Biostatistică – Cursul al II-lea

Acest indicator se exprimă cu aceeaşi unitate de măsură ca şi valorile din seria considerată şi este un
indicator foarte fidel al împrăştierii seriei. Abaterea standard, nu are dezavantajele dispersiei, adică unitatea
de măsură este aceeaşi cu a valorilor din serie, şi, are o valoare comparabilă cu abaterile individuale de la
medie.
Exemplu de calcul:
Să presupunem că am măsurat zilnic tensiunea arterială sistolică la doi pacienţi timp de 10 zile, obţinând
pentru fiecare următoarele valori:
• 170, 180, 160, 180, 190, 190, 180, 190, 170, 190, pentru primul pacient şi
• 160, 170, 190, 160, 190, 190, 200, 180, 180, 180, pentru al doilea.
Lăsând la o parte studiul modului cum evoluează de la zi la zi tensiunea pacienţilor, care este bineînţeles
importantă, să ne propunem să determinăm care are tensiunea cu valori mai împrăştiate, indiferent de
evoluţia în timp.
Notând prima serie cu X iar pe a doua cu Y se constată uşor că ambele au media 180 (datele nu sunt reale, au
fost deliberat alese ca să simplifice calculele). Atunci, vom avea pentru abaterile de la medie şi pentru
pătratele lor următoarele valori:

• xi - X : -10, 0, -20, 0, 10, 10, 0, 10, -10, 10. X = 180.

• yi - Y : -20, -10, 10, -20, 10, 10, 20, 0, 0, 0. Y = 180.
• (xi - X )2 : 100, 0, 400, 0, 100, 100, 0, 100, 100, 100.
• (yi - Y )2 : 400, 100, 100, 400, 100, 100, 400, 0, 0, 0.
Deci vom avea pentru Dx:
( x1 − X ) 2 + ( x2 − X ) 2 +.......+ ( x10 − X ) 2 400 + 6 ⋅ 100 1000
Dx = = = = 111,1
10 − 1 9 9
şi cu un calcul absolut analog, Dy = 1600 / 9 = 177,7. Se observă că, în timp ce abaterile de la medie sunt de
ordinul zecilor, dispersiile sunt de ordinul sutelor, ceea ce este destul de nenatural, şi în plus, după cum am
mai spus, unitatea de măsură este cu totul alta.
Pentru abaterile standard, vom avea:

σx = Dx = 111,1 = 10,5
σy = Dy = 177,7 = 13,3

calculele fiind făcute cu aproximaţie. Deci, este ceva mai împrăştiată seria Y.
De fapt, este bine de reţinut că:
• La medii aproximativ egale, este mai împrăştiată seria cu deviaţia standard mai mare.
• La deviaţii standard aproximativ egale, este mai împrăştiată seria cu media mai mică.
Ce se întămplă însă dacă mediile şi deviaţiile sunt foarte diferite? Atunci o bună apreciere se obţine dacă se
foloseşte raportul deviaţiei standard faţă de medie, exprimat în procente, acest raport fiind un alt indicator al
împrăştierii valorilor dintr-o serie. Acest indicator se numeşte coeficient de variaţie.
Coeficientul de variaţie. Este raportul dintre deviaţia standard şi medie, atunci când media este diferită de 0
şi se exprimă în procente:
σ
C.V . =
X
Pentru seriile de mai sus, coeficientul de variaţie este mai mare pentru cea mai împrăştiată, adică pentru cea
cu deviaţia standard mai mare:
• C.V.x= 10,5 / 180 = 0,058 = 5,8 %.
• C.V.y = 13,3 / 180 = 0,073 = 7,3%.