HIPOFIZA

Hipofiza (sau glanda pituitară) este o glandă endocrină mică (500 mg), are forma rotunjita si
diametrul de 1,3 cm, situată median la baza creierului într-o cavitate a osului sfenoid
denumită „șaua turcească”, posterior de chiasma optică.

Are trei lobi: anterior, intermediar și posterior. Lobul anterior sau adenohipofiza reprezinta
75% din masa glandei, lobul intermediar 2% (redus la o simplă lamă epitelială aderentă la cel
posterior), iar cel posterior sau neurohipofiza, restul. Adenohipofiza și lobul intermediar au
origine embriologică comună, epitelială, iar neurohipofiza are origine nervoasă ca și
hipotalamusul de care se leagă. Neurohipofiza are rolul de a elibera hormonii secretați de
nucleii anteriori ai hipotalamusului.

I. ALCĂTUIRE

Hipofiza este alcătuiră din trei lobi: adenohipofiza, lobul intermediar și neurohipofiza.

a) Adenohipofiza este partea cea mai dezvoltată a hipofizei, reprezentând aproximativ

75% din masa acesteia. Este situată ventral dar se întinde spre posterior, înconjurând
neurohipofiza.

Adenohipofizei i se descriu trei componente:

- pars distalis anterioară;

- pars intermedia;

- pars tuberalis (acoperă tija pituitară).

Este formată din aglomerări neregulate alcătuite din celule secretorii la periferia cărora se
află o bogată rețea de capilare sinusoide. Celulele din adenohipofiză au în componență
granule cu hormonii specifici.

Secretă:

 hormoni non-glandulotropi (nontropi)- hormonul de creștere - STH (GH), prolactina -

LTH
 hormoni glandulotropi ( tropi) - adrenocorticotropul (ACTH), gonadotropii (FSH-
foliculostimulant și LH-luteinizant), tireotrop (TSH).

b) Lobul intermediar hipofizar reprezintă aproximativ 2% din masa hipofizei, având

aspectul unei lame epiteliale aderentă lobului posterior. Anatomic, face parte din
adenohipofiză.

Secretă:

 hormonul melanocitostimulator (MSH)

 c) Neurohipofiza este conectată la hipotalamus prin intermediului tractului hipotalamo-
hipofizar. Aceasta funcționează ca o glandă endocrină atipică datorită faptului că
hormonii ei sunt sintetizați la nivelul hipotalamasului și stocați în lobul hipofizar
posterior. Hipofiza posterioară este formată dintr-o proiecție a suprafeței ventrale
diencefalice, astfel păstrându-și caracteristicile nervoase. Aceasta este compusă din
axonii nucleilor supraoptici și paraventricular.

Depozitează:

 hormonul antidiuretic (ADH sau vasopresina)

 ocitocina (oxitocina)

Anatomic, hipofiza este legată de hipotalamus prin tija pituitară. Între partea mediană a
hipotalamusului și adenohipofiză se găsește sistemul port hipotalamo-hipofizar. În lungul tijei
pituitare se găsesc vasele portale care conectează plexul de capilare din eminența mediană
a hipotalamusului cu un alt plex capilar din adenohipofiză. Această legătură vasculară este
esențială pentru permiterea accesului neurohormonilor hipotalamici la celulele-țintă din
hipofiza anterioară.

II. CE FACE HIPOFIZA?

Adenohipofiza produce 5 hormoni (stimuline): tireotrofina (TRH), orticotrofina (A.C.T.H.),

gonadotrofinele (FSH si LH) şi somatotrofina (STH) care este responsabilă de creşterea la
copil. Secreţia de stimuline este comandată de hormonii hipotalamusului. De asemenea,
Adenohipofiza secretă, prolactina, hormonul responsabil de lactaţie la femeie.

În Neurohipofiza se stochează provizoriu doi hormoni ai hipotalamusului, hormonul

antidiuretic, sau ADH (care impiedică eliminarea apei de către rinichi atunci când ea nu se
află în destulă cantitate în organism), şi ocitocina (care stimulează contracţiile uterului la
femeie în timpul naşterii).

a) Hormoni hipotalamici stimulatori:

TRH - hormon eliberator de tirotropină - tireostimulina

CRH - corticoliberina - hormon eliberator de ACTH

GH-RH - hormon eliberator de hormon somatotrop

Gn-RH - hormon eliberator de gonadotropi - gonadoliberine

b) Hormoni inhibitori:

SRIF sau somatostatină - inhibă eliberarea GH

PIF - inhibă eliberarea de PRL

MIF - inhibă eliberarea de melatonină.

 III. PATOLOGIE

Patologia hipofizară este legată în special de hormonul hipofizar care este secretat în exces
sau de hiposecreția acelui hormon. Există și patologii hipofizare generalizate ceea ce
înseamnă o tumoră benignă ori malignă a acestei glande, dar cel mai adesea patologia de
hipofiză face referire ori la o hipersecreție (sau hiposecreție) a unui singur hormon hipofizar,
ori face referire la o secreție normală dar o patologie de receptivitate a acesteia.

O altă patologie endocrină ce trebuie luată în seamă când vorbim de patologie hipofizară
este faptul că hormonii hipofizari sunt la rândul său sub control hipotalamic, dar și sub
mecanism de feed-back (reactivitate), dată de alți hormoni. Astfel că o corectare
artificială/externă a acestor hormoni hipofizari se va face ținând seama că în ceea ce
privește sistemul endocrin vorbim de o balanță foarte fragilă.

IV. TRATAMENT

Pe lângă substituirea și reglarea activității hormonale a glandei hipofizare (sau mai precis a
hormonilor secretați de aceasta), în cazul existenței unor tumori hipofizare sau
hipotalamice de tipul: adenomului hipofizar ori a craniofaringeomului, unde terapia este în
majoritate chirurgicală de extirpare a tumorii.

Bolile infiltrative de tipul histocitozei sau sarcoidozei ori a leucemiilor care pot să aibă
răsunet și în activitatea hipofizară trebuie luate în calcul ca și etiologie de patologie
hipofizară și astfel fără o terapie adecvată mai întâi pentru aceste patologii, nu se poate lua
în calcul o terapie a hipofizei.

În cazul insuficienței hipofizare după un traumatism (ex. rutier) trebuie mai întâi ținut cont
că durata de instalare este cuprinsă între 6-18 luni, astfel că se poate ca inițial acest debut al
insuficienței hipofizare să treacă neobservat, urmând ca mai apoi să fie tratat.

În cazul unor boli autoimune (precum hipofizita limfocitară), aceasta trebuie tratată, pe
lângă substituienți hormonali și de imuno-modulatoare care vor corecta patologia
imunologică sau autoimună de fond.

Radioterapia și intervenția chirurgicală, rămân una dintre principalele metode de

curarizare a hipofizei, urmate de o substituire artificială a acestor hormoni hipofizari.