Cuprins

1. Introducere................................................................................................................................2

2. Autodesk Inventor.....................................................................................................................5

2.1. Descrierea programului.....................................................................................................5

2.2. Prezentarea unor elemente ale programului......................................................................6

3. Roți și jante.................................................................................................................................17

3.1. Scurt istoric.....................................................................................................................17

3.2. Evoluția jantelor..............................................................................................................20

3.3. Clasificare.......................................................................................................................24

3.4. Tipuri și modele de jante.................................................................................................28

3.5. Componente....................................................................................................................30

3.6. Citirea informațiilor de pe jante......................................................................................32

3.7. Măsurători importante ale jantelor..................................................................................33

4. Proiectarea în Inventor a unor concepte de jante....................................................................35

5. Concluzii.................................................................................................................................54

6. Bibliografie.............................................................................................................................55
 1

1. Introducere

Punctul de pornire al alegerii temei acestei lucrări de licență îl constituie materia

Proiectare Asistată de Calculator (PAC), în cadrul căreia s-a predat introducerea în programul
Autodesk Inventor.
La început totul era nou, păreau instrucțiuni simple, linii, cercuri, dar pe măsură ce le-am
aprofundat și am avansat cu materia, au devenit din ce în ce mai complicate și mai interesante.
Astfel mi-am dorit să învăț mai mult și să înțeleg mai multe lucruri despre proiectarea asistată de
calculator.
Autodesk Inventor, dezvoltat de compania de software Autodesk, este un program 3D
utilizat în proiectarea, vizualizarea și simularea de produse. Autodesk Inventor concurează direct
cu SolidWorks și SolidEdge și mai puțin direct cu Pro/ENGINEER, CATIA, și NX
(Unigraphics).
Pentru proiectul de licență am ales proiectarea unei jante deoarece am fost mereu fascinat
de mașini și în special de jantele mașinilor. Din punct de vedere tehnic, jantele sunt
componentele prin care cauciucurile se atașează la mașină, pentru ca motorul să transfere puterea
pe asfalt. Motorul creează putere, care apoi e transferată către roți, prin sistemul de transmisie.
Roțile se prind de butuc și se învârtesc în jurul osiilor.
Automobilele au fost folosite de peste 100 de ani pentru transportul de persoane și
bunuri. În ciuda acestei perioade îndelungate, elementele esențiale ale unui automobil au rămas
în principiu aceleași, adică patru roți și un motor cu ardere internă cu un cuplu unitate
convertoare. Cu toate acestea, detaliile tehnice ale unui automobil s-au schimbat extraordinar, iar
complexitatea a crescut substanțial. Acest lucru a mers parțial cu un progres tehnic general, pe de
o parte și creșterea cererilor clienților, pe de altă parte. Cerințele legale au dus, de asemenea, la
modificări distincte ale automobilelor.
Importanța automobilelor este evidentă. Cantitatea și distanțele parcurse pe cap de
locuitor sunt la un nivel foarte ridicat sau aceste valori cresc într-un ritm ridicat. Dacă ne uităm la
unele țări europene sau Statele Unite ale Americii, putem recunoaște stagnarea la un nivel ridicat,
în timp ce economiile emergente prezintă rate mari de creștere.
 2

Nevoia de a dezvolta vehicule noi, economice și ecologice este evidentă. Pentru a face
acest lucru, inginerii ar trebui să fie familiarizați cu proprietățile de bază ale automobilelor.
Aspectul ecologic ar putea fi un factor limitativ dramatic în dezvoltarea vehiculelor din întreaga
lume. Datorită creșterii de CO2 din ultimii ani, vehiculele cu un consum redus de combustibil
sau un sistem de propulsie hibrid sau electric vor trebui dezvoltate și îmbunătățite în deceniile
următoare.

Sumarul lucrării:

Licența este structurată în 3 capitole:

1. În primul capitol am prezentat programul Autodesk Inventor, program folosit pentru

proiectarea conceptelor personale de jante, am descris interfața programului, comenzile acestuia,
câteva elemente care îl alcătuiesc și un scurt istoric al programului.

2. Al doilea capitol se referă la autovehicule și în special la jante. Am vorbit aici despre

istoria roților, de când au apărut și până în prezent, de tipurile și modelele de jante, de
clasificarea acestora, de componentele din care poate fi alcătuită o jantă și de cum se citesc
informațiile de pe jante.

3. Al treilea capitol este predestinat proiectului în sine. Am ales să proiectez câteva concepte
de jante în diferite modele. Pentru a face acest lucru am ales programul Autodesk Inventor. O
dată cu efectuarea lucrării am și precizat și explicat câțiva pași pe care i-am urmat pentru a duce
la capăt proiectul.
 3

1.
 4

2. Autodesk Inventor

Autodesk Inventor este o aplicație de proiectare asistată de computer pentru proiectare

mecanică 3D, simulare, vizualizare și documentație dezvoltată de Autodesk.

2.1. Descrierea programului

Inventor permite integrarea datelor 2D și 3D într-un singur mediu, creând o reprezentare

virtuală a produsului final care permite utilizatorilor să valideze forma, potrivirea și funcția
produsului înainte de a fi construit vreodată. Autodesk Inventor include instrumente de modelare
parametrice, de editare directă și de formare liberă, precum și capacități de traducere multi-CAD
și în desenele lor DWG standard. Inventor folosește ShapeManager, nucleul proprietar de
modelare geometrică al Autodesk. Autodesk Inventor concurează direct cu SolidWorks, Solid
Edge și Creo.

Acest software încorporează simularea integrată a mișcării și analiza asamblării.

Utilizatorilor li se oferă opțiuni pentru încărcări de conducere de intrare, componente dinamice,
sarcini de frecare și rulează în continuare simularea dinamică pentru a testa modul în care
produsul va funcționa într-un scenariu real. Aceste instrumente de simulare permit utilizatorilor
să proiecteze mașini sau piese auto, de exemplu, să optimizeze rezistența și greutatea unui
produs, să identifice zonele cu efort ridicat, să identifice și să reducă vibrațiile nedorite și chiar să
aibă dimensiuni de motoare pentru a reduce consumul total de energie.

Funcția de analiză a elementelor finite Autodesk Inventor permite utilizatorilor să

valideze proiectarea componentelor prin testarea performanței pieselor în sarcini. Tehnologia de
optimizare și studiile parametrice permit utilizatorilor să proiecteze parametri în zonele de stres
de asamblare și să compare opțiunile de proiectare. Apoi, modelul 3D este actualizat pe baza
acestor parametri optimizați.
 5

Autodesk Inventor folosește, de asemenea, formate de fișiere speciale pentru piese,

ansamblări și vizualizări de desen. Fișierele sunt importate sau exportate într-un format DWG
(desen). Cu toate acestea, formatul de schimb și revizuire de date 2D și 3D pe care Autodesk
Inventor îl utilizează cel mai frecvent este formatul web design (DWF).

2.2. Prezentarea unor elemente ale programului

Pasul 1: Deschiderea unui nou proiect

Fig. 1.1 – Proiect nou

Când deschideți Autodesk Inventor veți vedea o fereastră. Aceasta vă intreabă ce doriți să
faceți. Pentru a deschide un nou proiect faceți click pe „open”.

