y. Modificați apoi argumentul Placement la valoarea 5 și validați cu
OK, pentru a obține efectul din partea dreaptă a figurii.
56 Secțiunea 3.5: Suprafețe montaj prezoane
P3
P4
P2
P5
P1
Fig. 3-33 – Copiere sector în rețea circulară
3.5. Suprafețe montaj prezoane

52. Lansați comanda Stich și unificați suprafețele marcate cu punctele P1 până la P5 în
figura 3-33. În cutia de dialog din figura 3-34 activați butonul Maintain as surface.
la prompterul Select plane to create sketch or an existing sketch to edit,
planul WorkPlane1 ca plan de schiță. Cu comanda Circle faceți un cerc pe
care îl restricționați ca în figura 3-34 astfel: diametrul de 80 mm, și dis-
tanța de la origine, (punctul P1), până la centrul cercului, (punctul P2), de
300 mm. Pentru a restricționa complet schița aplicați o restricție de ori-
zontalitate între punctele P1 și P2.
P1 P2
Fig. 3-34 – Schiță prezon

nerați apoi o suprafață de extrudare cu comanda Extrude cu parametrii comenzii
ca în figura 3-35. Se va activa butonul Surface, care este încercuit în figură, și la
argumentul Extents se va selecta valoarea To Next. Dacă înainte de finalizarea
comenzii în preview nu se observă suprafața care se va genera, se va activa bu-
tonul Terminator și se va selecta suprafața marcata cu P1 în figură. Dacă este
cazul se va inversa sensul extrudării către suprafața marcată cu P1, obținând în
final efectul din partea dreaptă a figurii.
P1
Fig. 3-35 – Suprafață exterioară prezon

55. Cu comanda Circular se va face o copie într-o rețea circulară a ultimei suprafețe
generate, indicând la argumentul Features suprafața creată la pasul anterior. Pen-
tru finalizare se activează apoi în cutia de dialog a comenzii butonul pentru Rotation
Axis, încercuit în dialogul din figura 3-36, și se selectează în browser axa Y, după
care la argumentul Placement se indică valoarea 5 și se finalizează cu OK, cu efectul
din partea dreaptă a figurii.
Fig. 3-36 – Suprafață exterioară prezon

58 Secțiunea 3.6: Realizarea cavității matriței de ambutisare
56. Cu comanda Trim faceți un decupaj în suprafața de revoluție la intersecția cu suprafața

cilindrică a prezonului. Pentru aceasta când este activ butonul Cutting Tool din dialogul
din figura 3-37 selectați suprafața cilindrică marcată cu P1 în figură. După ce s-a
selectat automat butonul pentru argumentul Remove indicați porțiunea din suprafața
de revoluție care trebuie eliminată, indicând zona marcată cu punctul P2. Închideți cu
OK și repetați manevra pentru celelate patru suprafețe de prezon, cu efectul final din
figura 3-38.
P2
P1
Fig. 3-37 – Tundere suprafață prezon
3.6. Realizarea cavității matriței de ambutisare

57. Pentru a realiza cavitatea matriței în care se poate ambutisa janta, trebuie ca suprafața
utilizată la sculptarea solidului să nu aibă goluri interioare. În acest scop se vor
completa cele șase goluri circulare din figura 3-38 cu suprafețe realizate cu comanda
Patch. După lansarea comenzii se vor folosi argumentele implicite din cutia de dialog
din figura 3-39, și se va indica muchia marcată cu P1 în figura 3-38, după care se închide
dialogul cu OK. Se repetă apoi comanda și pentru celelalte cinci muchii notate cu P2
până la P6.
P5
P1
P4 P6
P2
P3
Fig. 3-38 – Muchii suprafețe de închidere

Fig. 3-39 – Dialog suprafețe patch

58. În figura 3-40 se poate observa starea modelului după închiderea golurilor interne evidențiate an-
terior. În acest stadiu în model trebuie să fie 12 obiecte distincte de tip suprafață, care trebuie
unificate într-un singur obiect în vederea sculptării suprafeței.
Fig. 3-40 –Suprafețe de închidere

59. Unificarea suprafețelor se va face cu comanda Stich, a cărei cutie de dialog după
lansare este prezentată în figura 3-41, unde important este ca să fie activat check box-
ul Maintain as surface. Când este activ butonul Surface se pot selecta cele 12 suprafețe
care trebuie unificate. Pentru a evita confuzii la selectarea în spațiul grafic se va face
selectarea suprafețelor în browser, scop în care se va expanda nodul Surface Bodies.
Acolo sunt enumerate toate suprafețele construite de la început, dintre care cele
rezultate din diverse operații asupra celor anterioare au icon-ul din arbore vizibil.
Acestea din urmă sunt în număr de 12, în cazul modelului curent fiind cele de la Srf14
la Srf252. Acestea din urmă trebuie selectate la argumentul Surfaces, după care se
validează cu Done. Dacă manevra s-a finalizat corespunzător în arbore trebuie să
rămână vizibilă numai ultima suprafață rezultată, care le cuprinde pe cele 12 unificate.
2Denumirea acestor suprafețe poate diferi în situația în care la anumite momente au fost șterse unele dintre ele, iar numerotare automată sare
peste acelea care nu mai sunt
60 Secțiunea 3.6: Realizarea cavității matriței de ambutisare
……
Fig. 3-41 – Dialog suprafețe Stich

la prompterul Select plane to create sketch or an existing sketch to edit,
planul XY ca plan de schiță. Cu tasta F7 activați secționarea piesei cu planul
de schiță și apoi cu comanda Rectangle faceți un dreptunghi pe care îl res-
tricționați cu comanda Dimension ca în figura 3-42. Restricțiile de 550 mm
și 68 de mm sunt legate de punctul P1, care apare în urma proiectării au-
tomate a originii sistemului global de coordonate în planul de schiță.
Pentru ca restricția de 550 mm să fie jumătate de cea cu valoarea de 1100 mm, și să se schimbe
automat la modificare acesteia, trebuie ca prima dată să fie plasată cea de 1100 mm. Apoi în dialogul
în care este înscrisă valoarea cotei de 550, înainte de aplicare ei se va face click pe textul cotei cu
valoarea de 1100, ceea ce va înscrie automat în dialog numele atribuit acestui parametru3 (în cazul
aceste d69), după care se completează expresia ca în figură.
P1
Fig. 3-42 – Schiță solid

nerați apoi o suprafață de extrudare cu comanda Extrude folosind parametrii
comenzii ca în figura 3-43.
3
Numele parametrilor poate diferi de la caz la caz, fiind generat automat
62. După selectarea automată la argumentul Profile a ultimei schițe, se va lăsa opțiunea implicită la
argumentul Output care va genera un solid și nu o suprafață, iar la argumentul Extents se vor folosi
valorile indicate în figură.
P1
Fig. 3-43 – Generare solid

63. După generarea solidului întoarceți modelul ca în figura 3-43, astfel încât să se observe
cum suprafața unificată iese complet din solid și poate defini viitoarea cavitate a
matriței. Lansați comanda Sculpt și în cutia de dialog din figura 3-44 activați butonul
Remove, încercuit în figură, și apoi butonul Surfaces, după care în spațiul grafic selectați
suprafața marcată cu P1 în figura 3-43 și validați cu OK.
P1
Fig. 3-44 – Generare solid sculptat

64. Dacă eventual a rezultat solidul ce modelează poansonul și nu cavitatea matriței ca în figura 3-44,
faceți dublu click pe nodul Sculpt1 din browser, expandați dialogul cu butonul și din lista marcată
cu P1 în figură schimbați sensul de eliminare a volumului în raport cu suprafața unificată.
Carcasă de mouse
În această temă se prezintă strategia de modelare a unei carcase de mouse pornind de la o

primitivă de tip box, care este prelucrată succesiv cu editorul de forme libere prin suprapunere
cu schițe de profil în format bitmap. Se va genera apoi din primitivă o piesă cu pereți subțiri
care va fi separată succesiv în mai multe componente. Pe acestea se vor aplica ulterior featu-
re specifice pieselor care se obțin prin injecție în matriță din polimeri.
4.1. Generare formă primitivă
4.1.1. Realizare schițe pentru proiecții

1. Cu comanda New creați un fișier nou bazat pe prototipul Standard (mm).ipt, pe care-l
salvați în directorul grupei cu numele Mouse.ipt.
2. Folosind comanda Start 2D Sketch generați o schiță nouă indicând ca plan de schiță
planul XY. Acesta se va selecta la prompterul Select plane to create sketch or an
existing sketch to edit, direct din spațiul grafic, sau din browser, după expandarea
nodului Origin care conține sistemul global de coordonate.
3. Cu comanda Image introduceți în planul de schiță o instanță a fișierului bitmap
denumit Mouse_Lateral.jpg, după care folosiți tasta Esc pentru a întrerupe procesul
de inserare. Această imagine conține proiecția din lateral a carcasei de mouse, pentru
a putea ajusta profilul proiectat pe planul XY.
4. Cu comanda Project Geometry proiectați în planul schiței, planele YZ și XZ ale
sistemului de coordonate, selectându-le din browser la prompterul "Select edge,
vertex, work geometry …". Aceste proiecții vor servi ca referință la sincronizarea
profilelor realizate cu mâna liberă.
5. Cu comanda Dimension aplicați restricția de 120 mm din figura 4-1 la selectarea
laturii de sus a imaginii inserate, (care este marcată cu P1 în figură), după care plasați
restricția în poziție, și modificați-i valoarea în dialogul Edit Dimension la 120 mm.
Tema 4: Carcasă de mouse 63
După aceasta repoziționați imaginea prin târâre cu mouse-ul astfel încât să apară față de cele do-
uă proiecții ale planelor XZ și YZ ca în figura 4-1.
P1 Plan YZ
P2
Plan XZ
P3
Fig. 4-1 – Schiță profil lateral

6. Aplicați apoi restricția de 60 mm folosind comanda Dimension, la care selectați proiecția
planului YZ și apoi latura imaginii marcate cu P2, după care plasați restricția și modificați
valoarea la 60 mm. Procedați la fel pentru restricția de 7 mm, la care folosiți proiecția
planului XZ și latura de jos a imaginii marcate cu P3.
7. Cu comanda Finish Sketch încheiați schița, și reveniți în spațiul de modelare. Cu
comanda Start 2D Sketch lansați o schiță nouă în planul XZ.
P3
P1
Plan YZ
Plan XY
P2
Fig. 4-2 – Schiță profil de sus

64 Secțiunea 4.1: Generare formă primitivă
8. Cu comanda Image introduceți în planul de schiță o instanță a fișierului bitmap denumit

Mouse_Sus.jpg, după care folosiți tasta Esc pentru a întrerupe procesul de inserare.
Această imagine conține proiecția de sus a carcasei de mouse.
9. Cu comanda Project Geometry proiectați în planul schiței, planele YZ și XY ale sistemului
de coordonate, selectându-le din browser la prompterul "Select edge, vertex, work geo-
metry …".
10. Cu comanda Dimension aplicați restricția de 120 mm din figura 4-2 prin selectarea latu-
rii din dreapta a imaginii inserate, (care este marcată cu P1 în figură), după care plasați
restricția în poziția dorită, și modificați-i valoarea la 120 mm. După aceasta repoziționați
imaginea prin târâre cu mouse-ul astfel încât să apară față de cele două proiecții ca în fi-
gura 4-2.
11. Aplicați apoi restricția de 60 mm folosind comanda Dimension, la care selectați proiecția
planului YZ și apoi latura imaginii marcate cu P2, după care plasați restricția și modificați
valoarea la 60 mm. Procedați la fel pentru restricția de 42 mm, la care folosiți proiecția
planului XY și latura din stânga a imaginii marcate cu P3.
12. Cu comanda Finish Sketch încheiați schița, și reveniți în spațiul de modelare.
4.1.2. Modelare cu forme libere

13. Din meniul Create Freeform lansați comanda Box și generați o primitivă
paralelipipedică, la care indicați la prompterul Select plane or planar face to place box
planul XZ, marcat cu P1 în figura 4-3, iar la prompterul Specify center punctul din
originea sistemului de coordonate, marcat cu P2 în figură.
Pentru a stabili dimensiunile primitivei folosiți cei 6 parametri din cutia de dialog din figură, și ac-
tivați check boxul pentru Width Symetry, ținând cont că cele trei dimensiuni sunt raportate la ori-
entarea axelor sistemului de coordonate.
P1
P2
Fig. 4-3 – Primitivă box

14. Pentru a deforma primitiva astfel încât conturul exterior să coincidă cu cele două proiecții
din schițe utilizați comanda Edit Form, care permite deplasarea unui vertex, a unei muchii,
sau a unui element de suprafață, într-o poziție oarecare prin târâre cu mose-ul față de un
sistem de coordonate preselectat.
15. Cutia de dialog a acestei comenzi este cea din figura 4-4, unde:
 la argumentul Filter (zona marcată cu P1 în figura 4-4), se poate preciza ce fel element ge-
ometric poate fi activat, astfel de la stânga la dreapta: vertex, muchie, fața, oricare ele-
ment, sau solid de tip body;
 la argumentul Transform (zona marcată cu P2 în figura 4-4), se pot filtra transformările ce
se aplică asupra elementului selectat, astfel de la stânga la dreapta: toate transformările,
numai translații , numai rotații, numai scalări;
 la argumentul Space (zona marcată cu P3 în figura 4-4), se poate indica sistemul de coor-
donate în raport cu care se aplică transformarea, astfel de la stânga la dreapta: paralel cu
sistemul global, paralel cu planul display-ului, sau local, cu axa Z ca normală la suprafață,
originea fiind întotdeauna în elementul selectat;
P2 Rotaţie
Translaţie
Scalare
Vertex
P1 activ
P3
Fig. 4-4 – Editare vertex în sistem de coordonate paralel cu sistemul global

16. Urmăriți ca prin manevre succesive aplicate pe vertex-urile și muchiile din planul de simetrie să
deformați solidul inițial astfel încât intersecția lui cu planul de simetrie să se suprapună în primă
instanță peste proiecția laterală din prima schiță, ca în figura 4-5. În timpul derulării comenzii, în-
tre manevrele asupra diverselor elemente geometrice, se pot modifica parametrii din cutia de dia-
log după necesitate.
Fig. 4-5 – Suprapunere peste contur schiță laterală

17. Continuați în aceeași manieră urmărind suprapunerea peste proiecția de sus, din cea de-a doua
schiță, ca în figura 4-6.
66 Secțiunea 4.2: Apreciere calitate suprafețe
Fig. 4-6 Editare pentru vertex-uri în sistem local de coordonate

18. În final din primitiva deformată se va obține o formă de bază, care în cele două proiecții va arăta
ca în figura 4-7. Mai departe pentru claritate dezactivați din browser vizibilitatea celor două schițe
care conțin imaginile bitmap, folosind meniul de context.
Fig. 4-7 – Forma de bază în stadiul final la editare cu forme libere

19. Cu comanda Finish Freeform reveniți în mediul de modelare parametrică și observați
în browser apariția unui nod nou, denumit Form1, care conține informațiile de la
modelul cu forme libere. Se poate interveni oricând asupra acestui model cu dublu
click pe nodul din arbore, sau selectând din meniul de context al nodului comanda
Edit freeform.
20. Pentru a schimba culoarea noului obiect selectați din partea de sus a ferestrei, în Quick Access
Toolbar, lista cu proprietățile de culoare, și alegeți Light Steel Blue.
4.2. Apreciere calitate suprafețe

21. Înainte de a continua procesul de modelare, se va face o analiză a calității suprafețelor exterioare,
aspect care e foarte important pentru etapa de execuție a matrițelor în care se vor turna prin in-
jecție componentele carcasei de mouse.
22. Un prim parametru, care oferă informații despre continuitatea suprafețelor pe zonele cu
muchii, îl reprezintă așa numita "rețea de linii zebra", care se poate genera cu comanda Ze-
bra din tabulatorul Inspect, meniul Analysis. Parametrii comenzii sunt cei din cutia de dialog
din figura 4-8. Rețeaua simulează proiecția unor surse de lumină liniare pe suprafața obiec-
tului, și își schimbă aspectul în funcție de punctul de vedere al privitorului controlat din co-
manda Free Orbit(F4), sau prin târâre de unul din elementele (fețe, muchii colțuri) ale cubu-
lui de vizualizare din figura anterioară.
Fig. 4-8 – Rețea Zebra lines

23. Un alt parametru important este așa numita "Draft analysys", care reprezintă analiza un-
ghiului de înclinare al suprafețelor față de direcția de extragere din matriță a piesei. Această
analiză permite evitarea unor situații când piesa va ieși foarte greu din matriță, sau chiar
când este imposibilă scoaterea acesteia datorită unor unghiuri negative.
Parametrii comenzii sunt cei din cutia de dialog din figura 4-9, unde este esențială indicarea direcției de
deschidere a matriței pentru a evidenția într-o postprocesare variația unghiului de draft. Pentru preciza-
rea direcției de deschidere, când este activat butonul marcat cu P1 în figura 4-9, se va expanda nodul
Origin cu sistemul de coordonate, și se selectează axa Y, după care se validează cu Apply. Se observă că
în partea de jos a carcasei, unghiul este negativ, ceea ce va impune definirea planului de separare a celor
două viitoare semicarcase pe acea zonă, și inversarea orientării semicarcasei inferioare, ceea ce va re-
zolva problema.
P1
Fig. 4-9 – Analiza unghiului de draft

24. Analiza curburii generale a suprafeței se poate face cu comanda Surface, care produce o
postprocesare ce exprimă acest parametru cu valori relative în intervalul [-1, 1] . Sunt
posibile trei tipuri de curbură: Gaussiană, mediană, și maximă, aceasta din urmă fiind
68 Secțiunea 4.2: Apreciere calitate suprafețe
prezentată în figura 4-10. Astfel zonele încercuite sunt potențial generatoare de pro-
bleme, întrucât apar în imediata apropiere alternări de curbură pozitivă cu curbură ne-
gativă, ceea ce înseamnă pe suprafață niște adâncituri care nu sunt recomandabile.
Curbură
negativă
Curbură
pozititivă
Fig. 4-10 – Curbura maximă

25. Realizarea de secțiuni prin piesă reprezintă o altă modalitate de a inspecta piesa la su-
prafață, cât și în interior, dacă are goluri care nu sunt expuse direct. Pentru aceasta se va
folosi comanda Section, care are parametrii definiți în cutia de dialog din figura 4-11.
Pentru a face mai multe secțiuni paralele activați butonul Advanced, marcat cu P1 în figura 4-11,
după care pentru a indica elementul de referință cu care sunt paralele planurile activați butonul
marcat cu P2 în figură și în browser selectați planul XY. Precizați apoi la numărul de secțiuni valoa-
rea 3, și la argumentul Distance valoarea 20 mm, după care activați butonul de simetrie marcat cu
P3 pentru a dispune planurile simetric față de planul de referință. După activarea butonului Apply
se vor evalua proprietățile celor 3 secțiuni, printre care: aria și momentele de inerție axiale, pre-
cum și alte proprietăți, cum ar fi: poziția centrului de greutate al secțiunii, perimetrul și momentul
de inerție polar care sunt disponibile din butonul Column Chooser.
P2 P3
P1
Fig. 4-11 – Secțiuni paralele cu planul XY

26. Un alt parametru îl reprezintă analiza curburii și torsiunii suprafeței prin plasarea de vec-
tori de orientare într-o rețea pe cele două direcții locale ale suprafeței. Pentru aceasta
folosiți comanda Curvature, care deschide cutia de dialog din figura 4-12. Atunci când
este activat butonul Selection selectați fața marcată cu P1 în figură.
P1
Fig. 4-12 – Activare vectori de orientare

După folosirea butonului Apply atunci când suprafața analizată este distorsionată, vectorii pot
avea o orientare ca în figura 4-13.a, pe când în cazul din 4-13.b vectorii sunt mai ordonați, rezul-
tând o suprafață mai naturală. În primul caz distorsiunile suprafeței sunt provocate de faptul că la
modelarea cu forme libere deformarea primitivei s-a făcut pe direcții paralele cu sistemul global
de coordonate, pe când în cel de-al doilea caz s-au utilizat direcții raportate la sistemul local, cu
precădere după axa Z, care era orientată pe direcția normalei la suprafață.
a) b)
Fig. 4-13 – Rețea de vectori de orientare

27. În browser se remarcă încă de la activarea primului tip de analiză, apariția unui nod denumit
Analysis, care conține toate rezultatele produse de comenzile de la aprecierea calității, ca în figura
4-14. Postprocesarea activă este marcată în arbore, iar pentru inhibarea afișării acesteia se va
dezactiva vizibilitatea nodului Analysis din meniul de context. Un dublu click pe oricare din rezul-
tate va reafișa postprocesarea respectivă.
Fig. 4-14 – Nod analiză

70 Secțiunea 4.3: Corecții model
4.3. Corecții model
4.3.1. Planare suprafață inferioară

28. Pentru o așezare corectă a mouse-ului, este necesară o suprafață plană
pe fața de jos, ajustare impusă de deformațiile asupra modelului cu for-
me libere. Cu comanda Start 2D Sketch faceți schiță nouă în planul XY
(pe care-l selectați în browser), și cu comanda Rectangle faceți un drep-
tunghi ca în figura 4-15, unde pentru a evidenția interiorul piesei secțio-
nați modelul cu planul de schiță folosind tasta F7. Cu comanda Project
Geometry proiectați în planul de schiță planul XZ și aplicați apoi cu co-
manda Dimension restricția1 de 1 mm, ca în figură.
După cum se observă în bara de stare a programului schița mai are 3 grade de libertate, care nu
sunt esențiale, însă laturile verticale ale dreptunghiului trebuie să depășească extremitățile mode-
lului.
Proiecţie
XZ
P1
P2
Fig. 4-15 – Schiță corecție

29. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare, și din schița anteri-
oară cu comanda Extrude extrageți material cu parametrii din cutia de dialog
din figura 4-15. Acolo se remarcă operația de tip Cut de combinare a extrudării
cu solidul existent (butonul marcat cu P1 activat), limitele extrudării definite
prin argumentul All, și direcția de extrudare în ambele sensuri (butonul marcat
cu P2 activat).
4.3.2. Ajustare zonă butoane

30. Cu comanda Start 2D Sketch faceți o schiță în planul XZ, și din browser cu
meniul de context activați vizibilitatea schiței denumite Sketch2, care
conține profilul de sus al carcasei de mouse. Cu tasta F7 secționați piesa
cu planul de schiță și apoi cu comanda Project Geometry proiectați pla-
nul XY în planul schiței.
31. Cu comanda Arc, creați arcul de cerc delimitat de punctele P1 și P2 în figura 4-16,
urmărind ca prin indicarea celui de-al treilea punct de pe contur arcul să se supra-
pună căt mai bine peste profilul corespunzător din imaginea bitmap. Cu comanda
Coincident suprapuneți centrul arcului de cerc, marcat cu P3 în figură, peste pro-
iecția planului XY marcată cu P4.
32. Cu comanda Arc creați alte două arce de cerc, delimitate de punctele P5 și P6,
respectiv P6 și P7, asigurând din poziționarea celui de-al treilea punct o suprapu-
nere cât mai exactă peste imaginea bitmap. Cu comanda Coincident plasați punc-
tul P7 pe proiecția planului XY, marcată cu P4. Cu comanda Tangent impuneți o
condiție de tangență între ultimele două arce de cerc, în jurul punctului P6.
1
Dacă este nevoie majorați valoarea de 1mm astfel încât latura de sus a dreptunghiului să fie complet în interiorul modelului
33. Cu comanda Mirror aplicați o restricție de oglindire a ultimelor două arce de cerc, pe
care le selectați atunci când butonul Select din dialogul din figura 4-16 este activ. La
indicarea elementului de referință al oglindirii activați butonul Mirror line și selectați
proiecția planului XY marcată cu P4 în figură.
34. Cu comanda Tangent aplicați o restricție de tangență între arcele marcate cu A și B în
figură, după care încheiați schița cu Finish Sketch, și dezactivați cu meniul de context
din browser vizibilitatea schiței Sketch2, (cea care conține imaginea bitmap)
.
P1
P6
P5
A
P7
P4 P3
B
P2
Fig. 4-16 – Schiță proiecție obiecte wireframe

35. Cu comanda Start 3D Sketch, din meniul Sketch, începeți o schiță care con-
ține obiecte wireframe în spațiul 3D. Scopul acestor obiecte este de a defini
pe suprafața superioară a corpului de mouse zonele pentru cele 3 butoane.
Lansați apoi în această schiță comanda Project to Surface pentru a obține
proiecții ale obiectelor din schița anterioară pe suprafața superioară.
P4
P3
P2
P1
Fig. 4-17
36. Atunci când este activat butonul Faces selectați cele 4 fețe2 marcate cu P1, P2, P3, P4 în
figura 4-17, după care activați butonul Curves, și selectați cele 5 arce de cerc din schița
anterioară, după care la validarea cu OK se va obține un efect ca în figura 4-18, și reve-
niți în spațiul de modelare cu Finish Skecth.
2În situația în care de la modelarea cu forme libere a rezultat un alt număr de suprafețe pe fața superioară, selectați toate acele suprafețe pe
care este de estimat ca se va face proiecția arcelor de cerc din schița anterioară
Fig. 4-18 – Proiecții curbe pe fața superioară

37. Dacă este cazul închideți vizibilitatea schiței 2D din planul XZ, și apoi lansați comanda
Split din tabulatorul Modify pentru a fragmenta convenabil suprafețele care au
rezultat pe fața superioară a carcasei. Atunci când este activat butonul Split Tool
selectați curba indicată în figura 4-19, iar când este selectat butonul Faces selectați
cele trei suprafețe marcate cu P1, P2, P3 în figură.
Split
Tool
P3
P2
P1
Fig. 4-19 – Fragmentare suprafețe

38. Operația de fragmentare necesită încă o manevră, bazată pe schița 3D precedentă. Pentru că
aceasta s-a consumat este necesară partajarea schiței respective, care acum apare ca un subnod
în nodul ultimului feature denumit Split1. Expandați acest nod și din meniul de context asupra
subnodului menționat lansați comanda Share Sketch, ca în figura 4-20. După această manevră
schița 3D apare la primul nivel în browser și este vizibilă.
39. Lansați din nou comanda Split, cu aceiași parametri ca la manevra anterioară, dar
folosiți ca argumente pentru Split Tool și Faces to split pe cele din figura 4-20
Split
Tool
P1
P2
Fig. 4-20 - Fragmentare suprafețe

40. Faceți un plan de referință paralel cu planul XZ, la 8 mm față de acesta, fo-
losind comanda Offset from Plane din meniul Work Features, în direcția din
figura 4-21.
Fig. 4-21 – Plan referință

41. Lansați comanda Split, cu aceiași parametri ca la manevrele anterioare, dar folosiți ca
argumente pentru Split Tool și Faces to split planul de referință respectiv suprafețele
marcate cu P1, P2, P3, P4 Și P5 în figura 4-22.
P5
Split
Tool
P1
P4
P2 P3
Fig. 4-22 – Fragmentare cu plan de referință