După ce faceți click pe „open” întotdeauna cel mai bine să deschideți tot ceea ce faceți
într-un fișier de tip proiect. După acest pas veți vedea o selecție care are o listă cu toate
proiectele create anterior. Dacă nu ați creat încă unul, faceți click pe „new”. Pe ecranul următor,
 6

puteți introduce numele proiectului și în ce folder va fi acesta. După ce ați făcut acest lucru,
faceți click pe „finish” sau „create”.

Pasul 2: Deschiderea unei schițe și desenarea liniilor sau a cercurilor

Fig. 1.2 – Schita noua

Când proiectați porniți întotdeauna cu o schiță 2D. Deci, pentru a începe o nouă schiță,
faceți click pe „create 2D sketch”. Veți vedea ceva ca o matrice a fiecărui plan (x, y, z). De
obicei folosim planul YX, deci facem click pe colțul din stânga sus. Acum suntem în vederea
„sketch”.
 7

Fig. 1.3 – Desenarea unei linii

Pentru a face o linie selectați „line” din bara de sus a programului numită și bară de
instrumente, iar apoi puteți apasa click oriunde în plan. După selecție aveți opțiunea de a alege
distanța și unghiul dorite de dumneavoastră. Dacă doriți să creați o formă, linia va fi selectată în
continuare și se va conecta oriunde apăsăți.

Fig. 1.4 – Desenarea unui cerc

 8

Pentru cercuri există o casetă de selectare cerc chiar lângă selecția line, tot în partea de
sus a ecranului, pe bara de instrumente. Puteți crea două tipuri de cercuri, din centru sau tangent.

Pasul 3: Arcele de cerc

Fig. 1.5 – Arc de cerc

Arcele de cerc sunt practic curbe. Există câteva moduri de a face arce:

1. În trei puncte: selectați două puncte ca o linie și selectați un al treilea punct, care este locul
unde va fi capătul liniei.

2. Tangent: este la fel ca cercul cu care selectați linii cu care doriți ca arcul să fie tangent.

3. Center point: acesta este locul în care selectați un punct în care doriți să vă centrați arcul,
apoi puneți raza sau diametrul arcului jos, iar după aceea, puneți degresarea unghiului pe care
doriți să fie arcul.
 9

Pasul 5: Dreptunghiul

Fig. 1.6 – Dreptunghiurile

Dreptunghiurile sunt destul de ușoare. Mai întâi selectați „rectangles” și apoi cum doriți
să desenați dreptunghiul.

Pasul 6: Elipse și puncte

Fig. 1.7 – Elipse și puncte

 10

O elipsă este ovală. Pentru a face o elipsă, faceți click pe „ellipse” și faceți click pe un
punct în care doriți să fie o „margine”. Apoi faceți click pe locul în care doriți să fie cealaltă
„muchie”. Nu există dimensiuni pentru această formă, dar puteți să o dimensionați folosind
butonul „dimension”.

Pentru puncte faceți click pe „point”. Puteți utiliza puncte pentru a crea forme neregulate
precum hexagonul.

Pasul 7: Fillet și Chamfer

Fig. 1.8 – Fillet și Chamfer

Filetele sunt pentru margini rotunde și „chamfer” le aplatizează ca un fierăstrău care taie
un colț. Acestea sunt destul de simple de utilizat, după ce faceți click pe „fillet”, de exemplu,
introduceți cât de mult doriți că muchia să fie șanțată și nu vă rămâne decât să selectați muchia
(plăcile) pe care doriți să o filați.
 11

Pasul 8: Dimensionare și constrângeri

Fig. 1.8 – Constrângere

Fig. 1.9 – Dimensionare

Pentru a dimensiona un element, selectați butonul „dimension” și selectați o margine sau

două colțuri pentru a o dimensiona. Apoi urmează să faceți click pe linia de dimensiune și să
tastați lungimea dorită.

Cu ajutorul constrângerilor geometrice puteți face forme paralele, de aceeași dimensiune,

perpendiculare, tangente, orizontale sau verticale. Nu trebuie decât să selectați cele două muchii
sau forme și ați adăugat o constrângere.
 12

Pasul 9: Extrudarea și vizualizarea schiței

Fig. 1.10 - Extrudare

Fig. 1.11 – Procesul de extrudare și vizualizarea schiței

 13

Fig. 1.12 – Procesul de extrudare și vizualizarea schiței

Pentru a extruda un element faceți click pe butonul „extrude”, iar apoi faceți click pe
formele pe care doriți să le extrudați. În fereastra de extrudare puteți schimba distanța pe care
forma se va extrage, dacă este o tăietură și cum doriți să o extrudați.

După procesul de extrudare celelalte schițe dispar. Pentru a le afișa din nou, priviți caseta
„model” din partea stângă a ecranului. Apoi apăsați pe forma în plus din stânga, aceasta se
deschide și vă arată din ce este alcătuită. Faceți click dreapta pe schiță și apăsați pe „visibility”.
Așadar putem termina extrudarea tuturor formelor noastre simultan sau una câte una.

După ce am terminat, putem anula vizibilitatea dacă dorim să apăsăm din nou pe tasta de
vizibilitate.
 14

Pasul 10: Găuri

Fig. 1.13 – Găuri

Fig. 1.14 – Procesul de găurire

 15

Găurile sunt mai ușoare decât ai putea crede, creezi o figură 3d și schițezi câteva puncte
pe ea. După aceasta, apăsați pe „hole” toate punctele sunt deja selectate. În meniul găurilor puteți
schimba lățimea, adâncimea și zona superioară (înfășurare, contragrețire, spotface ...), astfel încât
dacă doriți să proiectați puteti adăuga șuruburi sau orice altceva. Apoi apasati tasta „enter” si ați
terminat.
 16

3. Roți și jante

3.1. Scurt istoric

3.1.1. Invenția roții

Istoricii sunt în majoritate de acord că roata a fost inventată în jurul anilor 3.500 î.Hr., în
Mesopotamia, un teritoriu ocupat în prezent de Irak. Prima roată folosită pentru transport a
apărut către anii 3.200 i.Hr., la carurile mesopotamiene din acea vreme.

La începuturi, oamenii utlizau trunchiurile de copac pentru a muta mari greutăţi dintr-un
loc în altul. Principala problemă a acestei modalităţi de transport consta din numărul mare de
"role" necesare şi din dezideratul de a le menţine pe o anumită direcţie. Potrivit unei teorii,
această dificultate a fost depăşită prin folosirea unor platforme ori sănii, dedesubtul cărora erau
plasate piedici, atât în faţă cât şi în spatele fiecărei "role", care nu le permiteau să iasă de sub
platforme.

A fost nevoie de încă 1.500 de ani înainte ca strămoşii noştri să ajungă la următorul
stadiu al evoluţiei roţii, spiţa! Această invenţie a fost izvorâtă din nevoia unui transport mai rapid
 17

şi de a uşura greutatea roţilor. Cele dintâi roţi cu spiţe au fost montate în preajma anilor 2.000
î.Hr., la carele egiptene. Acestea erau îngustate prin scobirea în lemn a părţilor laterale, însă cei
dintâi care au introdus barele transversale sau roţile de tip H au fost grecii.

Primele roţi din fier au fost cele ale carurilor celtice datând din anii 1.000 î.Hr. Aceste
roţi cu spiţe au avut parte de prea puţine modificări până în 1802, atunci când G. F. Bauer a
înregistrat patentul pentru cele dintâi spiţe din sârmă tensionată. În acest fel, a fost izvodită o
roată cu spiţe radiale, fixate la un capăt pe circumferinţa acesteia, şi la celălalt capăt pe un butuc.
În următorii ani, acest tip de roată a evoluat până la cele întâlnite la bicicletele din pezent.

O altă invenţie majoră a fost cea a anvelopei pneumatice, concepute în 1845 de R. W.

Thomson. Ideea lui a fost îmbunătăţită în 1888 de către John Dunlop, un veterinar scoţian (avea
ideea lui despre vaci pe rotile)! Datorită mişcării sale line, uniforme, anvelopa lui Dunlop a
înlocuit-o pe cea din cauciuc integral (prezentă totuşi astăzi la majoritatea motostivuitoarelor),
folosită la cele mai multe biciclete din acea perioada.

3.1.2. Roata mașinilor

Istoria roţilor de automobile începe odată cu maşina Benz Patent Motorwagen, adusă pe
lume de Karl Benz. Aceasta era un vehicul cu trei roţi cu spiţe asemeni celor ale bicicletelor,
înzestrate cu anvelope din cauciuc integral.
 18

Revelaţia de a folosi cauciucul la roţile automobilelor a aparţinut lui Andre şi Edouard

Micheline, care au înfiinţat mai târziu compania de cauciucuri care le poartă numele. În 1911,
Compania B. F. Goodrich a inventat anvelopele de folosinţă îndelungată prin adăugarea de
carbon în cauciuc.

În S.U.A., Ford Model T avea iniţial roţi din lemn precum cele de la artilerie, ce au lăsat
locul, în 1926 şi 1927, roţilor cu spiţe din oţel sudate. Spre deosebire de primul autovehicul al lui
Karl Benz, maşina care „a pus America pe roţi” beneficia de anvelopele pneumatice inventate de
Dunlop. Există, totuşi, o mare deosebire între acele roţi şi cele de astăzi. Cele vechi aveau o
durată de viaţă de circa 50-60 Kilometri pe oră, după care cauciucurile trebuiau să fie reparate,
plus, să nu mai punem la socoteală problemele legate de ieşirea anvelopei din roată, găurirea ori
ciupiturile camerelor.

Paradoxal, următorul pas în evoluţia roţii a fost adoptarea tipului disc, ce se asemăna
foarte mult cu modelul compact iniţial. Aşa cum se întâmplă adeseori în istoria tehnicii, această
schimbare a fost sugerată de costul redus al roţilor tip disc din oţel. Zona exterioară a roţii putea
fi produsă dintr-o bandă de metal dreaptă, iar discul propriu-zis putea fi matriţat dintr-o foaie de
tablă printr-o operaţiune cât se poate de simplă. Cele două componente erau asamblate prin
nituire ori sudură, roata rezultată fiind astfel uşoară, rigidă şi rezistentă la şocuri, uşor de produs
şi, cel mai important, foarte ieftină.

La maşinile de azi sunt întâlnite două tipuri principale de roţi, din oţel şi din aliaj, ambele
beneficiind de tehnologii avansate. Drept rezultat, roţile masive, grele ale automobilelor de
altădată sunt acum mai uşoare şi sunt dotate cu sisteme puternice din spiţe. Aşa cum primele roţi
compacte s-au preschimbat în unele cu spiţe în istoria timpurie, la fel s-a petrecut şi în secolul
XX.
 19

In privinţa diferenţelor dintre roata din oţel şi cea din aliaj, ultima are o masă mai redusă
şi posedă o mai bună conductivitate termică. În consecinţă, maşinile cu roţi din aliaj au o direcţie
mai bună şi sunt caracterizate de o durata de viaţă mai îndelungată a frânelor. Pe de altă parte,
roţile din aliaj sunt mai scumpe decât cele din oţel, acest lucru reflectându-se în preţul mai mare
al unei maşini.

3.2. Evoluția jantelor

1885 – Benz Patent Motorwagen, un vehicul cu trei roți, s-au folosit roți de sârmă echipate cu
cauciuc dur. Arătau asemănător cu roțile pentru biciclete.
 20

1895 – Inițial un experiment eșuat, Andre Michelin a fost prima persoană care a folosit anvelope
pneumatice pe un automobil în timpul unei curse auto. Abia la sfârșitul anilor '40 au fost utilizate
pe scară largă.

1924 – Oțelul laminat și ștampilat a fost folosit pentru fabricarea roților cu discuri de oțel, care
sunt încă utilizate în prezent. Deși sunt mai grele decât jantele din aliaj modern, roțile cu discuri
de oțel sunt cu costuri reduse, ușor de produs și ușor de reparat dacă sunt deteriorate.
 21

1926 – Introducerea unor roți cu spițe sudate din oțel, fabricate cu cauciuc alb fără carbon care
au durat doar 2.000 de mile și au necesitat o mulțime de reparații în timpul vieții.

1934 – Roata jantei din oțel devine un standard al industriei.

1960 – Rafinările din turnare de aluminiu au făcut ca roțile din aliaj să fie mai durabile, mai
puțin fragile și mai sigure. Primele versiuni erau predispuse la fisurare și rupere.
 22

1974 – Roata din aliaj de aluminiu devine larg disponibilă pentru automobilistul mediu (deși sunt
oferite sporadic din 1924).

1990 – Dimensiunile roților au crescut rapid, dimensiunea medie a roților crescând de la mai
puțin de 15'' în anii '80 la mai mult de 17'' în 1994.
 23

2006 – Tweel-ul a fost o revenire la primele modele ale unei roți non-pneumatice. Aceste
proiecte fără aer au prezentat o problemă mare pentru șoferii de zi cu zi: vibrații la viteze de
peste 50 km/h. Majoritatea aplicațiilor sunt văzute pe vehiculele de construcție.

Viitorul – Roata din prezent este potrivită numai pentru mașina electrică, deoarece încorporează
toate componentele cheie ale mașinii în roata în sine.

3.3. Clasificare

De cele mai multe ori, atunci când cineva dorește să aducă ceva nou mașinii, începe cu
jantele. Foarte mulți oameni sunt puși în dificultate atunci când găsesc acea inșiruire de cifre și
litere, neștiind ce reprezintă fiecare. Mai jos există explicația pentru fiecare dintre acestea.
 24

3.3.1. Diametrul total

Diametrul jantelor se măsoară în inch sau toli, începând cu 8” pentru diverse remorcuțe și
terminând cu dimensiuni uriașe de 38” și peste în cazul tractoarelor sau a altor mașini industriale.
Măsurarea diametrului unei jante este ușor de făcut cu o ruletă, plecând de la o parte a jantei,
trecând prin centrul ei și terminând la partea opusă a acesteia.

Alegerea jantelor pentru mașină este în strânsă legătură și cu dimensiunile constructive

permise ca prima echipare cu anvelope, dimensiuni care apar în cartea tehnică a mașinii.
Bineînțeles, se poate opta și pentru jante cu diametrul mai mare în funcție de preferințe, însă
trebuie avut în vedere că anvelopele vor trebui schimbate și ele cu unele cu garda la sol mai mică
pentru a compensa diferența de înălțime și a se obține în final un diametru exterior cât mai
apropiat de cel din echiparea originală.