42. Cu comanda Thicken / Offset faceți 5 suprafețe echidistante la 3 mm spre
interiorul carcasei. Pentru aceasta când butonul Select este activ selectați
cele 5 suprafețe marcate în figura 4-23 cu P1, P2, P3, P4 și P5.
Comutați apoi cu butonul macat cu A în dialogul din figură, de la generarea de solide la generarea
de suprafețe, inversați direcția de generare cu butonul marcat cu B în figură înspre carcasă, și mo-
dificați distanța de offset la 3mm, după care validați cu OK. Deocamdată aceste suprafețe nu se
pot observa fiind generate la interiorul carcasei.
P4
P5
A
P3 B
P1
P2
Fig. 4-23 – Suprafețe echidistante

43. Cu comanda Ruled Surface faceți câte o suprafață riglată pornind de la cele trei
muchii marcate cu P1, P2, P3 în figura 4-24, pe o distanță de 10 mm.
P2 P3
P1
Fig. 4-24 – Suprafețe riglate

44. Pentru a face mai vizibile suprafețele generate dezactivați din meniul de context al ultimului nod
generat proprietatea Translucent, ca în partea dreaptă a figurii 4-24.
45. Cu comanda Extend extindeți muchia continuă marcată cu P1 în figura 4-25 pe o
distanță de 3 mm, astfel încât sa ajungă la suprafețele interioare obținute prin offset.
P1
Fig. 4-25 – Extindere suprafețe

46. Cu comanda Ruled Surface faceți alte două suprafețe riglate pornind prima da-
tă de la muchiile marcate cu P1, P2 în figura 4-26, pe o distanță de 10 mm. Pro-
cedați la fel din altă comandă pentru muchiile P3 și P4, după care dezactivați
proprietatea Translucent la ambele perechi de suprafețe.
P3
P4
P1
P2

47. Cu comanda Extend extindeți muchia continuă marcată cu P1 în figura 4-26, pe o
distanță de 3 mm, după care din altă comandă procedați la fel pentru muchia
continuă marcată cu P3.
48. Cu comanda Stitch unificați cele 4 suprafețe marcate cu P1, P2, P3, P4 în figura 4-27, du-
pă care apăsați Apply cu rezultatul din cutia de dialog a figurii și validați cu butonul Do-
ne. Mai departe dezactivați proprietatea Translucent la ultimul nod denumit Stitch Sur-
face1.
P2
P3
P4
P1
Fig. 4-27 – Unificare suprafețe

49. Cu comanda Ruled Surface faceți câte o suprafață riglată pornind de la cele șa-
se muchii de pe conturul evidențiat în figura 4-28, pe o distanță de 10 mm.
P4
P5
P3
P6
P2
P1

50. Cu comanda Extend extindeți muchia continuă rezultată pe muchiile anterioare
P1…P6 pe o distanță de 3 mm, astfel încât sa ajungă la suprafețele interioare
obținute prin offset.
51. Cu comanda Stitch unificați cele 2 suprafețe prelucrate: cea corespunzătoare unificării
anterioare și cea extinsă la ultima manevră, astfel încât să rezulte o suprafață unificată
care va delimita zona de construcție a butoanelor de mouse, ca în figura 4-29. Pentru fi-
nalizare apăsați Apply și validați cu butonul Done. Mai departe dezactivați proprietatea
Translucent la ultimul nod denumit Stitch Surface2.
Fig. 4-29 – Suprafața unificată

52. Folosiți comanda Split, la care activați opțiunea Split solid ca în figura 4-30, și
descompuneți cu suprafața unificată solidul existent în două solide. Dezactivați apoi
vizibilitatea suprafeței unificate.
Fig. 4-30 – Solide separate

53. Pentru claritate modificați culoarea solidului din care se vor construi butoanele de mouse, denu-
mit Solid2 nodul Solid Bodies. Selectați subnodul Solid2 și din meniul de context lansați comanda
Properties, iar în cutia de dialog apărută alegeți culoarea Olive Green la Body Appearance. Din ace-
lași subnod dezactivați apoi vizibilitatea solidului Solid2.
54. Cu comanda Shell generați o cavitate interioară astfel încât grosimea pereților să fie uni-
formă de 1.3 mm. Pentru a evidenția efectul comenzii activați cu dublu click secțiunile
din nodul de analiză, ca în figura 4-31, după care dezactivați vizibilitatea întregului nod
de analiză.
Fig. 4-31 – Generare cavitate interioară

55. Cu comanda Split separați corpul de mouse în două solide, folosind planul definit anteri-
or în figura 4-21, pe care-l selectați din browser când este activ butonul Split Tool.
În cutia de dialog a comenzii din figura 4-32 activați butonul Split Solid și finalizați cu OK. În nodul din
browser care conține solidele a dispărut subnodul Solid3, dar au apărut în schimb Solid4 și Solid5. La
subnodul Solid5, care conține partea inferioară, schimbați proprietatea de culoare pe Smooth Yellow.
Fig. 4-32 – Separare semicarcase

56. Folosind meniul de context activați din browser vizibilitatea lui Solid2 și dezactivați-o pe cea a lui
Solid4 și Solid5.
57. Cu comanda Thicken / Offset faceți 5 suprafețe echidistante la 1.3 mm spre
interiorul carcasei. Pentru aceasta când butonul Select este activ selectați
cele 5 suprafețe marcate în figura 4-33 cu P1, P2, P3, P4 și P5.
Comutați apoi cu butonul macat cu A în dialogul din figură, de la generarea de solide la generarea
de suprafețe, inversați direcția de generare cu butonul marcat cu B în figură înspre carcasă, și mo-
dificați distanța de offset la 1.3 mm, după care validați cu OK. Din meniul de context asupra ulti-
mului nod generat dezactivați proprietatea Translucent.
P3
P4
P5
P1 B
P2
la
Fig. 4-33 – Offset suprafețe butoane
58. Cu comanda Extend extindeți suprafețele anterioare pe o distanță de 4mm către
exterior, după cum se vede în figura . La prompterul Select boundary edges to extend
selectați muchiile marcate cu P1, P2, P3, P4.
P3
P4
P1
P2
Fig. 4-34 – Extindere muchii suprafețe

59. Cu comanda Split tundeți solidul din care se obțin butoanele, folosind suprafața genera-
tă anterior. Când butonul Split Tool este activat indicați suprafața cu punctul P1 din figu-
ra 4-35, după care activați modul Trim Solid, marcat cu P2 în figură, și inversați cu buto-
nul marcat cu P3 direcția din care se scoate material.
P2
P1
Fig. 4-35 – Tundere solid butoane

60. Dezactivați vizibilitatea suprafeței folosite la operația de tundere, folosind meniul de context din
browser asupra nodului denumit OffsetSrf2.
61. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă în planul XZ, după ca-
re activați vizibilitatea schiței partajate din figura 4-16. Cu comanda Pro-
ject Geometry proiectați în planul de schiță arcul marcat cu P1 în figura
4-36. Cu comanda Offset faceți o copie echidistantă a proiecției anteri-
oare, marcată cu P2 în figură, după care cu comanda Dimension aplicați
o restricție de 1 mm între cele două arce, ca în figură.
P1 Dupa
P2 Extrude
P3 P4
Fig. 4-36 – Suprafață de extrudare

62. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare, și lansați comanda
Extrude pentru a face o suprafață de extrudare din schița anterioară. În dialo-
gul comenzii ca și profil selectați copia marcată cu P2 în figura 4-36, apoi comu-
tați la generarea de suprafețe, (butonul marcat cu P3), precizați direcția de ex-
trudare în ambele sensuri, cu butonul marcat cu P4 și modificați distanța de ex-
trudare la 100 mm.
63. Cu comanda Split tundeți solidul din care se obțin butoanele, folosind suprafața
generată anterior. Când butonul Split Tool este activat indicați suprafața cu punctul
P1 din figura 4-37, după care activați modul Trim Solid, marcat cu P2 în figură, și
inversați cu butonul marcat cu P3 direcția din care se scoate material.
P2
P1
Fig. 4-37 – Tundere margine butoane

browser asupra nodului denumit ExtrusionSrf2.
65. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă în planul XZ, unde cu
comanda Project Geometry proiectați în planul de schiță arcul marcat cu
P1 în figura.
66. Cu comanda Offset faceți o copie echidistantă a proiecției anterioare,

marcată cu P2 în figură, după care cu comanda Dimension aplicați o res-
tricție de 1 mm între cele două arce, folosind ca bază de cotare punctele
de la capetele arcelor marcate cu P3 și P4 în figura 4-38. Înainte de pla-
sarea restricției folosiți opțiunea Aligned din meniul de context pentru a
plasa cota aliniată cu baza de cotare.
Dupa
P3
Extrude
P1
P4
P2 P5
Fig. 4-38 – Schiță suprafață tundere

67. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare, și lansați comanda
Extrude pentru a face o suprafață de extrudare din schița anterioară. În dialo-
gul comenzii ca și profil selectați copia marcată cu P2 în figura 4-38, apoi comu-
tați la generarea de suprafețe, (butonul marcat cu P5), și modificați distanța de
extrudare la 40 mm.
68. Cu comanda Split tundeți solidul din care se obțin butoanele, folosind suprafața genera-
tă anterior. Când butonul Split Tool este activat indicați suprafața cu punctul P1 din figu-
ra 4-39, după care activați modul Trim Solid, marcat cu P2 în figură.
P2
P1
Fig. 4-39 – Tundere margine butoane

browser asupra nodului denumit ExtrusionSrf3.
70. Cu comanda Fillet racordați cele 4 colțuri indicate în figura 4-40 cu P1, P2, P3, P4, folo-
sind o rază de racordare de 1 mm.
P3
P4
P1 P2
Fig. 4-40 – Racordări colțuri

71. Activați vizibilitatea corpului denumit Solid4 și observați în figura 4-41 spațiul creat între carcasă și
corpul cu butoanele pentru a permite ulterior mișcările acestora. În continuare inhibați din nou vi-
zibilitatea corpului de mouse folosind meniul de context asupra nodului Solid, pentru a finaliza
corpul ce conține butoanele.
Fig. 4-41 – Evidențiere spații
72. Faceți două plane de referință paralele cu planul XY, folosind comanda
Offset from Plane din meniul Work Features. La prompterul Select a planar
face selectați în browser planul XY, iar la parametrul distanță folosiți valorile
de 14 mm, respectiv -14 mm.
73. Cu comanda Free Orbit(F4) schimbați punctul de vedere astfel încât corpul să fie cu par-
tea concavă în sus, ca în figura 4-42. Cu comanda Split divizați în două fețe adiacente, în
raport cu planul marcat cu P1 în figură, fața notată cu P2. Procedați la fel repetând co-
manda pentru planul marcat cu P3 și fața marcată cu P2. în acest fel se poate accesa
muchia nou apăruta, evidențiată în figură, necesară pentru operațiile ulterioare.
P3
P2
P1
Fig. 4-42 – Divizare față interioară

74. Cu comanda Start 3D Sketch faceți o schiță nouă, unde cu coman-
da Include Geometry includeți muchia rezultată din divizarea ante-
rioară, indicată cu P1 în figura 4-43, după care închideți schița cu
Finish Sketch.
P3
P1
P2
Fig. 4-43 – Schițe 3D și 2D pentru perete legătură

75. Cu comanda Start 2D Sketch faceți o schiță nouă folosind ca plan de schi-
ță planul marcat cu P2 în figura 4-43. Secționați piesa cu planul de schiță
folosind comanda Slice Graphics (F7) și apoi cu comanda Point faceți o
entitate punct, pe care o restricționați cu comanda Coincident în capătul
notat cu P3 al curbei din schița 3D.
76. Cu comanda Rectangle faceți un dreptunghi care are colțul dreapta sus în
punctul marcat cu P3, și pe care-l dimensionați cu comanda Dimension cu
restricțiile de 14 mm și respectiv 1.3 mm, ca în figură.
77. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare și cu comanda

Sweep faceți un solid prin deplasarea profilului generator dreptunghiular,
(marcat cu P1 în figura 4-44), pe curba directoare din schița 3D (marcată cu
P2 în figură). În cutia de dialog a comenzii modificați argumentul Orientati-
on pe valoarea Paralel, ceea ce va menține profilul generator în aceeași po-
ziție în timpul deplasării pe curba directoare.
P2
P1
Fig. 4-44 – Perete generat prin operație Sweep

ță planul YZ, pe care-l selectați în browser. Cu comanda Project Geo-
metry proiectați în planul schiței cele trei puncte din colțurile obiectului,
marcate în figura 4-45 cu P1, P2, P3.
P4
P5
P1 P2
P3
Fig. 4-45 – Ajustare perete de legătură

79. Cu comanda Rectangle faceți un dreptunghi pe care-l dimensionați cu co-
manda Dimension aplicând restricțiile de 1 mm pe orizontală față de punc-
tele P1 și P2, 20 mm pe verticală, respectiv 2.3 mm față de punctul P3.
80. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare și cu comanda Extrude
faceți un solid cu care scoateți material pe baza schiței anterioare, folosind para-
metrii din cutia de dialog a figurii 4-45. Distanța de extrudare este de 25 mm, ope-
rația de combinare cu solidul existent este de tip Cut (butonul marcat cu P4 în fi-
gură), iar direcția de extrudare se inversează înspre solidul existent cu butonul
marcat cu P5.
ță fața plană îngustă marcată cu P1 în figura 4-46. Cu comanda Project
Geometry proiectați în planul schiței planul XY, pe care-l selectați în
browser, și muchia arcuită indicată cu P2 în figură.
82. Cu comanda Line continuați conturul care se vede în figură, asigurând coin-
cidența în toate vertexurile acestuia. Cu comanda Dimension aplicați restric-
țiile dimensionale de 20 mm și 5 mm pe verticală și respectiv 6 mm și 3 mm
pe orizontală.
faceți un solid cu care adunați material pe baza schiței anterioare, folosind para-
metrii impliciți, și o distanța de extrudare de 1.3 mm.
P1
Proiecţie
Plan XY
P2
Fig. 4-46 – Schița consolă orizontală

ță fața plană îngustă marcată cu P1 în figura 4-47. Cu comanda Project
Geometry proiectați în planul schiței planul XY și secționați piesa cu pla-
nul de schiță folosind comanda Slice Graphics (F7).
Proiecţie
Plan XY
P1
Fig. 4-47 – Schiță decupaj elastic

85. Cu comanda Rectangle faceți un dreptunghi pe care-l dimensionați cu co-
manda Dimension, având lungimea de 30 mm și lățimea de 1 mm. Pentru a-
l poziționa adăugați restricțiile de 15 mm față de extremitatea din dreapta
și de 0.5 mm de la proiecția planului XY până la o latură.
metrii din cutia de dialog a figurii 4-48. Acolo la operația de combinare cu solidul
existent activați butonul Cut, (marcat cu P1 în figură), la modul de delimitare al ex-
trudării folosiți valoarea All, ceea ce va duce extrudarea până străbate complet
corpul, iar la direcția de extrudare activați butonul Symmetric (marcat cu P2 în fi-
gură). Acest decupaj va asigura elasticitatea necesară la acționarea celor două bu-
toane ale mouse-ului.
P1
P2
Fig. 4-48 – Decupaj elastic

87. Pentru a asigura un joc de 1 mm între butoane și talpa corpului de mouse tre-
buie scurtate butoanele pe partea inferioară cu 1 mm.
Acest lucru se va face prin deplasarea fețelor înguste spre interiorul corpului. Lansați comanda Thicken /
Offset, la care modificați distanța de offset la 1 mm, ca în cutia de dialog din figura 4-49, iar apoi selec-
tați succesiv cele 4 fețe marcate cu P1, P2, P3, P4, după care inversați direcția de deplasare a fețelor cu
butonul marcat cu P5. Repetați identic manevra pentru celălalt buton de mouse.
P1
P2
P3
P5
P4
Fig. 4-49 – Scurtare butoane prin offset fețe

88. Activați vizibilitatea celorlalte două solide, denumite Solid4 și Solid5, folo-
sind meniul de context, după care începeți schiță nouă cu comanda Start 2D
Sketch în planul XY, pe care-l selectați în browser. Secționați componentele
cu planul de schiță folosind comanda Slice Graphics (F7), și apoi cu comanda
Project Geometry proiectați în planul de schiță celelalte două plane ale sis-
temului de coordonate, YZ și XZ, ca în figura 4-50.
89. Cu comanda Circle faceți un cerc pe care-l restricționați complet cu coman-
da Dimension la care aplicați restricțiile de 30 mm pentru diametru, respec-
tiv 27 mm de la centru la planul XZ și 48 mm de la centru la planul YZ.
Proiecţie
Plan YZ
Proiecţie
Plan XZ
Fig. 4-50 – Schiță decupaj rotiță

metrii din cutia de dialog a figurii 4-51. Acolo la operația de combinare cu solidul
existent activați butonul Cut, (marcat cu P1 în figură), la modul de delimitare al ex-
trudării folosiți valoarea 8 mm, iar la direcția de extrudare activați butonul Sym-
metric (marcat cu P4 în figură). Când este activ butonul Solids (marcat cu P2 în fi-
gură), selectați semicarcasa superioară (marcată cu P3 în figură). Selectați apoi ta-
bulatorul More și la argumentul Taper tastați valoarea -25 deg, după care se va
obține rezultatul din partea dreaptă figurii.
P1
P3
P2
P4
Fig. 4-51 – Decupaj rotiță

91. Cu comanda Fillet racordați cele două muchii marcate cu P1 și P2 în figura 4-52, folosind
o rază de racordare de 4 mm.
P1
P2
Fig. 4-52 – Racordare muchii decupaj

4.4. Definirea punctelor de sprijin pentru corp butoane

92. Dezactivați vizibilitatea corpului de mouse, denumit Solid4 folosind meniul
de context, după care începeți o schiță nouă cu comanda Start 2D Sketch în
planul marcat cu P1 în figura 4-53. Cu comanda Project Geometry proiectați
în planul de schiță planul XY.
P1
Proiecţie
Plan XY
P2
P3
Fig. 4-53 – Schiță găuri suport

93. Cu comanda Point creați 2 entități de tip punct, marcate în figură cu P2 și P3, după
care cu comanda Dimension aplicați cele 4 restricții din figura 4-53: două pe ori-
zontală, cu valoarea de 4 mm, și două pe verticală cu valoarea de 9 mm.
94. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare și cu comanda Hole fa-
ceți două găuri pornind de la schița anterioară. Dacă argumentul Placement are
valoarea From Sketch, ca în figura 4-54, se detectează automat schița anterioară
care conține două puncte, folosite ce centre ale găurilor, și implicit solidul asupra
căruia de aplică operația. Lăsând toți ceilalți parametri cu valorile implicite, modi-
ficați diametrul la valoarea 2 mm, după care rezultă efectul din figură.
P1
Fig. 4-54 – Găuri suport

95. Cu comanda Offset from Plane faceți un plan de referință coincident cu pla-
nul feței indicată cu P1 în figura 4-54, la care distanța de offset este 0 mm.
96. Începeți o schiță nouă cu comanda Start 2D Sketch în planul marcat cu P1 în
figura 4-54. Secționați componentele cu planul de schiță folosind comanda
Slice Graphics (F7) și dezactivați vizibilitatea semicarcasei inferioare de mo-
use, denumită Solid5 folosind meniul de context. Activați modul Constructi-
on și cu comanda Project Geometry proiectați în planul de schiță cele două
muchii circulare ale găurilor realizate anterior, marcate cu P1 și P2 în figura
4-55.
88 Secțiunea 4.4: Definirea punctelor de sprijin pentru corp butoane
P1
P2
Fig. 4-55 – Schiță distanțoare suport

97. Dezactivați modul Construction și cu comanda Circle faceți două cercuri
la care dacă este nevoie aplicați câte o restricție de concentricitate cu
proiecțiile muchiilor circulare. La cele două cercuri impuneți câte o res-
tricție dimensională de diametru cu valoarea de 2.5 mm.
98. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare și lansați comanda Ex-
trude. La prompterul Select profile indicați cele două cercuri marcate cu P1 și P2 în
figura 4-56. Activați apoi butonul Solids, marcat cu P3 în figură și indicați ca solid
asupra căruia se aplică extrudare semicarcasa superioară, marcată cu P4 în figură.
Modificați apoi limita de extrudare de la argumentul Extents la valoarea To (mar-
cată cu P5 în figură), și indicați apoi fața marcată cu P6.
P3
P5
P1
P2
P6
P4
Fig. 4-56 – Extrudare distanțoare

99. Începeți o schiță nouă cu comanda Start 2D Sketch în planul marcat cu P1 în
figura 4-57. Activați modul Construction și cu comanda Project Geometry
proiectați în planul de schiță cele două muchii circulare ale distanțoarelor
realizate anterior, marcate cu P2 și P3 în figura 4-57.
P2
P1
P3
Fig. 4-57
100. Dezactivați modul Construction și cu comanda Circle faceți două cer-
curi la care dacă este nevoie aplicați câte o restricție de concentricita-
te cu proiecțiile muchiilor circulare. La cele două cercuri impuneți câ-
te o restricție dimensională de diametru cu valoarea de 1.5 mm.
101. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare și lansați comanda Ex-
trude. La prompterul Select profile indicați cele două cercuri marcate cu P1 și P2 în
figura 4-58. Folosiți parametrii impliciți din cutia de dialog, iar la argumentul Dis-
tance modificați valoarea la 1.5 mm.
P1
P2
Fig. 4-58 – Extrudare 2 distanțoare

102. Începeți o schiță nouă cu comanda Start 2D Sketch în planul de referință creat în
figura 4-54. Schimbați direcția normalei la planul de schiță folosind de două ori
semnul marcat cu P1 în figura 4-59 de pe latura cubului de vizualizare, după care
secționați piesa cu planul de schiță cu Slice Graphics (F7).
103. Cu comanda Rectangle faceți un dreptunghi, pe care-l dimensionați cu
comanda Dimension la o înălțime de 20 mm și o lățime de 1.3 mm. Pozi-
ționați-l apoi la 4 mm și respectiv 7 mm față de cele două laturi ale piesei
ce conține butoanele, ca în figura 4-59.
90 Secțiunea 4.4: Definirea punctelor de sprijin pentru corp butoane
P2
P1
Fig. 4-59 – Schiță element sprijin

104. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare, dezactivați vizibilitatea
corpului cu butoanele de mouse denumit Solid2, și lansați comanda Extrude. În
cutia de dialog a comenzii modificați parametrul Extents la valoarea To și selectați
suprafața indicată în figura 4-59 cu P2.
105. Începeți o schiță nouă cu comanda Start 2D Sketch în planul de referință

creat în figura 4-54 și secționați piesa cu planul de schiță cu Slice
Graphics (F7). Cu comanda Point faceți un punct, marcat cu P1 în figura
4-60, pe care-l poziționați la distanțele de 10 mm și 7 mm față de cele
două laturi ale elementului de sprijin din manevra anterioară, evidenția-
te cu Project Geometry.
P3
P2
P1
Fig. 4-60 – Poziționare cârlig
Fig. 4-61 – Dimensiuni cârlig

106. Cu comanda Snap Fit3 definiți un cârlig de agățare, poziționat automat de punctul din
schița anterioară, pentru care definiți direcția de agățare prin activarea butonului
marcat cu P2 în figura 4-60, și selectarea direcției marcate cu P3 în figură. Pentru a
stabili dimensiunile cârligului folosiți valorile indicate în tabulatorii Beam și Hook ai
cutiei de dialog, din figura 4-61.
4.5. Definire elemente îmbinare
4.5.1. Definire margini

107. Cu comanda Offset from Plane faceți două plane de referință la distanțele
de 35 mm și de -4 mm în raport cu fața plană indicată cu P1 în figura 4-62.
Offset 35
mm
P1
Offset -4
mm
Fig. 4-62 – Plane limitare margini îmbinare

108. Cu comanda Lip faceți marginile de îmbinare de pe semicarcasa superioară. În cutia de
dialog a comenzii activați butonul marcat cu P1 în figura 4-63 pentru margine cu scobire
de tip Groove. Atunci când este activat butonul Path Edges selectați marginea interioară
marcată cu P2 în figură. Activați apoi butonul Guide Face și indicați suprafața plană în-
gustă marcată cu P3 în figură. Activați apoi check box-ul Path Extents și selectați planele
de referință marcate cu P4 și P5 în figură.
P1
P3
P2
P5
P4
Fig. 4-63 – Definire margini îmbinare

109. Selectați apoi tabulatorul Groove din cutia de dialog și modificați parametrii geometrici ai marginii
conform celor din cutia de dialog din figura 4-64, unde înălțimea este de 1 mm, lățimea la bază de
0.65 mm și ceilalți au valoarea zero, după care rezultă efectul din partea dreaptă a figurii.
3
Dacă este cazul din meniul de context asupra zonei de Ribbon activați din Show Panel panelul Plastic Parts
92 Secțiunea 4.5: Definire elemente îmbinare
Fig. 4-64 - Margini scobite de îmbinare

110. Din browser închideți vizibilitatea semicarcasei superioare, denumită Solid4, și activați-o pe cea a
semicarcasei inferioare, denumită Solid5.
111. Cu comanda Lip faceți marginile de îmbinare de pe semicarcasa inferioară. În cutia de
dialog a comenzii activați butonul marcat cu P1 în figura 4-65 pentru margine cu adău-
gare de tip Lip.
Atunci când este activat butonul Path Edges selectați marginea interioară marcată cu P2 în figură.
Activați apoi butonul Guide Face și indicați suprafața plană îngustă marcată cu P3 în figură. Acti-
vați apoi check box-ul Path Extents și selectați planele de referință marcate cu P3 și P4 în figură.
P3
P2 P5
P1 P4
Fig. 4-65 – Definire margini de îmbinare

112. Selectați apoi tabulatorul Lip din cutia de dialog și folosiți aceiași parametri geometrici ai marginii
ca în figura 4-66, unde înălțimea este de 1 mm, lățimea la bază de 0.65 mm și ceilalți sunt zero.
Fig. 4-66 - Margini de îmbinare cu adăugare

4.5.2. Definire bosaje șuruburi autofiletante

113. Începeți o schiță nouă cu comanda Start 2D Sketch în planul de referință
creat în figura 4-21, cu care s-au separat cele două semicarcase. Cu co-
manda Project Geometry proiectați în planul de schiță planul XY și apoi
planul YZ.
114. Cu comanda Point creați trei entități de tip punct, marcate cu P1, P2 și P3 în figura
4-67, pe care le plasați cu cotele din figură față de proiecțiile celor două plane.
Proiecţie
Plan YZ
Proiecţie
P2 Plan XY
P3
P1
Fig. 4-67 – Schița bosaje șuruburi autofiletante
P1
Fig. 4-68 – Argumente bosaje cap șurub

94 Secțiunea 4.5: Definire elemente îmbinare

Boss. În tabulatorul Shape alegeți tipul Head, marcat cu P1 în figura 4-68, ceea
ce va permite generarea unor bosaje pentru capul șurubului autofiletant. Ar-
gumentul Placement cu valoarea implicită From Sketch va genera câte un bosaj
centrat în fiecare punct din schiță. La argumentul Fillet folosiți valoarea 0.3
mm. În tabulatorul Head modificați toți parametrii conform celor din figură.
După finalizare va apărea situația din figura 4-69.
Fig. 4-69 – Bosaje pentru capete de șuruburi autofiletante