Diametrul jantei este întotdeauna inscripționat fie la exterior fie la interior, sub
formă ...x15 unde cifra 15 este diametrul jantei. Este bine de ținut cont de faptul că o jantă mai
mare în diametru va avea efecte asupra greutății ansamblului anvelopă-jantă, a demarajului dar și
al altor factori de ordin tehnic.

3.3.2. Lățimea interioară și profilul jantei

Aceasta este a doua informație importantă de pe jantă și în general apare sub formă 6Jx15
unde cifra 6 reprezintă lățimea interioară a jantei iar litera J profilul acesteia. Lățimea este
exprimată tot în inch și se stabilește măsurând distanța dintre marginile jantei, practic locul în
care se așează anvelopa după montare. În funcție de acest parametru, se poate aprecia lățimea
minimă și maximă a anvelopelor ce pot fii montate în condiții optime pe acea jantă. De exemplu,
pe o jantă cu lățime de 6” pot fii montate anvelope cu lățime de 175 și 185 de mm.

În privința literei care urmează lățimii, J este cel mai des întâlnit simbol. Mai există totuși
jante care au afișate și alte litere precum JJ, K, JK, B, P sau D. Acestea ne arată profilul jantei
sau mai ușor spus, pe ce suprafață se așează anvelopa. De exemplu, multe din mașinile 4x4 au
după cifra care indică lățimea literele JJ în timp ce mașinile Jaguar mai vechi au jante cu profil
 25

K. Putem spune deci că profilul jantei se alege în funcție de producător sau de scopul pentru care
a fost construită mașina.

3.3.3. Umărul jantei

Acest parametru apare sub forma 6Jx15H2 unde H2 reprezintă numărul și aspectul
umerilor de pe profilul jantei. În funcție de acest lucru, jantele mai pot avea și alte variante de
inscripționare precum H, FH, CH, EH sau EH2.

3.3.4. Diametrul găurii centrale

Este vorba de gaura aflată în centrul jantei, acolo unde janta se sprijină pe fuzetă sau
butucul mașinii. Aceasta se măsoară în milimetri și are diferite valori în funcție de producătorul
mașinii. Această valoare nu apare decât în descrirea tehnică a jantei. În cazul jantelor din oțel,
diametrul găurii centrale este cu 0,1 milimetri mai mare decât diametrul exterior la butucului sau
fuzetei pentru a facilita atât o montare ușoară a jantei pe mașină cât și eliminarea riscului de a
rămâne cu janta blocată pe mașină din cauza temperaturilor ridicate care pot dilata fuzeta sau
bututcul.

Pentru jantele din aliaj este valabilă aceeași teorie în cazul în care acestea sunt concepute
strict pentru un anume tip de mașină. Dacă vorbim însă de jantele din aliaj de tip after market,
acestea au de obicei un diametru mai mare al găurii centrale pentru a putea fii asociate cu cât mai
multe tipuri de mașini.

Diferența dintre gaura centrală a unei astfel de jante și butucul mașinii pe care se
montează este acoperită de binecunoscutele inele de ghidare sau inele de centrare care au rolul de
a ține fixă janta pe butuc pentru ca acesta să nu se fixeze doar prin strângerea piulițelor sau
prezoanelor. Este absolut necesară montarea unor astfel de inele pentru că numai așa se elimina
riscul de retezare a prezoanelor în cazul în care janta începe să vibreze pe mașină din cauza
spațiului gol dintre butuc și interiorul jantei.
 26

3.3.5. PCD

"Pitch circle diameter" este diametrul cercului imaginar trasat din centrul fiecărui prezon
și se măsoară în milimetri. Mai este cunoscut popular ca distanța între prezoane.

3.3.6. Distanța între prezoane

De obicei, fiecare posesor de mașină știe ce distanță are janta între prezoane. Dacă totuși
nu se știe exact, aceasta se poate afla relativ simplu pentru a nu cumpăra jante greșite,
incompatibile cu mașină din acest punct de vedere.

Măsurătoarea este destul de simplă, mai ales în cazul jantelor cu prindere în 4, 6 sau 8
prezoane. Se aleg 2 găuri diametral opuse și se măsoară distanța dintre ele, mai exact dintre
centrele imaginare ale celor 2 găuri. Pentru jantele în 5 găuri, măsurătoarea se face astfel: se
pleacă de la marginea îndepărtată a unei găuri și se măsoară până în centrul celei de-a treia găuri,
cea din imediată apropiere nefiind luată în considerare.

3.3.7. Factorul de echilibru – ET sau Offset

Acest parametru apare obligatoriu atât pe jantele din oțel cât și pe cele din aliaj. Este
practic ultima inscripție din descrierea tehnică a jantelor și este de formă ET însoțită de o valoare
pozitivă sau negativă exprimată în milimetri.

În cazul jantelor din oțel sau din aliaj de prima echipare, valoarea ET este stabilită de
producătorul mașinii căreia jantă îi este destinată iar la înlocuirea ei trebuie ținut cont și de acest
aspect. Pentru jantele din aliaj din categoria after-market, producătorii auto permit anumite
tolerante pentru acest ET, de până la 1,5 cm către exteriorul mașinii în așa fel încât să nu existe
riscuri majore că roată să atingă părți ale caroseriei în timpul rulării. Pentru a avea o idee cât mai
clară asupra valorii acestui ET, facem mențiunea că o valoare pozitivă, cu cât este mai
îndepărtată de 0 (zero) cu atât intră mai mult sub caroseria mașinii în timp ce o valoare negativă
a acestuia scoate jantele în exteriorul mașinii.
 27

În cele mai multe cazuri, mașinile pregătite pentru off road au valori foarte apropiate de 0
(zero) și chiar negative, pentru a câștiga un plus de stabilitate în timpul cațărărilor. Determinarea
valorii ET se face măsurând distanța dintre linia imaginară care străbate janta pe mijloc și
suprafața de montare a jantei pe butuc. Atenție: o valoare necorespunzătoare a acestui factor de
echilibru poate determina multe probleme de ordin tehnic precum vibrații în roți la frânarea de la
viteze mari, suspensii care reacționează greșit, direcție greoaie sau dimpotrivă, ușoară dar
instabilă iar în cel mai rău caz lovirea unor elemente ale caroseriei în timpul virajelor sau la
încărcarea mașinii la capacitate maximă.

3.3.8. Alți parametri de clasificare

Greutatea jantelor este determinantă în obținerea anumitor performanțe. Fiind fabricate

din mai multe tipuri de aliaje, acestea pot fii ultra ușoare, concepute pentru mașinile care
participă în competiții de viteză sau cu greutate normală, apropiată de echiparea de serie a
mașinii pentru care a fost solicitată.

Jantele din aliaj pot fi de mai multe feluri în funcție de materiale și componente. Cele mai
des întâlnite sunt jantele turnate monobloc, adică turnate într-o matriță dintr-o singură bucată.
Mai există jantele forjate din 2 sau mai multe părți componente care permit de exemplu
schimbarea spițelor sau al desing-ului interior. Cele mai cunoscute jante de acest fel sunt
vestitele spinnere.

Din punct de vedere al finisării, posibilitățile sunt multiple. Jantele din aliaj pot fi finisate
în culori mate, lucioase, de aluminiu polisat sau cromate. Recent au fost dezvoltate și jantele
transparente sau cu efecte de hologramă însă scopul lor este deocamdată pur estetic.

3.4. Tipuri și modele de jante

Materialul ales pentru jante nu are doar un rol estetic, ci contribuie și la performanțele
mașinii, prin rezistență, greutate și durabilitate.
 28

1. Oțel: simple și ieftine, jantele de oțel au, de regulă, un design elementar și se pun pe mașinile
care costă puțin. Pentru a fi mai frumoase, sunt adesea acoperite cu un capac de plastic. Jantele
de oțel sunt mai grele decât jantele mai scumpe.

2. Aliaj de aluminiu: toate tipurile de mașină, indiferent de constructorul auto, sunt echipate cu
jante de aluminiu, de la Sedan, la camioane și mașini de lux. Aluminiul oferă un bun raport între
rezistență, greutate, durabilitate și cost.

3. Fibră de carbon: deși sunt rare, tot mai multe vehicule sunt disponibile cu jante din fibră de
carbon. Jantele din acest material exotic sunt extrem de ușoare și de rezistente, așadar sunt ideale
pentru mașinile de curse. Totuși, jantele din fibră de carbon sunt extrem de scumpe și, deși
rezistente, sunt sfărâmicioase – un impact minor cu bordură sau cu un obiect de pe șosea le strică
definitiv.

3.4.1. Construcția jantelor de aluminiu

Majoritatea jantelor de mașină se fac din aliaje de aluminiu, dar există diferite metode de
fabricație. Jantele forjate sunt, inițial, o bucată solidă de aluminiu, care apoi capătă forma finală
prin supunerea la o presiune foarte mare. Forjarea produce jante extrem de puternice și, adesea,
de greutate mică.

Turnarea gravitațională este procesul cel mai simplu și presupune turnarea metalului topit
într-o matriță. Trebuie folosit mai mult metal pentru a asigura rezistența necesară, dar se obține o
jantă mai grea.

Turnarea la joasă presiune forțează aluminiul topit în matriță pentru a se compacta și a

crește rezistența. Turnarea contra presiune este la polul opus. Un vid absoarbe metalul lichid în
matriță. Procesul e diferit, dar rezultatele sunt similare.

Roțile formate prin curgere sunt frecvent folosite în vehicule pentru sporturile cu motor.
În prima faza, are loc turnarea metalului, care apoi este modelat sub presiune, în timp ce se
 29

învârtește. Astfel, materialul e întins și comprimat și îi crește rezistență la întindere, la șoc,

precum și capacitatea de încărcare.

Jantele din bloc de metal sunt prelucrate fin cu echipamente speciale, dintr-o bucată
solidă de metal. Un aparat taie lent materialul până se ajunge la forma dorită. Aceste jante
păstrează structura moleculară a bucății brute de metal și de aceea sunt extrem de rezistente, dar,
de regulă, nu așa de ușoare ca jantele forjate sau cele obținute prin flow.

Indiferent de metodă, majoritatea jantelor sunt date cu vopsea, un strat de pulbere sau
sunt adonizate pentru a fi protejate și un plus de culoare. Unele jante au fețele prelucrate, pentru
a scoate în evidență metalul strălucitor al jantei, al spițelor sau diametrul central al bolțului,
pentru un plus de estetică.

3.5. Componente

1. Partea exterioară: aceasta este fața jantei, partea care este axată cel mai mult pe design. În
afară de estetică, partea exterioară asigură structura roții. Această parte a jantei se mai numește și
"păianjen".
 30

2. Cilindrul din centru: un cilindru gol în mijlocul roții. Adesea este acoperit cu un logo al
fabricantului, astfel încât să se vadă când janta e pusă pe mașină.

3. Discul jantei: partea centrală din jurul cilindrului din mijloc, pe care se află găurile
prezoanelor. Se prinde pe butucul roții, iar spițele conectează janta de disc.

4. Spițele: structurile care pleacă de pe disc și se unesc cu marginea jantei. Există o mare
varietate de modele, cu mai multe sau mai puține spițe, cu diverse diametre, lungimi și forme.
Spițele joacă un rol important în stabilirea greutății și forței unei jante.

5. Janta exterioară: diametrul extern al roții. Când discutăm despre dimensiunea unei roți, de
regulă se masoară diametrul jantei.

6. Cercul prezoanelor: cercul creat de găurile prezoanelor, unde roata se așează pe butuc.

7. Orificiul pentru supapă: orificiu care permite introducerea de aer în pneu. Supapă propriu-zisă
este din cauciuc sau metal.
 31

3.6. Citirea informațiilor de pe jante

Jantele au ca marcaj de exemplu 6JX15 ET40 4X108. Acest cod înseamnă:

1. Lățimea interioară a jantei. Este primul număr din cod – 6Jx…, unde 6 este lățimea interioară
a jantei, măsurată în inch și este măsurată între marginile jantei, acolo unde intră anvelopa. De
exemplu, 7J înseamnă 7 inch, mai exact, 170.78 mm, de unde rezultă că putem folosi o anvelopă
în jurul dimensiunii de 170 mm lățime. Dacă vom avea 9J, o să putem pune anvelope ce au
lățimea de 225 mm; și așa mai departe. Luând în considerare și toleranța marginilor jantei, putem
pune și anvelope puțin mai mari; în general cu maximum 2 cm. Astfel, pentru performanțe
optime și pentru a respecta specificațiile jantei și cele ale anvelopei, la 7J putem pune anvelope
de maximum 175 iar la 9J vom putea pune maximum 235.

2. Diametrul total. Diametrul jantelor se măsoară în inch și este măsurat, dintr-o parte în alta a
suprafeței exterioare, trecând prin centrul jantei. Alegerea diametrului unei jante depinde numai
de dimensiunile înscrise în talon referitoare la acestea sau de gusturi personale. Diametrul jantei
îl veți găsi întotdeauna inscripționat pe jante, de obicei fiind al doilea număr – 6Jx15… , unde 15
este diametrul roții. Bineînțeles că diametrul unei jante va influența greutatea, stabilitatea,
demarajul sau alți parametri ai mașinii.

3. Profilul jantei. J, JJ, K, JK, B, P sau D sunt litere care sunt atașate la cifra care arată lățimea
interioară a jantei, cum ar fi 7J. Literele arată ce fel de profil are janta, mai exact, pe ce suprafață
se așează anvelopa. Majoritatea mașinilor au „J”, un profil al jantei des întâlnit și universal.
Mașinile 4×4 au de multe ori jante cu profil „JJ”, în timp ce alte mașini mai vechi pot avea, de
exemplu, un profil „K”.

4. Alezajul central (ET). Reprezintă distanța de la butucul roții (acolo unde se prinde pe mașină)
până la mijlocul jantei. ET=Offset și se măsoară în mm. Practic acest ET reprezintă distanța
dintre „spatele” butucului jantei și „mijlocul” acesteia. Cu cât ET este mai mare cu atât janta
intră mai în interiorul caroseriei și invers. În exemplu dat mai sus, 40 reprezintă ET-ul.