116. Expandați în browser ultimul nod care conține bosajul, și din meniul de context asupra schiței care
este subnod al acestuia activați proprietatea Share Sketch, pentru a putea fi utilizată și la celălalt
set de bosaje din semicarcasa superioară.
117. Din browser activați vizibilitatea semicarcasei superioare, denumită Solid4, și dezactivați-o pe cea
a semicarcasei inferioare, denumită Solid5.
118. Lansați apoi comanda Boss și din tabulatorul Shape alegeți forma de bosaj Thread, marcată cu P1
în figura 4-70, pentru a realiza partea în care se generează filetul. Folosiți raza de racordare de 0.5
mm și modificați parametrii geometrici în tabulatorul Thread conform celor din figură.
P1
Fig. 4-70 – Parametri bosaj parte filetată

119. Dacă schiță partajată anterior, care apare la primul nivel în browser, este vizibilă, dezactivați-i vi-
zibilitatea. După finalizare va apare situația din figura 4-71.
Fig. 4-71 - Bosaj parte filetată
4.6. Decupaje montaj componente

120. Din browser activați vizibilitatea corpului cu butoanele, denumit Solid2 și
începeți o schiță nouă cu comanda Start 2D Sketch în planul de referință
creat în figura 4-54 după care secționați piesa cu planul de schiță folo-
sind Slice Graphics (F7). Cu comanda Project Geometry proiectați în pla-
nul de schiță muchia marcată cu P1 în figura 4-72, care va apare ca cea
marcată cu P2.
P1
P3
P2
Fig. 4-72 – Schiță decupaj butoane

121. Folosind comanda Offset faceți o copie echidistantă a curbei P2 în curba
marcată cu P3. Cu comenzile Line și Trim completați și ajustați profilul ca în
figură.
122. Cu comanda Dimension plasați cotele de 0.8 mm între curba proiectată și cea
rezultată din offset, 6 mm pe latura de sus și câte 1 mm de la muchiile liniare ale
corpului cu butoanele până la componentele profilului, ca în figură.
123. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare, dezactivați vizibilitatea
corpului cu butoanele de mouse denumit Solid2, și a semicarcasei inferioare, de-
numită Solid5, după care lansați comanda Extrude. În cutia de dialog a comenzii
modificați parametrul Extents la valoarea All și activați în cutia de dialog din figura
96 Secțiunea 4.6: Decupaje montaj componente
4-73 butonul Cut, care este marcat cu P1. Dacă este cazul schimbați cu butonul
marcat cu P2 sensul extrudării, astfel încât să fie dirijată către piesă.
P1
P2
Fig. 4-73 – Decupaj introducere corp butoane

124. Dezactivați vizibilitatea semicarcasei superioare (Solid4) și activați-o pe cea
a corpului cu butoanele de mouse denumit Solid2. Cu comanda Offset from
Plane faceți un plan de referință, marcat cu P2 în figura 4-74, raportat la 12
mm de fața plană marcată cu P1 în figură.
P1
P2
Fig. 4-74 – Schiță tije butoane

125. Începeți o schiță nouă cu comanda Start 2D Sketch în planul
de referință anterior. Cu comanda Circle faceți două cercuri,
la care diametrele au valoarea de 2 mm, ca în figura 4-74. Po-
ziționați apoi cu comanda Dimension centrele celor două cer-
curi la distanțele de 3 mm și 39 mm fața de cele două muchii
din figură.
126. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare, unde lansați coman-
da Extrude. În cutia de dialog a comenzii modificați parametrul Extents la va-
loarea All și activați în cutia de dialog din figura 4-75 butonul marcat cu P1,
pentru a schimba sensul extrudării, astfel încât tijele să fie dirijate către piesă.
P2
P1
Fig. 4-75 – Tije acționare switch-uri

127. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă în planul
feței marcate cu P2 în figura 4-75. Cu comanda Rectangle fa-
ceți un dreptunghi, ca în figura 4-76. Poziționați apoi cu co-
manda Dimension cele două laturi de 1.2 mm și 3.4 mm la
distanța de 1.3 mm față de muchia din figură, iar cu comanda
Collinear asigurați o coliniaritate între segmentul marcat cu
P1 și muchia marcată cu P2.
P1
P2
Fig. 4-76 – Schiță decupaj cârlig

128. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare, după care lansați
comanda Extrude. În cutia de dialog a comenzii modificați parametrul Extents
la valoarea All și activați în cutia de dialog din figura 4-77 butonul Cut, care este
marcat cu P1. Dacă este cazul schimbați cu butonul marcat cu P2 sensul extru-
dării, astfel încât să fie dirijată către piesă.
98 Secțiunea 4.6: Decupaje montaj componente
P1
P2
Fig. 4-77 – Decupaj cârlig

129. Din browser activați vizibilitatea semicarcasei superioare și începeți
apoi o schiță nouă cu comanda Start 2D Sketch în planul de referință
creat în figura 4-74 după care dacă este cazul inversați normala la pla-
nul de schiță folosind cubul de vizualizare, ca în figura 4-78. Cu coman-
da Project Geometry proiectați în planul de schiță muchiile marcate cu
P1 și P2 în figură. Cu comanda Circle faceți două cercuri la care aplicați
restricții de concentricitate cu muchiile circulare proiectate. Cu co-
manda Dimension aplicați restricții la diametrele cercurilor de 4 mm.
P1
P1
P2
Fig. 4-78 – Schiță decupaj tije butoane

130. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare, după care lansați co-
manda Extrude. În cutia de dialog a comenzii modificați parametrul Extents la va-
loarea All și activați în cutia de dialog din figura 4-79 butonul Cut, care este marcat
cu P1. Dacă este cazul schimbați cu butonul marcat cu P2 sensul extrudării, astfel
încât să fie dirijată către piesă. La activarea butonului Solids selectați semicarcasa
superioară, marcată cu P3 în figură.
P3
P1
P2
Fig. 4-79 - Decupaj tije butoane

131. Activați vizibilitatea semicarcasei inferioare (Solid5), și în tabulatorul View, meniul Appearance
lansați comanda Half Section View, după care selectați planul XY în browser și validați cu OK în
meniul de context, ceea ce va produce o reprezentare ca în figura 4-80. Pentru a reveni lansați din
același meniu comanda End Section View.
Fig. 4-80 – Reprezentare în secțiune

Suport hard disc
Tema prezintă strategia de realizare a modelului parametric pentru un suport ce poate stoca
trei hard discuri, care se va asambla în carcasa unui calculator desktop. Se pleacă de la un
template specific pieselor din tablă ambutisată, completând modelul cu elemente feature
adecvate. Anumite feature-uri, care sunt de așteptat să se repete la piese din această familie,
se vor generaliza în biblioteci de i-feature, disponibile parametrizat la orice alte piese asemă-
nătoare, prin facilitatea Punch Tool. Unele dintre detaliile de montaj în carcasa calculatorului
se vor definitiva în ansamblul acesteia, trebuind corelate cu dimensiunile de acolo. În final se
va determina desfășurata suportului, și se va evidenția ordinea operațiilor de îndoire.
5.1. Realizarea fețelor primare
5.1.1. GENERAREA FEȚELOR

1. Generați un fișier nou cu comanda New, folosind ca prototip template-ul bazat pe sis-
temul metric: Sheet Metal (mm). Acest prototip va oferi acces la toate elementele de
tip feature care sunt specifice pieselor obținute din foi de tablă prin operații de de-
formare plastică la rece: ambutisări, îndoiri, perforări, bercluiri, reliefări etc. Toate
aceste elemente virtuale sunt parametrice, oferind o mare flexibilitate modelului.
Utilizarea altui prototip va face imposibilă dezvoltarea modelului conform celor nece-
sare la piesele din tablă. Fișierul se va salva în directorul grupei, sub numele Supor-
tHdd.ipt.
2. Pentru a demara procesul de modelare este necesară precizarea grosimii foii de ta-
blă, care va fi uniformă pentru întreaga piesă, precum și a materialului acesteia. Gro-
simea se va adopta de 1 mm, diferită de cea implicită de 0,5 mm din template-ul ales,
iar materialul se va selecta din biblioteca existentă a sistemului ca fiind Steel Mild.
Tema 5: Suport hard disc 101
Acești parametri se vor preciza în cutia de dialog din figura 5-1, lansată de comanda
Sheet Metal Defaults, după dezactivarea check box-ului Use Thickness from Rule.
P2
P1
P3
Fig. 5-1 – Dialog parametri foaie de tablă

3. Se va genera prima dată fața orizontală a suportului, cea corespunzătoare lățimii de 101 de mm,
conform figurii 5-2, cu dimensiunile de montaj de la hard disc. După aceasta se vor construi cele
două fețe verticale din figura de prezentare.
Fig. 5-2 – Dimensiuni montaj pentru hard disc

4. Folosind comanda Start 2D Sketch generați o schiță nouă indicând ca plan de schiță
planul XY. Acesta se va selecta la prompterul Select plane to create sketch or an exis-
ting sketch to edit, direct din spațiul grafic, fie din browser, după expandarea nodului
Origin care conține sistemul global de coordonate.
5. Cu comanda Rectangle creați un dreptunghi delimitat de punctele diagonal opuse
P1 și P2. Cu comanda Dimension plasați restricțiile dimensionale denumite auto-
mat d0 respectiv d1, cu valorile constante 102 mm și 123 mm, definite de puncte-
le P3, P4, respectiv P5, P6 din figura 5-31. Valoarea de 102 mm este majorată de la
101 mm pentru a permite montarea facilă a hard discului în suport cu un joc
adecvat.
1Pentru a afișa restricțiile dimensionale sub formă de relație, ca în figura 5-3, din partea de jos a ecranului, la Status B ar, activați modul de afi-
șare d=x
102 Secțiunea 5.1: Realizarea fețelor primare
P1
P6
YZ P5
XZ
P3
P2
P4
Fig. 5-3 – Schița pentru prima față

6. Cu comanda Project Geometry proiectați originea sistemului de coordonate în planul
schiței, selectând la prompterul "Select edge, vertex, work geometry …" punctul de
origine din browser. Cu comanda Dimension aplicați celelalte două restricții din figura
5-4, denumite d2 respectiv d3, indicând în ordine: P0, P1, P2, respectiv P0, P3, P4.
După poziționarea restricției la valoarea acesteia2 se vor scrie relațiile d0/2, respectiv
d1/2.
P4 P3
P0
P2
P1
Fig. 5-4 – Restricții cu relații

7. Schița fiind complet restricționată, cu comanda Finish Sketch se va reveni în spațiul de
modelare.
8. Cu comanda Face din tabulatorul Sheet Metal se va genera prima față a suportului, lă-
sând în cutia de dialog a acestei comenzi parametrii impliciți, ca în figura 5-5. Comanda
este diferită de cea de extrudare, deși efectul vizual este asemănător, dar ea va permite
ulterior realizarea corespunzătoare a desfășuratei piesei.
2
Daca restricțiile anterioare au primit alte nume în mod automat, în relații se vor înscrie numele corespunzătoare din situația respectivă
9. Pentru a schimba culoarea piesei selectați în partea de sus a ecranului din lista de proprietăți va-
loarea Sky Blue Dark.
P1
P2
Fig. 5-5 – Generare față

10. Cu comanda Flange se vor genera fețele adiacente, indicând cele două muchii de pe fața
superioară marcate în figura 5-5 cu P1 și P2. După ce în cutia de dialog a comenzii din fi-
gura 5-6 a apărut la argumentul Edges valoarea 2 Selected, se va modifica și înălțimea cu
expresia HFata=80 mm, rezultând efectul din partea dreaptă a figurii 5-6.
P4
P3 P2
P1
Fig. 5-6 – Generare fețe laterale

11. Această expresie va provoca introducerea unui nou parametru denumit HFata, cu
valoarea constantă de 80 mm, care poate fi utilizat mai târziu în expresiile altor
parametri de model. Utilizarea lui va ușura scrierea unor expresii ulterioare, evi-
tând nume de parametri generați automat de sistem, gen d9, d10 ș.a.m.d, care
pot fi diferite de la situație la situație. Apariția parametrului HFata poate fi verifi-
cată în cutia de dialog deschisă de comanda Parameters, în zona Model Parame-
ters, ca în figura 5-7. Această abordare mărește flexibilitatea modelului astfel încât
pentru a modifica înălțimea celor două fețe laterale nu mai trebuie editat feature-
ul care stă la baza definirii lor, ci se poate modifica parametrul din cutia de dialog
a figurii 5-7, direct în coloana Equation, ceea ce va produce modificarea automată
și a altor feature-uri ulterioare unde acesta este referit în relațiile unor parametri.
Fig. 5-7 – Parametri de model
5.1.2. FINISAREA FEȚELOR

12. Cu comanda Hem se va realiza un tiv pe muchia dinspre exterior, indicată cu punctul
P1 în figura 5-6, folosind parametrii din cutia de dialog a figurii 5-9.
Pentru a obține cutia de dialog cu aspectul din figură expandați cu butonul . Evitarea unor
complicații în zona unde se va genera suprafața de sprijin a capacului, se va face prin generarea ti-
vului de tip distanță impusă cu parametrul Width. Acesta are valoarea determinată de relația HFa-
ta - Thickness * 4. Tivul va fi generat relativ la fața plană îngustă indicată în figura 5-6, cu punctul
P2, la distanța stabilită de parametrul Offset, cu valoarea determinată de relația Thickness *2.
P1
Fig. 5-8 – Generare tiv pe fețe laterale

13. Se va repeta comanda identic și pentru cealaltă muchie dinspre exterior, indicată cu
punctul P3 în figura 5-6, însă argumentul Offset se va preciza relativ la fața plană în-
gustă marcată cu punctul P4 în figură.
14. Pentru a obține tivul pe muchia exterioară de jos, indicată în figura 5-8 cu punctul P1,
folosiți parametrii din cutia de dialog a figurii 5-9.
P1
Fig. 5-9 – Generare tiv pe muchia de jos

15. Pentru a genera suprafața de sprijin pentru capacul suportului, folosiți comanda Flange,
indicând muchia interioară notată în figura 5-9 cu punctul P1, și precizând parametrii din
figura 5-10, cu o lungime determinată de relația Revenire = 12. Repetați apoi manevra,
cu aceiași parametri, pentru muchia indicată cu punctul P2 în figura 5-10.
P2
P3
Fig. 5-10 – Față de sprijin pentru capac suport
5.1.3. GENERAREA DECUPAJELOR

16. Cu comanda Start 2D Skecth generați o nouă schiță folosind ca plan fața indicată cu
punctul P3 în figura 5-10.
17. Acolo realizați cu comenzile Line și Arc profilul din figura 5-11, pe care aplicați res-
tricțiile geometrice care se pot observa.
P8
P7 P3 P9
P4
P1
P5
P6
P2
Fig. 5-11 – Schiță ureche de asamblare

18. Cu comanda Dimension aplicați restricțiile dimensionale care în figură sunt denumite3
d67, d68, d69, d70. Pentru acestea indicați în ordine punctele notate cu P1, P2 (pen-
tru d67), respectiv P3, P4 (pentru d68), respectiv P3, P5, P6 (pentru d69), și P7, P8, P9
(pentru d70). La restricția d70 pentru determinarea valorii se va indica relația: Reve-
nire / 2 – Thickness.
19. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare, și generați apoi un
decupaj cu comanda Cut, folosind parametrii impliciți din figura 5-12.
P1
Fig. 5-12 – Generare decupaj

20. Cu comanda Flange generați o îndoitură, cu parametrii din figura 5-13, indicând ca și
muchie în jurul căreia se face îndoirea, muchia marcată în figura 5-12 cu punctul P1. Fo-
losiți la argumentul Distance valoarea 12 mm, iar la raza de îndoire expresia BendRadi-
us/5.
3
Numele atribuit automat la aceste restricții poate diferi de la caz la caz, urmărindu-se semnificația lor, și corelarea cu cele din situația concretă
Fig. 5-13 – Îndoire pentru agățare capac

21. Cu comanda Corner Round rotunjiți cu o rază de 1 mm cele două muchii liniare
marcate în figura 5-14 cu punctele P1 și P2.
P1
P2
Fig. 5-14 – Rotunjire colțuri

22. Din cutia de dialog a comenzii Parameters modificați numele primului parametru
(normal denumit automat d0, și care are valoarea de 102 mm), la Latime.
23. Cu comanda Rectangular Pattern copiați într-o rețea rectangulară cele 3 featu-
re-uri care au fost folosite la realizarea urechii de agățare: decupajul, îndoirea și
rotunjirea.
24. Pentru aceasta atunci când în cutia de dialog din figura 5-15 este selectat butonul Features (mar-
cat cu P1 în figură), în browser punctați cele trei noduri corespunzătoare elementelor menționate
anterior. În cutia de dialog selectați butonul pentru indicarea primei direcții de orientare a rețelei
(marcat cu P2 în figură), după care selectați în spațiul grafic muchia indicată cu P3. Dacă direcția
de construire a rețelei este în afara piesei inversați-o cu butonul Flip marcat cu P4. La argumentul
Spacing pentru rânduri tastați valoarea de 70 mm.
25. În cutia de dialog selectați butonul pentru indicarea celei de-a doua direcții de orientare a rețelei
(marcat cu P5 în figură), după care selectați în spațiul grafic muchia indicată cu P6. Dacă direcția
de construire a rețelei este în afara piesei inversați-o cu butonul Flip marcat cu P7. La argumentul
Spacing pentru rânduri tastați relația: Latime - Revenire - Thickness * 2. Verificați ca numărul de
copii pe cele doua direcții, din edit box-urile marcate cu P8 și P9, să aibă valoarea 2.
P1 P6
P3
P5
P2 P7
P9
P4
P8
P10
Fig. 5-15 – Copiere in rețea a urechii de fixare

26. Cu comanda Start 2D Sketch generați o schița nouă, folosind ca plan de schiță supra-
fața indicată cu P10 în figura 5-15. Acolo realizați cu comenzile Circle și Slot obiectele
din figura 5-16.
P3
P1
P5
P2 P4 P7
P6
Fig. 5-16 – Schiță primară

27. Cu comanda Project Geometry proiectați în planul de schiță planele YZ și XZ ale sis-
temului global de coordonate.
28. Aplicați apoi restricțiile dimensionale denumite în această schiță d90, d91, d92, d93,
d94, cu valorile care se observă
29. Pentru punctul din centrul canalului generat cu comanda Slot aplicați două restricții
de coincidență cu proiecțiile celor două plane realizate anterior, după care schița tre-
buie să aibă toate gradele de libertate preluate.
30. Cu comanda Rectangular Pattern copiați într-o rețea rectangulară cercul, cu
parametrii din cutia de dialog a figurii 5-16.
Atunci când este selectat butonul Geometry indicați în spațiul grafic cercul marcat cu P1, după ca-
re selectați butonul marcat cu P2 și indicați ca primă direcție de dezvoltare a rețelei muchia mar-
cată cu P3. La parametrii ce precizează numărul de copii și distanța dintre obiecte tastați valorile
2, respectiv relația d91 * 2. Dacă este cazul schimbați direcția de dezvoltare a rețelei cu butonul
marcat cu P4.
31. Procedați la fel pentru cea de-a doua direcție de dezvoltare a rețelei selectând butonul
marcat cu P5, proiecția planului marcată cu P6 și indicând apoi parametrii cu valorile 2,
respectiv d92 * 2. După finalizarea comenzii schița trebuie să arate ca în partea stângă a
figurii 5-17, și reveniți în spațiul de modelare cu comanda Finish Skecth.
P1
P2
P3
P4
P5
Fig. 5-17 – Completare schiță și generare feature Cut

32. Cu comanda Cut generați decupajele cu rezultatul din partea dreaptă a figurii 5-17. Atunci
când în cutia de dialog din figură este selectat butonul Profile, în spațiul grafic selectați în
interiorul schiței punctele marcate cu P1, P2, P3, P4, P5, după care validați cu OK.
5.2. Generalizarea cu obiecte i-feature

Anumite elemente de tip feature care se repetă ca formă, cu eventuale variații dimensionale, se pot ge-
neraliza prin definirea lor ca i-feature (intelligent feature). Acestea sunt disponibile în orice alt model, în
cazul utilizării șablonului pentru piese din tablă, prin comanda Punch Tool.
5.2.1. DECUPAJ OVALIZAT TRECERE ȘURUBURI

Decupajul ovalizat de trecere pentru șuruburi din figura 5-18 este un element care permite asamblarea
cu șuruburi a diverselor componente, la care distanțele dintre găurile filetate de fixare și diametrul aces-
tora poate varia, ceea ce justifică definirea lui într-un element iFeature.
Fig. 5-18 – iFeature Decupaj de agățare

33. Cu comanda New creați un fișier nou, bazat pe șablonul Sheet Metal (mm), pe care-l
salvați în directorul grupei cu numele DecupajOvalizat.
34. Cu comanda Start 2D Sketch creați o schiță nouă în planul XY, unde
cu comanda Rectangle faceți un dreptunghi pe care-l dimensionați
cu comanda Dimension la dimensiunile 40 mm și 40 mm, ca în
figura 5-19.
110 Secțiunea 5.2: Generalizarea cu obiecte i-feature
P1
Fig. 5-19 – Față primară

35. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare, și creați prima față
cu comanda Face, folosind schița anterioară.
36. Cu comanda Start 2D Sketch faceți o altă schiță, pe fața marcată

cu P1 in figura 5-19, care conține un punct obținut cu comanda
Point. Cu comanda Slot Center Point faceți un decupaj centrat în
punctul anterior, cu dimensiunile denumite LG_C=12 mm și LT_C =
4 mm, conform figurii 5-20.
P1
Fig. 5-20 – Schiță decupaj

37. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare, și creați un decupaj
cu comanda Cut, folosind schița anterioară, cu parametrii din cutia de dialog a
figurii 5-21.
Fig. 5-21 - Decupaj

38. Selectați tabulatorul Manage și din meniul Author lansați comanda Extract
iFeature. În cutia de dialog din figura 5-22 selectați opțiunea Sheet Metal
Punch iFeature, iar din browser selectați feature-ul denumit Cut1.
P1 P4
P5
P2 P3
Fig. 5-22 – Dialog extragere iFeature

39. În zona Size Parameters selectați în coloana Limit pentru parametrul LG_C, și alegeți valoarea
Range. În noua cutie de dialog stabiliți limitele pentru parametrul LG_C între 6 mm și 20 mm, folo-
sind butoanele marcate P2 și P3, după care validați cu OK. În dialogul anterior modificați textul
care va fi afișat la solicitarea parametrului respectiv ca "Introduceti Lungimea (LG_C)". Procedați la
fel și pentru parametrul LT_C de lățime, cu limitele între 3 mm și 8 mm.
40. În cutia de dialog principală activați acum butonul Select Sketch și din browser selectați schița
Sketch2. Salvați acum acest iFeature sub numele Oval.ide în subdirectorul grupei din directorul
Catalog, care conține toate elementele de tip iFeature.
41. Salvați și închideți fișierul din care s-a extras elementul iFeature.
5.2.2. AMBUTISARE DE RIGIDIZARE

La piesele din tablă care se prelucrează prin operații de deformare plastică la rece, se mai pot identifica
alte astfel de elemente repetabile, care sunt definite în prealabil în fișiere separate, și se pot insera în
orice model, (cum este cazul ambutisării de rigidizare din figura 5-23).
Fig. 5-23 – Ambutisare de rigidizare

salvați în directorul grupei cu numele Ambutisare. Pentru că sistemul creează auto-
mat parametrii pe care-i folosește la generarea diverselor feature-uri, (vezi în figura
5-7, secțiunea Sheet Metal Parameters) grosimea tablei este întotdeauna determina-
tă de parametrul denumit Thickness. Astfel dacă elementele din i-feature, care pot fi
afectate de grosimea tablei, sunt introduse prin parametrul Thickness, acestea se vor
ajusta automat la introducerea în orice model, (cu condiția ca anumite detalii să nu
dispară în acel context geometric).
43. Cu comanda Start 2D Sketch creați o schiță nouă în planul XY, unde cu comanda Rec-
tangle faceți un dreptunghi pe care-l dimensionați cu comanda Dimension la dimen-
siunile 120 mm și 50 mm, ca în figura 5-24.
P1

45. Cu comanda Start 2D Sketch faceți o altă schiță, pe fața marcată cu P1 in figura 5-24,
care conține un dreptunghi cu dimensiunile denumite LG_A=90 mm și LT_A = 6 mm,
conform figurii 5-25.
P1
Fig. 5-25 – Schiță rigidizare

46. Cu comanda Point faceți o entitate de tip punct, plasată aproximativ în centrul
dreptunghiului, ca cea marcată cu P1 in figura 5-25. Cu comanda Dimension
restricționați față de acest punct cele două laturi ale dreptunghiului cu relațiile
d5 = LT_A / 2, respectiv d6 = LG_A / 2. Acest punct este obligatoriu pentru că
va servi ca punct de referință la inserarea elementelor ca i-feature. După
finalizarea schiței reveniți în spațiul de modelare cu comanda Finish Sketch.
47. Cu comanda Extrude, din tabulatoul 3D Model, generați o extrudare cu parametrii din fi-
gura 5-26, unde direcția de extrudare trebuie să fie în sensul negativ al axei Z (modificată
cu butonul marcat cu P1), iar operația de combinare este cea de reuniune - Join, (modi-
ficată cu butonul marcat cu P2). Înălțimea de extrudare este dată de relația: Thickness *
2 + 0.4
P2
P1
Fig. 5-26 – Extrudare rigidizare

48. În arborele de specificație expandați nodul corespunzător ultimei extrudări, denumit normal Ex-
trusion1, ca în figura 5-27. Selectați apoi schița acestui feature, denumită în mod normal Sketch2,
și din meniul de context (click pe butonul dreapta de mouse) selectați Share Sketch. Acest lucru va
partaja schița fiind astfel disponibilă și pentru alte feture-uri și schițe ulterioare.
Fig. 5-27 – Partajare schiță

49. Cu comanda Start 2D Sketch creați o schiță nouă, folosind ca plan de schiță suprafața
indicată în figura 5-24 cu punctul P1 (cea pe sensul pozitiv al axei Z, folosita la prima
schiță).
P2
P1
Fig. 5-28 – Schiță feature de ambutisare

50. La comanda Project Geometry selectați cele 4 laturi ale dreptunghiului

din schița anterioară și proiectați-le în schița curentă. Cu comanda Offset
creați o copie echidistantă a proiecției realizate anterior, spre interiorul
conturului, indicând punctele marcate cu P1 (contur original) și P2 (copie
echidistantă) în figura 5-28.
51. Cu comanda Dimension aplicați restricție dimensională, care va plasa copia la distan-
ța dată de variabila Thickness față de proiecția primei schițe.
52. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare, și apoi cu comanda

Extrude generați o extrudare pe o înălțime dată de relația Thickness + 0.4,
folosind o operație de combinare cu scădere de material. Atunci când este
selectat butonul Profile, indicați în spațiul grafic conturul interior, marcat în
figura 5-29, cu P1.
P1
Fig. 5-29 – Generare interior ambutisare

53. Selectați în Broswer elementul denumit Sketch2, cel care a fost partajat anterior. Din meniul de
context al mouse-ului dezactivați proprietatea Visible, ceea ce va face invizibilă această schiță.
54. Cu comanda Fillet din tabulatorul 3D Model racordați cele 4 muchii interioare din figura
5-30. În cutia de dialog, la valoarea razei de racordare, introduceți relația: LT_A / 2 –
Thickness, după care selectați în dialog zona marcată cu P1, și indicați în spațiul grafic ce-
le 4 muchii marcate cu P2, P3, P4, P5 și finalizați cu OK.
P4
P3
P5
P1
P2
Fig. 5-30 – Racordare muchii interioare