5. Numărul de prezoane. Reprezintă numărul de șuruburi cu ajutorul cărora este fixată roata. În
exemplul nostru este 4×108, unde 4 reprezintă numărul de prezoane.
 32

6. Distanța dintre prezoane. Reprezintă depărtarea între prezoane și trebuie cunoscută exact
pentru alegerea corectă a jantelor. Distanța între prezoane este de obicei ștanțată și pe jantă, sub o
formă de genul – 4×108, unde 108 reprezintă distanța în milimetri între prezoane.

– la mașinile cu 4, 6 sau 8 prezoane se masoară din centrul imaginar al celor două găuri
opuse.

– la mașinile cu 5 prezoane – se masoară din marginea îndepărtată a unei găuri până în

centrul celei de-a doua găuri.

3.7. Măsurători importante ale jantelor

Alegerea jantelor nu se rezumă la a alege design-ul care vă place cel mai mult. Trebuie să
aveți în vedere măsurători importante înainte de a le cumpăra. Acest proces, numit
compatibilitatea jantelor vă ajută să vedeți dacă roțile sunt potrivite pentru mașina
dumneavoastră, deoarece nimeni nu vrea să cumpere jante care nu se potrivesc pe mașină sau
care pot crea probleme la condus.

În primul rând, diametrul, sau cât de mare sau de mică este janta. Jantele mari au un
design modernizat, dar mai mare nu înseamnă întotdeauna și mai bun. Diametrul roții are un
impact direct asupra accelerației, frânării, rulajului, sistemului de transmisie și a citirii
vitezometrului. E posibil ca roțile mari să nu intre bine în aripă și ar putea să apară frecarea de
mașină când întoarceți sau sub compresia suspensiilor.

În cazul jantelor mai mari, adesea trebuie să folosiți pneuri cu un profil mai mic, însă ele
nu asigură un rulaj lin pe un drum cu imperfecțiuni și sunt mai expuse la înțepare. Diametrul este
important și pentru frâne, dar, de regulă, doar când alegeți jante mai mici decât butucul.

Lățimea jantei este o altă măsurătoare importantă. Spațiul din față al unei jante (distanța
de la linia de centru la marginea exterioară) și spațiul din spate (distanța de la linia de la centru la
marginea interioară) reprezintă lățimea.
 33

Alegerea unei jante mai late și, ulterior, a unui pneu mai lat, asigură aderența și tracțiune
mai mare când întoarceți, când accelerați sau când franați. Cu toate acestea, o jantă mai lată
prezintă riscul unei posibile frecări pe partea din interior a aripii și probabil veți avea un consum
mai mare.

Măsurarea cilindrului central vă ajută să aveți o potrivire fixă, fără vibrații. Cilindrul este
distanțat pentru a se potrivi exact pe butuc și astfel roata va fi poziționată fix pe centru, iar
bucșele sunt strânse.

Cilindrul central este o piesă care susține greutatea, așadar e important să aibă
dimensiunea adecvată, ca să se potrivească exact pe butucul roții. Dacă e prea mică, nu se
potrivește, dacă e prea mare nu va susține greutatea vehiculului. Unii fabricanți de roți sugerează
folosirea unor distanțiere pentru a rezolva această problemă, în cazul în care cilindrul central este
prea mare. Dar e o soluție provizorie, nu trebuie să devină permanentă.

Modelul prezoanelor și diametrul bolturilor sunt și ele măsurători esențiale. Modelul

prezoanelor se referă la numărul de prezoane care fixează roată de butuc. Majoritatea mașinilor
au 4 sau 5 prezoane, dar unele utilitare grele au 6 sau chiar 8. Diametrul boltului din centru
reprezintă diametrul cercului creat de cercul găurilor de bolt. Dacă nu se potrivește modelul
boltului sau diametrul cercului, jantele pur și simplu nu vor merge pe vehiculul respectiv.
 34

4. Proiectarea în Inventor a unor concepte de jante

Cuvântul din limba română care desemnează roata provine din latinescul „rota”, despre
care se crede că este originar din cuvântul proto-indo-european „rota”, formă extinsă a rădăcinii
„ret”, care semnifică a se roti / învârti.

În spațiul european, roata începe să fie folosită prin 4.000 î.Hr. Extinderea acesteia este
condiționată de construirea unor drumuri pe care vehiculele cu roți să poată fi folosite pe distanțe
lungi. Roata stă la baza unor altor invenții ulterioare ca: roată de moară, elicea, motorul cu
reacție, turbina. Constructorii cei mai importanți pentru industria auto precum OZ, BBS,
BORBET, își au originile istoriei în jurul anilor 1970.

OZ a dezvoltat o expertiză de vârf în ceea ce privește materialele brute speciale ce intră în

procesul de fabricație al jantelor. Tradiția în competiții auto a OZ permite transferul direct al
acelorași tehnici de fabricație speciale și pentru jantele de serie.

Aliajul de aluminiu potrivit pentru jantele aftermarket; unul dintre cele mai ușoare metale
(greutate specifică 2.7 g/cm3), remarcabile pentru densitatea mică și pentru capacitatea de a
rezista coroziunii datorate fenomenului de pasivare.

Aliajele de aluminiu sunt utilizate pe larg în industria aerospațială și pentru transport și

structuri inginerești, unde greutatea redusă și rezistentă la coroziune sunt cerințe de bază.

Aliajul de magenziu produs în exclusivitate pentru competiții (greutate specifică 1,74

g/cm3, mai ușor cu 35% decât aluminiul), este recunoscut pentru cât de ușor și cât de rezistent
este la impact și vibrații. Nu se întinde și nici nu este afectat de frecarea de altă suprafață.

Există mai multe modalități de turnare a jantelor, printre care enumerăm :

- turnarea gravitațională

- turnarea la joasă presiune (specifică producției de prim montaj) însoțită de tratament

termic
 35

În cazul jantelor performante (ultraușoare) ulterior turnării la joasă presiune se folosește

procedeul tehnologic intitulat „flow-forming” sau „rim rolling process”.

Ca produs de top în cadrul jantelor performante îl reprezintă jantele obținute prin

procedeul de forjare a aluminiului.

Jantele din aliaj se construiesc după 2 criterii: design și performanță. Acest ultim criteriu,
care creează practic o nouă categorie respectiv cea a jantelor ultraușoare, are o serie de avantaje
tehnice printre care enumerăm:

- rezistența sporită a unei jante din aliaj ultraușoare este determinată de utilizarea unui
tratament termic special după turnare

- diferența de greutate dintre o janta din aliaj clasică și una ultraușoară variază între 20%
pentru 14' și poate ajunge până la 50% pentru 20'

- greutatea redusă a maselor nesuspendate (ansamblul anvelopă + jantă + sistem de

frânare) oferă un plus aderența, de confort cât și handling în condus. Totodată se înregistrează o
scădere a uzurii suspensiei

- greutatea redusă a unei jante performante din aliaj (janta ultraușoară) imprimă
caracteristici de accelerare și frinare net superioare, contribuind și la creșterea puterii motorului,
dar și la scăderea consumului de combustibil.