55. Procedați la fel pentru celelalte 4 muchii exterioare, indicate cu punctele P1, P2, P3, P4 în figura
5-31, folosind ca rază de racordare expresia: LT_A / 2.
P4
P1
P3
P2
Fig. 5-31 – Racordare muchii exterioare

56. Cu comanda Fillet racordați acum muchiile exterioare de pe ambele fețe marcate în figu-
ra 5-32, cu P1 și P2, folosind aceiași parametri ca mai înainte, iar la parametrul Radius fo-
losiți expresia: Thickness.
P2
P1
Fig. 5-32 – Racordări pe contururi exterioare

57. Cu comanda Fillet racordați acum muchiile interioare de pe ambele fețe, marcate în figu-
ra 5-33, cu P1 și P2, iar la parametrul Radius folosiți valoarea constantă 0.2.
P1
P2
Fig. 5-33 - Racordări pe contururi interioare

Punch iFeature, iar din browser selectați prima extrudare denumită Extrusion1.
P1

În cutia de dialog activați acum butonul Select Sketch și din browser selectați schița Sketch2, care
a fost partajată anterior. Salvați acum acest iFeature sub numele Ambutisare.ide în subdirectorul
grupei din directorul Catalog, care conține toate elementele de tip iFeature. Se remarcă în cutia
de dialog din figura 5-34 parametrii care pot varia pentru fiecare instanțiere a acestui iFeature:
LG_A, LT_A și Thickness.
59. Salvați și închideți fișierul din care s-a extras iFeature.
5.2.3. DECUPAJ AGĂȚARE

Decupajul de agățare din figura 5-35 este un element care permite îmbinarea demontabilă rapidă a pie-
selor din tablă, fiind frecvent întâlnit, ceea ce justifică definirea lui într-un element iFeature.
Fig. 5-35 – iFeature Decupaj de agățare

salvați în directorul grupei cu numele DecupajAgatare.
61. Cu comanda Start 2D Sketch creați o schiță nouă în planul XY, unde cu comanda Rec-
tangle faceți un dreptunghi pe care-l dimensionați cu comanda Dimension la dimen-
siunile 120 mm și 50 mm, ca în figura 5-36.
P1

63. Cu comanda Start 2D Sketch faceți o altă schiță, pe fața marcată cu P1 in figura 5-36,
care conține un dreptunghi cu dimensiunile denumite LG_G=20 mm și LT_G = 8 mm,
conform figurii 5-37.
P1
Fig. 5-37 – Schiță rigidizare

64. Cu comanda Point faceți o entitate de tip punct, plasată aproximativ în centrul
dreptunghiului, ca cea marcată cu P1 in figura 5-37. Cu comanda Dimension
restricționați față de acest punct cele două laturi ale dreptunghiului cu relațiile
d5 = LG_G / 2, respectiv d6 = LT_G / 2. După finalizarea schiței reveniți în
spațiul de modelare cu comanda Finish Sketch.
65. Cu comanda Extrude, din tabulatoul 3D Model, generați o extrudare cu parametrii din fi-
gura 5-38, unde direcția de extrudare trebuie să fie în sensul negativ al axei Z (modificată
cu butonul marcat cu P1), iar operația de combinare este cea de reuniune - Join, (modi-
ficată cu butonul marcat cu P2). Înălțimea de extrudare este dată de: Thickness * 3
P2
P1
Fig. 5-38 – Extrudare rigidizare

66. Partajați schița din care provine acest ultim feature, ca în figura 5-27.
67. Cu comanda Start 2D Sketch creați o schiță nouă, folosind ca plan de schiță
același plan ca la schița anterioară. Cu comanda Project Geometry proiectați
schița anterioară în planul curent, după care din browser folosind meniul de
context dezactivați proprietatea Visible a schiței partajate, denumite
Sketch2.
68. Cu comanda Rectangle creați un dreptunghi la care aplicați restricții de
coliniaritate pe laturile marcate cu P1 și P2 în figura 5-39 cu proiecțiile din
schița anterioară, după care aplicați restricțiile dimensionale cu valoarea
Thickness față de celelalte două laturi proiectate.
P1
P2

69. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare, și apoi cu comanda
Extrude generați o extrudare pe o înălțime dată de relația Thickness * 2,
folosind o operație de combinare cu scădere de material. Atunci când este
selectat butonul Profile, indicați în spațiul grafic conturul interior, marcat în
figura 5-40, cu P1.
P1
Fig. 5-40 - Generare interior decupaj

70. Cu comanda Start 2D Sketch creați o schiță nouă, folosind ca plan de
schiță același plan ca la schița anterioară. Activați vizibiltatea schiței
partajate denumită Sketch2 folosind meniul de context. Cu comanda
Project Geometry proiectați schița anterioară în planul curent, după care
din browser folosind meniul de context dezactivați proprietatea Visible a
schiței partajate.
71. Cu comanda Rectangle creați două dreptunghiuri la care aplicați restricții de

coliniaritate pe laturile marcate cu P1 și P2 în figura 5-41, cu proiecțiile din
schița anterioară. Aplicați aceleași restricții de coliniaritate pe perechile de linii
P3, P4 respectiv P5, P6, după care aplicați cele 4 restricții dimensionale cu
valoarea Thickness conform figurii.
P5
P3 P1
P2
P6
P4

72. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare, și creați un decupaj
cu comanda Cut, folosind schița anterioară, ca în figura 5-42. Atunci când în
cutia de dialog din figură este selectat butonul Profile, indicați în spațiul grafic
interiorul celor două dreptunghiuri din schița anterioară, marcate cu P1 și P2.
Verificați ca parametrul Distance să aibă valoarea Thickness după care validați cu OK.
P1
P2
Fig. 5-42 – Realizare decupaj pentru degajare

73. Cu comanda Fillet din tabulatorul 3D Model racordați cele 4 muchii exterioare din figura
5-43. În cutia de dialog, la valoarea razei de racordare, introduceți relația: Thickness+0.3,
după care selectați în dialog zona marcată cu P1, și indicați în spațiul grafic cele 4 muchii
marcate cu P2, P3, P4, P5 și finalizați cu OK.
P3
P5
P2
P1
P4
Fig. 5-43 – Racordare muchii exterioare

74. Procedați la fel pentru celelalte 4 muchii interioare, indicate cu punctele P2, P3, P4,
P5 în figura 5-44, folosind ca rază de racordare valoarea 0.3 mm.
P3
P1
P5
P2
P4
Fig. 5-44 – Racordare muchii interioare

Punch iFeature, iar din browser selectați prima extrudare denumită Extrusion1.
P1

În cutia de dialog activați acum butonul Select Sketch și din browser selectați schița Sketch2, care
a fost partajată anterior. Salvați acum acest iFeature sub numele Agatare.ide în subdirectorul gru-
pei din directorul Catalog, care conține toate elementele de tip iFeature. Se remarcă în cutia de
dialog din figura 5-45 parametrii care pot varia pentru fiecare instanțiere a acestui iFeature:
LG_G, LT_G și Thickness.
76. Salvați și închideți fișierul din care s-a extras iFeature.
5.3. Inserare elemente iFeature
5.3.1. INSERARE IFEATURE AMBUTISARE DE RIGIDIZARE

77. Cu comanda Start 2D Sketch creați o schiță nouă, folosind ca plan fața indicată cu
P1 în figura 5-46. Cu comanda Point plasați două entități de tip punct în zonele in-
dicate cu punctele P2 și P3 în figură. Invocați restricția geometrică Vertical și alini-
ați punctul P2 pe aceeași verticală cu mijlocul muchiei indicată cu P4. Cu aceeași
manevră aliniați acum și punctul P3 pe aceeași verticală cu punctul P2. Cele două
puncte din această schiță vor folosi ca referințe pentru plasarea a două iFetaure
de tip ambutisare de rigidizare realizate anterior.
P6
P1 P3
P4
P2
P5
Fig. 5-46 – Schiță poziționare ambutisare

78. Cu comanda Dimension plasați punctul P2 la distanța de 7 mm față de muchia indica-
tă cu P5. Procedați la fel pentru punctul P3 față de muchia indicată cu P6, iar în dialo-
gul pentru precizarea valorii restricției, când este selectată valoarea implicită, faceți
click pe numele restricției denumite automat d115. Astfel noua restricție denumită
d116, va avea aceeași valoare cu cea a restricției d115.
79. Închideți schița și reveniți în spațiul de modelare cu comanda Finish Sketch.
Lansați acum comanda Punch Tool, iar în cutia de dialog care afișează
conținutul directorului cu elemente predefinite de tip iFeature căutați
directorul grupei, și selectați elementul Ambutisare.ide.
80. În cutia de dialog din figura 5-47 selectați tabulatorul Geometry și cu butonul Centers activat
(marcat cu P1 în figură), selectați în spațiul grafic punctele P2 și P3 din schița anterioară, conform
figurii 5-46. Selectați apoi în cutia de dialog elementul Face (marcat cu P2 în dialogul din figura
5-47) și apoi indicați fața marcată cu P3 în figură. Dacă este cazul se poate modifica și unghiul de
rotire fată de definiția originală din iFeature, folosind argumentul Angle. Cei doi parametri din de-
finiția originală LT_A și LG_A pot fi modificați din tabulatorul Size. Parametrul Thickness se adap-
tează automat după cel stabilit la Sheet Metal Defaults. Încheiați manevra cu butonul Finish, după
care trebuie să rezulte aspectul din partea dreaptă a figurii 5-47.
122 Secțiunea 5.3: Inserare elemente iFeature
P3
P1 P2
P4
Fig. 5-47 – Inserare iFeature Ambutisare
5.3.1. INSERARE IFEATURE DE AGĂȚARE

81. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă pe fața interioară marcată cu P4
în figura 5-47. Acolo plasați un punct cu comanda Point în poziția marcată cu P1 în fi-
gura 5-48. Restricționați apoi punctul cu comanda Dimension față de cele două mu-
chii marcate cu P2 și P3 în figura, la distanțele de 56 mm, respectiv 6.5 mm.
P1
P2
P3
Fig. 5-48 – Schiță plasare iFeature de agățare

directorul grupei, și selectați elementul Agatare.ide.
83. Pentru că schiță neconsumată are o singură entitate de tip punct, ea este selectat automat, ca
centru de referință, așa cum se poate vedea în dialogul din figura 5-49, tabulatorul Geometry. Se
va selecta în zona Face2, marcată cu punctul P1 în figură, după care se va indica în spațiul grafic pe
fața folosită la schița anterioară. Sa va introduce la argumentul Angle valoarea de 90 deg, ceea ce
va poziționa în final iFeature-ul definit anterior ca în figura 5-49.
P2
P1
P3
Fig. 5-49 - Inserare iFeature Agatare
5.3.1. INSERARE IFEATURE DECUPAJ OVALIZAT

84. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă pe fața marcată cu P3 în figura
5-49. Acolo plasați cu comanda Point patru entități de tip punct în pozițiile marcate
cu P1, P2, P3, P4 în figura 5-50. Restricționați apoi punctul P1 cu comanda Dimension
față de cele două muchii marcate cu P5 și P6 în figura, la distanțele de 20 mm, res-
pectiv 24 mm. Continuați apoi pentru a poziționa și celelalte puncte pe orizontală cu
restricțiile de 15 mm, 29 mm, respectiv 15 mm (dependentă de restricția d134). Folo-
siți apoi restricția geometrică de verticalitate pentru a alinia punctele P2, P3, P4 la co-
ta de 20 mm a punctului P1.
P5
P1 P2 P3 P4
P6
Fig. 5-50 – Schiță plasare iFeature de agățare

directorul grupei, și selectați elementul Oval.ide.
86. În tabulatorul Geometry sunt selectate automat cele 4 puncte ca centre de referință, iar la argu-
mentul Angle introduceți valoarea 90 deg. Selectați tabulatorul Size și modificați valoarea implicită
a parametrului LG_C de la 12 mm la 8 mm, așa cum se vede în dialogul din figura 5-51, în zona
marcată cu P1.
124 Secțiunea 5.3: Inserare elemente iFeature
P1
P2
Fig. 5-51 - Inserare iFeature decupaj ovalizat

87. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă pe fața marcată cu P2 în
figura 5-51 . Acolo plasați cu comanda Point trei entități de tip punct în
pozițiile marcate cu P1, P2, P3 în figura 5-52. Restricționați apoi punctul P1
cu comanda Dimension față de cele două muchii marcate cu P4 și P5 în
figura, la distanțele de 13 mm, respectiv 9 mm. Continuați apoi pentru a
poziționa și celelalte puncte pe orizontală cu restricțiile de 33 mm, respectiv
33 mm (dependentă de restricția d143). Folosiți apoi restricția geometrică
de verticalitate pentru a alinia punctele P2, P3 la cota de 9 mm a punctului
P1.
P5
P4 P1 P2 P3
Fig. 5-52 – Schiță plasare centre găuri

Lansați acum comanda Hole, care la parametrul Placement având valoarea
implicită From Sketch detectează din schița neconsumată cele trei puncte
care vor servi ca centre ale găurilor, așa cum se vede în figura 5-53 –
Centers (3).
89. Verificați ca tipul găurii să fie lis (punctul P1 în figură), fără filet (punctul P2 în figură), argumentul
Termination să aibă valoarea Distance (punctul P3 în figură), adâncimea găurii să aibă valoarea
Thickness (punctul P4 în figură), diametrul găurii să fie de 3mm (punctul P5 în figură). După valida-
rea cu OK rezultatul trebuie să fie cel din partea dreaptă a figurii.
P4
P1
P2 P5 P3
Fig. 5-53 – Definitivare găuri
5.4. Multiplicare elemente iFeature

90. Cu comanda Rectangular Pattern copiați într-o rețea rectangulară cu 3 rânduri și o
coloană cele trei găuri și cele 4 decupaje ovale realizate anterior. Pentru aceasta
în cutia de dialog din figura 5-54 atunci când este selectat butonul Features, indi-
cați în browser găurile ovalizate (iFeature2), și găurile normale (Hole).
P2
P1
P3
Fig. 5-54
91. În cutia de dialog selectați apoi butonul pentru indicarea primei direcții de dezvoltare a rețelei și
apoi indicați muchia marcată în figură cu punctul P2. Modificați apoi cele două argumente ale
primei direcții la 3 (rânduri), și respectiv 25 mm (distanța dintre rânduri). Dacă direcția de dezvol-
tare nu este conform săgeții folosiți butonul marcat cu P3 în cutia de dialog. După ce închideți cu
OK cutia de dialog trebuie să rezulte aspectul din partea dreaptă a figurii.
92. Lansați comanda Mirror și în cutia de dialog din figura 5-55, cu butonul Features se-
lectat indicați în browser ultimul nod, care conține copia în rețeaua rectangulară,
denumit Rectangular Pattern2. Selectați apoi butonul Mirror Plane (marcat cu punc-
tul P1 în figură) și în browser indicați planul YZ al sistemului global de coordonate
(dacă nu este vizibil expandați nodul Origin din browser). După finalizarea comenzii
aspectul trebuie să fie ca cel din partea dreaptă a figurii 5-55.
126 Secțiunea 5.4: Multiplicare elemente iFeature
P1
Fig. 5-55 – Copiere în oglindă elemente iFeatrure

93. Cu comanda Go to Flat Pattern obțineți desfășurata foii de tablă din care va rezulta
piesa modelată, prin operații de deformare plastică. Pe această reprezentare ambuti-
sările, perforările și decupările sunt deja reprezentate, ca în figura 5-56.
Fig. 5-56 – Desfășurata piesei

94. Pentru a obține ordinea recomandată de realizare a îndoirilor și realizării
tivurilor, folosiți comanda Bend Order Anotation. Se poate reveni apoi la
reprezentarea finală a piesei folosind comanda Go To Folded Part.
95. Cu comanda Save salvați fișierul pentru a-l utiliza ulterior la realizarea ansamblu-
lui.
Ansamblu suporturi calculator desktop
Tema prezintă strategia de realizare a unui ansamblu virtual pentru mai multe componente de
tip suport care se montează în carcasa unui calculator desktop. Se va pleca de la modelul
suportului pentru hard-discuri, pentru care se va construi din ansamblu capacul de închidere,
cu ajutorul căruia se va face și montajul suportului pentru unitățile de DVD. Se va evidenția
tehnica modificării din ansamblu a componentelor pentru a permite o îmbinare corectă, pre-
cum și interconectarea modelelor de componente individuale pe baza unor foi de calcul Excel,
care conțin parametrii relevanți. Modificarea unui astfel de parametru poate declanșa reevalu-
area tuturor componentelor afectate din ansamblu. Inadvertențele și interferențele dintre
componente se evidențiază în secțiuni și vederi.
6.1. Generare capac suport
6.1.1. Poziționare în ansamblu

1. Cu comanda New faceți un fișier nou, bazat pe prototipul pentru ansamble virtual
Standard (mm).iam. Salvați acest fișier în directorul grupei sub numele Subansamblu
Suport.iam.
2. Din meniul Component, lansați comanda Place și din cutia de dialog inițiată selectați
fișierul SuportHdd.ipt. Alegeți pentru inserarea suportului un punct oarecare, și după
inserarea primei instanțe a acestui obiect folosiți tasta Esc pentru a întrerupe
procesul de inserare.
3. În browser selectați nodul corespunzător componentei inserate, și din meniul de context activați
opțiunea Grounded, ca in figura 6-1, care va bloca toate gradele de libertate ale acestei compo-
nente, fixând componenta în această poziție.
128 Secțiunea 6.1: Generare capac suport
Fig. 6-1 – Blocare grade de libertate

4. Cu comanda Create generați un fișier nou de tip part pentru a crea capacul suportului
pentru hard-discuri. În cutia de dialog din figura 6-2 la argumentul New Component Na-
me, marcat cu P1 în figură, tastați CapacSuport.
5. În continuare selectați butonul marcat cu P2 pentru a preciza șablonul noului fișier, adică Sheet
Metal (mm), iar dacă este cazul modificați în zona marcată cu P3 locația noului fișier ca să coincidă
cu cea a ansamblului. La prompterul Select sketch plane for base feature indicați fața marcată cu
P4 în figură și validați cu OK. Acest lucru va atașa automat în ansamblu o restricție Mate: față la
față, preluând astfel 3 grade de libertate ale noii componente. După inserare se comută automat
din mediul Assemble în cel de construire a unei componente individuale.
P1 P2 P4
P3
Fig. 6-2 – Plasare componentă nouă

6. Aici cu comanda Start 2D Sketch creați o schiță nouă pe fața marcată în fi-
gura anterioară cu P4. Cu comanda Rectangle creați un dreptunghi la care
dimensionați cele două laturi cu relațiile Lung = 121 mm, Lat = 98 mm, așa
cum se vede în figura 6-3. Cu comanda Project Geometry proiectați în planul
schiței muchia marcată cu P1 în figura 6-3 și aplicați o restricție de coliniari-
tate între proiecție și latura dreptunghiului marcată cu P2.
Această restricție va mai prelua indirect încă două grade de libertate ale piesei, întrucât poziția
capacului va depinde de proiecția muchiei din suport, care este complet blocat.
7. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare, și cu comanda Face
generați prima față a capacului, folosind parametrii impliciți.
8. În cutia de dialog a comenzii Sheet Metal Defaults modificați grosimea foii de tablă la
1 mm, ca în partea dreaptă a figurii 6-3, ceea ce va provoca reevaluarea feței create
anterior.
Tema 6: Ansamblu suporturi calculator desktop 129
P2
P1
Fig. 6-3 – Schiță pentru prima față

9. În partea de sus a ferestrei, din lista de materiale, selectați Steel Mild, iar din lista de culori selec-
tați Canary, ca în figura 6-4.
Fig. 6-4 – Proprietăți componentă part

10. Cu comanda Return reveniți în mediul Assemble, unde se va finaliza preluarea gradelor
de libertate ale capacului ce se dezvoltă1.
11. Cu comanda Constraint preluați ultimul grad de libertate de la capac, indicând cele două
suprafețe plane înguste marcate cu P1 și P2 în figura 6-5. Pentru a alinia cele două fețe
activați butonul Flush, marcat cu P3 în figură, după care validați cu OK.
P1
P2
P3
Fig. 6-5 – Aliniere față la față
6.1.2. Atașarea parametrilor globali ai ansamblului

12. Faceți un document Excel pe care îl salvați în directorul unde este ansamblul, cu numele Para-
metri.xlsx. În prima foaie completați zona A1:B4 conform celor din figura 6-6, unde coloana A con-
1
Același efect se poate obține făcând dublu click în browser pe nodul cel mai de sus, care conține numele ansamblului
130 Secțiunea 6.1: Generare capac suport
ține numele parametrilor considerați relevanți pentru a controla geometria acestui ansamblu, iar
coloana B valorile momentane ale acestora.
Fig. 6-6 – Parametri globali gestionați din Excel

13. În browser faceți dublu click pe nodul cu numele SuportHdd, ceea ce va produce in-
trarea în mediul Part, permițând editarea acestei componente direct din ansamblu.
În tabulatorul Manage lansați comanda Parameters și din partea de jos a cutiei de di-
alog activați butonul Link, marcat cu P1 în figura 6-7.
Din noua cutie de dialog deschisă selectați fișierul Excel creat anterior, ceea ce-l va atașa la mode-
lul curent, după cum se poate vedea în zona marcată cu P2 în figură, unde apar automat parame-
trii definiți în foaia de calcul.
P3
P4
P2
P1
Fig. 6-7 – Atașare parametri globali la modelul suportului

14. Expandați nodul Sheet Metal Parameters și în zona marcată cu P3, la parametrul Thickness, în co-
loana Equation în locul valorii 1 mm tastați numele parametrului Grosime. Procedați la fel pentru
parametrii de model din zona marcată cu P4 și la parametrul Latime în loc de 102 mm tastați La-
time_Total, la parametrul d1 în loc de 123 mm tastați Lungime_Total, iar la parametrul Revenire
tastați Intoarcere. Întrucât noile expresii evaluate vor produce aceleași valori cu cele anterioare
nu se va observa nici o modificare pe model.
15. Activați acum modul editare pentru componenta capac, făcând dublu click pe nodul
CapacSuport din browser. Lansați comanda Parameters, și în cutia de dialog din figu-
ra 6-8, atașați la modelul curent fișierul Excel, folosind butonul Link (marcat cu P1 în
figură).
P3
P4
P2
P1
Fig. 6-8 - Atașare parametri globali la modelul capacului

16. În zona marcată cu P2 se observă finalizarea acțiunii, după care în zona P3 modificați parametrul
Thickness de la valoarea constantă 1 mm, la cea dată de parametrul Grosime. În zona marcată cu
P4 modificați cei doi parametri după cum urmează:
Lat = Latime_Total – 4 * Thickness și respectiv Lung = Lungime_Total – 2 * Thickness
17. Cu comanda Return reveniți în mediul Assemble, unde pentru a observa efectul
conectării geometriei la fișierul Excel, modificați în acesta valorile pe coloană
în jos după cum urmează: 104 ; 130 ; 0.5, după care salvați fișierul Excel.
Din tabulatorul Manage lansați comanda Update, care va provoca recalcularea tuturor componentelor
afectate. Efectul modificărilor se poate observa imediat2. Refaceți valorile în fișierul Excel la 102 ; 123 ; 1,
și actualizați din nou ansamblul la valorile inițiale, după care salvați fișierele și închideți fișierul Excel.
6.2. Decupaje pentru asamblarea prin îndoire

18. Faceți dublu click în browser pe nodul denumit CapacSuportHdd, pentru a intra în mediul de con-
struire al capacului ca și componentă individuală.
19. Cu comanda Start 2D Sketch faceți o schiță nouă indicând fața de
sus a capacului marcată cu P1 în figura 6-9. Acolo cu comanda Rec-
tangle faceți două dreptunghiuri cu lățimea 3 mm (în figură d4), și
înălțimea de 3 mm (în figură d3), respectiv 4 mm (în figură d9).
2
Utilizarea de valori pentru acești parametri care duc la invalidarea unor feature-uri va duce la imposibilitatea actualizării geometriei
132 Secțiunea 6.2: Decupaje pentru asamblarea prin îndoire
P1
P2
P1
P6
P3
P1
P7
P4
P5
Fig. 6-9 – Schiță decupaje

20. Cu comanda Project Geometry proiectați în planul schiței cele două mu-
chii marcate cu P2 și P3 în figură. Față de aceste două proiecții cu coman-
da Dimension aplicați restricțiile dimensionale de 0.2 mm (în figură d5),
respectiv 0.6 mm (în figură d6). Continuați apoi cu aplicarea restricțiilor cu
valorile d4, (în figură fx:d7), 3.6 mm (în figură d8), respectiv 4 mm (în figu-
ră d9).
21. Cu comanda Collinear aplicați restricții de coliniaritate între laturile dreptunghiului de jos,
marcate cu P4 și P5 în figură, cu laturile primului dreptunghi, marcate cu P6 și P7 în figură.
22. Cu comanda Finish Sketch închideți schița revenind în spațiul de modelare, și cu
comanda Cut generați două decupaje din schița anterioară. Atunci când butonul
Profile din cutia de dialog este selectat, punctați în spațiul grafic în interiorul celor
două dreptunghiuri marcate cu P1 și P2 în figura 6-10.
P1
P2
Fig. 6-10 – Realizare decupaje

23. Cu comanda Rectangular faceți o copie într-o rețea rectangulară a ultimului decu-
paj realizat. Atunci când butonul Features din figura 6-11 este selectat, punctați în
browser pe ultimul feature realizat denumit Cut1.
Activați apoi butonul marcat cu P1 în figură, și indicați muchia marcată cu P2 pentru a defini prima
direcție de dezvoltare a rețelei. Dacă este cazul cu butonul marcat cu P3 schimbați direcția de
dezvoltare a rețelei încât să fie construită pe piesă și nu în afara ei. La cele două argumente cores-
punzătoare primei direcții tastați valorile 2 și respectiv 70. Procedați la fel pentru cea de-a doua
direcție activând butonul marcat cu P4, și selectând apoi muchia marcată cu P5. La argumentele
celei de-a doua direcții tastați valorile 2 și expresia: Latime_Total - Intoarcere - 2 * BendRadius,
după care validați cu OK. Această ultimă expresie va asigura corelarea decupajelor din capac cu
urechile de fixare de pe suport la o modificare a lățimii prin parametrul global Latime_Total.
P5
P4
P3
P2
P1
Fig. 6-11 – Multiplicare decupaj

24. Cu comanda Corner Round rotunjiți cele două colțuri marcate în figura 6-12 cu
P2 și P3, folosind o rază de racordare de 2 mm. Modificați raza de racordare
din cutia de dialog a comenzii editând direct în zona marcată cu P1, după care
validați cu OK.
P1
P2
P3
Fig. 6-12 – Rotunjire colțuri

25. Cu comanda Start 2D Sketch faceți o schiță pe fața de jos a capacului, mar-
cată în figura 6-13 cu P1, unde plasați cu comanda Point două obiecte de tip
punct.
134 Secțiunea 6.3: Realizarea urechilor de fixare pentru suportul de CD
26. Punctul marcat cu P2 în figură îl restricționați cu comanda Dimension, față de muchiile laterale la
distanțele de 6.5 (d19 în figură), respectiv cea rezultată în urma evaluării relației Latime_Total / 2
– BendRadius * 2 (fx:d20 în figură). Procedați asemănător pentru cel de-al doilea punct, unde cele
două restricții (d21 și d22 în figură), au ca expresii numele celor două restricții anterioare, ceea ce
va menține alinierea punctului P3 față de modificările de poziție ale punctului P2.
P3
P1
P2
Fig. 6-13 – Schiță plasare iFeature

27. Cu comanda Finish Sketch închideți schița curentă și lansați comanda Punch Tool.
În cutia de dialog din figura 6-14, selectați din directorul cu catalogul de iFeature
al grupei elementul Ambutisare.ide. La tabulatorul Geometry selectați elementul
Face, (marcat P1 în figură), și punctați în spațiul grafic fața ce a servit ca suport de
schiță, (marcată cu P1 în figura 6-13).
În mod automat trebuie să fie detectate ca centre de poziționare cele două puncte din schița anterioară.
În caz contrar activați butonul marcat cu P2 în figura 6-14 și indicați în spațiul grafic cele două entități de
tip punct. Tabulatorul Size rămâne cu valorile implicite de la definirea iFeature.
P3
P2
P1
Fig. 6-14 –Inserare iFeature Ambutisare
6.3. Realizarea urechilor de fixare pentru suportul de CD

28. Faceți o schiță nouă pe fața marcată cu P3 în figura 6-14, unde cu comanda
Point creați 4 entități de tip punct pe care le plasați ca în figura 6-15, în po-
zițiile marcate cu P1, P2, P3, P4.
29. Cu comanda Dimension plasați punctele între ele și față de muchiile laterale marcate
în figură, prin restricțiile dimensionale de 50 mm (d30 în figură), 60 mm (d31 în
figură), 10 mm (d32 în figură) și respectiv la 24 mm, care rezultă din evaluarea relației
d33 = (Latime_Total - d30 ) / 2 - BendRadius * 2.
30. Cu comenzile Horizontal și Vertical aliniați cele 4 puncte între ele, două câte două, încât
să fie plasate pe aceiași abscisă, respectiv ordonată, după cum se vede în figura 6-15.
P3 P4
Punch
iFeature
Carlig
P1
P2
Fig. 6-15 - Inserare iFeature Cirlig

31. Închideți schița curentă cu Finish Sketch și lansați comanda Punch Tool. În dialogul
pentru selecția feature-ului căutați în catalogul grupei elementul Cirlig.ide. Folosiți
parametrii impliciți, după care la finalizare trebuie să rezulte efectul din partea
dreaptă a figurii 6-15.
32. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă pe fața utilizată la ultima
schiță. Cu comanda Line faceți o linie pe care o plasați cu comanda Dimen-
sion la distanța de 3 mm față de muchia marcată cu P1 în figura 6-16. Cu
comanda Coincident impuneți coincidența între capetele segmentului și ce-
le două muchii laterale marcate cu P2 și P3.
P4
P3 P2
P1
Fig. 6-16 – Schiță feature Fold

136 Secțiunea 6.3: Realizarea urechilor de fixare pentru suportul de CD

Fold. Atunci când este selectat butonul Bend Line din cutia de dialog a figurii
6-17 indicați în spațiul grafic linia marcată cu P4 în figura 6-16. Folosind para-
metrii impliciți, după finalizare se obține efectul din partea dreaptă a figurii.
După Fold
P1
Fig. 6-17 – Feature Fold

34. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă pe fața indicată cu P1 în
figura 6-17. Cu comanda Line faceți o linie pe care o plasați cu comanda Di-
mension la distanța de 7 mm față de muchia marcată cu P1 în figura 6-18.
Cu comanda Coincident impuneți coincidența între capetele segmentului și
cele două muchii laterale marcate cu P2 și P3 în aceiași figură.
P4
P2
P3
După Fold
P1
Fig. 6-18 – Schiță și feature Fold

Fold. Atunci când este selectat butonul Bend Line din cutia de dialog a figurii
6-17 indicați în spațiul grafic linia marcată cu P4 în figura 6-18. Modificați direc-
ția de îndoire cu butonul marcat cu P1 în figura 6-17, și folosind ceilalți para-
metri cu valorile implicite se va obține efectul din partea dreaptă a figurii 6-18.
36. Pentru a multiplica ultimele două îndoituri la celelalte decupaje folosiți co-
manda Rectangular.
37. În cutia de dialog din figura 6-19, atunci când este activat butonul Features, selectați în browser
ultimele două noduri denumite Fold1 și Fold2. Pentru a defini prima direcție de dezvoltare a rețe-
lei activați butonul marcat cu P1 și selectați muchia marcată cu P2. Pentru a indica direcția a doua
de dezvoltare a rețelei activați butonul marcat cu P5 și indicați muchia marcată cu P6. Dacă este
cazul schimbați orientarea direcțiilor cu butoanele P4 sau P7. Pentru parametrul distanță le cele
două direcții (indicați cu P3 și P8), tastați numele parametrilor de model denumiți automat d31,
respectiv d30. În cazul în care pe modelul local cei doi parametri au alte semnificații, se poate
identifica în figura 6-15 semnificația lor, urmând a se ajusta numele parametrilor
P10
P2
P5 P7 După
P1 Rectangular
P4
P6
P8
P3
Fig. 6-19 – Multiplicare îndoiri

38. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă pe fața indicată cu P10
în figura 6-19. Cu comanda Rectangle faceți două dreptunghiuri ca în figu-
ra 6-20, pe care le restricționați cu comanda Dimension plasând restricțiile
dimensionale denumite d63 până la d68. Dacă este cazul aplicați cu co-
manda Collinear restricții de coliniaritate între laturile orizontale, după ca-
re închideți schița cu comanda Finish Sketch.
P1
P2
Fig. 6-20 – Schiță decupaje

39. Cu comanda Cut generați două decupaje din schița anterioară. Pentru aceasta indicați inte-
riorul celor două dreptunghiuri marcate cu P1 și P2 în figura 6-20, atunci când este selectat
butonul Profile din cutia de dialog a comenzii Cut.
138 Secțiunea 6.4: Îndoirea urechilor de asamblare
40. Cu comanda Return reveniți în mediul Assemble și din browser, folosind meniul de con-
text asupra componentei CapacSuport, dezactivați proprietatea Visible. Tot în browser
faceți apoi dublu click pe prima componentă denumită SuportHdd, ceea ce va produce
intrarea în mediul Part pentru editarea acestei componente.
6.4. Îndoirea urechilor de asamblare

41. Cu comanda Start 2D sketch faceți o schiță nouă folosind fața plană marcată cu P1 în
figura 6-21. Folosiți apoi tasta funcțională F7, sau comanda Slice din meniul din bara
de stare a programului, pentru a secționa piesa cu planul de schiță.
P1
Slice
F7
Fig. 6-21 – Definire plan schiță pentru îndoire ureche

42. Folosiți tasta F4 sau comanda Free Orbit pentru a schimba în schiță punctul
de vedere ca în figura 6-22. Cu comanda Project Geometry proiectați în pla-
nul de schiță muchiile marcate în figură cu P1, P2 și P3. Trasați apoi o linie
cu comanda Line, ca cea delimitată de punctele P4 și P5 în figură.
P1 P2
P7
P3 P5
P4
P6
Fig. 6-22 – Schiță pentru îndoitură

43. Cu comanda Dimension aplicați restricția dimensională de 0.8 mm între proiec-
ția muchiei marcată cu P6 și linia marcată cu P7. Folosiți apoi comanda Coinci-
dent pentru a asigura coincidența între capătul liniei marcat cu P4 și proiecția
muchiei marcată cu P1, după care procedați la fel pentru capătul marcat cu P5
și proiecția muchiei marcată cu P2.
44. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare și cu comanda Fold
generați o îndoitură. Pentru aceasta când este selectat butonul Bend Line,
marcat cu P1 în figura 6-23, selectați linia marcată cu P2. Ca rază de îndoire fo-
losiți expresia BendRadius / 5, iar la parametrul Fold Location utilizați valoarea
Start of Bend, marcată cu P3.
P1
P2
P3
Fig. 6-23 – Generare îndoitură

45. Cu comanda Start 2D sketch faceți o schiță nouă folosind fața plană mar-
cată cu P1 în figura 6-24. Cu comanda Project Geometry proiectați acum în
planul de schiță muchiile marcate cu P2, P3, P4.
P3
P1
P4
P2
P6 P7
P5
Fig. 6-24 - Schiță pentru îndoitură

46. Cu comanda Line construiți linia P5 din figura 6-24, la care aplicați cu co-
manda Dimension restricția de 5.5 mm față de proiecția P3. Cu comanda
Coincident asigurați coincidența capetelor marcate cu P6 și P7 cu proiecți-
ile marcate cu P2, respectiv P4.
P2
P1
P4
P3
Fig. 6-25 – Schiță îndoitură

140 Secțiunea 6.4: Îndoirea urechilor de asamblare

generați încă o îndoitură. Pentru aceasta când este selectat butonul Bend Line,
Start of Bend, marcată cu P3. Pentru a schimba orientarea îndoiturii ca în figu-
ră, folosiți butonul marcat cu P4 în cutia de dialog.
48. Cu comanda Start 2D sketch faceți o schiță nouă folosind fața plană mar-
cată cu P1 în figura 6-26. Folosiți tasta funcțională F4 sau comanda Free
Orbit pentru a schimba în schiță punctul de vedere ca în figura 6-26. Cu
comanda Project Geometry proiectați acum în planul de schiță muchiile
marcate cu P2, P3, P4.
P3
d169 = 0.6 mm
P2
P7
P6
P4
P5
P1
Fig. 6-26 - Schiță pentru îndoitură

49. Cu comanda Line construiți linia P5 din figura 6-26, la care aplicați cu co-
manda Dimension restricția de 0.6 mm față de proiecția P3. Cu comanda
Coincident asigurați coincidența capetelor marcate cu P6 și P7 cu proiecți-
ile marcate cu P2, respectiv P4.
generați ultima îndoitură. Pentru aceasta când este selectat butonul Bend Line,
Start of Bend, marcată cu P3. Pentru a schimba orientarea îndoiturii ca în figu-
ră, folosiți butonul marcat cu P4 în cutia de dialog. În final aspectul acestor 3
îndoituri trebuie să arate ca în figura 6-28.
P2
P1
P4
P3
Fig. 6-27 – Generare îndoitură finală

Fig. 6-28 – Aspect final îndoituri

51. Lansați comanda Rectangular cu care faceți o copie într-o rețea rectangulară a ul-
timelor trei îndoituri. Pentru aceasta atunci când este selectat butonul Features,
marcat cu P1 în figura 6-29, selectați în browser ultimele trei feature-uri, denumi-
te Fold1, Fold2, Fold3.
P1
P3 P6
P5
P2
P4
P8
P7
Fig. 6-29 – Copiere în rețea rectangulară a îndoiturilor

52. Pentru a preciza prima direcție de dezvoltare a rețelei activați butonul marcat cu P2 în cutia de di-
alog și punctați apoi muchia marcată cu P3. În zona marcată cu P4 indicați parametrul 70 mm.
53. Continuați apoi cu indicarea celei de-a doua direcții activând butonul marcat cu P5, după care se-
lectați muchia marcată cu P6, iar la valoarea parametrului Spacing tastați expresia: Latime - Re-
venire - Thickness * 2. Dacă este cazul schimbați sensul de dezvoltare pe cea dea doua direcție cu
butonul P8, după care validați cu OK, obținând efectul din figura 6-30.
Fig. 6-30 – Finalizare copiere în rețea

142 Secțiunea 6.5: Completarea capacului pentru suport HDD
54. Cu comanda Return reveniți în mediul Assemble și din meniul de context activați din
browser vizibilitatea componentei CapacSuport.
55. În meniul de context expandați nodul Representation și din meniul de context pentru nodul View
lansați comanda New, ceea ce va genera o nouă vedere față de cea implicită denumită Master, cu
rezultatul din figura 6-31.
Fig. 6-31 – Generare vedere nouă

56. Din tabulatorul View alegeți comanda Half Section View, ceea ce va permite definirea unui plan de
secțiune care va elimina jumătatea din model dintre plan și poziția privitorului. La prompterul Se-
lect Work Plane or face to use for sectioning selectați din browser planul YZ, aflat în nodul Origin.
P2
P1
Fig. 6-32 – Definire plan secțiune

57. Cu mouse-ul deplasați săgeata marcată în figura 6-32 cu P1, până când în secțiune se poate
evidenția modul în care se pliază îndoiturile făcute pe suport peste capacul acestuia, ca în
partea dreaptă a figurii, după care validați poziția planului cu butonul marcat cu P2.
58. Această reprezentare va fi specifică numai vederii nou create, activarea unei alte vederi comutând
la ultima reprezentare din acea vedere. Pentru a reveni la modalitatea inițială de afișare folosiți
meniul de context asupra vederii Master din browser, și selectați opțiunea Activate. Aceiași ma-
nevră asupra vederii View1 va reveni la afișarea cu modelul secționat.
6.5. Completarea capacului pentru suport HDD

59. Selectați tabulatorul Assemble și activați vizibilitatea componentei CapacSuport
folosind meniul de context. Apoi cu comanda Place introduceți din folderul grupei în
ansamblu componenta denumită SuportCD. După poziționarea primei instanțe a
acestei componente ca în partea stângă a figurii 6-33, apăsați tasta Esc pentru a
întrerupe procesul de introducere a altor instanțe.
Dupa
repoziţionare
Fig. 6-33 – Inserare suport CD

60. Folosiți apoi comenzile Free Rotate și Free Move pentru a reorienta reperul intro-
dus, ca în partea dreaptă a figurii. După lansarea unei comenzi selectați în spațiul
grafic reperul și cu butonul stânga apăsat modificați-i orientarea astfel încât să fie
expuse suprafețele folosite pentru definirea ulterioară a restricțiilor de asamblare.
61. Cu comanda Constrain aplicați o restricție Mate - "față pe față", între cele două fețe pla-
ne marcate cu P1 și P2 în figura 6-34.
P2
P1
Fig. 6-34 – Asamblare 1 "față pe față"

62. După aplicarea acestei restricții cele două componente vor apare ca în partea
stângă a figurii 6-35. Cu comenzile Free Rotate, Free Move și Free Orbit reorien-
tați temporar componentele și schimbați punctul de vedere, pentru a obține as-
pectul din partea dreaptă a figurii.
P2
P1
Fig. 6-35 - Asamblare 2 "față pe față"

63. Cu comanda Constrain asamblați cu o altă restricție "față pe față" cele două componen-
te, cu aceiași parametri de la comanda anterioară, dar folosind fețele indicate cu puncte-
le P1 și P2 din figura 6-35.
144 Secțiunea 6.5: Completarea capacului pentru suport HDD
64. Cu comanda Constrain asamblați cu o restricție de aliniere "față la față" de această dată
cele două componente, cu parametrii din cutia de dialog a figurii 6-36, folosind fețele in-
dicate cu punctele P1 și P2 din figura 6-36. Pentru parametrul Offset tastați valoarea 11
mm.
P2
P1
Fig. 6-36 - Aliniere "față la față"

65. Pentru a completa capacul faceți dublu click în browser pe nodul CapacSuport și
intrați în mediul Part cu editarea acestei componente. Cu comanda Start 2D Sketch
începeți o schiță nouă folosind ca plan fața indicată în figura 6-37 cu P1.
P1
Fig. 6-37 – Definire plan schiță

66. În noua schiță proiectați cu comanda Project Geometry cele două muchii indicate în
figura 6-38 cu P1 și P2.
P1
P2
Fig. 6-38 – Proiecții muchii

67. Cu comanda Free Orbit (F4) schimbați punctul de vedere la unul spațial, ca în figura 6-39, și pro-
iectați în planul schiței cele două muchii indicate cu P1 și P2 în figură.
P1
P2
Fig. 6-39 - Proiecții muchii

68. Din browser inhibați vizibilitatea celorlalte două obiecte care nu sunt în editare dezactivând din
meniul de context asupra nodurilor SuportHdd și SuportCD proprietatea Visibility.
69. Cu comanda Arc faceți trei arce de cerc, ca în figura 6-40, la care cu co-
manda Tangent aplicați condiții de tangență între perechile de obiecte
marcate cu: P1-P2, P1-P3, P3-P4, P3-P5, P5-P2. Cu comanda Dimension
aplicați la cele două arce de cerc mici restricția de rază de 1 mm.
P4
P3
P1 P2 P5
1 1
Fig. 6-40 – Schiță pentru feature Flange

70. Finalizați schița cu comanda Finish Sketch și lamsați comanda Contour Flange
pentru a realiza arcul din figura 6-41, cu parametrii din cutia de dialog. Atunci
când este selectat butonul Profile indicați arcul de cerc mare marcat cu P3 în
figura 6-40, iar apoi când este selectat butonul Edges indicați muchia marcată
cu P1 în figura 6-39. La argumentul Offset direction selectați butonul Flip Direc-
tion evidențiat în cutia de dialog din figura 6-41.
146 Secțiunea 6.6: Corectarea suportului pentru CD
Dupa Contour
Flange
Fig. 6-41 – Generare feature flange

71. Cu comanda Rectangular faceți o copie într-o rețea rectangulară cu o singură di-
mensiune a ultimului feature creat, ca în figura 6-42.
Atunci când în cutia de dialog este activat butonul Features, selectați în browser ultimul nod de-
numit ContourFlange. Pentru a preciza direcția de dezvoltare a rețelei activați butonul marcat cu
P1 în figură și selectați apoi muchia marcată cu P2. La argumentul Spacing tastați expresia d64 +
d66, unde semnificația acestor doi parametri se poate identifica în figura 6-20.
P1
P2
Fig. 6-42 – Copiere în rețea pentru feature flange
6.6. Corectarea suportului pentru CD

72. Cu comanda Return reveniți în mediul Assemble și din browser cu meniul de context ac-
tivați vizibilitatea componentelor denumite SuportHdd și SuportCD. Faceți dublu clik apoi
pe nodul SuportCD pentru a intra în mediul Part pentru editarea acestei componente di-
rect din ansamblu.
73. Cu comanda Offset from Plane (Work Features – Plane), faceți un plan de
referință care să coincidă cu fața marcată cu P1 în figura 6-43, drept
pentru care folosiți la parametrul Offset valoarea 0 mm.
74. Cu comanda Start 2D Sketch faceți o schiță nouă selectând planul creat
anterior. Cu comanda Project Geometry proiectați în planul de schiță
muchiile marcate cu P2, P3 și P4 în figură. Lansați apoi comanda Rectan-
gle și faceți un dreptunghi ca în partea dreaptă a figurii.
75. Cu comanda Dimension aplicați cele 3 restricții dimensionale de 1 mm față de cele 3
proiecții anterioare, precum și restricția de 19 mm pentru latura dreptunghiului, așa
cum se poate observa în figura 6-43.
P3
P4
P2
P1
Fig. 6-43 – Schiță feature Face

76. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare și cu comanda
Face generați un feature folosind parametrii impliciți din cutia de dialog a figurii
6-44, însă schimbați direcția de dezvoltare către exterior, din butonul marcat cu
P1.
P2
P1
Dupa
"Face"
Fig. 6-44 – Finalizare feature Face

77. Cu comanda Start 2D Sketch faceți o schiță nouă folosind ca plan fața
marcată cu P2 în figura 6-44. Cu comanda Project Geometry proiectați în
planul de schiță muchia marcată în figura 6-45 cu P1.
78. Cu comanda Rectangle faceți un dreptunghi la care aplicați cele două restricții
dimensionale din figura 6-45, pentru lungimea laturii de 25 mm și pentru dis-
tanța față de proiecția muchiei de 5 mm. Cu comanda Vertical aliniați pe ace-
iași verticală punctul de la capătul proiecției muchiei marcat cu P2, cu latura
dreptunghiului marcată cu P3. Procedați la fel pentru punctul marcat cu P4 cu
latura marcată cu P5.
79. Cu comanda Finish Shetch reveniți în spațiul de modelare și lansați comanda
Cut, pentru a obține decupajul din partea dreaptă a figurii 6-45, folosind para-
metrii impliciți din cutia de dialog a comenzii.
148 Secțiunea 6.6: Corectarea suportului pentru CD
P3 P2
P1
P4
P5
Fig. 6-45 – Schiță decupaj3

80. Cu comanda Bend faceți o îndoitură între cele două muchii marcate cu P1 Și P2 în
figura 6-46, ceilalți parametri din cutia de dialog având valorile implicite.
P2
P1
Fig. 6-46 – Generare îndoitură

81. Cu comanda Corner Round rotunjiți colțurile marcate în figura 6-47 cu P1 și P2,
folosind o rază de 1 mm. Procedați la fel și pentru muchiile marcate cu P3 și P4
în figură.
P1
P3
P2
P4
Fig. 6-47 – Rotunjire muchii
3Pentru a obține modalitatea de afișare din figură, folosind numai entități wireframe, lansați din tabulatorul View, meniul Visual Style, comanda
Wireframe model edges only; pentru a reveni la afișarea anterioară folosiți comanda Shaded with edges.
6.7. Inserare HDD

82. Cu comanda Return reveniți în mediul Assemble și apoi cu comanda Place
introduceți din directorul grupei componenta din fișierul Hdd.ipt.
83. Cu comanda Constrain aplicați o restricție "față pe față" între fața plană interioară mar-
cată cu P1 în figura 6-48 și cea marcată cu P2.
P1
P2
Fig. 6-48 – Restricție "față pe față"

84. Cu comanda Constrain aplicați o restricție "axă la centru" selectând prima dată centrul
feței circulare marcat cu P1 în figura 6-49, și apoi axa găurii filetate marcate cu P2 în fi-
gură, la care folosiți pentru parametrul Offset valoarea 0 mm.
P1
P2
Fig. 6-49 - Restricție "axă la centru"

85. Cu comanda Degree of freedom Analysis (din meniul Productivity), faceți o ana-
liză a gradelor de libertate pentru toate componentele din ansamblu. După
cum se poate observa în partea stângă a figurii 6-50, componenta Hdd mai are
un grad de libertate nepreluat: 1 rotație.
86. Pentru a afișa simbolul gradului de libertate nepreluat se folosește în browser meniul de context
asupra nodului Hdd și se alege opțiunea iProperties. Din cutia de dialog din partea dreaptă a figurii
se alege tabulatorul Occurence și apoi se activează Degrees of Freedom, după care se va afișa sim-
bolul din figura 6-51. Acest grad de libertate se poate prelua cu o restricție unghiulară după cum
urmează.
150 Secțiunea 6.8: Tratare interferențe
Fig. 6-50 – Analiză grade de libertate

87. Cu comanda Constrain aplicați o restricție unghiulară între cele două muchii liniare mar-
cate cu P1 și P2 în figura 6-51, folosind parametrii ca în cutia de dialog din figură.
Simbol
DOF
P1
P2
Fig. 6-51 – Restricție unghiulară
6.8. Tratare interferențe

88. Dacă se secționează ansamblul cu planul XZ, procedând asemănător ca în figura 6-32, se observă
că există o interferență între componenta Hdd și SuportHdd, conform figurii 6-52. Rezolvarea im-
pune mărirea lățimii suportului Hdd, însă în modelul 3D este mai dificil de măsurat suprapunerea.
Interferenţă
Fig. 6-52 – Evidențiere interferență

6.8.1. Generare vederi

89. Cu comanda New începeți un fișier nou, folosind ca prototip ISO.idw, din lista de
modele bazate pe sistemul metric, ca în figura 6-53. Salvați fișierul sub numele
implicit de Subansamblu Suport.idw.
Fig. 6-53 – Generare fișier desen

90. În noul fișier lansați comanda Base pentru a genera o vedere de bază la care indicați ca
punct central în zona marcată cu P1 în figura 6-54 (prin târâre cu mouse-ul față de poziția
inițială). La cutia de dialog a comenzii folosiți toți parametrii cu valorile implicite.
P1
Fig. 6-54 – Definire vedere de bază

91. Cu comanda Section faceți o secțiune cu un plan definit în vederea de bază. La prompte-
rul Select a View or a View Sketch selectați conturul vederii de bază, în zona punctului P1
din figura 6-55. La prompterul Enter end point of the section line deplasați cursorul de
mouse deasupra punctului marcat cu P2 în figură, până apare un punct verde.
După care mergând pe orizontală spre dreapta, faceți click în zona punctului P3 și apoi spre stânga
în zona punctului P4. După definirea acestui traseu de secționare faceți click pe butonul dreapta
152 Secțiunea 6.8: Tratare interferențe
de mouse și selectați din meniul de context opțiunea Continue. Deplasați apoi mouse-ul în zona
punctului P5 și faceți un click pe butonul stânga pentru a poziționa secțiunea.
P5
P4 P3
P2
P1
Fig. 6-55 – Definire secțiune

92. Cu comanda Detail faceți un detaliu pentru a mări zona din secțiune unde apare interfe-
rența între suport și HDD. La prompterul Select a view selectați ultima vedere, marcată
cu P1 în figura 6-56, iar la prompterul Select center point of the fence selectați în zona
punctului P2, și apoi cu punctul P3 definiți raza zonei care se va mări. În cutia de dialog a
comenzii modificați scara la 2 : 1, și cu punctul P4 marcați centrul noii vederi la prompte-
rul Select a location for the view.
P3
P2
P4
P1
Fig. 6-56 – Definire secțiune

93. Măriți zona cu detaliul "B" și faceți dublu click pe rând pe hașurile corespunzătoare Hdd și Supor-
tHdd, pentru a modifica parametrii blocului de hașură. În cutia de dialog din figura 6-57, modifi-
cați valoarea scării modelului la 0.2.
Zona cu
interferenţă
P1
P2
Fig. 6-57 – Interferență în secțiune

94. Selectați tabulatorul Annotate și cu comanda Dimension plasați cota care definește
interferența prin indicarea punctelor P1 și P2. După cum se observă este necesară
mărirea lățimii suportului cu 1 mm pentru a elimina interferența.
6.8.2. Corectare interferență

95. În partea de jos a ferestrei, deasupra barei de stare, selectați tabulatorul corespunzător ansam-
blului, denumit Subansamblu Suport.iam, ceea ce va comuta pe fișierul cu ansamblul virtual.
96. În browser expandați nodul SuportHdd și apoi nodul 3rd Party, unde din meniul de context asupra
nodului Parametri.xlsx lansați comanda Edit, ca în figura 6-58. În fișierul Excel modificați în linia cu
parametrul Latime_Total valoarea de la 102 la 103, după care salvați și închideți fișierul Excel.
Fig. 6-58 – Activare foaie de calcul cu parametri

97. Din tabulatorul Manage lansați comanda Update iar la dialogul care menționează erori
la recalcularea restricțiilor de asamblare folosiți butonul Accept, ca în figura 6-59. Pentru
a elimina aceste erori expandați nodul SuportCD și faceți dublu click pe una din restric-
154 Secțiunea 6.9: Introducere elemente standardizate
țiile cu avertisment (marcate cu în browser), ceea ce va reevalua restricțiile elimi-

nând eroarea.
Fig. 6-59 – Erori la recalcularea restricțiilor

98. După cum se poate observa în figura 6-60, s-a corectat interferența dintre cele două componente,
iar reperele SuportHdd și CapacSuport s-au recalculat automat, păstrându-și restricțiile de asam-
blare valide, pentru că aveau geometria conectată la parametrii din foaia de calcul.
Fig. 6-60 – Evidențiere corecții
6.9. Introducere elemente standardizate