Pentru proiectul de licență am ales proiectarea a trei concepte de jante, cu design diferit.
Pentru a proiecta jantele am ales programul Autodesk Inventor, program folosit în cadrul
materiei Proiectare Asistată de Calculator (PAC), din anul 2.
 36

Cele trei tipuri de jante proiectate de către mine sunt următoarele:

Fig. 3.1. – Primul concept de jantă

Fig. 3.2. – Al doilea concept de jantă

 37

Fig 3.3. – Al treilea concept de jantă

Toate cele trei concepte de jante sunt făcute din aliaj și pot fi folosite pe orice tip de
automobil din ziua de astăzi. De exemplu, janta din figura 3.3 este des întâlnită la mașinile de tip
lowrider. Un lowrider este o mașină personalizată cu un body coborât. Aceste vehicule
personalizate sunt, în general, vopsite individual, cu modele complexe, colorate, care folosesc
roți cu cablu de sârmă cu anvelope whitewall. Jantele lowrider variază de la 13" în sus. Acestea
sunt, de asemenea, echipate cu sisteme hidraulice sau airbag care permit suspendarea reglabilă pe
înălțime, unde vehiculul este ridicat sau coborât la comanda proprietarului. Având în vedere
aceste caracteristici specifice, în timp ce un lowrider este întotdeauna o mașină coborâtă, o
mașină coborâtă nu este întotdeauna cea mai bună alegere. Termenul de lowrider este folosit
pentru a descrie o clasă de vehicule, nu doar înălțimea de la sol la șasiu.

Jantele din figurile 3.1 și 3.2 sunt ambele din aliaj de aluminiu. Diferența dintre ele este
aceea că majoritatea jantelor de aliaj sunt fabricate prin turnare, cum este și cazul jantei din
figura 3.1, dar în unele cazuri se folosește și forjarea, concept folosit în figura 3.2. Jantele forjate
sunt de obicei mai ușoare, mai rezistente și implicit mult mai scumpe decât cele turnate. Există
două tipuri de jante forjate: o piesă sau modulare. În cazul celor modulare jantele pot fi
proiectate în două sau trei piese. Roțile tipice din mai multe piese constau din baza interioară a
 38

jantei, buza exterioară a jantei și piesa centrală a roții, cu deschideri pentru piulițe. Toate părțile
componente unei roți modulare sunt fixate în șuruburi.

Janta din figura 3.1 este o jantă din aliaj de aluminiu. În general, acestea oferă o
rezistență superioară asupra metalelor pure, care de obicei sunt mai moi și ductile. Aliajele din
aluminiu sau magneziu sunt în mod obișnuit mai ușoare la aceeași rezistență, asigură o conducție
termică superioară și garantează un aspect îmbunătățit în comparație cu jantele de oțel.

Jantele mai ușoare conduc la îmbunătățirea manevrabilității prin reducerea masei

nesuspendate, permițând suspensiei să urmărească mai mult suprafața de rulare, optimizând
astfel aderența, însă nu toate roțile din aliaj sunt mai ușoare decât echivalentele lor din oțel. Pe
lângă aceasta, reducerea greutății jantelor conduce la o reducere a întregii greutăți a
autovehiculului și implicit la o reducere a consumul de combustibil.

Conducția superioară a căldurii are ca rezultat disiparea căldurii din frâne, ceea ce
conduce la optimizarea performanțelor de frânare în condiții de conducere solicitante și reduce
șansele de scădere a performanțelor de frânare sau chiar de defectare din cauza supraîncălzirii.

De cele mai multe ori, considerentul achiziționării unor astfel de jante este de natură
estetică, deși în cazul aliajelor mai ieftine rezistența la coroziune nu este deosebită. Aliajele
permit utilizarea unor finisaje atrăgătoare, dar acestea trebuie sigiliate cu vopsea sau capace de
roți. Dat fiind că jantele de aliaj sunt predispuse la coroziunea galvanică, ce poate provoca cu
timpul scurgeri de aer din anvelope, se recomandă ca după o perioadă de 3-5 ani să fie supuse
unor operații de recondiționare.
 39

Fig. 3.4. – Janta din aliaj de aluminiu

Mai jos voi descrie câțiva pași importanți pe care i-am urmat pentru a efectua janta din
figura 3.4:

Pasul 1:

Fig 3.5. – Linii introductive

 40

Acesta este incipitul. În primul pas am trasat liniile corespunzătoare exteriorului jantei.
Prima dată am făcut cu ajutorul comenzii „line” o linie de 250mm, apoi am aplicat comanda
„construction” pentru a o transforma din linie dreaptă în modul linie-punct. Apoi au urmat liniile
de sus, fiecare de dimensiuni și unghiuri diferite. Ultima etapă a fost să folosesc comanda
„dimension” pentru a dimensiona diametrul jantei. Drept urmare, am conceput o jantă de 19
inch.

Pasul 2:

Fig 3.6. – Comanda „revolve”

În următorul pas am folosit comanda „revolve” din bara de comenzi și am selectat linia
principală, adică cea de 250mm. Apoi am obținut exteriorul jantei. Între timp am trecut din
viziunea „2D Sketch” în viziunea „3D Sketch”.
 41

Pasul 3:

Fig 3.7. – Comanda „fillet”

 42

Fig 3.8. – Comanda „thicken/offset”

Pasul trei este format din două etape: „fillet” și „thicken/offset”. În prima etapă am folosit
comanda „fillet” de 4mm marginilor jantei pentru a le rotunji, așa cum se poate observa și în
figura 3.7. Cea dea doua etapă este rezervată comenzii „thicken/offset” și se regăsește în figura
3.8. Această comandă este folosită pentru a îngroșa aceste margini cu 3mm. Este selectat modul
„qullit” pentru a selecta toate marginile, ci nu doar fețele jantei.

Pasul 4:

Fig 3.9. – ET în urma comenzii „plane”

Pentru pasul 4 am folosit comanda „plane” din bara de comenzi a programului și am

format un plan pe mijlocul jantei. Pentru a folosi corect comanda trebuie selectate ambele fețe
ale jantei. La finalul acestui pas am mutat spre exterior planul cu 29mm pentru a forma ET-ul.
ET-ul este alezajul central. Acesta reprezintă distanța de la butucul roții (acolo unde se prinde pe
mașină) până la mijlocul jantei. Practic acest ET reprezintă distanța dintre „spatele” butucului
 43

jantei și „mijlocul” acesteia. Cu cât ET este mai mare cu atât janta intră mai in interiorul
caroseriei și invers.

Pasul 5:

Fig 3.10. – Gaura centrală a jantei

Pentru pasul 5 am deschis din nou viziunea „2D Sketch”. Aici am făcut prima dată două
cercuri, unul de 72.5mm, iar altul de 120mm. Pentru efectuarea acestora am folosit comanda
„circle” din bară de comenzi. Apoi a urmat un poligon cu 5 laturi, cu marginile laturilor acestuia
fixate pe cercul de 120mm. Mai precis, aceasta este gaură centrală a jantei.
 44

Pasul 6:

Fig 3.11. – Comanda „extrude” pentru primul cilindru

 45

Fig 3.12. – Comanda „extrude” pentru cel de-al doillea cilindru

La pasul 6 am folosit comanda „extrude” pe gaura centrală a jantei de două ori. Prima
dată pe cercul cu diametrul de 120mm, exact cum este reprezentat în figura 3.11, iar a două oară
pe cercul cu diametrul de 72.5mm, cum este afișat în figura 3.12. Astfel am obținut doi cilindrii.