99. Din baza de date cu elemente standardizate se vor folosi șuruburi-
le de fixare pentru HDD.
Pentru aceasta din tabulatorul Assemble sa va lansa comanda Place from Content Center, iar în cu-
tia de dialog din figura 6-61 se va expanda nodul Fastners, și se va selecta varianta Round Head. În
partea dreaptă a cutiei de dialog se va selecta standardul ISO 7045 H, după care se va puncta în
spațiul grafic în zona punctului P1 din figura. În acest caz nu se recomandă detectarea automată a
dimensiunilor șurubului, a modelului de repetare și plasarea automată a restricțiilor de asambla-
re, deoarece găurile de trecere sunt alungite și indicarea unei muchii circulare din HDD va duce la
așezarea capetelor șuruburilor cu fața plană lor direct pe HDD, prin suport, cu restricții iFeature,
care nu se pot modifica.
100. Pentru a indica dimensiunile șurubului folosiți parametrii din figura 6-62, adică M4 x 5.
Fig. 6-61 – Dialog Content Center
P1
Fig. 6-62 – Inserare șurub

101. Cu comanda Free Rotate rotiți șurubul ca în figura 6-63, pentru a expune suprafa-
ța plană în vederea asamblării. Folosiți apoi comanda Constrain pentru aplica o
restricție "față pe față" între fețele marcate cu P1 și P2 în figură, lăsând parametrii
cu valorile implicite. Lansați din nou comanda Constrain și aplicați o restricție axă
pe axă folosind suprafețele cilindrice marcate cu P3 și P4 în figură, cu parametrii
impliciți.
102. Procedați la fel și pentru celelalte 3 șuruburi cu efectul din figura 6-64.
156 Secțiunea 6.9: Introducere elemente standardizate
P3
P4
P1
P2
Fig. 6-63 – Restricții asamblare șurub
Fig. 6-64 – Asamblare șuruburi

103. Salvați și închideți fișierele.
Ansamblu virtual la un motor Wankel
În această temă se prezintă strategia de realizare a unui ansamblu virtual pentru un motor
Wankel când componentele individuale sunt deja modelate. La statorul motorului se va gene-
ra profilul de lucru pe baza ecuației parametrice a epicicloidei cu doi lobi, folosind parametrii
dimensionali de la angrenajul cilindric interior care asigură poziționarea corectă a rotorului în
funcție de arborele excentric. Se vor realiza subansamble pentru rotor și carcasa față, după
care acestea vor fi introduse în ansamblul general cu restricții de asamblare. Componentele
standardizate: șuruburi, piulițe simeringuri vor fi introduse din baza de date Content Center. În
final se va realiza o animație cu funcționarea motorului, și o altă animație cu reprezentarea
explodată a ansamblului.
7.1. Fundamentul teoretic pentru curba de lucru

La motorul Wankel rotorul de formă triunghiulară efectuează o mișcare compusă dintr-o rotație în jurul
centrului de simetrie (Om din figura 7-3) și acesta la rândul său efectuează o altă mișcare de rotație dată
de o excentricitate a arborelui motor (în jurul centrului Of din figura 7-3). În acest fel vârfurile rotorului
descriu o curbă epicicloidă cu doi lobi, care este profilul camerei de lucru. Teoretic curba este generată
de un punct aflat în interiorul unui cerc mobil, care se rostogolește fără alunecare pe un alt cerc fix, ca în
figura 7-1. Ecuațiile parametrice ale acestei curbe sunt:
𝑅𝐹𝑖𝑥 + 𝑅𝑀𝑜𝑏𝑖𝑙
𝑥 = (𝑅𝐹𝑖𝑥 + 𝑅𝑀𝑜𝑏𝑖𝑙 ) ∙ 𝑐𝑜𝑠(𝑡) − 𝑎 ∙ 𝑐𝑜𝑠 ( ∙ 𝑡)
𝑅𝑀𝑜𝑏𝑖𝑙
𝑅𝐹𝑖𝑥 + 𝑅𝑀𝑜𝑏𝑖𝑙
𝑦 = (𝑅𝐹𝑖𝑥 + 𝑅𝑀𝑜𝑏𝑖𝑙 ) ∙ 𝑠𝑖𝑛(𝑡) − 𝑎 ∙ 𝑠𝑖𝑛 ( ∙ 𝑡)
{ 𝑅𝑀𝑜𝑏𝑖𝑙
Unde: RFix – raza cercului fix
RMobil – raza cercului mobil
158 Secțiunea 7.1: Fundamentul teoretic pentru curba de lucru
a – distanța de la centrul cercului mobil la punctul ce descrie curba

t – unghiul făcut de axa centrelor celor două cercuri cu axa X, cu valori în intervalul 0 … 360°
Cerc
mobil
Epicicloidă
RMobil
a
RFix
t
X
Cerc
fix
Fig. 7-1 – Generare epicicloidă cu doi lobi

Pentru ca epicicloida să aibă doi lobi, cu aspectul din figură, trebuie ca să fie îndeplinite două condiții:
𝑅𝐹𝑖𝑥 = 𝑅𝑀𝑜𝑏𝑖𝑙 ∙ 2
{
𝑎 < 𝑅𝑀𝑜𝑏𝑖𝑙
Sincronizarea celor două mișcări de rotație se face cu un angrenaj cilindric interior cu dinți drepți, la care
raportul de transmitere este de 1.5, pentru care se folosesc parametrii din cutia de dialog din figura 7-2,
unde cei mai importanți sunt: numărul de dinți 40 / 60, diametrele cercurilor de divizare: 60 mm / 90
mm, distanța dintre axe: 14.354 mm1.
Fig. 7-2 – Parametri angrenaj
1Angrenajul a fost creat cu comanda Spur Gear din tabulatorul Design, panelul Power Transmission, iar cele două roți au fost completate cu fea-
ture-ile necesare asamblării
Tema 7: Ansamblu virtual la un motor Wankel 159
Φ
Φ Om
Of
X
30° (330°)
Fig. 7-3 – Determinarea coeficienților epicicloidei

Pentru a determina coeficienții din ecuația epicicloidei se pleacă de la dimensiunile impuse ale rotorului,
inscriptibil într-un cerc cu diametrul de 198 mm, și de la cele ale angrenajului. Coordonatele punctului A
se pot determina pentru un sistem cu originea în punctul Om, și apoi se pot translata în sistemul cu origi-
nea în Of, față de care este scrisă ecuația epicicloidei, ca mai jos, unde RTr este raza cercului în care este
înscris rotorul, cu valoarea de 198 mm:
√3
𝑋𝐴 = 𝑅𝑇𝑟 ∙ = 85.7365
2
𝑅𝑇𝑟
{𝑌𝐴 = − 2 + 14.354 = −35.146
Punând condiția ca aceste coordonate să verifice ecuația epicicloidei, în circumstanțele anterioare, re-
zultă următorii coeficienți: RMobil = 33, RFix = 66, a = 14.5.
7.2. Curba de lucru din stator

1. Faceți o copie în directorul grupei a fișierelor de mai jos, unde componentele care se vor asambla-
se pot vedea în figura 7-4:
 Arbore.ipt
 CapacFata.ipt
 CapacaSpate.ipt
 Pinion.ipt
 Roata.ipt
 Rotor.ipt
 Stator.ipt
160 Secțiunea 7.2: Curba de lucru din stator
CapacSpate.ipt CapacFata.ipt
Arbore.ipt
P1
Rotor.ipt Stator.ipt
Pinion.ipt
Roata.ipt
Fig. 7-4 – Componente motor

2. Cu comanda Open deschideți fișierul Stator.ipt și lansați comanda Start 2D
Sketch, la care indicați fața plană marcată cu P1 în figura 7-4, pentru a gene-
ra o schiță cu profilul de lucru al statorului.
3. Din tabulatorul Manage, lansați comanda Parameters și definiți trei parametri utiliza-
tor, ca în figura 7-5. Pentru aceasta folosiți butonul Add Numeric, și generați parame-
trii denumiți RFix cu valoarea 66 mm, RMobil cu valoarea 33 mm și a cu valoarea 14.5
mm.
Fig. 7-5 – Dialog parametri

4. Reveniți în tabulatorul Sketch și din tabulatorul Create, meniul Line, lansați
comanda Equation curve, pentru a defini epicicloida prin ecuațiile parame-
trice în dialogul din figura 7-6, unde:
 la x(t) tastați expresia: (RFix + RMobil) * cos(t) - a * cos((RFix + RMobil) / RMobil * t)
 la y(t) tastați expresia: (RFix + RMobil) * sin(t) - a * sin((RFix + RMobil) / RMobil * t)+28
 la tmin și tmax tastați expresiile: 0, respectiv 360
Fig. 7-6 – Ecuațiile parametrice ale curbei

5. Cu comanda Slice (F7) secționați piesa cu planul de schiță, și folosiți comanda Project
geometry pentru a proiecta în planul schiței arcul de cerc marcat cu P1 În figura 7-7 și
planul YZ marcat cu P2 în figură, (pe care-l selectați în browser).
6. Activați modul Construction din panelul Format și cu comanda Line construiți linii-
le verticale marcate cu P2 și P3 precum și cele orizontale marcate cu P4 și P5. Da-
că este cazul aplicați explicit restricțiile de verticalitate și orizontalitate asupra ce-
lor 4 linii cu comenzile Vertical Constraint, respectiv Horizontal Constraint. Cu co-
manda Tangent aplicați restricții de tangență între linia marcată cu P4 și epicicloi-
dă, între linia marcată cu P3 și epicicloidă, și între linia marcată cu P5 și arcul mar-
cat cu P1.
7. Cu comanda Dimension aplicați restricțiile dimensionale de 12.3 mm între liniile mar-
cate cu P4 și P5, și de 84.5 mm între linia marcată cu P3 și proiecția planului marcată
cu P2.
162 Secțiunea 7.2: Curba de lucru din stator
Epicicloidă P3
P2
P4
P1
P5
Fig. 7-7 – Schiță pentru curba de lucru

8. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de modelare și lansați apoi comanda
Extrude, unde faceți o extrudare cu scădere de material, activând butonul Cut
(marcat cu P1 în figura 7-8). Dacă este cazul inversați direcția de extrudare înspre
piesă cu butonul marcat cu P2 în figură, și dați la parametrul Extents valoarea All.
P1
P2
Fig. 7-8 – Extrudare pentru curba de lucru

9. Cu comanda Save salvați și închideți fișierul cu statorul motorului.
7.3. Definire subansamble
7.3.1. Subansamblul Rotor

10. Cu comanda New faceți un fișier nou bazat pe prototipul Standard (mm).iam pe care-l
salvați cu comanda Save în directorul grupei sub numele SansRotor.iam. Acesta va
conține subansamblul rotorului, ceea ce va ușura ulterior dezvoltarea ansamblului fi-
nal.
Fig. 7-9 – Dialog fișier prototip ansamblu

11. Cu comanda Place din panelul Component inserați din directorul grupei fișierul Ro-
tor.ipt, folosind ca punct de inserare un punct oarecare. După inserarea primei in-
stanțe a rotorului folosiți tasta Esc pentru a întrerupe procesul de inserare.
12. Cu comanda Constrain aplicați o restricție de asamblare selectând butonul Mate
marcat cu P1 în figura 7-10. Indicați apoi în browser la argumentele First Selection,
marcat cu P2 în figură și Second Selection, marcat cu P3 în figură, planul YZ al siste-
mului global și planul YZ de la sistemul de coordonate al rotorului și validați cu Apply.
Aplicați aceeași manevră selectând din browser perechea de elemente: planul XZ de
la sistemul global și cel de la sistemul rotorului, și încă odată pentru perechea Center
Point de la sistemul global cu cel de la sistemul local, după care validați cu OK.
13. Din meniul de context asupra nodului Rotor din browser activați opțiunea Grounded, ceea ce va
bloca această componentă în poziția stabilită, poziția celorlalte componente putând fi raportate la
cea a rotorului.
14. Cu comanda Place introduceți în ansamblu componenta denumită Roata.ipt, pe
care o poziționați inițial într-un punct oarecare. Dacă cele două componente nu
sunt așezate ca in figura 7-11, puteți folosi comenzile Free Rotate și Free Move
pentru a schimba temporar orientarea roții dințate, astfel încât să fie expuse cele
două fețe plane din figură.
164 Secțiunea 7.3: Definire subansamble
P2 P3
P1
Fig. 7-10 – Restricții de asamblare
P2
P1
Fig. 7-11 – Restricție Mate - față pe față

15. Cu comanda Constrain aplicați o restricție față pe față, indicând la argumentele First
Selection, și Second Selection suprafețele plane marcate cu P1 și P2 în figura 7-11.
16. Cu aceeași comandă indicați la cele două argumente suprafețele cilindrice marcate cu
P1 și P2 în figura 7-12, ceea ce va aplica o restricție Mate – Axă pe axă.
P1
P2
Fig. 7-12 - Restricție Mate – Axă pe axă

17. Cu comanda Constrain aplicați o restricție unghiulară, ceea ce presupune activarea
butoanelor marcate cu P1 și P2 în figura 7-13. În continuare la argumentele First Se-
lection, și Second Selection indicați planele YZ de la sistemul de coordonate al com-
ponentei Rotor, și de la cel al sistemului local de la componenta Roata, marcate în fi-
gură cu P3 și P4.
P3
P1
P2
P4

18. Cu comanda Place from Content Center din panelul Component,
meniul Place, introduceți în ansamblu șuruburile de fixare a roții
dințate pe rotor. Pentru aceasta din cutia de dialog din figura 7-15
selectați nodul Fastners, apoi Socket Head și apoi DIN EN ISO 4762.
19. În continuare la prompterul Select a circular hole edge indicați muchia marcată cu A în figura 7-13,
după care în fereastra din figura 7-14 trebuie să fie activ butonul marcat cu P1 pentru a detecta
automat rețeaua de muchii asemănătoare. Astfel se vor putea plasa toate instanțele șurubului din
aceeași comandă, după care finalizați cu apăsarea butonului marcat cu P2 în figură.
P1 P2
Fig. 7-14
Fig. 7-15 – Dialog selectare șuruburi

20. Pentru a modifica șuruburile la dimensiunea corectă a găurii filetate M4, (din motiv că anterior a
fost detectată muchia corespunzătoare diametrului de vârf care este de 3 mm), selectați în
browser unul din nodurile DIN EN ISO 4762 M3x5. Din meniul de context asupra nodului selectați
opțiunea Change Size, iar în dialogul din figura 7-16, alegeți M4 cu lungimea de 6 și activați check
box-ul Replace All, după care validați cu OK.
Fig. 7-16 – Modificare șurub

21. Selectați în browser menținând tasta Shift apăsată toate cele șase instanțe ale șuruburilor insera-
te, ca în figura 7-17. Din meniul de context selectați opțiunea Component și apoi în continuare op-
țiunea Demote. Această manevră va permite gruparea șuruburilor într-un subansamblu virtual,
ceea ce va ușura ulterior realizarea animațiilor.
Fig. 7-17 – Definire subansamblu virtual

22. În continuare în cutia de dialog din figura 7-18 denumiți noul subansamblu ca SubAns-M4 și preci-
zați un template adecvat folosind butonul marcat cu P1. În edit box-ul ce conține locația lăsați
neschimbată calea către directorul grupei. Din dialogul pentru fișiere șablon alegeți din tabulato-
rul Metric fișierul Standard (mm).iam, iar în noul dialog validați cu OK. Observați acum reorganiza-
rea arborelui de specificație prin gruparea șuruburilor într-un subansamblu.
P1
Fig. 7-18 – Alegere template

7.3.2. Subansamblul capac față

salvați cu comanda Save în directorul grupei sub numele SansCapacFata.iam.
25. Cu comanda Place din panelul Component inserați din directorul grupei fișierul Ca-
pacFata.ipt, folosind ca punct de inserare un punct oarecare. După inserarea primei
instanțe folosiți tasta Esc pentru a întrerupe procesul de inserare.
26. Folosind meniul de context asupra noului nod generat la inserarea componentei activați direct op-
țiunea Grounded, pentru a bloca reperul în poziția de inserare.
27. Cu comanda Place din panelul Component inserați din directorul grupei fișierul
Pinion.ipt, folosind ca punct de inserare un punct oarecare. După inserarea primei
instanțe folosiți tasta Esc pentru a întrerupe procesul de inserare. Dacă cele două
componente nu sunt așezate ca in figura 7-19, puteți folosi comenzile Free Rotate
și Free Move pentru a schimba temporar orientarea pinionului, astfel încât să fie
expuse cele două fețe plane din figură.
P1
P2
Fig. 7-19 - Restricție Mate - față pe față

P1
P2
Fig. 7-20 - Restricție Mate – Axă pe axă

30. Cu comanda Constrain aplicați o restricție unghiulară, ceea ce presupune activarea
butoanelor marcate cu P1 și P2 în figura 7-21. În continuare la argumentele First Se-
lection, și Second Selection indicați planele YZ de la sistemul de coordonate al com-

ponentei CapacFata, și de la cel al sistemului local de la componenta Pinion, marcate
în figură cu P3 și P4, iar la argumentul Angle tastați valoarea 99 deg.
P3
P1
P2
P4

31. Cu comanda Place from Content Center introduceți în ansamblu șu-
ruburile de fixare a pinionului pe capac. Pentru aceasta procedați ca
la subansamblul anterior conform celor din figurile7-14 … 7-17,
modificând la M4x12 tipul șuruburilor și creând în final și
subansamblul pentru aceste șuruburi, pe care-l denumiți Subans
M4x10.iam.
7.4. Ansamblul motor
7.4.1. Plasarea capacului spate și a statorului

salvați cu comanda Save în directorul grupei sub numele Wankel.iam.
34. Cu comanda Place din panelul Component inserați din directorul grupei fișierul Ca-
pacSpate.ipt, folosind ca punct de inserare un punct oarecare. După inserarea primei
instanțe folosiți tasta Esc pentru a întrerupe procesul de inserare.
35. Folosind meniul de context asupra noului nod generat la inserarea componentei activați direct op-
țiunea Grounded, pentru a bloca reperul în poziția de inserare.
StatorWankel.ipt, folosind ca punct de inserare un punct oarecare. După inserarea
primei instanțe folosiți tasta Esc pentru a întrerupe procesul de inserare. Dacă ce-
le două componente nu sunt așezate ca in figura 7-22, puteți folosi comenzile Free
Move și Free Rotate.
170 Secțiunea 7.4: Ansamblul motor
P2
P1
P2
P1
Fig. 7-23- Restricție Mate –Axă pe axă

39. Cu mouse-ul rotiți statorul prin târâre ca în figura 7-24, după care aplicați o restricție
unghiulară între fețele plane indicate în figură cu punctele P1 și P2, folosind la argu-
mentul Angle valoarea 0 deg.
P1
P2
7.4.2. Plasarea arborelui

Arbore.ipt, folosind ca punct de inserare un punct oarecare. După inserarea pri-
mei instanțe folosiți tasta Esc pentru a întrerupe procesul de inserare. Dacă cele
două componente nu sunt așezate ca in figura 7-22, puteți folosi comenzile Free
Selection, și Second Selection suprafețele plane marcate cu P1 și P2 în figura 7-25,
unde la argumentul Offset indicați valoarea 1 mm.
P2
P1

P1
P2
Fig. 7-26 - Restricție Mate –Axă pe axă

43. Cu comanda Constrain aplicați o restricție unghiulară, cu activarea butoanelor marca-
te cu P1 și P2 în figura 7-27. În continuare la argumentele First Selection, și Second
Selection indicați planele YZ de la sistemul de coordonate al componentei Stator-
Wankel, și de la cel al sistemului local de la componenta Arbore, marcate în figură cu
P3 și P4, iar la argumentul Angle tastați valoarea 0 deg. În browser editați numele
implicit al restricției și redenumiți-l ca Unghi Animatie, pentru a-l identifica ușor mai
târziu la realizarea animației de funcționare.
P3
P1
P2
P4
Fig. 7-27 - Restricție unghiulară

7.4.3. Plasarea rotorului

SansRotor.iam, folosind ca punct de inserare un punct oarecare. După inserarea
primei instanțe folosiți tasta Esc pentru a întrerupe procesul de inserare. Dacă ce-
le două componente nu sunt așezate ca in figura 7-22, puteți folosi comenzile Free
P1
P2

P1
P2

47. Cu comanda Constrain aplicați o restricție unghiulară, ca la asamblările anterioare. În

continuare la argumentele First Selection, și Second Selection indicați în browser planele
YZ de la sistemul de coordonate al componentei Arbore, și de la cel al sistemului local de
la componenta SansRotor, iar la argumentul Angle tastați valoarea 0 deg. În browser fo-
losiți apoi meniul de context asupra nodului cu numele ultimei restricții și activați opțiu-
nea Supress. Aceasta va suprima efectul restricției, dar va păstra componentele în aceas-
tă ultimă poziție. În figura 7-30 se pot observa cele două plane selectate.
Fig. 7-30 - Restricție unghiulară

48. Cu comanda Constrain aplicați o restricție de tip Motion selectând tabulatorul adec-
vat din cutia de dialog din figura 7-31. La argumentul Type selectați butonul Rotation,
marcat cu P1 în figură, iar la Ratio înscrieți valoarea 3, după care selectați la argu-
mentul Solution butonul Reverse, marcat cu P2 în figură. În continuare la argumente-
le First Selection, și Second Selection indicați suprafețele cilindrice de la interiorul ro-
torului și de la exteriorul arborelui excentric, marcate cu P3 și P4 în figură, și închideți
dialogul cu butonul OK.
P2
P4
P3 P1
Fig. 7-31 – Restricție de tip Motion

7.4.4. Plasarea capacului față

SansCapacFata.iam, folosind ca punct de inserare un punct oarecare. După insera-
rea primei instanțe folosiți tasta Esc pentru a întrerupe procesul de inserare. Dacă
cele două componente nu sunt așezate ca in figura 7-32, puteți folosi comenzile
Free Move și Free Rotate.
P2
P1

51. Dacă este cazul ajustați poziția capacului față cu comenzile Free Move și Free Rotate
ca să vină ca în figura 7-33. Cu comanda Constrain indicați la cele două argumente
suprafețele cilindrice marcate cu P1 și P2 în figura 7-29, ceea ce va aplica o restricție
Mate – Axă pe axă.
P1
P2

176 Secțiunea 7.5: Inserare elemente standardizate
52. Dacă este cazul ajustați poziția capacului față cu comenzile Free Move și Free Rotate
ca să vină ca în figura 7-33. Cu comanda Constrain indicați la cele două argumente
suprafețele cilindrice marcate cu P1 și P2 în figura 7-29, ceea ce va aplica o restricție
Mate – Axă pe axă.
P1
P2
7.5. Inserare elemente standardizate

53. Cu comanda Place from Content Center din panelul Component
inserați din Bolts, respectiv Socked Head șuruburile de fixare, de
tipul Forged Socket Head Cap Screw – Metric, conform figurii 7-35.
Fig. 7-35 – șuruburi fixare

54. La prompterul Select a circular hole edge indicați muchia marcată cu P1 în figura 7-36, după care
verificați ca în dialogul Auto Drop să fie activat butonul marcat cu P2, ceea ce va produce detecta-
rea automată a tuturor muchiilor circulare asemănătoare, și aplicând la toate instanțele restricțiile
de asamblare necesare. În timpul procesului puteți modifica lungimea șurubului de referință exe-
cutând o târâre cu mouse-ul de săgeata marcată cu P3, după care finalizați acțiunea cu butonul
marcat cu P4.
P2
P3 P4
P1
Fig. 7-36 – Șuruburi de fixare
Fig. 7-37 – Dialog modificare șurub

55. Pentru a modifica șuruburile la dimensiunea corectă a găurii de trecere cu diametrul de 10 mm,
selectați în browser unul din nodurile corespunzătoare unui șurub. Din meniul de context asupra
nodului selectați opțiunea Change Size, iar în dialogul din figura 7-37, alegeți M10 cu lungimea de
140 și activați check box-ul Replace All, după care validați cu OK.
56. Grupați șuruburile într-un subansamblu selectând în browser cu tasta Shift apăsată toate cele tre-
isprezece instanțe ale șuruburilor inserate, ca în figura 7-38. Din meniul de context selectați opți-
unea Component și apoi în continuare opțiunea Demote. Această manevră va permite gruparea
șuruburilor într-un subansamblu virtual, ceea ce va ușura ulterior realizarea animațiilor.
Fig. 7-38 – Definire subansamblu virtual

57. În continuare în cutia de dialog din figura 7-39 denumiți noul subansamblu ca Ans Suruburi fixare
și precizați un template adecvat folosind butonul marcat cu P1. În edit box-ul ce conține locația lă-
sați neschimbată calea către directorul grupei. Din dialogul pentru fișiere șablon alegeți din tabu-
latorul Metric fișierul Standard (mm).iam, iar în noul dialog validați cu OK.
P1
Fig. 7-39 – Alegere template

inserați din Nuts, respectiv Cap Nuts piulițele înfundate de fixare,
de tipul IS 7790, conform figurii 7-40.
59. Cu cursourul de mouse selectați în zona punctului marcat cu P1 în figura 7-41 până apare
prompterul Select a circular hole edge, după care verificați ca în dialogul Auto Drop să fie activat
butonul marcat cu P2, ceea ce va produce detectarea automată a tuturor muchiilor circulare ase-
mănătoare, și aplicând la toate instanțele restricțiile de asamblare necesare. După ce a detectat
toate muchiile asemănătoare validați cu butonul marcat cu P3 în figură.
Fig. 7-40 – șuruburi fixare

P2
P3
P1
Fig. 7-41 – Inserare piulițe

60. Pentru a modifica piulițele la dimensiunea corectă a șuruburilor inserate cu diametrul de M10, se-
lectați în browser unul din nodurile corespunzătoare unei piulițe. Din meniul de context asupra
nodului selectați opțiunea Change Size, iar în dialogul din figura 7-42, alegeți M10 și activați check
box-ul Replace All, după care validați cu OK.
Fig. 7-42 – Dialog modificare șurub

61. Grupați piulițele într-un subansamblu selectând în browser cu tasta Shift apăsată toate cele treis-
prezece instanțe ale piulițelor inserate, ca la subansamblul anterior pentru șuruburi de la pagina
178. Din meniul de context selectați opțiunea Component și apoi în continuare opțiunea Demote,
iar la subansamblul nou creat dați denumirea Ans Piulite Fixare.
inserați din Shaft, respectiv Sealings și Lip Seals simeringurile, de
tipul ISO 6194/1 Type 1, conform figurii 7-43.
Fig. 7-43 – Dialog simeringuri

63. Din următorul dialog selectați dimensiunile 22x35x7 conform celor din figura 7-44.
Fig. 7-44 – Selectare dimensiuni simering

64. Dacă este cazul ajustați poziția simeringului cu comenzile Free Move și Free Rotate ca
să vină ca în figura 7-45. Cu comanda Constrain indicați la cele două argumente First
Selection și Second Selection suprafețele plane marcate cu P1 și P2 în figură, ceea ce
va aplica o restricție Mate – Față pe față.
P1
P2

65. Ajustați poziția simeringului cu comenzile Free Move și Free Rotate ca să vină ca în fi-
gura 7-46. Cu comanda Constrain indicați la cele două argumente suprafețele cilindri-
ce marcate cu P1 și P2 în figura 7-29, ceea ce va aplica o restricție Mate – Axă pe axă.
182 Secțiunea 7.6: Animația funcționării motorului
P1
P2

66. Procedați identic și pentru a insera cel de-al doilea simering pe capacul față, după care ansamblul
final trebuie să arate ca în figura 7-47.
Fig. 7-47 – Ansamblu final
7.6. Animația funcționării motorului

Pentru a verifica corectitudinea de la asamblarea angrenajului afișați mode-
lul în modul wireframe folosind din tabulatorul View, panelul Appearance
meniul Visual Style comanda Wireframe Model edges only.
67. Faceți click pe fața Back a cubului de vizualizare marcată cu P1 în figura 7-48, pentru a activa o ve-
dere ortogonală pe această față, și măriți cu Zoom zona de angrenare. Dacă toate componentele
au fost poziționate corect, atunci angrenarea trebuie să fie corectă ca în detaliul mărit din figură.
În caz contrar trebuie ajustate restricțiile de asamblare de la subansamblul rotor sau de la cel cu
capacul față.
P1
Fig. 7-48 – Verificare vizuală angrenare

68. Restaurați afișarea în modul Shade folosind comanda Shaded with
edges din același meniu, după care în browser expandați nodul SAn-
sCapacFata și folosind meniul de context asupra componentei Capac-
Fata dezactivați proprietatea Visibility. Astfel se va ascunde numai
capacul, pinionul și șuruburile fiind vizibile, ca în figura 7-49.
P1
P3
P4
P2
Fig. 7-49 – Generarea animației

69. Expandați nodul Arbore și aplicați meniul de context asupra restricției de asamblare denumită an-
terior ca Unghi Animație, de unde lansați comanda Drive. În cutia de dialog din figura 7-49 tastați
la parametrul End, marcat cu P1, valoarea 1080 deg, pentru a face animația în trei rotații ale ar-
184 Secțiunea 7.7: Reprezentarea explodată a ansamblului
borelui excentric. Folosiți butonul Play marcat cu P2 pentru a porni animația, după care puteți ge-
nera un fișier avi, sau wmv cu animația activând butonul Record marcat cu P3. Pentru a controla
numărul de cadre pe secundă din fișierul avi activați butonul marcat cu P4 și măriți parametrul Avi
Rate. Puteți repeta animația folosind diverse puncte de vizualizare cu comanda Free Orbit.
7.7. Reprezentarea explodată a ansamblului

70. Cu comanda New faceți un fișier nou folosind șablonul Standard(mm).ipn din tipul
Presentation, ca în figura 7-50.
Fig. 7-50 – Crearea fișierului pentru reprezentarea explodată

71. Cu comanda Create View faceți o vedere care va conține reprezentarea explodată,
unde la dialogul din figura 7-51 la parametrul File se va selecta automat fișierul care
este deschis, cu reprezentarea ansamblului. Folosiți parametrii impliciți din dialog și
după finalizarea cu OK, schimbați punctul de vedere ca în figura 7-52, și salvați fișierul
cu numele implicit Wankel.ipn.
Fig. 7-51 – Dialog generare vedere

72. În browser desfaceți nodul Explosion1 și apoi nodul cu ansamblul, denumit Wan-
kel.iam de unde selectați nodul Ans Piulite Fixare, ca în figura 7-52. Cu comanda
Tweak Components definiți traseul de explodare pentru piulițe făcând click în punctul
P1 din figură, astfel încât săgeata care indică direcția de explodare să fie orientată ca
în figură. În zona de editare de lângă săgeată tastați valoarea 220 și validați de două
ori cu OK.
P1
Fig. 7-52 – Definire explodare piulițe

73. Selectați în browser acum nodul Ans Suruburi Fixare. Cu comanda Tweak Compo-
nents definiți traseul de explodare pentru șuruburi făcând click în punctul P1 din figu-
ra 7-53, astfel încât săgeata care indică direcția de explodare să fie orientată ca în fi-
gură. În zona de editare de lângă săgeată tastați valoarea 400 și validați de două ori
cu OK.
P1
Fig. 7-53 - Definire explodare șuruburi

74. Selectați în browser nodul pentru cel de-al doilea simering, montat în capacul față. Cu
comanda Tweak Components definiți traseul de explodare pentru simering făcând
click în punctul P1 din figura 7-54, astfel încât săgeata care indică direcția de exploda-
re să fie orientată ca în figură. În zona de editare de lângă săgeată tastați valoarea
400 și validați de două ori cu OK.
P1
Fig. 7-54 – Definire explodare simering capac față

75. Selectați în browser acum nodul pentru primul simering, montat în capacul spate. Cu
comanda Tweak Components definiți traseul de explodare pentru simering făcând
click în punctul P1 din figura 7-55, astfel încât săgeata care indică direcția de exploda-
re să fie orientată ca în figură. În zona de editare de lângă săgeată tastați valoarea
220 și validați de două ori cu OK.
P1
Fig. 7-55 - Definire explodare simering capac spate

76. Selectați în browser acum nodul pentru capacul spate. Cu comanda Tweak Compo-
nents definiți traseul de explodare pentru capac făcând click în punctul P1 din figura
7-56, astfel încât săgeata care indică direcția de explodare să fie orientată ca în figu-
ră. În zona de editare de lângă săgeată tastați valoarea 180 și validați de două ori cu
OK.
P1
Fig. 7-56 - Definire explodare capac spate

77. Selectați în browser acum din Subansamblul capac față nodul individual pentru capa-
cul față. Cu comanda Tweak Components definiți traseul de explodare pentru capac
făcând click în punctul P1 din figura 7-56, astfel încât săgeata care indică direcția de
explodare să fie orientată ca în figură. În zona de editare de lângă săgeată tastați va-
loarea 200 și validați de două ori cu OK.
P1
Fig. 7-57 - Definire explodare capac față

78. Selectați în browser nodul denumit SansRotor și cu tasta Ctrl apăsată selectați și no-
dul denumit Arbore. Cu comanda Tweak Components definiți traseul de explodare
pentru cele două componente făcând click în punctul P1 din figura 7-58. Pentru a
schimba direcția de explodare faceți click pe săgeata marcată cu P2 în figură, iar în
zona de editare tastați valoarea 300 și validați cu OK.
P2
P1
Fig. 7-58 - Definire explodare arbore și subansamblu rotor

79. Selectați în browser nodul denumit Arbore. Cu comanda Tweak Components definiți
traseul de explodare pentru arbore făcând click în punctul P1 din figura 7-59, astfel
încât săgeata care indică direcția de explodare să fie orientată ca în figură. În zona de
editare de valoarea 200 și validați de două ori cu OK.
P1
Fig. 7-59 - Definire explodare arbore

80. Selectați în browser din subansamblul rotor nodul denumit SubAns-M4. Cu comanda
Tweak Components definiți traseul de explodare pentru subansamblul cu șuruburile
M4 făcând click în punctul P1 din figura 7-60, iar în zona de editare tastați valoarea
120 și validați cu OK.
P1
Fig. 7-60 - Definire explodare șuruburi M4

81. Selectați în browser din subansamblul rotor nodul denumit Roata. Cu comanda
Tweak Components definiți traseul de explodare pentru roata dințată făcând click în
punctul P1 din figura 7-60, iar în zona de editare tastați valoarea 70 și validați cu OK.
P1
Fig. 7-61 - Definire explodare roată dințată

82. Selectați în browser din subansamblul denumit SansCapacFata nodul denumit
SubansM4. Cu comanda Tweak Components definiți traseul de explodare pentru șu-
ruburi M4 făcând click în punctul P1 din figura 7-62, iar în zona de editare tastați va-
loarea 70 și validați cu OK.
P1
Fig. 7-62 - Definire explodare șuruburi M4

83. Selectați în browser în punctul P1 din figura 7-63 și activați afișarea secvențelor de animare cu op-
țiunea Sequence View. În arbore selectați secvențele 10 și 11 și din meniul de context activați op-
țiunea Group Sequences. Grupați apoi secvențele 8 și 9, și în final grupați secvențele 6 cu 7, după
care browserul va arăta ca în dreapta figurii, cu secvențele renumerotate.
P1
Dupa
Grupare
Fig. 7-63 – Grupare secvențe

84. Cu comanda Animate animați reprezentarea explodată, folosind butonul Play Reverse
pentru a simula dezasamblarea motorului. La animație se observă cum secvențele de
explodare grupate rulează simultan.
Animarea unui ansamblu în mediul Studio
În această temă se prezintă modalitatea de animare a ansamblului de motor Wankel creat la

tema anterioară, folosind tehnici avansate de vizualizare. Sunt expuse posibilități de definire a
surselor de lumină și condițiilor de ambient, modalități de definire a camerelor. Se prezintă ani-
mația bazată pe reprezentări poziționale definite din ansamblu, animația cu interpolarea poziți-
ilor de cameră definite interactiv, animația pe baza unor parametri de model sau restricții de
asamblare. Ca efecte sunt folosite rotirea turntable a camerei, deplasarea camerei pe o traiec-
torie definită și efecte de fading ale componentelor. Toate secvențele sunt sincronizate pe linia
temporală de animație, și sunt combinate într-o producție video.
8.1. Pregătirea animației

1. Cu comanda Open deschideți fișierul de tip ansamblu denumit WankelStudio.iam, pla-
sat în directorul temei curente.
Fig. 8-1 – Definire parametru

192 Secţiunea 8.1: Pregătirea animației
2. Cu comanda Parameters adăugați un nou parametru de tip unghiular denumit

Unghi, și activați opțiunile Key și Export Parameter ca în figura 8-1, ceea ce-l va face
disponibil în mediul de animație Studio.
3. Expandați nodul Representation din browser, și din meniul de context asupra nodului Position lan-
sați comanda New, pentru a genera o nouă poziție de reprezentare, denumit automat Position1,
care devine și poziție activă, ca în figura 8-2.
4. Apoi tot în browser expandați nodul cu componenta denumită ArboreW, care conține restricția cu
numele UnghiMotor. Din meniul de context asupra restricției alegeți comanda Modify (Override), și
în dialogul de editare a valorii tastați noua valoare 90 deg.
Fig. 8-2 – Generare poziție nouă de reprezentare

5. Închideți vizibilitatea componentelor CapacSpateW și SansCapaFata, dezactivând atributul Visibility
din meniul de context asupra nodului corespunzător din browser, cu efectul din figura 8-3. Acolo se
poate observa diferența între cele două poziții: cea de Master unde s-a construit ansamblul virtual
cu restricția UnghiMotor cu valoarea 0°, și Position1 cu aceeași restricție cu valoarea de 90°.
6. Construiți încă 5 poziții decalate între ele cu 90° pentru parametrul UnghiMotor, astfel încât Posi-
tion6 va avea o valoare de 540° pentru parametrul folosit. Pentru a evita situația în care la definirea
noii poziții va alege soluția cea mai apropiată de poziția de Master, se va genera fiecare nouă poziție
relativ la cea anterioară. Pentru aceasta în locul comenzii New se va alege din meniul de context
comanda Copy asupra ultimei poziții generate, după care se va activa manual noua poziție, se va
modifica parametrul UnghiMotor la valoarea adecvată, și se va redenumi ca Position2 ș.a.m.d. Po-
sition6.
7. Activați poziția de reprezentare Master cu dublu click pe nodul acesteia, din nodul Position din
browser.
Tema 8: Animarea unui ansamblu în mediul Studio 193
Master Position1
Fig. 8-3 – Poziții de reprezentare

8. Cu comanda Create faceți o componentă nouă pe care o denumiți Traseu și care se bazează
pe prototipul Standard(mm).ipt, direct din mediul Assemble, conform figurii 8-4. La prompte-
rul Select sketch plane for base feature selectați în browser planul XY al sistemului de coor-
donate al ansamblului, după care se intră direct în editarea noii componente. Aceasta va
conține numai două schițe utilizate pentru a defini traseele de animare ale camerelor.
Fig. 8-4 – Generare componentă nouă din ansamblu

9. Cu comanda Grounded point din meniul Point, panelul Work features, creați 5
puncte de referință folosind ca reper la prompterul Select vertex or work point
to define initial position, originea sistemului local de coordonate al piesei. Acti-
vați butonul marcat cu P1 în figura 8-5 și introduceți coordonatele din tabelul
8-1.
P1
Fig. 8-5 – Definire punct de referință

Tab. 8-1
Punct X Y Z Punct X Y Z
P1 0 -200 300 P4 -100 100 300
P2 250 0 0 P5 100 100 -200
P3 0 200 -300
194 Secţiunea 8.1: Pregătirea animației
10. Cu comanda Start 3D Sketch creați o schiță nouă 3D, și apoi cu comanda Line
creați două segmente ca în figura 8-6.a, delimitate de punctele P1, P2 și P3,
(pe care le puteți selecta și în browser). Cu comanda Bend, folosind o rază de
200, racordați cele două segmente pe care le selectați în spațiul grafic, cu
efectul din figura 8-6.b. Cu comanda Finish Sketch reveniți în spațiul de mo-
delare și creați o altă schiță 3D în care generați o linie delimitată de punctele
P4 și P5, ca în figura 8-6.c. Cu comanda Finish Sketch închideți schița, și cu
comanda Return reveniți în mediul Assemble.
P5
P3
P4
P2
P1
a) b) c)
Fig. 8-6 – Schițe pentru traiectoriile camerelor

11. În browser activați la nodul Position poziția Master și expandați nodul cu componenta denumită
ArboreW, care conține restricția cu numele UnghiMotor. Din meniul de context asupra restricției
alegeți comanda Edit și în cutia de dialog din figura 8-7 la argumentul Angle tastați numele parame-
trului Unghi, ceea ce va simplifica definirea pozițiilor care stau la baza primei tehnici de animație.
Activați apoi vizibilitatea celor două componente CapacSpateW și SansCapacFata.
Fig. 8-7 – Modificare parametru motor

8.2. Definirea camerelor și a condițiilor de ambient

12. Din tabulatorul Environment, lansați mediul Inventor Studio pentru a de-
fini condițiile și secvențele de animare. Cu comanda Local Lights gene-
rați o sursă de lumină locală de tip spot, pentru care activați butonul
marcat cu P1 în figura 8-8. Când este activ butonul Target orientați mo-
delul aproximativ ca în figură și selectați în zona marcată cu punctul P2,
iar apoi când este activ butonul Position selectați în zona punctului P3.
P1
P2
P3
Fig. 8-8 – Definire spot

13. Activați apoi tabulatorul Ilumination și duceți cele două cursoare de la parametrii Intensity și Atte-
nuation Compensation la extremitatea din dreapta, la valorile 100 și respectiv 1000, ca în figura 8-9.
Activați butonul Color și alegeți culoarea verde din noul dialog. Activați apoi tabulatorul Spot și ajus-
tați coordonatele punctelor Position și Target la valorile din figură. Corectați apoi suprafața zonei
iluminate puternic și cea in semiumbră din argumentele Hotspot și Falloff, ca în figură.
Fig. 8-9 – Parametri spot

196 Secţiunea 8.2: Definirea camerelor și a condițiilor de ambient
14. Cu comanda Studio Lighting Styles puteți stabili condițiile de iluminare ge-
nerală de ambient. Prin activarea butonului marcat cu P1 din figura 8-10
definiți un stil nou la care alegeți ca ambient general Infinity Pool.
Puteți configura individual cele trei surse de lumină predefinite Light1, Light2 și Light3, care sunt de
tipul direcțională, punctuală și spot. Cu check box-ul Display Scene Image se aplică pe model condi-
țiile prestabilite (pentru accelerarea următorilor pași se recomandă să se activeze în final, când se
face render pe întreg scenariul).
P1
Fig. 8-10 – Iluminare de ambient

15. Creați o cameră virtuală cu comanda Camera din tabulatorul Scene unde atunci
când este activ butonul Target din figura 8-11 indicați în centrul arborelui marcat
cu P1 în figură. Activați butonul Position, și de-a lungul axei camerei marcate cu P2
stabiliți o poziție ca în figură. Pentru realizarea unei proiecții de tip ortogonal selec-
tați butonul încercuit la argumentul Projection. Toate elementele definite: surse de
iluminat, condiții de ambient, camere, pot fi modificate ulterior din nodurile cores-
punzătoare din browser.
P1
P2
Fig. 8-11 – Definire cameră

8.3. Animație pe baza reprezentărilor poziționale

16. Pentru generarea unei animații lansați comanda Animation Timeline și validați cu OK
în dialogul următor, ceea ce va provoca afișarea în partea de jos a spațiului grafic a
liniei temporale de control a animației, ca în figura 8-12, concomitent cu apariția pri-
mului nod denumit Animation1 în browser la nodul Animations. Din butonul Animation
Options marcat cu P1 se va deschide cutia de dialog din partea dreaptă a figurii, unde
se va modifica timpul animației la 8 s. Din butonul Expand Action Editor marcat cu P2
în figură se va expanda în jos zona unde vor apare toate secvențele de animare și mo-
dul de sincronizare a lor în timp. Cursorul marcat cu P3 poate fi deplasat în orice mo-
ment de timp din intervalul stabilit anterior, pentru a inspecta static starea animației.
P2
P3 P1
Fig. 8-12 – Parametri generali de animație

17. Pentru a expune animația din interior a rotorului triunghiular, se va aplica la capacul
din față o transparență graduală – fading, în primele 2.5 s ale animației. Astfel lansați
comanda Fade și din dialogul din figura 8-13 când este activ butonul Components, ex-
pandați în browser nodul SansCapacFata și selectați componenta CapacFataW. Activați
butonul Specify marcat cu P1 în figură și apoi butonul Fixed Duration marcat cu P2 în
figură, pentru a putea menționa alături durata de 2.5 s a efectului. Pentru a obține
transparență parțială la finalul efectului la argumentul End se va tasta valoarea 50%.
Dinamica efectului se va controla din tabulatorul Acceleration, unde se va selecta op-
țiunea Specify velocity marcată cu P3 în figură și la primul palier de debut al efectului
se va trece valoarea 40%, după care se va valida cu OK.
P1 P2
P3
Fig. 8-13 – Parametri Fading

198 Secţiunea 8.3: Animație pe baza reprezentărilor poziționale
18. Pentru a stabili succesiunea de poziții de reprezentare (definite anterior în spațiul

de modelare) care vor fi animate, lansați comanda Pos Reps, și în cutia de dialog din
figura 8-14 verificați ca la Start și End să fie trecute pozițiile Master, respectiv Posi-
tion1.
Activați butonul marcat cu P1 și apoi pe cel marcat cu P2 pentru a putea defini durata animației
între cele două poziții. În tabulatorul Acceleration selectați opțiunea marcată cu P3, și la palierul
normal tastați 80%, iar la cel de încheiere 0%, astfel încât la trecerea la următoarea poziție să nu
apară o variație a vitezei, după care validați cu OK.
P2
P1
P3
Fig. 8-14 – Parametri la animarea primei poziții de reprezentare

19. Pentru a defini următoarea secvență de animație mai lansați încă o data aceeași
comandă, unde la Start și End Representation selectați Position1, respectiv Posi-
tion2, ca în figura 8-15.
În tabulatorul Acceleration activați Constant Speed și reveniți în tabulatorul Animate, unde activați
apoi butonul marcat cu P1 în figură și lângă tastați valoarea 4. În zona marcată cu P2 tastați 2 și
activați butonul marcat cu P3, după care la dialogul următor răspundeți cu OK, ceea ce va produce
și modificările parametrilor de la Start, Duration și End ca in partea de jos a figurii.
P1
P2
P3
Fig. 8-15 – Parametri la animarea celei de-a doua poziții de reprezentare

20. Procedați asemănător și pentru Position3 și Position4, folosind intervalele de la secunda 4 la 6 și
respectiv de la secunda 6 la 8. La ultima poziție în tabulatorul Acceleration se va selecta Specify
Velocity și se va tasta la palierul normal 80% și la cel de finalizare 20%.
21. După aceste acțiuni linia de timp trebuie să arate ca în figura 8-16, unde dacă este nevoie expandați
toate nodurile din browser-ul său, pentru a afișa complet în dreapta secvențele definite și sincroni-
zările lor. Pentru a edita una din secvențe faceți dublu click în zona marcată cu P1 în figură pe sec-
vența dorită, după care se deschide dialogul de la definire. Pentru a șterge o secvență faceți click
simplu în zona marcată cu P1, și apăsați tasta Delete. Pentru a modifica sincronizarea secvenței
deplasați capetele marcate cu P2 și P3 în poziția dorită (în acest caz este posibil numai la efectul de
Fade, celelalte neputând fi suprapuse pentru că sunt poziții secvențiale). Animația se face relativ la
punctul de vedere curent (Curent View), sau eventual la cel al camerei definite, ce se pot selecta
din zona încercuită în linia de timp.
P2 P1
P3
Fig. 8-16 – Linia de timp cu sincronizările secvențelor

22. Pentru a înregistra animația folosiți butonul Record, din fereastra liniei de timp și contro-
lați parametrii din dialogurile din figura 8-17. Din butonul marcat cu P1 se stabilește tipul
de fișier (se recomanda formatul avi) și locația acestuia.
23. Atenție la valorile care stabilesc dimensiunea imaginii (Width, Height) și la numărul de
cadre pe secundă (Frame Rate - fps) unde trebuie ținut cont că la un PC uzual, randarea
unui cadru din acest model, în formatul 640x480, poate dura circa 40 de secunde, dacă se
activează și Display Scene Image (din Studio Lighting Styles în condițiile stabilite în dialogul
din figura 8-10). La o animație fluentă sunt necesare 30 fps și pentru o calitate bună tre-
buie majorate și dimensiunile imaginii, ceea ce poate duce la timpi foarte mari de realizare
a fișierului avi.
P1
Fig. 8-17 – Parametri la fișier avi

200 Secţiunea 8.4: Animație pe baza pozițiilor camerei
8.4. Animație pe baza pozițiilor camerei

24. Activați meniul de context asupra nodului Animations, și cu comanda New Animation, ca în figura
8-18, creați o animație nouă care va fi denumită Animation2. Faceți dublu click pe acest nod pentru
a o face animație curentă.
Fig. 8-18 – Generare animație nouă

25. Din butonul Animation Options al liniei de timp modificați durata animației la 10 s, ca în figura 8-19.
Fig. 8-19 – Pregătire animație

26. În browser expandați nodul SansCapacFata unde dezactivați vizibilitatea componentei CapacFataW
și apoi și pe a componentei Traseu. Expandați apoi nodul ArboreW, pentru a expune restricțiile de
asamblare legate de această componentă.
P2
P1
P3
Fig. 8-20 – Animație unghi motor

27. Lansați comanda Constraints din panelul Animate și în dialogul din figura 8-20, când
este activat butonul Select selectați în browser restricția denumită UnghiMotor
marcată cu P1 în figură. La parametrul End de la argumentul Action din figură (mar-
cat cu P2), treceți valoarea 1080 deg, ce reprezintă unghiul de la finalul animației,
iar la parametrul End de la argumentul Time, (marcat cu P3 în figură), treceți valoa-
rea 10 s.
28. Deplasați cursorul animației la momentul secunda 2, (punctul P1 în figura 8-21), și din colțul
dreapta sus al liniei de animație selectați Camera1, (punctul P2 în figură). Cu comanda Free
Orbit asigurați un punct de vedere ca cel din figură (punctul P3), după care folosind butonul
Add Camera Action, marcat în figură cu P4, creați o secvență de animație, care va apare în
linia de animație între secunda zero și secunda 2.
P1
P4
P2
P5
P3
Fig. 8-21 – Secvența 1 de animație

29. Cu dublu click pe linia de animație creată în punctul P5 din figura 8-21, editați parametrii animației
și în tabulatorul Acceleration selectați Specify Velocity și modificați procentajul palierului de
încetinire la 0% ca în figura 8-22, după care închideți dialogul cu OK.
Fig. 8-22 – Parametri animație secvența 1

30. Pentru următoarea secvență de animație deplasați cursorul animației la momentul secunda
4, și cu comanda Free Orbit asigurați un punct de vedere ca cel din figura 8-23. Folosind
butonul Add Camera Action creați o nouă secvență de animație, care va apare în linia de
animație între secunda 2 și secunda 4. Editați apoi parametrii de animație, și în tabulatorul
Acceleration alegeți vrianta Constant Speed.
202 Secţiunea 8.4: Animație pe baza pozițiilor camerei
Poziție secunda 4 Poziție secunda 6
Fig. 8-23 - Secvențele de animație 2 și 3

31. Procedați la fel pentru a defini alte poziții pentru secundele 6, 8 și 10 conform celor din figurile 8-23
și 8-24. La ultima secvență care se încheie în secunda 10, la editarea parametrilor animației în ta-
bulatorul Acceleration alegeți varianta Specifiy Velocity cu procentele 0%, 80% și 20% pentru cele
trei paliere de mișcare.
Poziție secunda 8 Poziție secunda 10
Fig. 8-24 - Secvențele de animație 4 și 5

32. În browser activați vizibilitatea componentei CapacFataW și apoi aplicați două efecte
Fade pentru CapacFataW și CapacSpateW cu parametrii din tabelul 8-2.
Tab. 8-2
Componentă Secunda start Secunda end Opacitate Opacitate end

start (Action) (Action)
CapacFataW 0 2 100 % 30 %
CapacSpateW 8 10 100 % 30 %
33. În final linia de animație trebuie să arate ca în figura 8-25, după care, dacă
este cazul, din dialogul comenzii Studio Lighting Styles alegeți din nodul
Local Lighting Styles stilul Default1 definit anterior. În final rulați animația
și urmăriți aplicarea efectelor create.
Fig. 8-25 – Linia de timp la finalul animației 2
8.5. Animație pe baza unui parametru din model

34. Creați o animație nouă cu comanda New Animation, din meniul de context asupra nodului
Animations, care este denumită automat ca Animation3, și faceți dublu click pe acest nod
pentru a o face animație curentă. Modificați durata animației la 10 s, folosind butonul Ani-
mation Options din dreapta linei de timp a animației.
35. La această tehnică de animație se va folosi parametrul Unghi exportat din model, care
pentru a fi disponibil în mediul Studio trebuie declarat ca favorit cu comanda Parameter
Favorites. Pentru aceasta în dialogul din figura 8-26 se va activa check-box-ul aferent.
Fig. 8-26 – Declarare parametru favorit

36. Expandați nodul Animation Favorites din browser, și lansați comanda Parame-
ters. În dialogul din figura 8-27, când este activat butonul Select, selectați para-
metrul Unghi din browser. Modificați apoi valoarea unghiului la finalul animației
la 1040 deg, și momentul de timp la finalul secvenței la valoarea de 10 s.
P1
Fig. 8-27 – Dialog animație cu parametru din model