Pasul 7:
 46

Fig 3.13. – Meniul „slice graphics”

La pasul 7 prima dată am intrat în planul XY pentru a vedea janta din lateral. Apoi am
apăsat click dreapta pe ecran și am selectat meniul „Slice Graphics” pentru a vedea textura
obiectelor. Pasul următor a fost să ascund vizibilitatea sketch-ului cu numărul 3 pentru a mă
putea orienta mai ușor. A urmat să folosesc comanda „line” pentru a trasa liniile corespunzătoare
șuruburilor, sau mai precis găurilor pentru prezoane. Din nou am folosit comanda „construction”
pe linia de jos.

Pasul 8:
 47

Fig 3.14. – Comanda „revolve”

Fig 3.15. – Comanda „circular”

 48

Pasul 8 este împărțit din nou în 2 categorii. Prima dată am folosit comanda „revolve” din
bara de comenzi pentru a crea obiectul desenat în sketch-ul de la pasul anterior (fig 3.14). Apoi
am folosit comanda „circular”, cum se poate observa și în figura 3.15, pentru a crea încă 5
obiecte identice cu cel creat anterior, în jurul găurii centrale, mai precis la 360 grade.

Pasul 9:

Fig 3.16. – Fața exterioară a jantei

Pentru pasul 9 am creat un nou sketch 2D, în planul XY. Am folosit din nou meniul
„Slice Graphics”, dând click dreapta pe ecran. Apoi pe toate laturile cilindrilor creați am folosit
comanda „construction”. Următoarea idee a fost să folosesc comanda „spline” pentru a trasa
„capacul” jantei, mai precis fața exterioară a jantei pe care urmează să trasăm modelul. Comanda
„spline” diferă de comandă „line” prin simplul faptul că liniile pot fi curbate și modelate după
bunul plac.
 49

Pasul 10:

Fig 3.17. – Comanda „revolve” pe „capacul” jantei

La pasul 10 am ieșit din planul 2D și am folosit din nou comanda „revolve”, dar de data
aceasta pe fața exterioară a jantei pentru a transforma desenul realizat anterior cu ajutorul spline-
ului, într-un obiect solid.
 50

Pasul 11:

Fig 3.18. – Primul design al jantei

 51

Fig 3.19. – Al doilea design al jantei

Fig 3.20. – Al treilea design al jantei

Pentru pasul 11 prima dată am folosit comanda „combine” din bara de comenzi a
programului pentru a elimina „cilindrii” creați anterior și pentru a rămâne doar găurile propriu-
zise. Pasul 11 este predestinat pur și simplu aspectului sau al design-ului, aici alegem modelul pe
care îl dorim pentru jantă. Prima dată am făcut un cerc în jurul găurilor pentru prezoane, apoi o
linie la un unghi de 90 de grade, orientată în sus, pentru a avea orientare mai bună. Pe cerc și pe
linie am folosit comanda „construction”, iar apoi am folosit comanda „circular” pentru a crea
liniile ajutătoare. Astfel am creat conceptul de jantă. Apoi, folosind comandă „spline” am realizat
3 modele de jante, după bunul plac, cum se poate observa în figurile de mai sus.
 52

Pasul 12:

Fig 3.21. – Comanda „extrude” pentru fața jantei

 53

Fig 3.22. – Comanda „circular” pentru design

Pasul 12 este și ultimul pas, ca mai apoi să urmeze finisajele precum alegerea
materialului sau comenzile „fillet” sau „chamfer” pentru a rotunji marginile. Pentru efectuarea
acestui ultim pas, prima dată am folosit comanda „extrude” din bară de comenzi, selectând „cut
off” pentru a tăia modelul ales. Apoi a urmat folosirea din nou a comenzii „circular” pentru a
crea 8 găuri identice în jantă, realizându-se ceea ce se poate observa în figura 3.22. La final, am
folosit „fillet” de 3cm pentru a rotunji marginile și a oferi un aspect mai plăcut jantei, așa cum se
poate vedea și în figura 3.4 de mai sus.
 54

5. Concluzii

În cadrul lucrării de diplomă, au fost studiate jantele autovehiculelor. Am vorbit despre

evoluția acestora și un scurt istoric al lor, despre clasificarea jantelor, despre tipurile și modelele
existente în prezent, despre componente și despre cum se citesc corect informațiile de pe jante.

Pentru realizarea proiectului a fost utlizată aplicația software de proiectare Autodesk

Inventor. În cadrul proiectului de licență am conceput trei tipuri de jante, de modele diferite.
Deoarece există numeroase jante pe piață, detaliile legate de măsurători și dimensiuni nu sunt
atât de greu de găsit, dar proiectarea în sine a jantelor este destul de dificilă. Contribuția
personală este reprezentată de proiectarea obiectelor în Inventor și de ideea aspectului de la
finalul conceperii acestora.

Am încercat să reproduc fiecare element în limita informațiilor disponibile. Cea mai

ușoară parte în realizarea proiectului de diplomă a constat în găsirea informațiilor despre roți și
jante în general, deoarece ne este expusă o gamă largă de resurse cu foarte multe idei și detalii.
Cea mai dificilă parte, în opinia mea, pentru efectuarea proiectului de licență a fost proiectarea
propriu-zisă a jantelor în programul Autodesk Inventor, deoarece acestea necesită foarte multă
atenție, perseverență și mult timp de lucru.

În concluzie, tema abordată este un subiect cu care orice posesor al unui autovehicul se
întâlnește cel puțin o dată. Aceasta este utilă în viața de zi cu zi, deoarece există o gamă largă de
informații, dar nu toată lumea știe despre fiecare detaliu în parte, cum ar fi, citirea corectă a
informațiilor de pe jante. Consider că această temă poate ajuta foarte mult în alegerea corectă a
achiziționării de noi jante.
 55

6. Bibliografie

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Autodesk_Inventor
[2] https://www.techopedia.com/definition/24055/autodesk-inventor
[3] https://www.instructables.com/id/Autodesk-Inventor-Tutorial/
[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Autodesk_Inventor
[5] https://dailydriven.ro/rolul-jantelor-masinii-si-de-ce-sunt-importante
[6] https://www.e-pneu.ro/blog/cum-citim-corect-informatiile-de-pe-janta/
[7] https://www.vadrexim.ro/Despre-JANTE-de-la-A-la-Z-Informatii-utile-ce-te-vor-ajuta-sa-
cumperi-jantele-potrivite-pentru-masina-ta.html
[8] https://www.diane.ro/2015/07/roata-descoperire-inventie.html
[9] https://dailydriven.ro/rolul-jantelor-masinii-si-de-ce-sunt-importante
[10] https://www.rimbladesusa.com/history-automobile-wheel/
[11] http://www.jantealuminiu.ro/Tehnologia-jantei-d11.htm
[12] https://en.wikipedia.org/wiki/Lowrider
[13] https://www.anvelopejantealiaj.ro/jante/jante-aliaj
[14] Martin Meywerk, Automotive Series: Vehicle Dynamics
[15] [LA1] C. Owen, Today's Technician: Automotive Brake Systems Classroom and Shop
Manual, Cengage Learning, 2010
[16] S. Srinivasan: Automotive Mechanics (Second Edition)
[17] Kirk T VanGelder: Fundamentals of automotive technology : principles and practice, 2018
[18] Randy Shih: Learning Autodesk Inventor 2019, Modeling, Assembly and Analysis, 2018
[19] Prof. Sham Tickoo: Autodesk Inventor Professional 2019 for Designers, 19th Edition