204 Secţiunea 8.5: Animație pe baza unui parametru din model
37. Din colțul dreapta sus al liniei de animație selectați Camera1 din lista de camere, marcată cu P1 în
figura 8-27.
38. Lansați apoi comanda Camera din panelul Animate și în dialogul din figura 8-28 in-
troduceți valoarea de 10 s pentru momentul de final al animației camerei, și activați
la argumentul Path valoarea Smooth Path.
39. Pentru a activa rotirea camerei în jurul unei axe activați tabulatorul Turntable și bifați check box-ul
Turntable, după care selectați ca axă de rotație Y Origin. Daca impunem camerei să facă 2 rotații
complete în cele 10 secunde de animație tastați valoarea 6 la parametrul Revolutions / min, după
care închideți dialogul cu OK.
Fig. 8-28 – Parametrii pentru rotirea camerei

40. Expandați în browser nodul SansSuruburiFixare și activați meniul de context asupra restricției de
asamblare denumită Insert, din care alegeți opțiunea Supress, ca în figura 8-29. Aceasta va suprima
restricția asupra șuruburilor, permițând astfel animarea lor prin explodare.
Fig. 8-29 – Suprimare restricții

41. Lansați comanda Components și atunci când în cutia de dialog din figura 8-30
este activat butonul Components marcat cu P1 în figură selectați în browser no-
dul SansSurburiFixare.
Activați butonul Specify marcat cu P2, iar apoi în zona marcată cu P3 tastați momentul de timp
pentru finalul animației la 4 s. Activați apoi butonul Position marcat cu P4 în figură și în noul dialog
din partea de jos activați Redefine alignement or position, după care în coordonata Z tastați valoarea
250 mm și validați apoi pentru închiderea ambelor dialoguri. Schimbați punctul de vedere ca în
partea dreaptă a figurii, unde se poate observa situația de la sfârșitul secvenței de animare a explo-
dării.
P1
P4
P2
P3
P5
P6
Fig. 8-30 – Animație explodare șuruburi

42. Procedați la fel pentru a anima explodarea componentei SansPiulite, suprimând restricția de asam-
blare, dar apoi modificând momentul de start la secunda 6, momentul de final la secunda 10, și la
distanța de explodare, la coordonata Z la valoarea -200 mm.
43. Cu comanda Fade aplicați un efect de transparență animată pentru componentele
CapacFataW și CapacSpateW, cu elemente asemănătoare cu cele din figura 8-13 de la
pagina 197, folosind valorile din tabelul 8-3.
Tab. 8-3
Componentă Secunda start Secunda end Opacitate Opacitate end

start (Action) (Action)
CapacFataW 0 2 100 % 0%
CapacSpateW 2 4 100 % 0%
44. În final linia de animație trebuie să arate ca în figura 8-31, după care, dacă
este cazul, din dialogul comenzii Studio Lighting Styles alegeți din nodul
Local Lighting Styles stilul Default1 definit anterior. În final rulați animația
și urmăriți aplicarea efectelor create.
Fig. 8-31 – Linia temporală de animație la Animation3

206 Secţiunea 8.6: Animație cu traiectorie impusă a camerei
8.6. Animație cu traiectorie impusă a camerei

45. Creați o animație nouă cu comanda New Animation, din meniul de context asupra nodului
Animations, care este denumită automat ca Animation4, și faceți dublu click pe acest nod
pentru a o face animație curentă. Modificați durata animației la 10 s, folosind butonul Ani-
mation Options din dreapta linei de timp a animației.
46. Activați meniul de context în browser asupra nodului Traseu, și restabiliți-i vizibilitatea. Din colțul
dreapta sus al liniei de animație selectați Camera1 din lista de camere.
47. Lansați comanda Camera din panelul Animate, și în cutia de dialog din figura 8-32
tastați la parametrul End marcat cu P1 valoarea 3.5 s, după care activați butonul
Definition marcat cu P2 în figură.
P4
P2 P1
P3
Fig. 8-32 – Definire secvență de animare a camerei cu traseu impus

48. În noua cutie de dialog tastați valoarea 110 deg la parametrul Zoom marcat cu P3 în figura 8-32,
activați apoi butonul Position, marcat cu P4 în figură, și alegeți opțiunea Path. Selectați apoi în spa-
țiul grafic segmentul marcat cu P1 în figura 8-33 și închideți cu OK ambele cutii de dialog.
P3
P4
P2
P1
Fig. 8-33 – Selectare traseu animare cameră

49. Creați apoi alte două secvențe de animație pentru aceeași cameră folosind interva-
lele de timp de la 3.5 s la 6.5 s și respectiv de la 6.5 s la 10 s, unde la argumentul
Path selectați la fiecare secvență segmentele marcate cu P2 și respectiv P3 în figura
8-33.
50. Rulați animația și urmăriți aplicarea efectelor create, eventual completând cu alte secvențe asemă-
nătoare cu cele de la animațiile anterioare.
51. Pentru a implementa un efect de zoom dinamic, puteți face o altă animație ca cea anterioară, folo-
sind ca traiectorie a camerei segmentul marcat cu P4 în figura 8-33.
52. Cu comanda Render Image puteți salva imagini statice raportate la punctul de vedere cu-
rent (Curent view), sau la cel al unei camere definite. Pentru o imagine de calitate sunt
necesare randări cu peste 300 de iterații, ca cea din stânga figurii 8-34, obținută după 350
de iterații (timp cca. 25 min), când s-a ales varianta Until Satisfactory din tabulatorul Ren-
derer, față de cea din dreapta imaginii generată de varianta implicită cu 32 iterații în cca.
1,5 min. În imaginile de mai jos componenta CapacFataW are vizibilitatea dezactivată.
350 iterații 32 iterații
Fig. 8-34 – Imagini statice cu render
8.7. Producție video
a) - Camera2 b) – Camera3
Fig. 8-35 – Definire poziții camere noi

208 Secţiunea 8.7: Producție video
53. Schimbați punctul de vedere ca în figura 8-35-a, și alegeți comanda Create Camera from View din
browser, din meniul de context asupra nodului Cameras. Schimbați apoi punctul de vedere ca în
figura 8-35-b și lansați aceeași comandă care va avea ca efect final generarea altor două camere
denumite Camera2 și Camera3.
54. Pentru a monta mai multe secvențe de animație, intercalate cu imagini statice,
folosiți comanda Video Producer, la care validați cu OK dialogul afișat, ceea ce
va genera în nodul Production o producție nouă, care este automat activată. În
linia temporală a producției video vor apare automat în browser-ul ei cele trei
camere existente, ca în figura 8-36.
Fig. 8-36
55. Târâți cu mouse-ul Camera2 în zona Time Line în dreapta și faceți dublu click pe acest ele-
ment, unde în dialogul din dreapta figurii 8-36 modificați parametrii încercuiți.
56. Trageți apoi Camera1 lângă elementul anterior și modificați parametrii încercuiți în dialogul
din stânga figurii 8-37. Trageți apoi Camera3 și modificați parametrii ca cei din dreapta fi-
gurii 8-37, după care trageți Camera1 în continuarea liniei de timp, și modificați parametrii
ca în figura 8-38.
Fig. 8-37 – Parametri ai secvențelor de animație înlănțuite

57. În final linia de timp a producției va arăta ca în figura, situație în care se poate face play pentru a
observa înlănțuirea animațiilor.
Fig. 8-38 – Linia de timp a producției la final

58. Salvați și închideți fișierul
Formate grafice vectoriale pentru pagini web
În această temă se prezintă o serie de formate grafice vectoriale care se pot integra în pagini
web, dar care nu beneficiază de un editor nativ specializat. Pentru a le obține mai ușor se vor
folosi fișiere template din Inventor, unde se vor gestiona eficient obiectele vectoriale, după care
se vor face conversii de format. Se prezintă tehnici de obținere a formatului 2D - SVG, și a
formatelor 3D - DWF și PDF, precum și exemplificări de integrare a lor în pagini web.
9.1. Formatul SVG

Scalable Vector Graphic – SVG, este un format grafic pentru imagini bidimensionale, bazat pe XML1, care
oferă suport pentru animații și diverse elemente interactive. Formatul de fișier SVG a fost elaborat în 1999
de către W3C (Worldwide Web Consortium), și este considerat a fi standardul industrial pentru vizualiza-
rea graficelor vectoriale pe rețelele web, acceptând și script-uri în limbajele Java sau Perl.
1. Cu comanda New începeți un desen nou bazat pe sistemul metric de unități de măsură,
cu prototipul ISO.dwg, selectând elementele din figura 9-1. În acest desen se va face în
continuare sigla UCv în manieră vectorială.
Fig. 9-1 - Dialog template
1
XML - eXtensible Markup Language, limbaj asemănător cu HTML destinat stocării și transportului de date, cu tag-uri care nu sunt predefinite
Tema 9: Formate grafice vectoriale pentru pagini web 211
2. S-a ales formatul dwg, compatibil cu cel de la Autocad, pentru că există convertoare on-line de la
acest format la formatul svg, ceea ce ușurează mult descrierea obiectelor vectoriale.
3. În browser-ul cu aspectul din figura 9-2 expandați nodul Sheet și ștergeți chenarul (nodul Default
Border), și indicatorul predefinit (nodul ISO), care nu sunt necesare în definirea ulterioară a fișierului
SVG. Pentru aceasta activați cu click pe butonul dreapta de mouse meniul de context asupra celor
două noduri și selectați comanda Delete.
Fig. 9-2 – Modificare format

4. Pentru a modifica dimensiunile formatului de desen, activați meniul de context asupra
nodului Sheet și alegeți comanda Edit Sheet. Din cutia de dialog a figurii 9-3 Selectați
din lista de formate Size, varianta Custom Size (mm), și în cele două edit box-uri Height
și Width înscrieți valorile 200, după care validați cu OK. Cu comanda Save salvați fișierul
în directorul grupei cu numele Sigla.dwg
Fig. 9-3 – Modificare format

5. Cu comanda Start Sketch începeți o schiță nouă în mediul Drawing, care are
aceleași elemente de control ca și schițele 2D din mediul Part. Cu comanda
Rectangle creați două dreptunghiuri poziționate și dimensionate cu comanda
Dimension ca în figura 9-4. Folosiți comanda Fix pentru a bloca punctul mar-
cat cu P1 în figură.
6. Apoi Selectați cu mouse-ul cele două linii marcate cu P2 și P3 în figura 9-4,
după care le ștergeți cu tasta Delete.
212 Secţiunea 9.1: Formatul SVG
P1
P2 P3
Fig. 9-4 – Schiță preliminară

7. Cu comanda Arc creați cele două arce de cerc din figura 9-5, folosind ca puncte de
start și end punctele marcate cu P1, P2, respectiv P3 și P4 în figura 9-5. Dacă este
cazul impuneți cu comanda Coincident restricții de coincidență în aceste puncte cu
capetele segmentelor anterioare și cu comanda Horizontal aplicați o restricție de
orizontalitate pentru punctele marcate cu P5 și P6 în figură (această restricție le va
alinia pe aceeași orizontală).
P5 P6
P4
P3
P1 P2

8. Cu comanda Circle faceți un cerc cu centrul în punctul P1 din figura 9-6 și cu raza
determinată din condiția de coincidență cu punctul P2, ceea ce va pune automat și
restricție de tangență. Procedați la fel și pentru cel de-al doilea cerc cu centrul în P3 și
raza definită de punctul P4.
P1 P3
P4
P2

9. Cu comanda Line construiți conturul definit de punctele P1, P2, P3 și P4 din
figura 9-7, după care construiți și segmentul delimitat de punctele P5 și P6.
Dacă este cazul, în punctele P1 și P4 aplicați restricții de tangență, iar pentru
primele trei segmente liniare restricții de orizontalitate și verticalitate. Cu co-
manda Dimension aplicați restricțiile de 113 mm și 70°, după care profilul
trebuie să mai aibă un singur grad de libertate.
P6
P5
P1 P2
P4
P3

10. La comanda Trim selectați porțiunile din profilul inițial care trebuie să fie șterse, astfel
încât să se obțină efectul din figura 9-8. În punctul marcat cu P1 în figură aplicați o restric-
ție de punct fix, ceea ce trebuie să blocheze complet profilul.
P1

11. Cu comanda Line creați conturul din partea dreaptă a figurii 9-9, și urmăriți unde este
cazul să aplicați restricțiile geometrice de paralelism, perpendicularitate și orizontalitate
care se observă în figură. Lansați comanda Mirror și atunci când este activ butonul Select
selectați obiectele create în acest pas. Activați butonul Mirror line, indicați segmentul
marcat cu P1 în figură, și apoi apăsați butoanele Apply și Done.
P1

12. La comanda Sketch Only selectați segmentul marcat cu P1 în figura 9-9, ceea ce-l va
face vizibil numai în modul editare schiță.
13. Cu comanda Dimension aplicați restricțiile care se observă în figura 9-10, după care
profilul trebuie să fie complet restricționat.
P1 P2
P4
P3
P5
Fig. 9-10 – Schiță finală

14. Lansați comanda Hatch Region și în cutia de dialog din figura 9-11 modificați atributul
Pattern la valoarea Solid, și apoi la atributul Color selectați din dialogul standard pentru
culori culoarea albastru saturat. Indicați apoi regiunile care se vor hașura în acest mod
prin punctele P1, P2, P3 și P4 din figura 9-10, după care validați cu OK. Mai lansați încă
odată comanda și modificați modelul de hașură pe Solid și alegeți culoarea Cyan, după
care indicați regiunea marcată cu P5 în figura 9-10.
După
Hatch
Fig. 9-11 – Obiecte vectoriale

15. Cu comanda Finish Sketch ieșiți din schiță după care în final se va obține
efectul din partea dreaptă a figurii 9-11. Salvați și închideți fișierul.
16. Pentru a converti fișierul dwg la formatul svg există convertoare free on-line, unul din
ele fiind disponibil la link-ul: https://cloudconvert.com/dwg-to-svg. După descărcarea
fișierului svg acesta se poate deschide direct cu browser-ul de internet, de unde cu
opțiunea View code, sau echivalentă, se observă codul svg din figura 9-12.
…….
…….
Fig. 9-12 – Codul vectorial al fișierului svg

17. Pentru integrarea într-o pagina web în format HTML, se poate folosi o secvență ca cea de mai jos,
unde aspectul poate fi cel din figura 9-13. În finalul secvenței se poate observa între tag-urile <svg>
și </svg> inserarea directă în pagina html a unei secvențe de cod svg ce aliniază un text pe o curba
Bezier.
Secvența de cod HTML
<!DOCTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD XHTML 1.0 Transitional//EN"
"http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/xhtml1-transitional.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<head>
<meta content="text/html; charset=utf-8" http-equiv="Content-Type" />
<title>SVG</title>
</head>
<body>
<p align="left">
<span>Proba svg 1000px</span><br/>
<image src="Sigla.svg" width="1000px"></image><br/>
<span>Proba svg 200px</span><br/><br/>
<image src="Sigla.svg" width="200px"></image>
</p>
<p>

<svg>
<defs>
<path id="Director" d="M30 40 C 50 20, 70 10, 120 40 S 150 0, 200 40"
style="stroke: gray; fill: none;"/>
</defs>
<use xlink:href="#Director"/>
<text style="font-size:16pt">
<textPath xlink:href="#Director">Text pe o curba Bezier</textPath>
</text>
</svg>
</p>
</body>
</html>
Fig. 9-13 – Aspect pagina web
9.2. Formatul 3D PDF

18. Unul din formatele grafice cele mai utile pentru prezentări, integrări în pagini web, integrări în baze
de date, este formatul 3D PDF. Exportat din Inventor acesta permite pe documentul PDF schimbări
dinamice ale punctului de vedere, secționări cu plane definite local, alternări între vederi predefi-
nite în Inventor, iar la ansamble este posibil controlul vizibilității la componentele ansamblului.
19. Deschideți fișierul cu ansamblul motorului Wankel realizat la o temă anterioară.
În browser expandați nodurile Origin și Representation, și activați meniul de
context (click pe butonul dreapta de mouse) asupra nodului View din nodul Re-
presentation. Din acest meniu alegeți comanda New pentru a genera o vedere
nouă, ca în figura 9-14.
Fig. 9-14 – Generare vedere nouă

20. Din tabulatorul View, panelul Appearance, selectați comanda Half View pen-
tru a secționa modelul cu un plan ce va fi definit. Pentru aceasta selectați în
browser planul YZ și în spațiul grafic validați cu bifa de OK (butonul încercuit
în figura 9-15), poziția implicită a planului de secțiune, cu distanța de offset
de 0 mm. În final se obține rezultatul din figura 9-15.a.
218 Secţiunea 9.2: Formatul 3D PDF
21. În browser deschideți meniul de context asupra vederii denumită Default și

alegeți comanda Activate. Lansați comanda Half View și procedați ca la pasul
anterior, dar folosiți ca și plan de secțiune planul XZ, cu rezultatul din figura
9-15.b.
a) b)
Fig. 9-15 – Definire vederi în secțiune
22. Din meniul File alegeți opțiunea Export și apoi comanda 3D PDF2. În cutia de dialog din
figura 9-16 activați opțiunile care se văd, după care selectați destinația, și validați crearea
fișierului PDF cu butonul Publish.
Fig. 9-16 – Export model în format 3D PDF

23. Salvați fișierul Inventor cu ansamblul motorului Wankel.
2
Comanda se poate lansa și din tabulatorul Annotate, panelul Export
24. Pentru a insera fișierul anterior creat într-o pagina web3, se poate folosi un cod asemănător cu cel
din secvența de mai jos, cu efectul din figura 9-17.
Secvență integrare 3D PDF în cod HTML
<head>
<title>Test 3D PDF</title>
</head>
<body>
<h1 style="background-color:#71E2FF;color:navy">Proba 3D PDF</h1>
<embed height="800px" width="1200px" src="Motor.pdf"></embed>
<h2 style="background-color:#71E2FF;color:navy">Final 3D PDF</h2>
</body>
</html>
P1
P2
Fig. 9-17 – Pagină web cu document 3D PDF

25. În pagina web din figura 9-17 se provoacă afișarea barei de control cu click în zona cu imaginea. De
acolo cu butonul marcat cu P1 în figură se afișează din browser-ul din Inventor componentele an-
samblului, ceea ce face posibilă dezactivarea vizibilității unor componente, cum ar fi în acest caz
pentru "CapacFata". În funcție de instrumentul activ în bara de control se poate schimba cu mouse-
ul punctul de vedere în mod dinamic, se poate face zoom sau pan. De asemenea se pot face măsu-
rători 3D între diverse puncte sau se poate modifica modalitatea de afișare. Din zona marcată cu
P2 în figură se poate activa una din vederile definite anterior în Inventor, în care funcționează ace-
leași mecanisme ca mai sus.
3La unele browsere de Internet, cu excepția Internet Explorer 11, pentru vizualizarea corectă a paginii poate fi necesară instalarea unui pachet
adițional (ex. Google Chrome – Media Feature Pack)
220 Secţiunea 9.3: Formatul DWF
9.3. Formatul DWF

26. Formatul grafic DWF - Design Web Format, este dezvoltat de Autodesk pentru a transmite datele
de proiectare 3D într-un mod independent de aplicația care le-a produs, sau de suportul hardware.
Fișierul DWF conține datele din model, indiferent de template-ul utilizat inițial, inclusiv metadate
inteligente care captează elemente de concepție atașate modelului.
27. Pentru exemplificare exportați ansamblul cu motorul Wankel, din meniul File cu
opțiunea Export ca în figura 9-16, dar alegând comanda Export to DWF. Fișierul re-
zultat, denumit Motor.dwfx, este integrat cu secvența următoare într-o pagină web
în format html, cu aspectul4 din figura 9-18.
Secvență integrare DWF în cod HTML
<head>
<title>Test DWF</title>
</head>
<body>
<h1 style="background-color:#9BFF9B;color:teal">Proba DWF</h1>
<embed height="800px" width="1200px" src="Motor.dwfx"></embed>
<h2 style="background-color:#9BFF9B;color:teal">Final DWF</h2>
</body>
</html>
Fig. 9-18 – Pagină web cu document DWF
4
Această abordare poate necesita instalarea aplicației Autodesk Design Review, sau a unui alt vizualizator de fișiere DWF
28. Pentru a afișa în stânga imaginii browser-ul cu proprietățile unui obiect selectat și pe cel cu compo-
nența ansamblului, lansați din meniul Home comanda Show/Hide Palettes și activați Object Proper-
ties și Model, ca în figura 9-19.
29. Din acest browser se poate controla vizibilitatea fiecărui obiect din model folosind meniul de con-
text. În acest caz la obiectul CapacFata s-a activat atributul Hide, iar la obiectul StatorWankel s-a
activat atributul Transparent.
.
Fig. 9-19 – Elemente de control
30. Ca și posibilități de vizualizare sunt disponibile aceleași facilități ca la formatul 3D PDF, la care se
adaugă capabilitatea de a face secțiuni cu plane definite în acest mediu. Pentru aceasta din meniul
Tools lansați comanda Section YZ din figura 9-19, și apoi pentru a obține efectul din figura 9-20
activați din meniul de context al obiectului Cross Section 1 opțiunea Flip, ceea ce va inversa direcția
pe care sunt îndepărtate obiectele față de planul de secțiune.
Fig. 9-20 – Definire secțiune în mediul DWF

222 Secţiunea 9.4: Partajarea directă pe web
9.4. Partajarea directă pe web

31. Este posibilă partajarea directă a oricăror modele Inventor pe web, invocând din meniul
File opțiunea Share și comanda Share view, ca în figura 9-21. După indicarea fișierului cu
ansamblul de la motorul Wankel se va selecta din noul dialog View in browser. Cu Copy
link se poate copia link-ul unde se află datele partajate, și se poate transmite pe e-mail la
alți colaboratori.
După
Share
Fig. 9-21 – Partajare pe web a unui model

32. Se va activa tabulatorul Model browser din figura 9-22, de unde pentru a dezactiva vizibilitatea pie-
sei CapacFata se va acționa asupra proprietății de vizibilitate încercuite în figură.
Fig. 9-22 – Control vizibilitate model în pagina web

33. Pentru a defini o secțiune cu un plan care conține axa X activați ca în figura 9-23 opțiunile Section
și apoi X Plane, după care puteți schimba orientarea planului din elementele de control încercuite
în mijlocul figurii.
34. Pentru a obține o reprezentare explodată din modelul existent activați comanda Explode încercuită
în figura 9-24, și controlați distanța de explodare din cursorul încercuit în aceeași figură.
35. Exemplele de pagini web au fost afișate cu browser-ul Internet Explorer v11.0 în sistemul
de operare Windows 10. Formatele 3D-PDF și DWF pot necesita la unele browsere de
internet activarea permisiunii de a rula componente de tip ActiveX.
36. Salvați și închideți fișierul Inventor cu ansamblul motorului Wankel.
Fig. 9-23 – Definire secțiune în pagina web
Fig. 9-24 – Reprezentare explodată în pagina web

224
Pagină lăsată intenționat goală

225
BIBLIOGRAFIE
1. Dumitru, N., Ploscaru, C., C., Oțăt, O., V., Sisteme mecanice mobile – prototipare virtuală și analiză
experimentală, Ed. Universitaria, Craiova, 2018, ISBN 978-606-14-1414-7
2. Mazilu, D., Richer, E., Dobre, D., Roşca, A., S., Proiectarea în plan cu AutoCAD Release 12, Ed.
CERTI, Craiova 1995, ISBN 973-96972-0-8
3. Roşca, A.,S., Dumitru, I., Aplicații de proiectare în ingineria automobilelor - Mecanismul motor,
Ed. Universitaria, Craiova, 2016, ISBN 978-606-14-1136-8
4. Roşca, A.,S., Aplicații în Mechanical Desktop, Ed. Universitaria, Craiova, 2005, ISBN 973-742-097-7
5. Roşca, A.,S., Bazele proiectării asistate de calculator, Reprografia Universității din Craiova, 2001
6. Shah, J, J., Mäntylä, M., Parametric and feature based CAD/CAM, Ed. John Wiley & Sons, 1995,
ISBN 0-471-00214-3
7. Waguespack, C., Mastering Autodesk Inventor 2015, Ed. John Wiley & Sons, 2014, ISBN 978-1-
118-86213-1
8. Wasim, Y., Up and Running with Autodesk Inventor Simulation, Ed. Elsevier, 2010, ISBN 978-1-
85617-694-1
9. Zeid, I., CAD/CAM Theory and Practice, Ed. Mc Graw Hill, 1991, ISBN 0-07-072857-7
10. ***, Documentație de firmă Autodesk Inventor

Indrumar Teme Laborator

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Indrumar Teme Laborator

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A. S. ROŞCA O.V.

Grafică Asistată de Calculator

Copyright © Editura Universitaria CRAIOVA, 2019

Redactor: Sorin Tudor

Bun de tipar: 03.04.2019

Tiparul executat la Tipografia Editurii Universitaria

Pagină lăsată intenționat goală

1.1. Stabilire strategie

Fig. 1-1 – Dialog template

Fig. 1-2 – Dimensiuni informative1

Fig. 1-3 – Schițe relevante pentru dezvoltarea piesei

1.2. Creare feature primar de extrudare

1.2.1. Elemente de referință

Fig. 1-4 – Definire elemente de referință

1.2.2. Definirea schiței

Fig. 1-5– Aspect inițial schiță

1.2.3. Restricții geometrice

Fig. 1-6 – Restricții geometrice

1.2.4. Restricții dimensionale

Fig. 1-7 – Restricții dimensionale

1.2.5. Constrângerea completă a schi ței

Fig. 1-8 – Constrângerea completă a schiței

1.2.6. Generarea solidului de extrudare

Fig. 1-9 – Extrudarea simetrică a schiței

Fig. 1-10 – Liste proprietăți

1.3. Generarea solidului de extrudare cu intersecție

Fig. 1-11 – Schiță solid de intersecție

Fig. 1-12 – Extrudare cu intersecție

1.4. Generare solid de extrudare cu reuniune

Fig. 1-13 – Restricții geometrice la schiță solid de reuniune

Fig. 1-14 - Restricții dimensionale la schiță solid de reuniune

Fig. 1-15 – Extrudare cu reuniune

1.5. Generarea solidului de extrudare cu scădere de material

Fig. 1-16 Schiță profil scădere material

Fig. 1-17 - extrudare cu scădere de material

1.6. Generarea urechii circulare

Fig. 1-18 – Schiță ureche circulară

Fig. 1-19 – Dialog cu parametrii modelului

Fig. 1-20 – Ureche circulară

1.7. Degajare ureche

Fig. 1-21 – Schiță degajare ureche

29. Cu comanda Dimension aplicați restricția dimensională pentru diametrul cercului în

Fig. 1-22 – Degajare ureche

1.8. Realizarea tălpii

Fig. 1-23 – Schiță talpă

Fig. 1-24 – Restricționare schiță

Fig. 1-25 – Extrudare talpă

Fig. 1-26 – Generare alezaje

1.10. Text în relief

Fig. 1-27 – Atribute text

39. Cu comanda Paralel aplicați o restricție de paralelism între segmentele indicate cu P1 și P2

Fig. 1-28 – Schiță text

Fig. 1-29 – Schiță text

Fig. 1-30 – Schiță text

1.11. Proprietăți fizice

Physical Properties for Reper

Fig. 1-31 – Proprietăți fizice

2.1. Generarea elementelor iFeature pentru canale

2.1.1. Piesa suport

Fig. 2-1 – Dialog template

2. Cu comanda Start 2D Sketch începeți o schiță nouă selectând în browser

Fig. 2-2 – Schița de bază

Fig. 2-3 – Extrudare piesă suport pentru iFeature

Fig. 2-4 – Profil canal T